Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic . [622762]

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

1
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE ȘI CERCETĂRII
ȘTIINȚIFICE UNIVERSITATEA ”OVIDIUS” DIN
CONSTANȚA FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI
SPORT SPECIALIZARE: KINETOTERAPIE ȘI
MOTRICITATE SPECIALĂ

IMPORTANȚA EXERCIȚIILOR
DE MERS ÎN RECUPERAREA
ȘOLDULUI POSTTRAUMATIC

Coordonator științific:
Lect. univ. dr. CALOTĂ NICOLETA DANIELA

Masterand: [anonimizat]
2019

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

2
CUPRINS

CAPITOLUL 1
INTRODUCERE …………………………………………………………………5.
1.1.Scopul ș i obiectivele generale ale cercetării …………… ………..6 .
1.2. Motivarea alegerii temei ………………………….. ……………………7 .

CAPITOLUL 2
FUNDAMENTARE TEORETICĂ
2.1. Considerente anatomice …………………. …………. ……… ………….8.
2.1.1. Oasele……………………………………………………………… ………9.
2.1.2. Muș chii………………………. ……………………………………….. ..11.
2.1.3. Arterele ș i Venele………………………………………………. ……12.
2.1.4. Nervii……………………………………………………………… ……..13.
2.2. Eleme nte de biomecanic ă…………………. ………….. ……………..15.
2.2.1. Flexia ș oldului…………………………………………………….. ….16 .
2.2.2. Extensia ș oldului………………………………………………….. ….17 .
2.2.3. Abducția ș oldului………………………………………………. …….17 .
2.2.4. Adducția ș oldului……………………………………………… …….. 18.
2.2.5. Rotația internă a ș oldului………………………………………… ..19.
2.2.6. Rotația externă a ș oldului……………… ………………………… .20.
2.3. Etiopatogenie …………………………………. ……………. …………….. 22.
2.4. Aspecte anatomopatologice și clinice ………… ………… ……….22.
2.5. Tratament ………………………………………………….. ……………….24.
2.5.1. Tratament profilactic………………. ………….. ………… ………..24.
2.5.2. Tr atament igieno -dietetic….. ……………. ………………………..24 .
2.5.3. Tratament medicamentos………………………. ………… ……….25 .

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

3
2.5.4. Tratament ortopedic …………. ………….. ………… ……………….25 .
2.5.5.Tratament B.F.T…………………………….. …………… …………..25 .
2.5.6. Tratament hidro terapie …………………….. ………… ………..26 .
2.5.6.1. Hidroterapia ……………………………………………………….26.
2.5.6.2. Termoterapia ………………………………………………………27.
2.5.7. Tratament electroterapie ……………………. ………………….28 .
2.5.7.1. Curenții de joasă frecvență ……… …………………………..28 .
2.5.7.2. C urenții de medie frecvență ……….. ……………. ……… ….29 .
2.5.7.3. Curenț ii de înaltă frecvență ……………………… …………..29 .
2.5.8. Tratament masaj …………………………….. ………. …………….30 .

CAPITOLUL 3
STU DIU PRIVIND RECUPERAREA MEDICALĂ A
MERSULUI ÎN ȘOLDUL POSTTRAUMATIC
3.1. Materialul ș i metodele de lucru ……………………. ………………30 .
3.1.1. Scopul ș i obiectivele cercetării …………………….. ………… .31.
3.1.2. Ipoteza de lucru ……………………………………….. ……………31 .
3.1.2.1. Mobilizarea articulaț iilor………………………………. …….31 .
3.1.2.2. Terapie ocupaț ională …………………….. …………………….31 .
3.1.2.3. Gimnastică medicală …………………………………… ………32 .
3.1.2.4. Reluarea mersului……………………………………… ……….32 .
3.2. Organizarea ș i desfășurarea cercetării …………………….. …..32.
3.2.1 . Descrierea loturilor incluse î n experiment ……… ……….33 .

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

4
3.2.2. Strategia de recuperare a mersu lui utilizată î n șoldul
posttraumatic ………… …………………… ……………………. …..34.
3.2.2.1. Mersul fară sprijin pe mem brul inferior afectat……….34 .
3.2.2.2. Mersul cu î ncarcare a membrului inferior afectat…. ..35.
3.2.2.3. Mersul î n baston…………………………………………….. ….35 .
3.2.2.4. Mersul la barele paralele…………………………………. …..36 .
3.2.2.5. Mers ul pe planul înclinat………………………………. …….36 .
3.2.2.6. Urcatul și coborâtul scărilor………………………………. ..37.
3.2.2.7. Refacerea completă a mersului…. ………………………….37 .
3.2.3. Programul de exerciții fizice aplicat pacientil or………….38 .
3.2.3.1. Reeducarea f lexiei………………………………………… ………38 .
3.2.3.2. Reeducarea e xtensiei……………………………………. ……….39 .
3.2.3.3. Reeducarea ab ducției…………………………… ………………..40 .
3.2.3.4. Reeducarea adducț iei…………………………… ………………. .41.
3.2.3.5 . Reeducarea rotaț iei………………………………… ……………. .41.
3.3. Măsurarea s i evaluarea subiecților implicați ……… …………44 .
3.3.1. Bilanț ul muscular al șoldului………………………………….. …44.
3.4. Interpretarea datelor ……………………………………… …………….48 .
4. CONCLUZII ………………………………………………… ……………… …49.
5. SUGESTII Ș I PROPUNERI …….. …………. ………………………….64 .
BIBLIOGRAFIE …………………………………… …………………………65 .

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

5
CAPITOLUL 1
INTRODUCERE
Mersul, este primul pas î n viața fiecărei persoane.
Atitudinea corpului, este considerată o funcție bazată pe acțiunea
sinergică și coordonată a elemen telor aparatului locomotor și
sistemului nervos cu ajutorul cărora se mențin stabilitatea, pe de -o
parte, între corpul întreg și segmentele sale, iar pe de a ltă parte,
între corpul întreg și mediul înconjurător.
Atitudinea corpului este rezultatul interacțiunii mai multor factori
dintre care menționăm: predispozițiile ereditare ce se manifestă
prin intermediul biotipului constituțional, tipul de activitate
nervoasă superioară, gradul de tonicitate al musculaturii, caracterul
deprinderilor abituale sau profesionale, preocupă rile individuale
pentru formare și educare .
Micile abateri de la normal în forma și funcții le corpului, adică
deficiențele surprinse în st adiul incipient sunt considerate atitudini
deficiente, care pot interesa corpul în întregime sau numai anumite
segmente ale corpului și care, prin executarea mișcării corective .
Depistate la timp, până la apariția modificărilor în structura
țesuturilor, de ficiențele fizice ușoare se corectează, în cele mai
multe cazuri, î n condițiile activității obișnuite.
Necorectate la timp aceste atitudini deficiente evoluează în sens
negativ .

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

6
1.1. SCOPUL Ș I OBIECTIVELE GENERALE ALE
CERCE TĂRII
Scopul lucrării
În lucrarea de fața ne propunem să evidențiem mijloacele și
metodele de recuperare medicală a mersului in recuperarea șoldului
posttraumatic precum și importanța une i recuperări
kinetoterapeutice .
Kinetoterapia joaca un rol esențial in refacerea potențialului
funcț ional al perso anelor aflate in diferite situaț ii de incapacitate
funcț ionala sau handicap.
MERSUL , este cel mai important obiectiv din întregul proces în
recuperarea șoldului posttraumatic .
Obiectivele și sarcinile lucrării;
Obiectivele gener ale se refera nemijlocit la menținerea si/sau
îmbunătățirea stării de functionalitate a articulatiei coxofemurale,
de exemplu; recupera rea funcției articulaț iei coxofemurale (forța,
mobilitate, stabilitate, echilibru, mers, coordonare etc.), deoarece
toate trebuiesc sa rezolve problema principala a memb rului inferior
si anume, mersul.
❖ Reducerea durerii, prin relaxare la nivel local;
❖ Reduc erea contracturilor musculare si p revenirea retracturilor in
afecț iunile posttraumatice;
❖ Refacerea mobi lității articulare și a forței musculare ;
❖ Creșterea forței musculare a membrelor inferioare;
❖ Creșterea rezistenței la efort a trenului inferior;
❖ Distribuirea greutatii uniforme pe ambele membre inferioare,
❖ Stabilitatea mersului,
❖ Reluarea mersului;
❖ Elaborarea concluziilor.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

7
1.2. MOTIVAREA ALEGERII TEMEI
Mersul , este o mișcare complexă automatizată prin deprindere.
În afară de respiraț ie, nici o a ltă mișcare nu este coordonată într -o
atât de mare masură ca mersul.
Acestă lucrare cuprinde si abordează o tematică largă, axată pe
problematica specifică in domeniului kinetoterapiei și motricității
speciale, prin prezentarea unor metode de trata ment care se aplică
în cazul recuperării mersului în șoldul posttraumatic pe afecțiuni,
prin mijloace kinet oterapeut ice.
Datorita configuraț iei anatomice a rticulației șoldului, care î i
conferă această stabilitate.
Accidentele auto/moto sunt responsabile de 2/3 din traumatismele
ce duc la luxa ții de ș old, urmâ nd, accidentele sportive si
precipitațiile de la înălțime .

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

8
CAPITOLUL 2
FUNDAMENTARE TEORETICĂ
2.1. CONSIDERENTE ANATOMICE
Descrierea anatomică a regiunii șoldului;
Membrului inferior se divid e în două grupe:
1. centura membrului inferi or formată din două oase coxale,
2. membrul liber:

Fig.1 . Articulația coxofemurală văzută anterior .
1 – mușchiul fesier mic,
2 – ligamentul iliofemoral ,
3 – tendonul reflectat al mușchiului drept anterior ,
4 – ligamentul pubofemural ,
5 – ligamentul iliofemural ,
6 – tendonul mușchiului iliopsoas .
Mijloa cele de unire sunt reprezentate de;
– capsula articular ă, ce are forma, trunchi de con cu baza inserată
medial.
Este mai puternică decât capsul a articulară a umărului.
In poziț ie normal ă a membrului inferior liber ea este in tensiune.
– ligamentele iliofemurale , superior si inferior, sunt situate î ntre
spina iliaca antero -inferioară si zona liniei intertrohanteriene.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

9
– ligamentul pubofemural , care este situat î ntre eminenta
iliopectinee, creasta pectineală , ramul superior al pubisului si zona
anterioară a micului trohanter.
– ligamentul ischiofemural , ce este situat in tre fața posterioara a
articu lației (fata postero -inferioară a marginii acetabulare) si zona
superioară a crestei inter -trohanteriene).
– zona orbicular ă, ce reprezintă o condensare de fibre circulare
profunde a le capsule articulare, care susț ine ca un “hamac” colul
femural.
– ligamentul capului femural , mai este numit si ligament ul
rotund, este situat intre fos a acetabulară si foveacapitis.
2.1.1. Oasele ,
– osul coxal ,
Este un os pereche, de formă neregulată, care provine din sudarea a
trei oase primitive, și anume: ischion, ilion și pubis.

Fig.2. Osul Coxal.

