Importanta Dunarii In Dezvoltarea Judetului Calarasi

Importanța Dunării în dezvoltarea Județului Călărași

Cuprins

Introducere………………………………………………………………………………………………………………..4

Cap. 1 Dunarea în județul Călărași

1.1 Poziție geografică…………………………………………………………………………………………6

1.2. Elemente de ordin geologic…………………………………………………………………………..7

1.3. Relieful………………………………………………………………………………………………………9

1.4. Clima……………………………………………………………………………………………………….10

1.5. Hidrografia……………………………………………………………………………………………….12

1.6. Vegetația…………………………………………………………………………………………………..15

1.7. Fauna………………………………………………………………………………………………………16

Cap 2 Transportul pe Dunare în sectorul analizat

1.1. Istoricul transportului pe Dunare, în acest sector…………………………………………..17

1.2. Avantaje și dezavantaje ale acestui tip de transport pentru județul Călărași……….21

Cap.3. Arii naturale protejate situate în județul Călărași

3.1. Istoricul protejării zonelor umede……………………………………………………………….22

3.2. Tendințe actuale……………………………………………………………………………………….25

3. 3. Prezentarea ariilor protejate din județul Călărași…………………………………………..28

Cap 4. Raportul dintre valorificarea turistică și conservare acestor arii protejate

4.1. Valorificarea turistică a ariilor naturale protejate………………………………………….34

4.2.Managementul ariilor protejate analizate……………………………………………………….36

Concluzii………………………………………………………………………………………………………………….38

Bibliografie………………………………………………………………………………………………………………40

Introducere

Dunărea este a doua ca lungime dintre fluviile Europei (după Volga), fiind singurul fluviu european ce curge de la vest la est.

În zona județului Călărași fluviul prezintă o importanță deosebită pentru: navigație, piscicultură, furnizând apă pentru industrie, agricultură, populație. Acesta fiind principalul curs de apă din județ.

Rețeaua hidrografică a județului permite transportul naval pe singura cale de navigație existent în județ – fluviul Dunărea. Principală arteră de navigație europeană, Dunărea (TEN-T 18), asigură și facilitează prin intermediul porturilor fluviale Oltenița și Călărași schimburile comerciale cu țările europene riverine (Ostroavele Dunării,2010).

Potențialul zonei este legat, în special de prezența apelor de suprafață. Fluviul Dunărea mărginește la sud teritoriul județului, iar brațul Borcea, ce se desprinde pe malul stâng în aval de punctul Chiciu, străbate aria urbanăde la sud-nord spre sud-vest, dupăce formeazăcotul Borcei (Ostroavele Dunării,2010).

Ecoturismul este o ramură a turismului reprezentând drumeții în arii naturale făcute cu responsabilitate, care conservă mediul și îmbunătățesc nivelul de trai al localnicilor (Societatea Internațională de Ecoturism – TIES).

În zona județului Călărașiau fost declarate 9 situri Natura 2000 dintre care 7, pentru păsări sunt validate de Comisia Europeană (Ostroavele Dunării,2010).

Înjudețul Călărași habitatele cel mai frecvent întâlnite sunt cele de pajiști, de pădure și de ape dulci.Flora și fauna județuluiCălărașisunt caracteristice zonei de stepă și silvostepă, fiind direct influențate de starea factorilor de mediu din județ și nu numai. Fauna județuluiCălărași cuprinde specii de mamifere, păsări, pești (în apele Dunării și Borcei se întâlnesc somnul, sturionii și scrumbia de Dunăre) (Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, 2010).

Există cel putin 179 specii strict protejate (pelicanul creț, pelicanul comun, cormoranul, barza albă, barza neagră, etc.); 97 specii protejate; 7 specii periclitate la nivel global; 106 specii aflate în stare favorabilă de conservare la nivel global. Aufost identificate un număr de 173 de specii de faună de interes național și un număr de 66 de specii de interes comunitar (Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, 2010).

Scopul lucrării estede a analiza potențialul fluviului Dunărea în dezvoltarea județului Călărași.

Obiectivele lucrării sunt:

– analiza literaturilor de specialitate cu privire la datele despre fluviul Dunărea pe suprafața județului Călărași;

– identificarea principalelor forme de turism din județul Călărași.

Cap. 1 Dunarea în județul Călărași

1.1 Poziție geografică

Fluviul este împărțit în trei sectoare : superior sau alpin, mijlociu, denumit și panonic, și inferior sau pontic (între Baziaș și până la vărsarea în Marea Neagră).

Fluviul Dunărea în județul Călărași se caracterizezăprin apariția luncii inundabile și prin faptul ca apele Dunării iși bifurcă cursul (Fig. 1): în aval de Călărași, formând între brațele sale, Brațul Borcea (la vest, km 103- km 0)) și Dunare (la est, km 371 – km 253) o insulă numită Balta Ialomiței (Ianovici, 1969).

Fig. 1: Poziția geografică a Luncii Dunării (sursă: Păun A., 2013)

Județul Călărași este străbătut de fluviul Dunărea în sud și est, delimitând teritoriul județului. Fiind situat pe malul stâng al fluviului Dunărea ( km 452-300), la graniță cu Bulgaria(Wikipedia, 2012).

1.2. Elemente de ordin geologic

Constituția geologică, a fundamentului luncii Fluviului Dunarea în județul Călărași, este determinată de existența predominantă a șisturilor cristaline de mezozonă și epizonă (șisturi cloritoase cuarțoase, cloritoșisturi cu porfiroblaste de albit și zoizit, șisturi anfibolice cu epidot) și granite (Paraschiv, 2001).

Trebuie menționat că pe suprafața soclului, pe lângă liniile morfologice generale pe care le are, există și un paleorelief cu dimensiuni medii și mici (Paraschiv, 2001).

Analizând componența cuverturii sedimentare, se observă existența unor lacune stratigrafice (importante) în funcție de care geologii au diferențiat patru cicluri, majore, de sedimentare (Paraschiv, 1979).

Cicluri de sedimentare (D. Paraschiv, 2002):

ciclul Cambrian – Silezian, urmat de o lacună stratigrafică aparținând sfârșitului orogenezei hercinice;

ciclul Permian – Triasic, urmat de o lacună stratigrafică de vârstă kimmerică veche;

ciclul Liasic superior, urmat de lacuna stratigrafică corespunzătoare fazei laramice;

ciclul de sedimentare Neogen.

Adâncimea depozitelor cuaternare în Municipiul Călărași este de 36 m.

În lunca Dunării sunt întâlnite depozite fluviale de vârstă Holocen superior, albiile s-au înălțat prin aluvionare, formand lunci largi, iar văile mici, cu puține aluviuni, au fost barate și gurile lor transformate în limanuri. ÎnHolocenul inferior se depun aluviunile teraselor Dunării și Ialomiței, alcătuite din nisipuri și nisipuri slab argiloase, groase de 5-10 m. În holocen superiordepozitele de loess de pe terase, aluviunile din lunci și nisipurile eoliene (Banu, 1966).

În luncile joase ale Dunării și Brațului Borcea sunt întâlnite depozite de mlaștină.Sunt constitute din depozite de sedimente fine, de tipul solurilor îngropate, nisip, argilă, pietrișuri cu granulație medie și fină ( Wikipedia, 2012).

Un moment important în evoluția și dezvoltarea rețelei hidrografice, se produce în timpul glaciațiunii würmiene. Atunci apele mării s-au retras cu circa 40-80 m, față de nivelul actual, fapt ce a determinat adâncirea văii Dunării și a celor ce izvorau ce se vărsau în aceasta (Banu, 1966).

Pe suprafața luncii Dunării, cele mai tinere depozite de suprafață sunt de vârstă holocen superioră, iar cele mai vechi depozite superficiale sunt de vârstă pleistocen-mediu-superior și corespund unor depozite loessoide de origine deluvial-proluvială, pe malul Brațului Borcea (Popescu, 2003).

1.3. Relieful

Lunca Dunării are origine fluvio–lacustrăși de glacis coluvial fiind acoperită cu loess gros (8-40 m).Sistemul de terase al Dunării constituie o unitategeomorfologică distinctă și a avut drept cauză a formării acumularea depozitelor loessoide șifenomenului de ridicare continuă a câmpiei (Fig. 2). Câmpurile de terase (ale Dunării și Ialomiței), au origine fluviatilă (Posea,1989).

Fig. 2 Hartă geologică a luncii Dunării în județul Călărași (sursă: Institutul Geologic al României)

Văile principale sunt plasate lateral, remarcându-se altitudinile coborâte, interfluvii plane și largi, văile puțin adâncite în suprafața inițială, flancate de terase și de lunci bine dezvoltate.Din punct de vedere geologic, la suprafață predomină depozitele loessoide, dispuse peste o cuvertură de pietrișuri și nisipuri.Morfogenetic lunca Dunării este constituită din terase și lunca propriu-zisăo unitate mai joasă cu o lărgime apreciabilă (6- 15 km).

Pe suprafața Câmpiei Bărăganului de Sud, terasele fluviatile sunt întâlnite în cadrul văii Dunării și sunt în număr de două (Ianovici, 1969):

terasa a I a (Călărași), situată la 8-10 m.

terasa a II a (numită, terasa Corabia, în cadrul teraselor Dunării) cu altitudinea relativă de 22-25 m;

Aceste terase sunt de vârstă holocen inferior, în cazul terasei a II a, și holocen superior în cazul terasei a I a.

Terasele sunt forme de relief cu aspect de treptă, foarte alungită desfășurată fragmentar în lungul unei văi și care la origine a funcționat ca una din albiile majore ale râului. Formarea lor este atribuită atât eroziunii laterale cât și celei liniare , procese determinate de modificările de pantă și oscilațiilor debitelor lichid si solid ce au avut loc pe văi, îndeosebi în cuaternar (Posea, 1974).

