Importanta Formarii Profesionale a Adultilor

Capitolul 1

Importanța formării profesionale a adulților

1.1 Cadrul strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale a adulților

Educația noului mileniu înseamnă „cunoaștere contextualizată, competențe pragmatice, proceduri de gândire sau de acțiune, predispoziții valorice, viziuni, opțiuni, atitudini. Este un nou model formativ ce trimite către actualizare și performare a ceea ce are mai bun un individ și umanitatea ca atare”

Există un decalaj pe piața muncii între cei foarte bine calificați și cei care nu sunt calificați, acest decalaj se tot mărește simultan cu un proces de îmbătrânire a populației, astfel învățarea pe tot parcursul vieții a devenit o prioritate a Uniunii Europene.

Conceptul “învățare pe tot parcursul vieții” a apărul la începutul anilor ’70 la Paul LeGrant care a expus în cadrul summit-ului UNESCO lucrarea intitulată ”Introducere la învățarea pe tot parcursul vieții.“ Ideea dezvoltată în această lucrare a fost preluată de la Edgar Faure, renumit la acea vreme, pentru ancheta sa despre “Starea educației în lume.” Astfel în 1971 au fost prezentate datele raportului, iar în 1973 au fost făcute publice sub denumirea “Educația Recurentă.” Din cauza crizei financiare și a restricțiilor bugetare problematica educației și formării profesionale va intra într-un con de umbră.

La începutul anilor 1990 reapare interesul pentru această problemă, educația și formarea profesională sunt văzute ca soluții viabile pentru combaterea șomajului. În 1991 Consiliul European a pus în dezbatere două documente: Memorandum asupra învățământului superior și Memorandum asupra învățământului deschis și la distanță, iar în 1997 prin comunicarea „Pentru o Europă a cunoașterii” se realizează interconectarea între învățământul pe tot parcursul vieții și programele de formare profesională.

Educația a devenit o componentă de bază a politicilor naționale și comunitare, relațiile statelor membre cu Uniunea Europeană în domeniul învățământului se supun principiului subsidiarității, statele memebre asumându-și toată responsabilitatea în domeniu.

În cazul politicilor din domeniul formării profesionale și al educației, hotărârile se iau în conformitate cu procedura legislativă ordinară, conform principiul subsidiarității. Politicile de educație și de formare profesională se decid de către fiecare stat membru al Uniunii Europene.

Rolul Uniunii Europene este unul de sprijin pentru marile provocări comune ale statelor membre, cele mai importante sunt: deficitul de competențe al forței de muncă, competiția la nivel global și îmbătrânirea societății – fiind nevoie de o idee comună pentru ca țările să conlucreze și să învețe unele de la altele.

În anul 1980 miniștrii statelor europene au convenit formarea unei rețele informaționale Eurydice, principala rețea de informare despre politicile în cadrul învățării pe tot parcursul vieții, iar în 1994 s-a lansat Programul Leonado DaVinci un program comunitar de cooperare multinațională în domeniul formării profesionale cu obiective concrete de implementare a prevederilor de la Maastricht (utilizarea noilor tehnologii, adaptarea la noul mediu economico-social și încurajarea mobilității).

Prin Procesul Lisabona se stabilește un cadru mai larg de dezvoltare în perspectivă a sistemelor educaționale, odată cu creșterea substanțiala a investițiilor în domeniu, se urmărește o scădere la jumătate a numărului cetățenilor cu vârsta cuprinsă între 18-24 ani, care abandoneză învățământul obligatoriu, constituirea unui cadru european de definire a competențelor cheie necesare la nivel continental precum și amplificarea mobilității și recunoașterea reciprocă a calificărilor. Procesul prevedea ca până în 2010 80% din tineri să finalizeze învățământul obligatoriu, iar 12,5% să fie integrați în programe de învățământ pe tot parcursul vieții.

