Importanta Fructelor Si Legumelor In Alimentatie
. ANEXA 1.
CHESTIONAR PRIVIND CONSUMUL DE FRUCTE SI LEGUME LA TINERI
INTREBᾸRI DESPRE DUMNEAVOASTRᾸ
SEXUL Masculin □ Feminin □
VÂRSTA :
DOMICILIUL Urban □ Rural □
GREUTATEA(Kg)…………
ÎNᾸLȚIMEA(cm)…………..
INTREBᾸRI DESPRE CONSUMUL DE FRUCTE I LEGUME
1.Cat de des consumați mere ?
○ de mai multe ori pe zi
○ o dată pe zi
○ 2-3 ori pe săptămână
○ 1 dată pe săptămână
○ foarte rar(ocazional)
○ deloc
2.Cat de des consumați pere ?
○ de mai multe ori pe zi
○ o dată pe zi
○ 2-3 ori pe săptămână
○ 1 dată pe săptămână
○ foarte rar(ocazional)
○ deloc
3.Cat de des consumati banane ?
○ de mai multe ori pe zi
○ o dată pe zi
○ 2-3 ori pe saptamana
○ 1 dată pe saptamana
○ foarte rar(ocazional)
○ deloc
3.Alte fructe preferate………………………………………………………………………………..
○ de mai multe ori pe zi
○ o dată pe zi
○ 2-3 ori pe saptamana
○ 1 dată pe saptamana
○ foarte rar(ocazional)
○ deloc
4.Cat de des consumati fructe uscate (caise,prune,mango etc) ?
○ de mai multe ori pe zi
○ o dată pe zi
○ 2-3 ori pe saptamana
○ 1 dată pe saptamana
○ foarte rar(ocazional)
○ deloc
5.Consumati nuci,alune,migdale,arahide ?
○ de mai multe ori pe zi
○ o dată pe zi
○ 2-3 ori pe saptamana
○ 1 dată pe saptamana
○ foarte rar(ocazional)
○ deloc
6.Cat de des consumati legume fierte ?
○ de mai multe ori pe zi
○ o dată pe zi
○ 2-3 ori pe saptamana
○ 1 dată pe saptamana
○ foarte rar(ocazional)
○ deloc
7.Cat de des consumati cartofi fierti ?
○ de mai multe ori pe zi
○ o dată pe zi
○ 2-3 ori pe saptamana
○ 1 dată pe saptamana
○ foarte rar(ocazional)
○ deloc
8.Cat de des cosumati cartofi prajiti ?
○ de mai multe ori pe zi
○ o dată pe zi
○ 2-3 ori pe saptamana
○ 1 dată pe saptamana
○ foarte rar(ocazional)
○ deloc
9.Cat de des consumati cartofi copti ?
○ de mai multe ori pe zi
○ o dată pe zi
○ 2-3 ori pe saptamana
○ 1 dată pe saptamana
○ foarte rar(ocazional)
○ deloc
10.Cat de des consumati legume crude (ex :salata de cruditati,rosii,castraveti etc) ?
○ de mai multe ori pe zi
○ o dată pe zi
○ 2-3 ori pe saptamana
○ 1 dată pe saptamana
○ foarte rar(ocazional)
○ deloc
11.De cate ori pe saptamana consumati suc de fructe (fresh de portocale,mere,alte fructe) ?
○ de mai multe ori pe zi
○ o dată pe zi
○ 2-3 ori pe saptamana
○ 1 dată pe saptamana
○ foarte rar(ocazional)
○ deloc
12.Cat de des consumati fructe de sezon (capsuni,cirese,caise,mandarine) ?
○ de mai multe ori pe zi
○ o dată pe zi
○ 2-3 ori pe saptamana
○ 1 dată pe saptamana
○ foarte rar(ocazional)
○ deloc
13.In ce fel consumati legumele pe timp de iarna ?
○ sub forma de muraturi
○ crude
○ congelate
14. De unde va procurați alimentele cel mai des :
○ supermarket
○ piaṭă
○ magazin de cartier
○ magazin de produse naturiste sau bio
○ internet
○ gospodărie proprie
○ alte variante (specificați)
VᾸ MULȚUMESC !
BIBLIOGRAFIE
1.BANU CONSTANTIN, Alimente functionale,suplimente alimentare si plante
medicinale,Editura ASAB,Bucuresti,2010.
2.BᾸDESCU GHEORGHE,BᾸDESCU LIDIA, Fructele si sanatatea,Pitesti,
1977.
3.BᾸNᾸȚEANU ION ANTON,Compendiu pentru igiena alimentara,[NUME_REDACTAT],
Craiova,1985.
4.BENETATO GRIGORE,Cercetari asupra alimentatiei populatiei din Ardeal,1938.
5.CLAUDIAN ION, Alimentatia poporului roman,Editura ,,[NUME_REDACTAT]”,
Bucuresti,1939.
6.CRᾸINICEANU I. Alimentatia taranului roman,[NUME_REDACTAT] Gobe,Bucuresti,
1995.
7. DIACONESCU MIRCEA,Alimentatia rationala,[NUME_REDACTAT],Bucuresti,1979.
8.GEORGESCU C. Alimentatia populatiei din Romania,Bucuresti,1940.
9.GONȚEA IANCU, Bazele alimentatiei,[NUME_REDACTAT],Bucuresti,1976.
10.GONȚEA IANCU,Valoarea terapeutica a fructelor,Revista de horticultura si viticultura,nr 6,1967.
11.GRAUR MARIANA, Ghid pentru alimentatia sanatoasa,[NUME_REDACTAT],Iasi,
2006.
12.IULIAN MINCU, Alimentatia rationala a omului sanatos,[NUME_REDACTAT],Bucuresti,
1978.
13.IULIAN MINCU, Notiuni elementare ale alimentatiei rationale,[NUME_REDACTAT],
Bucuresti,1982.
14.IULIAN MINCU, Tratat de dietetica,[NUME_REDACTAT],Bucuresti,1974.
15. IULIAN MINCU,BOBOIA DORINA, Alimentatia rationala a omului sanatos si bolnav,[NUME_REDACTAT],Bucuresti,1975.
16.IULIAN MINCU, Structura alimentatiei in lumea de azi,Era socialista,1976.
17.IULIAN MINCU, Dietetica pentru cadrele medii,Editura medicala,Bucuresti,1973.
18.J.VALNET,Tratamentul bolilor prin legume,fructe si cereale,[NUME_REDACTAT],
Craiova,1987.
19.JETHRO KLOSS,Hrana pentru sanatate,[NUME_REDACTAT],Bucuresti,2011.
20.MAURIZIO.I. Histoire de l’alimentation vegetale,[NUME_REDACTAT],Paris,1932.
21. NEGULESCU PUIA,Alimente pentru o viata sanatoasa,[NUME_REDACTAT],Bucuresti,2010.
22.NITZULESCU I. Metabolismul alimentatiei populatiei rurale,Bucuresti,1940.
23.SAINTE-BREUVES, Fructele si legumele :Izvor de sanatate,[NUME_REDACTAT],Iasi,
2001.
24.SDROLICI D.Sanatatea prin alimentatia rationala,[NUME_REDACTAT],Bucuresti,1962.
25.OLINESCU M.RADU,Totul despre alimentatia sanatoasa,[NUME_REDACTAT],Bucuresti,
2000.
26. OVIDIU BUJOR,CATRINEL PERIANU,Sanatate prin seminte,legume si fructe,[NUME_REDACTAT] Lux,Bucuresti,2005.
27.VAN STRATEN,Ghidul alimentelor sanatoase,[NUME_REDACTAT] International,
Bucuresti,2008.
28. www.Ghidnutritie.ro
29. www.Medicina.naturista.ro
30. https://ro.wikipedia.org
31.www.romedic.ro
32.www.nutritie-sanatoasa.ro
CUPRINS
INTRODUCERE
PARTEA I. NOȚIUNI GENERALE
CAPITOLUL 1. IMPORTANȚA FRUCTELOR ÎN ALIMENTA-ȚIE
CAPITOLUL 2. PARTICULARITĂȚI NUTRITIVE ALE PRINCI-PALELOR FRUCTE CONSUMATE ÎN REGIUNEA NOASTRĂ GEOGRAFICĂ
2.1. Caisele
2.2. Căpșunile
2.3. Gutuiul
2.4. Merele
2.5. Perele
2.6. Piersicul
2.7. Prunul
2.8. Strugurii
2.9. Fructele exotice
2.9.1. Banana
2.9.2. Lămâia
2.9.3. Portocalele
2.9.4. Măslinul
2.10. Fructele uscate
2.10.1. Alunul
2.10.2. Nucul
CAPITOLUL 3. IMPORTANȚA LEGUMELOR ÎN ALIMENTA-ȚIE
CAPITOLUL 4. PARTICULARITᾸȚI NUTRITIVE ALE PRINCI-PALELOR LEGUME CONSUMATE ÎN REGIUNEA NOASTRᾸ GEOGRAFICᾸ
4.1. Ardeiul
4.2. Cartoful
4.3. Castravetele
4.4. Ceapa
4.5. Fasolea
4.6. Morcovul
4.7. Păstârnacul
4.8. Pătrunjelul
4.9. Roșiile
4.10. Sfecla
4.11. Țelina
4.12. Usturoiul
4.13. Varza albă
4.14. Varza roșie
PARTEA A II-A. CONTRIBUȚII PERSONALE
CAPITOLUL 1. PREMISE
CAPITOLUL 2. OBIECTIVE
CAPITOLUL 3. METODᾸ ȘI MATERIAL
3.1. Metodă
3.2.Material
CAPITOLUL 4. REZULTATE ȘI DISCUȚII
CAPITOLUL 5. CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXA 1
CUPRINS
INTRODUCERE
PARTEA I. NOȚIUNI GENERALE
CAPITOLUL 1. IMPORTANȚA FRUCTELOR ÎN ALIMENTA-ȚIE
CAPITOLUL 2. PARTICULARITĂȚI NUTRITIVE ALE PRINCI-PALELOR FRUCTE CONSUMATE ÎN REGIUNEA NOASTRĂ GEOGRAFICĂ
2.1. Caisele
2.2. Căpșunile
2.3. Gutuiul
2.4. Merele
2.5. Perele
2.6. Piersicul
2.7. Prunul
2.8. Strugurii
2.9. Fructele exotice
2.9.1. Banana
2.9.2. Lămâia
2.9.3. Portocalele
2.9.4. Măslinul
2.10. Fructele uscate
2.10.1. Alunul
2.10.2. Nucul
CAPITOLUL 3. IMPORTANȚA LEGUMELOR ÎN ALIMENTA-ȚIE
CAPITOLUL 4. PARTICULARITᾸȚI NUTRITIVE ALE PRINCI-PALELOR LEGUME CONSUMATE ÎN REGIUNEA NOASTRᾸ GEOGRAFICᾸ
4.1. Ardeiul
4.2. Cartoful
4.3. Castravetele
4.4. Ceapa
4.5. Fasolea
4.6. Morcovul
4.7. Păstârnacul
4.8. Pătrunjelul
4.9. Roșiile
4.10. Sfecla
4.11. Țelina
4.12. Usturoiul
4.13. Varza albă
4.14. Varza roșie
PARTEA A II-A. CONTRIBUȚII PERSONALE
CAPITOLUL 1. PREMISE
CAPITOLUL 2. OBIECTIVE
CAPITOLUL 3. METODᾸ ȘI MATERIAL
3.1. Metodă
3.2.Material
CAPITOLUL 4. REZULTATE ȘI DISCUȚII
CAPITOLUL 5. CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXA 1
INTRODUCERE
Încă de la apariția și dezvoltarea speciei umane, cel puțin din punct de vedere al mâncării, am păstrat în genele noastre reminiscențele alimentației primelor antropoide, bazată pe vegetație și mici animale.
În vremurile în care primatele trăiau în Africa și apoi în Asia, "meniul" lor era compus în principal din frunze, muguri, flori, rădăcini, polen, plante diverse, legume și fructe sălbatice. Având în vedere marea varietate de fructe și legume, treptat, prin experiență, primii oameni au învățat să evite acele plante, legume și fructe sălbatice care aveau gust neplăcut sau erau toxice.
Paradoxal sau nu, pe măsură ce am evoluat, rolul vegetalelor în alimentație a scăzut tot mai mult, gama s-a restrâns, iar carnea și alte produse au devenit esențiale.
Legumele și fructele în stare proaspătă sau prelucrată sunt produse indispensabile, datorită valorii lor nutritive și gustative specifice. Compoziția complementară față de alte alimente și proprietățile lor distincte contribuie la acoperirea nevoilor nutriționale și, în aceeași măsură, la asigurarea unei alimentații variate. Într-o alimentație rațională, legumele și fructele proaspete sau prelucrate acoperă circa 15 % din necesarul energetic al omului.