Evoluția ulterioară a teraselor a fost influențată de acțiunea generală de ridicare (colmatare) a Dunării, de mișcările de ridicare sau coborâre, ale Platformei Moesice, cu manifestare în această parte a Câmpiei Române. În stabilirea aspectului actual, al teraselor au mai prezentat importanță agenții externi prin procesele geomorfologice desfășurate aici.

Terasa întâi a Dunării în cadrul câmpiei Bărăganului de sud poartă numele de „Terasa Călărași.

Primul sector de terasă se află, la vest, începând de la Valea Moștiștei (localitatea Dorobanțu) până la Valea Jegălia (localitatea Iezeru).

Al doilea sector al terasei întâi se desfășoară pe direcția nord – sud. Începe imediat din sudul localității Cegani și ajunge până la nord de localitatea Vlădeni(Ianovici, 1969).

1.4. Clima

Din punct de vedere climatic, Lunca Dunării are temperaturi medii anuale cuprinse între 8°și 10° Celsius în partea de vest, în timp ce în restul teritoriului înregistrează o temperatură medie anuală de 11°C. O caracteristică regiunilor pe care se întinde Lunca Dunării este influența vântului cald și umed cunoscut sub numele de Băltăreț (Pagitur, 2011).

Temperatura medie a iernii în Lunca Dunării este de -60 C. Iar pe timpul verii temperatura medie este de 230 C.

Valoriile precipitațiilor medii anuale în Lunca Dunării sunt cuprinse între 500 și 700 mm/an.

Principalele vânturi din Lunca Dunări sunt Crivățul și Austrul.

În anul 2010 situația meteorologică este următoarea:

Tabelul 1 Date meteorogice în anul 2010 (sursă:Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, 2012)

Comform datelor statistice în anul 2010 temperatura minină lunară (oC) a fost înregistrată în luna ianuarie ea fiind de -23 oC iar temperatura maximă lunară (oC) a fost înregistrată în luna iunie 35.8 oC (Fig. 3) (Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, 2012).

Fig. 3 Temperatura maximă și minimă lunară în anul 2010 (sursă:Ministerul Mediului și Scerasei a I a.

Terasele sunt forme de relief cu aspect de treptă, foarte alungită desfășurată fragmentar în lungul unei văi și care la origine a funcționat ca una din albiile majore ale râului. Formarea lor este atribuită atât eroziunii laterale cât și celei liniare , procese determinate de modificările de pantă și oscilațiilor debitelor lichid si solid ce au avut loc pe văi, îndeosebi în cuaternar (Posea, 1974).

Evoluția ulterioară a teraselor a fost influențată de acțiunea generală de ridicare (colmatare) a Dunării, de mișcările de ridicare sau coborâre, ale Platformei Moesice, cu manifestare în această parte a Câmpiei Române. În stabilirea aspectului actual, al teraselor au mai prezentat importanță agenții externi prin procesele geomorfologice desfășurate aici.

Terasa întâi a Dunării în cadrul câmpiei Bărăganului de sud poartă numele de „Terasa Călărași.

Primul sector de terasă se află, la vest, începând de la Valea Moștiștei (localitatea Dorobanțu) până la Valea Jegălia (localitatea Iezeru).

Al doilea sector al terasei întâi se desfășoară pe direcția nord – sud. Începe imediat din sudul localității Cegani și ajunge până la nord de localitatea Vlădeni(Ianovici, 1969).

1.4. Clima

Din punct de vedere climatic, Lunca Dunării are temperaturi medii anuale cuprinse între 8°și 10° Celsius în partea de vest, în timp ce în restul teritoriului înregistrează o temperatură medie anuală de 11°C. O caracteristică regiunilor pe care se întinde Lunca Dunării este influența vântului cald și umed cunoscut sub numele de Băltăreț (Pagitur, 2011).

Temperatura medie a iernii în Lunca Dunării este de -60 C. Iar pe timpul verii temperatura medie este de 230 C.

Valoriile precipitațiilor medii anuale în Lunca Dunării sunt cuprinse între 500 și 700 mm/an.

Principalele vânturi din Lunca Dunări sunt Crivățul și Austrul.

În anul 2010 situația meteorologică este următoarea:

Tabelul 1 Date meteorogice în anul 2010 (sursă:Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, 2012)

Comform datelor statistice în anul 2010 temperatura minină lunară (oC) a fost înregistrată în luna ianuarie ea fiind de -23 oC iar temperatura maximă lunară (oC) a fost înregistrată în luna iunie 35.8 oC (Fig. 3) (Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, 2012).

Fig. 3 Temperatura maximă și minimă lunară în anul 2010 (sursă:Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, 2012).

În Lunca Dunării sunt caracteristice principalele topoclimatice și microclimatice, aici se diferențiază patru topoclimate distincte: topoclimatul specific suprafețelor, de câmp, netede; topoclimatul spațiilor de luncă; topoclimatul văilor; topoclimatul bazinelor, mici, cu apă (Boșneagu, 2008).

1.5. Hidrografia

Pe teritoriul județului Călărași, Dunărea are o lungime de 150 km. Debitul mediu multianual al Dunării este de 5890 m3/s la intrarea în județ și cca 5970 m3/s la ieșire. Debitul se dirijează în principal pe Dunărea Veche (90 %), brațul Borcea fiind slab alimentat (cca 600 mc/s) (Vraciu, 2007).

În lunca Dunării s-au înregistrat următoarele cantității de precipitații (Tabelul 2).

Tabelul 2. Cantitatea de precipitații în anii 2008-2010(sursă:Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, 2012).

Cantitatea precipitațiile prezintă fluctuații puternice de la an la an.În ani ploioși cantitatea de precipitate poate fi și de trei ori mai mare decât în timpul anilor mai secetoși. Perioadele secetoase și excedentare se grupează pe perioade de 2-4 ani și revin ciclic.Acest lucru se observa și în decursul anului prin gruparea lunilor secetoase și ploioase.

Fluctuațiile de precipitații sunt datorate în principal lunilor din an mai ploioase, în special primăvara, cand debitele fluviului și a râurilor pot crește, dar și schimbările climatice pot inflența aceasta fluctuație.

Principalii afluenți ai fluviului Dunărea pe teritoriul județului Călărași sunt: raul Arges și salba de lacuri Mostistea. La Călărași, Dunărea se desparte în doua brațe: Dunărea Veche și Borcea, între acestea formându-se mlaștini și lacuri.

Cele mai importante lacuri ale judetului sunt: Lacul Mostistea, Lacul Sărulești, Lacul Potcoava, Lacul Gălățui, Iezeru Călărași, Lacul Cătălui, Lacul Dorobantu.

Lacurile naturale din Lunca Dunării au fost transformate în terenuri agricole, prin îndiguire.În trecut, lunca inundabilăa Dunării avea o suprafață de cca.463000 ha, din care mai mult de 85% a fost sustrasă ritmului anual al inundațiilor datorită campaniei masive de îndiguire și desecare desfășurată în perioada 1960 -1975, devenind terenuri agricole.

Starea actuală a amenajărilor, în Lunca Dunării ocupă o suprafață de cca. 15000 ha, lucrările de apărare sunt reprezentate de diguri longitudinale, potcoavă și transversale (lungimea totală a digurilor fiind de 48,95 km)

Prin lucrările de îndiguire și desecare, în scopul obținerii de terenuri agricole s-au produs repercusiuni grave asupra întregului sistem al luncii, manifestate prin dispariția unor întinse zone umede cu multiplele lor funcții naturale, cum ar fi zonele de reproducere și habitate pentru pești și păsări acvatice sau ca biofiltru pentru poluanți, prin pierderea unor importante funcții hidrologice, prin creșterea riscului de producere a inundațiilor devastatoare, cum este cazul celor din anul 2006, care au provocat pierderi semnificative în agricultură (Ministerul Mediului, 2012).

Cele mai importante viituri produse pe teritoriul României, pe Dunăre, în perioada de când există observații hidrologice sistematice, au fost în mai 1930, aprilie 1940, iulie 1942, mai 1955, iunie 1970, iunie 1988, aprilie 2004, aprilie 2005, și anul 2006(Gabor, 2004).

Mărturiile istorice relevăinformații despre inundațiile din acest areal: „În timpul marilor inundații, cum a fost, de pildă, în anul 1897 – și poate fi comparatăcu cea din 2006, toatăaceastăzonăde baltăa format un singur întins de ape. În aceste cazurinumai sălciile, stând și ele cu tulpina în apă, indicălimitele bălților, ale gârlelor și chiar ale fluviului. În timpul apelor mici rămân suficiente spații zvântate, acoperite cu păduri de sălcii sau plopi și cu pajiști, care servesc pentru pășunat. Din timpuri străvechi, balta a atras spre ea turme de oi transhumante din Carpați pentru iernat. Fenomenul acesta nu s-a oprit niciazi. Prin cantitatea de căldurăpe care apele sale o degajămai ales toamna, ca și prin adăpostul oferit de regiunile învecinate, «balta» este mai caldă decât acestea.Vegetația și fauna sunt identice cu ale Deltei.” (Mihăilescu V. citat de Staraș, 2008).

În anul 2006 apele Dunării au atins cote alarmante și s-au revărsat. O parte din locuitorii comunelor din apropierea fluviului au fost evacuați. În Fig. 4 apele au ajuns până la șoseaua care străbate comuna ( sursă: Dragan R. F., 2006).

Fig. 4 Localitatea Spantov , jud. Calarasi (sursă: Dragan R. F., 2006)

În 2006 pe Dunărea s-au înregistrat inundații, din cauza situației meteorologice și hidrologice din bazinul hidrografic în lunile anterioare (februarie, martie), dar și topirii bruște a stratului de zăpadă din bazinul superior și mijlociu al Dunării începând cu ultima decadă a lunii martie.Acesta suprapusă cu precipitațiile lichide semnificative și pe arii extinse la nivelul întregului bazin hidrografic în luna aprilie, s-au generat creșteri importante de debite.Durata acestei viituri a fost cea mai mare din istoria înregistrărilor, având o probabilitatea de depășire o dată la peste 100 ani (Evenimente hidrologice – Caracteristici generale ale viiturilor pe Dunăre în 2006- perioada martie-mai – Raport al Ministerului Mediului și al Gospodăririi Apelor din 2006 și INHGA) (Spahiu, 2006).

