Importanta Deseurilor Menajere Si Impactul Lor Asupra Litoralului Marii Negre

IMPORTANȚA DEȘEURILOR MENAJERE ȘI

IMPACTUL LOR ASUPRA LITORALULUI

MĂRII NEGRE

CUPRINS

Introducere

1. Deșeurile menajere

1.1 Scurt intoric

1.2 Definiții și clasificări

2. Omul și deșeurile

2.1 Metode de prevenire

2.2 Reciclarea deșeurilor menajere

2.3 Incinerarea deșeurilor

2.4 Depozitarea deșeurilor menajere

2.5 Compostarea deșeurilor biodegradabile

3. Gestionarea deșeurilor menajere în municipiul Constanța

3.1 Starea actuală

3.1.1 Date cu privire la Planul Județean de Gestionare a Deșeurilor

3.1.2 Generarea deșeurilor menajere

3.1.3 Tratarea și valorificarea deșeurilor

3.1.4 Eliminarea deșeurilor menajere

3.2 Impactul produs de Groapa de Gunoi de la Ovidiu asupra

mediului înconjurător și a populației umane

3.2.1 Date generale privind rampa de gunoi

3.2.2 Impactul produs asupra solului și asupra apei

3.2.3 Impactul produs asupra atmosferei

3.2.4 Impactul produs asupra florei și faunei

3.2.5 Impactul produs asupra populației umane

3.3 Studiul privind structura cantitativă și calitativă a deșeurilor

menajere pe litoralul Mării Negre

3.3.1 Material și metodă

3.3.2 Rezultatele obtinute prin metoda numărăriii deșeurilor menajere

3.3.2.1 Distribuirea deșeurilor pe categorii în anul 2014 comparativ cu 2015

3.3.2.2 Tipurile de deșeuri colectate în anul 2014 comparativ cu 2015

3.3.2.3 Distribuirea deșeurilor pe sectoare în anul 2014 comparativ cu 2015

3.3.2.4 Inventarierea deșeurilor pe categorii în cele 7 sectoare

Concluzii

Bibliografie

Introducere

Deșeurile reprezintă o problemă încă din Evul Mediu, însă cu trecerea timpului această situație a devenit din ce în ce mai serioasă afectându-ne atât pe noi cât și mediul în care trăim.

Gravitatea acestei probleme o vedem zilnic în viețile noastre, mii de gunoaie aruncate peste tot acoperă spațiile verzi. Oamenilor nu le place ceea ce văd însă cu toate acestea, puțini sunt aceea care și încearcă să ia măsuri.

Prin lucrarea mea doresc să scot în evidență seriozitatea acestei probleme care a devenit una dintre cele mai majore probleme de mediu, efectele acestor deșeuri se observă și asupra faunei și a florei, din ce în ce mai multe animale mor, iar substanțele nutritive pentru plante sunt înlocuite cu cele toxice.

Scopul meu este de a pune accent și de a detalia importanța pe care o au deșeurile menajere, ce impact au asupra litoralului Mării Negre, cât de gravă este situația de față, ce măsuri putem să luăm dar și efectele pe care le are asupra populației umane.

Obiectivele mele constă în definirea deșeurilor, istoria lor, care ne dovedește că ne confruntăm cu deșeurile încă din cele mai vechi timpuri, omul în acord cu deșeurile, metode de prevenire și combatere, aspectele privind gestionarea deșeurilor în municipiul Constanța dar și starea actuală.

Deșeurile reprezintă cea mai serioasă problemă cu care ne confruntăm astăzi, cu toții știm efectele pe care le au deșeurile, însa cu toate acestea nu o luăm destul de în serios sau ținem cont pentru puțin timp. Această problemă este însă, în continuă creștere și nu ne afectează doar pe noi ci și pe generațiile viitoare.

Doresc să îi mulțumesc pe această cale îndrumătorului meu de licentă, domnului lector universitar doctor Liviu-Daniel GALAȚCHI care mi-a fost și îndrumător, și prieten pe parcursul acestei lucrări. Sfaturile sale mi-au deschis mintea facându-mă să privesc altfel viața și mi-au dat mai multă încredere în mine.

Multumesc domnului Dorel Gheorghe, inginer în cadrul Depozitului Ecologic de Deșeuri Menajere și Industriale Ovidiu Constanța, pentru disponibilitatea de care a dat dovadă și pentru fotografii.

Îi rămân recunoscătoare familiei mele care întotdeauna m-a susținut în tot ceea ce am vrut să fac. Pe parcursul acestei lucrări am realizat cine îmi este prieten cu adevărat și cine nu,le mulțumesc tutuor celor care m-au încurajat cu păreri și critici,oamenilor sinceri de lângă mine.

1.Deșeurile menajere

1.1 Scurt istoric

A. Timpuri preistorice

Încă din cele mai vechi timpuri oamenii duceau o viață nomadă, se organizau în grupuri restrânse pentru o anumită perioadă de timp iar apoi se mutau în alt loc. Resturile de gunoaie rămase erau în mare parte biodegradabile. Odată cu creșterea populațiilor permanente a apărut și problema acumulării gunoiului menajer.

B. Civilizatiile antice

Pentru o periodă îndelungată de timp civilizațiile timpurii nu aveau metode pentru a rezolva problema deșeurilor menajere, astfel că uneori gunoiul era lăsat în casă, iar de cele mai multe ori ajungea pe străzi. În Troia, acumularea deșeuriilor pe podea și pe străzi făcea necesară ridicarea acoperișurilor caselor și schimbarea intrărilor în case. În Egipt, deșeurile, provenind deseori de la familii instărite, erau colectate și aruncate în Nil.

Prima groapă de gunoi a fost ideea grecilor antici. În jurul anilor 500 î.e.n.,grecii amenajau gropi municipale de gunoi și scriau legi ce prevedeau depozitarea gunoiului menajer la cel putin 1,5 km distantă de zidurile orașului. Prin aceeași perioadă în Atena prima lege care împiedică locuitorii să-și arunce gunoiul pe străzi a fost pusă în aplicare. Cele mai mari probleme privind deșeurile menajere au apărut în Roma datorită populației numeroase.

