Importanța diagnosticului paraclinic. [619062]

UNIVERSITATEA ”TRANSIL V ANIA” BRAȘOV
FACULTATEA DE MEDICINĂ
PROGRAMUL DE STUDIU:
Laborator clinic

LUCRARE DE LICENȚĂ

Diagnosticul de certitudine în
toxocaroză la om.
Importanța diagnosticului paraclinic.

ÎNDRUMĂTOR:
Prof.univ.dr.med. NEMET CODRUȚA
AUTOR:
Tabacu Gh. Oana Maria

BRA ȘOV
2017

2
I. PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL I
Introducere……………………………………………………………………………….4

CAPITOLUL II
2.1. Răspandire geografică………………………………………………………………6
2.2. Istoric……………………………………………………………………………….8

CAPITOLUL III
3.1. Etiologie – ciclul evolutive…………………………………………………………9
3.2.Morfologia parazitului toxocara canis……………………………………………..11
3.3. Patogenie…………………………………………………………………………..13
3.4. Mod de infectare…………………………………………………………………..14
3.5. Boala – manifestări clinice…………………………………………………………16

CAPITOULU IV
4.1. Investigații paraclinice si de laborator folosite pentru diagnosticul toxocarozei……17
4.2. Diagnostic parazitologic……………………………………………………………17
4.3. Diagnostic imagistic…………………..……………………………………………18
4.4. Diagnostic imunologic…………………..…………………………………………18
4.5. Diagnostic difere nțial……………………………………………………….. ………………………….19
4.6. Profilaxie si combatere…………………………………………………………………………………. 19
II. PARTEA SPECIALĂ
CAPITOLUL I
1.1. Scopul studiului……………………………………………………………………21
1.2. Obiectivele st udiului……………………………………………………………….21

3
CAPITOLUL II
Aparatura folosită……………………………………………………………………….22
CAPITOLUL III
Material si metodă………………………………………………………………………26
CAPITOLUL IV
Rezultate si discuții……………………………………………………………………..28
CAPITOLUL V
Concluzii……………………………………………………………………………….65
BIBLIOGRAFIE

4

PARTEA
GENERALĂ

5
Capitolul I.
Introducere
Toxocaroza sau Larva Migrans Viscarala este o parazitoză determin ată deparazitul
Toxocara canis, cu localizare în ficat, mai rar ocular sau cerebral. La animal boala poate evolua cu
stări febrile, leucocitoză cu eozinofilie crescută și afectarea ficatului cu hepatomegalie. La om
afecțiunea este accidental, parazitul se găsesște în situația de impas parazitologic, simtomatlogia
mai c omplex și evolutia clinică mai gravă.

6
Capitolul II
Răspândire geografică

Figura 1, Distrubuția Toxocarozei în lume. Punctele roșii reprezintă țarile unde s -a raportat boala. Hartă preluată din baza de date
GIDEON

Răspândirea geografică a toxocarei este universală, putându -se întâlni atât în țările
cu climă caldă, cât și în țările cu climă mai rece. Toxocaroza poate apărea ca o boală rară, datorită
comunicări scăzute a cazurilor, dar în realitate putând fi mult mai frecventă, fiind corela tă cu
deprinderi igienico -sanitare precare, un nivel de viață modest. Cei mai expuși sunt copiii care au
obiceiuri alimentare vicioase (pica) sau se joacă in pământul contaminat cu larve de toxocara.
Repartiția geografică a toxocarei este dependentă de p rezența canidelor, felidelor și
alte mamifere carnivore care reprezintă focarul de infecție.Creșterea numărului de câini, în special
cei fără stăpân, în orașe, excreția de helminți maturi în mediu ambiant, rezistenta ouălor în mediu

7
extern sunt de asemenea factori care contribuie la răspândirea tot mai mare a infecției cu Toxocara
la oameni.
Nivelul de infectare diferă de la o țară la alta, în țările din zonele mai calde precum
cele din Insulele Caraibe fiind de până la 80%, pe când în zonele mai temperat e, în țări mai
civilizate precum Belgia ajungând la valori de 2.6% din parazitoze.
După datele OMS (2004), fiecare al treilea locuitor al Europei este infectat cu cel
puțin un parazit . Cu toate acestea prevalența si incidența infecțiilor umane cu helminți nu este
cunoscută cu exactitate.

8
Istoricul bolii
Toxocaroza a intrat în atenția personalului sanitar relativ curând. Primul caz de
infectare cu Toxocara cati a fost raporat în 1824, dar acest parazit este mai puțin frecvent la om
decât la animal.
Atenția este în special focusată pe Toxoxara canis, care a fost identificată la câini
în secolul al 18 -lea, dar nu a fost studiată până în 1908, când G.H.F. Nuttal si C Strickland au
examinat un lot de câini în Cambridge, Anglia, descoperind 17 câini infectați din cei 24 studiați.
Primele cazuri de infectare cu Toxocara canis la om, au fost descoprite abia în 1950,
ca mai apoi in 1952, dupa descoperirea mai multor cazuri să se facă legătura dintre Toxocaroza
umană si câini. În 1958 J.F.A Sprent a reușit să descrie ciclul biologic și mecanismul de transmitere
a Toxocarei.
Multe aspecte importante ale toxocarozei au fost elucidate în studii ce au urmat,
deși atenția a fost mai mare pe forma oculară, fiind mai ușor de diagnosticat. În timp s -a dovedid
că forma viscerală este mai frecventă.

9
CAPITOLUL III
Etiologie – Ciclul biologic
Toxocara canis face parte din ordinul Nemathelmint, clasa Nematodelor, familia
Ascaridoidea, genul Toxocara.
Genul Toxocara cuprinde nematode cu ciclul obligatoriu în sol și este specific
animalelor. Parazitul câinelui – Toxocara canis si parazitul pisicii – Toxocara cati, sunt specii
înrudite cu Ascaris lumbricoides – specia întâlnită numai la om.
Ciclul biologic al parazitului Toxocara canis

Figura 2 : Ciclul evolutiv al Toxocara canis (CDC Atlanta)

10
Gazda definitivă este reprezentată de câine, unde forma adultă se va regăsi în
intestin. Ouăle sunt eliminate odată cu materiile fecale ale acestuia în mediul extern, ajungând pe
sol. . Odată ajunse pe sol încep procesul de embrionare și devin infecțioase în anumite condiții de
umiditate, temperatură și ferite de razele solare.
Parazitul adult se poate găsi în intestinul câinelui încă de la naștere, datorită
infectării pe cale transplacentară sau prin la pte. De asemenea câinele se mai poate infecta și prin
ingerarea de ouă din sol.
Viermele -femelă odată fecundat va elimina oul în sol prin materiile fecale ale
animalului. Oul începe în sol etapa de embrionare, care durează aproximativ 2 -5 săptămâni, cu
formarea primei larve, aceasta reprezentând stadiul infecțios atât pentru om cât si pentru
câine.După infecție larvele își vor începe ciclul perienteric, unele larve vor migra către diferite
țesuturi , unde vor rămâne viabile ani de zile. O parte din larve își vor găsi drumul spre intestin,
unde vor deveni viermi adulți, astfel completând ciclul. La om, larva se află într -un impas de
maturizare, deoarece nu -și poate completa ciclul de viață și rămâne in stadiul de larvă.

11
Morfologia parazitului Toxocara canis
Parazitul adult se va găsi exclusiv în intestinul câinelui, niciodată la om.
Morfologic se aseamănă cu Ascaris lumbricoides, dar având dimensiuni mai mici. Femela de
toxocara masoară 6 -18 cm si 1 -2 mm grosime, iar masculul 4 -6 cm si 0,3-0,8 mm grosime. Au
aspect general al corpului ușor piriform la extremitatea cefalică, unde prezintă o pereche de
aripioare cuticulare cervicale late cu dispoziție laterală, paramediană proximală ( figura 3)

Figura 3 Vierme de Toxocara canis ( https://s -media -cache –
ak0.pinimg.com/736x/7d/03/c2/7d03c27ae87b0901fd0e6161568a1e8d.jpg )

Viermii au o culoare gri -albicioasă, roz -maronie la femelă, datori tă unei
hemoglobuline -like din pseudocel. Masculul are capătul distal încurbat cu aspect de cârjă, dotat cu
doi spiculi terminali și niște papile perianale caracteristice la acest nivel. Masculul are capatul
distal incurbat, avand aspect de carja, dotat cu doi spiculi terminali si niste papile perianale
caracteristice.