Consilul Uniunii europene din 2009 stabilește cadrul strategic privind formarea profesională până în 2020, iar în martie 2010 Comisia Europeană a stabilit o strategie pentru o creștere inteligientă, ecologică și favorabilă incluziunii sociale. Fostul președinte al Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso a stabilit pentru anul 2020 un număr de cinci mari obiective:

Ocuparea forței de muncă

Cercetare și inovare

Schimbări climatice și energie

Afirmarea educației

Combaterea sărăciei

Politicile în domeniul educației și formării profesionale trebuie să țină cont de noul context european și internațional în care piața muncii se așează.

Cadrul strategic al cooperării europeane în domeniul formării profesionale și educației adulților și a persoanelor cu dizabilități, „Educație și formare 2020” stabilește obiective strategice comune pentru statele membre ale Uniunii Europene, inclusiv un set de principii pentru realizarea obiectivelor, deasemeni și un set metode de comune cu domenii prioritare pentru fiecare perioadă de lucru.

Cadrul are la bază realizările programului de lucru „Educație și formare 2010”, pentru aputea răspunde provocărilor de actualitate, în ceea ce privește formarea unei Europe bazată pe educație și transformarea învățării continue într-o realitate pentru toți.

Scopul principal al cadrului este de a oferi sprijin tuturor statelor membre în ceea ce privește dezvoltarea sistemelor naționale de educație și formare. Aceste sisteme de educație și formare trebuie să asigure tuturor europenilor mijloacele necesare pentru atingerea potențialul profesional, precum și asigurarea prosperității economice, durabile și capacitatea de integrare profesională. Acerst cadru trebuie să ia în considerare întreg spectru de sisteme formare profesională și educație din perspectiva învățării pe tot parcursul vieții, îmbrăcând toate nivelurile și contextele (inclusiv învățământul informal și non-formal).

Cadrul are următoarele obiective strategice:

– punerea în practică a învățării pe tot parcursul vieții și a mobilității – este necesar să se înregistreze progrese privind punerea în aplicare a strategiilor pentru învățare pe tot parcursul vieții, prin urmărirea și dezvoltarea cadrelor naționale pentru calificări armonizate cu Cadrul european al calificărilor și stabilirea unor teme educaționale mai flexibile. Mobilitatea trebuie extinsă, iar principiile Cartei europeane a calității pentru mobilitate, sa se aplice.

– îmbunătățirea calității, eficienței formării profesionale și a educației – toți cetățenii europeni trebuie să poată obține competențe-cheie, iar toate nivelele de formare profesională și educație trebuie să devină deosebit de eficiente și atractive;

– promovarea echității, a coeziunii sociale și a cetățeniei active – formarea profesională și educația trebuie să permită tuturor europenilor să dobândească, să-și dezvolte o parte a abilităților și competențelor absolut necesare pentru ocuparea unui loc de muncă

– stimularea inovării și a creativității, a spiritului antreprenorial, la toate nivelurile de formare și educație – dobândirea de toți cetățeni europeni a unor competențe și abilități transversale precum și garantarea funcționări triunghiului cunoașterii (cunoscut prin sintagma: educație-cercetare-inovare). Trebuie promovate prin parteneriate între entități comerciale sau industriale și instituțiile de învățământ cu comunitățile mari de cursanți, care vor să să implice în activitatea entității partenere.

Pentru urmărirea progreselor înregistrate în îndeplinirea obiectivelor mai sus menționate, ele sunt însoțite de criterii și indicatori de referință europenă.

Se prevede un set de principii care ar trebuie să respecte demersurile pentru îndeplinirea obiectivelor prezentate anterior. Aici se face referire la punerea în aplicare cooperării europene în domeniul formării profesionale și a educației din perspectiva învățării pe tot parcursul vieții, utilizându-se cât mai eficient metoda de coordonare deschisă. Dezvoltarea de sinergii între diferitele sectoare implicate, precum și cooperarea europeană în domeniul formării profesionale și al educației trebuie să prezinte un caracter transsectorial și transparent, care să implice domeniile și politicile precum și toate părțile interesate. Rezultatele obinute din această cooperare trebuie difuzate și evaluate periodic. Mai trebuie să se aibă în vedere creșterea compatibilității cu procesele Copenhaga și Bologna și consolidarea cooperării și dialogului cu țările terțe și cu organizațiile internaționale.