C. Evul Mediu

În zonele urbane, gunoiul era încă aruncat pe străzi, condițiile de trai în zonele dens populate fiind astfel precare. Gunoiul atrăgea deasemenea un număr mare de șobolani fapt ce a dus la declanșarea ciumei bubonice, boală care a decimat populația Europei în acea perioadă. Către sfârșitul evului mediu, condițiile sanitare au început să se îmbunătățească datorită dezvoltării drumurilor pavate și a sistemelor de curățenie a străzilor în orașe.

D. Începutul anilor 1900

Civilizațiile occidentale au început să realizeze faptul că virusurile cauzatori de boli și epidemii proveneau de la deșeuri. Prin urmare au început să colecteze gunoiul, iar străzile erau curățate de către persoane angajate special pentru această muncă. Deșeurile colectate erau depozitate în gropi de gunoi, aruncate în mare sau arse, ceea ce a dus la crearea unor probleme de mediu.

E. După anii 2000

Din secolul al XX-lea, ritmul de dezvoltare și exploatare a resurselor naturale s-a accentuat și mai mult, puterea omului de a transforma natura în sens distructiv dar și în sens constructiv fiind tot mai evidentă. Aceasta a condus la conștientizarea pericolului pe care dezvoltarea anarhică, fără a ține cont de degradarea mediului îl poate avea pentru om, pentru dezvoltarea omenirii. Așadar, raportul dintre om și natură a devenit acum un raport dezvoltare- mediu. Cu toate acestea se consideră, și încă mai există acest concept că dezvoltarea nu se poate realiza fără degradarea mediului. (Oros, Drăghici, 2002).

Din figura nr. 1 reiese cantitatea de deșeuri acumulată între anii 1995- 2010.

Figura nr. 1 – Cantitatea deșeurilor și reducerea cantității de deșeuri 1995/2010 (original, după www.ecologie.rec.ro)

1.2 Definiții și clasificări

Termenul „deșeu” este definit în legislația europeană în articolul I al Directivei Consiliului 75/422/CEE privind deșeurile: „deșeu înseamnă orice substanță sau obiect de care posesorul se debarasează sau i se cere să se debaraseze conform prevederilor legilor naționale în vigoare”.

Deșeurile sunt generate în diferite stadii ale activității umane și reprezintă o caracteristică inevitabilă a unei societăți industrializate sau în curs de industrializare. Compoziția și cantitatea de deșeuri sunt puternic dependente de natura consumului, precum și de structura industrială și economică. (OECD, 1994).

Deșeurile reprezintă o pierdere enormă de resurse, atât sub formă de materiale cât și de energie. Deoarece generarea excesivă de deșeuri este un simptom al proceselor de producție ineficiente, al durabilității reduse a bunurilor și al structurii consumului, cantitățile de deșeuri pot fi considerate ca indicator pentru eficiența cu care societatea utilizează materiile prime. (Christiansen și Munck-Kapmann, 2000)

În momentul de față nu există o clasificare general acceptată a deșeurilor. Cea mai bună clasificare generală pare a fi Reglementarea Deșeurilor propusă de Comunitatea Europeană, care propune clasificări pentru producători de deșeur, colectori de deșeuri, tratarea și depozitarea deșeurilor.

Directiva Consiliului 75/422/CEE privind deșeurile, amendată de Directiva 91/156/CEE, clasifică deșeurile după sursă, procese și direcții din care provin, furnizând baza pentru obținerea de statistici comparabile și compatibile privind deșeurile în Tările Membre ale Comunității Europene. (Oros, Drăghici, 2002)

În figura nr. 2 se estimeaza compoziția medie a deșeurilor menajere în procente.

Deșeurile sunt de mai multe tipuri:

deșeuri municipale (inclusiv cele menajere și comerciale)

deșeuri industriale (inclusiv cele rezultate din producție)

deșeuri periculoase

deșeuri din construcții și demolări

deșeuri de minerit

deșeuri de echipamente electrice și electronice

deșeuri de ambalaje

deșeuri municipale biodegradabile

deșeuri agricole

vehicule scoase din uz și anvelope

Figura nr. 2 – Compoziția medie a deșeurilor menajere în procente (după, www.creeaza.com)

Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilor, se referă la educația privind colectarea, transportul, tratarea, reciclarea și depozitarea deșeurilor. De obicei, termenul se referă la materialele rezultate din activități umane și la reducerea efectului lor asupra sănătății oamenilor și a mediului. Gestionarea deșeurilor are ca scop și economisirea unor resurse naturale prin reutilizarea părților recuperabile. Deșeurile gestionate pot fi atât solide, cât și lichide sau gazoase, precum și cu diverse proprietăți, necesitând metode de tratare specifice lor.

Cele mai vechi forme de management al deșeurilor sunt îngroparea și arderea, ambele continuând să fie folosite până și astăzi în sistemele moderne de management integrat al deșeurilor. Odată ce o substantă sau un obiect a devenit deșeu rămâne deșeu până când este recuperat în totalitate sau nu mai reprezintă un pericol pentru mediul înconjurător sau sănătatea umană.

Situația privind ambalajele introduce pe piață și deșeurile de ambalaje gestionate în anul 2011 în România.

În baza Ordinului Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor nr. 927/2005 cu privire la procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje și deșeuri de ambalaje au fost raportate datele privind ambalajele și deșeurile de ambalaje gestionate în anul 2011. În figura nr. 3 ne este arătată cantitatea totală de deșeuri menajere produsă în anul 2011.

Figura nr. 3 – Cantitatea totală de ambalaje produsă în anul 2011 (original, după www.ecologic. rec.ro)

În anul 2011 a fost valorificată o cantitate totală de 539.860 tone de deșeuri de ambalaje din care 496.040 tone au fost reciclate. Raportat la întreaga cantitate de ambalaje pe piață în anul 2011, procentul total de valorificare a fost de 54,39%, iar procentul de reciclare a fost de 49,98%. În tabelul nr. 1 observăm analiza și interpretarea datelor raportate efectuate în cadrul Agenției Naționale de Protecție a Mediului.

