Importanta fenomenului tu ristic la nivel mondial [615124]

1
Capitolul I
Importanta fenomenului tu ristic la nivel mondial

I.1 Importanța turismului la nivel mondial
Turismul reprezintă astăzi unul dintre cele mai dinamice și elastice
sectoare economice din cadrul unei țări, fiind totodată considerat și un
important motor de dezvoltare, datorită efectului de multiplicare, cu rol de a
atrage dezvoltare și în domenii con exe. Acest lucru s -a observat, în special,
în cazul țărilor aflate în curs de dezvoltare. Totodată, turismul a devenit
astăzi un adevărat fenomen, un fenomen social -economic. Astăzi, turismul
modern este direct proporțional cu gradul de dezvoltare al econo miilor și și –
a completat anual catalogul destinațiilor, cu noi astfel de oferte. Ca
importanță printre celelalte ramuri economice, în unele situații, cifra de
afaceri din turism este egală sau chiar o depășește pe cea a exporturilor de
petrol, produse alim entare sau automobile, iar pentru țările în curs de
dezvoltare, turismul poate reprezenta o importantă sursă de venituri,
contribuind și la dezvoltarea unor ramuri conexe, cum ar fi agricultura,
construcțiile și telecomunicațiile.
Pentru a evidenția în mod cert importanța turismului, Fig. 1
ilustrează participarea acestui sector în cadrul altor ramuri economice, iar
astăzi, se poate observa că reprezintă 10% din Produsul Intern Brut la nivel

Fig.1 Importanța fen omenului turistic la nivel mondial
(Sursa: Organizația Mondială a Turismului )

2
mondial, 1 din 11 locuri de muncă sunt locuri de muncă ce sunt create în
activități tur istice. Din exp orturi, turismul valorează 1,4 mii de miliarde $
USD, ceea ce reprezintă o participare a acestuia de 7% și 30% din exportul
de servicii.
Evoluția fenomenului turistic a înregistrat o creștere constantă, lucru
măsurat și prin prisma sosirilor internațional e de turiști. Astfel, dacă în anul
1950, numărul sosirilor internaționale de turiști erau de 25 milioane, acestea
au crescut la 277 milioane în anul 1980, la 528 milioane în anul 1995, la 675
milioane în anul 2000, la 940 de milioane în anul 2010, ajungând ca, în anul
2015, acestea să atingă valoarea de 1184 milioane de turiști.
O analiză detaliată asupra situației din ultimul an, potrivit ultimului
raport al Organizației Mondiale a Turismului (OMT), ca for suprem al
activității turistice la nivel mondial, arată că numărul sosirilor turistice
internaționale a crescut cu 4,4% în 2015, față de anul precedent, creșterea
fiind cu 50 de milioane de turiști. Pe de altă parte, anul 2015 devine al
șaselea an consecutiv de creștere peste medie a sosirilor internațion ale, cu o
creștere anuală de peste 4% în fiecare an, începând cu anul post -criză 2010,
deși încasările din turism au fost puternic influențate de fluctuațiile
înregistrate în cadrul ratelor de schimb, prețul mondial al petrolului, efectele
încă resimțite a le crizei economice globale, în multe părți ale Globului. Pe
de altă parte și evenimente, precum atentatele teroriste au influențat
încasările din domeniul turismului, și tind să influențeze (negativ), din ce în
ce mai mult, ștergând practic de pe hartă tu ristică a lumii, anumite destinații
cu îndelungată tradiție și cu obiective turistice cu valoare de unicat.
Pentru a accentua importanța turismului la nivel mondial, secretarul
general al OMT, Taleb Rifai spunea că „Turismul internațional a atins noi
culmi în anul 2015. Performanța robustă a sectorului este de a contribui la
creșterea economică și la crearea de locuri de muncă în multe părți ale lumii.
Astfel, este esențial ca țările să promoveze politici care să stimuleze
creșterea continuă a turismului, inclusiv facilitarea de călătorie, dezvoltarea
resurselor umane și dezvoltarea durabilă”.
Creșterile înregistrate în cadrul sosirilor turistice, din anul 2015, au
fost resimțite diferit de la o regiune la alta. În cadrul unor macro -regiuni
turistice, prec um cele din Europa, din America și din Asia și Pacific au fost
înregistrate creșteri, cifrate în jurul valorii de 5%. În cazul Orientul

3
Mijlociu, acestea au fost de doar 3%, în timp ce continentul african, este
marcat de scădere, datele limitate disponibil e, indicând o scădere de 3%,
mai ales din cauza evenimentelor politice din Africa de Nord, care
reprezentau peste o treime din sosirile în regiune. Perspective optimiste sunt
și pentru anul 2016, rezultatele Indicelui de Încredere al OMT arătând
creșteri m oderate, comparativ cu anii anteriori, estimările fiind de creșteri,
în medie, cu 4% pentru acest an. La nivel regional, intensitatea creșterilor va
fi diferită, mai puternică în Asia și Pacific (+ 4% până la + 5%) și cele două
Americi (+ 4% până la + 5%), urmate de Europa (+ 3,5% la + 4,5%). În
privința proiecțiilor privind Africa, creșterile sunt estimate de la + 2% până
la 5%, iar în Orientul Mijlociu de la + 2% la + 5%, însă deși valorile
proiectate sunt pozitive, trebuie luat în calcul faptul că, dator ită contextului
politic din regiune, acestea prezintă un mare grad de in certitudine și de
volatilitate.
Pentru anul 2015, analiza detaliată a rezultatelor regionale arată că în
Europa, creșterile de +5% au fost determinate în mare parte de un curs mai
slab al monedei unice, în raport cu principalele valute, și în special cu
dolarul american. Sosirile turistice internaționale au fost, conform analizelor
OMT, de 609 milioane (cu 29 de milioane de turiști mai mult decât în anul
anterior). În cadrul continentul ui european, statele din Europa Centrală și de
Est au înregistrat creșteri de +6%, o revenire spectaculoasă față de scăderea
din anul anterior. Creșteri au fost înregistrate și în celelalte părți ale
continentului european, datorită destinațiilor turistice cu tradiție, fiind vorba
despre Europa de Nord (+ 6%), Europa Sudică sau Mediteraneeană (+ 5%)
și Europa de Vest (+ 4%). Pentru regiunea Asia și Pacific (+ 5%), sosirile
turistice au fost în creștere cu 13 milioane de turiști, pentru a ajunge la 277
de mi lioane, cu rezultate inegale pe destinații. Creșteri mai mari au fost
înregistrate în Oceania (+ 7%) și Asia de Sud -Est (+ 5%), în timp ce în Asia
de Sud și în NE Asiei, creșterea a fost de doar 4%.
Privind situația continentului american, sosirile turist ice
internaționale au crescut, având valori de + 5%, o creștere de 9 milioane de
turiști, atingând valoarea de 191 milioane. Aprecierea dolarului SUA, în fața
celorlalte valute, a determinat o stimulare a călătoriilor de ieșire din Statele
Unite ale Americ ii. Astfel, de aceste ieșiri au beneficiat în special zone
turistice precum Caraibe și America Centrala, ambele înregistrând o creștere

4
de 7%. Rezultate obținute în cazul celor două Americi, ambele cu valori de
+4%, au fost aproape de media mondială. Pentr u Orientul Mijlociu s -a
estimat o creștere de aproximativ +3% a sosirilor turistice internaționale,
însă datele limitate disponibile arată o scădere de 3% a sosirilor
internaționale, ajungând la un total de 53 de milioane. Pentru partea de nord
a Africii s osirile turistice au scăzut cu 8%, iar în Africa Sub -Sahariană cu
1%, deși acesta din urmă a revenit la o creștere în a doua jumătate a anului.
Totuși se atrage atenția în raportul OMT că atât pentru Africa cât și pentru
Orientul Mijlociu rezultatele ar tr ebui să fie interpretate prudent, deoarece
acestea se bazează pe date disponibile limitat.
La nivel de țari, China, SUA și Marea Britanie înregistrează cele mai
mari creșteri privind călătoriile în străinătate în 2015, bazate și pe o monedă
proprie care s -a apreciat față de celelalte valute. Printre primele țări,
furnizoare de turiști din lume, China, se remarcă cu o creștere de două cifre
în cheltuieli în fiecare an, începând din 2004. De turiștii chinezi, beneficiază
destinațiile asiatice (Japonia și Thai landa), altele precum Statele Unite,
precum și diverse alte destinații din Europa. La polul opus, plecările de
turiști din Federația Rusă și din Brazilia au scăzut semnificativ, din cauza
constrângerilor economice înregistrate de cele două țări, iar în caz ul Rusiei,
deprecierea rublei față de aproape toate celelalte monede, a accentuat și mai
mult situației.