12
Oul fertil de Toxocara canis are o culoare maronie (brun -închis), măsurând 85/75 µm, cu
înveliș extern gofrat, prevăzut cu fosete superficiale, puțin adânci distinctive, perete subțire și o
masă vetelină internă cu rol nutritiv pentru celula ou neinfecțioasă, dar aptă de evoluție în sol.

Figura 4, Oul de Toxocara Canis (colecția D.Steriu)
Larva ce se va întâlni în țesuturile omului măsoară 450 µm lungime și 16 -20 µm
grosime, prinsă într -un înveliș concentric multicelular dominat de eozinofile, ce au diametru de 1 –
3 mm – granulom eozinofilic perilarvar, amprenta histopatologica a toxocarei umane.

Figura 5, Larva de Toxocara canis, https://www.cdc.gov/dpdx/toxocariasis/index.html )

La om, parazitul nu își poate completa ciclul de viața, unde va rămâne la stadiul de
larvă, un stadiu imatur, aflându -se în „impas” de maturizare. Omul se infectează prin ingerarea
oului de T oxocara ce se gasește pe vegetale sau mâna murdară.

13
Patogenie
Intensitatea manifestărilor clinice depinde de numărul ouălor ingerate. Oul de
toxocara odată ajuns în stomac, sub acțiunea sucurilor gastrice, vor ecloza si eliberează larvele
infecțioase în organism. Aici larva traversează peretele intestinal și începe un ciclu perienteric, pe
cale portală vor migra mai întâi în ficat, apoi în plămân, de unde trec in circulația sistemică pentru
a se răspândi mai apoi în diferite organe și țesuturi(ochi, rinic hi, mușchi și țesutul nervos central).
Larvele oprite din evoluție sunt cuprinse într -o rețea de țesut conjunctiv, în ochiurile
căreia se adună: eozinofile, limfocite, celule epitelioide dispuse în palisadă, celule gigant. Pe
măsură ce parazitul este in activat, celulele gigant vor deveni din ce în ce mai mari, organizându –
se în granuloame caracteristice ovoidale sau piriforme. În granuloame larvele vor fi distruse sau
pot continua să trăiască și să se dezvolte cel puțin încă doi ani după incapsulare. Pe suprafața
ficatului granuloamele au aspectul unor pete albicioase de 2 -3 mm pe fondul roțș al ficatului.
Mod de infectare
Oamenii se infectează accidental cu ouă embrionate infecțioase de Toxocara, de pe blana
cățeilor, de pe sol sau prin consumul de alimente contaminate.
Căinii si pisicile sunt izvorul de infecție prin contaminarea solului cu ouă embrionate
infecțioase. Omul se mai poate infecta și prin contactul direct cu animalele infectate.
Are receptivitate generală, indiferent de sex, vârstă sau mediu de proveniență, dar datorată
deprinderilor nesănătoase ale copiilor aceștia sunt în mod obișnuit mai afectați. Mai poate fi
încadrată și ca boală profesională la medicii veterinari.
Factorii de risc în toxocaroză sunt reprezentați de multitudinea an imalelor fără stăpân, în
special al câinilor, zonele defavorizate din punct de vedere socio -economic, nerespectarea
minimelor reguli de igienă personală. Un ajutor în răspândirea ouălor infectate o reprezintă și
sezonul ploios, ele ajungând să infesteze su prafețe mari de teren datorită apelor de ploaie. În
sezonul cald se inregistrează cele mai multe cazuri , datorită contactului mai facil cu solul.

14
CAPITOLUL IV
Boala
Toxocaroza sau Sindromul de Larva Migrans Visceralis (LMV) prin infecția
cu Toxocara c anis
Perioada de incubație a bolii este dependentă de doza infectantă și organul afectat,
aceasta poate fi de cateva luni. Manifestările clinice ale toxocarozei sunt influențate de organul
colonizat. Polimorfismul semnificativ din clinica toxocarozei are însă și baze imunopatologice,
răspunsurile gazdei fiind diferite. Debutul fiind de obicei lent, progresiv.
Manifestări clinice:
Toxocaroza antrenează simptome clinice care depind direct de gradul de infecție al
organismului infectat, capacitatea de migrare și localizare a larvelor în diferite organe și țesuturi,
răspunsul imun al organismului în încercarea de a opri infecția.
– Generale : alterarea stării generale, febră, astenie, anorexie, scadere
ponderală
– Aparat respirator : junghi toracic, dispnee, tuse, e xpectorație, crize de astm
bronșic, zone infiltrative și congestive pulmonare cu caracter migrator, durabile sau labile
– Aparat cardiovascular : cardiomiopatie, pericardită, insuficiență cardiacă
– Aparat digestiv : anorexie, greaăa, vărsături, colici abdominal e, diaree,
dureri ce iradiază în omoplatul drept, hepatomegalie cu suprafața netedă, consistență fermă,
splenomegalie moderată.
– Manifestări alergice : prurit, erupții urticariene, eritem nodos, edem
Quinque, conjuctivite, blefarite.
– Sistem nervos central : convulsii, hemipareze, encefalite, comă, tulburări
neuropsihice

15
Modificări hematologige :
– Leucocitoză importantă intre 40000 – 100000/mmc
– Eozinofilie instalată brusc și menținută în platou timp îndelungat la valori
ce pot ajunge de la 30% pana la 80 – 90%, recunoscut ca cel mai important semn al
toxocarozei
– Hipergammaglobulinemie și o ușoară creștere a alfa 1 globuline
– VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) crescută
– Fosfataza alcalină crescută
Ca urmare a invadării diferitelor organe și apariției unor rea cții inflamatorii
pot apărea și unele complicații sau boli asociate cum ar fi: hepatita, pneumonia sau
miocardita
Majoritatea infecțiilor cu Toxocara nu sunt grave și nu au simptome
specifice. Sindromul de Larva Migrans Visceralis este cauzat de infecții cronice și puternice, ce
poate avea ca simptome:
Tabelul 3.1 Simptome asociate toxocarozei
Simptome obisnuite Simptome mai puțin întâlnite
– Disfunctii
gastrointestinale
– Dureri de cap
– Letargii
– Febră
– Tuse
– Astm
– Pneumonie
– Eozinofilie – Mialgii (dureri
musculare)
– Convulsii
– Urticarie
– Hepatomegalie

16
Forme clinice de toxocaroză:
Toxocaroza poate prezenta forme subclinice, asimptomatice, care sunt greu de
diagnosticat, având ca singur semn de alarmare prezența hipereozinofiliei, sau forme clinice
manifest, în cea mai gravă formă prezentând majoritatea simptomelor prezentate anterior. Mai
întâlnim o formă minoră a bolii ce evoluează cu semne clinice nespecifice.
O formă particulară este toxocaroza oculară, când larva va migra până în spațiile vitroase
sau su bretiniene, unde poate cauza granulom mare macular ce este adesea confundat cu
retinoblastomul sau endoftalmie cronică.
Forma oculară nu vine însoțită cu semnele specifice toxocarozei, prezentând afectare
unilaterală cel mai frecvent. Toxocaroza oculară s e întâlnește cel mai des la copiii mari si la adulți
și prezintă ca semne clinice scăderea acuității vizuale, strabism, congestie oculară.