Tabelul nr. 1 – Cantitatea de deșeuri valorificată și reciclată în anul 2011 (conform Agenției Naționale de Protecție a Mediului, www.ecologic.rec.ro)

Figura nr. 4 – Cantitatea de deșeuri reciclată și cantitatea de deșeuri valorificată în procente (original, după www.ecologic.rec.ro)

La nivelul celor 28 de state member ale Uniunii Europene, în anul 2012 au fost generaturilor sunt îngroparea și arderea, ambele continuând să fie folosite până și astăzi în sistemele moderne de management integrat al deșeurilor. Odată ce o substantă sau un obiect a devenit deșeu rămâne deșeu până când este recuperat în totalitate sau nu mai reprezintă un pericol pentru mediul înconjurător sau sănătatea umană.

Situația privind ambalajele introduce pe piață și deșeurile de ambalaje gestionate în anul 2011 în România.

În baza Ordinului Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor nr. 927/2005 cu privire la procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje și deșeuri de ambalaje au fost raportate datele privind ambalajele și deșeurile de ambalaje gestionate în anul 2011. În figura nr. 3 ne este arătată cantitatea totală de deșeuri menajere produsă în anul 2011.

Figura nr. 3 – Cantitatea totală de ambalaje produsă în anul 2011 (original, după www.ecologic. rec.ro)

În anul 2011 a fost valorificată o cantitate totală de 539.860 tone de deșeuri de ambalaje din care 496.040 tone au fost reciclate. Raportat la întreaga cantitate de ambalaje pe piață în anul 2011, procentul total de valorificare a fost de 54,39%, iar procentul de reciclare a fost de 49,98%. În tabelul nr. 1 observăm analiza și interpretarea datelor raportate efectuate în cadrul Agenției Naționale de Protecție a Mediului.

Tabelul nr. 1 – Cantitatea de deșeuri valorificată și reciclată în anul 2011 (conform Agenției Naționale de Protecție a Mediului, www.ecologic.rec.ro)

Figura nr. 4 – Cantitatea de deșeuri reciclată și cantitatea de deșeuri valorificată în procente (original, după www.ecologic.rec.ro)

La nivelul celor 28 de state member ale Uniunii Europene, în anul 2012 au fost generate 492 kg de deșeuri municipale de fiecare cetățean, din această cantitate 480 kg fiind supus unei operații de tratare. Tratarea deșeurilor s-a efectuat în diferite moduri: 34% au ajuns în depozitele ecologice, 24% au fost incinerate, 27% au fost reciclate, iar 15% au fost compostate.

Așa cum veți observa în tabelul nr. 2 în Uniunea Europeană s-a înregistrat o creștere semnificativă a procentului deșeurilor municipale care au fost reciclate sau compostate, de la 18% în anul 1995, la 42% în 2012.

Tabel nr. 2 – Statistica deșeurilor municipale în 2012 ( Sursă, Eurostat 2014 )

Deșeurile reprezintă o problemă în continuă creștere, la nivel global, regional, precum și la nivel local. Abordarea problemei deșeurilor (prin incinerare sau depozitare a acestora), de obicei, duce la ajungerea acestora în sol, apă, aer reprezentând o sursă de poluare.

2. Omul și deșeurile

Dintre numeroasele probleme de mediu care amenință planeta noastră, o problemă majoră o reprezintă în principal deșeurile și depozitarea acestora.

Fiecare dintre noi, mic sau mare, aruncă zilnic în pubelă, obiecte care nu mai sunt folositoare, care sunt goale, sparte sau uzate. Serviciul de salubrizare actionează o singură dată pe săptămână, goling pubela care adesea se varsă pe afară și le depozitează în afara orașului, în locurile speciale și anume „ gropile de gunoi ”. În general, ca urmare a lipsei de amenajări și a exploatării masive, depozitele de deșeuri se numără printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact și risc pentru mediu și sănătatea umană.

Orice activitate umană are un impact major asupra mediului înconjurător. Ca parte a naturii, omul interactionează cu mediul, dar stadiul la care a ajuns civilizația umană face ca noi să fim iesiți parțial din legile naturii și mecanismele ei de reglare, ceea ce ne face mai puternici dar totodata foarte vulnerabili, iar greșelile nu ne mai sunt corectate prompt de către natură. În acest moment trebuie tot mai mult să ne purtăm de grijă singuri și nouă dar și naturii de care depinem în continuare.

Poluarea uscatului este forma de poluare cea mai dificil de controlat și de măsurat, iar solul este mai greu de curățat decât aerul sau apa. Dacă reziduurilor li se permite să domine mediul, echilibrul natural este pierdut și acest dezechilibru poate avea efecte nocive, atât asupra popuației umane cât și asupra animalelor și vegetației. Din această cauză, informarea și împiedicarea poluării a devenit o necesitate și o obligație asupra comunităților umane.

Mediul înconjurător are un rol dublu față de societatea umană, pe o parte acesta generează resurse iar pe de altă parte reprezintă un receptor al deșeurilor. Prin urmare omul ia din mediu o parte din resursele naturale, pe care le foloseste ca materii prime pentru fabricarea diferitelor resurse ce au rolul de a ii satisface necesitățile zilnic. Prin fabricarea acestor produse care ne sunt necesare, se genereaza o serie de deșeuri care sunt eliminate în mediu. Aceste deșeuri duc la degradarea mediului înconjurător într-o măsură care poate varia de la mic la mare.

Una dintre cele mai bune solutii în prezent, este aceea de a aborda problema deșeurilor prin mecanismele dezvoltării durabile. Aceste mecanisme se refera la reducerea deșeurilor, refolosirea și reciclarea lor, recuperarea energiei din deșeuri dar mai ales depozitarea lor.

Așadar, omul prin toate calitățile sale, are obligația să se informeze, să respecte și să asigure o protectie eficientă și de mare ajutor asupra mediului.

2.1 Metode de prevenirire

Conceputul cuvantului prevenire cuprinde posibilitatea de a acționa și de a împiedica formarea deșeurilor încă de la începutul producerii lor. Evitarea producerii deșeurilor este una dintre cele mai importante etape în realizarea unui concept de gospodărire a deșeurilor.

Noțiunea de reducere a deșeurilor cuprinde activități de tratare, evitare dar și de valorificare a deșeurilor. A evita, se referă strict la faptul de a reduce fabricarea și de a nu mai încuraja comercializarea acestora. Este nevoie de acest lucru pentru a reduce poluarea mediului, deșeurile afectând toate componentele apă, aer sau sol de o importantă majora ce ne folosesc nouă dar și bunăstării mediului.

