Importanta Diagnosticului Riscurilor la Nivelul Intreprinderilor Agricole

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. Aspectele teoretico-metodologice privind diagnosticul riscurilor în activitatea întreprinderii

Esența și importanța diagnosticului în activitatea economico-financiară a întreprinderii

Conceptul și tipologia riscurilor

Metodele de determinare a riscurilor la nivel de agent economic

CAPITOLUL II. Analiza economico-financiară a întreprinderii CAP,,Basarabia”

2.1 Caracteristica condițiilor naturale a întreprinderii CAP,,Basarabia”

2.2 Caracteristica economico-financiară a întreprinderii CAP,,Basarabia”

CAPITOLUL III. Diagnosticul riscurilor la nivel de întreprindere

3.1 Diagnosticul riscurilor naturale și economice și evaluarea pierderilor cauzate de acestea

3.2 Diagnosticul riscului financiar și de faliment

3.3 Căi de preîntîmpinare și reducere a riscurilor în întreprinderea CAP,,Basarabia”

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

[NUME_REDACTAT] în care viețuim reprezintă o lume în care suntem expuși zilnic la diferiți factori de risc. Raționala și eficienta gestiune a riscurilor a format mereu o majoră preocupare atît a teoreticienilor cît și a practicienilor.

Teza dată are drept scop sistematizarea și consolidarea cunoștințelor practice și teoretice obținute pe parcursul anilor de studii,la fel dezvoltarea aptitudinilor de sinteză,analiză și studiere a literaturii,lărgirea cunoștințelor intelectuale și profesionale. Diagnosticul riscurilor și la general riscurile reprezintă o actuală și importantă temă atît la momentul actual cît și în perspectiva mileniului trei. Această lucrare este necesară persoanelor care își doresc să se aprofundeze mai detaliat în esența celor mai noi și mai utile tipuri de riscuri.

După cum se urmărește de-a lungul anilor evoluția economică generală descrie și crează noi și variate tipuri de riscuri iar îmbunătățirea operațiunilor internationale fară precedent explică apariția altor tipuri de riscuri.În această lucrare vom analiza diferite moduri de clasificarea a riscurilor,noțiuni și păreri ale diferitor autori privind riscurile.

Teza data are la bază trei capitole,fiecare capitol conținînd cite două-trei subcapitole. Astfel primul capitol întitulat : ,, Aspectele teoretico-metodologice privind diagnosticul riscurilor în activitatea întreprinderii” are drept scop scoaterea în evidență a celor mai noi și totodată a celor mai necunoscute tipuri de riscuri,definirea conceptului de risc,definirea și explicarea metodelor de determinare a riscurilor la nivel de agent economic și nemijlocit relatarea esenței și importanței diagnosticului în activitatea întreprinderii.Al doilea capitol întitulat : ,,Analiza economico-financiară a întreprinderii”. Analiza acestui capitol se efectuează pe baza datelor întreprinderii din perioada anilor 2012-2014.Obiectivele ecestui capitol sunt : caracterizarea condițiilor climaterice a întreprinderii CAP,,Basarabia” și caracteristica economico-financiară a întreprinderii.Al treilea capitol cu denumirea : ,,Diagnosticul riscurilor la nivel de întreprindere” ca și capitolele anterioare urmărește relatarea urmatoarelor obiective : diagnosticul riscurilor natuarale,de faliment,economice și financiare, și evaluarea pierderilor cauzate de acestea și căile de preîntîmpinare și de reducere a riscurilor în întreprinderea CAP ,,Basarabia”.

CAPITOLUL I. Aspectele teoretico-metodologice privind diagnosticul riscurilor în activitatea întreprinderii

Esența și importanța diagnosticului în activitatea economico-financiară a întreprinderii

Diagnosticul vizează identificarea funcționării sistemului sub raport funcțional și structural și se formează pe baza datelor despre starea acestora.

Conceptul de diagnostic la nivel de întreprindere,poate fi definit într-un sens mai larg pe baza a doua aspecte:

întreprinderea în dependență de funcțiile și de structura sa,poate fi comparată cu un organism viu,astfel fiind supusă unor legi de creștere,de echilibru și de adaptare;

unitatea economică adică întreprinderea trebuie să fie pregătită să identifice ușor și într-un timp foarte scurt dezechilibrele și alte momente mai puțin plăcute și să ia măsurile corespunzătoare.

Pentru a defini noțiunea de diagnostic al întreprinderii,se folosește concordanța între procesele economice și cele biologice, respectiv între întreprindere și organismul uman(fig.1.1).

Fig 1.1 Dualitatea diagnosticului [Elaborat de autor în baza sursei ]

Avîndu-se în vedere etimologia termenului ,,diagnostic” acesta reprezintă capacitatea de comprehensiune și este inclus în teoria și practica medicală, iar prin afinitate, în activitatea întreprinderii ca organism social.