17
CAPITOLUL V
Investigații paraclinice si de laborator folosite în diagnosticul Toxocarozei la om
Diagnostic parazitologic
Diagnosticul morfologic este dificil, deoarece este necesară biopsia de țesut
presupus infectat pentru identificarea larvelor de Toxocara, o investigație ce nu intră în practica
medicală curentă.
Ouăle de Toxocara nu se regăsesc niciodată în materiile fecale ale gazdei
intermediare, în acest caz omul, de aceea testul coproparazitologic este inutil pentru diagnosticul
de toxocaroză.
Pentru confirmarea diagnosticului de toxocaroză este necesar a se corobora semnele
clinice, semnele biologice (leucocitoză, eozinofilie,GammaGT crescută, LDH, CPK,
hipergammaglobulinemie, sindrom biologic inflamator), diagnostic imunologic (anticorpii anti –
toxocara IgG si IgE total) și diagnosticul imagistic.
Diagnostic imagistic
Se pot folosi ca metode de diagnostic și cele imagistice cum ar fi:
– Ecografia – depinde de vechimea leziunilor
– Tomografia computerizată – este utilă în cazul prezenței leziunilor neurologice, în
afectarea hepatică se poate observa aspectul neomogen al acestuia
– Rezonanța magneti că nucleară (RMN) – utilă la afectările sistemului nervos central

18
Diagnostic imunologic
Diagnosticul imunologic este fundamental în toxocaroză, el constă în identificarea titrului
de anticorpi specifici IgG -antitoxocara în ser.
Indentificarea anticorpilor IgG anti -toxocara se face din serul pacientului, printr -o metodă
imunoenzimatică.
Conform ghidului Synevo testele imunoenzimatice folosesc un antigen excretor purificat
din stadiul larvar și au o specificitate și sensibilitate crescută, compa rativ cu testele ce folosesc
antigene brute.
Pentru testarea titrului de anticorpi anti -toxocara se folosește ser recoltat de la pacient din
sânge venos. Pacientul nu necesită o pregătire prealabila, înainte de recoltare. Sângele venos se va
recolta într -un vacutainer fără anticoagulant, care poate avea sau nu ser separator.
Sângele se va separa prin centrifugare pentru a se obtine serul, acest proces fiind necesar
a se face in maxim 2 ore de la recoltare, pentru a se evita posibilele erori. Motive pentru respingerea
probelor fiind
– Recoltarea incorectă
– Recoltare în recipiente neadecvate
– O cantitate insuficientă de sânge în vacutainer sau cantitate ce depaseste limita
– Probe de sânge hemolizat sau lipemică
– O etichetare incorectă
Serul poate fi păstrat în laborator până la 7 zile la temperaturi de 2-4°C sau până la o luna
dacă se păstrează în congelator la temperaturi sub -20°C.
Proba va fi analizată prin metoda ELISA = Enzyme -Linked ImmunoSorbent Assay, care
are ca principiu de baza detectarea unui comple x antigen -anticorp, prin utilizarea unei enzime, ce
transformă un substrat incolor, într -un produs colorat ce va indica prezenta reactiei antigen –
anticorp.

19
Diagnostic diferențial
Deoarece și alte parazitoze cum ar fascioloza hepatică, ascaridioza, strongil oidoza ,
trichineloza, echinococoza pot evolua cu eozinofili ridicate, un diagnostic diferențial este indicat
pentru a confirma tipul de parazitoză contractată de pacient.
De asemenea toxocaroza se mai poate confunda și cu alte boli neparazitare ce evoluează la
rândul lor cu o simptmatologie polimorfă si eozinofilie ridicată, cum ar fi astmul bronșic, leucemia
cu eozinofilie, endocardita parietală fibroplastică, etc.
Diagnosticul diferențial se obține prin corelarea semnelor clinice, tabloul hematolo gic și
testele imunologice ce sunt folosite pentru confirmare.

Profilaxie si combatere
Pentru o bună prevenție în cazul parazitozelor, este util a se lua măsuri atât colective, la
nivelul cabinetelor veterinare, în școlii și alte medii frecventate.
Este necesar a se încerca reducerea numarului de câini fără stăpân și ținerea lor cât mai
departe de locurile de joacă ale copiilor. Intru -cât reducerea numarului de câini comunitari, indicat
ar fi un control cât mai riguros al lor și o deparazitare frecventă.
Pe lânga măsurile colective, indicat ar fi și o igienă personală riguroasă, a nu se consuma
legume și fructe nespălate, iar carnea să fie bine preparată înainte de consum.

20

Partea specială

21
Capitolul I

Scopul studiului:
In România, deși există posibilități de diagnostic și tratament al parazitozelor
umane , se acordă prea puțină importanță acestor maladii adeseori r ămânând
nediagnosticate.
Scopul acestei lucrări este de a stabili importanța corelări diagnosticului paraclinic
cu tabloul clinic al pacientului.

Obiectivele studiului:
– Evoluția îmbolnăvirilor cu toxocara în ambulatoriu de specialitate al Centrului Medical de
Vest Brasov
– Evaluarea importanței diagnosticului paraclinic în stabilirea diagnosticucui de certitudine
prin IgG specific și alte examinări paraclinice de tipul hemoleucogramei, tabloului sangvin,
IgE total, teste de disproteinemie
– Diagosticul IgM antitoxocara nu are valuare practică, ținând cont de diagnosticarea tardivă
a maladiei, la multe luni după debut și trecerea prin mai multe servicii de specialitate
– Elucidarea unor aspecte evolutive multifactoriale ale toxocarozei

22
CAPITOLUL II
Aparatura folosită
Pentru diagnosticul imunologic, testarea anticorpilor anti -toxocara din serul
pacientului, se poa te folosi aparatul Dynex DSX -4.
DSX -4 este un aparat complet automatizat, cu 4 platforme de procesare a probelor,
fiind capabil să facă mai multe analize pe o singură placă. Acesta prezintă un design modular având
o configurație flexibilă, fiind gândit a fi ușor de utilizat.
Aparatul conține mai multe aplicații ce asigură calitatea și siguranța rezulatelor si
are posibilitatea de a face o varietate mare de teste.

Figura 2.1, Aparat Dynex DSX -4, (http://www.dynextechnologies.com/images/dsx -300.jpg )

23
Aparatul prezintă următoarele module ce pot fi ușor scoase si înlocuite:
– Cititor de probe
– Spălător
– Incubator pentru 4 probe
– Sertar ambiental
– Afișaj electronic
Principiul metodei:
Se folosește testul RIDASCREEN ® Toxocara IgG, imunoenzimatic (EIA indirectă).
Godeurile sunt tapetate cu antigene specific purificate. Anticorpi din probele pacienților se vor
lega de antigene, formând comp lexul antigen -anticorp, fiind marcat cu enzima marcată Proteina A
9 conjugat. Enzima va transforma complexul incolor într -un produs final de culoare albastră.
Acțiunea enzimei va fi oprită prin adăugarea de acid sulfuric, iar culoarea amestecului va vira d e
la albastru către galben. Măsurarea se face cu un fotometru la 450 nm, folosindu -se ca referință o
lungime de undă de ≥620 nm.
Reactivii folosiți sunt furnizați de producător, un kit se poate folosi pentru 96 de
determinări și acesta conține:
– 96 de go deuri învelite cu antigen de Toxocara canis
– Eșantion de probă, soluție tampon de NaCl
– Soluție de spălare
– Reactivi de control – pozitiv (+) si negative ( -) cu ser uman
– Conjugat (proteina A conjugată cu peroxidază, pentru stabilitatea probei)
– Substrat – H2O2/tetrametilbenzidină
– Reactivi de oprire a reacției