O dată cu creșterea posibilităților de măsurare și monitorizare a efectelor asupra mediului și cu dezvoltarea comunicațiilor și a schimbului de date, poluarea și efectele acesteia la scară planetară au devenit evidente. Ca o reacție la aceste constatări comuniunea internațională a inițiat programe de acțiune bazate pe principiul: problemele globale necesită soluții globale.

În cadrul Conferinței asupra mediului de la Stockholm (1972) s-a afirmat pentru prima dată necesitatea unor programe internaționale pentru prevenirea efectelor negative asupra mediului, ducând la inițierea Programului Națiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător. (Nisipeanu, Ianculescu, Ștepa, 2002)

Conferința de la Rio, prin Agenda 21 a oficializat principalele obiective ale sistemelor de management sustenabil al deșeurilor ca fiind următoarele:

minimanizarea cantității deșeurilor;

maximizarea reciclării și reutilizării deșeurilor;

promovarea tehnicilor de depozitare sigură și controlabilă a deșeurilor;

extinderea serviciilor pentru deșeuri la cea mai mare parte a populației.

(Oros, Drăghici, 2002)

În figura nr. 5 Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor a elaborat un plan cuprinzător de prevenire a generării deșeurilor în scopul reducerii generării deșeurilor și reutilizării lor ca parte a unui program de eficiență a resurselor.

Figura nr. 5 – Reducerea generării deșeurilor (original, după www.ecologic.rec.ro)

Problematica privind impactul negativ asupra mediului și sănătății umane ca urmare a eliminării deșeurilor prin utilizarea unor metode și tehnologii nepotrivite rămâne de actualitate, mai ales în contextul tendinței susținute de creștere a cantităților de deșeuri generate. Devine astfel necesară includerea în prioritățile strategice a unor aspecte la fel de importante precum declinul resurselor naturale și oportunitatea utilizării deșeurilor ca materie primă pentru sustinerea unor activități economice. (SNGD, 2013)

În sensul celor afirmate, scopul SNDG este de a îndrepta România către

“ o societate a reciclării “ prin:

Priorizarea eforturilor din domeniul gestionării deșeurilor, în conformitate cu ierarhia deșeurilor;

Încurajarea prevenirii generării deșeurilor și reutilizarea pentru o mai mare eficiență a resurselor;

Dezvoltarea și extinderea sistemelor de colectare separată a deșeurilor în vederea promovării unei reciclări de înaltă calitate;

Implementarea tehnologiilor/instalațiilor de reciclare și/sau valorificare cu randament de reciclare/valorificare;

Susținerea recuperării energiei din deșeuri, după caz, pentru deșeurile care nu pot fi reciclate;

Reducerea cantităților de deșeuri eliminate prin depozitare. (SNGD, 2013)

Prin urmare, pe viitor trebuie să se acorde o importanță mai mare strategiilor de evitare a deșeurilor și implementării măsurilor de precauție a împiedicării formării deșeurilor menajere.

2.2 Reciclarea deșeurilor menajere

Procesul de reciclare se definește ca reprelucrare a deșeurilor într-un proces de producție pentru scopul original, fie pentru alte scopuri. Reciclarea sticlei reprezintă procesul de transformare a deșeurilor de sticlă în materiale reutilizabile. Sticla poate fi reciclată la nesfârșit fară să își piardă din calități. Pe lângă asta cioburile de sticlă reprezintă materia primă perfectă pentru producția unei sticle noi.

Reciclarea, înseamnă reutilizarea materialelor pentru a fabrica produse noi, acestea putând fi similare cu cele din care provin materialele sau pot fi alte produse noi total diferite. Și aici însă unele materiale reciclabile ridică probleme prin faptul că își diminuează valoarea la fiecare reciclare, produsele rezultate fiind de un nivel mai scăzut ca valoare. (Oros, Drăghici, 2002)

O mare parte din aluminiul, hârtia, sticla sau oțelul folosite astăzi în întreaga lume sunt deja provenite din procesul de reciclare. Oțelul și sticla se pot recicla nu doar o dată, ci de mai multe ori. Reciclarea aluminiului și a oțelului utilizat la cutiile de băuturi, a cartoanelor și a hârtiei, a sticlei dar și a anumitor tipuri de mase plastice alcătuiesc pe întregul tărilor occidentale o industrie înfloritoare. Reciclarea contribuie și la reducerea costurilor de depozitare a deșeurilor. De asemenea și consumul de energie este și el influențat într-un mod pozitiv de reciclare.

Reciclarea materialelor din deșeurile menajere implică:

Prelucrarea intermediară precum sortarea, mărunțirea și/sau compactarea;

Transportarea

Valorificarea materialelor

Prelucrarea finala.

Avantajele reciclării sunt conservarea resurselor naturale și reducerea spațiului de

depozitare. Cu toate acestea colectarea, transportul, valorificarea și prelucrarea finală a materialelor necesită energie suplimentară, iar cele mai multe programe de reciclare sunt subvenționate economic.

Problemele fundamentale în reciclarea materialelor sunt legate de:

identificarea materialelor reciclabile;

identificarea oportunităților de reutilizare și reciclare;

Identificarea piețelor de desfacere pentru materialele valorificabile.

Pentru realizarea unui proces de reciclare eficient este nevoie de implementarea

unui sistem de colectare selectivă a deșeurilor menajere generate la nivelul întregii

populații. România a adoptat sistemele de colectare selectivă existente în Spania și Portugalia. Finanțarea sistemelor de colectare se realizează prin taxe plătite de companiile care își transferă obligațiile impuse prin reglementările naționale. Trei sisteme funcționează la nivel european: taxarea în funcție de greutate/volum/tip de material, taxă de înregistrare în funcție de cifra de afaceri, taxă pentru fiecare unitate.

Legislația națională, armonizată cu reglementările comunitare, prevede obiective naționale anuale de reutilizare/reciclare sau incinerare în instalații de ardere cu recuperare de energie. În România, implementarea colectării selective este în curs de realizare și cuprinde trei etape:

2004 – 2006: experimentare (proiecte pilot), conștientizarea populației;

2007 – 2017: extinderea colectării selective la nivel național;

2017 – 2022: implementarea colectării selective în zone mai dificile (locuințe collective, mediul rural dispersat, zone montane).