– osul femural ,
Femurul formează singur schelet ul coapsei, este un os lung alcătuit
dintr -un corp si diafiză cu doua extremitați sau epifize, proximală si
distal ă.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

10

Fig.3. Osul Femural.
Epifiza proximală prezintă ;
– Capul femural 2/3 dintr -o sferă este acoperit de cartilaj hialin. In
centrul suprafeț ei arti culare a capului femural se află foseta
ligamentului rotund, unde se inseră ligamentul cu acelaș i nume,
care uneste c apul femural cu fosa aceta bulară .
– Distal de cap se afla o porțiune î ngusta, zonă de minima rezistentă
a femurului, numită colul femural.
– Colul femural se continuă cu mas ivul trohanterian, o zona osoasă
voluminoasă delimitată lateral de o proeminentă osoasă mare,
rugoasă, numit trohanteru l mare si medial de una mai mică numit
trohanterul mic.
Intre cei doi trohanteri, pe fața anterioară a masivului trohanterian
se află linia intertrohanterică , iar posterior s e afla creasta
intertrohanterică .
Corpu l femurului are forma prismatică , cu 3 fețe s i 3 margini ce
prezinta o usoară curbură cu concavitatea posterior.
Fața anterioară este convexă si netedă, feț ele posteriar e (lateral si
medial), prezintă , la u nirea lor, o margine posterioară numita linia
aspră.
Linia de trifurcație mijlo cie este numită, linie pectineala.
Epifiza distal ă este mai voluminoasă decat cea proximala si
prezintă doua proeminenț e numite condilii femurali; lateral si
medial.
In partea anterioară a epifizei este faț a pat elară , corespunzatoare
articulaț iei cu pate lla.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

11
El se compune dintr -un corp și două extremități .
2.1.2. Mușchii ,
– se află în regiunea bazinului, ce formează în jurul articulației
soldului o masă musculară ce mobiliz ează femurul în jurul celor 3
axe perpendiculare una pe alta.
Acești mușchi sunt dispuși în două loje, una anterioară sau iliacă și
alta posterioară reprezentată de coloana vertebrală și de bazinul
osos, iar inserția de extremitatea proximală a femurului.
În regiunea anterioară se găs esc doi mușchi:
– psoasul mare și mușchiul iliac.

Fig. 4. Muschii coapsei.
În regiunea posterioară se găsesc trei mușchi: fesierul mare, fesierul
mijlociu și fesierul mic.
Mușchii coapsei se împart în trei grupe:
– mușchii regiunii anterioare a coapsei sunt: tensor al fasciei lata,
croitor și cvadriceps;
– mușchii regiunii mediale a coapsei sunt: gracilis, pectineu și
adductor;
– mușchii regiunii posteri oare a coapsei sunt: biceps femural,
semitendinos și semimembranos.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

12
2.1.3. Arterele și venele,

Fig.5. Arterele si venele coapsei.
Artera iliacă externă se întinde din locul unde se bifurcă artera
iliacă comună pâ nă la ieșirea din bazin, unde continuă cu artera
femurală.
Artera femurală , se întinde de la nivelul ligamentului inghinal pâ nă
la nivelul inelului tendinos a l mușchiului adductorul mare, unde se
continuă cu artera poplitee.
Vena femurală urmareste traiectul arterei femurale întinzân du-se de
la inelul mușchiului adductor mare până la ligamentul inghinal,
unde continuă cu vena iliacă externă.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

13
2.1.4. Nervii,
– marele și micul nerv ș ciatic fac parte din nervii profunzi.

Fig.6. Nervii coapsei.
Marele nerv ș ciatic iese din regiunea fesieră și pătrunde în regiunea
posterioară a coapsei între marele adductor și lunga porțiune a
bicepsului.
Micul nerv ș ciatic vine din reg iunea fesieră și pleacă până în
regiunea poplitee și se desparte în două ramuri , ramurile
tranversează aponevroza acestei regiuni și se termină cu ramuri
chiar până la piele.
STABILITATEA ARTICULAȚIEI;
Este asigurat ă de trei categorii de factori:
▪ factorii osoși reprezentați de:
– coaptarea suprafețelor articulare;
– oblicitatea axului articular;

▪ factorii ligamentari;
-asigură stabilitatea, în special anterioară prin ligamentul
iliofemural (BertinBigelow „ligament al poziției în picioare") în
poziție ortostatică, opunându -se căderii corpului înapoi.

▪ factorii musculari:
– mușchiul fesier mare (stabi litatea antero -posterioară);

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

14
– mușchiul fesier mijlociu (stabilitate lateral ă);
– la stabilitate mai participă: pelvitrohanterienii (fixează capul
femural în coti l) și musculatura longitudinală: adductorii în balanță
cu abductorii (tind să luxeze capul femural );
În stațiunea unipodală echilibrul este menținut de fesierul mijlociu
în cadrul balanței Pauwels.
– Pauwels I – unghi sub 30° , cu prognostic favorabil
– Pauwels II – unghi intre 30 -50°
– Pauwels III – peste 70° , cu prognostic nefavorabil
În stațiune bipodală echilibrul este menținut de antagonismul între
abductori și adductori.
STATICA Ș OLDULUI.
Presupune ca în pozitia ortostatismului șoldul să fie extins și în
poziție neutră pentru rotații și abducție – adducție.
Extensia este limitată de li gamentul iliofemural care apasă capul
femural în cavitatea cotiloidă și este denumit :
‘ligamentul poziției în picioare’.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

15
2.2.ELEMENTE DE BIOMECANICĂ
Articulația ș oldului este o articulație sinovială sf eroidală cu trei axe
de mișcare, este o enartroză , și are 3° de libertate ce permit mișcări
de;
Flexia coapsei Extensia coapsei
-Iliopsoas
(cu genunchiul flectat)
-Dreptul femural
(cu genunchiul extins) -Fesierul mare
-Fesierul mijlociu
-Ischiogambierii
Adducția coapsei Abducția coapsei
-Tensorul fasciei lata
– Fesier mijlociu
-Croitor -Adductor mare
-Adductor lung
-Adductor scurt
-Gracilis
-Pectineu
Rotație internă a
coapsei Rotația externă a coapsei
-Fesier mijlociu
-Fesier mic
-Tensor fasciei lata -Obturator intern
-Obturator extern
-Pătrat femural
-Gemen inferior
-Gemen superior
-Piriform

Flexia;
Este mișcarea prin care coapsa se apropie de peretele anterior al
abdomenului, (flexia coapsei pe bazin).
Extensia;
Este mișcarea prin care coapsa se îndepărtează de per etele anterior
al abdomenului (î ndep ărtarea coapsei de bazin).
Adbucția,
Este mișcare prin care coapsa se îndepărtează de axa corpului spre
exterior (îndepărtarea coapsei de bazin).
Adducția,
Este mișcarea prin care coapsa se apropie de axa corpului
(apropierea coapsei de bazin).
Prin c ombinarea acestora se realizează si mișcarea de circumducție.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

16
Amplitudinea de mișcare a articulaț iei șoldului,
• Unghiu rile fiziologice în articulația coxofemurală au valori mari ;
2.2.1. Flexia ș oldului:
• cu genunchiul întins, unghi de – 90°;

Fig.7. Flexia șoldului cu genunchiul î ntins.
• cu genunchiul flectat , unghi de – 120°;

Fig.8. Flexia ș oldului cu genunchiul flectat.
Pacient î n poziț ia DD,
Poziț ia goniometrului;
Centrul goniometrului plasat la ni velul marelui trohanter, proiecț ia
acestuia pe partea laterală a șoldului .

Brațul fix perpendicu lar pe linia dintre spina iliacă antero –
superioară si cea postero -superioară a bazinului.

Brațul mobil paralel cu linia de mijloc a feței laterale a coapsei,
urmă rind epicondilul lateral al femurului.

Poziț ia kinetoterapeutului față de segmentul testat e ste de aceeaș i
parte a membrului.
• este limitată de punerea în tensiune a mușchilor posteriori ai
coapsei.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

17
2.2.2. Extensia ș oldului:
• este de 30°;

Fig.9. Extensia ș oldului.
Pacient in poziț ia DV,
Poziț ia goniometrului;
Centrul goniometrului plasat la ni velul marelui trohanter, proiecția
acestuia de partea laterală a ș oldului.
Brațul fix perpendicular pe lini a spina iliaca antero -superioară a
bazinului.
Brațul mobil paralel cu linia de mijloc a feței laterale a coapsei,
urmă rind epicondilul lateral al femurului.
Poziț ia kinetoterapeutului faț ă de segmentul testat este de aceeaș i
parte a membrului.
• este limitată de întinderea porțiunii anterioare a capsul ei și de
ligamentul iliofemural,
2.2.3. Abducția ș oldului;
• este de 45°;

Fig.10. Abducția ș oldului.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

18
Pacient in poziț ia DD,
Poziț ia goniometrului;
Centrul goniometrului la nivelul spinei iliace antero -superioare a
șoldului de testat.
Brațul fix pe linia ce uneș te imaginar cele două spine iliace.
Brațul mobil paralel cu linia de mijloc a feței anterioare a coapsei,
urmă rind rotula.
Poziția kinetoterapeutului față de segmentul testat este de aceeaș i
parte a membrului.
2.2.4. Adducția ș oldului
• este de 30°;

Fig.11. Adducția ș oldului.
Pacient in poziț ia DD,
Poziț ia goniometrului;
Centrul goniometrului la nivelul spi nei iliace antero -superioare a
șoldului de testat.
Brațul fix pe linia ce unește imaginar cele două spine iliace.
Brațul mobil paralel cu linia de mijloc a feț ei anterioare a coapsei,
urmă rind rotula.
Poziția kinetoterapeutului faț ă de segmentul testat este de aceeași
parte a ș oldului testat.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

19
2.2.5. Rotația internă a ș oldului;
• este de 30°;
Varianta 1

Fig.12. Rotaț ia internă a ș oldului varianta 1.
Pacient in DD , cu genunchiul ext ins, piciorul se orientează spre
interior.
Poziț ia goniometrului;
Centrul goniometrului se plasează la nivelul calcaneului.
Brațul fix, paralel cu marginea medială a piciorului, urmărește
spațiul dintre degetul 1 ș i 2.
Brațul mobil urmă rește spaț iul dintre degetul 1 ș i 2.
Varianta 2

Fig.13. Rotația internă a ș oldului varianta 2
Pacient in DV ,
Centrul goniometrului se plasează la nivelul genunchiului, pe fața
anterioară a patelei.
Brațul fix , paralel cu linia mediană a feței anterioară a gambei.
Brațul mobil urmărește spaț iul dintre degetele 1 si 2.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

20

Varianta 3

Fig.14. Rotația internă a ș oldului varianta 3.
Pacient in poziția aș ezat,
Centrul goniometrului se plasează la nivelul genunchiului, pe fața
anterioiară a patelei.
Brațul fix, paralel cu linia m ediană a feței anterioare a gambei,
urmărește spaț iul dintre degetele 1 si 2.
Brațul mobil urmăreș te spațiul dintre degetele 1 si 2.
Poziția kinetoterapeut față de segmentul testat este caudal față de
membrul inferior si anterior față de picior.