24
Păstrarea reactivilor se face la 2 -8°C și pot fi folosiți până la data de expirare trecută
pe ambalaj. Soluția de spălare poate fi folosită maxim 4 săptămâni dacă este păstrată la o
temperatură de 2 -8°C sau 5 zile dacă este păstrată la temperatura camerei (20 -25°C). Calitatea
rezultatelor nu mai este validă în cazul folosiri reactivilor după data de expirare.
Toți reactivii și godeurile folosite vor fi aduși la temperatura camerei înainte de
folosire. Go deurile nu pot fi folosite de mai multe ori, acestea nu se vor mai folosi dacă sunt
deteriorate sau dacă prezintă scurgeri. Soluția de spălare, soluția tampon și substratul nu sunt
specifici, acestea putând fi utilzați și cu alte teste RIDASCREEN ® ELISA pe ntru determinări ai
altor paraziți.
Testul de calitate – indicatori de stabilitate sau deteriorare. În scopul calității
testelor, probele de control negative (în duplicat) și pozitive se vor folosi la fiecare testare. Dacă
valorile înregistrate la proba d e control nu se încadrează în intervalul de referință, testul este
invalid, iar înainte de repetarea probei trebuie verificate următoarele puncte:
– Data de expirare a reactivilor
– Funcționarea aparatului folosit (calibrarea acestuia)
– Folosirea procedurii cor ecte de testare
– Verificat să nu prezinte scurgeri de reactivi
Analizatorul va calcula automat rezultatul în valori index.
Proba analizată este serul provenit de la pacient. Pentru recoltare nu este necesară o
pregătire prealabilă a pacientului. Se va reco lta sânge venos în vacutainere fără anticoagulant, cu
sau fără gel separator.
Serul se va separa prin centrifugare, fiind necesar un volum minim de probă de 0,5
ml de ser. Serul separat poate fi păstrat 7 zile la 2 -4°C sau o lună la -20°C

25
Intervalele biologice de referință recomadate de producător sunt:
– < 0.9 – negativ
– 0.9 -1.1 – neconcludent
– > 1.1 – pozitiv

Surse de erori:
– Un ser hemolizat, lipemic sau contaminat bacterian
– Folosirea de reactivi expirați sau deteriorați
– Păstrarea probelor sau a reactivilor în condiții impropri sau la alte
temperaturi decât cele indicate.
Un rezultat pozitiv la prezența anticorpilor antitoxocara nu reprezintă o certitudine
de diagnostic, acesta se va corela cu semnele clinice ale pacientului și alte teste de labo rator.

26
CAPITOLUL III
Material si metodă
Acest studiu este de tip retrospectiv, longitudinal, fiind realizat pe un număr de
7319 pacienți, ce vor fi împarțiți după cum urmează:
– 325 de pacienți ce s -au prezentat în cadrul laboratorului de analize medicale
Bioclinica din Brașov în decursul anului 2016 pentru analiza titrului de anti -corpi IgG
antitoxocara
– 136 de pacienți ce s -au prezentat pentru consultație în ambulatoriu de
specialitate al Centrului Medical de Vest Brașov și prezentau suspiciune d e toxocaroză, pe
perioada 2015 -2016.
– 6858 de cazuri raportate catre Direcția de Sănătate Publică Brașov în
perioada 2014 -2015
În cadrul studiului au fost urmăriți mai mulți parametri:
– Sexul pacienților
– Vârsta pacienților
– Mediul de provieniență
Pentru o mai bună omogenizare a cazurilor, pacienții au fost împarțiți pe grupe în
funcție de vârstă, sex si mediul de proveniență. Astfel, pacienții au fost împarțiți în următoarele
grupe de vârstă propuse de Organizația Mondială a Sănătății:
– 0-1 an
– 1-4 ani
– 5-9 ani
– 10-14 ani
– 15-29 ani

27
– 30-65 ani
– Peste 65 ani
În funcție de mediul de provenientță pacienții sunt împărțiți în mediul rural sau
urban. Fiind de asemenea separați în femei sau bărbați.

Metoda statistică folosită este Microsoft Excel, în care s -a păstrat s i baza de date
folosită pentru studiu.

28
Capitolul IV
Rezultate si discuții
Perioada de desfășurare a studiului se întinde pe 2 ani (între anii 2015 -2016), în
special în cadrul ambulatoriului de specialitate al Centrul Medical de Vest. Studiul a fost făcut pe
un lot de 136 de pacienți ce s -au prezentat pentru confirmarea diagnosticului la cabinetul de
parazitologie.
Pe durata studiului, se observă un trend descendent al pacienților suspecți de toxocaroză,
astfel că în anul 2015 s -au consemnat 7 6 de cazuri, pe când în anul 2016 doar 60.
Tabelul 4.1, Repartiția pe ani a pacienților
Total 2015 -2016 2015 2016
136 76 60

Figura 4.1, Repartiția pe ani a pacienților

56%
44%Repartiția pe ani a pacienților
2015
2016

29
De asemenea, din totalul pacienților, femeile sunt mai expuse infectări cu Toxocara canis,
față de bărbați. Numărul femeilor investigate rămânând constant pe perioada celor 2 ani, pe când
cel al bărbaților scăzând de la 38 la 26 de pacienți.
Tabelul 4.2, Repartiția pe sexe în decursul celor 2 ani
femei
2015 femei
2016 bărbați
2015 bărbați
2016
Repartiția pe sexe în decursul celor 2
ani 38 37 38 26

Figura 4.2, Repartiția pe sexe între anii 2015 -2016 383738
26
femei 2015 femei 2016 barbati 2015 barbati 20160510152025303540Repartiția pe sexe în decursul celor 2 ani

30

Figura 4.3 , Repartiția pe sexe între anii 2015 -2016

Ponderea mai mare a pacienților de sex feminin s -a observant și în cadrul unui alt studiu
făcut tot în cadrul ambulatoriului de specialitate al Centrului Medical de Vest Brașov, în perioada
2002 -2006, cum se poate observa și în figura de mai jos. Deși la începutul studiului numărul
pacienților de sex masculin îl depaseste pe cel al pacienților de sex feminin, cu timpul, odata cu
cresterea numărului de cazuri proporțiile se modifică spre sfârșitul studiului ajungând ca numărul
pacienților de sex feminin să fie considerabil mai mare.
27%
27%
27%
19%Repartiția pe sexe în decursul celor 2 ani
femei 2015
femei 2016
barbati 2015
barbati 2016

31

Figura 4.4 , Frecventa pe sexe intre anii 2002 -2006

32
Repartiția pacienților pe mediu de proveniență și vârstă demonstrează că în mediul urban
toxocaroza este suspicionată mai des fața de mediul rural. Un motiv fiind accesibilitatea către
investigații medicale este mai mare în mediul urban față de mediul rural. De asemenea lipsa
educației sanitare, accesul scăzut către medic în mediul rural face ca numărul pacienților din acest
mediu sa fie scăzut.
Tabelul 4.3, Repartiția pes exe și mediu de proveniență în decursul celor 2 ani
femei
rural
2015 femei
urban
2015 barbati
rural
2015 barbati
urban
2015 femei
rural
2016 femei
urban
2016 barbati
rural
2016 barbati
urban
2016
14 24 12 26 4 33 8 14

Figura 4.5, Repartitia pe sexe si mediul de provenienta in cei 2 anii

24
1226
433
814
0
femei urban
2015barbati rural
2015barbati
urban 2015femei rural
2016femei urban
2016barbati rural
2016barbati
urban 201605101520253035Repartiția pe sexe și mediul de proveniență
în cei 2 anii

33
Deși în mod normal copiii ar fi cei mai expuși, din cauza lipsei conștientizări deprinderilor
si manierelor igienico -sanitare, la repartiția pe vârste, cele mai multe cazuri se regăsesc în randul
adulților activi, probabil din cauza muncilor agricole, creșteri animalelor dom estice si igienei
precare in mediul rural. La toate acestea adaugăm și hobby -urile frecvente mai ales la bărbați care
pot constitui factori de risc pentru toxocaroză: vînătoarea, pescuitul, activități de recreere în aer
liber.
Tabelul 4.4, Repartiția pe gr upe de vârstă în cei 2 ani
Repartiția pe grupe vârstă în cei 2 ani
0-19 ani 20-64 ani 65+ ani
19 87 30

Figura 4.6, Repartiția pe grupe de vârstă în cei 2 ani
19, 14%
87, 64%
30, 22%Repartiția pe grupe de vârstă in 2015 -2016
0-19 ani
20-64 ani
65+ ani

34
Comparând repartiția pe grupe de vârstă în cei 2 ani de studiu, diferențele sunt
insignifiante și nu afectează repartiția generală pe durata studiului.
Tabelul 4.5, Repartiția pe grupe de vârstă separat pe cei 2 ani

0-19 ani 20-64 ani 65+ ani
2015 11 49 16
2016 8 38 14

Figura 4.7, Repartiția pe grupe de vârstă separat pe cei 2 ani

1149
16
838
14
0-19 ANI 20-64 ANI 65+ ANIRepartiția pe grupe de vârstă separat pe cei 2
ani
2015 2016

35
Deoarece toxocaroza nu are o localizare clară în organism acesta nu va avea un model
specific de simptome. În funcție de localizare aceasta se va insoți cu afecțiuni cutanate, respiratorii,
digestive, oculare, nervoase sau poate să nu manifest e nici unul din simptomele asociate, iar
singurul lucru ce ar putea trage un semnal de alarmă să fie tabloul hematologic printr -o eozinofilie
și titrul crescut de anticorpi IgG anti -toxocara.