În perioada contemporană s-a pus foarte mult accentul pe efectele pozitive ale unei alimentații bazate pe legume și fructe crescute cât mai natural, ecologic.
Legumele și fructele au un rol important în alimentație, fiind surse de vitamina A, C, acid folic, minerale, fibre, reușind să protejeze corpul și să prevină diverse maladii. Tot legumele și fructele se constituie într-o importantă sursă de energie pentru organism și asta grație în primul rând glucidelor pe care le conțin, în special glucozei, levulozei și fructozei, pe departe cel mai asimilabil pentru organism dintre toate zaharurile existente în cadrul naturii verzi. În aceeași măsură, fructele și zarzavaturile sunt mari depozitare de vitamine și încă de o mare varietate. Tot fructele și zarzavaturile sunt surse de oligoelemente, de săruri minerale indispensabile vieții, asemenea vitaminelor.
Fructele și legumele reprezintă, de asemenea, cele mai mari depozite dintre elementele nutritive pe care ni le pune la dispoziție natura verde, în ceea ce privește conținutul în fibre alimentare. Fibre alcătuiesc cel de-al șaptelea stâlp de rezistență al alimentației umane, ceilalți stâlpi fiind reprezentați de glucide, proteine, lipide, apă, vitamine și de sărurile minerale. Prin marea lor bogăție în fibre alimentare, fructele și zarzavaturile sunt factori de prim ordin în reglarea tranzitului intestinal.
Fructele și dintre acestea în special merele, consumate coapte sau rase, fie sub formă de suc, s-au dovedit de o mare utilitate în tratamentul enterocolitelor, mai ales când acestea țin de vârsta copilăriei și asta grație pectinei; fructelor și zarzavaturilor le mai sunt atribuite proprietăți uricolitice, respectiv de dezintegrare în organism a acidului uric, de unde indicațiile acestor elemente, ținând de natura verde, în tratamentul artritelor ca și al litiazelor renale [2].
Legumele constituie cea mai importantă sursă de vitamine (C, A, B) numai în măsura în care sunt cumpărate proaspete și păstrate în condiții optime. O alimentație igienică și completă presupune legume întregi, viu colorate, neveștejite.
Având în vedere stilul de viață modern, în care sedentarismul, consumul de alimente procesate și rafinate sunt principalii fatori de risc pentru o serie de afecțini cum sunt obezitatea, bolile cardio-vaculare, maladia canceroasă, se impun măsuri de educație a populației pentru un stil de viață sănătos. Aceste măsuri educative presupun și o promovare a consumului adecvat de fructe și legume.
În această lucrare mi-am propus să studiez care este frecvența cosumului de fructe și legume în rândul unui grup de tineri, studenți în centrul universitar Timișoara, care sunt preferințele lor în rândul acestor categorii de alimente și să propun o serie de măsuri educative.
PARTEA I.
BAZELE TEORETICE ALE LUCRĂRII
CAPITOLUL 1. IMPORTANȚA FRUCTELOR ÎN ALIMENTAȚIE
Fructele reprezintă o grupă de alimente de origine vegetală, caracterizată din punct de vedere nutritiv prin conținutul crescut de apă, glucide cu moleculă mică, celuloză, substanțe minerale, vitamine.Au conținut foarte scăzut în grăsimi și calorii. Contribuie la creșterea apetitului datorită aromei specifice (dată de uleiurile eterice) și prin culoarea lor ce le face atractive senzorial.
Ca adjuvant al tratamentului medical, influențează favorabil evoluția bolii, reduc riscul complicațiilor, stimulează mijloacele de apărare ale organismului prin intermediul substanțelor biologic active pe care acestea le conțin [15].
De-asemenea, fructele îndeplinesc o serie de acțiuni în organism:
• Acțiune alcalinizantă
Prin arderea acizilor organici pe care îi conțin se formează carbonați și baze fixe.
• Acțiune mineralizantă
Sunt indicate în anemie, convalescențe, decalcifieri.
• Acțiune laxativă
Datorită celulozei și a acizilor grași din compoziție.
• Acțiune constipantă
Prin taninul pe care îl conțin unele fructe, cum ar fi afinele, coanele.
• Acțiune diuretică
Cantitate crescută de apă și potasiu.
• De stimulare a funcției hepatice
Ca ureopoieză și glicogeneză.
• [NUME_REDACTAT] o sursă importantă de vitamina A și caroten, sunt constituite din apă și substanță uscată.
Substanța uscată este constituită din substanțe organice și anorganice. Dintre cele organice, fac parte glucidele, substanțe complexe înrudite cu glucidele, grăsimi, acizi organici, substanțe tanoide, glicozide, enzime, vitamine, uleiuri eterice.
COMPOZIȚIA CHIMICĂ
• Apa reprezintă unul dintre componenții importanți ai fructelor și dintre toate elementele nutritive care compun alimentația, este cel mai necesar, fiind absolut indispensabil vieții. Are rol structural, intrând în compoziția tuturor țesuturilor și umorilor, ia parte la secreții și excreții, sub formă de limfă și plasmă transportată la țesuturi, este vehiculul fermenților și al hormonilor [3].
• Glucidele din fructe sunt reprezentate de glucoză, fructoză, zaharoză în cazul fructelor zaharate și în plus amidonul în cazul fructelor amilacee.
Glucoza și fructoza sunt monozaharide cu însușiri antiseptice.
După conținutul în glucide, fructele se clasifică în:
1) <10%: fragi, căpșuni, portocale, mandarine, mere, piersici, vișine, lămâi, gutui, caise, zmeură,agrișe, papaya, pepene verde, grapefruit, coacăze negre și roșii.
2) între 10-15%: mere ionatane, prune, ananas, rodii, smochine, mango, kiwi, nectarine, mure,pere, afine, piersici.
3) cu conținut de glucide >15%: banane, pere pergamonte, struguri albi, negri, cireșe dulci, unele soiuri de pere.
• [NUME_REDACTAT] ≤1,5 % (în general sub 1%).
Sunt prezentate de albumine, globuline, cromoproteine, flavoproteine și nucleoproteine.
• Grăsimile se găsesc în cantități mici 0,2-0,4%.
Cantități însemnate se găsesc în fructele din grupa nuciferelor (nuci, alune, migdale).
Grăsimile de origine vegetală sunt ușor tolerate de organism și constituie o importanță rezervă de vitamine liposolubile și energie.
• Sărurile minerale
Sunt distribuite neuniform în fructe, anumite minerale fiind mai concentrate în partea mai pigmentată și depinzând cantitativ de felul fructelor, masa lor și gradul de măturare.
Dintre sărurile minerale, cele mai întâlnite în fructe sunt fierul, potasiul, magneziul, fosforul.
• Acizii din fructe (citric, malic, tartric, succinic etc)
Nu sunt dăunători sănătății, ei transformându-se ușor și în alte substanțe folositoare.
Prin arderea lor în organism se formează carbonați alcalini și baze fixe, care exercită o acțiune alcalinizantă, efect ce pare să aibă o mare importanță și în prevenirea complicațiilor bolilor [7].
•Substanțele fitochimice se referă la acizi flavonici, flavonoli, flavanoli, proantocianidine, antociandine, flavonone, carotenoizi, izoprenoide, taninuri, triterpenoide, fitosteroli/fitostanoli, etc.
• Celuloza conținută în fructe, în concentrație de 0,5-2%, are un important rol mecanic, stimulând peristaltismul intestinului gros și favorizează formarea bolului fecal.
• Vitamina A se găsește în cantitate mică sub formă de provitamine.
În organism intervine în metabolismul fosforului și al substanțelor minerale, al grăsimilor și al glucidelor. Condiționează funcția normală a pielii, a mucoaselor, imunitatea, dezvoltarea oaselor, a dinților, precum și în stimularea creșterii organismului. Se întâlnește în caise, coacăze, măceșe, afine, mere, cireșe.
• Vitamina D are rol în metabolismul calciului, fosforului, magneziului, fierului și al hidrocarburilor. Acționează la nivelul intestinului, al oaselor, al rinichilor, al mușchilor, stimulează absorbția de calciu și fosfor din intestin. Se întâlnește în cantități mici în unele fructe oleaginoase.
• Vitamina B1 este indispensabilă pentru funcționarea unor enzime care asigură producerea energiei din glucoză. Intervine în metabolismul calciului, fosforului, influențează metabolismul apei, are rol în procesul de creștere, influențează bună funcționare a aparatului digestiv. Se găsește în banane, struguri, portocale, mandarine, mere, pere, migdale, nuci, grapefruit.
• Vitamina B2 are rol important în metabolismul energetic și al proteinelor. O cantitate crescută de vitamină B2 o au caisele, nucile, prunele deshidratate. De-asemenea, influențează creșterea și reproducerea.
• Vitamina C joacă rol de antioxidant, influențează producerea favorabilă a globulelor roșii, contribuie la bună funcționare a organismului, menține rezistența față de infecții. Lipsa de vitamina C din alimentație duce la scorbut, care se manifestă prin hemoragii multiple care duc la moartea organismului. Se găsește în portocale, lămâi, mere, pere, cireșe, piersici, nectarine, zmeură, grepfrut, kiwi, pepene roșu, căpșuni, coacăze negre [11].
CAPITOLUL 2. PARTICULARITĂȚI NUTRITIVE ALE PRINCIPALELOR FRUCTE CONSUMATE ÎN REGIUNEA NOASTRĂ GEOGRAFICĂ
2.1 CAISELE
Conțin o mare cantitate de vitamina A, pot furniza jumătate din cantitatea necesară unui adult. Mineralele și vitaminele au rol în refacerea organismului și eliminarea toxinelor.
Compoziția chimică:11,5 % fibră 2,28 % calciu,14,3 mg % fier 0,58 mg %, potasiu 297 mg %, vitamina A 2610 UI %, tiamină 0,03 mg %, riboflavină 0,03 mg %, acid ascorbic 11,5 mg %, niacină 0,57 mg %.
Se consumă fie în stare proaspătă sau industrializată, sub formă de compoturi, dulcețuri etc.
Proprietăți
• Depurative;
• Antidiareice;
• Antianemice;
• Tonice nervoase;
• Regeneratoare.
[NUME_REDACTAT] deshidratate, au efect laxativ. Sunt indicate în insomnii, astenie fizică, psihică,
litiază renală.
Sâmburii caiselor conțin foarte mulți acizi grași principali și proteine, fiind foarte benefice pentru organism.
Uleiul care poate fi extras din sâmburi se folosește la cosmetică pentru tenul uscat sau îmbătrânit.
2.2. CĂPȘUNILE
Căpșunile sunt printre cele mai populare fructe de pădure. Își au originea în Europa, și sunt cultivate pe scară largă ca o cultură comercială importantă în multe regiuni temperate peste tot în lume.
Căpșunile au un conținut scăzut de calorii și anume numai 32 kcal la fiecare 100 gr., însă sunt foarte bogate în fito-nutrienți, minerale și vitamine care sunt esențiale pentru o sănătate optimă.
Pot produce reacții alergice,datorită sensibilității ereditare a unor persoane la substanțele aromatice pe care le conțin [25].
Compoziția chimică este constituită din apă 92 %, carbohidrați 5,5 %, fibră 2,2 % calciu 16,6 mg %, vitamina B2 0,55 mg %, acid ascorbic 56 mg %, acid folic, K, PP, E.
[NUME_REDACTAT] compoziției chimice, fructele asigură buna funcționare a sistemului nervos, întăresc oasele și dinții, au efect antibacterian, duc la creșterea imunității, protejează inima și vasele de sânge.
Oferă protecție împotriva degenerescenței maculare, sunt benefice în anemie, astenie, insomnie, tonifică și vitaminizează organismul, stimulează vezica biliară.
Diabeticii pot consuma fructe în cantități mici, deoarece conțin puține zaharuri.
Ajută la menținerea integrității țesuturilor, a unghiilor și a părului.
Fructele se folosesc în cure de 300-500 g timp de 7 zile, în obezitate, gută, reumatism articular, litiază biliară, diabet.
2.3 GUTUIUL
Gutuiul este un fruct înrudit cu merele și perele, este de culoare galben strălucitor atunci când ajunge la maturitate, are o lungime de 7-12 cm și un diametru de 6-9 cm; pulpa fructului este densă, dură și puternic parfumată.
Este cultivat în zone deluroase, sezonul gutuilor fiind din luna septembrie până la sfârșitul lunii noiembrie.
Compoziția chimică: apă 70-72 %, glucide 7-8 %, acizi organici 0,6-1,76 %, pectine
0,69 %,1,13 % tanin, vitamina C 10-38 mg %, vitaminele A, B, PP și săruri minerale (fier, calciu, fosfor, potasiu, cupru, magneziu).
Fructele se consumă în stare proaspătă sau sub formă gătită.