2.2.6. Rotație externă a ș oldului;
• este de 60°;
Varianta 1

Fig.15. Rotația externă a șoldului varianta 1.
Pacient in DD ,
Centrul goniometrului se plasează la nivelul calcaneului.
Brațul fix, paralel cu marginea medială a piciorului, urmărește
spațiul dintre degetul 1 si 2.
Brațul mobil urmarește spaț iul dintre degetul 1 si 2.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

21

Varianta 2

Fig.16. Rotația externă a ș oldului varianta 2.
Pacient in DV ,
Centrul goniometrului se plasează la nivelul genunchiului, pe fața
anterioară a patelei.
Brațul fix, paralel cu linia mediană a feț ei anterioare a gambei.
Brațul mobil urmarește spaț iul dintre degetele 1 si 2.

Varianta 3

Fig.17. Rotația externă a șoldului varianta 3.
Pacient in poziția șezâ nd,
Centrul goniometrului se plasează la genunchi, pe fața anterioară a
patelei.
Brațul fix, paralel cu linia mediană a feței anterioare a gambei,
urmărește spaț iul dintre degetele 1 si 2.
Brațul mobil urmărește spaț iul dintre degetele 1 si 2.
Poziția kinetoterapeutului față de segmentul de testat este caudal de
membrul inferior si anterior faț a de picior.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

22
• hiperextensia ; (balet, patinaj) e ste posibilă prin flexiunea șoldului
de partea opusă și prin aplecarea înainte a trunchiului .

2.3. ETIOPATOGENIE
– cauze
Sunt destul de frecvente în condițiile unor traumatisme violente
directe sau indirecte, cum sunt , accidentele de circulație, (auto,
moto, etc.), căderile de la mare înălțime, sur pările de pământ sau
roci (lucră torii in mina).
– mecanisme
a) Contuziile și entorsele șoldului ,
b) Luxațiile traumatice ale șoldului ,
c) Fracturile parcelare ale capului femural,
d) Fracturile gâtului femural ,
e) Fracturile marelui trohanter ,
f) Fractura micului trohanter .

2.4. ASPECTE ANATOMOPATOLOGICE ȘI CLINICE
CRITERII DE SUSȚINERE A DIAGNOSTICULUI
Examenul clinic;
-semne le subiective
Accidentatul poate prezinta : durere vie în regiunea șoldului,
impotență funcțională a membru lui, deficiență in stabilitate,
mobilitate , iar ceea ce observăm este atitudinea vicioasă.
-semne le obiective
Orice capitol important de patologie, există și la posttraumatici o
anumită “schemă” de examinare a bolnavului, rezultată nu numai
doar din necesitatea formulării unui diagnostic cât mai complet.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

23
a. Inspecția
Tipul c onstituțional al corpului cat greutatea pacientulu i aduc unele
precizări, mai mult pentru ortostatismul și mersul celor cu sechele
la membrele inferioare.
Deformările articulare, angulații sau curburi anormale ale oaselor
lungi, calusuri mari, care se exteriorizează de formând linia normală
a osului.
Aspectul tegumentelor și al țesutului subcutanat poate fi :
– culoarea ce poate fi modificată de hematom sau echimoză;
– troficitatea pielii și a fanarelor;
– rețeaua venoasă ce este superficială;
– edemul segmentului .
b. Palparea:
– temperatura tegumentelor poate indica procese inflamatorii;
– gradul de suplețe al pielii și țesutului subcutanat;
– depistarea diverselor modificări de consistență a țesuturilor moi;
– controlul pulsațiilor arteriale;
– depistarea punctelor dureroase;
– palparea prin urmărirea continuității liniei osoase;
– o mobi litate anormală articulară;
– crepitațiile sunt foarte importante de urmărit.
c. Măsurători
Măsurătorile se fac comparativ, membrul afectat
– membrul sănătos, cu un centimetru de croitor, se măsoară
circumferința articulară, circumferința segmentului, lungimea
membrului traumatizat.
d. Investigații paraclinice
-examenul radiologic
Este necesar și trebuie să fie atât antero -posterior, cât și din profil.
Radiografia este aceea care arata stabilitatea tipului de fractură

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

24
după clasificarea Gard en, furnizând astfel indicații pentru aplicarea
tratamentulu i.
– probe de laborator
Nu aduc date în plus despr e diagnostic și evoluția bolii.
Acestea sunt necesare în cazurile de fracturi multiple, complicații
si infecții .

2.5. TRATAMENT
2.5.1. Tratame nt profilactic ;
În tratamentul profilactic se includ măsurile de prevenire pentru
evitarea unui traumatism, ca de exemplu: evitarea mersului iarna,
mai ales cei ce au o fragilitate crescuta a oaselor, și o atenție
deosebită la locurile de muncă, cei care l ucrează în construcții,
mină, etc.
2.5.2. Tratament igieno -dietetic
Recuperarea sechelelor precoce trebuiesc completate cu o serie de
prescripții medicale pe care pacientul le va urma acasă luni și chiar
ani de zile, uneori toată viața.
Prescripții ce fac parte din, „ igiena șoldului ”:
– scăderea în greut ate, chiar sub greutatea ideală,
– evitarea mersul ui pe teren accidentat și scări,
– evitarea șchiopătării , prin controlul mental al mersului,
– evitarea ortostat ismului și mersului prel ungit,
– cel puțin de două ori pe zi se va păstra un repaus la pat, cu
membrele inferioare întinse,
– sprijin în baston pe distanțe lungi,
– mers , pe bicicletă sau rulare a la bicicletă fixă,
– de cel putin doua ori pe zi va efectua gimnastică prescris ă pentru
mobilitate și tonifiere musculară;
– corectarea scurtă rii membrului inferior (dacă depășește doi
centimetri);

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

25
– încălțăm inte adecvata si cu tocuri moi.
2.5.3. Tratament medicamentos
Se preferă administrarea preparatelor cu dublu efect: antialgic și
antiinflamator .
Se recomanda : Fenilbutazonă , Indometacina, Aspirina, eventual
Piramidonul.
Brufenul și Perclusone pentru cazurile în care antiinflamatoarele de
mai sus sunt agresive pentru tractul digestiv al pacienților.
Unguentele antiinflamatorii ce sunt aplicate local prin fricțiune
insistent sau masaj .
Infiltrația intra -articulară cu Hidrocortizon si Xilina, precedată sau
nu de evacuarea parțială a lichidului articular dă rezultate bune.
2.5.4. Tratament ortopedic
Tratament ortop edic în fracturile șoldului constau în:
– tracțiune continuă ,
– reducerea urmată de imobilizarea gipsată .
2.5.5.. Tratament balneo -fizio-terapie
Este ramură a medicin ii generale, ea folosește în scop terapeutic
agenții fizici atat naturali cat si artific iali.
O varietatea mare a acestor agenți fizici, este modul lor diferit de
aplicare și de acțiune .
Sunt cuprinse în fizioterapie următoarele ramuri: electroterapia,
hidrotermoterapia, masajul și mecanoterapia, kinetoterapia și
gimnastica medicală, balneoterapia, helioterapia și talasoterapia,
climatoterapia.
Vom vorbi in acest capito l despre urmă torii factori;
– hidroterapia ,
– termoterapia ,
– electroterapia ,
– masajul .

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

26
2.5.6 . Tratament hidro -termoterapie;
2.5.6.1. HIDROTERAPIA
Se înț elege ca prin hidroterapie aplicarea în scop profilactic și /sau
curativ a unui număr mare de procedur i diferite, ce au la baz ă apa
la diferite temperaturi sub diferite stări de agregație, și unele te hnici
strâns legate de aceasta.
-Dușul cu aburi
Dușul cu aburi este proiectarea vaporilor supraîncălziți asupra unor
regiuni limitate ale corpului.
Durata dușului cu aburi intre 3 si 6 minute.
La final aplică m o procedură de răcire – spălare sau duș de,
18 – 20° C.
Modul de acțiune: dușul cu aburi are acțiune puternică asupra
circulației sanvine, provocând hiperemie și resorbție locală.
-Dușul masaj
Acesta procedura constă în aplicarea mai multor dușuri la
temperatura de 38° – 40°, concomitent aplicându -se și masajul,
conform tehnicii obișnuite.
Durata m asajului este de 8 -15 minute.
Modul de acțiune: dușul -masaj provoacă hiperemie importantă,
mai ales pe reg iunea aplicata; are un efect resorbant și tonifiant.
-Baia kinetoterapeutică
Reprezinta o baie caldă, ce se asociază cu mișcări în toate
articulații le bolnavului.
Se efectuează într -o cadă mare decât cele obișnuite, care se umplu
3/4 cu apă la temperatura de 36 – 37° C .
Pacientul trebuie să urce în cadă și, timp de 5 minute, este lăsat sa
stea relaxat 5 minute .
După aceasta, kinetoterapeutul execută (sub apă) la toate
articulațiile, toate mișcările posibile.
După aceea pacientul stă în repaus, după care este rugat să repete
singur mișcări le imprimate de personal.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

27
Durata băii este de aproximativ 20- 30 minute, după care pacientul
este șters și lăsat să se odihnească.
-Baia cu masaj
Într-o baie umplută aproape 3/4 cu apă la temperatura de 36 -39° C,
se execută masajul asupra regiunii indicate , prin tehnica cunoscută.
Baia cu masaj și baia kinetoterapeutică sunt indicate în redorile
articulare ce au tendințe de anchiloză.
2.5.6.2. TERMOTERAPIA
-Compresele cu aburi
Este nevoie de: două bucăti de flanelă, o bucată pânză simplă sau
un prosop, o pânză impermeabilă, o găleată cu apă, la temperatura
de 60 – 70° C.
Se plasează pe regiun ea locala o flanelă uscată care se aplică o
bucată de pânză sau prosopul î nmuiat în apă fier binte și bine stors,
iar peste ea se aplică cealaltă flanelă.
Durata totală a procedurii este de 20 – 60 minute.
Modul de acțiune: res orbtiv, analgezic si antispastic.
-Împachetarea cu parafină
O cantitate potrivită (aproximativ 150 -200g) și se topește într -un
vas la temperatura de 65 -70° în așa fel c a să mai rămână câteva
bucăți ce nu sunt topite, în scopul supraîncălzirii.
Cu ajutorul unei pensule late de 6 – 8 cm. se pensulează regiunea
respec tiva.
Grosimea stratului este de 0,5 – 1 cm.
Peste stratul de parafină se pot aplică bucăți de vată sau flanelă iar
apoi se acoperă regiunea cu o pătură.
Durata împachetă rii poate fi de 20 -60 minute.
La final p rocedura se termină cu spălare la temperatura de 20 -22°
C.
Modul de acțiune: are o acțiune locală ce provoacă o încălzire
profundă și uniformă a țesuturilor.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