5
Dacă în perioada 1950 -2010, numărul sosirilor internaționale a
crescut continuu, cu o rată accent uată, mai ales după 1970 (Fig. 2 ), de la
aproape 25 de milioane sosiri internaționale în anul 1950, la aproape 1
miliard de turiști în anul 2010 (940 milioane), între 2010 și 2020,
Orga nizația Mondială a Turismului estimează o creștere și mai accentuată,
ajungând în anul 2020 la 1,4 miliarde de turiști. Între 20 20 și 20 30 sunt
așteptate de asemenea creșteri, valoarea din anul 2030 fiind estimată la 1,8
miliarde turiști.
Printre cauzele care vor sta la baza creșterii continue a numărului de
turiști în perioada următoare se pot regăsi creșterea veniturilor populației,
progresul înregistrat în domeniul transporturilor, creșterea duratei
concediilor (deci și a unui disponibil de timp liber), creșterea speranței de
viață, prin îmbunătățirea sistemului medical și facilitarea accesului la
această categorie de servicii, precum și al celor de pensii, dar și asigurarea
unor campanii publicitare tot mai eficiente pe piețele emergente.
În privința p iețelor tradiționale, cheltuielile din Statele Unite ale
Americii, a doua piață din lume după China, au crescut cu +9%, iar în
Marea Britanie, cu +6%, pe fondul dezvoltării celor două economii după
revenirea din Criza Economică Globală și de avantajul unor monede
puternice pe piața valutară. Creșteri mai lente, în privința încasărilor din
turism au înregistrat Germania, Italia și Austria (toate la +2%), în timp ce în

Fig.2 Evoluția sosirilor internaționale în perioada 1950 -2030
(Sursa: Organizația Mondială a Turismului )

6
Canada și în Franța, încasările au fost modeste.
Totuși, pe termen scurt, pot exista anumi ți factori, care vor frâna
această creștere, și care vor afecta mai mult sau mai puțin, estimările
specialiștilor pentru întreaga perioadă, până în anul 2030. Printre acestea se
pot include amenințările teroriste, care au luat amploare deosebită, în ultima
perioadă, în special, în cazul unor țări cu tradiție privind turismul. O altă
problemă o poate constitui apariția unor epidemii (virusul Zika, pentru
America Latină) sau existența unor boli, care pot, de asemenea, să
restricționeze accesul turiștilor într -un anumit areal. Nu în ultimul rând,
fluctuațiile valutare (cazul Elveției, prin aprecierea bruscă francului în fața
principalelor valute, euro sau dolar american), care pot determina scăderi
sau creșteri ale ratelor de schimb, și implicit a numărului de sosiri turistice.
Pentru a avea o imagine de ansamblu și pentru a ilustra mai bine
fenomenul turistic și importanța acestuia, vom reda un clasament al țărilor
europene, în funcție de numărul de sosiri turistice, pornind de la faptul că
aceasta este considerată cea mai veche piață turistică la nivel mondial.
Așadar, în stabilirea clasamentul ui pentru perioada 1995 – 2014
(tabel 1) , pe un interval de aproximativ 5 ani consecutiv, a fost ierarhizat
numărul sosirilor internaționale la nivel de stat, pentru fiecare an în parte,
obținându -se o ierarhie (rang) de la 1 – 48. Pentru a putea reflecta o imagine
cât mai apropiată de realitate, au fost calculate, de asemenea, rangurile și la
nivel mondial . Astfel, prima coloană din tabel reprezintă ierarhia la nivel
european, iar cea de -a doua, la nivel mondial. De menționat este faptul că
pentru două state europene Organizația Mondială a Turismului nu dispune
de date statistice. Este vorba despre autoproclamatul stat Kosovo și despre
Vatican, fiind recunoscut faptul că , acesta din urmă, primește anual un
număr însemnat de turiști , atât de pe continentul european cât și din afara
acestuia . Pentru altele, disponibilitatea datelor statistice, de care a fost
nevoie în calcularea rangurilor, este sporadică.

Tabel 1. Europa – Evoluția ranguril or în funcție de numărul sosiri lor
turistice internaționale (1995 -2014)

7
Țara
R.Eur 1995
R.Mond
1995
R.Eur 2000
R.Mond
2000
R.Eur 2005
R.Mond
2005
R.Eur 2010
R.Mond
2010
R.Eur 2014
R.Mond
2014
Franța 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
Spania 2 3 2 3 2 2 2 4 2 3
Italia 3 4 3 4 3 5 3 5 3 5
Turcia 10 15 11 16 7 10 4 6 4 6
Germania 7 11 6 10 6 9 6 8 5 7
Marea Britanie 4 5 4 6 4 6 5 7 6 8
Rusia 8 12 5 7 5 7 7 11 7 9
Austria 6 9 7 11 8 11 8 12 8 13
Grecia 9 13 9 13 11 17 10 17 9 15
Polonia 5 8 8 12 10 15 11 19 10 18
Olanda 12 18 10 15 12 19 12 22 11 21
Ukraina 17 31 15 23 9 13 9 13 12 24
Ungaria – – – – 13 20 13 24 13 25
Croația 23 53 16 26 16 26 14 28 14 27
Cehia – – – – 14 21 16 31 15 28
Danemarca 21 44 20 42 15 22 15 30 16 31
Elvetia 11 17 12 19 18 29 17 32 17 35
Portugalia 16 23 17 27 22 41 21 41 18 36
Irlanda 15 22 13 20 17 28 20 38 19 37
Romania 14 21 18 30 21 40 18 36 20 38
Belgia 13 20 14 22 19 32 19 37 21 39
Bulgaria 18 32 23 48 24 46 22 42 22 42
Suedia 20 41 19 41 23 45 24 47 23 47
Georgia 34 132 32 104 36 106 30 72 24 48
Norvegia 19 36 21 44 25 48 25 50 25 51
Albania – – – – – – 28 67 26 57
Estonia 29 73 26 67 30 64 27 63 27 64
Cipru 22 46 25 50 27 58 29 68 28 71
Slovenia 26 66 28 70 31 72 31 75 29 72
Andorra – – 22 46 28 59 32 76 30 73

8
Azerbaijan – – – – 35 98 36 90 31 75
Lituania 27 70 29 72 29 63 33 82 32 77
Letonia 28 72 31 89 33 82 34 86 33 79
Malta 24 59 27 68 32 79 35 88 34 81
Muntenegru – – – – 41 130 37 94 35 89
Armenia 38 166 39 163 39 125 39 115 36 96
Luxemburg 25 64 30 75 34 85 38 110 37 102
Serbia – – – – 37 115 40 116 38 103
Islanda 31 113 33 110 38 120 41 128 39 104
Bosnia și Herzegovina – – 36 127 42 140 42 137 40 119
Macedonia 33 119 35 120 43 145 44 146 41 127
Monaco 30 104 34 113 40 128 43 144 42 134
Belarus 32 116 38 154 44 163 46 168 43 152
San Marino 37 161 40 165 46 175 45 167 44 163
Liechtenstein 35 143 37 153 45 174 47 183 45 166
Moldova 36 157 41 175 47 183 48 194 46 173
Slovacia – – – – 20 37 23 45 – –
Finlanda – – 24 49 26 55 26 53 – –
Kosovo – – – – – – – – – –
Vatican – – – – – – – – – –
Sursa date: Organizația Mondială a Turismului

La o primă analiză a tabelului XX, se poate observa faptul că , în
ierarhia rangurilor pentru anul 2014, privind numărul sosirilor internaționale
de turiști, la nivel european există 3 state, printre cele mai mari ale
continentului, care și -au păstrat pe întreaga perioadă, aceleași poziții. Este
vorba despre Franța, Spania și Italia. De menționat este faptul că Franța a
dominat clasamentul pe întreaga perioadă 199 5-2014, ocupând în fiecare an
prima poziție în clasament, nefiind niciodată surclasată , efectivul de turiști
fiind în creștere de la 60.033.000 turiști în anul 1995 la 83 .767.000 turiști în
2014 . Având în vedere faptul că Parisul atrage un număr foarte ma re de
turiști, trebuie văzut care va fi situația după atentatele, care au avut loc în
capitala Franței și dacă acestea si -au pus amprenta asupra sosirilor turistice,
în special cele de la Paris. Fenomenul turistic a luat o amploare deosebită în
Turcia, car e dacă până 2000 ocupa poziția 10 (1995) și 11 (2000), din 2005