[NUME_REDACTAT] folosesc în fitoterapie pentru:
• Combaterea diareii datorită taninurilor;
• Combaterea hemoragiilor în hemoroizi, hemoragii interne;
• Combaterea sialoreei;
• Combaterea insuficiențelor hepatice, vomismentelor cronice;
Extern, au acțiune astringentă.
2.4 MERELE
Merele reprezintă o sursă importantă de vitamina A, B1, B2 și C, dar și substanțe nutritive, precum fosfor, magneziu, fier și potasiu [12].
Compoziția chimică: 84 % apă, 0,07% acizi grași,carbohidrați 15,2 %, fibră totală 2,68 % acizi organici 0,16-1,27 %, calciu 7,2 mg %, fier 0,14 mg %, potasiu 115 mg %, vitamina A 52,8 UI %, tiamină 0,015 %, vitamina B2 0,015 mg %, vitamina C 5,79 mg %, niacină 0,07 mg %.
Nu conțin grăsimi saturate și nici colesterol, însă sunt bogate în pectină (fibră alimentară) care împiedică absorbția de colesterol rău (LDL) în intestine.
Sunt bogate în antioxidanți fitonutrienți flavonoide și polifenoli.
Cel mai important flavonoid este epicatechina.
Proprietăți
• Efect tonic muscular, tonic al sistemului nervos;
• Urolitic;
• Diuretic, depurativ; antireumatismal;
• Stimulent și decongestiv hepatic;
• Laxativ;
• Hipocolesterolemiant;
• Previn bolile cardiovasculare;
• Mențin glicemia în limite normale;
• Protejează împotriva radiațiilor UV;
[NUME_REDACTAT] indicate în astenie fizică și intelectuală, anemie, covalescență, surmenaj, obezitate,diabet, demineralizare, reumatism, gută, litiază renală, diaree, constipație, inflamații intestinale, boli ale ficatului, insomnii, afecțiuni pulmonare,conjunctivită, migrene, zona zoster, tulburări de vedere, congestie cerebrală [].
Se consumă în stare proaspătă sau sub formă industrializată.
Curele de mere constă într-un consum de 500-1000 g/zi pe o durată lungă.
2.5. PERELE
Perele sunt unele dintre cele mai vechi fructe din natură, care spre deosebire de multe alte fructe își îmbunătățesc aspectul și aroma după ce sunt culese.
Perele proaspete oferă o sursă rapidă de energie, datorită zaharurilor naturale (glucoza și fructoza).
Perele sunt comori dulci și zemoase, disponibile toamna. Cu textura lor delicioasă și aroma impetuoasă, ele sunt excelente fie într-o tartă cu pere, fie consumate ca atare.
Deși există aproape 1.000 de soiuri de pere cultivate în lume, se întâlnesc frecvent numai 6 sau 7 soiuri comerciale în supermarketuri sau piețe. Octombrie este luna din an când sunt disponibile cele mai multe soiuri de pere, fiind un moment bun pentru a le consuma în această perioadă [32].
Compoziția chimică: apă 84%, proteine 0,06%, lipide totale 0,60%, carbohidrați 15%, fibră totală 2,40%, calciu 10,54 mg%, fier 0,24 mg%, potasiu 125 mg%, vitamina A 19,8 UI%, vitamina C 0,02 mg%.
Proprietăți
• Diuretice;
• Antiemetice;
• Astringente;
• Depurative;
• Hematopoietice;
• Ușor hipotensive;
• Stimulează digestia, stimulează funcția glandelor endocrine, vitaminizează organismul.
2.6. PIERSICUL
Compoziția chimică: apă 88 %, proteine 1 %, hidrați de carbon 11 %, fibră totală 2 %, acizi organici 0,3-1,4 %, săruri minerale (calciu în concentrație de 5 mg %, fier 0,1 mg %, potasiu 193 mg %), vitamina A 524 UI %, tiamină 0,02 mg %, riboflavină 0,04 mg %, niacină 1 mg %, acid ascorbic 6 mg%.
Se consumă proaspete sau sub formă industrializată de compoturi, dulcețuri, marmeladă.Fructele facilitează digestia, cresc cantitatea de urină eliminată, revitalizează organismul,elimină toxinele din organism.
Au acțiune diuretică, depurativă, laxativă, energizantă, sedativă, spasmolitică.
Sunt indicate în hematurii, litiază urinară, constipație, gută, covalescențe, varice, intoxicație,reumatism și nervozitate [18].
2.7. PRUNUL
Compoziția chimică: apă 86 %, proteine 1,15 %, acizi grași 0,60 %, carbohidrați 13,6, fibră totală 1,5 %, calciu 4,5 mg %, fier 0,15 mg %, potasiu 172 mg %, vitamina A 322 UI %, vitamina B2 0,08 mg %, tiamină 0,04 mg %, vitamina C 9 mg %, niacină 0,45 mg %.
Se consumă în stare proaspătă sau sub formă de gem, marmeladă, compoturi.
Are proprietăți depurative, emoliente, decongestionant hepatic, tonice, laxative, antipiretice.De-asemenea, sunt folosite pentru tratarea inflamațiilor splenice, combaterea constipației, creșterea diurezei.
2.8. STRUGURII
Sunt considerați un aliment-medicament cu efecte dintre cele mai benefice pentru organismul uman.Conțin vitamine din complexul B, vitamina C, AA, P, K, fosfor, siliciu și magneziu.
Compoziția chimică: apă 81%, glucide (glucoză și fructoză) 15-25%, zaharoză 0,3 g%, acizi organici în special tartric și malic,substanțe azotoase 0,06-0,24% (aminoacizi, polipeptide, proteine), substanțe minerale: calciu 12 mg%, fier 0,2 mg%, potasiu 186 mg%, sodiu 2 mg%, vitamina A 74 UI%, tiamină 0,05 mg%, riboflavină 0,06 mg%, niacină 0,4 mg%, vitamina C 10 mg%.
Proprietăți
• Depurativ-detoxifiant, alcalinizant, folosite în afecțiuni reumatismale, litiaze biliare și urinare, în constipație;
• De stimulare a secrețiilor biliare și peristaltismul, îmbunătățind digestia;
• Scad nivelul de colesterol din sânge, este eficient în ateroscleroză, hipercolesterolemii;
• Fluidizează sângele și normalizează nivelul tensiunii arteriale [25].
Sucul de struguri nu este indicat în hipertensiune gravă, afecțiuni renale grave, diaree cronică.
Uleiul din semințe de struguri conține o cantitate mare de vitamina E și are ca efecte:
• Scăderea nivelului de colesterol din sânge;
• Creșterea imunității și reducerea varicelor.
Boabele de struguri mai pot fi folosite drept cataplasme în reducerea durerilor abdominale și scăderea temperaturii în stări febrile.
2.9. FRUCTE EXOTICE
2.9.1 BANANA
Este un fruct bogat în calorii (90 de calorii la 100 grame), dar cu un nivel foarte scăzut de grăsimi. Fructul conține cantități mari de antioxidanți, minerale, vitamine [28].
Pulpa de banană are o compoziție moale, ușor de digerat, cu zaharuri simple, cum ar fi fructoza și zaharoza care atunci când sunt consumate încărca rezervorul cu energie al întregului organism și ne revitalizează instantaneu, așadar, datorită acestor calități, bananele sunt folosite de sportivi pentru a obține energie și ca supliment alimentar în tratamentul pentru copii subponderali.
Din punct de vedere comercial, este una dintre fructele cultivate pe scară largă în zonele tropicale și subtropicale Există mai multe soiuri de banane cultivate ce diferă ca dimensiuni (12- 28 cm), culoare (de la galben la maro), greutate (80-250 g) și gust. Structural, fructul are o piele de protecție exterioară, necomestibilă, iar în interior se găsește pulpa, de culoare alb cremos, dulce și consistență.
Compoziția chimică: apă 74 %, carbohidrați 23,72 %, fibră totală 2,37 %, β-caroten 0,12 mg %, vitamina E 0,40 mg %, vitamina C 10 mg %, vitamina B6 0,36 mg %, riboflavină 0,05 mg %, tiamină 0,04 mg %, niacină 0,60 mg %, calciu 5,90 mg %, fier 0,34 mg %, potasiu 395 mg %.
Are acțiune diuretică și laxativă.
2.9.2. LĂMÂIA
Suculentă și aromată, lămâia este la nivel mondial cel mai utilizat fruct din categoria citricelor. Lămâile provin de la poalele Himalayei, din nord-estul Indiei, de unde s-au răspândit peste tot, în [NUME_REDACTAT], Europa, Africa și în America.
Compoziția chimică
Este reprezentată de: apă 89%, proteine 2%, carbohidrați 7-8%, fibră 3-3,2%, calciu 30%, potasiu 160 mg%, sodiu 2 mg%, vitamina A 34UI, tiamină 0,04 mg%, riboflavină 0,02%, niacină 0,2 mg%, acid ascorbic 60 mg%.
În lămâie, se găsesc fibre, flavonoide, acizi fenolici, monoterpene, carotenoide și limfonoide.Au efect antioxidant, anticarcinogenic, antiinflamator, antiviral, antialergic, reduc fragilitatea capilarelor sanguine, agregarea plachetară.
În alimentație, lămâia este utilizată pentru aromatizarea ceaiului și a diferitelor preparate de cofetărie.
Pulpa se folosește în fitoterapie, deoarece are proprietăți antiseptice, tonic al sistemului nervos central somatic și vegetativ, tonic cardiac, diuretic, antigutos, antireumatismal și antianemic [ 10].
Pulpa de lămâie se utilizează în litiaza renală, litiaza biliară, stări febrile, hiperaciditate gastrică, ulcer gastric, scorbut, varice, flebite, obezitate, hipertensiune, insuficiență hepatică și pancreatică, anemie, icter.
Extern, fructele se recomandă în sinuzite, angine, otite, hemoragii nazale, stomatite, afte,sifilide bucale, erupții ale pielii, precum și în alte afecțiuni tegumentare (furuncule, plăgi infectate, seboreea feței, înțepături de insecte).
2.9.3. PORTOCALELE
Delicioase și suculente, portocalele conțin elemente nutritive esențiale, vitamine și minerale care sunt necesare pentru creșterea și dezvoltarea normală a organismului.
Compoziția chimică: 87% apă, 0,76% proteină, 16% carbohidrați, 3,2% fibră totală 55 mg% calciu, 0,15 mg% fier, 249 mg% potasiu, 282 UI % vitamina A, 0,12 mg % tiamină, 0,05 mg % riboflavină, 0,38 niacină, 73 mg % vitamina C.
Principiile active din portocale acționează ca tonic muscular și nervos, întăresc capacitatea de apărare naturală, stimulează regenerarea celulelor și tegumentele, previn hemoragiile,combat scorbutul, diminuează spasmele, dezvoltă apetitul, favorizează secreția bilei.
Extern, sunt utilizate în stomatite, gingivite și dermatoze.
2.9.4. MĂSLINUL
Copacul de măslin, trăiește pe coasta europeană și orientul mijlociu.
Fructul este format din pulpă, sâmbure și semințe.
Uleiul de măsline se găsește sub 3 forme:
Uleiul de măsline virgin – se obține prin presare, la rândul lui se împarte în extravirgin care are o aciditate cuprinsă între 0,4-0,5 %, ulei virgin super fin, având o aciditate ≤ 15 % și virgin fin cu o aciditate ≤ 3,3 %.
Uleiul rafinat care rezultă din rafinarea celui virgin.
Uleiul mixt care este un amestec de ulei rafinat și ulei virgin.
Uleiul de măsline are efect colagog (intervine în dischineziile biliare) precum și în insuficiența hepatică, colici hepatici și în eliminarea calculilor biliari,are efect emolient în tractul intestinal [1].
2.10. FRUCTELE USCATE
2.10.1. ALUNUL
Consumul de alune poate reduce riscul de dezvoltare a bolilor cardiovasculare datorită conținutului scăzut de colesterol și grăsimi săturate.
Semințele de alun sunt valoroase din punct de vedere nutritiv și conțin: apă 3,5 %, ulei 62 %, proteine 14 %, carbohidrați 13 %, potasiu 635 mg %, calciu 225 mg, fosfor 330 mg %, fier 3,8 mg %,sodiu 2 mg %, vitamina A 2µg %, riboflavină 0,02 mg %, vitamina B1 0,04 mg %, vitamina C 3 mg % și niacină 1,4 mg %.
Uleiul de alune, obținut prin presarea alunelor, se folosește în industria farmaceutică.
Semințele rezultate din decojirea alunelor sunt folosite în anemii, ca adjuvant în hepatita endemică, în insuficiența hepatică, astm bronșic, emfizem pulmonar.
Consumarea semințelor sunt eficiente în inhibarea sclerozei țesutului pulmonar, tratarea bronșitei cronice, hepatitei cronice.