Pentru a exista metode de lucru flexibile și eficiente pentru o cooperarea europeană desavârșită în domeniul formării profesionale și al educației, în cadru se prevăd o serie de cicluri de lucru valabile până în 2020, primul ciclu a cuprins perioada 2009-2011. Pentru fiecare ciclu, conform cadrului, se adoptă mai multe domenii prioritare, ele au la bază obiectivele strategice prezentate mai sus. Cooperarea este obligatoriu să se desfășoare prin invitații reiciproce de învățare, prin care să se stabilească termene clare și să se planifice rezultate. Rezultatele obținute în urma cooperării vor fi publicate pentru a servi factorilor politici implicați și părților interesate, pentru a crește vizibilitatea și impactul. La finalul fiecărui ciclu se va redacta un raport comun Consiliu – Comisie, care va conduce și la stabilirea domeniilor prioritare ciclului următor. Statele membre alături de Comisie vor monitoriza cooperarea în domeniul formării profesionale și al educației.

Statele din Uniunea Europeană ar trebui să coopereze folosind metoda deschisă, pentru a dezvolta și mai puternic cooperarea europeană în domeniul formării profesionale și educației pe baza obiectivelor strategice stabilite de cadru, a principiilor și a metodelor de lucru prezentate mai sus. Simultan, statele membre trebuie să adopte o serie de măsuri la nivel național pentru realizarea obiectivelor strategice și pentru a contribui la atingerea criteriilor de referință europenă.

Sprijinirea cooperării dintre statele membre se face prin intermediul Comisiei, care trebui să evalueze progresele realizate de țărilee membre cu privire la criteriile și obiectivele de referință, pentru, mobilitatea pe piața muncii, ocuparea forței de muncă și stăpânirea limbilor de circulație internațională. Statele membre împreună cu Comisia trebuie să analizeze modalitățile de armonizare a cadrului cu Agenda Europa 2020.

România, deși a devenit stat membru al Uniunii din 2007, a întreprins demersurile necesare implementării măsurilor europene din domeniul educației și formării profesionale în primii ani ai deceniului nouă (ex. programele extracomunitare de mobilitate pentru studenți, elevi, cadre diactice, cercetători, Tempus).

Problema formării profesioanele este importantă pentru susținerea transformării forței de muncă fiind, principalul instrument care se poate adapta la noi cerințe facilitând, astfel mobilitatea între anumite sectoare de activitate. Acumularea de cunoștințe și abilități permite îmbunătățirea poziției pe piața muncii, ducând la creșterea competitivității într-un mediu concurențial, pe o piață europeană deschisă, care încurajează mobilitatea și care are structuri educaționale bine definite și cu tradiție istorică, dar atinse și ele, la rândul lor, de șocurile financiare.

1.2. Autoritatea Națională pentru Calificări, coordonatorul formării profesionale în România

Instituția a fost creată după aderarea României la Uniunea Europeană pentru a coordona formarea profesională la nivel național în armonizare cu legislația comunitară din domeniu.

Autoritatea Națională pentru Calificări (ANC) s-a înființat în baza Legii educației naționale nr. 1/2011 și este organizată și funcționează ca instituție publică având personalitate juridică, organ de specialitate în coordonarea Ministerului Educației Naționale, prin reorganizarea Consiliului Național al Calificărilor și al Formării Profesionale a Adulților (CNCFPA) și a Unității Executive a Consiliului Național al Calificărilor și al Formării Profesionale a Adulților (aceasta din urmă fiind creată prin reorganizarea secretariatului tehnic al CNFPA și a Agenției Naționale pentru Calificările din Învățământul Superior și Parteneriat cu Mediul Economic și Social – ACPART, instituții care s-au desființat).