Bineînțeles, nu toate deșeurile pot fi reciclate, de aceea mai jos am enumerat

deșeurile care pot fi reciclate și care nu au această proprietate:

Materiale reciclabile:

sticlă;

hârtie;

ziare, reviste;

recipiente din sticlă;

ambalaje de carton;

ambalaje de plastic;

cutii de metal;

Pet-uri;

uleiul;

cartușele de la imprimante;

anvelope;

acumulatori si baterii auto.

Materiale nereciclabile:

spray-uri;

materiale ceramice;

hârtie cerată, șervețele, hârtie de fax.

Deșeurile muncipale sunt reprezentate de totalitatea deșeurilor menajere și similare acestora generate în mediul urban și rural din gospodării, insituții, unități comerciale și de la operatori economici, deșeuri stradale colectate din spații publice, srăzi, parcuri, spații verzi, la care se adaugă și deșeuri din construcții și demolări rezultate din amenajări interioare ale locuințelor colectate de operatorii de salubritate. Gestionarea deșeurilor municipale presupune colectarea, transportul, valorificarea și eliminarea acestora, inclusiv supervizarea acestor operații și întreținerea ulterioară a amplasamentelor de eliminare.

Politica națională în domeniul gestionării deșeurilor trebuie să se subscrie obiectivelor politicii europene în materie de prevenire a generării deșeurilor și să urmărească reducerea consumului de resurse și "ubcapitolul Ț. european TICLEI_ULUI SAU A STICLEI_'EUTILIZA ȘI ULTERIOR VALORIFICA MAI UȘOR_I SĂ ADOPTE MĂSURI CARE SĂ ÎNCURAJEaplicarea practică a ierarhiei deșeurilor. Principiul acțiunii preventive este unul din principiile care stau la baza Ordonanței de Urgență Nr.195/2005 privind protecția mediului cu modificările și completările ulterioare, Directiva 2008/98/CE privind deșeurile, transpusă în legislația națională prin Legea Nr.211/2011 privind regimul deșeurilor, prezentând ierarhia deșeurilor care “se aplică în calitate de ordine a priorităților în cadrul legislației și al politicii în materie de prevenire a generării și de gestionare a deșeurilor, astfel: prevenirea, pregătirea pentru reutilizare, reciclarea, alte operațiuni de valorificare, de exemplu valorificarea energetică și eliminarea”.

Abordarea UE în domeniul gestionării deșeurilor se bazează pe trei principii majore:

Prevenirea generării deșeurilor – factor considerat a fi extrem de important în cadrul oricărei strategii de gestionare a deșeurilor, direct legat atât de îmbunătățirea metodelor de producție cât și de determinarea consumatorilor să își modifice cererea privind produsele (orientarea către produse verzi) și să abordeze un mod de viață, rezultând cantități reduse de deșeuri.

Reciclare și reutilizare – încurajarea unui nivel ridicat de recuperare a materialelor componente, preferabil prin reciclare materială. În acest sens sunt identificate câteva fluxuri de deșeuri pentru care reciclarea materială este prioritară: deșeurile de ambalaje, vehicule scoase din uz, deșeuri de baterii, deșeuri din echipamente electrice și electronice.

Eliminarea finală a deșeurilor – în cazul în care deșeurile nu pot fi recuperate, acestea trebuie eliminate în condiții de siguranță pentru mediu și sănătatea umană, cu un program strict de monitorizare.

Țintele pe termen, scurt, mediu și lung pe care SNGD intenționează să le atingă

până în anul 2025 sunt:

Colectare primară a deșeurilor municipale:

extinderea serviciilor de colectare urbane în zonele adiacente;

pe termen scurt (2015)– acoperirea în zona de 15 – 20 km în jurul orașelor;

pe termen mediu (2020) – acoperirea cu servicii de colectarea 100% în urban și 75% rural (cu – populație peste 500 locuitori);

pe termen lung (2025) – 100% în mediul rural (cu populatie peste 500locuitori).

Depozitare și transfer:

pe termen scurt, 2015, amenajarea gunoiștilor intercomunale (3-5 per raion);

pe termen mediu, de la aprox. 200 de depozite neconforme la maxim 7 depozite de deșeuri;

pe termen lung, depozitare deșeurilor în maxim 3 depozite regionale.

Tabel 3: Tinte pentru reciclare si/sau tratare corespunzatoare a deseurilor specifice (Strategia de gestionare integrată a deșeurilor solide, conform SNGD)

2.3 Incinerarea deșeurilor

Incinerarea poate fi definită și ca metoda termică de eliminare a deșeurilor prin oxidare completă la temperaturi ridicate. Procesul de incinerare este folosit înca din cele mai vechi timpuri fiind una dintre dintre cele mai eficiente soluții de eliminare a deșeurilor. Pe baza tipurilor de deșeuri, incinerarea se poate face la scară mică, medie sau largă.

Incinerării îi revine sarcina de a trata deșeurile reziduale ce nu pot fi valorificate, pentru a se ajunge la:

reducerea masei deșeurilor de deposit;

transformarea deșeurilor reziduale în materii prime secundare, în vederea protejării celorlalte resurse naturale;

distrugerea materialelor nocive organice;

inertizarea deșeurilor reziduale, minimalizând emisiile din aer și apă;

folosirea valorii calorice a deșeurilor reziduale în vederea protejării resurselor de energie.

Incinerarea deșeurilor constituie un procedeu aplicat de mai mult timp, în Germania primele instalații de incinerare a DM au fost construite încă înainte de primul război mondial. (Nicolae, Emeric, 1978)

Bineînteles și procesul de incinerare are avantaje și dezavantaje, cu toate acestea motivele pentru care ar trebuii folosită sunt mult mai importante și benefice pentru noi și pentru mediu. Incinerarea genereaz energie termică sau electrică, acestea fiind de folos locuințelor din vecinătatea incineratorului. Spațiul ocupat în urma arderii este mult mai mic 15-20% în comparație cu greutatea inițială a deșeurilor. În urma arderii deșeurilor medicale sau periculoase sunt transformate într-o cenusă solidă, un produs final steril, inert, care poate fi folosită în construcții.