9
începe să urce în clasament, ajungând pe locul 7 în 2005, din 2010 până în
prezent situându -se pe a patra poziție la nivel european , cu un număr de
39.811.000 . Începând cu această perioadă, si tuația Turciei devine una
interesantă, întrucât se așteaptă o scădere a numărului de turiști, datorită
contextului geopolitic (divergențele cu Rusia), dar și datorită creșterii
gradului de insecuritate pentru turiști (terorismul – în Turcia având loc, în
ultima perioadă în special în zonele turistice , o serie de atentate).
Ultimele poziții ale clasamentului sunt ocupate de o serie de state
mici, care nu dispun de resurse turistice însemnate și pentru care turismul nu
a fost dominant, pozițiile acestora din clasament, pentru întreaga perioadă,
confirmând acest lucru. Este vorba aici despre o serie de state, printre care
Macedonia (Rang 41 – 425.000 turiști în 2014 ), Monaco (Rang 42 –
329.000 turiști în 2014 ), Belarus (Rang 43 – 137.000 turiști în 2014 ), San
Marino (Rang 44 – 75.000 turiști în2014 ), Liechtenstein (Rang 45 – 54.000
turiști în 2014 ) și Republica Moldova (Rang 46 – 11.000 turiști în 2014 ).
Pentru Finlanda și Slovacia, datele pentru anul 2014, pentru care am realizat
prezenta ierarhie, nu au fost disponibile, dar acestea din urmă ocupau în
perioada 2000 – 2010 poziții mediane , în clasament .

I.2. Impactul activităților turistice
Un aspect important și un deziderat pentru fiecare stat, în condițiile
actuale ale unei economii concurențiale, îl reprezintă dezvoltarea , în toate
domeniile cheie . Acest lucru nu se poate face decât prin adoptarea unor
măsuri coerente, care să conducă la creșterea veniturilor, prin creșterea
gradului de ocupare a forței de muncă și a productivității muncii, în toate
sectoarele economice.
Trebuie știut faptul că, nu întotdeauna dezvoltarea unor sectoare se
face armonios cu altele, existând uneori acțiuni contradictorii chiar în cadrul
aceluiași domeniu. Turismul, ca ramură importantă în cadrul unei economii,
poate exercita o contribuție benefică și poate îndeplini acest deziderat, prin
efectele de multiplicare bine cunoscute, dar nu trebuie neglijate nici acele

10
aspecte negative, ale fenomenului turistic, p e care acesta le poate exercita
într-o anumită destinație turistică.
Impactul pe care turismul îl poate exercita asupra societății, este unul
tripolar, specialiștii din diverse domenii identificând trei componente majore
asupra cărora acesta își aduce con tribuția, atât pozitivă cât și negativă.

I.2.1 Aspecte pozitive
I.2.1.1 Impactul economic pozitiv al turismului
Așadar, componenta economică este una dintre cele mai importante
și poate fi măsurată direct prin volumul încasărilor din turism, iar în cazul
turismului internațional, prin încasările valutare. De asemenea, impactul
economic mai poate fi măsurat prin achi ziția de bunuri și materii prime, dar
și prin prestarea de servicii, pentru satisfacerea necesităților turiștilor dintr -o
destinație turistică. Alte modalități prin care, impactul economic al
turismului poate fi observat, îl reprezintă cheltuielile pentru infrastructura
generală și a celei specifice, plățile către factorii de producție, pentru
publicitate și reclamă.
Din punct de vedere al cuantificării impactului economic al
turismului, economiștii au identificat trei niveluri principale din care provin
încasările turistice:
– încasări turistice directe – reprezintă prima etapă a cheltuielilor,
cele exercitate de către turiști, în cadrul destinațiilor turistice.
– încasări turistice indirecte – reprezintă ce a de-a doua etapă al
cheltuielilor, exercitate de către prestatorii de servicii turistice,
cei care deja au primit primul val de cheltuieli.
– încasări turistice induse – reprezintă ultimul nivel de cheltuieli
identificate în sfera turismului.
Una dintre cele mai cunoscute t ehnici de măsurare a impactului
economic al turismului o reprezintă Contul Satelit al Turismului, un
instrument statistic, aprobat de către Organizația Națiunilor Unite (ONU), în
anul 2002 și care se bazează pe analiza intrări -ieșiri. Acesta permite
măsura rea mărimii relative și importanța turismului, chiar identificarea
contribuției activităților turistice în alcătuirea Produsului Intern Brut (PIB).
Astăzi, Contul Satelit al Turismului a devenit un standard internațional, prin
care se măsoară amploarea fen omenului turistic.

11
Un prim efect de multiplicare al turismului este constatat în crearea
locurilor de muncă. Potrivit Organizației Mondiale a Turismului, astăzi,
1/11 locuri de muncă sunt locuri de muncă în activități turistice. Locurile de
muncă sunt crea te atât în activitățile turistice directe, cum sunt cele din ariile
de atracție turistică, din unitățile de cazare, de alimentație publică sau din
activitățile de transport turistic. De asemenea, turismul mai poate contribui
la crearea locurilor de muncă ș i în mod indirect, în domenii precum
activitățile agricole, cele din sfera construcțiilor, dar și a micilor
producători. Pe ansamblu, se poate spune că, turismul are un efect de
multiplicare, superior altor domenii economice, contribuind la creșterea
încas ărilor în economiile locale, însă trebuie avut în vedere gradul sezonier
al locurilor de muncă, din această industrie, iar cel puțin pentru țările în curs
de dezvoltare, activitățile turistice reprezintă o modalitate eficientă de
promovare a valorilor cult urale și a mediului de afaceri.

I.2.1.2 Impactul social -cultural pozitiv al turismului
Turismul poate avea un impact pozitiv, inclusiv asupra componentei
social -culturale în cadrul destinațiilor turistice. Activități turistice pot
contribui la menținerea în viață sau chiar la reînvierea unor tradiții și a
culturii locale. Cu alte cuvinte, se poate păstra sau restaura moștenirea
culturală.
De asemenea, anumite evenimente din cultura și tradițiile locale,
chiar anumite produse, pot fi readuse la viață, prin interesul manifestat de
grupurile de turiști. Astfel, pot renaște, arte și meserii tradiționale, poate fi
cultivat sentimentul mândriei, dar și cel al identității culturale în cadrul unor
destinații turistice.
Prin schimburile interculturale, pot exista avantaje de ambele părți,
atât din partea turiștilor, care sunt dornici să cunoască elementele culturale
ale localnicilor cât și invers, d in partea acestora din urmă, care doresc să fie
cât mai ospitalieri cu turiștii, prin utilizarea limbajului turiștilor sau chiar
evocând anumite aspecte din istoria și tradițiile acestora.

I.2.1.3 Impactul pozitiv al turismului asupra mediului
Din punct de vedere al impactului asupra mediului, pot fi identificate
o serie de interacțiuni tridimensionale: interacțiunea turist – mediu natural,

12
interacțiunea turist – localnici și interacțiunea localnici – mediu natural.
Printre cele mai cunoscute aspecte, pr ivind impactul pozitiv al turismului
asupra mediului natural, putem aminti creșterea interesului pentru protejarea
ecosistemelor specifice, creșterea controlului asupra unor activități
economice, ce pot afecta mediul natural (defrișările sau pescuitul),
reinvestirea profitului din activități turistice în zonele de origine ale
acestuia, și nu în cele din urmă conștientizarea comunităților locale cu
privire la resursele turistice pe care le dețin, dar și cu problemele de mediu
cu care acestea se pot confrunta . Turismul are capacitatea de a promova
necesitatea protecției mediului natural, iar prin aceasta chiar păstrarea unui
constant flux turistic.

