Importanta Gimnasticii

Gimnastica artistica in prezent, prin noile modificari ale codului de punctaj, prezinta un nout continut al exercitiilor, privind evaluarea si compozitia acestora prin valoarea de dificultate, certintele pe grupe de elemente si valoarea de legare a elementelor de mare dificultate.

Complexitatea si dificultatea exercitiilor, omogenitatea valorilor la nivelul maiestriei sportive au determinat marirea si obiectivarea criteriilor de apreciere al acestora in profil artistic, al dificultatii si al executiei

Prezenta lucrare prezinta continutul a celui mai dificil aparat din gimnastica artistica masculine, bara fixa, fiind insotita de numeroase informatii referitoare la continutul pregatirii la acest aparat la nivelul gimnastilor junior categoria III nivel 1 si 2

Gimnastica artistica a adus tarii servicii cu greu de estimate, atat pe plan intern cat sip e plan international daruindu-ne satisfactii remarcabile, facandu-ne cunoscuti si admirati.

Echipele cu un bagaj tehnic exceptional si care au rezultate splendide si permanenete sunt echipele Statelor Unite, Japoniei, Chinei, Rusiei care ne uimesc mereu in competitii cu introducerea de noi elemente si a unor legari de elemente foarte dificile.

Din cand in cand apare insa sic ate o speranta in echipa noastra si se fac mari eforturi de catre antrenori ca acest potential sa fie valorificat cat mai bine in cometitii.

Am ales acest aparat deoarece el ne creeaza cele mai mari problem in cadrul competitiilor majore, este cel mai dificil si spectaculos dar din pacate nu avem rezultatele mult dorite de catre tehnicienii nostril care pregatesc echipa reprezentativa a Romaniei.

Practicand gimnastica artistica de performanta timp de 10 ani la Clubul Sportiv Municipal Cluj-Napoca si Clubul Sportiv Municial Bistrita, fost component al lotului national de junior, in acelasi timp discutand cu fosti colegi si nu in ultimul rand cu antrenori din gimnastica artistica care lucreaza cu copii de diferite nivele de pregatire m-a determinat sa abordez aceasta tema:,, Metoda invatarii si perfectinarii elementelor tehnice la bara fixa categoria III nivel 1 si 2 “

CAPITOLUL I

Caracterizarea generală a gimnasticii artistice

Gimnastica artistică, ramură competițională a gimnasticii s-a format și perfectionat in timp, fiind de fapt in continuă dezvoltare și astazi.

Datorită multiplelor influențe pe care le are asupra organismului uman gimnastica a cunoscut o dezvoltare continuă.Au fost create sisteme și școli (Amoros, Guts-Muts, Nachtegal, Ling), au fost publicate diferite lucrări (,,Ars gimnastica’’, ,, Trei dialoguri despre exercițiul săriturilor și voltajelor în aer’’ ș.a), s-au infintat societati (prima fiind ,, Societate de gimnastica”- 1816, Germania) s-au inventat noi aparate (bara, paralele), precum si noi miscari, se stabileste metodica si terminologia lor.

Forul superior de conducere si indrumare in gimnastica artistica de performanta este pe plan mondial Federatia Internationala de Gimnastica (FIG) infiintata in 1881, pe plan european este Uniunea Europeana de Gimnastica (UEG) infiintata in 1957.

Fiind o ramura competitionala a gimnasticii, finalitatea pregatirii in acest sport este participarea la competitii.Programul competitional cuprinde intreceri de tipuri diferite (Campionate Europene, Campionate Mondiale, Jocuri Olimpice, Cupa Mondiala, Jocurile Mondiale Universitare si mai nou Campionatele Individuale Mondiale)

Programul de concurs cuprinde exercitii liber-alese cu un numar minim de elemente dificile prevazute in regulamentele de concurs si programele de clasificare.Se concureaza la mai multe aparate, concursul fiind un poliatlon cu 4 probe pentru fete (sarituri, paralele, barna, sol) si 6 probe la baieti (sol, cal, inele, sarituri, paralele, bara fixa).