În multitudinea lor, deșeurile ce se pot incinera sunt următoarele:

deșeuri agrochimice;

deșeuri de ambalaje care conțin rezduri sau conțin substanțe periculoase;

deșeuri de cauciuc și anvelope scoase din uz;

deșeuri de țesuturi vegetale și animale;

deșeuri de la prepararea și procesarea fructelor sau legumelor, cerealelor sau uleiurilor comestibile, cafelei, tutunului, ceaiului;

deșeuri de pesticide;

deșeuri cu conținut de azbest;

ulei uzt sau filtre de ulei;

deșeuri de metale feroase și neferoase;

deșeuri de plastic, sticlă, hârtie, carton, lemn sau textil;

deșeuri de baterii și acumulatori;

deșeuri de vopsele, adezvi și rășini continând substanțe periculoase.

În cazul deșeurilor periculoase, incinerarea se face la o temperatură mult mai ridicată decât în cazul deșeurilor nepericuloase. Incinerarea este procesul cel mai rapid în care pot fi distruse cantități foarte mari de deșeuri într-un timp scurt. Elementele chimice care contribuie cel mai mult la valoarea energiei obținute din incinerarea deșeurilor sunt hidrogenul și carbonul.

2.4 Depozitarea deșeurilor menajere

Conform ierarhiei opțiunilor în managementul deșeurilor depozitarea este opțiunea cea mai favorabilă și de aceea se realizează numai în cazul în care celelalte opțiuni nu pot fi aplicate sau numai pentru acea parte a deșeurilor pentru care nu sunt aplicabile alte opțiuni. (Oros, Drăghici, 2002)

Până în prezent, în practica modială ca și în țara noastră, predomină evacuarea reziduurilor menajere în gropile de gunoi. Aceste gropi de gunoi sunt provenite din depresiuni geografice naturale sau în urma unor descopertări de teren fie a unor cariere de construcție.

În ultimul timp gorpile din jurul localităților urbane rămân din ce în ce mai puține, de asemenea distanța până la cele care au rămas este din ce în ce mai mare, așadar și costurile pentru transport se măresc. Pe lângă gropile de gunoi reziduurile menajere se mai depozitează și în rampe sau halde, acele terenuri care sunt mai puțin fertile pentru agricultură.

După modul în care se asigură protecția mediului înconjurător poartă denumirea de depozitare simplă sau depozitare controlată.

Depozitarea simplă constă în descărcarea neadecvată și neorganizată a deșeurilor menajere pe maidane, în diverse gropi sau pe alte terenuri fară a se lua măsuri speciale pentru protecția mediului înconjurător. Acest sistem de depozitare este cel mai utilizat, pentru că este cel mai ieftin, cel mai comod, dar și cel mai neigienic. De exemplu, resturile alimentare prin conținutul lor atrag tot felul de animale care consumându-le odată cu microorganismele infestate, se pot îmbolnăvii și pot transmite diverse boli și la populație. De asemenea, substanțele organice existente în componenta reziduurilor menajere constituie mediul prielnic de adăpostire și înmulțire a multor insecte și șobolani.

Acest sistem de colectare simplă este cunoscut ca fiind cel mai periculos pentru igiena publică, este inestetic și neplacut ca miros. Odata cu bătaia vântului mirosul neplăcut se răspândește și sunt împrăștiate tot felul de hârtii, textile și praf până în localiățile învecinate. Așadar, aceste depozite simple și comode trebuie să dispară și să devină depozite controlate, acceptate pe plan mondial.

Depozitarea controlată este folosită din ce în ce mai mult în lume și rămâne încă sistemul principal de depozitare și neutralizare de reziduuri menajere până când sistemele de prelucrare a deșeurilor menajere, în scopul selectării și valorificării materialelor refolosibile și a energiei potențiale, se vor dezvolta și vor câștiga prioritate în aplicare.

Metoda de depozitare se alege în funcție de o serie de factori specifici fiecărui caz în parte, dintre care determinanți sunt topografia și geologia terenului și adâncimea apei subterane. În tabelul nr. 4 vom observa cele mai utilizate metode de depozitare/descărcare a deșeurilor menajere.

Tabelul nr. 4 – Metode de descărcare și depozitare (www.deseuri-online.ro/new/download/Depozitare.pdf)

Terenurile ocupate de depozitele de deșeuri sunt considerate terenuri degradate, care nu mai pot fi utilizate în scopuri agricole. La ora actuală, în România, peste 12000 ha de teren sunt afectate de depozitarea deșeurilor menajere sau industriale.

Toate aceste considerente conduc la concluzia că gestiunea deșeurilor necesită adoptarea unor măsuri specifice, adecvate fiecărei faze de eliminare a deșeurilor în mediu.

2.5 Compostarea deșeurilor biodegradabile

În România și, mai ales, în mediul rural, o mare parte din cantitatea de deșeuri care se produce în mod curent este reprezentată de materiale biodegradabile. Acestea sunt la fel de periculoase ca orice alt tip de deșeu lăsat la voia întâmplării. Prin descompunere, materialele biodegradabile elimină substanțe poluante pentru sol, pentru apă și pentru aer.

Compostarea implică descompunerea biologică aerobă a materialelor organice pentru a produce un produs stabil, ca și humusul. Biodegradarea este un proces natural, biologic care decurge în mod normal atât în corpul uman cât și în mediul natural. Pentru a avea cel mai mare beneficiu din acest proces de descompunere natural, dar tipic lent, este necesar să se controleze condițiile de mediu în timpul procesului de compostare. (Oros, Drăghici, 2002)

Scopul compostării deșeurilor organice este valorificarea acestora. Aceste deșeuri rezultă în grădinile private, publice, parcuri, în zonele verzi ale orașelor etc. Deșeurile organice sunt constituite din ierburi, gazon, crengi de copaci și tufișuri a căror prelucrare este destul de dificilă, necesitând separarea masei verzi, de alte deșeuri lemnoase și de alt gen, provenite de la lucrările de grădinărit. (Frumosu, Filipoiu, 2002)

Prin compostare înțelegem totalitatea transformărilor microbiene, biochimice, chimice și fizice, pe care le suferă deșeurile organce, vegetale și animale, de la starea lor inițială și până ajung în diferite stadii de humificare.