1.6. Vegetatia

Vegetația de luncă pe sectorul Dunării, în Județul Călărași ocupă suprafețe destul de mari în Câmpia Româna, ea însotind ca niste fâsii azonale fundul vailor mari – Arges, Dâmbovita, Ialomita.

Aceasta vegetatie este reprezentata, în primul rând prin padurile de esente moi (zavoaiele). Acestea se compun din anin negru (Alnus glutinosa), plop (Populus alba, P. nigra), salcie (Salix alba, S. fragilis), sleauri de stejar pedunculat (Quercus robur), frasin (Fraxinus angustifolia), ulm (Ulmus minor) etc.Dintre speciile arbustive se remarca: sângerul (Cornus sanguinea), alunul (Corylus avellana), paducelul (Crataegus monogyna) etc.Dintre speciile ierboase amintim: rogozul (Carex gracilis), stânjenelul de balta (Iris pseudacorus), limbarita (Alisma plantago) etc.La acestea se mai adauga speciile acvatice, care se grupeaza în trei benzi, si anume: vegetatia acvatica de mal, formata din stuf si alte specii asociate, care tiveste malurile lacurilor Caldarusani, Snagov, Balteni, a celor neamenajate de pe Colentina si a altor iazuri cu un regim hidrologic constant; vegetatia plutitoare, formata din nufarul galben (Nuphar luteum), nufarul alb (Nymphaea alba), mai mult pe lacul Caldarusani si pe alte lacuri în portiunile adapostite, cornaci (Trapa natans), broscarita (Potamogeton natans) etc; vegetatie submersa, formata din bradis (Myriophyllum verticillatum), care tapiseaza fundul lacurilor Caldarusani, Snagov si a iazurilor care au un regim hidrologic constant si caracter permanent, mot (Potamogeton perfoliatus), otratel (Urticularia vulgaris) etc.(Munteanu, 2009).

Prin îndiguirea luncii Dunării, se produce un efect nefast asupra echilibrului hidrologic al fluviului, cu implicații majore în intensificarea viiturilor și reducerea în timp a randamentelor agricole obținute pe terenurile scoase de sub ape, prin dispariția unor întinse zone umede cu multiplele lor funcții naturale, cum ar fi zonele de reproducere și habitate pentru pești și păsări acvatice sau ca biofiltru pentru poluanți, prin pierderea unor importante funcții hidrologice (rezervor de apă, reținerea și atenuarea undei de viitură), prin scăderea cantității de aluviuni transportată de Dunăre datorită decantării apelor, prin întreruperea căilor de migrație pentru reproducere a unor specii de sturioni, cu mare valoare economică (Vișinescu, 2008).

Prin convenția asupra zonelor umede de importanță internațională, în special ca habitat al păsărilor acvatice, semnată la Ramsar, în Iran, în 1971, s-a stabilit data de 2 februarie ca Zi Mondială a Zonelor Umede. Prin Legea nr. 5 din 25 ianuarie 1991, România a aderat la Convenția „RAMSAR”.Alegerea acestor zone, conform Convenției, se bazează pe rolul internațional din punct de vedere ecologic, botanic, zoologic, limnologic, hidrologic, ținând seama de importanța lor pentru păsările acvatice în toate anotimpurile.În România au fost desemnate 12 zone umede de importanță internațională RAMSAR: printer care și Iezerul Călărasi.(Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, 2013)

1.7. Fauna

În lunca Dunării, lucrările hidroameliorative au dus la înlocuirea pădurilor inundabile naturale prin plantații de plop în monocultură, care nu oferă condiții bune de cuibărit pentru păsări. Aici, se remarcă următoarele specii: stârcul cenușiu (Ardea cinerea), egreta mică (Egretta garzetta), stârcul galben (Ardeola ralloides), vânturelul (Falco tinnunculus), etc.

Zonele ihtiofaunistice sunt: păstrăvul (Salmo trutta fario) în râurile de munte, scobarul (Chondrostoma nasus), iar în Dunăre sunt caracteristice ihtiocenozele de crap (Cyprinus carpio) și mreană (Barbus barbus) (Agenției pentru Dezvoltare Regionala, 2013).

Fauna de interes cinegetic este reprezentată de căpriori, iepuri, mistreți, fazani, specii de răipitoare (vulpi, dihori, bizami), precum și de numeroase specii de păsări sedentare și de pasaj care trăiesc în lunca Dunării.

Prin măsurile luate de Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi, efectivele de vânat sînt în continuă creștere, îndeosebi la căpriori și porci mistreți, de la care s-au obținut trofee prețioase, medaliate cu aur la concursuri interne și internaționale (Wikipedia, 2012).

În legislația românească rețeaua de arii de conservare a naturii Natura 2000 are două Directive, respectiv Directiva Habitate  și Directiva Păsări ce reglementează modul de selectare și desemnare a siturilor și protecția acestora, acestea fiind transpuse prin Ordonanța de Urgență nr. 57 din 20 iunie 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice (Natura 2000, 2000).

Aria protejată esteun spațiu geografic clar delimitat, recunoscut,desemnat și administrat în baza unor acte legale sau prin alte mijloace eficiente, cu scopul de a se realiza conservarea pe termen lung a naturii precum și a serviciilor de mediu și a valorilor culturale asociate(Stanciu, 2009).

Cap 2 Transportul pe Dunare în sectorul analizat

1.1. Istoricul transportului pe Dunare, în acest sector

Încă din antichitate navigația și comerțul au fost vectorii dezvoltării regiunilor din preajma Dunării. Subliniind importanța acestor activități, Nicolae Iorga afirma: „Istoria comerțului nostru e o condiție necesară pentru a înțelege sub toate raporturile, în originea ca și în dezvoltarea sa, istoria neamului nostru însuși”(Bărbănțan, 2003).

Epocă de mari reforme, perioada domniei lui Al. I. Cuza s-a dovedit propice și pentru dezvoltarea porturilor dunărene. În anul 1862 ,,Monitorul’’ publica un regulament de navigație pentru marina comercială a Principatelor Române, iar la 18 – 30 noiembrie 1863 se promulga legea în virtutea căreia porturile dunărene erau autorizate să încaseze 0,5% din valoarea mărfurilor exportate și importate, în vederea dotării lor, ulterior adăugându-se și taxa de cheiaj(Bărbănțan, 2003).

În ce privește asistența polițienească, judiciară și tehnică, în legătură cu navigația și personalul navigant, încă de la 1862 în acel regulament se vorbește de Căpităniile de Porturi, care erau puse sub administrația Ministerului Afacerilor Externe.

În decretul de lege din 16 martie 1874 pentru organizarea Ministerului Afacerilor Externe se prevedea la articolul 30 că ,,Administrațiunea marinei mercantile depinde de Ministerul Afacerilor Externe, iar serviciul porturilor face parte din această administrație”.

Fig. 5 Porturi din județul Călărași (sură: Romanian Intermodal Association, 2010)

În articolul 32 din aceeași lege se prevedea instituirea de căpitănate în următoarele porturi: Oltenița, Brăila, Galați, Ismail, Severin, Giurgiu, Bechet și Calafat(Boerescu, 1873).

În sectorul Județului Călărași se găsesc următoarele porturi: Portul Pârjoaia, Portul Oltenița și Portul Călărași.

Orașul Calarași se dezvoltăca port începând din sec XVI pe malul stâng al brațului Borcea (Fig. 5), ca urmarea evoluției zonei Silistrei aflatăsub ocupație otomană, cât și a deselor confruntări ruso-turcești în zonagraniței.

Prima lucrare inginereascăportuarăconstând dintr-un cheu de lemn în lungime de 300 ml se executăîntre anii 1882 – 1885, similar celui de la Oltenița. Ulterior s-au efectuat lucrări de profilare a albiei brațuluiBorcea constând din: dragaje, diguri longitudinale pe maluri și epiuri (Dumitrescu, 2003).

Fig. 6 Portul Călărași (sursă: Datourinfo, 2011)

În perioada interbelică, portul dispunea de cheul din lemn pe cca. 200 ml si 450 ml cheu pereat cupiatra brută, magazii pentru cereale, siloz de 8000 t și racord feroviar la gara orașului.În deceniul VII al sec. XII s-a proiectat și executat un cheu mixt pe 250 ml constituit dintr-un zid tipcornier de beton armat, fundat pe piloți prefabricați din beton armat și pereu din piatrăbrutăpe care s-aumontat o macara portic de 5 tf x 32m și alta de 16 tf x 32 m, imediat amonte de siloz. Restul fronturiloramenajate cu pereu, sunt aferente traficului de pasageri și respectiv staționării/iernării navelor, iar în avalexistăo danăde cereale în dreptul silozului.La proiectarea cheului mixt au participat: V. Ionescu, ing. A. Taru, ing V. Simescu, ing. H. Varlam, pr.C.Stegaru(Dumitrescu, 2003).

Pentru deservirea Combinatului Siderurgic, actuala SC„SIDERCA” SA, s-a proiectat și executat parțialun port industrial dezvoltat într-un bazin interior legat de brațul Borcea printr-un canal navigabil în lungime de 4,8 km. Portul are sectoare specializate pentru primiri materii prime cu 400 ml cheu vertical tip estacada. Peaceste cheuri au fost montate, într-o primăetapa 3 macarale portic de 16 tf x 32m. Pentru expedițiilaminate s-au realizat 300 ml cheuri verticale fundate pe barete tip Kelly, pe care ruleazădouămacaraleportic de 5 tf x 32 m. Pentru expediții zgurăexistăun cheu tip estacadăîn lungime de 135 m. Portul maidispune de un front de așteptare convoaie și o zonăpe latura de est pentru strămutarea în viitor a portuluicomercial(Dumitrescu, 2003).