I.2.2 Aspecte negative ale fenomenului turistic
Așa cum s -a putut observa, de -a lungul timpului, turismul, prin
extensiunea vastă a fenomenului, poate atrage, odată cu dezvoltarea sa, și o
serie de aspecte mai puțin plăcute, de cele mai multe ori cu impact negativ,
pentru arealele cu potențial turistic, dar și asupra turiștilor, într -un cuvânt,
asupra dezvoltării în ansamblu. Palierele, în care impactul negativ al
turismului a fost observat, sunt de regulă asemănătoare, dacă nu chiar
identice cu cele în care s -au identificat și aspectele pozitive.

I.2.2.1 Impactul economic negativ al turismului
Din punct de vedere economic, una dintre cele mai importante
probleme, cu care se confruntă turismul la nivel mondial, o reprezintă așa
numita scurgere a veniturilor directe pentru destinațiile turistice. Veniturile
directe sunt în cazul de față identice cu profitul obținut de o destinație
turistică. Astfel, cea mai mare parte a cheltuielilor turistice, sunt oferite
către tur operatori, companii aeriene, lanțuri hoteliere internaționale și alte
companii prestatoare de servicii din domeniu, și mai puțin în cadrul
întreprinderi lor sau prestatorilor de servicii turistice, aflate în cadrul
destinațiilor. Cu alte cuvinte, cea mai mare parte a profiturilor, obținute
dintru -un anumit areal turistic, se scurge. Acesta putem spune că „se
rătăcește ”, părăsește foarte ușor arealul în car e a fost obținut, și este aproape

13
imposibil să fie reținut la nivel de destinație turistică, acolo unde acesta a
fost inițial realizat. În țările în curs de dezvoltare ale Asiei, aceasta scurgere
poate ajunge până la 70% în cazul Thailandei și chiar 80%, î n cazul altor
state din lumea a III -a, conform estimărilor făcute de UNEP (Programul
Națiunilor Unite pentru Mediu).
Alte aspecte, care s -au dovedit dăunătoare sunt date de rata inflației,
reflectată de creșterea prețurilor locuințelor, sau a terenurilor, uneori chiar a
produselor alimentare, ca urmare a dezvoltării activităților turistice. Pot, de
asemenea, crește prețurile chiar pentru anumite produse și servicii
suplimentare, solicitate de către turiști, în anumite destinații, în special acele
destinați i turistice emergente.
De asemenea, un impact economic negativ poate fi reprezentat de
costurile de oportunitate, prin dezvoltarea activităților turistice în
detrimentul altor activități economice. Enclavizarea activităților turistice,
reprezintă un alt a spect negativ, prin crearea serviciilor de tip “all-
inclusive”, prin care turiștii, având totul la dispoziție nu mai sunt
determinați să efectueze cheltuieli pentru economia locală. O altă
caracteristică negativă este dată de creșterea dependenței față de activitățile
turistice. În cadrul țărilor în curs de dezvoltare, cu o capacitate redusă de a –
și valorifica alte resurse, în ultima perioadă s -a observat o monospecializare
a acestora, turismul devine o activitate din ce în ce mai importantă. Practic,
pentr u acestea, nu există o altă alternativă de dezvoltare economică, iar, în
caz de apariție a unor modificări în structura cererii turistice, țara devine
extrem de vulnerabilă în fața crizelor sistemice, fiind dependentă de
veniturile asigurate din activități turistice. În Gambia, dependența directă
sau indirectă de turism a forței de muncă este de 30%. În statele mici
insulare în curs de dezvoltare, procente pot varia de la 83% în Maldive, la
21% în Seychelles și 34% în Jamaica (UNEP, 2016).
Totuși câteva mă suri eficiente de combatere a efectelor economice
negative ale turismului, pot fi luate în seamă. Printre acestea se pot aminti
reinvestirea profitului, în ariile din care acesta provine, ceea ce face ca de
acesta să beneficieze comunitățile locale, asigur area că turiștii plătesc un
preț corect pentru serviciile de care beneficiază, sprijinirea inițiativei sau
chiar protejarea antreprenorialului local.

14
I.2.2.2 Impactul social -cultural negativ al turismului
Turismul, prin varietatea formelor pe care le îmbr acă, dar și prin
frecvența și intensitatea acestora au dezvoltat, nu de puține ori, aspecte
sociale și culturale, mai puțin plăcute, care au adus prejudicii comunităților
locale gazdă. Astfel, pot fi amintite în acest sens aspecte sociale și culturale
cu impact negativ, unele dintre acestea, ireversibile, precum: alterarea
valorilor tradiționale, pierderea identității culturale, care de multe ori, pot
genera apariția potențialelor conflicte între turiști și comunitățile locale. Alte
aspecte negative, ca apa riția unui anumit grad de disconfort, între turiști și
localnici, ca urmare a densității ridicate a turiștilor, aflate într -o continuă
creștere, modificarea stilului de viață, din cauza sezonalității turistice;
identificarea unei schimbări de atitudine, pr in mercantilizarea relațiilor
interumane, chiar dezvoltarea prostituției (cu caracter instituționalizat în
unele țări) sau dezvoltarea unei economii subterane, au mai putut fi
constatate.
Printre măsurile de combatere a efectelor social -culturale, cu impac t
negativ asupra fenomenului turistic, dezvoltarea unui turism durabil, pe
termen lung, din toate punctele de vedere, s -ar impune. Mai presus de toate
acestea, accentul pe comunitățile locale gazdă, prin cultivarea unui
sentiment de demnitate și mândrie în rândul acestora, este foarte important,
care poate, de asemenea reprezenta, o soluție viabilă de combatere a
efectelor negative social -culturale.

I.2.2.3 Impactul negativ al turismului asupra mediului
Printre cele mai mari prejudicii, pe care activitățile turistice le pot
aduce asupra mediului natural, se numără poluarea, prin toate formele sale
de manifestare. De asemenea, dezvoltarea intensivă a activităților turistice
poate conduce la crearea unor pe isaje geografice inestetice, prin crearea
unor structuri neconforme. Un astfel de exemplu îl constituie adoptarea, în
domeniul construcțiilor, a unor stiluri arhitectonice și a unor materiale, care
sunt diferite de arhitectura locală (vernaculară). Dezvolt area activităților
turistice poate conduce la perturbarea sau chiar deteriorarea habitatelor
naturale (sălbatice).

15
Deși nu sunt foarte numeroase, totuși ca importanță, degradarea
mediului reprezintă o problemă demnă de luat în seamă, pentru a -i limita
efectele, uneori cu caracter de catastrofă. Pentru limitarea efectelor, în acest
sens, trebuie pornit de la cauză, și ceea ce s -ar impune într -o primă fază este
menținerea unui echilibru (proporții) între acțiunile de conservare și cele de
exploatare (dezvolt are) turistică. De asemenea, stabilirea, aplicarea și
respectarea unui preț, care să justifice pe deplin costurile de mediu pentru
turism, cu referire directă la exploatare, conservare, eventual combatere a
efectelor nedorite. Nu în ultimul rând, activităț ile de conștientizare asupra
dezastrelor ce pot apărea, și încurajarea acțiunilor de Bune practici, sunt
impetuos necesare.

Capitolul II
Terminologie specifică , utilizat ă în industria turistică

Activitățile turistice, în ansamblu, reprezintă o preocupare actuală,
pentru specialiști din diverse domenii ale științei, iar pentru facilitarea
abordării științifice a acestui fenomen, este necesară cunoașterea și
înțelegerea terminologiei specifice. De menționat este faptul că forul suprem
și cea mai importantă sursă de informație, atât pentru ghidurile
metodologice, dar și pentru urmărirea tendințelor fenomenului turistic, este