Dezvoltarea gimnasticii in general, inmultirea practicantilor, organizarea din ce in ce mai bun, sustinerea legislativa si implicarea diferitelor personalitati in acest domeniu, publicatiile de specialitate, precum si participarile romanilor la mnifestari stiintifice internationale au dus la aparitia si diversitatea ramurilor gimnasticii in Romania.Astfel, gimnastica la aparate s-a dezvoltat la inceput pe baza ideiilor aduse de anumiti straini, a influentei suedeze si germane.

Paralel cu dezvoltarea gimnasticii practicate in scoli are loc si o dezvoltare a celei de performanta.Primele concursuri au loc in cadrul serbarilor populare, spectacolelor acrobatice, festivalurilor scolare si serbarilor federale.

Romania participa la un concurs international al FIG-ului (1911).Prima participare la la Jocurile Olimpice a fost in (1936) la Berlin mai apoi la Jocurile Balcanice de la Sofia (1946) si Ljubliana (1947), urmarind apoi multe alte competii importante la care s-au obtinut rezultate bune.

Figura centrala in dezvoltarea gimnasticii in Romania este Gheorge Moceanu, iar drept recunostinta si apreciere pentru stradaniile sale, Campionatele Internationale ale Romaniei ii poarta numele.

In prezent inca tot se mai vorbeste de o ,, scoala romaneasca” acesta s-a impus de multa vreme si domina pe plan mondial.

Cel mai mare succes al gimnasticii romanesti s-a inregistrat la ,,Olimpiada mileniului” –Sydney 2000.La aceasta mare confruntare baietii au obtinut cel mai bun rezultat al tuturor timpurilor de cand Romania participa la Jocurile Olimpice, iar fetele au castigat atat concursul pe echipe, pe cel individual compus, cat si numeroase medalii la aparate.

Nivelul performantelor demonstrate la Jocurile Olimpice de la Atena 2004 si dificultatile aprute in arbitraj, dorinta de dezvoltare unitara, omogena au determinat Federatia Internationala de Gimnastica sa elaboreze modificari importante in sistemul competitional si de arbitraj.

Gimnastica artistica cunoaste in prezent un nou nivel de dezvoltare, privind continutul si aprecierea exercitiilor.Noile modificari ale codului de punctaj, care se adreseaza dificultatii elementelor tehnice, acordarea bonificatiilor legarilor la fiecare aparat si nu in ultimul rand cerintele specifice ale fiecarui aparat, au determinat noi orientari si tendinte ale pregatirii tehnice la aparatele de concurs.

Ca sport estetic gimnastica artistica prezinta miscari deosebite ale corpului cu caracter tehnic, intr-o forma frumoasa, executate cu usurinta, amplitudine si expresivitate.

Gimnastica artistica se caracterizeaza prin coordonare motrica, echilibru emotional, rezistenta la stres, atentie concentrata, echilibru vestibular , forta musculara foarte bine dezvoltata.

Gimnastica artistica are drept finalitate a pregatirii- participarea la competitii, incepand cu cele de mica anvergura (club, municipiu, zona, tara) si terminand cu cele de mare anvergura (Campionatele Europene, Campionatele Mondiale, Cupe Mondiale, Jocuri Olimpice).

Numarul mare al probelor, diferite din punct de vedere al constructiei si al solicitarilor, determina si specificul miscarilor pe aparate.Fiecare aparat in parte are cerinte de compozitie, cerinte tehnice specifice si de calitate a executiei.

Specific gimnasticii artistice este faptul ca pe parcursul carierei sale, un gimnast sau o gimnastia trebuie sa invete mereu exercitii noi necesare fiecarei categori de clasificare.Executarea miscarilor foarte grele este legata de risc si curaj deosebit din partea gimnastilor.Invingerea fricii si a emotiilor negative reprezinta o caracteristica aparte a gimnasticii artistice.

In gimnastica artistica se concureaza individual, dar rezultatele obtinute de gimnast reprezinta o parte dinr ezultatul echipei.

Efortul in gimnastica artistica (4 aparate la fete si 6 la baieti) antreneaza numeroase grupe musculare intr-o mare variatie de miscari (grad mare de complexitate), intr-un regim energetic relativ mixt, insa cu predominare neta anaeroba.