Transportul fluvial de persoane și marfuri nu este suficient dezvoltat. Navigația pe brațul Borcea se realizează numai în anumite zone, în aval existând o zonă colmatată. Municipiul Călărași dispune un canal industrial, traversat de un pod modern care leagă orașul de punctul de trecere a Dunării Chiciu – Ostrov; trecerea în zona Chiciu – Ostrov se face cu bacul și cu ferry-boat-ul.Regenerarea portului din municipiul Călărași și înființarea unei linii de transport fluvial de călători în zona de graniță România (Călărași) – Bulgaria (Silistra) va oferi mari perspective în dezvoltarea circulației fluviala către estul Europei centrale și Peninsula Balcanică(Dumitrescu, 2003).

Portul Pârjoaia s-a construit în vederea aprovizionării cu calcar a Combinatului Siderurgic de la Calarași s-a proiectat în deceniul IXal sec XX, situat pe malul drept al Dunării, lângăsatul Izvoarele (Dumitrescu, 2003).

Proiectul prevedea execuția unei estacade în lungime de 200 ml având fundațiile constituite din pile devirole prefabricate de beton armat, rezemate pe un pat din piatrăbrutăși suprastructura dintr-o rețea de grinzide beton armat. În lungul cheului se prevedeau trei paserele de acces la mal, realizate din fâșii prefabricate cugoluri din beton armatPlatforma portuarărealizatăîn rambleu s-a protejat cu pereu din piatrăbrută, având la bazăun prismde anrocamente. Pentru încărcarea calcarului adus cu furnicularul de la carierăs-a proiectat un sistem debenzi transportoare și bunchere. În zona amonte a platformei este amenajat un depozit tampon dotat cu douacăi de rulare pentru stockere. Acestea urmau săasigure descărcarea pietrei de pe bandăîn depozit șirespectiv preluarea ei și dirijarea pe o altăbanda la cheu, pentru încarcarea în barje.Documentațiile de proiectare au fost elaborate de: ing. M. Ulubeanu, ing. M.Andrei, dr. R Ciortan, ing.C.Simescu, ing. R. Crețu, etc.(Dumitrescu, 2003).

În prezent portul nu este utilizat din lipsa de trafic.

Portul Oltenițaa început a fi amenajat din 1892 când s-a executat un cheu vertical din lemn cu platformedenivelate, asemănător celor de la Calafat și Corabia, pe lungimea de 300 ml (Fig. 6). Concomitent s-a executat digulde aparare contra inundațiilor și consolidarea malului.În perioada interbelicăportul dispunea de un front de acostare la Dunăre în lungime de 1000 ml, dincare 800 ml protejați cu pereu din piatrăbrută, rezemat pe un prism de anrocamente și saltea de fascine labaza cca. 40.000 ml platforme, magazii și racorduri rutiere și feroviare(Dumitrescu, 2003).

Fig. 7Portul Oltenița (sursă: stv.ionut, 2008)

Aval de portul comercial, în zona km 429, se aflășantierul naval NAVOL SA, care dispune de o calăderidicare lansare, bazin cu cheuri de armare – dezarmare în lungime de 750 ml, hale de ansamblare /reparații, utilități și utilaje de manipulare de 5 – 50 tf.

Proiectele pentru lucrările hidrotehnice ale șantierului naval s-au elaborat cu participarea: ing. D.Demetrescu, ing. V. Simescu, ing. C. Chirilă, ing. C. Spinosu, ing. I. Bogdan, ing. N. Rusu(Dumitrescu, 2003).

Conform căpitanului de grad I Dinu Tudor de la Căpitănia Oltenița, în 2011, 1481 nave au tranzitat portul Oltenița, dintre care 176 au fost nave pasagere, cu un număr de 15.000 de turiști intrați în Oltenița. În ceea ce privește comerțul, 880 tone de marfă au fost aduse în portul Oltenița și 105 tone au fost încărcate pentru alte destinații(Vasiliu, 2012).

1.2. Avantaje și dezavantaje ale acestui tip de transport pentru județul Călărași

Transportul facilitează accesul la resursele naturale și stimulează schimburile comerciale.Intensificarea schimburilor comerciale între regiunile aflate în diferite zone geografice, participarea regiunilor respective la acest proces reprezintă o condiție necesară pentru impulsionarea progresului economic si social al fiecărei regiuni geografice (Ahner, 2011).

Rețeaua hidrograficăa județului permite transportul naval pe singura cale de navigație existentăîn județ- fluviul Dunărea. Principalăarterăde navigație europeană, Dunărea (TEN-T 18), asigurăși faciliteazăprin intermediul porturilor fluviale Oltenița și Călărași schimburile comerciale cu țările europene riverane. Acestea sunt utile transportului fluvial de persoane și mărfui.

Infrastructura nesatisfăcătoare a porturilor fluviale și reducerea treptatăa activității acestora, sunt factori care au contribuit la scăderea gradului de utilizare a potențialului existent (Ostroavele Dunării, 2010).

Avantajul zonei este legat, în special de prezența apelor de suprafață. Fluviul Dunărea mărginește la sud teritoriul județului, iar brațul Borcea, ce se desprinde pe malul stâng în aval de punctul Chiciu, străbate aria urbanăde la sud-nord spre sud-vest, dupăce formeazăcotul Borcei. Punctul de trecere al Dunării de la Chiciu – Ostrov este un excelent loc de pescuit și antrenament pentru sporturile nautice. Totodatăeste un loc oportun pentru plimbări cu ambarcațiuni atât pe Dunăre cât și pe brațul Borcea. Turismul este slab dezvoltat în zonăunde numărul unităților de cazare este destul de mic (Ostroavele Dunării, 2010).

Transportul fluvial reprezintă o modalitatea de transport ieftină. Economicitatea transportului fluvial se datorește în primul rând, capacității mari de transport a mijloacelor fluviale, iar în al doilea rând datorită cheltuielilor reduse de investiții pentru dezvoltarea infrastructurii acestora. Caile de navigatie fluviala sunt cai naturale care nu necesita, de regula, lucrari de amenajare costisitoare, iar porturile sunt construite, de obicei, in acele locuri care ofera conditiile naturale cele mai prielnice(Ionașcu, 2012).

Avantajele transportului naval în județul Călărași sunt: folosirea materiei prime transportateieftin pe calea apei, dezvoltarea irigatiilor, dezvoltarea turismului prin transportul fluvial de persoane, pescuit și antrenament pentru sporturile nautice. Iar dezavantajele acestui tip de transport pentru județul Călărașisunt: infrastructura nesatisfăcătoare a porturilor fluviale și reducerea treptatăa activității acestora, din cauza lipsei investițiilor în porturile Călărași și Oltenița, este un mijloc de transport mai lent, este impracticabil în perioadele de seceta sau înghet.

Dezvoltarea rețelei de căi navigabile trebuie săfie consideratăun element esențial al dezvoltării unui sistem de transport pe plan intraeuropean. Necesităților, din punct de vedere al infrastructurii și reglementărilor, trebuie săli se adauge și sprijinul pentru realizarea proiectelor propuse de către operatori, pentru punerea în aplicare și consolidare de noi servicii: suportul legal pentru finanțarea construcțiilor de nave, înființarea liniilor, coordonarea cu serviciile feroviare sau de transport rutier, politici fiscale, etc. Acest sprijin poate proveni din programe europene sau din programe cu caracter național de promovare a intermodalității, realizate și aplicate astfel încât săse evite distorsiunile în condiții de competiție (Ministerul Transporturilor, 2008).

Cap. 3 Arii naturale protejate situate în județul Călărași

3.1. Istoricul protejării zonelor umede

Zone umede – sunt sisteme ecologice cu poziție intermediarăîntre sistemele terestreși acvarice. Unitatea hidrogeomorfologică se caracterizează prin faptul căpânza freatică este la sau aproape de suprafața sau chiar este acoperită cu un strat de apă(Vădineanu, 1998).

Zonele umede întrunesc una sau mai multe din următoarele caracteristici: a. periodic sau permanent solul este acoperit cu hidrofile b: substratul este format predominant din soluri hidrice nedrenate, c: substratul este constituit din sedimente și este saturat în apă sau este acoperit temporar cu un strat de apă puțin adâncă (Vădineanu, 1998).

Zonele umede de importanțăinternaționalăsunt acele arii naturale protejate al căror scop este de a se asigura protecția și conservarea siturilor naturale cu diversitatea biologicăspecificăzonelor umede. Managementul acestor zone se realizeazăîn scopul conservării lor și al utilizării durabile a resurselor biologice pe care le generează, în conformitate cu prevederile Convenției privind conservarea zonelor umede de importanțăinternaționalăîn special ca habitat al păsărilor acvatice (Doniță, 2008).

Planul Național de Management a fost aprobat prin HG nr. 80/26.01.2011 pentru aprobarea Planului național de management aferent porțiunii din bazinul hidrografic internațional al fluviului Dunărea care este cuprinsă în teritoriul României și publicat în Monitorul Oficial nr. 265 din 14 aprilie 2011 (Administrația Națională “ Aplele Române”, 2011).

În conformitate cu prevederile Legii 112/2006 și a Legii 310/2004 pentru modificarea și Completarea Legii Apelor 107/1996 în vederea stabilirii orientarilor fundamentale privind gospodărirea durabilă, unitară, echilibrată și complexă a resurselor de apă și a ecosistemelor acvatice, precum și pentru protejarea zonelor umede se elaborează Scheme Directoare pe bazine sau grupe de bazine hidrografice, până la data de 22 decembrie 2009 (Administrația Națională “ Aplele Române”, 2011).

S-au derulat activitățile de dezbatere publică privind aplicarea procedurii de realizare a evaluarii de mediu (SEA) pentru Planul Național de Management aferent porțiunii naționale a bazinului hidrografic internațional al fluviului Dunărea – sinteza Planurilor de Management la nivel de bazine – spații hidrografice, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe, în etapele de desfasurarea a procedurii SEA au fost luate în considerare observațiile factorilor interesați, constituiți în grupe de lucru, procedura finalizându-se prin elaborarea Raportului de mediu pentru realizarea evaluarii de mediu (Administrația Națională “ Aplele Române”, 2011).