Misiunea asumată de Autoritatea Națională pentru Calificări este asigurarea cadrului general la nivel național pentru realizarea formării profesionale continue și dezvoltarea de calificări necesare susținerii unei resurse umane competitive, capabile să funcționeze eficient în societatea actuală și într-o comunitate a cunoașterii

Din punct de vedere organizațional și funcțional, instituția îndeplinește următoarele atribuții:

– elaborează, actualizează și implementează Cadrul Național al Calificărilor, precum și Registrul Național al Calificărilor;

– asigură realizarea cadrului legal în sistemul de educare și formare profesională a adulților;

– coordonează, monitorizează și controlează autorizarea și procesul de autorizare a furnizorilor de formare profesională;

– asigură realizarea, gestionarea și actualizarea următoarelor:

∙ Registrul național al furnizorilor de formare profesională autorizați,

∙ Registrul național al furnizorilor de formare profesională neautorizați;

∙ Registrul național al furnizorilor de formare profesională transfrontalieri;

∙ Registrul național al evaluatorilor de competențe profesionale, evaluatorilor de evaluatori și evaluatorilor externi certificați;

– coordonează asigurarea calității în formarea profesională a adulților.

În ceea ce privește organizarea instituției, Autoritatea Națională pentru Calificări este condusă de un președinte, numit prin ordin al ministrului educației naționale, și funcționează cu un număr de 56 de posturi care se încadrează în numărul total de posturi aprobate pentru unitățile de învățământ și cercetare care funcționează în subordinea și coordonarea Ministerului Educației Naționale, finanțate din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat.

Din punct de vedere normativ-prescriptiv, principalele acte normative care reglementează sistemul de formare profesională a adulților din România:

 Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare;

 O.G. nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulților, republicată, precum și actul normative OG 129/2000, prin care sunt reglementate următoarele:

– procedurile și criteriile privind asigurarea calității programelor de formare profesională a adulților;

– formarea profesională, evaluarea și certificarea bazată pe competențe;

– recunoașterea și evaluarea competențelor obținute în context informal și non-formal de învățare;

 Legea nr. 53/2003 republicată, cu completările și modificările ulterioare (Codul Muncii) are prevederi specifice referitoare la formarea profesională în firme și companii și stipulează obligația lor de a forma profesional personalul din doi în doi ani (sau la fiecare trei ani, în cazul firmelor cu un număr mic de personal);

 Legea nr. 76/2002 se referă la sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu completările și modificările ulterioare;

 Hotărârea Guvernului nr. 918/2013 privind aprobarea Cadrului Național al Calificărilor;

 Diverse acte normative necesare formării profesionale pentru o reglementare sectorială. Reglementările se pot referi la conținutul formării, condițiile de furnizare a formării, condițiile de acces la formare, condițiile de evaluare și certificare a rezultatelor formării.

Prin legislația formării profesionale a adulților din România au fost introduse principiile comunitare fundamentale referitoare la transparența obținerii calificărilor și competențelor precum și recunoașterea acestora, indiferent de contextul în care acestea au fost dobândite – informal, formal sau non-formal.

Chiar dacă a apărut oarecum târziu Autoritatea Națională pentru Calificări este un organism deosebit de important în reglementarea pieței muncii precum și a pieței de formare profesională, reușind să mențină un echilibru fragil între cererea și oferta de formare, într-un mediu cu mari lacune legislative.

1.3. Formarea profesională a adulților în context formal

Conform cu art. 2 din Metodologia de autorizare a furnizorilor de formare profesională a adulților din România, aprobată prin Ordinul 353/5202/2003 al ministrului muncii, solidarității sociale și familiei și al ministrului educației, cercetării și tineretului, cu modificările și completările ulterioare, furnizorii de formare profesională sunt autorizați să desfășoare un anumit program de formare profesională de către Comisiile de autorizare a furnizorilor de formare profesională a adulților a municipiului București, respectiv cele județene.

Autoritatea Națională pentru Calificări coordonează activitatea de autorizare a firmelor furnizoare de formare profesională a adulților, dar autorizarea propriu-zisă a acestora este o atribuție a comisiilor de autorizare județene, care nu sunt structuri organizaționaleîn componența Autorității Naționale pentru Calificări (în total, există 42 de astfel de comisii de autorizare funcționale).

Comisiile de autorizare au în componență reprezentanț, ai agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă, ai inspectoratelor școlare județene, ai agenției județene pentru plăți și inspecție socială, precum și ai asociațiilor patronale, ai organizațiilor sindicale. Directorul agenției județene pentru plăți și inspecție este și președintele comisiei de autorizare județene.