2.10.2. NUCUL
Miezul de nucă este foarte nutritiv având o valoare energetică de ≥ 700 kcal/100 g.
Compoziția chimică: proteine 15 %, grăsimi 63 %, 14 %
carbohidrați, sodiu 4 mg %, potasiu 545 mg %, calciu 70 mg %, fosfor 430 mg %, fier 2,1 mg %, vitamina A 4 mg %, riboflavină 0,1 mg %, niacină 1 mg %, vitamina C 15 mg %.
Uleiul extras din nuci este folosit în alimentația dietetică în prevenirea arteriosclerozei.
Nucile sunt folosite în:
• tratarea diareei, diabetului zaharat, reumatism, sudorație excesivă;
• eliminarea sărurilor din organism;
• tratarea diareei rebele, oprirea hemoragiilor banale;
• tratarea litiazei renale, incontinenței urinare;
• tratarea durerilor de ficat;
• tratarea bronșitei cronice, cistitei, pielonefritei cronice, afecțiuni hepatice, ulcerații ale organelor sexuale, flatulență.
CAPITOLUL 3. IMPORTANȚA LEGUMELOR ÎN ALIMENTAȚIE
Sunt alimente de origine vegetală cu o largă întrebuințare în hrana omului atât sănătos cât și cel bolnav.
Conțin substanțe cu acțiune antinutritivă care distrug unii factori nutritivi din compoziția acestora [ 12].
Dintre substanțele care distrug sau inactivează vitaminele, numite și substanțele antivitaminice, amintim:
• ascorbicoxidoza
• unele substanțe antimineralizante: acidul fitic sau acidul oxalic din unele legume verzi și leguminoase uscate (fasolea) care legând calciul, magneziul și fierul în complexe insolubile, fac imposibilă absența lor și utilizarea în organism.
Compoziția chimică
Reprezintă o sursă importantă de elemente nutritive, au în compoziție un important procent de apă de 79-95 %.
Substanța uscată este formată mai ales din glucide.
• Procentul de glucide variază în funcție de specie:
• Între 1-5 % (salată, dovleceii, roșiile, fasolea verde, carotele, sfecla, vinetele, castraveții)
• Între 5-10 % (ceapă, morcovii, varza de Bruxelles, țelina)
• Între 15-20 % (cartofii, hreanul)
Glucidele se găsesc sub formă de glucoză, fructoză, zaharoză, amidon și celuloză.
• Proteinele sunt prezente în cantitate redusă, cu excepția leguminoaselor uscate, acestea
având o cantitate mai mare de proteine.
• Lipidele se găsesc în proporție scăzută, exceptând semințele oleaginoase.
De-asemenea, legumele asigură organismului fibre celulozice necesare bunei funcționare a aparatului digestiv.
Sunt o sursă importantă de vitamina C, vitamina A dar și o sursă bogată de săruri minerale.
Sursele mai importante de vitamina A sunt frunzele verzi, morcovii, carotele, ridichile,sparanghelul.
Aportul de vitamina C este foarte important, deoarece aceasta este practic absentă în alte alimente.
Se găsește în special în frunzele verzi, ardei, cartofi, ceapă verde, roșii, sparanghel.
Vitamina E de care organismul are nevoie pentru a fi sănătos și oricând în formă, este un antioxidant puternic care protejează de acțiunea distructivă a poluării, contribuie la prevenirea bolilor degenerative, a bolilor de inimă, diabet, cancer, artrită, accidente vasculare cerebrale.
Legumele frunzoase reprezintă cea mai importantă sursă externă de vitamina K și în același timp, toate legumele și fructele furnizează între 20-30 % din necesarul de vitamină B.
Sărurile minerale sunt reprezentate de K, P, Fe, Ca.
Legumele au pe lângă valoare nutritivă și una terapeutică
• Aperitive-mazărea, cicoarea, țelina;
• Depurative-ridichile, salata verde, cicoarea, păpădia;
• Diuretice-sparanghelul, prazul, țelina, măcrișul;
• Emoliente-spanacul, ceapa, carotele, lăptucile, măcrișul;
• Expectorante-varza roșie;
• Vermifuge-ceapa, varza, usturoiul;
• Colagoge-anghinare.
CAPITOLUL 4. PARTICULARITĂȚI NUTRITIVE ALE PRINCIPALELOR LEGUME CONSUMATE ÎN REGIUNEA NOASTRĂ GEOGRAFICĂ
4.1. ARDEIUL
Se întâlnește sub formă de ardei gras, ardei gogoșari, ardei lung, ardei de boia, ardei iute.
Ardeiul gras conține cantități semnificative de vitamina A, aproximativ 3131 UI.
În plus, acesta conține flavonoizi antioxidanți, cum ar fi alfa și beta caroten, luteină, zeaxantină și criptoxantină.[]
Împreună, aceste substanțe antioxidante din ardeiul gras ajută la protejarea organismului de efectele radicalilor liberi generate în timpul stresului și în condiții de boală.
De-asemenea, este bogat în vitaminele din complexul B (B1, B2, B3 și B6), vitamina C și săruri minerale de fier, cupru, zinc, mangan, magneziu, potasiu și seleniu.
Ardeiul iute este cel mai important din punct de vedere fitoterapeutic.
Are în compoziția sa, α-caroten, β-caroten, β-ionona, acid cafeic, campestrol, carvona,
capsaicina, cariofilen, acid clorogenic, acid citric, aminoacizi, acizi grași esențiali, calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, zinc, vitamine din complexul B, C și E.
Ajută la digestie, stopează sângerarea în ulcer, îmbunătățește circulația sângelui.
4.2. CARTOFUL
Reprezintă una dintre cele mai bogate surse de amidon, vitamine, substanțe minerale și
fibre dietetice.
Au un aport caloric de 70 calorii la 100 de grame, cu toate acestea, conțin cantități mici de grăsimi.
Fibrele alimentare din compoziția lor, cresc calitatea scaunului, ajutând la prevenirea
constipației.
Se consumă în alimentație sub formă de cartofi fierți, copți sau prăjiți.
Compoziția chimică a cartofului cu coajă
Apă în concentrație de 71 %, proteină 2,48 %, acizi grași saturați 0,05 %, polinesaturați 0,05 %, carbohidrați 25,25 %, fibre 2,38 %, săruri de calciu 10 mg %, fier 1,34 mg %, potasiu 417 mg %, sodiu 7,92 mg %, vitamina B2 0,11 mg %, niacină 1,63 mg %, acid ascorbic 12,87 mg %.
Compoziția chimică a celui fără coajă
Apă 75 %, proteină 1,92 %, acizi grași polinesaturați 0,06 %, carbohidrați 21,80 %, fibre 1,47 %, calciu 5,12 mg %, fier 0,32 mg %, potasiu 391 mg %, sodiu 5,12 mg %, riboflavină 0,02 mg %, tiamină 0,10 mg %, niacină 1,41 mg % și acid ascorbic 12,82 mg %.
Sucul are acțiune emolientă, diuretică, calmantă, efect antiulceros și antispasmodic.
Recomandările sucului crud
• Gastrite;
• Ulcer gastric și duodenal;
• Litiază biliară;
• Dispepsii;
• Constipație;
• Hemoroizi;
• Glicozurie;
Mai poate fi folosit și extern, în arsuri, plăgi, erupții, crăpături ale pielii, erizipel.
4.3. CASTRAVETELE
Este una dintre legumele cu conținut foarte scăzut de calorii, conținând numai 15 calorii la 100 g. Acesta nu conține grăsimi saturate sau colesterol. Coaja de castravete este o sursă bună de fibre, care ajută la reducerea constipației și oferă o anumită protecție împotriva cancerului de colon prin eliminarea compușilor toxici din intestin [21].
Compoziția chimică
Apă într-o concentrație de 96 %, proteină 0,7 %, acizi grași saturați 0,03 mg %,
acizi grași polinesaturați 0,07 mg %, carbohidrați 2,5 %, fibră 0,71 %, săruri de calciu 14 mg %, de potasiu 147 mg %, fier 0,14µg %, sodiu 2,1 mg %, vitamina A 74 UI %, tiamină 0,02 mg %, niacină 0,1 mg %, vitamina B2 0,01 mg % și vitamina C 2,85 mg %.
Castraveții au valoare alimentară și terapeutică.
Proprietăți terapeutice
Castraveții proaspeți au efect răcoritor, depurativ, diuretic, antiinflamator, decongestionant,laxativ, sedativ și detoxifiant al sângelui.
Ei sunt folosiți și pentru uz intern, sub formă de suc în tratarea iritațiilor de la nivelul căilor urinare, calmarea colicilor și inflamațiilor intestinale, eliminarea toxinelor din sânge, tratarea durerilor abdominale, hemoroizilor, ajută la mărunțirea calculilor renali.
Extern, sucul de castraveți este folosit în inflamații, iritații și arsuri solare ale pielii.
4.4. CEAPA
Conține compuși fitochimici și sulfură de alil ce convertește alicina într-o reacție enzimatică atunci când bulbul este tăiat.
Alicina reduce producția de colesterol prin inhibarea HMG-CoA reductază, enzima din celulele hepatice.
Are activitate antibacteriană, antifungică și antivirală.
De la ceapă se folosește bulbul care are atât valoare alimentară cât și terapeutică.
Compoziția chimică: apă 90%, proteine 1 %, acizi grași polinesaturați, carbohidrați 9 %,fibră 2 %, calciu 22 mg %, fier 0,2 mg %, sodiu 3 mg %, potasiu 173 mg %, vitamina B2 0,02 mg %, acid ascorbic 7 mg %, tiamină 0,05 mg %, niacină 0,2 mg %.
Mai conține în cantități foarte mici acizi organici, ulei volatil și substanțe minerale.
Are efect antiseptic, antisclerotic, antidiabetic, depurativ, de creștere și de stimulare a digestiei.
Stimulează sistemul nervos și este utilă pentru funcționarea aparatului cardiovascular.
Este benefică în caz de bronhospasm, TBC, afecțiuni cardiace, intoxicații,alergii.
De-asemenea, scade tensiunea arterială prin conținutul în principii active organo-sulfurice și fluidifică sângele micșorând riscul de tromboză și infarct.
Are proprietăți antihelmintice, hipnotice și hipoglicemiant.
Consumată în exces, poate provoca iritație gastrointestinală ducând la grețuri și vărsături.
Pentru uz intern se folosesc infuziile, sucul de ceapă, tincturi, decocturile.
Pentru uz extern, cataplasme pentru tratarea durerilor de gât și articulare, furuncule, în tratamentul hemoroizilor.
4.5. FASOLEA
Fasolea verde are efect diuretic, depurativ, antiinfecțios, tonic hepatic și pancreatic,precum si de stimulare al sistemului nervos.
Este indicată să se consume în oligurie, litiază renală, acnee, albuminurie.
Tecile uscate se folosesc sub formă de infuzii, decocturi, în edeme renale, acnee, erupții ale pielii, intoxicații, cistite, afecțiuni pulmonare, diabet zaharat.
Fasolea are în compoziție, substanțe minerale de calciu, fier, potasiu, magneziu, sodiu, sulf,clor, fosfor, aluminiu, iod, cupru, seleniu, zinc, fluor, precum și vitamina E, C, B2,niacină, biotină și acid pantotenic.
4.6. MORCOVUL
Dulci și suculenți, morcovii sunt foarte bogați în antioxidanți, vitamine și fibre alimentare, au un aport caloric scăzut, conțin cantități foarte mici de grăsimi și colesterol.
Compoziția chimică: apă 88 %, proteine 1,38 %,carbohidrați 9,72 %, fibră totală 3 %, calciu 26 mg %, fier 0,55 mg %, potasiu 323 mg %,sodiu 34 mg %, vitamina A, tiamină 0,047 mg %, vitamina B2 0,055 mg %, niacină 0,97 mg %, vitamina C 9,72 mg %, vitamina E 0,63 mg %, folacină 9 µg %.
Activitățile terapeutice ale morcovului:
• Previn îmbătrânirea;
• Au acțiune remineralizanta;
• Elimină gazele din intestin, combate lipsa apetitului alimentar;
• Cresc diureza;
• Provoacă fluxul menstrual întârziat;
• Tratează astenia, cariile dentare, tulburările de creștere în rahitism, diaree, enterocolite,ulcere gastrointestinale, hemoragii gastrointestinale, bronșite cronice, astm bronșic,TBC, gută, litiază biliară, urinară, hepatită cronică, virală.
• Diuretic;
• Depurativ;
• Tratează menstruația abundentă.
Cataplasmele sunt folosite extern, pentru tratarea arsurilor, eczemelor, rănilor, aftelor,
stomatitelor, furunculelor, abceselor, în plăgi recente și atone, precum si în cancerul de sân.