Aproape 90% din suprafața ostroavelor și peste 80 % din suprafața inundabilă situată în zona dig-mal a fost inclusă în rețeaua de arii protejate și/sau în rețeaua NATURA 2000, ca situri de importanță comunitară (SCI -uri) și arii de protecție specială avifaunistică (SPA – uri). Desemnarea siturilor NATURA 2000 are drept scop „conservarea, menținerea și, acolo unde este cazul, readucerea într-o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale și/sau populațiile speciilor pentru care situl este desemnat” ceea ce presupune că în gospodărirea pădurilor trebuie să se țină seama atât de funcțiile de protecție stabilite prin amenajamentele silvice, dar mai ales de obiectivele pentru care suprafețele respective au fost incluse în rețeaua europeană(Doniță, 2008).

În amenajamentele silvice, pădurile din Lunca Dunării incluse în ariile naturale protejate sau în rețeaua NATURA 2000 sunt tratate ca păduri cu funcții speciale de protecție, al căror regim de gospodărire se stabilește în funcție de obiectivele de protecție, care se reflectă în categoriile și tipurile funcționale ale arboretelor și se definește ca (Doniță, 2008):

regim de ocrotire (protecție) integrală, aplicat pădurilor incluse în tipul I funcțional (T I), în care sunt interzise orice fel de exploatări de lemn sau de alte produse; în cazul acestor păduri, intervenții gospodãrești sunt posibile numai cu aprobarea organului competent prevăzut de lege;

regim de conservare deosebită (durabilă), aplicat pădurilor incluse în tipul II funcțional (T II), în care nu este admisă recoltarea de masă lemnoasă – produse principale, aici intervențiile gospodărești având un pronunțat caracter conservativ;

regim de gestionare (dezvoltare) durabilă, aplicabil pădurilor din tipurile funcționale III i IV (T III, T IV), în care pot fi aplicate tratamente silviculturale intensive, cu restricții specifice pădurilor cu funcții speciale de protecție.

Întrucât pădurile de luncă au o importanță deosebită în protecția mediului de viață a luncii, în conservarea bio- și ecodiversității, cât și în producerea de lemn, sunt necesare următoarele măsuri de protecție (Doniță, 2008):

monitorizarea permanentă a dinamicii populațiilor de insecte prin procedee adecvate pentru fiecare specie, conform cu Normele și îndrumările tehnice privind protecția pădurilor (Norme tehnice 6) și a Normelor tehnice pentru cultura și protecția plopilor și a sălciilor (RNP-ROMSILVA, 1993).

în cazul depășirii numerelor critice a populațiilor de insecte, care indică posibilitatea unor vătămări grave a arborilor, combaterea se va face folosind cu precădere metoda integrată, iar în cazuri speciale cu produse biologice pe bază de bacterii sau viruși.

în cazul insectelor xilofage, care, în general, acționează asupra puieților sau arborilor slabiți fiziologic din diverse cauze, prevenirea atacurilor se face prin sporirea capacității de autoprotecție a acestora (cultivarea de sorturi viguroase, rezistente la acțiunea vătămătoare a factorilor biotici și abiotici, mobilizarea solului, elagaj, rărituri etc.), respectarea normelor de natură silvotehnică (executarea tăierilor de îngrijire în afaraperioadei de zbor a acestor insecte pentru evitarea depunerilor de ouă), evitarea producerii de răni arborilor în timpul efectuării acestor tăieri etc.), evitarea depozitării materialelor lemnoase de exploatare în interiorul sau vecinătatea plantațiilor tinere, lichidarea surselor de infestare, chiar prin combatere chimica(în focarele primare) sau extragerea și înlăturare a arborilor.

executarea cu continuitate a lucrărilor de igienizare a lignoculturilor și a pădurilor naturale, lăsând însă pe teren un procent de 5-10% arbori uscați pe picior (cca. 10-30 m3/ha).

3.2. Tendințe actuale

Existența ariilor naturale protejate și managementul eficient al acestora reprezintă o necesitate deoarece ele (Ministerul mediului, 2010):

Integrează ecosisteme naturale și seminaturale reprezentative care pot fi evaluate și monitorizate pentru a caracteriza starea și tendințele dinamicii acestor sisteme în relație cu diferiți factori de comandă;

Furnizează beneficii sociale și economice, incluzând beneficiile din turism, utilizarea tradițională a biodiversității și conservarea ariilor naturale de valoare unică;

Sunt zone în care se dezvoltă cunoașterea necesară pentru asigurarea tranziției la un model de dezvoltare durabilă;

Sunt zone ideale pentru susținerea programelor de educație și pregătire pentru dezvoltarea durabilă.

Managementul ariilor naturale protejate urmărește menținerea interacțiunii armonioase a omului cu natura prin protejarea diversității habitatelor și peisajului, promovând păstrarea folosinței tradiționale a apelor din jur, încurajarea și consolidarea activităților, practicilor și culturii tradiționale ale populației locale (Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, 2012).

Reducerea drasticăa activităților economice și închiderea diferitelor industrii poluante, ca și reducerea fermelor de animale a avut un impact pozitiv asupra calității apelor de suprafață și subterane. Calitatea apei subterane a fost de asemenea urmărităprin forajele din rețeaua națională. Dunarea colecteaza apa de suprafață a majorității afluentților din România și este afectată de poluarea directă ( transport naval și evacuarea deșeurilor) (Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, 2012).

Calitatea apei din Dunare este influențeată semnificativ de compuși de azot și fosfor precum și de alte substanțe chimice emise la suprafață în principal de activitățile economice și sociale terestre. Apa Dunării are unități semnificative de substante toxice de tipul pesticidelor de organo-cloruri, ale caror concentrații depășesc câteodată limitele maxime admise.

În ultimele trei decenii s-a conștientizat faptul că diversificarea, accelerarea, globalizarea și cronicizarea sunt trăsături dominante ale procesului de deteriorare a capitalului natural. Deteriorarea capitalului natural este un proces real, extrem de complex, de lungă durată și cu o evoluție strict dependentă de ritmul, formele și forțele dezvoltări sistemelor socio-economice (Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, 2007).

Printre principalii factori antropici care au dus la diminuarea efectivelor speciilor de faunăși floră sălbatică se pot enumera: desecarea luncii inundabile a Dunării, distrugerea propriu-zisă a habitatelor prin construirea de obiective urbane, industriale, de agrement, crearea lacurilor de acumulare, creșterea poluării apelor și solului, creșterea folosirii pesticidelor, uciderea directă a animalelor de către oameni (Ministerul dezvoltării regionale și administrației publice, 2012).

De multe ori efectele acțiunilor antropice sunt greu sesizabile pentru moment și trec neobservate, alteori afectează interesele economice ale omului, iar în unele împrejurări, când afectează biocenoze întregi, pot fi de-a dreptul catastrofale pentru existența populațiilor umane, din zonele respective. Dispariția sau scăderea până la un nivel critic a speciilor se datorează supraexploatării (vânătoare, pescuit, suprapășunat), însă de multe ori este consecința distrugerii habitatuluilor prin construirea diverselor obiective urbane și industriale.

Modificarea biotopului, însoțită de schimbarea unuia sau a tuturor factorilor abiotici (baraje, poluare industrială, poluare organică, despă duriri, incendii) este urmată de desființarea unor sisteme și înlocuirea lor cu altele simplificate (în medii poluate), artificiale (agricole, lacuri de acumulare) etc. Ecosistemele cu pașuni de stepa din lunca Dunării au scăzut mult și vor continua sădispară din cauza secetelor din ultimii aniprecum și practicilor agricole slabe(Ministerul dezvoltării regionale și administrației publice, 2012).

Caracterele generale ale reliefului luncii sunt unrezultat direct al intensității viiturilor și inundațiilor, intensitate înțeleasăatât ca frecvență, cât și ca amplitudine și durată (Staraș, 2008) :

•Complexitatea fundamentului geologic, mobilitatea acestuia și particularitățile evoluției geomorfologice a regiunii, explicăcursul foarte complicat al Dunării cu numeroase schimbări de direcție, bucle mari și meandre. Eroziunea, transportul și acumularea se desfășoarăsimultan, dar pe întreaga albie a Dunării, dominant fiind procesul de transport și de acumulare, prin tendința continuăde formare și înălțare a patului de aluviuni. Intensitatea proceselor fluviale variazăfoarte mult în decursul unui an, în funcție de modificările hidrologice din albie, de la nivelurile cele mai scăzute, când procesele se desfășoarănumai în cadrul limitat al albiei minore, pânăla nivelurile maxime, când procesele se extind pe o suprafațămult mai mare, incluzând o bunăparte din albia majoră;

•Îndiguirea aproape integralăa luncii Dunării cu diguri insubmersibile a afectat atât sistemul hidrogeomorfologic dar și topoclimatele locale și regionale, fenomen accentuat în condițiile schimbărilor climatice globale;

•Ca urmare a eliminării luncii inundabile, capacitatea de retenție a nutrienților a fost depășităși începând din anii 1970, apele Dunării sunt afectate de o eutrofizare puternică, care a dus la reducerea sau pierderea macrofitelor submerse, schimbarea spectrului specific algal și la proliferarea speciilor competitive în condiții de exces de nutrienți (ex. algele verzi-albastre).

Sistemeleecologice sunt sisteme funcționalecu organizare complexă, în general, modificările structurale la nivelulacestora nu sunt sesizabile de launan la altul (decât în cazul unoraccidente ecologice majoreși pe termen scurt). Ulterior,prin eliminarea factorului perturbator, mediul natural se poate reface. Datoritălipsei punerii în practicăa sistemului de monitoring integrat care săincludăși monitorizarea diversității biologice, nu existădate concrete pe bazacărora săse poatăface o analizărealăa stării acesteia,cu excepția unor specii sălbatice,care fac obiectul unor programe și proiectedecercetare ale structurilor universitare,muzeelor, institutelor de cercetare, precumși ale unor organizații neguvernamentale specializate (Ministerul dezvoltării regionale și administrației publice, 2012).