16
reprezentat de Organizația Mondială a Turismului. Printre cele mai utilizate
concepte în activitatea turistică, p utem enumera:
Potențial ul turistic – definiția cu un grad ridicat de acceptare a
oferit -o Organizația Mondială a Turismului, iar conform acesteia, ar
reprezenta totalitatea componentelor naturale și/sau antropice (economice și
socio -culturale), care s -ar preta valorificării în scop turistic, și care totodată
ar da și o anumită funcționalitate teritoriului. Potențialul turistic, prin
componentele sale, reprezintă materia primă, factorul generator, al
activitățilo r turistice, concept sinonim , după părerea a utorilor, cu ce i de
resursă turistică , atracție turistică sau cel de fond turistic . După unii autori,
acestea două din urmă ar prezenta diferențieri semnificative, însă având în
vedere faptul că , din punct de vedere turistic, prezintă aceeași importanță,
autorii consideră că cele trei noțiuni sunt similare. Alți autori, cea mai mare
parte, economiști, consideră potențialul turistic ca formând oferta turistică
primară a unui teritoriu, un important punct de plecare în amenajarea
turistică , precum și pentru dezvoltarea unor forme de turism1.
Patrimoniu turistic sau oferta turistică reală a unui teritoriu,
conform aceluiași autor, ar fi alcătuită din oferta turistică primară
(potențială), la care se adaugă structurile turistice existente (structurile de
primir e și infrastructura specifică), la toate acestea adăugându -se factorii
umani ca ospitalitatea, obiceiurile și calitatea serviciilor, prestate pentru
buna desfășurare a activităților turistice.
Conceptul de Turism, este unul dintre cei mai complecși, con siderat
de majoritatea specialiștilor drept un fenomen, specific perioadei
contemporane, deoarece implică o serie de activități specifice, de natură
economică, socială, culturală, politică, cognitivă sau psiho -emoțională; iar
definițiile furnizate refl ectă cel mai bine natura acestor activități . Într -un
sens mai larg, turismul , ca fenomen s -a contur at prin secolul al XIX -lea și,
de cele mai multe ori se prezintă ca o activitate economică, iar prin
amploarea fenomenului se desprinde chiar ca o ramură eco nomică aparte.
Din punct de vedere economic, datorită complexității fenomenului, deși ca
sector economic, turismul este încadrat în sfera serviciilor, unii autori

1Snak, O. (1976). Economia și organizarea turismului, Editura Sport -Turism, Bucuresti;

17
vorbesc chiar de industria turistică, ceea ce arată importanța fenomenului
pentru societate, în perioada contemporană, și cât de importantă este
contribuția acestui sector în economie.
Printre cei care au încercat să definească activitățile turistice se
numără E. Guy Treuler, care în 1880, considera la acea vreme că turismul ar
fi „un fenomen al t impurilor modern, bazat pe creșterea necesității de
refacere a sănătății și schimbar e a mediului, de cultivare a se ntimentului de
receptivitate față de frumusețile naturii”, fiind direct influențat de
dezvoltarea activităților comerciale, industriale, dar și de dezvoltarea
transporturilor.
Leville -Nizerolle formulează în 1938 una dintre cele mai concise și
cuprinzătoare definiții ale turismului, „ansamblul activităților nonlucrative
ale omului , în afara ariei de reședință”.
Economiștii W. Hunziker și K. Krapf (1942) , propun o definiție, care
va rămâne pentru mult timp una de referință, conform acestora turismul este
constituit din „ansamblul relațiilor și fenomenelor ce rezultă din deplasarea
și sejurul persoanelor, în afara locului de reședință, atâta ti mp cât sejurul și
deplasarea nu sunt motivate de o stabilire permanentă sau de o activitate
lucrativă oarecare”.
Economistul Kalfiotis, în anul 1972, definea turismul ca o activitate
ce constă din „deplasarea temporară a persoanelor individuale sau în gru p de
la domiciliu către un alt loc, pentru simpla plăcere și satisfacerea unor
interese morale ori necesități intelectuale, conducând astfel la realizarea
unor activități economice ”.
În anul 1975, Kaspar definește turismul ca un „ansamblu al
raporturilor ș i fenomenelor rezultate din călătoria și sejurul persoanelor,
pentru care locul sejurului nu este nici rezidența principală și durabilă, nici
locul obișnuit de muncă. Deplasarea și sejurul rămân componente
fundamentale, cărora li se adaugă transportul, caz area și comerțul. ”
Conform Mathienson și Wall (1982) – “Turismul reprezintă acele
deplasări temporare ale oamenilor, către destinații din afara locurilor
obișnuite, de muncă și de ședere, activitățile întreprinse în timpul șederii lor
în aceste destinații, precum și facilitățile create pentru a -și satisface
nevoile”.

18
Macintosh și Goeldner (1986) – “Turismul este suma fenomenelor și
relațiilor care rezultă din interacțiunea turiștilor, a furnizorilor de afaceri,
guvernele și comunitățile gazdă, în procesul de atragere și găzduire a acestor
turiști și alți vizitatori. ”
Turism rural, reprez intă acea formă de turism ce are ca loc de
desfășurare (destinație) spațiul rural, folosind drept structuri de primire
turistică gospodăriile proprii ale localnicilor. Pentru mediul rural, această
activitate se poate constitui într -o alternativă de dezvolt are economică, iar în
unele cazuri, un adevărat motor de dezvoltare local ă.
Agroturismul, reprezintă acea formă de turism, apărută ca urmare a
valorificării turistice a spațiului rural cu toate componentele sale.
Gospodăriile localnicilor, cu toate facilit ățile acestora, sunt utilizate drept
structuri de cazare, iar produsele alimentare (apicole, lactate, fructe și
legume proaspete sau conservate), obținute în cadrul gospodăriilor, sunt
utilizate în scopul servirii meselor, de către turiști;
Ecoturism, reprezintă acea formă de turism, organizată în scopul
valorificării eficiente a resurselor turistice, bazate pe conștientizarea
protejării mediului natural. În prezent, această formă de turism este în plină
ascensiune privind dezvoltarea, comparativ cu turism ul de masă;
Turismul cultural, reprezintă acea formă de turism, practicată cu
scopul satisfacerii necesităților spirituale, înțelegându -se prin aceasta
vizitele la locurile istorice, la muzee, galerii de artă, turnee muzicale, etc.;
Rezident, reprezintă a cea persoană care își are domiciliul stabil, într-
o anumită localitate , numită și localitate de reședință .
Turist, reprezintă acea persoană, care se deplasează în afara locului
de reședință, pe o durata de cel puțin 24 ore, în scopuri turistice (plăcere,
vacanțe, afaceri, studii, pelerinaje, refacerea organismului -sănătate etc.);
Turist străin, reprezintă acea persoană care vizitează o țară, alta
decât cea de reședință, pentru o perioadă de cel puțin 24 de ore, deci care
realizează cel puțin o înnoptare în țara vizitată;
Excursionist, reprezintă acea persoană care se deplasează în scop
turistic, într -un loc, altul decât cel de reședință, pe o durată mai mică de 24
de ore. Statistic, în această categorie sunt incluși atât turiștii (vizitatorii) în
tranzit, c ât și cei aflați pe vasele de croazieră, care nu sunt cazați în țara în
care efectuează vizita. Excursioniștii se împart în două categorii:

19
excursioniști naționali în străinătate și excursioniști străini (din afara țării),
această clasificare fiind realiza tă de către Organizația Mondială a
Turismului.
Vizitator, reprezintă acea persoană care călătorește în scop turistic,
pe o durată mai mică de 24 de ore, deci această activitate nu implică
înnoptare.
Călător, reprezintă acea persoană care se deplasează, cu orice scop,
în afara locului în care -și are reședința permanentă;
Călător (Turist) în tranzit, reprezintă acea persoană care traversează
o localitate (chiar o țară), care poate chiar realiza înnoptări turistice, dar care
alta este destinația finală a călăt oriei sale;
Călătorie turistică, reprezintă acea deplasarea a turiștilor de la locul
de reședință spre locul de destinație turistică sau dintr -o destinație turistică
într-alta.
Circuit turistic, reprezintă acea călătorie realizată de către turiști cu
scopul de a vizita unul sau mai multe obiective turistice. Caracteristica
acestuia este dată de coincidența punctelor de plecare cu cele de sosire
finale.
Croazieră turistică, reprezintă ac ea călătorie turistică, de durată
variabilă, realizată la bordul unei ambarcațiuni specifice și al căror punct de
plecare poate coincide sau nu cu cel de sosire. Acestea se pot realiza fie pe
oceane sau mări, pe fluvii sau râuri, pe lacuri sau canale, cu a mbarcațiuni de
diferite dimensiuni sau grade de confort.
Drumeție, reprezintă o formă de turism, specifică pentru zonele
colinare și montane, ce constă din deplasarea pedestră a turiștilor, pe trasee
ce pot avea diferite dimensiuni;
Excursie, reprezintă a cea călătorie turistică, ce constă din deplasarea
turiștilor cu sau fără mijloace de transport;
Obiectiv turistic (Atracție turistică), reprezintă elementul cheie al
deplasărilor în scopuri turistice, acele elemente naturale sau antropice care
determină mo tivația deplasării turiștilor din zonele de reședință spre
destinațiile turistice;
Resursă turistică = Potențial turistic = Atracție turistică = Fond
turistic, reprezintă totalitatea elementelor naturale și/sau antropice, care prin