Conform legislației formării profesionale a adulților, absolvenților programelor de calificare li se eliberează certificate de calificare profesională cu recunoaștere națională, iar absolvenților programelor de tip inițiere, specializare și perfecționare li se eliberează certificate de absolvire cu recunoaștere națională.

Registrul Național al Furnizorilor de Formare Profesională a Adulților (RNFFPA) este actualizat de către Autoritatea Națională pentru Calificări, pe baza informațiilor transmise de către Comisiile de autorizare a furnizorilor de formare profesională a adulților județene, respectiv a municipiului București.

Tabel 1 Formarea profesională a adulților în context formal – date statistice 2008-2012

1.4. Formarea profesională a adulților în contexte non-formale și informale

Țara noastră a dezvoltat și implementat, încă din 2004, un sistem de evaluare și certificare a competențelor profesionale ale adulților obținute pe alte căi decât cele formale. Certificarea și/sau evaluarea se poate realiza în centre specializate de evaluare și certificare a competențelor profesionale, autorizate de către Autoritatea Națională pentru Calificări în baza Procedurii de evaluare și certificare a competențelor profesionale obținute pe alte căi decât cele formale, aprobată prin Ordinul ministrului educației și cercetării și al ministrului muncii, solidarității sociale și familiei nr. 4543/468/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Conform Legii nr. 1/2011(Legea Educației Naționale), cu modificările și completările ulterioare, Autoritatea Națională pentru Calificări evaluează și certifică evaluatorii de competențe profesionale, evaluatorii de evaluatori și evaluatorii externi și întocmește Registrul național al evaluatorilor de competențe profesionale, evaluatorilor de evaluatori și evaluatorilor externi certificați. Autoritatea Națională pentru Calificări acreditează centrele de evaluare și organismele de evaluare, pe baza rapoartelor de evaluare întocmite de evaluatorii externi.

În momentul de față, persoanele care doresc să fie evaluate sau testate în vederea recunoașterii competențelor profesionale obținute în alte moduri decât cele formale, pe baza unui standard ocupațional/standard de pregătire profesională, trebuie se adresează unui centru specializat și autorizat pentru ocupația/calificarea respectivă. Pentru persoanele declarate competente li se vor elibere un certificat de competențe profesionale, iar pe verso are precizate competențele profesionale pentru care a fost declarat competent. Dacă are toate competențele dintr-un standard ocupațional sau standard de pregătire profesională, atunci certificatul de competențe profesionale are aceeași valoare ca și un certificat de calificare profesională obținut in context formal, cu recunoastere națională.

Tabel 2 Situația centrelor de evaluare și certificare a competențelot profesionale – date statistice 2011-2014

1.5. Cadrul legislativ al formării profesionale în România

Principalele acte normative care reglementează sistemul de formare profesională a adulților din România sunt:

 Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare;

 Ordonanța Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulților, republicată, precum și actele normative subsecvente OG 129/2000 (referitoare la normele de aplicare, metodologiile, procedurile, clasificările și nomenclatoarele specifice), prin care sunt reglementate:

* procedurile și criteriile de asigurare a calității programelor de formare profesională a adulților;

* formarea profesională, evaluarea și certificarea bazate pe competențe;

* recunoașterea competențelor dobândite în contexte informale și non-formale de învățare;

 Legea nr. 53/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul Muncii) are prevederi specifice cu privire la formarea profesională în societățile din mediul economic și stipulează obligația companiilor de a forma profesional personalul la fiecare doi ani (sau din trei în trei ani, în cazul firmelor cu un număr mic de angajați);

 Hotărârea Guvernului nr. 918/2013 privind aprobarea Cadrului Național al Calificărilor;

 Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare;

 Alte acte normative referitoare la formarea profesională reglementată la nivel sectorial. Reglementările acestea se referă la conținutul formării, condițiile de acces la formare, evaluarea și certificarea rezultatelor formării, dar și furnizarea formării,

În cadrul legal al formării profesională a adulților din România au fost implementate principiile comunitare de bază referitoare la recunoașterea competențelor și calificărilor, transparența acestora indiferent de contextul de învățare în care acestea au fost obținute: non-formal, formal sau informal.