28
-Ungerile cu nămol
Pacientul complet dezbrăcat stă câteva minute la soare până i se
încălzește pielea, apoi se unge cu nămol proas păt total sau parțial.
Se expune după aceea timp de 20 – 60 minute, până când nămolul
incepe să se usuce.
După aceasta va face o baie, lac sau mare, se va șterge de namol ,
se va îmbrăca și se va odi hni la umbră sau într -o cameră.
2.5.7. Tratamentul prin electroterapie;
Electroterapia este parte a fizioterapiei, ce studiază utilizar ea
acțiunii diverselor forme de energie electrica asupra organismului,
cu scop curativ sau profilactic.
2.5.7.1 . Curenții de joasă frecvență
Curenții diadinamici
Curenții diadinamici utilizeaza aplicația transversală a electrozilor
(articulația dintre cei doi poli) preferând formula:
a) difazat ul fix, rezultă suprapunerea a doi curenți monofazați cu
un decalaj de 1/2 perioadă.
Vârfurile impulsurilor sunt asemănătoare rămânând la un nivel,
unde rezultă o curbă asemănătoare cu aceea a unui curent continuu
peste care se suprapun 100 de impulsuri, de formă 1/2 si nusoidală;
b) perioada scurtă , la intervale regulate de o secundă, se
alternează brusc monofazatul fix , de 50 de impulsuri pe secundă, cu
difazatul fix de 100 impulsuri pe secundă.
c) perioada lungă , este o formă specială de suprapunere a doi
curenți de 50 impulsuri.
Alternanța dintre monofazat și difazat, în cazul perioadei lungi, se
face între 3 – 10 secunde.
Curenții Trabert
Curenți cu impulsuri de frecvență 140 Hz, impuls 2 ms, pauză 5
ms, la care catodul este electrodul activ antalgic.
Atât curentul diadinamic, cât și curentul Trabert determină o
puternică senzație, cu aspect vibrator, o excitație a
mecanoreceptorilor țesuturilor de sub electrozi.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

29
Curentul galvanic
Prin acțiunea hiperemiantă pe care o are este utilizat în fenomenele
inflamato rii articulare.
Asocierea unor substanțe cu efect antiinflamator, sub forma
ionoforezei, este obișnuită, dar fără a se putea face vreo apreciere
asupra substanței și mai ales a cantității acesteia.
2.5.7.2 . Curenții de medie frecvență
Efectul analgez ic al curenților de medie frecvență se obține
utilizând mai ales frecvențele de 10.000 Hz și formă modulată de
scurtă perioadă la 200 modulații pe secundă, pe care eventual le
reduce pe parcursul ședinței.
Utiliz area curenților de medie frecvență ca procedură antalgică
apare mai ales la cazurile în care pielea prezintă o sensibilitate
deosebită si nu ar suporta aplicarea curenților de joasă frecvență.
2.5.7.3 . Curenții de înaltă frecvență
Curenții de înaltă frecve nță sunt curenți alternativi, a căror
frecvență este în medie mai mare de 500.000 oscilații pe secundă, a
căror limită inferioară este de 100.000 Hz, iar limita superioară de
300.000.000 Hz.
a. undele scurte;
Cu electrozi de sticlă sau flexibili, cu doi e lectrozi sau cu un
electrod (monod), dozând după dorință intensitatea efectului
caloric, de la senzația d e căldură .
Cu cât procesul inflamator articular este mai intens, cu atât doza de
ultrascurte va fi mai redusă.
b. undele decimetrice și microundele;
Sunt metode radiante cu care putem încălzi țesuturile in profunzimi
variabile în funcție de tipul emițătorului, de distanța acestuia de
tegument, de doză, de durata tratamentului.
c. ultrasunetul ;
Ultrasunetul determină efect caloric dar și o excitație vibratorie,
care acționează asupra proprio -receptorilor și curenților de joasă
frecvență.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

30
2.5.8. Tratamentul prin masaj
Este important ca, înainte de a începe masajul, să controlez e starea
tegumentului pacientului urmărindu -se în special , eventu ale infecții
ale pielii.
Durata tratamentului poate fi între 2 – 4 sau 6 săptămâni, uneori
chiar mai m are, în afecțiunile ortopedice.
Efectele fiziologice ale masajului sunt:
– acțiune sedativă, asupra durerilor de tip muscular sau articular;
– acțiune hiperemiantă locală, de îmbunătățire a circulației locale
care se manifestă prin înroșirea tegumentului și încălzire;
– înlăturarea lichidelor de stază;
– stimularea funcțiilor aparatului circulator și respirator;
– efecte favorabile asupra stării generale a pacientului, cu
îmbunătățirea somnului, îndepărtarea oboselii musculare;
– creșterea metabolismului;

CAPITOLUL 3
STU DIU PRIVIND RECUPERAREA MEDICALĂ A
MERSULUI Î N ȘOLDUL POSTTRAUMATIC
Articu lația șoldului, este o articulaț ie structurată pentru sprijin în
ortostatism și mers, (faza de propulsie) și oscilație ,
(faza de pendulare).
Ca orice articulație a membrului inferior, se poate în anumite
situații, sacrifica mobilitatea, dar niciodată stabilitatea.
Șoldu l este articulaț ia cea mai profundă fiind acoperită cu mase
musculare mari, care protejează articulația de traumatisme directe
sau indirecte.
3.1. MATERIALUL Ș I METODELE DE LUCRU
• Metoda explicației și demonstrației de către kinetoterapeut
• Video -feedback educațional.
• Desene, scheme,

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

31
• Materiale didactice specifice
Complexul de exerciții folosit în experiment este:
Demonstrarea atitudinii corecte a corpului de către profesor și
explicarea detaliilor privind atitudinea unor s egmente, și în special ,
a bazinului și picioarelor.
3.1.1.SCOPUL Ș I OBIECTIVELE CERCETĂ RII
– Reducerea durerii, prin relaxare la nivel local;
– Reducerea contracturilor musculare si p revenirea retracturilor in
afecț iunile posttraumatice;
– Refacerea mobi lității articulare și a forței musculare ;
– Creșterea forței musculare a membrelor inferioare;
– Creșterea rezistenței la efort a trenului inferior;
– Distribuirea greutatii unifo rme pe ambele membre inferioare;
– Stabilitatea mersului ;
– Reluarea mersului;
3.1.2. IPOTEZA DE LUCRU
Recuperarea mersului in traumatismul șoldului este un aspect
important în viata pacientului.
Cautăm ca în recuperarea mersului să folosim diferite metode de
recuperare în care să aducem cât mai aproape de normal prin
diferite procedee,
3.1.2.1. Mob ilizarea articulațiilor .
-sunt aspecte legate de recuperarea amplitudinii mișcărilor și
recâștigarea forței musculare pentru mișcările fiziologice.
– mobilizarea șoldului trebuie începută imediat ce devine posibilă,
chiar din perioada de imobilizare la pat a pacientului.
– mobilizarea nu trebuie să fie niciodată dureroasă, nici în cazuri
de anchiloze sau redori articulare, care nu trebuie sc forțate până la
durere .
3.1.2.2. Terapia ocupațională .
-terapiao cupational a urmăr ește prelungirea exercițiilor
kinetotera peutice pentru mobiliz are articulară și/sau tonifiere
musculară, utilizân d o serie de activități distractive care captează
atenția și răbdarea pacient ului pentru o perioadă indelungata de
timp.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

32
3.1.2.3. Gimnastica medicală.
-este metodă de reeducare activă care completează kinetoterapia
folosind diverse activități adaptate la tipul de de ficiențe motorii ale
pacientului cu scop recreativ și terapeutic
3.1.2.4. Reluarea mersului.
Mersul , este cel mai important obiectiv din întregul proces
recuperator.
Mersul și diversele forme ale sale: în perioada de recuperare finală
este cea mai simplă, naturală și accesibilă formă de mișcare, acesta
se recomandă în cadrul exercițiilor înițiale în etapa fina lă a
recuperării.
-exercițiile de reluare a mersului încep , cu perioada de adaptar e la
ortostatism care la vârstnici capătă importanță deosebită.

3.2. ORGANIZAR EA ȘI DESFAȘURAREA CERCETĂ RII
Am studiat recuperarea mersului in șoldul posttraumatic pe un lot
format din 30 de pacienț i la Centrul de Recuperare Medicala,
RECUPANA CLINIC S.R.L . CALARASI in perioada,
10.10.2017 -20.04.2018.
Analizâ nd pe baza parametrilor descriși în capitolul precedent ,
o evaluare amănunțită clinică comparativă a pacienților înainte și
după aplicarea tratamentului, am urmărit evidențierea eficienței
reale a programului complex de recuperare în patologia studiată.
Așa cum am afirmat mai devreme , recuperarea forței musculare a
muschilor stabiliz atori si reluarea mersului este un obiectiv
important al kinetoterapiei în traumatismele șoldului .
Studiind evoluția parametrilor de mobilitate si de mers observăm
că scorurile de lot sunt foarte joase pentru toate mișcările, atât la
evaluarea cu genunchi ul flectat cât si mai ales la eval uarea cu
genunchiul extins, dintre care 8 pacien ți prezentau unghiuri
normale iar 22 de pacienti aveau o mișcare limitată.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

33
3.2.1. DESCRIEREA LOTULUI INCLUS IN EXPERIMENT .
Descrierea lotului de subiecți
Pacienții au fost vizaț i cu diagnosti cul de status a ș oldului
posttraumatic și un mers dificil , diagnostic confi rmat în urma mai
multor recuperă ri anterioare.
Din cei 30 de pacienț i luați în acest studiu, 20 de pac ienți ave au
traumatisme mai vechi, cu un diagnostic confirmat în urma mai
multor internări si recuperă ri anterioare.
Din aceasta categorie, 4 pacienț i au fost supuși unor intervenții
chirurgicale de implantare a protezei totale de șold ce au venit
pentru recuperar e.

Ceilalți 10 pacienț i au fost diagnosticați cu traum atisme recente, 6
dintre pacienț i fiind la prima recuperare.
Diagnosticul a fost pus in baza examenului clinic coroborat cu
examenele paraclinice, în principal si cu cel radiologic, la pacienț ii
vechi reconfirmându -se diagnosticul dat în urma mai multor
internări anterioare .
La 20 de pacienț i dintre cei 30 de bolnav i luați în acest studiu
traumatismul arată o afectare bilaterală a articu laților
coxofemurale, la ceilalți 10 pacienti fiind unilaterală.
Din lotul de bo lnavi, 25 de pacienț i au fost urmăriți persona l, iar 5
pacienți au fost urmăriț i din foile de observaț ie personala.
Scopul principal al tratamentului este , recuperarea for ței musculare
a muș chilor stabilizat orii ai șoldului și reluarea mersului .
05101520
traumatisme noi traumatisme vechi1020
traumatime noi traumatisme vechi

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

34
3.2.2. STRATEGIA DE RECUPE RARE A MERSULUI
UTILIZATĂ IN ȘOLDUL POSTRAUMATIC
-Mersul, fără sprijin , pe membrul inferior afectat ,
-Mersul cu încărcare a membrului afectat,
-Mersul cu încărcare,
-Mersul în baston,
-Mersul la barele paralele,
-Urcatul și coborâ tul scarilor,
-Mers ul pe planul înclinat, ondulat, cu obstacole, etc.
-Refacerea completă a mersului,
Reluarea mersului
Exercițiile de reluare a mersului încep, cu perioade de adaptare la
ortostatism c înd stațiunea in picioare este posibilă fără tulburări de
echilibru, se începe mersul.
3.2.2.1. Mersul, fără sprijin pe membrul inferior afectat ,
Este o regulă într -o primă etap ă în recuperarea traumatismelor
șoldului.
Pacien tul este învățat să meargă cu câ rje astfel :
1.- sprijin pe membrul sănătos ;
2.- cârjele se duc în față ;
3.- membrul afectat se duce în față într e cârje, fără încărcare ,
(atinge doar solul);
4.- se trece greutatea corpului pe cârje prin balansarea în față a
acestuia ;
5.- membrul inferior sănătos (eli berat de greutatea corpului) , se
trece printre câ rje și se sprij ină pe sol înaintea cârjelor, concomitent
cu trecerea greutății corpului de pe cârje pe membrul sănătos.
-după ce pacientul s -a obișnuit cu câ rjele, timpii ,,2" și „3" se fac
concomitent, în faza mersului fără sprijin, pe membrul inferior
afectat ,
piciorul membrului afectat nu st ă în aer, ci se așază pe sol în sprijin
virtual.
-un carton sau un ziar pus sub picior , poate fi tras de kinetoterapeut,
dovada neîncărcării membrului afectat.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