Executarea operațiilor de compostare la nivel municipal, commercial, necesită cunoașterea tuturor parametrilor fizico-chimici și biologici care să asigure procesarea rapidă a deșeurilor, la temperature sufiecinet de ridicate care să permită obținerea unui compost lipsit de miros și microorganisme patogene.

Compostarea deșeurilor biodegradabile, cum sunt cele din bucatărie și din grădină, conduce la obținerea unui material nutritiv, ce poate fi folosit în locul îngrăsămintelor chimice. Compostarea se poate face în cadrul gospodăriilor, în lăzi de compost speciale din plastic sau în alte recipente. În cazul fermelor, compostarea se realizează pe platforme special amenajate, materialul pentru compostat fiind dispus în rânduri lungi (brazde) și întors periodic.

Compostul este un produs obținut printr-un proces aerob, termofil, de descompunere și sinteză microbiană a substanțelor organice din produsele reziduale. Conține peste 25 % humus relativ stabil, format predominant din biomasă microbiană și care în continuare este supus unei slabe descompuneri, fiind suficient de stabil însă pentru a nu se reîncălzi ori a cauza probleme legate de miros sau de înmulțire a insectelor.

Procesul de compostare se realizează cu ajutorul următoarelor trei faze:

Faza mezofilă, sau în care temperatura este moderată, durează doar câteva zile. Această etapă este reprezentată de înmulțirea bacteriilor și temperature cuprinse între 25 și 40 de grade.

Faza termofilă, sau de temperatură ridicată, cu un proces mai îndelungat de la câteva zile la câteva luni. Aici sunt prezente bacteriile și ciupercile, la o temperatură de 50-60 de grade.

Faza de răcire și maturare, care poate dura câteva luni. În această fază temperaturile se stabilizează și se continuă unele fermentații formându-se humusul, ultimul obiectiv este de a se produce material stabil.

Materialele biodegradabile, organice, din care se obține compostul trebuie să fie amestecate în proporții corespunzătoare, pentru a fi asigurat un echilibru între cantitatea de carbon și cea de azot conținută. Materialele bogate în carbon sunt: paiele, rumegușul, frunzele de tei, de stejar și fag, turba, iar materialele bogate în azot sunt: resturile de legume, gunoiul de grajd, gunoiul de pasăre etc.

Compostul, produsul final, este folosit ca îngrăsământ pentru a îmbunătății structura solului, a facilita revegetarea solului deteriorate și pentru a furniza nutrienti plantelor.

Pe lângă faptul că este o sursă gratuită de îngrăsământ natural, compostarea este și o metodă ecologică de a scăpa de mai mult de o treime din gunoiul menajer.

Principalele materiale biodegradabile care se pot composta sunt:

frunze, iarbă;

resuri din bucătărie;

legume, fructe;

dejecții animale;

rumeguș, bucăți de lemn, resturi de la grădinărit;

alte deșeuri de natură organică, nepoluante.

Având în vedere greutatea lor, deșeurile biodegradabile reprezintă cea mai

semnificativă parte a deșeurilor menajere. Astfel, ponderea lor în totalul deșeurilor menajere variază între 30-70.

3. Aspecte generale privind gestionarea deșeurilor menajere

în municipiul Constanța

3.1 Starea actuala

Deșeurile de orice fel, rezultate din multiplele activități umane, constituie o problemă de o deosebită actualitate, datorată creșterii continue a cantităților și a tipurilor acestora, cât și datorită însemnatelor cantități de materii prime, materialele refolosibile și energie care pot fi recuperate și introduse în circuitul economic.

Politicile UE din domeniul menagementul deșeurilor evidențiază importanța unei abordări integrate în gestionarea deșeurilor, care include construcția facilităților de eliminare a deșeurilor împreună cu măsuri de prevenire a producerii deșeurilor și reciclare conforme cu ierarhia principiilor prevenirea producției de deșeuri și a impactului negativ al acesteia, recuperarea deșeurilor prin reciclare, refolosire și depozitarea finală sigură a deșeurilor acolo unde nu există posibilitatea recuperării.

Prin proiectele aflate deja în derulare în diferite localități din județul Constanța se va realiza îmbunătățirea sistemului local de gestionare a deșeurilor. În urma implementării proiectelor se va realiza extinderea colectării deșeurilor, cât și a colectării separate a acestora fiind implicați aproximativ 170000 de locuitori atât din mediul rural, cât și din cel urban.

În anul 2008 a fost elaborat Planul Județean de Gestionare a Deșeurilor. Prin implementarea acestora se vor produce schimbări semnificative ale practicilor curente de gestionare a deșeurilor și se va îmbunătății calitatea managementului deșeurilor la nivelul întregului județ.

Astfel, se vor realiza:

extinderea colectării deșeurilor în zona rurală ceea ce va contribui la creșterea nivelului de trai și a calității vieții în aceste zone;

creșterea volumului de deșeuri colectate și diversificarea serviciilor de salubrizare ce va duce la apariția a noi locuri de muncă, unele în doemnii noi;

optimizarea activităților de colectare, transport, valorificare și eliminare a deșeurilor;

infrastructura adecvată unei gestionări integrate a deșeurilor asigurând astfel un nivel corespunzător de protecție a mediului și sănătății populației;

închiderea depozitelor de deșeuri neconforme și monitorizarea acestora (astfel se vor diminua riscurile pentru sănătate și mediu, contribuind la îmbunătățirea calității vieții);

optimizarea serviciilor de colectare, transport și eliminare a deșeurilor contribuind la reducerea consumului de resurse.

În scopul îmbunătățirii politicii din domeniul gestionării deșeurilor, la nivel european, a fost elaborată Strategia tematică referitoare la prevenirea și reciclarea deșeurilor. Această strategie se bazează pe doua puncte principale

politica în domeniul gestionării deșeurilor trebuie să se concentreze pe reducerea impactului deteminat de utilizarea resurselor naturale;

instrumentul reprezentat de ” analiza ciclului de viață „ trebuie aplicat atunci când se elaborează o politică în domeniul deșeurilor. Trebuie avut în vedere impactul pe parcursul întregului ciclu de viață al unui produs, de la obținerea materiilor prime, până la generarea deșeurilor. (Sursa- Agenția Națională pentru Protecția Mediului Constanța)

Figura nr. 6 – Analiza ciclului de viață al produsului (original, după www.ceasulcuc.ro)

3.1.1 Date cu privire la Planul Județean de Gestionare a Deșeurilor

Creșterea continuă a deșeurilor și diversificarea lor în municipiul Constanța determină implementarea unui sistem eficient de management al deșeurilor menajere. În acest moment, municipul Constanța se confruntă cu două probleme majore în ceea ce privește gestionarea deșeurilor menajere:

gradul de conștientizare al oamenilor cu privire la importanța gestionării corecte a deșeurilor precum și impactul lor asupra sănătății populației și a mediului este foarte redus;

sistemul infrastructurii deșeurilor menajere este în declin.