20
natura lor, pot fi valor ificate în activități turistice, contribuind la generarea
fluxurilor turistice.
Potențial turistic natural, reprezintă componentele fizico -geografice
ale unui areal, care, atât prin gradul lor de atractivitate cât și prin natura
amenajărilor specifice, sun t capabile să atragă fluxuri turistice importante.
Așadar, în cadrul acestora putem aminti toate unitățile de relief (geneză,
formă, structură, etc.), hidrografie (de suprafață sau subterană, cu diferite
caracteristici – temperatură, mineralizare, etc.), e lemente bio -geografice
(specii de floră și faună);
Potențial turistic antropic, reprezintă acele elemente, realizate de
către om, cu valoare istorică, religioasă, culturală, economică, tehnică,
socială, care prin caracteristicile lor speciale, pot genera i mportante fluxuri
turistice. Spre deosebire de potențialul turistic natural, acesta poate fi
material sau imaterial. Potențialul turistic antropic material (palpabil) este
constituit de vestigiile arheologice, monumentele istorice, de artă,
religioase, cel e legate de activități economice (agricultură, industrie,
servicii). Potențialul turistic antropic imaterial este alcătuit din totalitatea
elementele de etnografie și folclor (tradiții, port popular, meșteșuguri, etc);
Bază Tehnico -Materială (BTM) , reprez intă ansamblul elementelor
materiale utilizate în activitatea de turism, pentru a -i îndeplini totalitatea
funcțiilor economice, sociale, recreative, științifice, etc. Aceasta poate fi
Bază Tehnico -Materială pentru Turism (unități de cazare, unități de
alimentație publică, unități de agrement, unități de tratament) sau Bază
Tehnico -Materială Generală (ansamblul căilor de comunicație, mijloacele
de transport, rețele de telecomunicații, etc.);
Oferta turistică primară, reprezintă premisa esențială în activitățile
de amenajare turistică, contribuind decisiv la dezvoltarea anumitor forme de
turism, în funcție de resursa turistică pusă în valoare. Împreună cu
structurile turistice (cu funcțiuni de cazare, alimentație turistică, etc.)
contribuie la realiza rea ofertei turistice reale sau a patrimoniului turistic.
Patrimoniu turistic, reprezintă ansamblul tuturor elementelor care
contribuie la buna desfășurare a activităților turistice dintr -un anumit areal.
În cadrul acestuia sunt incluse atât elementele de potențial turistic, cât și
acele elemente legate de valorificarea acestuia pe un teritoriu dat: baza
tehnico -materială a turismului și infrastructura generală.

21
Destinație turistică, reprezintă, de cele mai multe ori, punctul
terminus al călătoriei în scop turistic, dar poate fi și o destinație turistică
pentru o perioadă mai scurtă de timp. Aceasta poate fi o țară, o regiune, o
zonă, o localitate turistică.
Punct turistic, reprezintă cea mai mică unitate taxonomică a
potențialului turistic, fiind format ă dintr -un singur obiectiv turistic, fie
natural sau antropic, cu sau fără dotările turistice aferente.
Centru turistic (Localitate turistică), reprezintă o localitate urbană
sau rurală în care predominantă este funcția turistică, aceasta fiind dată de
activitățile turistice și cele conexe acestuia.
Stațiune turistică, reprezintă o localitate urbană sau rurală, care
dispune de potențial turistic natural și de structurile de primire turistică. În
funcție de condițiile naturale, sau de scopul pentru care -l deservesc, acestea
pot fi: stațiuni balneare, stațiuni climaterice (balneo -climaterice), stațiuni de
litoral, stațiuni termale, stațiuni montane (pentru sporturi de iarnă);
Arie turistică (Complex turistic), reprezintă acel teritoriu în cadrul
căruia se găs esc mai multe obiective turistice, cu un anumit grad de
valorificare al acestora, aria turistică este superioară centrului turistic și
poate cuprinde o grupare de mai multe centre turistice.
Zonă turistică, reprezintă un teritoriu, cu o largă extensiune s pațială,
care grupează mai multe arii turistice, constituindu -se într -o importantă
atracție turistică, delimitarea ariilor turistice realizându -se pe criterii
geografice sau care grupează anumite caracteristici comune.
Regiune (Provincie) turistică, reprez intă cea mai extinsă grupare a
patrimoniului turistic la nivel național (incluzând atât partea de potențial și
dotările aferente), formată prin gruparea mai multor zone turistice, de cele
mai multe ori pe criterii istorice.
Enclavă turistică, reprezintă u n areal turistic, specific țărilor în curs
de dezvoltare, în care turiștii sunt concentrați și izolați, cu ajutorul unui
personal specializat (poliție sau jandarmerie), de comunitățile locale, de cele
mai multe ori, scopul fiind cel de protecție și securit ate a turiștilor;
Flux turistic, reprezintă totalitatea turiștilor care se deplasează din
zonele de emisie și cele receptoare, reprezentând totodată un indicator
important al fenomenului turistic.

22
Amenajare turistică (Dezvoltare turistică), reprezintă elem entul
cheie al fenomenului turistic, ce constă din procesele complexe de gestiune
și organizare a spațiului turistic, având la bază studii și cercetări științifice
amănunțite, axate pe ansamblul de (inter)relații, care apar între mediul
natural și comunită țile umane, care -l locuiesc, precum și factorii de
influență ai acestora .

Capitolul III
Potențialul turistic – factor primordial în activitățile turistice

23
Activitatea turistică, în ansamblul său, datorită multitudinii de
conexiuni existente și care se țes , între componentele sale, trebuie privită
printr -o abordare sistemică. Așadar, atunci când vom face referire la
fenomenul turistic sau la ansamblul activități lor turistice, ne vom referi la
întregul sistem turistic. În relația sa cu turismul, potențialul tu ristic trebuie
privit ca un subsistem, o parte componen tă a acestui sistem, fiind alcătuit
din două subsisteme (potențialul turistic natural și ce l antropic ), care de
altfel, reprezintă și cel mai uzitat criteriu de clasificare a potențialului
turistic .
Așadar, potențialul turistic ca subsistem, trebuie privit ca fiind o
componentă majoră a unui sistem (sistemul turistic), cu toate componentele
sale (Fig.3), care la rândul lor acționează și interacționează, într-un context
numit ambient, plasând sistemul pe o anumită traiectorie, în evoluția sa
dinamică2. Celelalte componente ale sistemului turistic sunt formate din
Baza Tehnico Materială (BTM) pentru turism (structurile de primire
turistică – cazare , alimentație publică , agrement, și tratament ), infrastructura

2Pintilii, R.D. (2008). Turismul și rolul său în dezvoltarea integrată a zonei de influență a
Municipiului București, Editura Universitară, București
Fig.3 Fenomenul turistic, în viziune sistemică
(Sursa: Pintilii 2008 )

24
generală (rețeaua de căi de comunicație) , legislația în domeniu, resursele
umane implicate , etc. Toate acestea se constitui e ca subsiste me în cadrul
sistemului turistic și contribuie la buna funcționare a întregului sistem .

III.1 Clasificarea potențialului turistic
Multitudinea resurselor turistice, precum și buna lor cunoaștere , în
perspectiva unei valorificări optime, impun realizarea unei clasificări , cât
mai riguroas e a acestora. Astfel, această clasificare se poate realiza, ținând
cont de o serie de factori, sau criterii (Grigore, 1974 ), care pot avea în
vedere mai multe aspecte, printre care geneza (așa cum am amintit, unul
dintre c ele mai utilizate, în clasificarea potențialului turistic) , valoarea,
gradul de polarizare, funcționalitate a, capacitatea (volumul) potențialului
turistic, durabilitatea în timp în privința consum ului sau chiar importanța , la
nivel de scară , a potențialului turistic.
Așadar, după gene ză potențialul turistic poate fi divizat în potențial
turistic natural și potențial turistic antropic . Din cadrul primei categorii, fac
parte relieful, clima (ca element de favorabilitate), rețeaua hidrografică,
elementele biogeografice (floră și faună), iar din cea de -a doua categori e,
regăs im pe cele materiale – obiectivele istorice, religioase, culturale,
sportive, sau pe cele imateriale (etnografi a și folclor ul).
Privind valoarea potențialului turistic, potențialul turistic poate fi
unic, cu valoare rară sau comun (obișnuit).
După gradul de polarizare , putem deosebi resurse turistice
concentrate sau dispersate3.
După repartiția teritorială , putem deosebi atracții turistice nodale
(cele concentrate pe un areal mai restrâns , pretabile, de regulă, pentru un
turism de sejur ) și atracții turistice liniare (de-a lungul unor axe
structurante), pretabile, de regulă, unui turism itinerant4.
După gradul de valorificare , putem d eosebi un potențialul turistic
valorificat (funcțional) , care este int rat în circuitul turistic, deci generează
fluxuri turistice și potențialul turistic nevalorificat (nefuncțional) care, din

3Oroian M., Ghereș M. (2013). Economia și Managementul Turismului, Editura Casa Cărții
de Știință, Cluj -Napoca, ISBN 978 -606-17-0310 -4
4Halloway J. Ch. (1994). The Business of Tourism, 4th edition, Pitman Publishing, London,
ISBN 027360130X (pbk.)