Tabelul 4.6, Ponderea simptomelor în 2015
total
2015 afectiuni
cutanate afectiuni
respiratori afectiuni
digestive afectiuni
neurologice asimptomatici
76 27 20 8 12 24

Figura 4.8, Ponderea simptomelor în 2015
afectiuni cutanate
30%
afectiuni
respiratori 22%
afectiuni
digestive 9%afectiuni
neurologice 13%asimptomatici 26%PONDEREA SIMPTOMELOR IN 2015

36
Pe anul 2016 observăm o ușoară scădere a pacienților ce s -au prezentat pentru investigații,
lucru ce a afectat și ponderea simptomelor. Numărul celor asimptomatici a crescut ușor cum se
observa în graficul de mai jos.
Tabelul 4.7, Ponderea simptomelor în 2016
total
2016 afectiuni
cutanate afectiuni
respiratori afectiuni
digestive afectiuni
neurologice asimptomatici
60 5 11 6 8 31

Figura 4.9, Ponderea simptomelor în 2016

8%
18%
10%
13%
51%Ponderea simptomelor in 2016
afectiuni cutanate
afectiuni respiratori
afectiuni digestive
afectiuni neurologice
asimptomatici

37
În totalitate, în cei 2 ani de studiu ponderea simptomelor confirmă că numărul celor ce nu
prezintă nici un fel de simptomaotologie se regăsesc în număr mai mare, motiv care devedește
importanța testelor imunologice si hematologice :
Tabel 4.8, Ponderea simptomelor între 2014 -2015

afectiuni
cutanate afectiuni
respiratori afectiuni
digestive afectiuni
neurologice asimptomatici
32 31 14 20 55

Figura 4.10, Ponderea simptomelor pe 2015 -2016
21%
21%
9%
13%
36%Ponderea simptomelor între 2015 -2016
afectiuni cutanate
afectiuni respiratori
afectiuni digestive
afectiuni neurologice
asimptomatici

38
Comparând studiul făcut acum cu cel din anii 2002 -2006 se observă diferențe mari ale
ponderii simptomelor, în special al pacienților asimptomatici, care sunt într -un procent foarte
scăzut de numai 5%, fata de 36% acum. Un motiv ar fi campaniile de sănătate ce s -au derulat de –
a lungul anilor, accesul facil la informații cu ajutorul canalelor media și în special al internetului,
ce a dus la creșterea numărului celor preocupați de propria sănătate.

Figura 4.11, Repartiție pe simptome în studiu 2002 -2006

Simptomele fiind atât de variate și nespecifice, se folosesc pentru confirmare testele
imunologige, de identificare a titrului de anticorpi IgG anti -toxocara, cât și a IgE total, în special
la cei ce prezintă simptome asociate cu alergii, fie cutanate sau respiratori.
Din totalul pacienților prezentați până în prezent, în anul 2015 ponderea celor testați
pentru titrul de anticorpi IgG anti -toxocara se prezintă astfel:

39
Din totalul celor 76 de pacienți:
– 69 au avut rezultat pozitiv de anticorpi IgG anti -toxocara
– 3 au avut rezultat negativ de anticorpi IgG anti -toxocara
– 4 nu au facut testul
Tabelul 4.9, Ponderea pacienților testați IgG anti -toxocara în 2015
negativ pozitiv rezultat lipsa
3 69 4

Figura 4.12, Ponderea pacienților testați IgG anti -toxocara în 2015
negativ 4%
pozitiv 91%rezultat lipsa 5%Ponderea pacienților testați IgG antitoxocara
2015
negativ pozitiv rezultat lipsa

40
În urma simptomatologiei și prezenței unui titru pozitiv de IgG anti -toxocara, din totalul
celor 69 de pacienți testati pozitiv, 44 de pacienți s -au testat și pentru IgE – imunoglobulina
prezentă în cazuri de alergii.
Tabelul 4.10, Ponderea testărilor IgE 2015
IgG pozitiv testat IgE
69 44

Figura 4.13, Ponderea testarilor IgE în 2015

În anul 2016 proporțiile celor testați pentru prezența IgG anti -toxocara, cât si a celor ce
au făcut și testul pentru IgE total diferă in proporții foarte mici, din cei 47 de pacienți ce au avut
rezultat pozitiv la IgG anti – toxocara, doar 35 având și testul IgE total :

IgG pozitiv 61%testat IgE 39%Ponderea testari IgE 2015

41
Tabelul 4.11, Ponderea pacienților testați IgG anti -toxocara în 2016
negativ pozitiv rezultat lipsa
7 47 6

Figura 4.14, Ponderea pacienților testati IgG antitoxocara 2016

negativ 12%
pozitiv 78%rezultat
lipsa 10%Pacienti testati IgG antitoxocara 2016
negativ pozitiv rezultat lipsa

42
Tabelul 4.12, Ponderea testărilor IgE 2016
IgG pozitiv testat IgE
47 35

Figura 4.15, Ponderea testarilor IgE 2016

Pentru un diagnostic de certitudine, testele imunologice prezintă un factor major, dar
acesta trebuie corelat cu semnele clinice si alte teste paraclinice prezentate de pacient. De
asemenea prezența unui titru de IgG anti -toxocara pozitiv, chiar și la o valoare mare, nu înseamnă
un diagnostic pozitiv, acesta fii nd un indicator al unei infectii cronice, de aceea în lipsa
57%
43%Ponderea testarilor IgE 2016
IgG pozitiv
testat IgE

43
simptomelor și având un tablou paraclinic curat, chiar și cu prezența IgG anti -toxocara,
diagnosticul nu este confirmat.
Din totalul de pacienti ce s -au prezentat la ambulatoriu de specialitate al Centrului
Medical de Vest, aproximativ 50 de pacienti au facut si testele hepatice TGO si TGP, la care
valorile normale se incadreaza la TGO intre 0 -34 UI/L iar la TGP intre 10 -49 UI/L, din acestia un
numar scazut prezentand o afectare hepatica cu valori ale TGO si TGP crescute. In marea lor
majoritate aceste valori raman in cadrul valorilor normale, ceea ce demonstreaza ca desi parazitul
poate avea localizare hepatica, nu afecteaza functia acestuia.
În anul 2015, numărul celor care au efectuat testul TGO doar 4 au avut valori crescute.
Tabelul 4.13, Ponderea testărilor TGO în 2015
Fără test TGO Valoare normală
0-34 UI/L Valori crescute
16 49 4

Figura 4.16, Ponderea testarilor TGO in 2015
1649
4
Fara test TGO Valoare normala 0 -34 UI/L Valori crescute0102030405060
valori înregitratenumărul de paciențiValori TGO 2015

44
Urmărind și pacienți ce au efectuat testu TGP, numărul celor cu valori crescute ale acestei
analize nu diferă față de cei cu valori crescute ale TGO, cu toate că numaul celor testați este mai
mic.
Tabelul 4.14, Ponderea testărilor TGP în 2015
Fără test TGP Valoare normală
10-49 UI/L Valori crescute
21 35 4

Figura 4.17, Ponderea testarilor TGP in 2015

1947
3
Fara test TGP Valoare normala 10 -49 UI/L Valori crescute05101520253035404550Valori TGP 2015

45
Urmărind valorile TGO/TGP și în anul 2016, la valorile TGO se observă o ușoară creștere
a pacienților ce inregistrează o valoare crescută a TGO, pe când la TGP nu se înregistrează nici o
modificare.
Tabelul 4.15, Ponderea testărilor TGO în 2016
Fara test TGO Valoare normala 0 –
34 UI/L Valori crescute
19 29 12