Deoarece efortul competitional dureaza relativ putin (de la 5-7 secunde sarituri la pana 50-70 sec solul) rezulta ca din punct de vedere metabolic prevaleaza aspectele anaerobe, ceea ce face pe primul plan in privinta solicitarii organismui sa se situeze compartimentele neuro-psihic si neuro-muscular.Acesta reclama din partea practicantilor: curaj, atentie concentrata, memorie motrica, coordonare vizual-motrica, echilibrul, orientare in spatiu, rezistenta la stres, simt ritmic, perseverenta, indemanare, etc.

Pentru un nivel foarte inalt al pregatirii este obligatorie o integritate morfo-functionala a aparatului locomotor, o buna mobilitate articulara, elasticitate musculara, rezistenta la tractiuni si presiuni mari, forta musculara foarte buna, coordonare neuro-musculara buna, etc.

La nivelul sistemului cardio-vascular solicitarea este ceva mai mica, iar in privinta aparatului respirator se lucreaza mult (la aparate) cu toracele blocat. De remarcat numarul mare de repetari analitice pana se ajunge la automatizarea miscarilor.

Pregatirea biologica de concurs trebuie sa includa componenta psihica (atentie la ratari, caderi care au o mare incarcatura psihica) alaturi de cea motrica cu care se interconditioneaza.

Cunoasterea paricularitatilor biomecanice si solicitarea fiziologica a organismului in gimnastica artistica presupune aprecierea corecta a efortului fizic depus de gimnasti.

Din punct de vedere biomecanic, gimnastica artistica contine o foarte mare varietate de miscari, cu ajutorul carora se poate realiza o gama larda de legari si combinatii, gimnastul fiind nevoit sa isi stapaneasca organismul in contiditii neobisnuite, sa-si invinga propria greutate a segmentelor intregului corp precum si al gravitatiei (interne si externe).

Intr-o solicitare totala a organismului pe o durata mare, efortul trebuie sa alterneze cu pauzele, asigurand o refacere a organismului gimnastilor dupa fiecare executiei, mai ales pe linia lichidarii datoriei de exigen.

Alternarea efortului static cu cel dinamic atrage dupa sine si o particularitate din punct de vedere metabolic.Calculand efortul pe intregul antrenament, se poate afirma ca in gimnastica artistica efortul pe aparate si caracterul exercitiilor, constatam ca unele dintre ele au o intesitate maxima, de timp anaerob. Luand in considerare durata executiei se poate afirma ca efortul este de tip mixt, aerob-anaerob cu dominarea anuia sau altuia.

1.2.Tendinte de evolutie a gimnasticii artistice

Inexactitatile aparute in arbitrajul de la Jocurile Olimpice – Atena 2004, omogenizarea si aglomerarea valorilor spre varful ierarhiei mondiale, modalitatile si solutiile insuficiente de a face departajarea gimnastilor de valoare apropiata, standardizarea anumitor tipuri de combinatii, monotonia compozitionala, dorinta de a transforma gimnastica in spectacol sportiv, evolutia tehnicii si a tehnologiei informationale sunt numai cateva dintre argumentele ce au dus la decizia conducerii FIG de a modifica fundamental regulamentele si Codurile de Punctaj ale tuturor disciplinelor Federatiei de Gimnastica

Regulamentele si noile Coduri de Punctaj FIG, sunt documente revolutinare. Nota 10 din gimnastica a disparut.Prin intermediul acestor documente, modelul si cerinta de absolut au devenit deplasabile ascendent spre limite nebanuite ale capacitatii umane.

Gimnastica artistica de performanta cunoaste azi o dinamica deosebita, ea fiind considerata a fi un sport si un spectacol in acelasi timp.

Gimnastica artistica este considerata un sport de limita a posibilitatilor fizice si psihice a celor care il practica.

In ultimii ani gimnastica artistica a atins un nivel foarte ridicat de dezvoltare, exercitiile impresionana atat prin dificultatea elementelor care le compun a combinatiilor, cat si prin virtuozitatea executiilor si eleganta miscarilor.

Incepand din 2006 si pana in prezent, notele in competitiile de gimnastica au fost mai mari de nota 10.