35
-este greșită poziția de mers fără î ncărcare , care pacientul ține
genunchiul flectat și șoldul în acest caz, de teamă să nu atingă
solul.
-extensia șoldului în timpul p asului posterior trebuie să fie
completă,
-genunchiul să se fl ecteze ca într -un mers normal,
-atacul solului cu picior ul afect at, deși este relativ mimat, să se facă
corect prin talon, apoi rularea și părăsirea solului prin vârf balansul
membrului afectat, ca ș i sprijinul virtual, să se facă fără deviație (de
obicei în abducție și rotație externă ),
-rotația bazinului , deasupra ca petelor femural e să fie câ t mai
sime trică in timpul pasului pelvin
-distanța între pași să fie egală ș i constantă (de obicei lungimea
unui picior și jumătate).
3.2.2.2. Mersul cu încărcare a membrului inferior afectat,
Se reia trept at, în funcție de tipul lezionat .
Uneori este pr ecoce, ca în protezele de șold, alteori după 15 —60 de
zile (în luxații) ,după 90 de zile , ca în fracturi sau osteotomii
începutul este cu un procent de 8 —10% din greutatea cor pului
(acest procent reprezintă aproximati v greutatea proprie a
membrului inferior) .
Exercițiul se re petă, de 3-4 ori pe zi până când pacientul intelege
conștiința acestei „valorii" .
Exercitii pe care le va utiliza în mersul cu cârjele sau cadrul de
mers .
Treptat, creștem procentul de încărcare 10 -15-20% etc, din
greutatea corpului, orientâ ndu-ne după dureri, poziția bazinului,
timpul scurs de la accident sau inter venție, tipul leziunii și tipul
contenției.
3.2.2.3 . Mersul în baston ,
Se începe daca pacientul a ajuns la o încărcare de aproximativ 50%
și pel visul nu mai basculează (semnul Trendelenburg) ,
datorită insuficienței abductorilor
Bastonul se ține în mâ na opusă membrului afectat și se deplasează
împreună cu membrul afectat .
Există ba stoane dinamometri ce care înregistrează presiunea mâ inii.
Uneori, mersul cu sprij in în baston se va păstra toată viața.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

36
3.2.2.4 . Mersul la barele paralele ,
Aceste aparate pot fi fixate , (bare paralele, scara, plan î nclinat, plan
declinat, sau plan ondulat), sau mobile, ( cadru de mers, câ rje,
bastoane ).

Fig.18. Mers la barele parelele.

3.2.2.5 . Mers pe planul înclinat,
Mersul pe plan înclinat antrenează articulația tibio -tarsiană.
La urcare mărește flexia dorsală a labei piciorului si întinde
tendonul lui Ahile, iar la coborâre antrenează musculatura de
frânare.

Fig.21. Mers pe plan inclinat.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

37
3.2.2.6 . Urcarea și coborâ rea scarilor,
La începutul reeduc ării urcarea pe scar ă se face cu piciorul san ătos,
cel bolnav aduc ându-se lânga el pe acea și treapt ă.

Fig.19. Urcarea scarilor.
La cobor âre bolnavul sprijinit pe ambele picioare la marginea
treptei, se coboar ă mai întâi piciorul s ănatos, cel bolnav adus apoi
lânga acesta.

Fig.20. Coborarea scarilor.

3.2.2.7 . Refacerea completă a mersului,
Cere o suită de exerciții complexe, ca :
– mers liber,
– mers pe pantă,
– mers înapoi,
– mers în lateral,
– mers cu picioarele încrucișate,
– mers în zig -zag,

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

38
– intoarcerile,
– pedalaj la bicicletă,
– mișcare laterală (abducție /adducție),
– mers pe plan ascendent/descendent la unghi de 30°
– mers pe bandă sau pe scară rulantă.
– mers la paralele cu obstacole, etc.

3.2.3. PROGRAMUL DE EXERCIȚ II FIZICE APLICATE
PACIENȚILOR.
3.2.3.1. Reeducarea flexiei;
1. Prin adoptarea anumitor posturi .
Exercițiul 1
– Sprijin pe membrul inferior sănătos, cu piciorul homolateral
ridicat pe un scaun:
-înălțimea scaunului și aplecarea trunchiului în fața măresc gradul
de flexie a articulației.
Se va executa 3 serii a câte 10 repetări .
2. Prin mobilizări pasive .
Se realizează prin flexia coapsei pe bazin.
Întotdeauna genunchiul trebuie să fie flectat pentru a destinde
ischiogambierii.
Exercițiul 1
– Pacientul în șezând la marginea mesei asistentul cu cor pul său
fixează coapsa lezata printr -o presiune asupra genunchiului în axul
coapsei, pacientul apleacă trunchiul înainte, asistentul prinde cu
ambele mâini regiunea lombară mărind bascularea anterioară a
bazinului.
Se va executa 3 serii a câte 10 repetări .

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

39
3. Prin mobilizări auto -pasive .
Exercițiul 1
– Din poziția de cvadrupedie se forțează flexia articulației
coxofemurale prin greutatea trunchiului, oblicitatea coapsei
determină variațiile unghiului de flexie.
Se va executa 3 serii a câte 10 repetări .
4. Prin mișcări active .
Exercițiul 1
– Din poziția ortost atism cu spatele la spalier/perete flectează
coxofemurala cu genunchiul flectat, trăgând coapsa la piept.
Tot din ortostatism, va executa geno -flexiuni, cu trunchiul ușor
aplecat înainte.
Se va executa 3 serii a câte 10 repetări .
3.2.3.2. Reeducarea extensiei;
1. Prin adoptarea anumitor posturi .
Exercițiul 1
– Pacientul în decubit dorsal cu o pernă sub fese, membrul inferior
afectat întins, celălalt contra lateral mult flectat.
Se va executa 3 serii a câte 10 repetări .
2. Prin mobilizări pasive .
Exercițiul 1
– Pacientul în decubit ventral: asistentul cu o mână fixează pe masă
bazinul, iar cu antebrațul și mâna cealaltă trecute pe sub gambă,
genunchi și coapsă realizează extensia.
Se va executa 3 serii a câte 10 repetări .
3. Prin mișcări auto -pasive .
Exercițiul 1
– Pacientul se află în decubit dorsal menținând cu mâinile
genunchiul membrului opus la piept, membrul afectat întins pe un
plan înclinat.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

40
Se va executa 3 serii a câte 10 repetări .
4. Prin mișcări active .
Exercițiul 1
– Pacientul în decubit ventral, cu bazinul fixat: execută extensii ale
coxofemuralei, cu și fără flectarea genunchiului.
Se va executa 3 serii a câte 10 repetă ri.
3.2.3 .3. Reeducarea abducției;
1. Prin adoptarea anumitor posturi .
Exercițiul 1
– Pacientul în decubit dorsal cu un suport triunghiular /perna sau
minge între genunchi executa abducția bilaterală a genuchilor .
Se va executa 3 serii a câte 10 repetări .
2. Prin mobilizări pasive .
Exercițiul 1
– Pacientul în decubit dorsal, utilizează membrul inferior sănătos ca
stabilizator acesta fiind în abducție, cu gamba „căzută” la marginea
mesei.
Se va executa 3 serii a câte 10 repetări .
3. Prin mișcări auto -pasive .
Exercițiul 1
– Pacientul în ortostatism, cu membrul inferior lezat întins și în
ușoară abducție, cu piciorul sprijinit pe un mic suport : execută o
geno -flexiune pe membr ul inferior sănătos.
Se va e xecuta 3 serii a câte 10 repetări .
4. Prin mișcări active .
Exercițiul 1
– Din ortostatism se fac fandări laterale pe ambele picioare .
Se va executa 3 serii a câte 10 repetări .

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

41

3.2.3.4 . Reeducarea adducției;
1. Prin adoptarea anumitor posturi ,
Exercițiul 1
– Din decubit dorsal pacientul încrucișează membrele inferioare cu
genunchii întinși, membrul inferior lezat este dedesubt, și din
poziția șezând se poate încrucișa coapsa, „picior peste picior”.
Se va executa 3 serii a câte 10 repetări .
2. Prin mobilizări pasive .
Exercițiul 1
– Pacientul în decubit dorsal se flectează articulația coxofemurală
și kinetote rapeutul execută tracțiunea de adducție, având grijă să
fixeze bazinul.
Se va executa 3 serii a câte 10 repetări .
3. Prin mișcări autopasi ve.
Exercițiul 1
– Pacientul în decubit homolateral cu membrul inferior lezat prins
în chingi de un scripete și tracționat în adducție cu mâna.
Se va executa 3 serii a câte 10 repetări .
4. Prin mișcări active .
Exercițiul 1
– În decubit dorsal: încrucișări ale membrelor inferioare
(genunchiul înt ins).
Idem, cu membrele lipite, se fac mișcări de lateralitate cu
amândouă, concomitent.
Se va executa 3 serii a câte 10 repetări .
3.2.3.5 . Reeducarea rotației
1. Prin adoptarea anumitor posturi .
Exercițiul 1

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

42
– Pacientul șezând pe sol, cu genunchii flectați și picioarele în afara
axului coapsei (rotație internă) sau înăuntrul axului (rotație
externă).
Se va executa 3 serii a câte 10 repetări .
2. Prin mișcări pa sive.
Exercițiul 1
– Pacientul în decubit dorsal: kinetoterapeutul prinde treimea
inferioară a coapsei, rulând -o înăuntru sau în afară (genunchiul
întins).
Se va executa 3 serii a câte 10 repetări .
3. Prin mișcări auto -pasive .
Se pot executa mai multe montaje cu ajutorul scri peților .
4. Prin mișcări active .
Exercițiul 1
– Pacientul stă pe un scaun cu coapsele, genunchii și gambele lipite
unele de altele se fac deplasări ale gambelor spre stânga și spre
dreapta.
Se va executa 3 serii a câte 10 repetări .
PROGRAM DE RECUPERARE – REEDUCARE U TILIZÂND
ELEMENTE ÎN FAZA DE RECUPERARE COMPLETĂ
Durata unei ședințe: 40 -60 minute, în funcție de particularitățile
individului;
Ședința 1:
Exercițiul 1: Mers pe vârfuri simultan cu inspirație și expirație
profundă, pe o distanță de 50 m.
Exercițiul 2: Mers pe pingea, simultan cu respirații sacadate într -o
succesiune de 2 inspirații -2 expirații, pe distanța de 50 m.
Exercițiul 3: Mers cu pas adăugat pentru creșterea amplitudinii
articulației șoldului și a fo rței musculare pe membrul afectat .
Deplasarea laterală se inițiază cu piciorul afectat, se efectuează pe o
distanță de 100 m.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