Figura 4.18, Ponderea testarilor TGO în 2016

32%
48%
20%Valori TGO 2016
Fara test TGO
Valoare normala 0 -34 UI/L
Valori crescute

46
Tabelul 4.16, Ponderea testărilor TGP în 2016
Fara test TGP Valoare normala
10-49 UI/L Valori cres-
cute
21 35 4

Figura 4.19, Ponderea testărilor TGP în 2016

35%
58%
7%Valori TGP 2016
Fara test TGP
Valoare normala 10 -49 UI/L
Valori crescute

47
O altă analiză foarte importantă în obținerea unui diagnostic de certitudine este si numărul
de eozinofile, cu toate acestea, din totalul celor 136 de pacienți studiați, doar 48 aveau și această
analiză efectuată.
Tabelul 4.17, Ponderea testării eozinofilelor
Total pacienți
136
test eozinofile prezent lipsă test eozinofile
48 88

Figura 4.20, Ponderea testării eozinofilelor

35%
65%Ponderea testării eozinofilelor
test eozinofile prezent
lipsa test eozinofile

48
De asemenea pentru acest studiu, am folosit și un lot de 325 de pacienți, ce s -au prezentat
la Laboratorul de analize medicale Bioclinica, de -a lungul anului 2016. Acesti pacienți au fost
trimiși sau au venit din propria inițiativă pentru a testa titrul de IgG anti -toxocara.
Pentru a pastra omogenitatea studiului, și aceștia au fost împărțiți pe mediu de
proveniență, vârstă și sex.
Astfel am observat un trend asemănătorcu cel de la ambulatoriu de specialitate al
Centrului Medical de Vest la ponderea pe mediu de proveniență, aceasta rămânând mai mare în
mediul urban.
Tabelul 4.18, Repartiție pe mediu de proveniență în cadrul Laboratorului Bioclinica
urban rural
201 124

Figura 4.21. Repartiție pe mediu de proveniență în cadrul Laboratorului Bioclinica

urban 62%
rural 38%Repartitie pe mediu de provenienta

49
La repartiția pe grupe de vârstă, în cadrul Laborarului de analize medicale Bioclinica,
numărul pacienților cu vârste cuprinse între 0 si 19 ani este de 94, aici regăsindu -se chiar și 2
pacienți cu vârstă mai mică de un an.
Tabelul 4.19, Repariție pe grupe de vârstă a pacienților cu vârste cuprinse între 0 – 19
ani
0-1 ani 1-4 ani 5-9 ani 10-14 ani 15-19 ani
2 21 35 24 14

Figura 4.22, Repariție pe grupe de vârstă a pacienților cu vârste cuprinse între 0 – 19
ani
În urma repartiției pe grupe de vârstă a copiilor, cei mai multi pacienti se află la categoria
de vârstă 5 -9 ani, un motiv fiind creșterea numărului de activități în aer liber, copiii la această
vârstă, deși conștienți de mediul înconjurător, încă nu au deprinderi igienico -sanitare complexe. 22135
24
14
0-1 ANI 1-4 ANI 5-9 ANI 10-14 ANI 15-19 ANI Repartiția pe grupe de vârstă

50
Ponderea având un trend descendent pe masură ce vârsta copiilor crește. Copiii de vârstă mică
ajung în general mai greu sa fie testați pentru toxocaroza, datorită simptomatologiei nespecifice,
până se ajunge la suspicionarea unei toxocaroze, aceștia vor fii deja în altă categorie de vârstă.
La repar tiția generală pe grupe de vârstă, observăm în continuare o pondere mai mare
către vârsta adultă activă, a celor ce se prezintă cu suspiciune de toxocaroză pentru a -și testa titrul
de anticorpi IgG antitoxocara, în dorința de a confirma sau infirma un diag nostic cert.
Tabelul 4.20, Repartiție generală pe grupe de vârstă
0-14 ani 15-29 ani 30-65 ani 65+ ani
2 21 35 24

Figura 4.23, Repartiție generală pe grupe de vârstă 22135
24
0-14 ani 15-29 ani 30-65 ani 65+ ani0510152025303540Repartitie pe varste

51

La adulți de varstă activă, în urma unei separări pe sexe, rezultă o pondere mai mare a
femeilor ce se prezintă pentru analiză.
Tabelul 4.21, Repartiția pe sexe
Femei Barbati
220 105

Figura 4.24, Repartiția pe sexe

Femei , 68%
Barbati , 32%Repartiție pe sexe
Femei
Barbati

52
Dar nu toți cei care s -au prezentat la laboratorul de analize medicale Bioclinica au un titru
de IgG anti – toxocara pozitiv, de altfel, conform rezultatelor majoritatea celor care se prezintă
pentru acestă analiză nu prezintă acest titru pozitiv, astfel ca doar 23% din totalul de pacienți
prezintă titru pozitiv IgG anti -toxocara.
Tabelul 4.22, Ponderea rezulate lor testului IgG ant -toxocara în Laboratorul Bioclinica
pozitiv negativ
74 251

Figura 4.25, Ponderea rezulatelor testului IgG ant -toxocara în Laboratorul Bioclinica

23%
77%Ponderea rezultatelor testului IgG în
Laboratorul Bioclinica
pozitiv
negativ

53
Din cei 74 de pacienți ce au titru de IgG prezent, 23 provin din mediul rural, 17 dintre
pacienți fiind de sex feminin, majoritatea regasindu -se la vârsta adultă activă cum se va observa in
graficele prezentate mai jos.
Tabelul 4.23, Ponderea rezultatelor pozitive repartizată pe mediu de proveniență
urban rural
51 23

Figura 4.26, Ponderea rezultatelor pozitive repartizată pe mediu de proveniență

urban 69%
rural 31%Ponderea rezultatelor pozitive repartizate
pe mediul de proveniență
urban
rural

54
Tabelul 4.24, Ponderea rezultatelor pozitive repartizate pe sexe
Femei Barbati
52 22

Figura 4.27, Ponderea rezultatelor pozitive reparizate pe sexe

Mediul de proveniență nu influențează ponderea mai mare a pacienților de sex feminin ce
se prezintă la analize față de pacienți de sex masculine, în mediul rural nefiind nici o diferență față
de cel urban. Deși numărul pacienților este mai mic în mediu rural, repartiția pe sexe ră mâne
neschimbată.

Tabelul 4.25, Ponderea rezultatelor pozitive repartizate pe sexe și mediu de proveniență
Femei urban Femei rural Barbati urban Barbati rural
35 17 16 6
52
22
Femei Barbati0102030405060Ponderea rezultatelor pozitive repartizate pe
sexe

55

Figura 4.28, Ponderea rezultatelor pozitive repartizate pe sexe și mediu de proveniență
Numărul femeilor ce s -au prezentat la laboratorul de analize medicale Bioclinica este
explicat de înclinația mai mare a femeilor de a se prezenta la medic, iar faptul că majoritatea se
află la o vârstă adultă activă, implicit fertilă, acesta po ate fi un factor determinat în prezentarea
către analize, pentru a elimina orice dubiu de boală cronică parazitară ce ar putea afecta sarcina și
fătul, cu toate că nu s -a întâlnit în literatura de specialitate nici o informație ca toxocaroza ar afecta
în vreun fel o posibilă sarcină.
Deoarece în cadrul laboratorului de analize medicale Bioclinica, nu se regăsește și un
ambulatoriu de specialitate, pacienții ce se prezintă la laborator nu vor avea un istoric clar al
analizelor efectuate și nici un vom găsi u n tablou clinic al acestuia, astfel că nu se poate determina
în mod cert că cei ce au efectuat aceste teste, au confirmat diagnosticul de toxocaroză.
Rezultatele acestor teste ne sunt utile în a determina un număr orientativ de pacienți ce au
fost informa ți de o posibilă infectare cu acest parazit, în ce mediu este necesară o mai bună
F E M E I U R B A N F E M E I R U R A L B A R B A T I U R B A N B A R B A T I R U R A L35
1716
6PONDEREA REZULTATELOR POZITIVE
REPARTIZATE PE SEXE SI MEDIU DE
PROVENIENȚĂ

56
informare a populației asupra posibilei infectări și îmbunătățirea metodelor de prevenție si detecție
a bolii.
În urma acestui studiu putem spune clar că mediul rural are ne voie de o mai bună educație
sanitară si o accesibilitate mai mare spre ingrijiri medicale, care incă sunt precare în acest mediu.