Pe parcursul ultimului secol, lunca inundabilăa Dunării – sectorul românesc a fost în cea mai mare parte îndiguită, ecosistemele acestei zone umede fiind alterate și în cea mai mare parte desființate. Dacădinamica fluvialănu mai poate crea noi ecosisteme, sectoarele îndiguite ale luncii inundabile tind spre terestrializare, înțeleasăca fenomen de schimbare a ecosistemului zonei umede în ecosistem terestru sub impact antropic(Adler, 2011).

O altăacțiune ale cărei efecte nu au fost luate în seamăa constat în construirea barajelor și formarea lacurilor de acumulare necesare obținerii energiei electrice. Apariția acestora a dus la modificarea regimului inundațiilor și la scăderea cantității de aluviuni transportatăde Dunăre, datoritădecantării apelor, având ca efect modificări majore în dinamica litoralului românesc. Un alt efect al barajelor construite îl constituie întreruperea căilor de migrație pentru reproducere a unor specii de sturioni cu mare valoare economică. Transformarea acestor ecosisteme ale Luncii Dunării în ecosisteme terestre a redus funcțiile lor (ecologice, economice, recreaționale, estetice și educaționale), la una singură- economică(Staraș, 2008).

Savantul Grigore Antipa, a promovat concepția naturalistă de amenajare extensivă, predominant piscicolă – care susține îndiguirea întrerupta a Luncii Dunarii și numai pe terenurile cu cote mai ridicate, restrângându-se suprafața îndiguită la numai 130.000ha, iar digurilepropuse urmând sa fie submersibile, astfel încât în medie o data la 10 ani, terenurile aparate să poata fi inundate, iar folosirea lor să fie complexă piscicolă și silvică(Staraș, 2008).

3. 3. Prezentarea ariilor protejate din județul Călărași

Pe teritoriul Dunării se regăsesc 11 din principalele 28 de arii protejate existente în România (63,4% din suprafață); 68 din cele 273 de sit-uri de importanță comunitară (SCI), 60 din cele 108 de arii de protecție specială pentru păsări (SPA) și 162 de rezervații științifice și monumente naturale (Ministerul dezvoltării regionale și administrației publice, 2012). Cele mai importante fiind: Rezervatia naturala avifaunisticaIezerul Călărași(a fost desemnată în anul 2012, 50 km2) ,Rezervatia naturalaOstrovul Haralambie (desemnat în anul 2003, 45 km2), Rezervatia naturalaOstrovul Șoimul (desemnat în anul 2003, 20,1 km2), Rezervatia naturalaOstrovul Ciocăneși (desemnat în anul 2003,207 km2), Rezervatia forestieraPădurea Ciornuleasa(desemnat în anul 2000, 73.2 km2).

Cauzele care pot duce la extincția speciilor, afectând deci și structura fitocenozelor pot fi împărțite în două mari categorii (Dihoru, 2005):

Antropice, generate de activitățile umane materializate în:

distrugerea habitatelor din cauza despăduririlor, irigațiilor, drenajelor, industriei, drumurilor, urbanizării;

scăderea rezervelor naturale din cauza turismului, suprapășunatului, colectării iraționale, comerțului;

deteriorarea habitatului din cauza poluării industriale, rutiere sau provenită de la gospodării, utilizarea pesticidelor sau a speciilor străine.

Naturale,cauzate de modificări bruște, destructive ale anumitor factori cum ar fi:

scăderea potențialului biologic;

dezastre ecologice (alunecări de teren, erupții vulcanice, inundații catastrofale, îngheț sau secetă neobișnuite);

factori ecologici limitativi fizici, geografici și biologici cum ar fi fitofagii (lăcuste sau alte insecte).

Principalele activități umane care se desfășoară pe ostroave sunt: pășunatul, plantatul puieților pentru ligniculturi, exploatarea masei lemnoase, monitorizarea fondului cinegetic și vânătoarea (Ostroavele Dunării,2010).

Rezervatie naturala Padurea Ciornuleasa este o arie protejate de interes național declarate prin Legea 5/2000 (Fig. 7).Arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală, tip forestier), situată în județul Călărași, pe teritoriul administrativ al comunei Mitreni.

Fig. 8Rezervatie naturala Padurea Ciornuleasa, județ Călărași (sursă: wordpress, 2012)

Rezervația naturală Pădurea Ciornuleasa, are o suprafață de 75,20 ha, și reprezintă o arie acoperită cu vegetație forestieră, alcătuită din specii de stejar (Quercus robus), stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), ulm (Ulmus carpinifolia), tei (Tilia cardama), carpen (Carpinus betulus), frasin (Fraxinus), etc. (Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, 2012).

Arii protejate de interes național declarate prin HG 2151/2004 sunt: Iezerul Călărași, Ostrovul Șoimul, Ostrovul Haralambie, Ostrovul Ciocanești (The Convention on Biological Diversity, 2010).

Iezerul Călărași este o arie de protecție specială avifaunistică ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip avifaunistic) situată în județul Călărași, pe teritoriul administrativ al comunei Cuza Vodă și municipiului Călărași.

Aria naturală cu o suprafață de 2.877 hectare, în partea central estică a județului Călărași, ocupând lunca stângă a Dunării în zona unde Brațul Borcea se desparte de aceasta, lângă drumul național DN31 care leagă orașul Călărași de localitatea Grădiștea, în partea estică a rezervației naturale Ostrovul Ciocănești.

Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Hotărârea de Guvern Nr.2151 din 30 noiembrie 2004 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone) și reprezintă o zonă umedă de câmpie (luciu de apă, ape curgătoare, lacuri, mlaștini, stufărișuri, pajiști, terenuri agricole), ce adăpostește și asigură condiții de cuibărit, hrană și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare și de pasaj, dintre care unele rare și protejate prin lege. Aria naturală se suprapune sit-ului Natura 2000 – Iezerul Călărași (Fig. 8) , iar din iulie 2012 este protejată ca zonă umedă, prin Convenția internațională de la Ramsar.

Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: mlaștini, turbării, râuri, lacuri, terenuri arabile cultivate, stufărișuri și pajiști, ce asigură condiții prielnice de viață pentru mai multe specii de păsări (Wikipedia, 2013).

Fig. 9Iezerul Călărași(sursă: Green Borders, 2011)

Aria naturală are o importanță mare datorită prezenței în arealul său a mai multor specii de păsări migratoare: lebădă de iarnă (Cygnus cygnus, barză albă (Ciconia ciconia), chiră neagră (Chlidonias niger), gârliță mare (Anser albifrons), gâsca cu piept roșu (Branta ruficollis), prundaș de sărătură (Charadrius alexandrinus), egretă mică (Egretta garzetta), egretă albă (Egretta alba), piciorongul (Himantopus himantopus), bătăuș (Philomachus pugnax), cioc-întors (Recurvirostra avosetta), chiră de baltă (Sterna hirundo), ferestraș mic (Mergus albellus), fluierar de mlaștină (Tringa glareola) și a speciilor care cuibăresc în rezervație: stârcul purpuriu (Ardea purpurea) și rața roșie (Aythya nyroca), precum și a câtorva care iernează aici: pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus), țigănușul (Plegadis falcinellus), sau lopătarul (Platalea leucordia) (Wikipedia, 2013).

Ostrovul Șoimul este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip floristic și faunistic) situată în județul Călărași (Fig. 9), în teritoriul administrativ al comunei Dichiseni.

Fig. 10Ostrovul Șoimul, județul Călărași (sursă:skytrip, 2010)

Aria naturală cu o suprafață de 20,10 hectare se află pe Dunăre în partea sud-estică a județulul Călărași și cea sudică a satului Coslogeni (localitate aparținătoare comunei Dichiseni), în imediata apropiere a celui mai sudic liman fluviatil aflat pe teritoriul țării, Lacul Bugeac.

Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Hotărârea de Guvern Nr.2151 din 30 noiembrie 2004 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone) și reprezintă o insulă (ostrov) pe fluviul Dunăre, ce adăpostește o mare varietate de floră și faună specifică zonelor umede (Wikipedia, 2013).

Ostrovul Haralambie este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip floristic și faunistic) situată în județul Călărași, pe teritoriul administrativ al comunei Dorobanțu(Fig. 10) .

Aria naturală cu o suprafață de 44,90 hectare se află pe Dunăre, în partea central-sudică a județului Călărași și cea sud-estică a satului Vărăști, în imediata apropiere de rezervația naturală Ostrovul Ciocănești din zona Luncii Dunării.

Fig. 11Ostrovul Haralambie, județ Călărași (sursă:skytrip, 2010)

Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Hotărârea de Guvern Nr.2151 din 30 noiembrie 2004 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone)[3] și reprezintă un ostrov (o insulă) pe fluviul Dunăre, ce sigură condiții de hrană și viețuire pentru mai multe specii de păsări, mamifere, reptile și amfibieni; cu floră și faună diversificată, specifică zonelor umede (Wikipedia, 2013).

Ostrovul Ciocănești este o insulă situată pe Dunare, în dreptul localității Ciocanești.

Fig. 12Ostrovul Ciocănești, județul Călărași (sursă: Munteanu, 2010)

Ocupă o suprafață de 206,7 ha. Reprezintă arie de protecție specială avifaunistică. Conține habitate de apă dulce, cu specii de vegetație și faună protejate. Sunt permise doar activitățile de cercetare, ecoturism și educare (Ostroavele Dunării,2010).

Cap 4. Raportul dintre valorificarea turistică și conservare acestor arii protejate

4.1. Valorificarea turistică a ariilor naturale protejate

În amonte de Oltenița se găsesc cele mai frumoase oaze ale naturii, ostroavele care găzduiesc mii de specii de păsări, animale și plante ocrotite de lege, dar neexploatate turistic .