4.7. PĂSTÂRNACUL
Este o legumă care se cultivă pentru consumul de rădăcini, folosite drept condiment la prepararea mâncărurilor, deoarece sunt foarte aromate și bogate în vitaminele B1, B2 și C.
Compoziția chimică este alcătuită din:83 % apă, 1,40 % proteine, 0,38 % lipide, 2,34 % monozaharide, 8 % substanțe extractive neazotate, celuloze 3,58 %, săruri de potasiu,vitamina A 0,1 mg %, vitamina B1 0,11 mg %, vitamina B2 0,07 µg % și 30 mg % vitamina C.
Este folosit în alimentație, pentru gust și aromă, la prepararea conservelor de carne și pește.
Proprietățile terapeutice ale rădăcinilor
• Aperitive, depurative, diuretice, antipiretice;
• Antireumatice, calmante, sedative.
• Stimulează pofta de mâncare, detoxifică sângele, crește cantitatea de urină eliminată;
• Ajută la instalarea somnului;
Recomandări
• Tratarea atoniei vezicii biliare;
• Ameliorarea durerilor gastrice;
• Tratarea insomniei;
• Reglarea ciclului menstrual;
• Frisoane;
• Infecții;
• Reumatism;
• Obezitate (suc din rădăcinile de păstârnac);
• Disurie;
Sucul de rădăcina se mai folosește și extern pentru tratarea pistruilor.
4.8. PĂTRUNJELUL
Se folosește în scop alimentar și medicinal frunzele, semințele, rădăcinile și tulpinile.
Frunzele și rădăcinile au în compoziție proteine 3 %, carbohidrați 6 %, substanțe fitochimice, substanțe minerale de calciu, fier, magneziu, folat, fosfor, mangan, potasiu, zinc,seleniu, vitaminele A, B1, B2, B3, B5, C și E.
Rădăcinile au acțiune diuretică și sunt recomandate în litiazele renale.
Au acțiune declorurantă, favorabilă pentru edemele cardiace și renale, acțiune tonică,
antianemică, antirahitică.
Extern sucul de frunze are efect antinevralgic dentar, acționează asupra mutațiilor,contuziilor, echimozelor, înțepăturilor de la nivelul pielii.
Frunzele sunt diuretice, depurative, antianemice, antirahitice, antihelmintice, au acțiune vasodilatatoare.
Se poate consuma ca atare, ca suc sau infuzie.
Preparatele de pătrunjel prezintă efecte benefice organismului:
• Conțin substanțe anticanceroase;
• Elimină viermii intestinali și gazele din colon;
• Stimulează activitatea normală a tractului digestiv;
• Împrospătează respirația;
• Contribuie la bună funcționare a vezicii urinare, ficatului, stomacului, plămânilor și tiroidei.
4.9. ROȘIILE
Roșiile sunt una dintre legumele cu cel mai scăzut nivel de calorii, ele conținând numai 18 calorii la 100 g. Cu toate acestea, ele sunt o sursă excelentă de antioxidanți, fibre, minerale și vitamine. Datorită beneficiilor sale multiple sunt adesea recomandate de către dieteticieni și nutriționiști în curele de scădere a colesterolului și în programele de pierdere în greutate [14].
Antioxidanții din roșii asigură protecție organismului împotriva cancerului de sân, endometrial, pulmonar.
Licopenul din roșii este un antioxidant din clasa flavonoidelor care împreună cu carotenoizii are capacitatea de a proteja celulele și alte structuri ale organismului de efectele radicalilor liberi de oxigen.
Industrial, roșiile se găsesc sub diferite forme de suc, pastă de tomate, bulion, ketchup.
Au rol revitalizant, remineralizant, diuretic, antiinfecțios, dizolvant uric.
Există multe sute de soiuri, de tipuri și dimensiuni diferite, fie organice, hibride sau modificate genetic. Cele mai cultivate producții sunt cele roșii, dar există și o serie de culturi de culoare galbenă, portocalie, roz, violet, verde sau alb.
Conțin vitamina A, B2, tiamină, niacină, vitamina C, fibre, acizi grași saturați, mononesaturați,polinesaturați, precum și substanțe minerale de calciu, fier, potasiu, sodiu.
Recomandări
• Astenii, inapetentă;
• Intoxicații cronice;
• Gută, artrite;
• Litiază biliară, urinară;
• Constipație;
• Enterite;
• Obezitate;
4.10. SFECLA ROȘIE
Este o plantă erbacee, de la care se utilizează rădăcinile în scop alimentar.
Sfecla are un nivel foarte scăzut de calorii 45 kcal la 100 de grame și nu conține colesterol.
Beneficiile sale nutritive, provin din vitamine, fibre, săruri minerale și antioxidanți.
Rădăcina reprezintă o sursă bogată de compuși fitochimici (glicină și betaină).
Betaina are rolul de a reduce homocisteina (factor de risc pentru bolile cardiovasculare) la niveluri normale în sânge.
Are în compoziție, apă 87-89 %, vitamina A, C, B2, tiamină, niacină, acizi grași mononesaturați, polinesaturați, fibre, calciu, fier, potasiu, sodiu.
Din punct de vedere terapeutic sunt folosite rădăcinile și frunzele, deoarece au proprietăți antiseptice, antibiotice, antitumorale, depurative, diuretice, citostatice, laxative, hipotensive,tonice, remineralizante, echilibrante pentru sistemul nervos.
Recomandări:
• Anemie;
• Astenie fizică și nervoasă;
• Afecțiuni renale;
• Colită;
• Constipație, enterită;
• Gută;
• Afecțiuni hepatice;
• Gripă, viroze;
• Tulburări ale sistemului nervos;
• Dermatoze;
• Stări febrile;
• Afecțiuni renale și urinare.
4.11. ȚELINA
Reprezintă un aliment funcțional, frunzele sale conțin o sursă importantă de antioxidanți, flavonoizi cum ar fi, luteină și beta-caroten.
Consumul de alimente naturale bogate în flavonoizi, ajută organismul să se protejeze de cancerul pulmonar și cel al cavității bucale.
Compoziția chimică: apă 95 %, carbohidrați 2,5 %, fibră totală 1,7 %, săruri minerale (calciu 40 mg %, fier 0,5 mg %, potasiu 287,5 mg %, sodiu 87,5 mg %), vitamina A 135 UI %, tiamină 0,05 mg %, vitamina B2 0,05 mg %, niacină 0,25 mg %, vitamina C 7,5 mg %.
Este bogată în acizi grași esențiali, aminoacizi, folat, inozitol, mangan, seleniu,potasiu, seleniu, sulf, zinc, timol, vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6, C, E și K.
Recomandări
• Artrite;
• Gută;
• Afecțiuni renale.
Are acțiune diuretică, sedativă și antioxidantă, reduce presiunea sanguină, relaxează mușchii în caz de spasm.
4.12. USTUROIUL
A fost considerat mult timp, un medicament minune obținut din plante, datorită excepționalelor efecte terapeutice și puterilor vindecătoare care i-au fost atribuite [20].
Bulbul de usturoi conține calciu, folat, fier, fosfor, mangan, potasiu, seleniu, zinc, vitaminele B1, B2, B3, C, alicin, enzime, proteine, aminoacizi, ulei volatil.
Proprietăți
• Detoxificarea organismului;
• Protejarea de infecții prin îmbunatățirea sistemului imunitar;
• Scăderea nivelului de lipide serice;
• Micșorarea agregării plachetare sanguine;
• Prevenirea ulcerului dat de HPY;
• Scăderea presiunii sanguine și îmbunătățește circulația.
Fluidifică sângele, are efect laxativ, diuretic, vermifug, diuretic, antiastmatic.
Usturoiul este folosit în astm, artrite, gripă, afecțiuni digestive, insomnii, afecțiuni hepatice.
4.13. VARZA ALBĂ
Are un conținut foarte mic de grăsimi și calori, 100 de grame de frunze oferă doar 25 de calorii.
Reprezintă un depozit de substanțe fitochimice (tiocianații, indol-3-carbinol, luteină,
sulforafan).
Acești compuși au proprietate antioxidantă care oferă protecție împotriva cancerului de sân, de colon și ajută la reducerea nivelului de LDL- colesterol din sânge.
În stare proaspătă, varza conține: 92 % apă, 1,42 % proteine, 5,7 % carbohidrați, 2,28 % fibră, 47 mg % calciu, 0,57 mg % fier, 246 mg % potasiu, 18,6 mg % sodiu, 132 UI % vitamina A, 0,06 mg % tiamină, 0,06 mg % vitamina B2,0,28 mg % niacină, 33 mg % vitamina C.
Se consumă sub formă de salată sau sub formă murată.
Proprietăți
• Energizantă, emolientă;
• Sedativă, vermiguga, vitaminizantă;
• Anticanceroasă, antidiareică, antianalgezică, antiinflamatoare, antiseptică, depurativă,
cicatrizantă;
• Reechilibrantă, pectorală, remineralizantă;
• Hipoglicemiantă, laxativă.
Intern este recomandată pentru tratarea gastritelor hiperacide, ulcerului gastric, diabet, litiază urinară;
Pentru tratarea diareii, anemiei, stărilor depresive, în demineralizare;
În tratarea cirozei hepatice, edemelor, oligouriei, pleureziei, pleurită, tumori, diabet zaharat;
Extern este folosită în:
• Tratarea durerilor muscular, reumatismale;
• Tratarea inflamațiilor bucale;
• Tratarea eczemelor;
• Tratarea tumorilor;
• Tratarea insomniilor
• Tratarea durerilor hepatice;
• Calmarea durerilor musculare, abceselor, nevralgiilor reumatismale;
• Tratarea contuziilor, echimozelor;
• Tratarea afecțiunilor renale;
4.14. VARZA ROȘIE
Conține mai multe vitamine decât cea verde, iar punctul forte al acestei legume îl reprezintă bogăția de pigmenți care îi conferă o culoare purpurie-violacee.
Se consumă în stare crudă, sub formă de salată sau suc și murată.
Compoziția chimică: apă 42 %, proteină 1,45 %, carbohidrați 5,7 %, fibră totală 1,62 %, calciu 51,4 mg %, fier 0,04 mg %, potasiu 205,7 mg %, sodiu 11,42 mg, vitamina A 40 UI %, tiamină 0,06 mg %, vitamina B2 0,03 mg %, niacină 0,87 mg %, vitamina C 57 mg %.
Varza roșie reprezintă adjuvant împotriva mai multor tipuri de cancere, precum cel gastric, uterin, mamar, intestinal sau de piele.
Are acțiune diuretică, de stimulare a digestiei, expectorantă, dezinfectantă, ameliorează stările de ascită, previne obezitatea și are efect hipocolesterolemiant [26].
Extern, se folosește sub formă de cataplasme în eczeme, alergii și arsuri de gravitate mică și medie.
PARTEA aIIa. CONTRIBUȚII PERSONALE
PREMISE
Consumul de fructe și legume în rândul tinerilor tinde să scadă în favoarea gustărilor procesate – chipsuri, prodese de patiserie, biscuiți, produse zaharoase.
Se recomandă consumul a 5 porții de legume și fructe pe zi. Acestea constituie una dintre cele mai importante surse de vitamine, minerale, antioxidanți și fibre.
OBIECTIVE
Evaluarea consumului de fructe și legume la un grup de tineri studenți din centrul universitar Timișoara.
METODᾸ ȘI MATERIAL
METODᾸ
Am realizat o anchetă epidemiologică, descriptivă, retrospectivă, bazată pe un chestionar original, privind consumul de fructe și legume la tineri. Chestionarul a fost anonim, dar, a cuprins date despre vârstă, sex, greutate și înălțime. Am stabilit chestionarea directă ca fiind cea mai bună metodă de culegere a datelor respondenților.
MATERIAL
Chestionarul privind consumul de fructe și legume la un grup de tineri din Timișoara (Anexa 1), a fost aplicat pe un lot de 200 de persoane cu vârste cuprinse între 20 și 28 de ani, dintre care 130 de sexul feminin și 70 sexul masculin, și a fost realizat în perioada octombrie-decembrie 2014.
REZULTATE ȘI DISCUȚII
CONSUMUL DE FRUCTE
CONSUMUL DE MERE
Merele se pot mânca crude, întregi sau rase, sub formă de suc sau în combinație cu alte fructe. Toate băuturile din mere sunt considerate diuretice, tonice musculare, răcoritoare, antiseptice intestinale, laxative, antireumatice.
Figura 2. Distribuția numerică a subiecților în funcție de consumul de mere
Deși este recomandat a se mânca un măr la sfârșitul meselor, mai ales seara, pentru efectele lui laxative și virtuțile de curățitor dentar (probabil, datorită acidului său oxalic, mărul albește dinții, lucru ușor de constatat la marii consumatori de mere), dintre persoanele intervievate observăm un număr scăzut, 15 din 200, reprezentând 7,5%, care consumă mere de mai multe ori pe zi.