Originea cuvîntului ,,diagnostic” își are originea din limba greacă de la cuvîntul grecesc"diagnostikos" ceea ce semnifică aptitudinea de a distinge, de a repartiza un subiect în dependență de felul de manifestare a acestuia. Într-o accepție sintetică,diagnosticul prezice repararea disfunctionalitaților și simptomelor a unei întreprinderi, studiu și analiza faptelor și responsabilitaților, găsirea cauzelor generate de fapte și simptome, efectuarea unor programe de acțiune. Elaborarea unui diagnostic a  unei unități economice se poate efectua nu doar cînd întreprinderea se află într-o stare dificilă dar și atunci cînd ironic spus întreprinderea are o stare de sănătate bună dar din motive de control își dorește îmbunătățire ei.

(ceva despre fayol ) Fayol H., ( )Oscar J., ( )[NUME_REDACTAT], ( )G. Plesoianu,într-un cuvînt specialiștii în domeniu au relatat definiția diagnosticului drept o etapă,un rezultat,un proces sau o metodă.

În viziunea specialistului [NUME_REDACTAT] Thibout, diagnosticul ține de identificarea raspunsurilor la unele probleme, ca de exemplu:

      Care sunt rezultatele intreprinderii?

      Dacă rezultatele intreprinderii au un nivel satisfăcător sau nu și de ce?

      Care sunt performantele și obiectivele propuse?

      Ce este necesar de efectuat pentru atingerea lor?

      Care sunt metodele precise ce urmează a fi efectuate,cît pe termen lung atît și pe termen scurt?

În plan economic termenul de diagnostic,la nivel de unitate economică relatează succesiunea defecțiunilor activității ei, identificarea și cercetarea responsabilităților și scopurilor propuse, găsirea măsurilor și cauzelor care ar duce la ameliorarea circumstanței.

Indiferent de poziția celui care efectuează diagnosticul,motivația acestuia reprezintă interpretarea, cercetarea și cunoașterea realității obiective. Deci ca instrument de acțiune diagnosticul, apare la fel unui examen complet "fiziologic" și "anatomic" al întreprinderii.

În procesul de evaluare a întreprinderii diagnosticul economico-financiar are un rol important de:

-concentrare a concluziilor care rezultată din alte tipuri de diagnostic;

-înzestrare a concordanței dintre metodele de evaluare și diagnostic;

În analiza-diagnostic o condiție inevitabilă este identificarea corectă a acțiunilor și ocolirea informației neutile. Prin diagnosticarea unei întreprinderi în vederea evaluării se urmărește cunoașterea tuturor laturilor activității acesteia, de aceea, principalele domenii ale diagnosticului le constituie chiar funcțiile întreprinderii, respectiv:

funcția juridică-patrimonială;

funcția comercială;

funcția tehnică a producției;

funcția de organizare (managerială);

funcția financiar-contabilă. [17, p.47]

Pentru evaluare,diagnosticul are nu doar rolul de a relata situația întreprinderii la un moment dat, dar și rolul de a orienta și a menține proiecțiile economico-financiare.

În scopul evaluării,realizarea diagnosticului întreprinderii relatează parcurgerea următoarelor etape:

Identificarea problemelor care au fost supuse analizei;

Înzestrarea informațiilor financiare și contabile cu scopul folosirii la diagnosticul și analiza documentelor care stau la baza lor;

Scoaterea în evidență a diferitor fenomene economico-financiare,care vizează punctele forte și punctele slabe ale activității.

4. Analiza deslușitoare a cauzelor dificultăților și a "handicapului" activităților;

5. Concluzii și propuneri

prezentarea informației partenerilor sociali despre starea întreprinderii,despre felul cît de eficient sunt utilizate resursele;

identificarea metodelor de îmbunătățire a performanțelor;

relatarea noilor surse de avantaj concurențial;

identificarea noilor strategii de dezvoltare într-un mediu concurențial;

6. Prezentarea rezultatelor analizei-diagnostic într-un raport.

Deosebit de complexe sunt obiectivele diagnosticului. Complexitate obiectivelor diagnosticului ține de multitudinea de laturi ocupate de cei care-1 efectuează și ca un rezultat din varietatea de viziuni, de scopurile propuse și bineînțeles de accesibilitatea informației.

Obiectivele diagnosticului sunt:

1 elaboarea unui sistem de conducere și organizare care corespunde perioadei respective;

echilibarea stării întreprinderii și asigurarea îndeplinirii funcțiilor sale;

prevenirea fenomenelor care produc dezechilibre sau tulburări funcționale,ca consecințe a influenței factorilor interni;

identificarea căilor și mijloacelor de rectificare a eventualelor dezechilibrări;

concretizarea direcțiilor de dezvoltare a rezultatelor satisfăcătoare și performanțelor obținute din utilizarea corectă a resurselor disponibile.

Conform celor menționate mai sus,este necesar ca diagnosticul să pună în vigoare punctele "slabe" și "forte" ale unității economice și să propună soluții pentru remedierea carențelor, precum și metodelor pentru consolidarea și dezvoltarea laturilor pozitive, cu scopul îmbunătățirii activității unității.