Riveranitatea județului Călărași la Dunăre creează o atractivitate turistică deosebită, dar insuficient exploatată. Numărul mare de ostroave cu un pitoresc nemaiîntâlnit, ramificarea cursurilor principale prin brațe unice, creează  atât un cadru natural ce predispune la relaxare, cât și condiții  propice pentru practicarea vânătorii și a pescuitului sportiv.  În acest sens amintim cele trei rezervații naturale: Ostrovul Ciocănești, Ostrovul Haralambie si Ostrovul Șoimul (Consiliul Judetean Calarasi, 2012).

În județul Călărași, în luna martie 2013, comparativ cu luna corespunzătoare din anul precedent, înnoptările în structurile de primire turisticăcu funcțiuni de cazare, au fost cu 11,2% mai multe, iar sosirile în structurile de primire turisticăcu funcțiuni de cazare au înregistrat o scădere de 30,7%. În anul 2013, comparativ cu anul precedent, înnoptările în structurile de primire turisticăcu funcțiuni de cazare au înregistrat o creștere de 2,4 ori mai mare, iar sosirile în structurile de primire turisticăcu funcțiuni de cazare au scăzut cu 2,4% (Tabel 3).

Baza materială a turismului se compune din 8 unități de cazare (3 hoteluri, 4 moteluri, 1 pensiune) cu o capacitate de 533 locuri (INSS, 2013).

Tabel 3 Martie 2013 comparativ cu martie 2012(sursă: INSS, 2013)

Următorul grafic reprezintă o comparatie între luna martie a anului 2012 și 2013, între sosiri și inoptări.

Fig. 13 Comparație între anul 2012 și anul 2013 privind sosirile și înoptările

Județul Calarasi beneficiază de un potențial  turistic ce permite dezvoltarea unor forme diverse de turism: cultural, monahal, turism verde și agroturism (Consiliul Judetean Calarasi, 2012).

Potențialul zonei este legat, în special de prezența apelor de suprafață. Fluviul Dunărea mărginește la sud teritoriul județului, iar brațul Borcea, ce se desprinde pe malul stâng în aval de punctul Chiciu, străbate aria urbană de la sud-nord spre sud-vest, după ce formează cotul Borcei. Brațul Borcea, pe care se afla amplasat municipiul Călărași, are99 km lungime. Punctul de trecere al Dunării de la Chiciu – Ostrov este un excelent loc de pescuit și antrenament pentru sporturile nautice. Totodată este un loc oportun pentru plimbări cu ambarcațiuni atât pe Dunăre cât și pe brațul Borcea (Ostroavele Dunării,2010).

Ca forme de turism specializat, aici se pot practica: pescuitul (pe Dunăre, Borcea, bălți și canale), cu cazare pe pontoane – dormitor aflate în proprietate privată, cu posibilitatea închirierii de echipament de campare, vânătoare (rațe și gâște sălbatice, sitari, potârnichi, fazani, iepuri, vulpi, porci mistreți); plimbări cu vaporul pe Dunăre; plaja la Dunăre și Brațul Borcea, plajele fiind bine întreținute, cu nisip fin; sporturi pe apă; turism transfrontalier, dată fiind vecinătatea cu Silistra, Bulgaria, turism religios datorită vecinătății cu lăcașe de cult și locuri de pelerinaj (Mănăstirile Radu Negru, Libertatea, Coslogeni, Dervent, peștera Sfântului Andrei). Așezarea geografică permite turismul transfrontalier, existând un vas de pasageri care face curse între Chiciu și Silistra, precum și mai multe ambarcațiuni de mici dimensiuni (max. 10 locuri) care funcționează în regim de taxi fluvial între Călărași și Silistra (Ghidul turistic, 2012).

4.2.Managementul ariilor protejate analizate

Planul de management al Rezervației naturale avifaunisticăIezerul Călărași.

Aria Specială de Protecție Avifaunistica Iezer-Călărași, este desemnată prin Hotărârea Consiliului Județean Călărași nr.58/26.10.2001 și H.G. 2151/2004.

Se află în administrareasocietății comerciale Piscicola SA Călărași, în baza prevederilor Ordinului nr 494/2005.

Acest sit adăpostește, speciiimportantede păsari protejate, ele sunt:

a) un număr de specii din anexa 1 a Directivei Pasari: 32;

b)un număr de alte specii migratoare, listate în anexele Convenției asupra speciilor migratoare (Bonn): 60;

c) un număr de specii periclitate la nivel global: 7.

Acesta este important pentru populațiile cuibaritoare ale speciilor urmatoare: Aythya nyroca; Ardea purpurea.

Iezerul este alimentat cu apă din Dunăre prin canale artificiale. Activitățile antropice care afectează buna funcționare a rezervației naturale sunt: extinderea suprafeței terenurilor agricole și folosirea de substanțe chimice, ceea ceprovoacă un dezechilibrua ecosistemul care s-a micșorat foarte mult în timp; pescuitul intensiv, care perturbă populația de pește; și măsuri insuficiente pentru prevenirea arderilor de stuf.

Planul de management pentru Ostroavele Dunării: RezervatianaturalaOstrovul Haralambie, Rezervatia naturalaOstrovul Șoimul, Rezervatia naturalaOstrovul Ciocăneși.

Ostroavele Șoimul, Ciocănești și Haralambie sunt desemnateca rezervații naturaleprin HG 2151/2004.Ostroavele din lunca Dunării cuprind habitate de pădure și vegetație de luncă.Acestă arie adăpostește specii importante de păsari protejate, având urmatoarele categorii:

a) un număr de specii din anexa 1 a Directivei Păsări: 38

b) unnumăr de alte specii migratoare, listate în anexele Convenției asupra speciilor migratoare (Bonn): 36

c)un număr de specii periclitate la nivel global: 5

Ostroavele din județul Călărași sunt importante din punct de vedere al diversității biologice, pentru următoarele specii: Coracias garrulus;Falco vespertinus; Platalea leucorodia; Egretta garzetta; Nycticorax nycticorax;Plegadis falcinellus;Phalacrocorax pygmaeus; Ardea purpurea;Haliaeetus albicilla; Ardeola ralloides;Lanius minor;Caprimulgus europaeus; Milvus migrans; Plegadis falcinellus; Phalacrocorax pygmaeus;Sterna hirundo;Tringa glareola; Himantopus himantopus; Ciconia ciconia; Branta ruficollis; Phalacrocorax pygmaeus.

Activitatea antropică în ostroavele din județul Călărași, este reprezentată de: transportul fluvial, prin care se poluează apa; prin construirea barajelor și desecarea bălților peisajul s-a modificat dramatic; prin pescuitul industrials-au devastat rezervele naturale de pește, multe specii find pe cale de dispariție; în ultimi ani s-a produs o intensă defrișare a pădurilor, care a dus la o degradare a malurilor, solurilor și o diminuare a suprafeței pădurilor natural.

Planul de management al Rezervației forestierePădurea Ciornuleasa.

Rezervației forestiere Pădurea Ciornuleasa a fost desemnată și administrată prin Ordinului 494 / 2005.

Rezervația forestiere găzduiește următoarele specii:Cerambyx cerdo, Lucanus cervus și Morimus funereus.

În prezent, rezervația este folosităpentru agreement de către locuitorii din orașul Oltenița, dar și pentru vânătoare, activitatea antropică a dus la scăderea unor specii de animale.În ultimii ani, defrișarea ilegală a arborilor a condus la degradareaecosistemelor forestiereși a diversității biologice.

În concluzie planul de management al ariilor protejate din județul Călărași nu este respectat în totalitate, lipsa de interes a autoritătilor va duce la pierderea unor habitate unice în Europa.

Concluzii

Fluviul Dunărea reprezintă un mare potențial natural pentru dezvoltarea județului Călărași.În plus, potențialul de cooperare cu teritoriile invecinate arealului periurban poate fi valorificat prin integrarea în rețele turistice.

Dealtfel, turismul este destul de slab reprezentat din cauza infrastructuri aproape inexistentea porturilor fluviale și reducerea treptatăa activității acestora, sunt factori care au contribuit la scăderea gradului de utilizare a potențialului existent.

Dar cu toate acestea Dunărea reprezintă o atracție turistică pentru cei care vor să călătoreasca în croaziere, acest fapt ducând la o creștererapidă dupăreluarea acestora în 2003. Croazierele se organizeazădin martie pânăîn noiembrie și au o duratăde pânăla patru zile. Acestea sunt organizate de Asociația de Promovare turisticăInternațională“Die Donau”, o organizație cu reprezentare în cadrul tuturor operatorilor din țările implicate. ANT este reprezentantul oficial pentru România.

Pe lângă oportunitățile oferite de Dunăre în ceea ce privește transportul de marfă dar și turistic, Dunărea a mai creat și niste oaze de relaxare, de o frumusețe comparabilă cu cea din Delta Dunării.

În lunca Dunării se găsesc zone umede și ostroave unde peisajul este deosebit de complex prin extraordinara alternanță de grinduri de diferite mărimi, întinsuri, mlaștini,bălți, lacuri populate cu variate biocenoze terestre și acvatice, loc de viață a sute de specii de păsări, pești, batracieni, mamifere. Dar cu toate aceste oportunității turismul este slab dezvoltat în zonele protejate.

Zona are un mare potențial turistic datorită fluviului Dunărea care a ajutat la dezvoltarea zonei, creând ariile protejate, dar și facilitatea de transport naval de marfa și de oameni. Pentru a se valorifica mai bine potențialul zonei ar trebui să se realizeze un plan de management turistic.