43
Exercițiul 4: Alergare ușoară ocolind două repere situate la 5 m
distanță, pe o distanță de 20 m – două t rei repetări.
Exercițiul 5: Joc de glezne cu deplasare cu împingerea unui
partener (kinetoterapeutul), pe o distanță de 100 m.
Exercițiul 6: Alergare cu pendularea gambelor înapoi, alternativ, la
3 pași de alergare, pe distanța de 50 m.
Exercițiul 7: Alerg are peste obstacole ( mingi medicinale de
diverse mărimi) pe distanța de 50 m.
Ședința 2:
Exercițiul 1: Mers cu derulare accentuată călcâi -vârf pentru
creșterea elasticității tendoanelor membrului inferior afectat.
Distanța de deplasare este de 100 m, cu p osibilitatea de creștere
treptată a acesteia cu condiția ca terapeutul să mențină în
permanență comunicarea cu pacientul, iar acesta din urmă să atragă
atenția asupra oricărei stări de disconfort local apărute (durere,
arsură, senzație de biciuire).
Exerci țiul 2: Mers pe teren înclinat, prin escaladarea pantei, cu
săculeți de nisip de 200 gr, pe o distanță de 50 m.
Exercițiul 3: Alternări de alergare ușoară cu mers în tempo moderat
pe distanța de 150 – 200m. Se efectuează două trei repetări.
Exercițiul 4: Al ergare cu pendularea unei singure gambe spre
înainte pe distanța de 50m, se repetă de două ori – inițial
pendu larea se face cu piciorul afectat apoi cu cel sănătos.
Exercițiul 5: Alergare cu pas adău gat, avansând cu membrul
afectat , variind lungimea pasulu i, pe distanța de 50 m.
Exercițiul 6: Alergare cu genunchii sus fără a forța amplitudinea de
mișcare sau frecvența pe distanța de 100 m, alternând fazele de
alergare pe loc cu cele de deplasare.
Exercițiul 7: Alergare cu spatele pe direcția de înaintare, p e distanța
de 100 m, alternând din 10 în 10 m (delimitați prin marcaje
colorate) alergarea cu spatele cu alergarea pe loc cu genunchii sus.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

44

3.3. MĂSURAREA Ș I EVALUAREA SUBIECȚ ILOR
IMPLICAȚ I
Pentru a observa orice mișcare excesivă sau b iomecanică
asimetrică este esențial să înț elegem biomecanica normală a
membrelor superioare si inferioare.
Termenul de biomecanica poate fi înț eles si utilizat intr -o
multitudine de sensuri.
Biomecanica „core cta” permite realizarea unei mișcă ri eficient e si
reduce riscul de producere al traumatismelor.
Evaluarea biomecanica a membrului inferior reprezintă o
componenta importanta a evaluării oricărui pacient care prezintă un
traumatism de suprasolicitare sau accidentare.
Examina rea urmează un proto col an te-stabilit.
Se evaluează nivelul spinelor iliace antero superioare, orientarea
genunchilor, aliniamentul membrelor, arcul medial longitud inal.
3.3.1. Bilanțul muscular al șoldului
1. Flexia soldului;
mușchiul:
– iliopsoas .
– se stabilizează pelvisul ,
Poziția FG, (fără gr avitație): DH (homo -lateral) , cu coapsa de testat
pe o placă sau susținută de că tre kinetoterapeut, cu genunchiul
extins;
– F1, palparea nu este posibilă ,
– F2, se realizează flexia coapsei cu genunchiul extins ,
– poziția AG , (antigravitațională):
a) – DD, cu șoldul și genunchiul extinse ,
b) – șezând cu gamba atârnată ,

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

45
– F3, din poziția a) se ridică membrul inferior cu genunchiul extins,
– F4, si F5, din poziția a) sau b) se aplică rezistența pe fața
anterioar ă a coapsei .
– substituție din FG: mușchii abdominali .
Mușchiul croitor , este un mușchi flexor accesor, supleează deficitul
iliopsoasului.
– F1, fibrele muș chiului croitor se palpează sub spina il iacă antero –
superioară, pe fața anterioară a coapsei, iar t endonul pe fața
medială a genunchiului (tendonul croitorului formează împreună cu
cele ale dreptului intern și semitendinos “laba de gâscă”.
– F2, din DD , se fixează creasta iliacă și se indică subiectului să
execute alunecarea călcâiului (nu toată planta ) pe fața internă a
gambei opuse, realizând astfel flexia șoldului în ABD , și RE .
– poziția AG, stând sau DD , pe un plan înclinat iar rezistența se
aplică pe 1/3 inferioară a feței externe a coapsei și pe 1/3 inferioară
a gambei.
Tensorul fasciei lata și el flexor accesor va rota intern și abduce
coapsa.
– F1, din DD , cu membrele inferioare extinse se cere subiectului să
execute ABD , în RI , a coapsei pe bazin și se va palpa mușchiul pe
spina iliacă antero -superioară.
– F2, se cere subiectului să execute în amplitudine completă ABD ,
cu RI , a coapsei pe bazin.
– poziția AG, DL,
– F3, se va cere subiectului să execute ABD , coapsei pe bazin
asociată cu flexie și RI , menținând genunchiul extins.
– F4, si F5 , se aplică rezisten ța pe 1/3 inferi oară a feței externe a
coapsei.
2. Extensia șoldului;
mușchiul:
– fesierul mare – se stabilizează pelvisul și coloana lombară .
– poziția FG, decubit heterolateral cu susținerea coapsei de testat și
genunchiul flectat la 90° .

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

46
– F1, se pa lpează mușchiul în centrul fesei.
– F2, se execută extensia coapsei.
* poziția AG, DV, cu genunchiul flecat la 90° ( pentru a scoate din
acțiune ischiogambieri) .
– F3, se face extensia coapsei.
– F4, si F5 , se aplică rezistență pe 1/3 inferioa ră a feței posterioare
a coapsei, substituție prin extensia coloanei lombare.
3. Abducția șoldului ;
mușchii:
– fesierul mijlociu și fesierul mic,
– mușchiul tensorul fasciei lata,
– stabilizare: pelvisul,
– poziția FG, DD, cu genunchiul extins.
– F1, se pa lpează cei 2 muș chi fesieri lateral de articu lația
coxof emurală, sub creasta iliacă;
– mușchiul tensor fasciei lata se palpează caudal de spina iliacă
antero -superioară.
– F2, se execută ABD , șoldului cu genunchiul extins, alunecând pe
plan sau susținut de Kinetoterapeut.
– poziția AG, decubit heterolateral, șoldul și genunchiul de sprijin
flectate, iar cele de testat extinse.
– F3, se ridică membrul inferior complet întins.
– F4,si F5 , se va aplica rezistență pe fața lat erală 1/3 inferioara a
coapsei, substituție,
– prin flexia laterală a trunchiului
– prin RE , cu flexia șoldului.
4. Adducția șoldului;
mușchii:
– marele, scurtul și lungul adductor,
– se stab ilizează pelvisul,

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

47
– poziția FG, DD ,cu ambele membre inferioare în ABD, șoldurile
și genunchii extinși.
– F1, se palpează mai ales adductorul lung pe fața medială a
coapsei,
– F2, se adduce membrul inferior prin alunecare pe plan sau
susținut,
– poziția AG, HL, cu membrul de deasupra susținut în ABD , de
către kinetoterapeut; șoldul și genunchiul în extensie.
– F3, se adduce membrul inferior depășind linia de simetrie,
– F4, si F5 , se aplică rezist ență pe fața medială a coapsei,
substituție:
– în DD , prin RI , a șoldului
– în DL , prin RE , și flexia șoldului.
5. Rotația internă a șoldului ;
mușchii:
– fesierul mijlociu și fesierul mic,
– muschiul, tensorul fasciei lata
– se stabilizează femurul deasupra genunchiului.
– poziția FG, DD, cu șoldul flec tat la 90°, genunchiul flectat la 90°,
membrul inferior netestat extins.
– F1, se palpează cei 2 mușchi fesieri lateral de articulaț ia
coxofemural ă, sub creasta iliacă. Muș chiul tensorul fasciei lata se
palpează caudal de spina iliacă antero -superioară.
– F2, se rotează intern coapsa, orientând gamba și piciorul spre
exterior.
– poziția AG, șezând cu gamba atârnată la marginea mesei.
– F3, se mișcă gamba spre lateral.
– F4, si F5 , se aplică rezistența în 1/3 inferioară a faței laterale a
gambei
– substituție: ADD , cu flexia șoldului.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

48
6. Rotația externă a șoldului ;
mușchii:
– obturator intern și extern,
– mușchii gemenii superior și inferior,
– mușchiul piramidalul, mușchiul pătratul femural si muș chiul
fesier mare,
– stabilizare: femurul deasupra genunchiului,
– pozițiile: ca la RI, mișcările în sens invers.
– palparea se face în bloc, posterior de marele trohanter .
– substituție prin ABD , cu flexia șoldului.

3.4. INTERPRETAREA DATELOR
După tratamentul fizical -kinetic aplicat constatăm că la
determinarea cu genunchiul extins flexia ajunge să depășească 91ș
(sectorul 91 -120ș) , în 13 cazuri,și ajung între 61 -90ș în 17 cazuri,
iar scorul acestei mișcări 8 – 27 puncte, ceea ce dovedește o
creștere mai mare a cursei de mișcare cu 70,4% in aceasta
determinare.
Dovedim eficiența exercițiilor de asuplizare pregătite corespunzător
prin procedurile fizice în ameliorarea flexiei membrulu i.
Începutul tratamentului pentru determinarea flexiei active cu
genunchiul flectat m ajoritatea pacienților se aflau în secto arele sub
90ș ,17 pacienți, iar cei 13 pacienți depășind de la început unghiul
de 90ș de flexie activă , dar de regulă pe un sector limitat.
În acest caz scorul flexiei a fost de 13 puncte.
După aplicarea programului kinetic consta tăm că majoritatea
pacienților,29 de cazuri se încadrează în grupa de flexie 91 -120ș,
nedepășind -o îns ă, doar un singur pacient rămânând la o valoare în
jur de 80ș scorul flexiei ajungând la 29 puncte ceea ce reprezintă o
creștere cu 55,2% față de scorul obținut înaintea tratamentului.
Flexia pasivă a reprezentat de la început un param etru limitat în 23
cazuri si doar 7 pacienți prezentând de la început o flexie posibilă
peste 90ș.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

49
4. CONCLUZII
Analizând pe baza parametrilor descriși în capitolul precedent – o
evaluare amănunțita clinică comparativă a pacienților înainte și
după aplicarea tratamentului, am urmărit evidențierea eficienței
reale a programului complex de recuperare în patologia studiată
Așa cum am afirmat mai devreme , recuperarea forței musculare a
mușchilor stabilizatori ai șoldului cât si recuperarea mersului este
un obiectiv important al kinetoterapiei în traumatismele șoldului .
Studiind evoluția parametrilor de mobilitate observăm că scorurile
de lot sunt foarte joase pentru toate mișcările, at ât la evaluarea cu
genunchiul flectat cât si mai ales la eval uarea cu genunchiul extins,
dintre care 8 pacien ți prezentau unghiuri normale iar 22 de pacienți
aveau o mișcare limitată.
Pentru o evaluare suficient de elocventă a implicației reale a
program elor de kinetoterapie în recuperarea mobilității articulare
am grupat de la început ul ședințelor pacienți pe sectoare de mișcare
astfel:
– din cei 30 de pacienți studia ți am spus că la început 8 dintre
pacienți efectuau mișcări de flexie la unghiuri normal e (testarea cu
genunchiul extins), iar restul de 22 de pacienți realizând o mișcarea
sub 90ș.
Dintre aceștia l imitare severă (mișcare între 0 si 30ș) prezentau la
începutu l tratamentului 5 dintre pacienți , în intervalul 31 -60ș se
încadrau 6 pacienți, iar intervalul 61 -90ș restul de 11 pacienți .
După tratament in mare parte a pacienților rămân în aceleași
repartiții de mișcare, diferența fi ind minimă: 20 pacienți între 31 –
66șde flexie pasivă, datorită faptul ui că flexia pasivă poate fi puțin
influențată de programul kinetoterapeutic propriu -zis, ea fiind
determinată la cazurile noastre de modificările puțin reversibile cu
potențial de compensare mic apărut datorită modificărilor de părți
moi, modificări secundare a procesului degenerativ.
În consecință, scorul 7 obținut înaintea tratamentului se va menține
și după aplicarea acestuia.
Evoluția parametrilor de flexie sub cele trei aspecte , exprimă de
fapt, posibilitatea reala a progra mului kinetoterapeutic de
asuplizare de a îmbunătăți unghi ul de mișcare la șolduri
posttraumatice.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

50
Posibilitățile reale sunt limitate, dar programul poate să asigure la
majoritatea pacienților unghiuri care să permită angulația și chiar
unele tipuri de activitate.