Consumă mere o dată pe zi numai 25 de tineri (12,5%).
Cei mai mulți au declarat consumul de mere de 2-3 ori pe săptămână, 62 (31%). Persoanele de sex feminin consumă mere mai des decât cele de sex masculin.
Tabelul 1. Distribuția pe sexe a subiecților în funcție de consumul de mere
CONSUMUL DE PERE
Perele se remarcă prin conținutul de zaharuri (12,7%) și sărăcia de proteine (0,39%) și grăsimi (0,4%). Cel mai abundent dintre carbohidrați este fructoza, ceea ce face ca perele să fie bine tolerate de diabetici, deoarece aceasta nu necesită insulină pentru a pătrunde în celule.
Perele conțin cantități mici din vitaminele C, E și B. Cele mai importante dintre mineralele pe care le conțin sunt potasiul, magneziul și fierul. Sunt de asemenea o sursă bună de oligoelemente, cum ar fi cuprul, manganul și într-o proporție mai mică zincul. Conținutul de vitamine și minerale al perelor este puțin mai mare decât al merelor.
Para este o sursă bună de fibre vegetale (2,4%), cantitate ușor mai mică decât cea care se găsește în măr (2,7%). Spre deosebire de măr, para conține o cantitate mai mare de fibră insolubilă bogată în lignină (materialul din care este făcut lemnul și tărâțele tari de grâu). Fibra solubilă este mai eficientă în scăderea absorbției colesterolului, în schimb cea insolubilă este un laxativ mai eficient.
Din pere se pot face decocturi și compoturi care sunt bogate în substanțe cu proprietăți astringente numite tanine, fiind de un real folos în tulburările intestinului. Sucurile de pere reglează digestia și sunt recomandate persoanelor care suferă de diabet zaharat și obezitate.
Figura 3. Distribuția numerică a subiecților în funcție de consumul de pere
Tabelul 2. Distribuția subiecților în funcție de consumul de pere, pe sexe
Din totalul de 200 de persoane intervievate, 10 (5%) consumă pere o dată pe zi și doar 3 consumă pere de mai multe ori pe zi, reprezentând 1,5%.
Un număr de 133 persoane, reprezentând 66,5%, au declarat consumul de pere foarte rar (ocazional), majoritatea fiind de sex feminin.
CONSUMUL DE BANANE
După măr, banana pare să fie este cel mai consumat fruct din lume. Faptul că se află pe masă în 5 continente se poate datora ușurinței cu care se mănâncă: o banană poate fi consumată oriunde, fară a fi nevoie de șervețele sau cuțit. Vine chiar împachetată în „ambalajul” său igienic natural (coaja), care o protejează de contaminare.
Bananele nu sunt doar o gustare delicioasă care furnizează organismului energie. Ele sunt recomandate în prevenirea și ameliorarea unor afecțiuni precum: anemie, astenie, depresie, hipertensiune, indigestie, gastrită hiperacidă, ulcer, constipație, diaree, artrită, gută, diferite alergii etc.
Figura 4. Distribuția numerică a subiecților în funcție de consumul de banane
Pentru că sunt o sursă importantă de vitamine (A, C, E, B1, B2, B6) și de minerale (fier, sodiu, potasiu, magneziu, zinc, calciu), bananele ajută la restabilirea echilibrului psihic, afectat de stările prelungite de stres, supra-solicitare sau astenie.
Carbohidrații ocupă un loc se seamă în compoziția bananei (până la 21%). Bananele necoapte sunt compuse în principal din amidon. Când se coc, acest amidon se convertește în zaharuri, cum ar fi zaharoză, glucoza și frutoza. În banana coaptă rămâne aproximativ 1% amidon, care nu pune nicio problemă dacă este bine mestecat.
Bananele conțin o cantiate mică de proteine (1%) și foarte puține grăsimi ( mai puțin de 0,5%). Se remarcă pentru conținutul lor de vitamină B6. Aproximativ 3 banane de mărime medie furnizează doza zilnică recomandată pentru un bărbat adult. Bananele conțin de asemenea cantități însemnate din vitaminele C, B1, B2 și E, precum și de folați.
Bananele sunt destul de bogate în minerale, dintre care ies în evidență potasiul, magneziul și fierul. Bananele au cel mai ridicat raport potasiu/sodiu dintre toate fructele sau legumele. O dietă bogată în potasiu și săracă în sodiu este benefică în hipertensiunea arterială.
Dintre persoanele intervievate observăm un procent ridicat al acelora care consumă banane de 2, 3 ori într-o săptămână, mai exact 80 (40%). De remarcat că 47 (25,6%) tineri au declarat consumul rar sau deloc al bananelor.
Tabelul 3. Distribuția subiecților în funcție de consumul de banane, pe sexe
Procentele înregistrate de fete sunt mai mari decât cele ale băieților în ceea ce privește consumul de banane cel puțin o dată pe zi : 29 (22,4%) fete față de 3 (4,4%) băieți.
CONSUMUL DE FRUCTE DE SEZON
Fructele constituie alimentele cu conținutul cel mai mare de apă (80-90%). Din punct de vedere nutrițional, fructele și legumele cu cel mai mare conținut de vitamine sunt cele crude, de sezon. Ideal ar fi ca acestea să fie consumate imediat după ce au fost culese. Tocmai de aceea e recomandat să fie cumpărate de la producători, nu din magazine. Alimentele trebuiesc păstrate în frigider și nu lăsate în fructieră, pentru că la temperatura camerei fructele își pierd jumătate din cantitatea de vitamina C, în timp ce la rece aceasta se conservă mai bine. Legumele și fructele proaspete nu trebuiesc depozitate mai mult de 2-3 zile.
[NUME_REDACTAT] numără printre fructele cu cel mai scăzut conținut caloric (30kcal/100g). Conținutul de proteine, grăsimi și sodiu este de asemenea foarte scăzut.
Zaharurile sunt cei mai importanți nutrienți din căpșună, împreună cu vitamina C (56mg%), folați, potasiu și fier, care constituie aproximativ 5% din greutatea ei.
Culoarea căpșunilor este dată de pigmenții vegetali cunoscuți sub numele de antocianide, care sunt foarte asemănatori cu bioflavonoizii. Antocianidele din căpșuni acționeză ca niște antioxidanți puternici, reducând sinteza colesterolului în ficat. Capacitatea antioxidanta a căpșunilor mai este dată și de conținutul lor în vitamina C și bioflavonoizi.
Datorită capacității lor antioxidante extraordinare, care neutralizează efectul radicalilor liberi, căpșunile sunt un mijloc eficient pentru evitarea arteriosclerozei ( depunerile de colesterol pe pereții arteriali, care mai târziu se îngroașă și se îngustează). Căpșunile contribuie de asemenea la sănătatea arterelor prin faptul că nu conțin grăsimi și sodiu, dar sunt bogate în potasiu, mineral care previne hipertensiunea.
Căpșunile ar trebui să fie incluse în dieta persoanelor care au suferit de un atac de cord sau care au angină pectorală, precum și cazuri de circulație deficitară a sângelui în arterele cerebrale sau în cele ale membrelor inferioare. Datorită bogăției de fibră vegetală solubilă, căpșunile facilitează trecerea fecalelor prin intestine.
Portocala
O portocală naturală este sursă de vitamina C superioară oricărui preparat farmaceutic. Astăzi se știe că, pe lângă vitamina C, portocalele conțin circa 170 de substanțe fitochimice care potențează și completează acțiunea acestei vitamine în organism. Toate acestea, împreună cu starea de bine, de plăcere chiar, pe care o simțim atunci când mâncăm o portocală, fac ca efectele ei asupra sănătății să fie cu mult mai mari decât ne-am aștepta din partea a 50 mg/100g de vitamiană C. În ciuda declarațiilor promotorilor industriei farmaceutice, cele 50 mg/ 100g de vitamina C din portocale oferă mult mai multe organismului decat 50 mg sau 500 mg din orice pastilă sau tratament medicamentos.
Zaharurile din portocală sunt în cantități moderate (circa 9,4 g/100g), ușor asimilate de către organism și tolerate de diabetici în cantități controlate. Dintre minerale se remarcă potasiul și calciul, și în cantități mici, dar semnificative, fierul și magneziul. Pe lângă vitamina C (45-60g), portocalele conțin și carotenoizi care dau culoarea specifică ( provitamina A), vitamina B1 și vitamina B2. Acidul folic, într-o cantitate de 30-40 mg/100 g, este un nutrient esențial pentru dezvoltarea sistemului nervos al fătului. De asemenea, el acționează ca un antioxidant, a cărui prezență în sânge este necesară pentru funcționarea adecvată a celulelor de apărare (leucocitele sau globulele albe). Fibra vegetală sub forma pectinei, care luptă împotriva colesterolului, este singura compenentă a portocalei care lipsește în sucul de portocale.
Portocalele ar trebui incluse permanent în alimentația celor care suferă de boli infecțioase sau a celor care vor să evite aceste boli. Studiile arată că cel puțin patru portocale pe zi (circa 250 mg de vitamina C) sunt necesare pentru a obține rezultatele dorite. Este de notat că vitamina C sau consumul de portocale nu poate preveni răceala sau gripa. Totuși s-a dovedit că ele scurtează perioada de manifestare a bolii și reduc severitatea simptomelor.
Flavonoizii care se găsesc în portocale, potențați de vitamina C, inhibă acumularea de trombocite, care formează cheaguri de sânge. Astfel, portocalele ajută sângele să fie mai fluid și îmbunătățesc circulația, în special în cele două organe care au nevoie cea mai mare de sânde: creierul și inima.
Pulpa portocalei, inclusiv pielița albă interioară, sau mezocarpul, este bogată în pectină. Consumul regulat de portocale cu tot cu pulpă și chiar cu mezocarpeste asociat cu un nivel scăzut al colesterolului în sânge, al tensiunii arteriale și un risc scăzut de arteroscleroză, de troboză arterială și alte afecțiunii ale inimii.
Cu cele 30-40 mg de calciu la suta de grame, portocalele sunt citricele cele mai bogate în acest mineral prețios. În plus, acidul citric din portocale crește absorbția calciului în intestin. Vitamina C este un factor esențial în creșterea și conservarea dințiilor, oaselor și cartilajului. Portocalele sunt recomadate în caz de osteoporoză, rahitism și ori de câte ori este necesar un aport crescut de săruri minerale. [6]
[NUME_REDACTAT] sunt fructe mici, rareori ajung la un diametru mai mare de un centrimetru, care cresc în tufe mici, ce nu ies în evidență. În mod tradițional,acestor mici fructe sălbatice le-a fost atribuit rolul modest de garnitură la alte alimente sau ca dulceață ori umplutură pentru plăcinte și produse de patiserie.
Afinele conțin în medie 11,4% carohidrați, mare parte din ei fiind sub forma fructozei și al altor zaharuri. Au foarte puține grăsimi și proteine. Dintre minerale, cele mai importante sunt potasiul, iar dintre vitamine, vitamina A.
Totuși proprietățile lor medicinale se datorează celorlalte componente nenutritive, cum ar fi acizii organici, tanina și antocianinele, care le conferă propritățile antiseptice, vasculoprotectoare și astringente.
Sucurile de afine au efecte antuseptice și antibiotice remarcabile asupra bacteriilor care cauzează infectiile urinare, în special Escherichia coli. Acest lucru a fost demonostrat în ultimii ani și este cea mai importantă aplicație a acestor fructe.
Afinele conțin acid chinic, o substanță eliminată prin urină. Aceasta acidifică urina și ajută la prevenirea fromării de calculi din fosfat de calciu ( nu afectează alte tipuri de calculi). Sucul de afine poate ajuta chiar și la dizolvarea calculilor din fosfat de calciu deja formați.
Acțiunea antimicrobiană a afinelor este eficientă și în tractul digestiv, împreună cu efectul astrigent al taninelor. Acestea normalizează și reechilibrează flora intestinală, împiendicând proliferare excesivă a bacteriei Escherichia coli, cea mai întâlnită în intestine. Afinele sunt indicate în special în cazuri de disbacterioză ( dereglare a florei bacteriene intestinale), cauzată în general de folosirea antibioticelor. Sunt foarte eficinte împotriva flatuleței.
Afinele acționează pentru a proteja pereții capilalelor și a venelor datorită conținutului lor de antocianină. Reduc inflamația țesuturilor. Consumul lor în mod regulat este recomandat în cazuri de inflamare a extremitățiilor exterioare, varice, flebită și ulcere varioase, precum și hemoroizi.
Antocianinele ( substanțele responsabile de culoarea acestei grupe de fructe, mai abundente în speciile albastre) din afine îmbunătățesc funcționarea retinei și acuitatea viziuală. Astfel, afinele sunt recomadate în cazuri de diabet, hipertensiune sau arterioscleroză, boli care afectează retina, producând pierderea acuității vizuale.
