Importanta Dezvoltarii Capacitatii de Comunicare la Varsta Prescolara

IMPORTANȚA DEZVOLTĂRII CAPACITĂȚII DE COMUNICARE LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ

Limbajul:,,Cuvântul este sunet și culoare, e mesagerul gândului uman” – Tudor Vianu.

După Angelica Hobjilă în ,,Elemente de didactică a activităților de educare a limbajului”, realitatea existențială, relațională, comunicativă a planului uman implică o serie de nuanțări care unicizează fiecare aspect al acesteia, raportul comunicare – limbaj – limbă fiind, din această perspectivă, unul cu rol de direcționare a interpretărilor posibile asupra acestei realități.

Într-un demers dinspre general către particular, dinspre caracteristicile planului uman către individualitățile acestuia, comunicarea se instituie ca termen supraordonat, care-și subsumează limbajului, respectiv limba, ultimele două plasate, de altfel, în această ordine și prin prisma raportării diacronice la acești referenți. Pe de altă parte, actualizarea acestui raport implică trimiterile către planul gândirii, asociat tuturor termeni ai realității vizate ( de aici, alte trei posibile direcții de analiză a raporturilor gândirii – comunicare, gândire – limbaj, gândire – limbă, ultimului acordându-i-se spații generoase în literatura de specialitate).

Comunicarea – ca realitate subordonată celorlalte două vizate asupra ( limbaj – limbă) – presupune nuanțări, redimensionări ale perspectivelor teoretice tocmai prin raportarea la dimensiunea considerată (mai) relevantă într-un anumit context comunicativ, dintr-un anumit punct de vedere ( al locutorului, al interlocutorului, al altor subiecți implicați în situația de comunicare respectivă, al informațiilor transmise/solicitate etc. voluntar/involuntar, al datelor relaționale, circumstanțiale, personale, social-politice, culturale, etc., al contextului, al ,,orizontului de așteptare”, al proiecțiilor comunicative, etc.).

Viața omului nu este posibilă în afara comunicării pentru că omul comunică in mediul în care trăiește, iar dezvoltarea lui psihică este legată de comunicare. Comunicarea este un schimb de informații între două persoane, între o persoană și un grup. Este un liant, un factor de articulare și de coeziune a indivizilor în viața socială. Comunicarea este o relație, un proces, iar relația se definește ca o legătură și interacțiune informațională între doi termeni:emițător și receptor sau destinatar.

Dezvoltarea capacității de comunicare în grădinița de copii este unul dintre obiectivele majore care se realizează în mod treptat, prin lărgirea relațiilor verbale cu cei din jur, în condițiile manifestării de către copil a curiozității de cunoaștere a obiectelor, pe de o parte, a atitudinilor interogative referitoare la originea și cauza unor fenomene, pe de altă parte.

În vederea formării capacitații de comunicare la preșcolari, educatoarea trebuie să aibă în vedere caracteristicile esențiale ale limbajului la vârstă preșcolară. Printre acestea se numără:

– sporirea expresivității realizate prin conținutul și structura propoziției, prin epitete,prin comparații;

– trecerea de la limbajul interior la cel exterior –adesea, jucându-se,copilul își susține singur dialogul;

– dezvoltarea morfologiei și a sintaxei vorbirii(se corectează în mare măsură capacitatea de pronunțare și se realizează acordul gramatical);

– are loc dezvoltarea limbajului concomitent cu apariția funcțiilor de comunicare, de fixare a experienței cognitive și de organizare a activității.

Prin întregul proces instructiv-educativ din grădiniță și, îndeosebi, prin activitățile specifice de cultivare a limbajului se perfecționează vorbirea copiilor sub aspect fonetic, se lărgește sfera vocabularului activ și pasiv, se consolidează formele corecte gramatical.

În procesul de îndrumare a educării limbajului la preșcolari, noul curriculum le propune educatoarelor obiective cadru cum ar fi:

dezvoltarea capacității de exprimare orala, de înțelegere și utilizare corectă a semnificațiilor structurilor verbale orale;

educarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere fonetic,lexical, sintactic;

dezvoltarea creativității și expresivității limbajului oral;

dezvoltarea capacității de a înțelege si transmite intenții, gânduri, semnificații mijlocite de limbajul scris;

Obiectivele cadru sunt urmărite de educatoare de-a lungul întregii perioade a preșcolarității și constituie repere ale activităților de educare a limbajului.

` Obiectivul principal al activității instructiv-educative din grădinița de copii este formarea personalității individuale a copilului, ținând seama de ritmul său propriu, de nevoile sale afective și de activitatea sa fundamentală: jocul.

O primă categorie de obiective ale dezvoltării limbajului în grădiniță vizează lărgirea orizontului de cunoaștere al copilului, ca bază pentru îmbogățirea și nuanțarea exprimării orale.

În activitățile libere și pe domenii experiențiale, copilul este dirijat să cunoască lumea înconjurătoare utilizând toate simțurile și evoluând treptat prin folosirea unor mijloace de cuantificare, de comparare, de procese, de analiză și de interpretare a datelor obținute.

Toate acestea impun copilului folosirea cuvintelor prin care să cunoască obiectul, să-i arate însușirea, să indice acțiuni în care obiectul e implicat. Activitățile de cunoaștere a mediului oferă educatoarei material pentru îmbogățirea vocabularului, pentru precizarea sensului unui cuvânt, iar copilului, posibilitatea de a-și comunica impresiile și cunoștințele.