EVOLUȚ IA PARAMETRULUI
„LIMITAREA FLEXIEI” CU GENUNCHIUL EXTINS

EVOLUȚ IA PARAMETRULUI
”LIMITAREA FLEXIEI” CU GENUNCHIUL FLECTAT

Este esențială precocitatea instituirii tratamentului și nivelul de
afectare funcțion ală de la care pornim.
Este dove dită metoda exercițiilor de asuplizare pregătite c orect
prin procedurile de electroterapie, termo -masoterapice care asigură
o mai buna îmbunătățire în medie cu 39% a flexiei.
Înaintea
tratame
ntului Dup
ă
trat
ame
nt Sco
rul
cres
te
Flexie
activă
cu
genu

8

27

70.37 327
051015202530
Început
trtm.final trtm.final trtm
Început trtm.
291300puncte
final trtm.
Început trtm.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

51
nchii
extins
Flexie
activă
cu
genu
nchiif
lectat

13

29

55.17
Flexie
pasiv
ă
7
7
0
Flexie
in
gener
al
28
63
55.55

O evoluție egala cu cea a flexiei constatăm și în cazul extensiei,
atât activ cât și pasiv .
Se constată că în mare parte la determinarea extensiei cu
genunchiul extins la începutul tratamentului se încadrau în gru pa
între 11 -15ș, 17 cazuri, și doar 3 pacienți depășeau la aceasta
determinare 15ș : o parte importantă a lotului de 11 pacienți se
încadrau sub 100ș de extensie activa cu genunchiul extins.
După programul kinetic aplicat const atăm că 24 pacienți reușesc
să facă o extensie cu genunchiul extins peste 10ș, d intre care 5 chiar
20ș.
Scorul de extensie cu genunchiul extins evoluează de la 3 la 5
puncte înregistrând o creștere cu 40%.
Aceasta ameliorare evocă același aspect al tratamentului kinetic de
asuplizare, dar se constată că nu , se poate depăși pragul de 10 -15ș
extensie decât de un număr relativ mic de cazuri.
Extensia activă cu gen unchiul flectat a fost d e la început puternic
limitată sub 5ș -25 cazuri scorul fiind de 5 puncte.
Chiar și după acest tratament nu se r eușește decât în 16 cazuri
ameliorarea doar cu 5ș (până la 10ș , amplitudine de mișcare)
pentru acest tip de mișcare s corul ajungând la 16 crescând deci cu
68,75%.
Este confirmată astfel constatarea apărută și în alte studii, conform
căreia posibilitățile reale de îmbunătățire a extensiei sunt net
limitate față de cele ale flexiei.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

52
EVOLUȚ IA PARAMETRULUI
„LIMITAREA EXTENSIEI” CU GENUNCHIUL EXTINS

EVOLUȚ IA PARAME TRULUI
„LIMITAREA EXTENSIEI”CU GENUNCHIUL FLECTAT

Înaintea
tratame
ntului Dupa
tratam
ent Sco
rul
cres
te
cu
Exten
sie
activă
cu
genun
chiul
extins 3 5 40
Exten
sie
activă
cu
genun
chiul
flectat

5

16

68.75
Exten
sie
pasivă
0
0
0 16500puncte
final trtm.
Început trtm.
012345
Început
trtm.final
trtm.35 final trtm.
Început trtm

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

53
Exten
sie in
gener
al
8
21
61.90

Extensia pasivă prezinta o afectare semnificativă încă de la
începutul tratam entului.
Astfel, 16 cazuri prezenta o extensie pasivă sub 10ș, 3 pacienți sub
5ș, iar 11 puțin peste 11ș.
După tratament îmbunătățirea este puțin semnificativă, repartiția
fiind schim bată nesemnificativ: 13 cazuri peste 11ș și 17 cazuri până
la 10ș amplitudine.
Ca și în cazul flex iei, extensia pasivă nu poate prezenta posibilități
de compensare, fiind influențată în principal de modificările
ireversibile ale părților moi.
Mișcările de abductie/adducție cu genunchiul extins/flectat au fost
afectate in cea mai mare parte la pacienții de la începutul
tratamentului, evoluția după recuperare fiind semnificativă:
adducția cu genunchiul extins se î mbunătățește în 5 cazuri , iar cu
genunc hiul flectat în 9 cazuri, în timp ce abducția se îmbunătățește
în 4 caz uri cu genunchiul extins și in 6 cazuri cu genunchiul flectat.
EVOL UȚIA PARAMETRULUI „ABDUCȚ IE CU GENUNCHIUL EXTINS”

EVOLUȚIA PARAMETRULUI
„ABDUCȚ IE CU GENUNCHIUL FLECTAT

0% 50% 100%Început trtm.final trtm.
59Început trtm.
final trtm.
6
1000puncte
Început trtm.
final trtm.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

54

Înaintea
tratament
ului Dupa
trata
ment Sco
rul
cre
ste
cu
Abdu
cție
genu
nchi
extins

5

9

44.44
Abdu
cție
genu
nchi
flecta
t

6

10

40
Scor
gener
al
11
19
42.10

Din punct de vedere , abducția a evoluat de 5 puncte, la 9 puncte la
o mișcarea cu genunchiul extins și de la 6 puncte la 10 puncte , cu
genunchiul flectat, crescând cu 44,44% în primul caz, respectiv cu
40% în cel de -al doilea.
În adducție , evoluția a fost de la 5 puncte la 8 puncte (cu
genunchiul extins) și de la 5 puncte la 11 puncte (cu genunchiul
flectat) scorul crescând cu 37,5% respectiv 54,54%

EVOLUȚIA PARAMETRULUI
„ADDUCȚ IE CU GENUNCHIUL EXTINS”

02468
Început
trtm.final
trtm.8
5inceput trtm.
final trtm.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

55

EVOLUȚ IA PARAMETRULUI
„ADDUCȚ IE CU GENUNCHIUL FLECTAT”

Înaintea
tratament
ului Dupa
trata
ment Sco
rul
cre
ste
cu
Addu
cție
genu
nchi
extins

5

8

37.5
Addu
cție
genu
nchi
flecta
t

5

11

54.54
Scor
gener
al
10
19
47.36

Rotația internă cu genunchiul extins nu poate fi îmbunăt ățită decât
în 4 cazuri, iar cu genunchiul flectat in doar 3 cazuri .
În primul caz scorul evoluează de 3 puncte la 7 puncte, deci crește
cu 57,14%, iar în al doilea caz de la 9 puncte la 12 puncte respectiv
25%.

051015
Început
trtm.final
trtm.511final trtm.
Început trtm.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

56
EVOLUȚ IA PARAMET RULUI
„ROTAȚ IE INTERNA CU GENUNCHIUL EXTINS”

EVOLUȚIA PARAMETRULUI
„ROTAȚIE INTERNĂ CU GENUNCHIUL FLECTAT”

Înaintea
tratament
ului Dupa
trata
ment Sco
rul
cre
ste
cu
Rotaț
ie
intern
a cu
genu
nchi
extins

3

7

57.14
Rotaț
ie
intern
a cu
genu
nchi
flecta
t

9

12

25
Scor
gener
al
12
19
36.84

0 2 4 6 8Început trtm.final trtm.
37
Început trtm.
final trtm.
051015
Început
trtm.fina
trtm.912final trtm.
Început trtm.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

57
Rotația externă se amelioreaz ă după tratament cu gen unchiul
extins în 6 cazuri iar cu genunch iul flectat în 7 cazuri scorul
crescând de la 6 la 11 respectiv de la 7 la 14 la determinarea cu
genunchiul flectat.
EVOLUȚ IA PARAMETRULUI
„ROTAȚIE EXTERNĂ CU GENUNCHIUL EXTINS”

EVOLUȚ IA PARAMETRULUI
„ROTAȚIE EXTERNĂ CU GENUNCHIUL FLECTAT”

Înaintea
tratamentului Dupa tratament Scorul
creste
cu
Rotaț ie
externă cu
genunchiul
extins
6
11
45.45
Rotație
externă cu
genunchiul
flectat

7

14

50
Scor
general 13 25 48

0 5 10 15Început ttm.final trtm.
611Început trtm.
final trtm.
714
051015
Început
trtm.final
trtm.final trtm.
Început trtm.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

58
Acest aspect arata posibilitatea reala limitata ale grupelor
musculare , afectate de procesul degenerativ să răspundă efectiv
programului de asu plizare.
Rezultatele arătate mai sus dovedesc cum , programul
kinetoterapeutic susținut prin mijloace le fizicale adaptate patologiei
studiate, permit recuperarea mobilității articulare la unghiuri utile,
de cele mai multe ori în plan sagital ș i mai puțin în plan frontal
și/sau transversal.
Acest rezultat nu trebuie să împiedice însă instituirea cât mai
precoce a programulu i de asuplizare, care împreuna cu cel de
tonifiere urmăresc să conserve o funcționalitate la parametri mai
înalți a șoldului posttraumatic încercând să evite limitarea drastică
a mobilit ății articulare, care în timp antrenează infirmitatea,
influențând prin limitarea cursei de mișcare flexia efectivă în
grupele musculare care acționează asupra articulației șoldului.
Tipul de sprijin este sugestiv atât din punct de vedere al evoluției
funcționale a d urerii (cu cât durerea este accent uată, cu atât
sprijinul este dificil) cât și datorită faptului că tipul de sprijin evocă
gradul afectării globale funcționale a articulației cat și a întregului
membru inferior.
Astfel dacă la începutul trat amentului 10 cazuri prezentau mers cu
sprijin în baston și 8 cazuri aveau mers cu sprijin intermitent, restul
încadrându -se în grupul de mers fără sprijin, astfel încât totalul
scorului pe grup a fost de 65 puncte, iar la final 2 pacienți au rămas
în grupu l de mers cu sprijin permanent în baston, 8 cazuri au ajuns
în grupul de mers cu spr ijin intermitent, 20 de cazuri ajungând în
grupul de mers fără sprijin.
Scorul final ajungand la un nivelul de 80 de puncte, ceea ce
reprezintă o creștere globala a valo rii parametrului cu 18,75%.
EVOLUȚ IA PARAMETRULUI „TIP DE SPRIJIN”