Figura 5. Distribuția numerică a subiecților în funcție de consumul de
fructe de sezon
Un număr de 37 tineri (18,5%), au declarat consumul fructelor de sezon de mai multe ori pe zi și tot 37 (18,5%) o dată pe zi. Procentele fetelor sunt puțin mai mari decât ale băieților (20% față de 15,7%)/
Cei mai mulți 66 (33%) sunt ceicare consumă fructe de sezon de 2, 3 ori într-o săptămână.
Numai 21 tineri (10,5%) au declarat că mănâncă rar fructe de sezon. N-a fost nici un subiect care să spună că nu mănâncă deloc astfel de fructe.
Tabelul 4. Distribuția subiecților în funcție de consumul de fructe de sezon, pe sexe
CONSUMUL DE FRUCTE USCATE
În anotimpul rece, fructele proaspete pot fi înlocuite cu succes cu cele deshidratate sau uscate. Acestea își concentrează conținutul de minerale cu efect benefic asupra sănătății chiar dacă unele vitamine, cum ar fi vitamina C, se pierd. Fructele uscate sunt variate, însă cele mai căutate sunt prunele, smochinele, curmalele, caisele și stafidele. Acestea conțin microelemente și macroelemente cu efect benefic aupra sistemului imunitar, dar nu numai. Sunt o sursă bună de energie, datorită conținutului de zaharoză, fructoză si glucoză naturală. Fructele uscate reprezintă cea mai sănătoasă sursă de zahar, după fructele proaspete, înaintea mierii sau zahărului.
[NUME_REDACTAT] sunt fructele unor varietăți de struguri fără semințe, cu un conținut ridicat în zăhăr. Mai bine zis, fructoză și glucoză, zaharuri naturale care nu afectează dinții. Stafidele ajută la întărirea mușchiului cardiac, reducând considerabil riscul apariției bolilor cardiovasculare.
Stafidele reprezintă un tonic și un energizant natural al organismului, excelent pentru a combate oboseala și a preveni depresia. Aceste fructe conțin și vitamine din complexul B, care ajută la tratarea stărilor de anxietate și la prevenirea căderii parului.
Consumul de stafide ajută la păstrarea acuității vizuale, înlesnește digestia, prin conținutul de fibre. Stafidele mai oferă și vitamine și o cantitate semnificativă de potasiu, substanță minerală care ajută la fluidizarea sângelui și la echilibrarea tensiunii arteriale. Minerale ca fier, calciu, magneziu, iod, prezente în aceste fructe se asimilează repede și ușor de catre organism.
[NUME_REDACTAT] uscate sunt mai populare decât cele proaspete, deoarece, cele proaspete fiind foarte delicate au tendința de a se deteriora rapid. Acestea conțin 16 g glucide/100g, majoritatea sunt compuși din monozaharide sau zaharuri simple (glucoză și fructoză) și o catitate mică de dizaharide (zaharoză). Proporția de proteine nu ajunge la 1%, iar conținutul în grăsimi este de numai 0,3%.
Smochinele sunt un aliment potrivit în cazuri de anemie sau oboseală din cauze fiziologice ori psihologice, datorită efectului lor revigorant. Femeile însărcinate sau care alăptează, adolescenții și toși cei care sunt implicați în activități fizice (atleții) sau intelectuale (studenții) vor descoperii în smochine un aliment foarte hrănitor, ușor digerabil și foarte energizant.
Figura 6. Distributia numerica a subiectilor in functie de consumul de fructe uscate
Când sunt uscate, caisele au o concentrație de fibre mai mare ca atunci când sunt proaspete, la fel și smochinele, care sunt bogate în fier și potasiu. Prunele uscate ajută la o digestie ușoară, iar cireșele sunt niște super-antioxidanți.
Tabelul 5. Distribuția subiecților în funcție de consumul de fructe uscate, pe sexe
De remarcat faptul că fructele uscate nu intră în obiceiurile alimentare ale studenților chestionați, trei sferuri dintre aceștia 151 (75,3%) au declarat consumul rar sau deloc al acestor alimente. Procentual, nu sunt înregistrate diferențe mari între băieți și fete.
CONSUMUL DE NUCI, ALUNE, MIGDALE, ARAHIDE
[NUME_REDACTAT], alături de alte semințe oleaginoase, este una dintre cele mai concentrate surse alimentare de nutrienți pe care natura ni le-a oferit. Oferă un ridicat aport caloric (645 kcal/100g), datorită nivelului mare de lipide.
Lipidele costituie trei cincimi din greutatea nucii (62%), o cantitate superioară celei din migdale și arahide. Aceste grăsimi sunt formate în pricipal din acizi grași nesaturați, preponderenți fiind cei polinesaturați, și lecitina. Nuca este una dintre cele mai bune surse vegetale de acid linolenic.
În ceea ce privește conținutul de carbohidrați, nuca este cea mai săracă dintre toate fructele și semințele oleaginoase, (13,5%).
Nucile conțin proteine de înaltă calitate, însă sunt deficitare în metionină, problemă care se rezolvă dacă le combinăm cu cerealele integrale, care sunt bogate în acest aminoacid.
Nucile sunt un aliment excelent pentru persoanele care suferă de boală coronariană, datorită bogăției în acizi grași, care constituie sursa principală de energie pentru celulele inimii, spre deosebire de alte celule, printre care neuronii, care folesesc glucoza drept combustibil de bază.
Semințele de floarea-soarelui
Semințele de floarea-soarelui se compun din până la 50% grăsimi, din care se extrage un excelent ulei culinar, proteine și până la 8% carbohidrați.
Din semințele de floarea-soarelui lispsesc aproape complet vitaminele A și C, însă sunt una dintre cele mai bogate surse de vitamina E și B1, fiind întrecute doar de drojdia de bere.
Sunt bogate în minerale ca magneziu, fier (6,8mg/100g), calciu și fosfor. În ciuda acestei bogății nutriționale, se digeră ușor, dacă sunt mestecate bine.
Cosumul regulat de semințele de floarea-soarelui, nesărate, este indicat în arteroscleroză și boli coronariene. Acizii grași esențiali din semințele de floarea-soarelui (în special acidul linoleic) împiedică progresul arterosclerozei prin scăderea colesterolului din sânge.
Vitamina E pe care semințele de floarea-soarelui o conțin din abundență, este un antioxidant puternic, care previne deteriorarea arterelor. Ea reduce de asemenea aderența trombocitelor, ceea ce ajută la prevenirea formării cheagurilor de sânge și a atacurilor de cord.
Semințele de floarea-soarelui sunt bine tolerate de diabetici și constituie un aliment hrănitor care ar trebui inclus în dieta lor.
Fiind un aliment bogat în calorii și în nutrienți esențiali, semințele de floarea-soarelui sunt adecvate pentru femeile însărcinate sau care alăptează, pentru atleți, pentru persoanele anemice, subnutrite și care se recuperează după o boală care le-a slăbit organismul și, în general, pentru oricine are nevoie de o cantitate mare de nutrienți.
Alunele de pădure
În ciuda faptului că sunt un aliment extrem de concentrat, alunele de pădure se digeră destul de ușor. Furnizează atât de multă energie, încât o cantitate mică de alune (aproximativ 50g) oferă caloriile necesare pentru o oră de exercițiu fizic (316kcal).
Alunele de pădure sunt surse bune de grăsimi (62,6%), proteine (13%), vitaminele B1 și B6 și minerale, în special calciu, fosfor, magneziu și mangan. Sunt realtiv sărace în carbohidrați, iar din această cauză, persoanele implicat în activitățiile fizice, cum ar fi atleții, e bine să le combine cu fructe uscate care sunt bogate în carbohidrați, cum ar fi stafidele, smochinele uscate etc. Fiind sărace în carbohidrați și reprezentând o sursă bună de energie, alunele de pădure sunt o completare bună la dieta diabeticilor.
Figura 7. Distribuția numerică a subiecților în funcție de consumul de
nuci, alune, migdale, arahide
Din răspunsurile persoanelor intervievate observăm că cei cei mai mulți, aproape jumătate 91 (45,5%) consumă rar sau deloc fructe oleaginoase. Totuși, un sfert dintre tineri 43 (26%) au declarat consumul 1 dată pe săptămână, iar 43 (21,5%) de 2-3 ori pe săptămână.
Din păcate, un număr mic 14 (7%) consumă fructe oleaginoase cel puțin o dată pe zi.
Tabelul 6. Distribuția a subiecților în funcție de consumul de
nuci, alune, migdale, arahide, pe sexe
Numai fetele consumă fructe oleaginoase de mai multe ori pe zi, dar la frecvența consumului 1 dată pe zi, băieții au înregistrat procente mai mari (7,1% față de 2,3%).
CONSUMUL DE LEGUME
CONSUMUL DE LEGUME FIERTE
Legumele ușor fierte sunt sănătoase și ușor de digera. Fierberea înăbușită ușurează dezintegrarea și valorificarea fiecărei substanțe minerale, a fiecărui microelement și a fiecărei substanțe vegetale secundare în parte, un aspect extrem de important în cazul persoanelor cu probleme digestive (dispepsie), pentru că mucoasa intestinală nu este iritată, ba e chiar ajutată să se regenereze.
Figura 8. Distribuția numerică a subiecților în funcție de consumul de legume fierte
Legumele (mai ales morcovii) conțin pectine care prin fierbere formează geluri, contribuind la un tranzit intestinal normal. Aceste substanțe protectoare deosebite au efecte vindecătoare excelente, atât la nivelul stomacului și al intestinului gros și subțire, cât și în întreg procesul de metabolism.
Se remarcă un număr imprtant al acelora care consumă legume fierte de 2-3 ori într-o săptămână, 63 (31,5%), mai ales fete.
Din păcate, 66 (33%) au declarat consumul foarte rar sau deloc al legumelor fierte, procentele pe sexe nu arată diferențe mari.
Numai 24 (12%) tineri mănâncă legume fierte cel puțin o dată pe zi.
Tabelul 7. Distribuția subiecților în funcție de consumul de legume fierte, pe sexe
CONSUMUL DE CARTOFI FIERȚI
Cartoful fiert scade aciditatea gastrică și este indicat în tratarea ulcerului gastric și duodenal și al unor afecțiuni intestinale.
Cartoful este un aliment destul de complet, care oferă carbohidrați și proteine de calitate. Are deficiențe doar în ce privește următorii nutrienți: grăsimi, provitamia A, vitamina E, calciu. Cartofii conțin 16,4 g de glucide/100 g, dintre care cel mai important este amidonul (aproximativ 16g). Restul de 0,4 g în reprezintă glcoza, fructoza și zaharoha. Amidonul din cartofi se digeră ușor și nu produce flatuleță.
Proteinele din cartofi furnizează aminoacizi de care are nevoie organismul chiar dacă unii sunt limitativi. Acestea sunt bogate în lizină, un aminoacid care lipsește din cereale, iar din acest punct de vedere, cartofii se combină foarte bine cu cerealele.
Cartofii sunt o sursă bună de vitamina C (10-20mg), deși o parte din ea se pierde în timpul procesul de gătire. Cea mai puțină cantitate de vitamină C se pierde când sunt fierți în aburi. De aseamenea sunt bogați în complexul B, în special B1 și B6.
Cartofii se remarcă pentru bogăția în potasiu (550 mg/ 100) și scăzut în sodiu, ceea ce face din ei un aliment foarte potrivit pentru persoanele care suferă de hipertensiune și boli cardiovasculare. Tot despre cartofi s-a spus și faptul că sunt cei mai buni prieteni ai stomacului, datorită stării de bine pe care o simte cineva după ce-i consumă.
Figura 9. Distribuția numerică a subiecților în funcție de consumul de cartofi fierți
Frecveța cea mai mare a consumui de cartofi fierți printre tinerii chestionați este 1 dată pe săptămână, 72 (36%). Un număr de 55 (27,5%) mănâncă acest aliment de 2-3 ori pe săptămână.
De remarcat că 66 (33%) consumă rar sau deloc cartofi fierți, mai ales băieți.
Numai 7 fete (3,5%) au declarat consumul cel puțin o dată pe zi de cartofi fierți.
Tabelul 8. Distribuția subiecților în funcție de consumul de cartofi fierți, pe sexe
CONSUMUL DE CARTOFI PRĂJIȚI
În afară de faptul că aceștia conțin o cantitate mare de grăsime, cartofii prăjiți pot conține sunstanțe rezultate din arderea grăsimilor la temperaturi ridicate și care au efecte nocive (posibil cancerigene).
Cartofii prăjiți sunt alimente hipercalorigene (500-600 kcal/100g), deoarece, atunci cand sunt prăjiți cartofii pierd apă prin evaporare și absorb ulei. Între 15 și 20% din greutatea lor este formată din grăsimi. Aceștia conțin lipide saturate care reprezintă un factor de risc în apariția bolilor cardiovasculare, a diabetului de tip 2 și a cancerului.