57
Analiza rapoartelor oficiale primite de la Direcția de Sănătate Publică Brașov
Deoarece toxocaroza este o parazitoză ce nu este specifică omului, acesta fiind contaminat
accidental, nici raportarea lui catre Direcția de Sănătate Publică a județului Brașov, nu este una
specific pentru toxocaroză.
Astfel urmărind datele furnizate de Direcția de Sănătate Public ă Brașov, pe parcursul
anilor 2014 -2015, ce cuprinde bolile parazitare determinate de protozoare si helminți, nu avem un
număr raportat strict pe toxocaroză, aceasta fiind inclusă la capitolul alte helmintiaze.
Tabelul 4.26, Numărul de cazuri raportate că tre DSP Brașov
Anul Numărul total de
cazuri raportate
2014 3586
2015 3274
Total 6860

Figura 4.29, Numărul de cazuri raportate către DSP Brașov
52%
48%Numărul de cazuri raportate către DSP Brașov
Anul 2014
Anul 2015

58
În raportul furnizat de Direcția de Sănătate Publică Brașov, pe durata celor 2 ani, numărul
cazurilor de parazitoze raportate tinde să scadă, cum am observant și în cadrul ambulatoriului de
specialitate al Centrului Medical de Vest.
La repartiția pe mediu de provenienăa a cazurilor ce au fost raportate se păstrează același
trend, anume un număr mai mare de c azuri provenite din mediul urban față de mediul rural.
Tabelul 4.27, Repartiția pe mediul de proveniență
urban 2014
2352
rural 2014
1234
urban 2015
2103
rural 2015
1171

Figura 4.30, Repartiția pacienților pe mediu de proveniență

URBAN 2014 RURAL 2014 URBAN 2015 RURAL 2015050010001500200025002352
12342103
1171URBAN & RURAL 2014 -2015

59
Datele furnizate de către Direcția de Sănătate Publică Brașov vin să ne confirme ca sexul
feminin este mai afectat de parazitoze, nu doar în cazul toxocarozei. Un motiv fiind faptul ca
femeile în timpul preparări mâncării, activitate efectuată în mod mai frecvent de către femei,
acestea degustă mâncarea înainte de fii suficient preparată, fiind de asemenea expuse și în timpul
manipulării alimentelor până a fi preparate.
Tabelul 4.28, Repartiția pe sexe a pacienților a cazurilor raportate
Total
pacienti: Feminin
2014 Procent Masculin
2014 Procent Feminin
2015 Procent Masculin
2015 Procent
6860 1890 28% 1696 25% 1829 26% 1445 21%

Figura 4.31, Repartiția pe sexe a pacienților a cazurilor raportate

Total femei
2014 27%
Total barbati
2014 26%Total femei
2015 17%Total barbati
2015 30%REPARTIȚIA PE SEXE A PACIENȚILOR

60
Deși toxocaroza nu are o secțiune proprie în raport, numărul helmetiazelor în județul
Brașov este destul de ridicat, fiind considerabil mai mare comparativ cu cel al parazitozelor cauzate
de protozoare.
Numărul mare de boli cauzate de helminți, ce au ciclu evolutiv obligatoriu în sol, unde au
și o rezistență foarte mare la mediu ambinetal, se datorează numărului mare de animale, în special
câini fără stăpân, un control precar al animalelor aflate în curțile oamenilor din mediul rural,
folosirea de apă din surse necontrolate, posibil contaminate.

Tabelul 4.29, Repar tiția în funcție de agentul etiologic
Protozoare 1972
Helmintiaze 4885

Figura 4.32, Repartiția în funcție de agentul etiologic
Protozoare Helmintiaze
0 1000 2000 3000 4000 5000Repartiția în funcție de agentul etiologic

61
În cazul helmintiazelor, regăsim în raport echinococoză, teniază, trichineloză, ascaridiază,
oxiuriază, iar toxocaroza este inclusă în cadrul altor helmitiaze, alături de alte zoonoze.
În decursul celor 2 ani se raportează un număr total de helmitiaze de 4885 de cazuri, 2827
sunt din mediul urban, iar 2058 în mediul urban.
Tabelul 4.30, Repartiția helmintiazelor pe mediul de proveniență al pacienților
Total 2014 -2015
4885
urban rural
2827 2058

Figura 4.33, Repartiția helmintiazelor pe mediul de proveniență al pacienților

1 282700%
2 205800%REPARTIȚIA HELMINTIAZELOR PE MEDIUL DE
PROVENIENȚĂ A PACIENȚILOR

62
Din totalul de helmintiaze raportate, cea mai frecventă se dovedește a fi oxiuraza, cu un
total de 2389 de cazuri raportate în decursul celor 2 ani. Pe când ascaridioza are 1665 cazuri,
trichineloza si teniaza nu prezinta nici un caz raportat, iar echinococoza se regaseste cu numai 3
cazuri în raport. Alte helmintiaze, cum se regăseste toxocaroza, prez intă un număr de 828 de
cazuri, deloc de neglijat.
Tabelul 4.31, Repartiția helmintiazelor în funcție de agentul etiologic
echinococoza teniaza trichineloza ascaridiaza oxiuraza alte
helmintiaze
3 0 0 1665 2389 828

Figura 4.34, Repartiția helmintiazelor în funcție de agentul etiologic
3 0 016652389
828
echinococoza teniaza trichineloza ascaridiaza oxiuraza alte helmintiaze050010001500200025003000Repartiția helmintiazelor în funcție de agentul etiologic

63
După cum am observat în cadrul celor 2 loturi de pacienți, ce provin din ambulatoriu de
specialitate al Centrului Medical de Vest și Laboratorul de analize medicale Bioclinica, la repartiția
pe grupe de vârst ă frecvența cazurilor era mai mare la pacienți aflați la vârsta adultă activă, copiii
fiind într -un număr semnificativ mai mic, iar vârstnicii reprezentând cazuri rare.
În raportul Direcției de Sănătate Publică Brașov din totalul de 4885 de cazuri, majoritatea
se regăsesc la categoria de vârstă 0 -14 ani, cu un total de 3744 de cazuri în decursul celor 2 ani,
iar cazurile raportate la adulți aflați la vârstă activă sunt considerabil mai puține, fiind doar 460 de
cazuri. Vârstnici în schimb rămân la un număr scăzut de cazuri raportate, regăsindu -se doar 114
cazuri la categoria de vârstă peste 65 de ani.
În mod normal copiii sunt cei mai afecțati de parazitoze, iar această raportare oficială vine
să confirme acest lucru. Contrar a ceea ce s -a observat î n datele colectate de la celelalte doua surse
folosite în acest studiu.
Tabelul 4.32, Repartiția pe grupe de vârstă a cazurilor raportate către DSP Brașov
0-14 ani 15-29 ani 30-64 ani 65+ ani
3744 565 460 114

Figura 4.35, Repartiția pe grupe de vârstă a cazurilor raportate către DSP Brașov
1 374400%2 56500%3 46000%
4 11400%REPARTIȚIA PE GRUPE DE VÂRSTĂ

64
La repartiția pe grupe de vârstă a copiilor, pe categorii 0 -4 ani, 5 -9 ani, 10 -14 ani, 15 -19
ani, se observă o scădere in număr de cazuri pe masură ce vârsta copilului e mai mare. Cei mai
afectați sunt copiii d in categoria 5 -9 ani, acesta fiind o vârstă la care copilul este de cele mai multe
ori lăsat nesupravegheat în locurile de joacă, tendințele e pică și testarea obiectelor cu care vin în
contact prin introducerea lor în gură, adesea consumarea de fructe și legume nespălate fiind
considerabil mai frecventă la acestă vârstă.
Tabelul 4.33, Repartiția pe grupe de vârstă a copiilor cu helmitiaze
0-4 ani 5-9 ani 10-14 ani 15-19 ani
1225 1604 915 354