Succesul analizei diagnostic depinde de respectarea următoarelor cerințe:

analiza diagnostic presupune găsirea,observarea,analiza   problemelor si elaborarea metodelor și recomandărilor optime;

în cadrul analizei diagnostic nu se prescriu solutii "prefabricate";

diagnosticul are loc intr-o perioada de timp limitată (2-3 saptamani maxim);

diagnosticul trebuie de realizat de persoanele calificate în organizare și conducere dar care să nu fie din întreprindere,pentru a se putea indeplini criteriul obiectivitații;

soluțiile și ,,prescripțiile” în diagnostic țin îndeosebi de modul în care "pacientul" a fost convins de utilitatea luării unor măsuri corecte.

În dependență de obiectivele urmărite, se pot efectua anumite grupaje ale diagnosticului cu proceduri de lucru și compartimente corespunzătoare. Astfel,în primul rînd diagnosticul va analiza întreprinderea, după care va trece la studierea funcționării și organizării subsistemelor componente, fie pe domenii de funcțiuni, fie separat pe activități.

În acest context, putem distinge două tipuri de diagnostic:

diagnosticul global de sistem care mai este numit și diagnosticul global strategic;

diagnosticul de subsistem,care la fel mai are denumirea de diagnostic funcțional;

Diagnosticul global strategic ține de constituirea generală a unității agricole și are ca scop aprecierea funcționării și structurii acesteia ca structură de ansamblu. Acest diagnostic tinde spre stabilirea poziției unității în spațiul în care dinamizează și dă voe acesteia în măsură practică să-și îmbunătățească situația de ansamblu.

Diagnosticul de subsistem se realizează,de obicei,după ce s-a efectuat analiza globală a întreprinderii. Acest tip de diagnostic are un orizont mai limitat,se folosește la analiza funcțională și tinde să stabilească:

Felul în care sunt efectuate diferite activități

Gradul de constituire al compartimentelor care au sarcina efecuării activității corespunzătoare.

Modul în care sunt folosite procedeele și tehnicile de organizare și planificare, potrivit exigențelor fiecărei structuri.

Tipologia diagnosticului,în dependență de mai multe criterii poate fi redată și prin intermediul unei scheme:

Fig.1.2 Tipologia diagnosticului Elaborat de autor în baza sursei [MARGULESCU D. – Diagnostic economico-financiar – concepte, metode, tehnici, [NUME_REDACTAT], Bucuresti, 1994]

Diagnosticul general se axează pe organizația în ansamblul său, ținînd cont de funcționarea și structura acesteia ca sistem global. Astfel, se elaborează un program de măsuri pentru orice fel de activități, incluzîndu-se și sistemul managerial al acesteia.Diagnosticarea generală se face atunci cînd intreprinderea se luptă cu probleme complicate sau cînd se inițiază schimbări radicale în activitățile acesteia.

Diagnosticul parțial se execută pentru unul din compartimentele principale ale întreprinderii(comercial, factorul uman,financiar,producție)

Diagnosticarea de specialitate este axata pe o problema majora, cum ar fi: calitatea produselor, costurile de productie, rentabilitatea firmei sau a unor grupe de produse

Diagnosticul de rezultate ține de studierea principalelor rezultate obtinute de întreprindere în trecut. În acest tip de diagnosticare se corelează rezultatele obtinute la etapa actuală cu scopurile fixate si cu rezultatele din etapa precedentă.

Diagnosticul de perspectivă care mai are denumirea de diagnostic de vitalitate conturează potențialul organizației de a face față unor exigențe si situații viitoare.

Diagnosticul de evaluare include analiza îndeplinirii obiectivelor întreprinderii și ,,procurarea” de informații pentru fixarea obiectivelor pentru un termen viitor.

Diagnosticul exogen este efectuat de specialiști din exteriorul întreprinderii. Avantajul diagnosticului exogen este prezentarea unei "priviri din afară", astfel relevîndu-se mai rapid și mai usor unele insuficiențe si cauzele care le generează și, deseori obtinîndu-se rezultate mai bune în ceea ce ține de obiectivitatea și calitatea diagnosticului.

Diagnosticul endogen este efectuat în totalmente de specialisti din întreprinderea respectivă,fiind necesară specialializarea corespunzătoare și criteriul obiectivității.

Diagnosticul mixt uneste specialiștii din intreprindere si din eteriorul ei;acest tip de diagnostic este considerat unul din cele mai bune tipuri de diagnostic deoarece reprezinta avantajul unui "fond de informatii" întregit cu stagiu si capacitatea specialistilor din domeniu.

Diagnosticul in cascadă care mai este numit și diagnostic plurifazic este alcătuit din mai multe diagnostice partiale, ce rezultă unul din altul în dependență de legăturile cauzale identificate.

Diagnosticul direct care mai e numit și monofazic se elaborează independent, derulîndu-se într-o singură etapă.