Bibliografie

Agenției pentru Dezvoltare Regionala, 2013, Analiza Socio – Economică a regiunii sud Muntenia, http://www.adrmuntenia.ro/imagini/upload/analizasocecpdr20142020draft3revizuit0213_am_encrypted.pdf (accesat în aprilie 2013)

Administrația Națională “ Aplele Române”, 2011, Istoricul planului de management al bazinelor hidrografice, http://www.rowater.ro/SCAR/Istoriculplanuluidemanagementalbazinelorhidrografice.aspx (accesat în mai 2013)

AhnerD., 2011,Strategia ue pentru regiunea Dunării, http://ec.europa.eu/regional_policy /sources/docgener/panorama/pdf/mag37/mag37_ro.pdf (accesat în mai 2013)

Adler M. J., 2011, Danube Floodrisk Project – Stakeholder oriented flood risk assessment for the Danube floodplains, Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor, București

Banu A. C. (1966), Asupra genezei și vârstei limanelor fluviatile de pe cursul inferior al Dunării și al afluenților săi, Hidrobiologia,București

Bărbănțan G., 2003, Aspecte privind deyvoltarea navigației Dunărene în spațiul Românesc (1829 – 1878), http://banatica.ro/media/b19/gbap.pdf (accesat în mai 2013)

Bogdan O.(1980), Potențialul climatic al Bărăganului, Ed. Academiei Române, București

Boșneagu R., 2008, Influența modificărilor Geo – Climatice Globale și Regionale asupra dezvoltării durabile în Dobrogea, Direcția Hidrografică Maritimă Constanța

Boerescu B., 1873, Codicele Române (Colecțiune de toate legile), Apendice la Codicele Române după ordine cronologică, anii 1873-1874, București

Consiliul Judetean Calarasi, 2012, Informatii generale despre Calarasi,http://www .calarasi.ro/ro/ (accesat in aprilie 2013)

Codreanu M., 2001, Propuneri pentru managementul integrat al incintei Boianu – Sticleanu și reconstrucția ecologică a incintei Călărași – Raul, Proiect “ Controlul poluării agricole”, România

Doniță N., Biriș A. I., Filat M., Roșu C., Petrilă M., 2008, Ghid de bune practici pentru managementul pădurilor din Lunca Dunării, Editura Silvică, București

Dihoru Gh., Negrean G., 2005, Red book of the vascular plants from Romania, In: Bioplatform – Romanian National Platform for Biodiversity, Ed. Academiei Române, București

Directia de Sanatate Publica Calarasi, 2011, Raportul Județean al calității apei potabile în Județul Călărași 2011, http://www.aspcl.ro/RAPORTAPAPOTABILAAN2011.pdf (accesat în mai 2013)

Dumitrescu V., 2003, Lucrări hidrotehnice și portuare, Iptana, Constanța

Gabor O., Serban.P, 2004 Convietuim cu viiturile, Hidrotehnica, București

Gâstescu, P. (1963), Lacurile din R.P.R., Editura Academiei, Bucuresti

Georgescu, C., C. (1931), Contributii la studiul padurilor dintre Comana si Dunare, Revista Padurilor, 43, 12, Bucuresti

Ghidul turistic, 2012, POTENȚIAL TURISTIC Jud. Călărași, Călărași, http://www.ghidul turistic.ro/primarii.php?lang=ro&primarie=45 (accesat în iunie 2013)

Ianovici V., (1969), Geografia Văii Dunării Românești. Institutul de Geologie și Geografie al Academiei R.S.R. Editura Academiei Române. București

Ionașcu G., 2012, Exploition and development of wood in the danube flood plain, universitatea “Transilvania” Brașov

Institutul național de statistică (INSS), 2013, Turism – luna martie 2013 și perioada 1.I31.III.2013 – Județul Călărași, http://www.calarasi.insse.ro/cmscalarasi/rw/resource/comuni catdepresaturism_martie_2013.pdf?viewtrue (accesat în iunie 2013)

Ministerul Mediului, 2012, Starea Deltei Dunării, http://mmediu.ro/actualitate/master_ plan _delta/Cap3.pdf (accesat in aprilie 2013)

Ministerul Mediului, 2010, Raportul anual privind starea factorilor de mediu în Județul Călărași în anul 2010,http://apmcl.anpm.ro/files/APMCalarasi/rapoartelunar estareamediului/rap.anul2010.pdf

Ministerul mediului, 2010, Protecția naturii și biodiversitatea, http://www.anpm.ro/upload/48 584_5.Cap.5.ProtectiaNaturiisiBiodiversitatea.2010.pdf (accesat in aprilie 2013)

Ministerul Mediului, 2006, Formular standard Natura 2000, http://natura2000.mmediu.ro/ upl//formulare/rospa0051_iezerul_calarasi_formular_standard.pdf (accesat în iunie 2013)

Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, 2007, Programul Operațional Sectorial de MEDIU,http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cdafd/Doc_prog/prog_op/4_POS_ Mediu01.04.2013/POS_Mediu_RO_29_03_2013_final.pdf (accesat în mai 2013)

Ministerul dezvoltării regionale și administrației publice, 2012, Dezvoltare teritorială durabilă a teritoriului Dunării din România, http://www.mdrt.ro/userfiles/espon/dimensiuneteritoriala/reuniune2/materiale05.pdf(accesat în mai 2013)

Ministerul Transporturilor, 2008, Strategia pentru transport durabil pe perioada 2007-2013 și 2020, 2030, http://www.mt.ro/strategie/strategiisectoriale_actenormative/strategiedezvoltare durabilanouaultimaforma.pdf (accesat în mai 2013)

Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, 2012, Aspecte relevante ale stării actuale a mediului, http://www.mie.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_ teritoriului/patn_elaborate/secVI/raport_mediu/faza1/vol1/cap3.pdf (accesat în mai 2013)

Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, 2012, Protecția naturii și biodiversitatea, http://apmag. anpm.ro/upload/76115_Cap5 Protectianaturiisibiodiversitatea.pdf (accesat în mai 2013)

Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, 2010, Protecția naturii și biodiversitatea, Raport anual – Starea factorilor de mediu în România, http://www.anpm.ro/docfiles /view/48584 (accesat în iunie 2013)

Ministerul Mediului, 2011, Formular standard Natura 2000, http://natura2000.mmediu.ro/ upl//formulare/rospa0051_padurea_ciornuleasa_formular_standard.pdf (accesat în iunie 2013)

Munteanu C., și colab., 2010, Conservarea și managementul integrat al ostroavelor de pe Dunăre, România, Editura Green Steps, Brasov

Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, 2013, 2 februarie – Ziua Mondială a Zonelor Umede, http://www.anpm.ro/2_februarie_ziua_mondiala_a_zonelor_umede-85376 (accesat în iunie 2013)

Munteanu C. și colab., 2009, Flora și fauna ostroavelor de pe dunăre, Editura Green Steps, Brașov

Natura 2000, 2000, Natura 2000 în România, http://www.natura2000.ro/reteaua/romania/ (accesat în mai 2013)

Ostroavele Dunării,2010, Influența activităților umane asupra vegetației din ostroave, http://www.ostroaveledunarii.ro/ (accesat in aprilie 2013)

Posea Gr., Popescu N., Ielenicz M., 1974, Relieful României, Editura Științifică, București

Parichi M., Stănilă A. L., Cruceru N., 2005, Solurile principalelor unități de relief din România, Editura Fundației „România de Mâine”, București

Paraschiv, D., 2002, Suprafața de denudație pre-mesogeană (relief cadomian) la exteriorul Carpaților românești, Stud. Cerecet. Geol. Geofiz. Geogr., Geografie, nr. 43. Editura Universității din București

Paraschiv, D., (1979), Platforma Moesică și zăcămintele de hidrocarburi. Edit. Academiei R.S.R., București

Părnuță G., Mihai G., Ștețca I., Petrila M., 2010, Aspecte noi privind stabilitatea și delimitarea regiunilor de proveniență pentru materialele forestiere de reproducere din România, Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, București, Romania

Popescu N., Ielenicz M., 2003, Relieful Podișului Dobrogei – Caracteristici și Evoluție, Universitatea din București, București

Posea Gr., 1989, Câmpia Bărăganului, Ed. Terra, București

Pagitur, 2011, Lunca Dunării – scurtă descriere, obiective turistice și informații utile, http://www.pagitur.ro/informatii/LuncaDunCriitareas7, (accesat în mai 2013)

Spahiu M., Ștefan N., Sălăjan L., 2006, Efecte ale fenomenelor hidrologice extreme pe Dunăre- sectorul. Călărași – Hârșova din anii 2003 și 2006, Facultatea de Geografie București

Staraș M., Știucă R., Nichersu I., 2008, Studiu de dezvoltare, Redimensionarea ecologică și Economică pe sectorul Românesc al Luncii Dunării, Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, Tulcea

Stanciu E., Florescu F., 2009, Ariile protejate din România noțiuni introductive, Editura „Green Steps”, Brasov

The Convention on Biological Diversity, 2010, Arii naturale protejate de interes național, http://biodiversitate.mmediu.ro/despre-arii-protejate/arpm/arpm-pitesti/arii-naturale-protejate-de-interes-national-1/ (accesat în mai 2013)

Vădineanu, A., 1998, Dezvoltare durabilă – Teorie și practică, Vol. 1, București, Ed. Universității din București

Vasiliu O., 2012, Portul turistic Oltenița. Trecut și viitor, http://www.nauticamagazine.ro /info/porturi/articol-portul-turistic-oltenia.-trecut-si-viitor (accesat în mai 2013)

Vraciu S., 2007, Plan urbanistic general comuna Perisoru jud. Călărași, Raport de mediu, Călărași

Vișinescu I., Bularda M., 2008, modificări severe în regimul hidrologic al dunării și impactulacestora asupra agriculturii în lunca îndiguită, agrotehnica culturilor, AN. I.N.C.D.A., VOL. LXXVI, Fundulea

Wikipedia, 2012, Călărași, http://ro.wikipedia.org/wiki/Călărași (accesat în aprilie 2013)

Wikipedia, 2013, Iezerul Călărași, http://ro.wikipedia.org/wiki/Iezerul_Calarasi (accesat în mai 2013)

Wikipedia, 2013, Ostrovul Șoimul, http://ro.wikipedia.org/wiki/OstrovulSoimul (accesat în mai 2013)

Wikipedia, 2013, Ostrovul Haralambie, http://ro.wikipedia.org/wiki/Ostrovul_Haralambie (accesat în mai 2013)