Figura 4.36, Repartiția pe grupe de vârstă a copiilor cu helmitiaze

0-4 ani 30%
5-9 ani 39%
10-14 ani 22%
15-19 ani 9%Repartiția pe grupe de vârstă a copiilor
cu helmitiaze

65
CAPITOLUL V
Concluzii
1. Parazitozele umane raportate c ătre Directia de Sănătate Publică Brașov, arată că
numărul helmintiazelor umane depășește numărul afecțiunilor parazitare determinate de
protozoare.
2. Toxocaroza este o afecțiune parazitară acc identală pentru om, care nu este raportată
specific oficial către Direcția de Sănătate Publică Brașov
3. Pe lotul de studiu din ambulatoriu de specialitate al Centrului Medical de Vest,
numărul cazurilor înregistrate este superior pentru sexul feminin, cu un număr de 75 de cazuri, față
de cel masculin, cu un număr de 61 de cazuri.
4. Pe lotul studiat, toxocaroza se diagnostichează mai frecvent în mediul urban, unde
avem 98 de cazuri, față de mediul rural, unde avem numai 38 de cazuri, întru -cât accesibilitatea și
adresabilitatea pacienților este mai bună în orase.
5. Grupa de vârstă cea mai afectată de toxocaroză, este cea a populației active cu
vârste cuprinse între 19 – 65 de ani, cu 87 de cazuri înregistrate la ambulatoriu de specialitate al
Centrului Medical de Vest, care prin deprinderile curente, ocupație sau hobby -uri, sunt mai
frecvent susceptibili de a se îmbolnavi.
6. Simptomatologia clinică polimorfă îngreunează diagnosticul clinic de toxocaroză.
Pe lotul studiat, un sfert dintre pacienți au fost o bună perio adă asimptomatici, restul pacienților
acuzând în ordine predominant simptomatologie cutanată 21%, simptomatologie respiratorie 21%,
manifestări digestive 9%, manifestări neurologice 13%
7. Din lotul de pacienți urmărit la Centrul Medical de Vest, 69 au prezen tat IgG pozitiv
pentru Toxocara canis, examinarea de laborator contribuind decisive la diagnosticarea cazurilor
de toxocaroză și la începerea tratamentelor anti -parazitare
8. Și alte examinări paraclinice de tipul IgE cu 44 de pacienți ce au efectuat și aceas tă
analiză, hipereozinofilii cu 48 de pacientți ce aveau și aceată analiză facută, au contribuit la
susținerea diagnosticului de toxocaroză.

66
9. Examinările de laborator efectuate la Laboratorul de analize medicale Bioclinica,
confirm întru totul importanța di agnosticului paraclinic de testatre IgG anti -toxocara, corelate cu
testarea IgE total si eozinofilie pentru diagnosticul de toxocaroză
10. Diagnosticul clinic de toxocaroză la om, trebuie în mod obligatoriu confirmat prin
examinări de laboratorIgG anti -toxocar a, IgE total, eozinofile, înainte de începerea tratamentului
anti-parazitar.

67
BIBLIOGRAFIE
1. L. Lazar, Sporozoare, In: Compendiu de parazitologie medicala , Bucuresti, Editura
Universitatea “Carol Davila”, 2006, paginile 325 -333
2. V. Nitzulescu, I. Gherman, T. Feldioreanu, Toxocaroza, In: Parazitologie clinica, Bucuresti,
Editura Medicala, 1964, paginile: 580 -591
3. C. Nemet, Parazitologie umană, epidemiologie, clinică, tratament , paginile 95 – 104
4. G Obreja, D Erhan, Toxocaroza – Ghid clinic , Ministerul Sănătății al Republicii Moldova,
Centrul national de sănătate publică, Chișinău 2013
5. V. Șmeșnoi, Teză de doctorat, Caracterul devierilor imune la pacienții cu toxocaroză asociată
cu afectarea aparatului respirator , Ministerul Sănăt ății al Republicii Moldova, Chisinău, 2015
paginile 19 – 29
6. DSX® 4 Plate ELISA Processing System Brochure, Dynex Technologies, disponibilă la
http://www.dy nextechnologies.com/pdfs/brochures/DSX -Brochure -95000190 -Rev-E.pdf
7. Gillespie SH, Ed. Lewis JW, Maizels RM, 1992, Institute of Biology, London 1992, paginile 55
– 61
8. Tetteh K, Lukas A, Tripp C, Maizels R. Infect Immunol , 1999, paginile 4771 – 7779
9. Loukas AC, Prociv P, Clin Microbial Rev , 2001 , paginile 689 – 703
10. Barrier J., Barre PH., Dupas B., Lerat F., Marjolet M., Aspect pseudo -metastatique de l’examen
echografique et tomodensitometrique due foie au course d’ un syndrome de Larva Migrans, La
prese Medicale, 1985, paginile 847 – 861
11. Bulucea D. Larva migrans visceralis, Viața Medicală, 1979, paginile 13 – 19
12. G. Mircea , Particularități clinico -epidemiologice ale evoluției toxocarozei umane în județul
Brașov, Lucrare de diplomă sub în drumarea prof.univ.dr.med C. Nemet, 2007
13. RIDASCREEN® Toxocara IgG – disponibil la http://www.r -biopharm.com/products/clin ical-di-
agnostics/antibody -detection/parasites/item/ridascreen -toxocara -igg
14. RIDASCREEN® Toxocara IgG – disponibil la http://www.r -biopharm.com/wp -conte nt/up-
loads/3946/K7421_Toxocara_2016 -06-10_GB.pdf

68
15. Ghidul Synevo – Toxocara canis – Informații generale – disponibil la https://www.synevo.ro/tox-
ocara -canis -anticorpi -igg/
16. Dan Ster iu. Infectii produse de helminti. In Infectii parazitare. ILEX, Romania ed. 2003, 226 –
229
17. https://web.stanford.edu/group/parasit es/ParaSites2005/Toxocariasis/whole%20thing.html accesat
la 27.08.2017
18. https://www.cdc.gov/dpdx/toxocariasis/index.html 27.08.2017
19. Despommier D. Toxocariasis: clinical asp ects, epidemiology, medical ecology, and
molecular aspects. Clin Microbiol Rev. 2003; 16:265–272 – dispnibil la
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC153144/
20. Rubinsky -Elefant G , Hirata CE, Yamamoto JH, Ferreira MU. Human toxocariasis: diagnosis,
worldwide seroprevalences and clinical expression of the systemic and ocular forms. Ann Trop
Med Parasitol. 2010; 104:3–23 – disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20149289
21. Clinical Features of Covert Toxocariasis Mervyn R. H. Taylor, Conor T. Keane, Patricia
O'connor, R. W. Anthony Girdwood & Huw Smith 2009, Pages 693 -696 – disponibil la
http://www.tandfonline.com/doi/abs/10.3109/00365548709117206?src=recsys
22. Aspects of Toxocara Epidemiology: Human Toxocarosis, Paul A. M. Overgaauw & Virbac
Nederland, 2008, Pages 215 -231 – disponibil la
http://www.tandfonline.com/doi/abs/10.3109/10408419709115137?src=recsys
22. G. Mircea – Particularit ăți clinico -epidemiologice ale evoluției toxocarozei umane in județul
Brașov între anii 2002 – 2006 – Lucrare de diplomă, sub îndrumarea prof.univ.dr.med. C. Nemet
– 2007
23. AccuDiag™ Toxocara IgG ELISA Kit – disponibil la
http://www.rapidtest.com/pdf/Toxocara%20IgG%208206%20 -35(10 -05-2016).pdf
24. Laboratory diagnosis of human toxocariasis. Fillaux J1, Magnaval JF . Department of Parasit-
ology, Rangueil Hospital, Toulouse University Hospitals, Toulouse, France. – publicat la
20.12.2012

69