25
diverse motive , nu este încă inclus în ofertele turistice, deci nu aduce
valoare turistică ter itoriului unde acesta se regăse ște.
După capacit atea (volumul) de valorificare , în această categorie
putem include potențialul turistic total și potențialul turistic relativ , fiind
totodată un criteriu cantitativ de apreciere a potențialului turistic . Se poate
vorbi de un nivel parțial (singulară) sau de unul total (maximal), de
valorificare ( exploatare ) turistică .
Privind durabilitatea în privința consum ului, se poate vorbi de
existența unui potențial turistic epuizabil (alcătuit din totalitatea resurselor
turistice epuizabile în spațiu și timp). În cadrul acestora putem include
elementele de floră și faună, monumente istorice și de artă, siturile
arheologice, etc. Din cealaltă categorie face parte potențialul turistic
inepuizabil, în care sunt incluse acele resursele turistice, care cel puțin la
nivel teoretic, sunt inepuizabile. De aici fac parte anumite elementele de
relief, climă, rețeaua hidrografică, artă, tradiții, folclor, etc.
La toate acestea, mai putem adăuga , importanț a, în funcție de acest a,
deosebind resurse turistice de importanță internațională, națională,
regională, zonală, sau locală .

III.2 Potențialul turistic natural
Reprezintă o importantă componentă a subsistemului potențial
turistic (una dintre cele mai atractiv e, din punct de vedere turistic) , alcătuită
din toate elementele cadrului natural, care împreună cu amenajările
(dotările) aferente , contribuie la conturarea ofertei primare pentru turism
(Cândea & Simon, 2006 ). Din punct de vedere sistemic, ac easta cuprinde o
serie de componente, printre care unitățile de relief, favorabilitatea
elementelor climatice, precum și diversitatea elementelor biogeografice
(floră și faună). La nivel individual sau de cele mai multe ori asociativ,
elementel e de potențial turistic natural pot reprezenta factor ul determinant al
dezvoltării turismului (într -un areal) . Acestea pot influența alegerea unei
anumite destinații turistice și pot chiar să contribui e la apariția și dezvoltarea
diferitelor forme de turis m.
Vorbim de o abordare sistemică a potențialului turistic natural,
deoarece în dezvoltarea fenomenului turistic, componentele sale nu
acționează izolat, ci interacționează, condiționându -se reciproc.

26
Caracteristicile sistemului, care determină , în cele din urmă, gradul
de atractivitate , mai mult sau mai puțin ridicat, al componentelor din cadrul
subsistemului potențial turistic natural , sunt următoarele :
– elementele de geologie și de relief, clasificate în funcție de
geneză, formă, structură, dimensiune, etc.
– elementel e climatice, se pot constitui în adevărate premise
favorabile sau de dezvoltare a le anumit or forme de turism,
– elementele de hidrografie (de suprafață și subterane) aflate în
diverse stări de agregare ,
– elemente le biogeografice (floră și faună ).
Individualizarea și evidențierea acestor componente naturale din
cadrul sistemului , care prezintă importanță pentru turism , se pot realiza pe
baza unor parametri de ordin calitativ sau cantitativ . Printre aceștia din urmă
putem aminti valoarea de unicat, gradul ridicat de spectaculozitate, de
fragilitate, etc.

III.2.1 Potențialul turistic al reliefului
Relieful reprezintă suportul tuturor activităților economice (inclusiv
al celor turistice) și totodată, prin varietatea și diversitatea elementelor sale,
o componentă majoră, în cadrul subsistemului potențial turistic natural.
Varietatea formelor sale, datorită particularităților morfo -structurale, dar și
dimensiunilor impresionante, imprimă o anum ită valoare turistică acestor
elemente, de la cele mai înalte forme de relief (montane) și până la cele mai
joase (câmpii, unități lagunare sau deltaice). F iecare dintre acestea a u o
valoare unică, iar din punct de vedere al potențialului turistic natural,
acestea creează un anumit grad de atractivitate. Caracteristicile reliefului,
care se impun și care imprimă calitatea de resursă turistic ă sunt date de
modalitatea de dispunere și complexitatea acestuia , precum și existența mai
multor tipuri genetice ale acestuia pe unitatea de suprafață, gradul de
accesibilitate sau de fragmentare, existența unor puncte turistice de
belvedere. Printre acestea, putem aminti:
– tipurile genetice și structurale de relief,
– piscurile și crestele montane sau stâncile cu form e bizare ;
– abrupturile;
– cheile, defilee le și canioanele;

27
– pasurile și trecătorile;
În manieră sistemică, relieful, prin particularitățile sale geografice,
influențează celelalte componente ale potențialului turistic natural. În
funcție de acesta avem un anumit microclimat, o anumită rețea hidrografică,
o anumită diversitate a elementelor de floră și faună.

III.2.2 Potențialul turistic al elementelor climatice
Elementele climatice își pun amprenta asupra activităților turistice,
prin crearea unui climat specific și a unei ambianțe favorabile dezvoltării
acestor activități, iar aportul acestora a fost cuantificat printr -o serie de
indici specifici, meniți să evid ențieze favorabilitatea sau restrictivitatea
condițiilor climatice pentru dezvoltarea activităților turistice. Astfel, o serie
de indicatori prezintă influența directă asupra factorului uman (confortul
termic, stresul climatic cutanat sau pulmonar), iar al ții cu influență directă
asupra dezvoltării activităților turistice , uneori cu influență covârșitoare
(grosimea și durata stratului de zăpadă, valoarea temperaturii aerului, durata
de strălucire a soarelui, valoarea radiațiilor, etc ). Așadar, în funcție de
anotimp, elementele climatice influențează practicarea anumitor forme de
turism, cum ar fi turismul practicat pentru sporturile de iarnă sau turismul
estival.
Caracteristicile elementelor climatice pot acționa de asemenea,
sistemic. P arametrii elementelor climatic e (temperaturi , vânturi, precipitații )
pot determin a apariția unui anumit tip de vegetație, pot contribui la
model area, prin eroziune (eroziunea eoliană) a relieful ui, influenț ează
apariția și persistența anumit or precipitații ( solide – favorabile sporturilor de
iarnă, durata stratului de zăpadă, a zilelor cu ninsoare). De asemenea, pentru
turismul litoral, importanți sunt și ceilalți parametri climatici, cum ar fi
durata zilelor cu cer senin, durata de strălucire a soarelui, intensitatea
radiației solare.
Prin caracteristicile de favorabilitate sau de restrictivitate, elementele
climatice pot contribui la accentua rea sau diminuarea gradului de
sezonalitate , cu rol important în activitatea de turism, prin creșterea sau
reducerea încasărilor turistice.