Mai multe obiective ale educării limbajului în grădiniță urmăresc cu prioritate expresivitatea comunicării, ceea ce înseamnă, stimularea copilului de a vorbi, păstrându-și farmecul vorbirii, adică prin intonație, accent, ritm. Curiozitatea specifică vârstei preșcolare constituie o bază pentru formarea deprinderii copilului de a se informa prin întrebări. În toată activitatea din grădiniță copilul trebuie să-și exprime emoțiile, trăirile afective, sentimentele, atitudinile față de oameni, plante, animale, situații pozitive sau negative, împrejurări concrete sau întâlnite în povești.

Obiectivul major al educării copiilor în grădiniță și anume, pregătirea copilului pentru activitatea de școlar, constituie un motiv important pentru care cultivarea limbajului are un rol hotărâtor. În acest sens, dezvoltarea și educarea limbajului preșcolarului presupune perfecționarea comunicării sub aspect fonetic, lexical și sintactic..

In grădiniță dezvoltarea capacitații de comunicare a preșcolarilor se realizează și prin alte activități decât cele pe domenii experientiale .

Astfel, la sectorul „Știință” activitățile care vin în sprijinul dezvoltării capacității de comunicare îmbracă o varietate de forme de realizare. Jocul senzorial „Spune, ce ai gustat? ”, pe lângă obiective de altă natură, activează vocabularul preșcolarilor cu cuvinte specifice fructelor sau legumelor gustate, determinându-i în același timp să răspundă în propoziții corecte din punct de vedere gramatical. Observând „Aspecte de primăvară”, preșcolarii le descriu, folosind cuvinte specifice anotimpului respectiv. Prin folosirea jocului „Când se întâmplă ?” organizat pe baza unor imagini cu cele patru anotimpuri, copiii raportează anotimpurile la schimbările atmosferice survenite în natură și reușesc să-și exprime aprecierile asupra fiecărui anotimp.

La sectorul „Construcții”, la tema „Construim căsuțe”, copiii mânuiesc piesele trusei Lego, dar trebuie să și verbalizeze, descriind construcția obținută și dialogând între ei pentru a selecta piesele necesare tipului de construcție ales.

În cadrul sectorului „Joc de rol”, cu tema „De-a doctorul”, copiii dialoghează, folosind cuvinte adecvate: seringă, stetoscop, fașă etc. La temele: „De-a florăresele”, „De-a marinarii” etc…, comunicarea cu partenerii, în termeni adecvați temei, într-un dialog civilizat, este o latură esențială a activității.

La tema „De-a serbarea”, dialogul se referă la o varietate de puncte specifice serbării: poezii, dansuri, piese de teatru, teatru de păpuși etc.

Copiii care practică „jocul de masă” verbalizează în funcție de temă. La tema „Caută locul meu!”, sistematizându-și cunoștințele despre toamnă, ei motivează acțiunea întreprinsă și selectează elementele corespunzătoare toamnei (fructe, legume,flori, frunze ) .

În zona „Biblioteca” se desfășoară multe activități din sfera limbajului sau sunt inițiate activități de acest gen, pe grupuri mici, pentru a fi continuate mai târziu, în cadrul activităților pe domenii experiențiale.

Limbajul este abordat într-o viziune integrată, urmărindu-se simultan doua laturi importante ale sale: cea receptivă si cea expresivă.

Acest sector oferă preșcolarilor posibilitatea realizării lecturii după imagini din viața plantelor, animalelor sau a oamenilor, a reconstituirii unor scene din poveștile îndrăgite (recunoașterea și caracterizarea personajelor) povestirea unor întâmplări care i-a impresionat, a urmăririi unor dvd – uri , a dialogului pe tema unor cărți.

Chiar și sectorul „Artă” în care ponderea o deține activitatea practică (pictură, aplicații, modelaj etc.) oferă copiilor posibilitatea de a verbaliza: numesc culorile, materialele, instrumentele, descriu obiectele obținute, apreciază propriile lucrări și pe acelea ale colegilor, motivându-și opțiunile.

Toate activitățile liber alese ale preșcolarilor favorizează un climat afectiv de comunicare verbală liberă și civilizată între copii, consolidează actul comunicării în formele cele mai variate, generate de varietatea jocurilor, a cântecelor, a exercițiilor ritmice.

În procesul de instruire și educare a copiilor un rol important revine materialului didactic. Folosirea din plin a materialului didactic are o importanță hotărâtoare în asimilarea temeinică și conștientă a cunoștințelor, dezvoltă spiritul de observație al copiilor și mărește interesul pentru cunoaștere. Multe cunoștințe, care par la început dificile, pot fi ușor înțelese atunci când se folosește cu pricepere ilustrarea lor. Cu cât se imprimă activităților un caracter intuitiv (astfel acționându-și laturile psihice ca: atenția, memoria, imaginația, creativitatea, gândirea) cu atât activitatea va oferi copilului un câștig mai deplin.

BIBLIOGRAFIE

Tomșa, Ghe.(coord.), Psihopedagogie preșcolară și școlară, Editura C.N.I. Coresi, București, 2005

Verza E. Psihopedagogie specială , manual pentru clasa a XIII-a,pentru școli normale, E.D.P.,R.A.,București, 1997

Hobjilă, Angelica, Elemente de didactică a activităților de educare a limbajului, Institutul European, Iași, 2008

Curriculum pentru învățământ preșcolar, Publishing Hause, București, 2009