020406080
Început
trtm.final
trtm.6580 final trtm.
Început trtm.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

59
EVOLUȚ IA PARAMETRULUI
„MERS CU SPRIJIN Î N BASTON”

Înaintea
tratamentului Dupa
tratame
nt
Mers cu
sprijin in
baston
3
7
Mers cu
sprijin
intermite
nt
9
12
Mers fara
sprijin 12 19
Scor pe
grup 65 80

Parametrul "perimetrul de mers" a avut o evoluție ascendentă, ca și
celelalte criterii clinice urmărite.
Astfel, dacă la începutul tratamentului, în grupa având perimetrul
de mers mai mic de 5 00 m se încadrau 3 cazuri , în grupa cu
perimetrul cuprins între 500 -1000 m se încadrau 10 cazuri iar în
grupa cu perimetrul mai mic de 100 m 3 persoane astfel, scorul
general inițial a fost la acest parametru de 66 puncte din care în
grupa de gravitate minimă (perimetru mai mare de 1000 m) ce sau
încadrat 14 cazuri, la finalul tratamentului doar un pacient a rămas
în grupa de gravitate maximă (perim etru mai mic de 100 m) 2
cazuri au rămas în grupa cu perimetru mai mic de 500 m și numai 3
în grupa cu perimetrul cuprins între 500 și 1000 m, restul de 24
ajungând în grupa de gravitate minimă cu perimetrul de mers mai
00
2
10puncte
final trtm.
Început trtm.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

60
mare de 1000 m, astfel încât scorul clinic genera l final a ajuns la 80
de puncte.
În consecință, constatam o creștere a valorii generale a
parametrului cu 18%, o creștere care s -a realizat mai ales pe seama
creșterii grupei de gravitate minimă.
Parametrul reprezentat de tulburările de mers a fost asoc iat tipului
de sprijin și perimetrului de mers, existând o concordanță clara în
cadrul acestei triade clinice.
Astfel, la început tulburările de mers au fost prezente la 24 cazuri
în vreme ce după tratament au rămas doar 7, ceea ce reprezintă o
ameliorare de 65,4% a acestui parametru, ameliorare care este
convergentă cu evoluția favorabilă a celorlalți parametri de mai sus.

EVOLUȚIA PARAMETRULUI „TULBURĂ RI DE MERS”

În ce priveș te evoluția parametrului "hipotrofia coapsei", s -au
constatat următoarele:
– dacă la începutul tratamentului hipertrofia coapsei, comparată la
10 cm suprapatelar cu coapsa sănătoasă, a ar ătat o hipotrofie între
1-3 cm în 20 de cazuri, la finalul tratamentului acest parametru n -a
mai fost prezent decât la 3 cazuri , ceea ce a arătat că după
tratamentul complex recuperator 27 din cei 30 pacienți ai lotului s –
au încadrat în aceste limite fizio logice, acest parametru dispărând,
ceea ce a reprezentat o ameliorare a parametrului cu 90%.

0510152025
final trtm. Început trtm.24
7Început trtm.
final trtm.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

61
HIPOTROFIA COAPSEI

Un alt parametru clinic urmărit a fost forța musculară globală pe
stabilizatorii șoldului afectat.
Astfel, scăderea de forță musculară sub 4 s -au înregistrat în 9 c azuri
și sub 5 în 16 cazuri, scorul inițial pentru acest parametru a fost de
5.
După tratamentul recuperator se constată că forța musculară a
stabilizatorilor s -a îmbunătățit, ajungând în limitele normale la 20
dintre pacienții urmăriți, ceea ce reprezintă o ameliorare cu 85%.

AMELIORAREA PARAMETRULUI
„FORȚA MUSCULARĂ STABILIZATORI”

Pozițiile vicioase s -au înregistrat doar în 4 cazuri care au rămas
prezente și după tratament în două dintre acestea.
Explicația consta în aceea că instalarea poziției vicioase este
rezultatul final al evoluției lanțurilor fiziopatologice caracteristice
suferinței reprezentând rezultatul însumării mai multor tipuri de
tulburări clinice (legate de articulații, de musculatu ră, de
funcționalitatea globală articulară) ceea ce explică de ce odată
instalate aceste poziții sunt foarte greu reductibile.
EVOLUȚIA PARAMETRULUI „POZIȚ II VICIOASE” 901000puncte
inainte tratament
dupa tratament
25500numar pacienti
Început trtm.
final trtm.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

62

Parametrul reprezentat de "durerea re ferită" la nivelul
genunchiului.
EVOLUȚ IA PARAMET RULUI „GONALIGIA REFLEXĂ ”

Respectiv gonalgia reflexă, a fost prezent doar în 5 cazuri și nu s -a
ameliorat semnificativ, rămânând în continuare prezentă și după
tratament în 4 cazuri.
Ultimul parametru cercetat a fost , capacitatea de urcare și coborâre
a scărilor/pantelor, parametru care exprimă de fapt capacitatea
funcțională a șoldului afectat.
Deficitul sau a fost decelat în 20 din cazurile studiate .
La finalul tratamentului acest factor s -a ameliorat cu 52,63%,
deficitul fiind încă prezent la 10 din pacienții.
Ameliorarea acestui parametru funcțional trebuie interpretată ca un
succes important al terapiei, atât timp cât avem de a face cu o
suferință cronică la care afectarea funcțională este o constantă a
tabloului clinic și ameliorarea stări funcționale reprezintă obiectivul
final al oricărui program recuperator.
Urcatul/ coborâtul scărilor sau pantelor este o activitate importantă
atât în interesul global funcțional al pacientului, cât și ca mijloc de
evaluare imediată a eficienței terapiei.

01234
Început
trtm.final
trtm.4
2final trtm
Început trtm.
5400nr. pacienți
Început trtm.
final trtm.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

63
EVOLUȚ IA PARAMETRULUI
„CAPACITATEA D E COBORÂREA ȘI URCAREA SCĂ RILOR”

Ameliorarea sa trebuie privită și în contextul în care eventualele
suferințe posttraumatice instalate compromit funcționalitatea mult
mai greu reversibil ă.
Dacă la început în clasa I de gravitate s -au încadrat 10 cazuri ceea
ce reprezintă 33,33%, deci aproximativ 1/3 din lot, 12 cazuri s -au
încadrat în clasa a II -a de gravitate și numai 8 cazuri s -au încadrat
în clasa a III -a prezentând urme ușoare de boală.
După tratament, evoluția a fost net favorabilă în sensul că în clasa
de gravitate maximă au rămas doar două cazuri în vreme ce în
clasa de gravitate mica (clasa a III -a) au ajuns 16 cazuri,
reprezentând 53,33%. în clasa a II -a de gravitate s -au men ținut
același număr de 12 cazuri, ceea ce reprezintă 40%.
Concluzia este ca repartiția după tratament a fost net favorabilă,
ponderea pacienților crescând în favoarea cl asei a III -a de gravitate
mica.

05101520
final
trtm.Început
trtm.1020 Început trtm.
final trtm.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

64
5. SUGESTII SI PROPUNERI I
Șoldul reprezintă un numitor comun ce reprezintă limitarea
funcționalității articulației s oldului, este o articulație portantă,
deosebit de importantă în statică si mers .
Recuperarea medicală a mersului reprezintă un complex terapeutic
deosebit de util pe ntru compensarea al terărilor f uncționale apărute
în cursul evoluției acestei suferințe și de asemeni reprezintă singura
modalitate care asigură exploatarea maximă a restantului
funcțional.
Programele de recuperare pentru mers se concentrează pe ședinț ele
de kinetoterapie, care folosesc totalitatea tehnicilor și a mijl oacelor
specifice, urmărind să î ntrețină stabilitatea statică și dinamică,
mobilitatea articulara și funcționalitatea globală necesara păstrării
articulației în condiții de activitate suficien tă pentru a împiedica
invaliditatea pacientului.
Recuperarea mersului și a șoldului care este o articulație portantă
pentru care e cu mult mai importantă stabilitatea, refacerea forței
musculare a stabilizatorilor șoldului rămâne un obiectiv important
și necesită un program kinetoterapeutic eficient,
Programul kinetic reprezintă o modalitate de întreținere a
funcționalității pacienților și de menținere a autonomiei lor în viață.
Mijloacele fizicale auxiliare , (hidro, termo , electro, etc) ce susțin
coresp unzător programul kinetoterapeutic, combătând eficient
durerea și inflamația articulară și contribuind la îmbunătățirea
parametrilor de funcționalitate musculo -ligamentară.
Rezultatele care sunt obținute în cadrul acestui studiu, confirmând
alte studii cunoscute din literatura, dovedesc implicația favorabilă a
programelor complexe recuperatorii în traumatismele, sancționate
sau nu chirurgical.

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

65

BIBLIOGRAFIE
1. BACIU, C. – Anatomia functionala si biomecanica aparatului
locomotor,Editura "Sport – Turism", București – 1977 .
2. BACIU, C. – Aparat ul locomotor, Editura Medicala
București – 1981 .
3. Cordun, M. – Kinetologia medicală, Ed. Axa, București –
1999 .
4. DEN ISCHI, A. – Coxartroza, Editura "Publistar" – 1998 .
5.DUMITRU , Dumitru. –Ghid de Reeducare Functională, –
Editura Sport Turism, București, 1981.
6. GHEORGHE, P CUCULICI. – Atlas de anatomie umană,
Editura Medicala Callisto, București, România.
7. IVAN, Gh. – Coxartroza, Ed. Scrisului Românesc – 1982 .
8. KISS, I. – Fiziokinetoterapia si recuperarea medicala,
Editura Medicala – 1999 .
9.MÂRZA, Dănilă Doina – Bazele generale ale Kinetoterapiei,
Editura Alma Mater – Bacau -2012.
10. POPESCU, Eugen, IONESCU, Ruxandra – Compendiu de
reumatologie, ediția atreia, Editura Tehnica – 1999 .
11. PAPILIAN, V. – Anatomia omului – 1977 .
12. RADULESCU, A. – Electroterapia, Editura Medicala,
București – 1995 .
13. PAPILIAN, V. – Anatomia omului (Vol.1) – Aparatul
locomotor, Ed. Medicală,București – 1992 .
14. POPESCU, M. – Artrologie si biomecanica. Articulația
centurii pelvine si alemembrelor inferioare. Biomecanica
centurii pelvine si a membrelor inferioare,1999 .
15. SIDENCO, Elena Luminița – Evaluare mioarticulară in
kinetoterapiesimedicina sportiva, Editura "Fundația Romania
de Maine", București – 2003 .
16. SBENGHE, T. – Kinetologia profilactica, terapeutica si de
recuperare, EdituraMedicala, București – 1987 .

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea șoldului posttraumatic .

66
17. SBENGHE, T. – Recuperarea medicala la domiciliul
bolnavului, EdituraMedicala, București – 1996 .
18. SBENGHE, T , DUMITRESCU, S. – Principii și metode de
recuperare a șolduluiposttraumatic, Editura Medicala – 1987 .
19. SBENGHE, T. – Kinesiologie – Știința mișcării, Ed.
Medicală București – 2002 .
20. TATIANA, Balint, -Evaluiarea aparatului locomotor,
Tehnopress, Iași – 2007.