Figura 10. Distribuția numerică a subiecților în funcție de consumul de
cartofi prajiți
Cei mai mulți tineri chestionați 75 (37,5%) consumă cartofi prăjiți destul de frecvent, de 2-3 ori pe săptămână, procentele băieților fiind mai mari decât cele ale fetelor (44,3% față de 33,8%).
Un număr mic 12 (6%) au declarat consumul cel puțin o dată pe zi, mai ales băieți.
Tabelul 9. Distribuția subiecților în funcție de consumul de cartofi prajiți, pe sexe
CONSUMUL DE CARTOFI COPȚI
Consumul regulat de cartofi copți reduce rapid severitatea simptomelelor și consecințele neplăcute ale constipației. Efectul benefic al cartofilor copți este datorat fibrelor și structurii speciale pe care o dobândește amidonul din cartofi prin coacere.
Figura 11. Distribuția numerică a subiecților în funcție de consumul de cartofi copți
Cartofii copți nu intră, din păcate, în obiceiurile alimentare ale tinerilor chestionați, 118 (59%) au declarat că mănâncă rar sau deloc catofi copți.
Tabelul 10. Distribuția subiecților în funcție de consumul de cartofi copți, pe sexe
CONSUMUL DE LEGUME CRUDE
Cosumul legumelor crude sub formă de salate, ca adaosuri la sandwichuri ar trebui să ocupe un loc important în meniul zilnic. Legumele crude au un indice glicemic redus, sunt bogate în fibre și determină excursii glicemice postprandiale reduse.
Figura 12. Distribuția numerică a subiecților în funcție de consumul de legume crude
Dintre tinerii chestionați cu privire la consumul de legume crude,87 (43,5%) consumă de 2-3 ori pe săptămână și doar un procent de 6 % (12) consumă de mai multe ori pe zi.
Nu sunt diferențe semnificative pe sexe la consumul de legume crude.
Tabel 11. Distribuția subiecților în funcție de consumul de legume crude, pe sexe
CONSUMUL DE SUCURI DE FRUCTE ȘI LEGUME PROASPETE
Sucurile preparate acasă conțin vitamina C, un antioxidant excelent, care previne apariția cancerului. Fructele și legumele de culoare neagră – strugurii negri, prunele, murele, coacăzele, afinele, ceapa roșie, varza roșie, sfecla roșie, ridichea neagră, toate conțin resveratrol, un puternic antioxidant.
Sucurile din citrice conțin acid folic, care previne malformațiile fătului, bolile cardiovasculare și cancerul. În plus, sucurile din citrice sunt extrem de hrănitoare și energizante.
Figura 13. Distribuția numerică a subiecților în funcție de consumul de suc de fructe
Deși sucurile de fructe asigură un nivel optim de energie și vitalitate,81 de persoane (40,5%) consumă foarte rar sau deloc.
La polul opus,98 (49 %) de tineri consumă cel puțin o dată pe săptămână.
Un număr mic de 10,5 % consumă cel puțin o dată pe zi,în special fetele.
Tabelul 12. Distribuția subiecților în funcție de consumul de suc de fructe, pe sexe
CONSUMUL LEGUMELOR ÎN TIMPUL IERNII
Figura 14. Distribuția numerică a subiecților în funcție de consumul de legume pe timp de iarnă
Cei mai mulți tineri consumă legumele pe timp de iarnă sub formă de murături, 154 (77,0), mai ales băieții.
Procentele fetelor care consumă legume crude și congelate pe timp de iarnă sunt puțin mai mari decât ale băieților (cu 5%).
Tabelul 13. Distribuția subiecților în funcție de consumul de legume pe timp de iarnă, pe sexe
Figura 15. Distribuția procentuală a subiecților în funcție de procurarea alimentelor
Mai mult de jumătate dintre subiecți,reprezentând un procent de 66,0 %,au declarat că ȋși procură alimentele de la supermarket,iar 76 (38 %) le cumpără din piață sau gospodărie proprie,unde legumele si fructele sunt proaspete și mai puțin afectate de substanțe menite a le forța creșterea sau coacerea.
Se observă o oarecare egalitate ȋntre sexe (58,6 % de sex masculin și 60,9% de sex feminin).
Tabel 14. Distribuția subiecților în funcție de procurarea alimentelor, pe sexe
.
CONCLUZII
Consumul de fructe și legume proaspete reprezintă unul dintre alimentele fundamentale.
Trebuie consumate cel puțin cinci porții pe zi.În plus,sucurile asigură și o bună hidratare a organismului.
Cei mai mulți dintre tineri au declarat consumul de fructe,ȋn special de mere,banane și fructe de sezon de 2-3 ori pe săptămână.
Mai mult de jumătate din cei chestionați consumă fructe oleaginoase,iar fructe uscate mai rar.
De-asemenea,se remarcă un număr mare al celor care consumă legume fierte de cel puțin o dată pe săptămână.
Deși conțin grăsimi saturate și prin prăjire generează substanțe toxice,cartofii prăjiți rămân ȋn preferințele tinerilor,aceștia consumând destul de frecvent.
BIBLIOGRAFIE
1.BANU CONSTANTIN, Alimente functionale,suplimente alimentare si plante
medicinale,Editura ASAB,Bucuresti,2010.
2.BᾸDESCU GHEORGHE,BᾸDESCU LIDIA, Fructele si sanatatea,Pitesti,
1977.
3.BᾸNᾸȚEANU ION ANTON,Compendiu pentru igiena alimentara,[NUME_REDACTAT],
Craiova,1985.
4.BENETATO GRIGORE,Cercetari asupra alimentatiei populatiei din Ardeal,1938.
5.CLAUDIAN ION, Alimentatia poporului roman,Editura ,,[NUME_REDACTAT]”,
Bucuresti,1939.
6.CRᾸINICEANU I. Alimentatia taranului roman,[NUME_REDACTAT] Gobe,Bucuresti,
1995.
7. DIACONESCU MIRCEA,Alimentatia rationala,[NUME_REDACTAT],Bucuresti,1979.
8.GEORGESCU C. Alimentatia populatiei din Romania,Bucuresti,1940.
9.GONȚEA IANCU, Bazele alimentatiei,[NUME_REDACTAT],Bucuresti,1976.
10.GONȚEA IANCU,Valoarea terapeutica a fructelor,Revista de horticultura si viticultura,nr 6,1967.
11.GRAUR MARIANA, Ghid pentru alimentatia sanatoasa,[NUME_REDACTAT],Iasi,
2006.
12.IULIAN MINCU, Alimentatia rationala a omului sanatos,[NUME_REDACTAT],Bucuresti,
1978.
13.IULIAN MINCU, Notiuni elementare ale alimentatiei rationale,[NUME_REDACTAT],
Bucuresti,1982.
14.IULIAN MINCU, Tratat de dietetica,[NUME_REDACTAT],Bucuresti,1974.
15. IULIAN MINCU,BOBOIA DORINA, Alimentatia rationala a omului sanatos si bolnav,[NUME_REDACTAT],Bucuresti,1975.
16.IULIAN MINCU, Structura alimentatiei in lumea de azi,Era socialista,1976.
17.IULIAN MINCU, Dietetica pentru cadrele medii,Editura medicala,Bucuresti,1973.
18.J.VALNET,Tratamentul bolilor prin legume,fructe si cereale,[NUME_REDACTAT],
Craiova,1987.
19.JETHRO KLOSS,Hrana pentru sanatate,[NUME_REDACTAT],Bucuresti,2011.
20.MAURIZIO.I. Histoire de l’alimentation vegetale,[NUME_REDACTAT],Paris,1932.
21. NEGULESCU PUIA,Alimente pentru o viata sanatoasa,[NUME_REDACTAT],Bucuresti,2010.
22.NITZULESCU I. Metabolismul alimentatiei populatiei rurale,Bucuresti,1940.
23.SAINTE-BREUVES, Fructele si legumele :Izvor de sanatate,[NUME_REDACTAT],Iasi,
2001.
24.SDROLICI D.Sanatatea prin alimentatia rationala,[NUME_REDACTAT],Bucuresti,1962.
25.OLINESCU M.RADU,Totul despre alimentatia sanatoasa,[NUME_REDACTAT],Bucuresti,
2000.
26. OVIDIU BUJOR,CATRINEL PERIANU,Sanatate prin seminte,legume si fructe,[NUME_REDACTAT] Lux,Bucuresti,2005.
27.VAN STRATEN,Ghidul alimentelor sanatoase,[NUME_REDACTAT] International,
Bucuresti,2008.
28. www.Ghidnutritie.ro
29. www.Medicina.naturista.ro
30. https://ro.wikipedia.org
31.www.romedic.ro
32.www.nutritie-sanatoasa.ro
. ANEXA 1.
CHESTIONAR PRIVIND CONSUMUL DE FRUCTE SI LEGUME LA TINERI
INTREBᾸRI DESPRE DUMNEAVOASTRᾸ
SEXUL Masculin □ Feminin □
VÂRSTA :
DOMICILIUL Urban □ Rural □
GREUTATEA(Kg)…………
ÎNᾸLȚIMEA(cm)…………..
INTREBᾸRI DESPRE CONSUMUL DE FRUCTE I LEGUME
1.Cat de des consumați mere ?
○ de mai multe ori pe zi
○ o dată pe zi
○ 2-3 ori pe săptămână
○ 1 dată pe săptămână
○ foarte rar(ocazional)
○ deloc
2.Cat de des consumați pere ?
○ de mai multe ori pe zi
○ o dată pe zi
○ 2-3 ori pe săptămână
○ 1 dată pe săptămână
○ foarte rar(ocazional)
○ deloc
3.Cat de des consumati banane ?
○ de mai multe ori pe zi
○ o dată pe zi
○ 2-3 ori pe saptamana
○ 1 dată pe saptamana
○ foarte rar(ocazional)
○ deloc
3.Alte fructe preferate………………………………………………………………………………..
○ de mai multe ori pe zi
○ o dată pe zi
○ 2-3 ori pe saptamana
○ 1 dată pe saptamana
○ foarte rar(ocazional)
○ deloc
4.Cat de des consumati fructe uscate (caise,prune,mango etc) ?
○ de mai multe ori pe zi
○ o dată pe zi
○ 2-3 ori pe saptamana
○ 1 dată pe saptamana
○ foarte rar(ocazional)
○ deloc
5.Consumati nuci,alune,migdale,arahide ?
○ de mai multe ori pe zi
○ o dată pe zi
○ 2-3 ori pe saptamana
○ 1 dată pe saptamana
○ foarte rar(ocazional)
○ deloc
6.Cat de des consumati legume fierte ?
○ de mai multe ori pe zi
○ o dată pe zi
○ 2-3 ori pe saptamana
○ 1 dată pe saptamana
○ foarte rar(ocazional)
○ deloc
7.Cat de des consumati cartofi fierti ?
○ de mai multe ori pe zi
○ o dată pe zi
○ 2-3 ori pe saptamana
○ 1 dată pe saptamana
○ foarte rar(ocazional)
○ deloc
8.Cat de des cosumati cartofi prajiti ?
○ de mai multe ori pe zi
○ o dată pe zi
○ 2-3 ori pe saptamana
○ 1 dată pe saptamana
○ foarte rar(ocazional)
○ deloc
9.Cat de des consumati cartofi copti ?
○ de mai multe ori pe zi
○ o dată pe zi
○ 2-3 ori pe saptamana
○ 1 dată pe saptamana
○ foarte rar(ocazional)
○ deloc
10.Cat de des consumati legume crude (ex :salata de cruditati,rosii,castraveti etc) ?
○ de mai multe ori pe zi
○ o dată pe zi
○ 2-3 ori pe saptamana
○ 1 dată pe saptamana
○ foarte rar(ocazional)
○ deloc
11.De cate ori pe saptamana consumati suc de fructe (fresh de portocale,mere,alte fructe) ?
○ de mai multe ori pe zi
○ o dată pe zi
○ 2-3 ori pe saptamana
○ 1 dată pe saptamana
○ foarte rar(ocazional)
○ deloc
12.Cat de des consumati fructe de sezon (capsuni,cirese,caise,mandarine) ?
○ de mai multe ori pe zi
○ o dată pe zi
○ 2-3 ori pe saptamana
○ 1 dată pe saptamana
○ foarte rar(ocazional)
○ deloc
13.In ce fel consumati legumele pe timp de iarna ?
○ sub forma de muraturi
○ crude
○ congelate
14. De unde va procurați alimentele cel mai des :
○ supermarket
○ piaṭă
○ magazin de cartier
○ magazin de produse naturiste sau bio
○ internet
○ gospodărie proprie
○ alte variante (specificați)
VᾸ MULȚUMESC !
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Importanta Fructelor Si Legumelor In Alimentatie (ID: 1646)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.