III.2.3 Potențialul turistic al rețelei hidrografice

28
Rețeaua hidrografică se adaugă, de asemenea, ca o componentă
importantă a sistemului , printre elementele ce alcătuiesc potențialul turistic
natural . În cadrul acestei componente majore distin gem rețeaua hidrografică
de suprafață și cea subterană.
Rețeaua hidrografică de suprafață, formată din apele curgătoare și
cele stătătoare , favorizează dezvoltarea activităților turistice prin valoarea
peisagistică, dar și prin posibilitățile de agrement p e care le oferă (pescuit
sportiv, agrement nautic, baie, etc ). De menționat, este faptul că, agrementul
turistic reprezintă un fel de “condiment” pentru potențialul turistic , în
general . În unele situații, valoarea unei atracții turistice este sporită, în mod
evident, de existența posibilităților unor activități de agrement. De
asemenea, amenajările hidrotehnice sau hidroenergetice sau cele de
navigație, pot contribui la creșterea valorii turistice a elementelor
hidrografice.
Apele subterane (freatice și d e adâncime) se constituie, de asemenea,
drept importante componente hidrografice de potențial turistic natural.
Valoarea acestora este dată de conținutul de minerale, fapt ce le face
benefice pentru cură internă sau externă, dar și de temperatura (ape term ale),
la care acestea se găsesc și pot fi exploatate.
Rețeaua hidrografică, de asemenea poate acționa sistemic, printre
celelalte componente ale potențialului turistic natural, aceasta acționează
asupra reliefului, determinând o anumită eroziune a acestuia (acțiune
mecanică, sau chimică -dizolvare). De asemenea , poate influența existența
(prezența) unor elemente de faună acvatică (importantă pentru turismul
sportiv – pescuit) .

III.2.4 Potențialul turistic biogeografic
Elementele biogeografice vin să completeze valoarea peisagistică a
reliefului, prin caracteristicile sale. Astfel, elementele floristice se constituie
în adevărate elemente de potențial turistic natural, prin valoarea de unicat,
estetică sau cea științific ă, a acestora. Alături de acestea, un rol important îl
au suprafețele de pădure sau resturi ale acestora, existente în interiorul sau la
periferia centre urbane, în dezvoltarea turismului de sfârșit de săptămână
(turismul de weekend).

29
Pentru ocrotirea elem entelor de floră sau faună, un rol important, în
acest sens, îl au Rezervațiile , Parcurile Naturale și Naționale , esențial e în
protecția și conservarea anumitor specii, în special a celor aflate pe cale de
dispariție. Așadar, întâlnim mai multe tipuri de r ezervații, printre care cele
botanice sau forestiere, cele faunistice și rezervațiile complexe.
Elementele faunistice alături de cele floristice, mai sus enunțate,
adaugă interesul lor cinegetic, contribuind la dezvoltarea anumitor tipuri de
turism.
Și elementele biogeografice pot fi privite și analizate într -o viziune
sistemică. Astfel, vegetația poate favoriza prezența unor anumite elemente
de faună și invers. De asemenea, pot contribu i la apariția anumitor tipuri de
microclimat. Exemplele pot continua, privind acțiunea deterministă a tuturor
celorlalte componente ale potențialului natural. Din acest motiv, am
considerat că, totalitatea elementelor de potențial turistic natural trebuie să
fie tratate printr -o abordare și o viziune integrată și integratoare (sistemică),
fiecare în parte, având importanța cuvenită, raportându -se întotdeauna la un
sistem ierarhic superior, în cazul de față, acesta fiind potențialul turistic în
ansamblu (Fig .4).

Fig.4 Potențialul turistic natural, printr -o abordare sistemică

30
III.3 Potențialul turistic antropic
Reprezintă dea de -a doua componentă importantă a sistemului
ierarhic superior, potențial ul turistic , subordonat la rându -i sistemului
principal, activități turistice, în general. Rolul principal al acestuia este de se
complet a reciproc cu potențialul turistic natural, și împreună să contribuie la
creșterea valor ii turistic e a unui teritoriu .
Potențialul turistic antropic, ca subsistem, reprezintă ansamblul
obiect ivelor create, în urma acțiunii umane, și care prin anumite
caracteristici precum , rezistență de -a lungul timpului, valoare istorică,
socială, culturală arhitecturală sau tehnică , prezintă importanță pentru
turism . De menționat, este faptul că , inițial , funcția turistică a acestora a fost
insignifiantă și numai datorită caracteristicilor, mai sus enunțate, aceasta a
devenit una dominantă .
Prin multitudinea componentelor sale, potențialul turistic antropic
mai adaugă funcției turistice o serie de alte carac teristici, menite să le
crească valoarea , printre care putem aminti:
– unicitatea , dată de unul sau mai multe elemente ale obiectivului
turistic (material de construcție, arhitectura, etc) ;
– dimensiun ile impresionante , atât cele de mari dimensiuni, cât și
cele foarte mici, constituie elemente de atracție turistică ;
– funcția sau rolul îndeplinită de -a lungul timpului (politică,
militară, administrativă, religioasă, etc);
Printre cele mai importante elemente ale subsistemului potențial
turistic antropic , putem deosebi:

III.3.1 Potențialul turistic al elementelor de arheologie și
monumente de artă
În cadrul acestor elemente includem o serie de obiective turistice,
cum ar fi cetățile, palatele, castelele sau monumentele de artă. Acestea
marchează anumite evenimente, care s -au succedat de -a lungul istoriei și
prezintă importanță turistică datorită vec himii și rezistenței în timp, a
stilurilor (stilul romanic, gotic, baroc, renascentist, clasic, etc.) și
materialelor de construcție, a rolului pe care l -au avut în timp, dar și prin
faptul că mențin vie memoria locurilor în care se regăsesc , fiind capabil e să

31
genereze fluxuri de turiști. Tot aici sunt incluse anumite locuri, care prezintă
o anumită însemnătate sau încărcătură istorică.

III.3.2 Potențialul turistic religios
Obie ctivele turistice de factură religioase sunt reprezentate de
monumentele și edificiile ce aparțin diferitelor culte religioase existente și
sunt reprezentate de biserici și mănăstiri, moschei și geamii, catedrale,
sinagogi, temple.

III.3.3 Potenți alul turistic cultural artistic
Acestea se bazează pe evidențierea obiceiurilor și tradițiilor unui
popor având rolul de a le transmite, mai departe, generațiilor viitoare, și mai
ales în păstrarea identității locale sau naționale, într -o perioadă marcată tot
mai mult de Globalizare, instrumentele acesteia resimțindu -se astăzi, la
toate nivelurile. Includem aici multitudinea și diversitatea obiectelor de
creație populară (meșteșuguri, costume de port popular), festivaluri artistice
și carnavaluri, inclusiv locuri comemorative, etc. De cele mai multe ori
acestea sunt adăpostite pentru a fi conservate în diverse muzee și case
memoriale, în cadrul unor instituții teatrale, dar și în cadrul unor manifestări
culturale, târguri și expoziții sau festivaluri.

III.3.4 Potențial turistic tehnico -economic
Acestea reflectă o anumită tehnică de exploa tare economică, sau de
construcție, specifice diverselor perioade istorice. Includem aici diverse
tehnici de exploatare a mineralelor și minereurilor, tehnici în domeniul
transporturilor, construcțiilor , cum ar fi amenajările hidro -energetice
(baraje, hidr ocentrale), tuneluri, poduri, viaducte, diguri, canale (care
reflectă anumite tehnici de construcție), exploatări industriale (exploatările
resurselor de subsol) .

III.3 .5 Obiective turistice arhitecturale
Aceste obiective turistice antropice sunt reprezentate de acele
construcții, în care sunt reflectate diverse stiluri arhitecturale, au fost
utilizate diverse tehnici și materiale de construcție, interesul pentru turiști
fiind, de această dată reprezentat, de către construcțiile în sine. Chiar dacă

32
aceste obiective turistice se regăsesc și în cadrul altor categorii, din cadrul
potențialului turistic antropic, cu atât mai mult, se demonstrează necesitatea
abordării lor în viziune sistemică (sinergia din cadru l sistemelor teritoriale).
În această categorie includem obiectivele de factură religioasă, tehnică, etc.

III.3.6 Etnografie și folclor
În cadrul acestora sunt grupate o serie de obiective turistice printre
care includem arhitectura și tehnica populară (m eșteșugurile), gastronomia,
portul popular, muzica și dansurile tradiționale, precum și sărbătorile și
târgurile populare, menite să pună în valoare tradițiile, obiceiurile, într -un
cuvânt cultura, din cadrul unui popor.
Deoarece, în mare parte, disocierea acestor obiective este greu de
realizat, în cadru potențialului turistic antropic, ac estea vor fi tratate tot într –
o viziune sistemică (Fig.5) . Toate aceste elemente se influențează și
condiționează reciproc și împreună dau valoare teritoriului, îl scot în
evidență și îl includ în circuitele turistice.

Fig.5 Potențialul turistic an tropic, printr -o abordare sistemică