Opțiunile de gestionare a deșeurilor urmaresc următoarea ordine descrescătoare a priorităților:

prevenirea apariției – prin aplicarea tehnologiilor curate în activitățile care generează deșeuri;

reducerea cantităților – prin aplicarea celor mai bune practici în fiecare domeniu de activitate generator de deșeuri;

valorificarea – prin refolosire, reciclare materială și recuperarea energiei;

eliminarea – prin incinerare, tratare și depozitare.

Principalii indicatori naționali/internaționali care pot caracteriza răspunsul la

problema deșeurilor sunt:

– rata de reciclare a deșeurilor, pe categorii [%]

– evoluția anuală a ratei de reciclare a deșeurilor, în raport cu un an de referință [%] (Țuțuianu, 2006)

Pentru rezolvarea mai rapidă a acestor probleme în tabelul nr.5, Planul Județean de Gestionare a deșeurilor din Constanța a elaborat următoarele obiective care urmăresc transformarea problemelor identificate în obiective de rezolvat.

Tabelul nr. 5 – Obiectivele principale și secundare ale gestionării deșeurilor în municipiul Constanța (Sursă, Planul Județean de Gestionare a Deșeurilor Constanța – PJGD. CTA)

3.1.2 Generarea deșeurilor menajere

Deșeurile sunt generate în diferite stadii ale activității umane și reprezintă o caracteristică inevitabiă a unei societăți care este în curs de industrializare. Compoziția și cantitatea de deșeuri sunt puternic influiențate de natura consumului dar și de structura industrală și economică. După cum știm, deșeurile reprezintă o pierde enormă de resurse materiale și sub formă de energie.

Deoarece generarea excesivă de deșeuri este un simptom al proceselor de producție ineficiente, al durabilității reduse a bunurilor și al structurii consumului, cantitățile pot di considerate ca indicator pentru eficiența cu care societatea utilizează materiile prime. (Managementul deșeurilor, E. Chirilă)

În prezent problema gestionării deșeurilor se manifestă tot mai acut din cauza creșterii cantiății și diversității acestora, precum și a impactului lor negativ, tot mai pronunțat, asupra mediului inconjurător. Depozitarea deșeurilor pe sol fără respectarea unor cerințe minime, evacuarea în cursurile de apă și arderea necontrolată a acestora reprezintă o serie de riscuri atât pentru mediul înconjurăror cât și pentru sănătatea populației.

Gestionarea deșeurilor curpinde toate activitățile de colectare, transport, tratare, valorificare și eliminare a deșeurilor, inclusiv monitorizarea acestor operații și monitorizarea depozitelor de deșeuri după închiderea lor.

Obictivele prioritare ale gestionării deșeurilor sunt prevenirea și reducerea producerii de deșeuri și a gradului de periculozitate al acestora prin:

dezvoltarea de tehnologii curate, cu consum redus de resurse naturale;

dezvoltarea tehnologiei și comercializarea de produse care prin modul de fabricare, utilizare sau eliminare nu au impact sau au cel mai mic impact posibil asupra creșterii volumului sau periculozității deșeurilor, ori asupra riscului de poluare;

dezvoltarea de tehnologii adecvate pentru eliminarea finală a substanțelor periculoase din deșeurile destinate valorificării;

valorificarea materială și energetică a deșeurilor, cu transformarea acestora în materii prime, secundare, ori utilizarea deșeurilor ca sursă de energie.

Astfel se asigură protejarea resurselor naturale prin folosirea materiilor prime secundare din deșeuri și se reduce poluarea mediului cauzată de eliminarea lor. (E.Chirilă)

Următoarele date sunt furnizate de administrațiile publice locale și de operatorii economici, în raportările periodice cu privire la cantitățile de deșeuri generate, colectate, eliminate sau valorificate. Datele au fost prelucrate pentru a prezenta evoluția cantităților de deșeuri generate, cât și de cantitățile de deșeuri eliminate sau valorificate de către operatorii economici în periodata 2009 – 2013.

Actualele practici de colectare, transport și depozitare a deșeurilor sunt încă în multe cazuri necorespunzătoare, generând un impact negativ asupra factorilor de mediu și facilitând înmulțirea și diseminarea agenților patogeni și a vectorilor acestora. Principala opțiune pentru eliminarea deșeurilor a rămas depozitarea, la nivelul anului 2013 fiind eliminate 359325,6 tone deșeuri municipale. Deșeurile eliminate prin depozitare nu sunt tratate și nu sunt supuse sortării decât într-o mică măsură.

Gestionarea și eliminarea deșeurilor pune presiuni atât asupra mediului, de exemplu prin emisiile de poluanți și a cererii de energie sau terenuri, precum și asupra sănătății umane, în special în cazul slabei gestionări a deșeurilor. În general, consumul de resurse creează presiuni asupra mediului, ce includ epuizarea resurselor neregenerabile, utilizarea intensivă a resurselor regenerabile, emisii în apă, aer și sol provenite de la toate activitățile industriale.

Deșeurile municipale reprezintă totalitatea deșeurilor generate în mediul urban și în mediul rural, din gospodării, instituții, unități comerciale și prestatoare de servici, deșeuri stradale colectate din spații publice, străzi, parcuri, spații verzi, deșeuri din construcții și demolări. Deșeurile municipale generate curpind atât deșeurile generate și colectate (în amestec sau separat), cât și deșeurile generate și necolectate.

Cantitatea de deșeuri municipale generată în anul 2002 a scăzut cu aproximativ 5000 tone fată de cantitatea de deșeuri municipale generată în anul 2011. Cantitățile de deșeuri municipale generate/colectate/necolectate, în perioada 2009-2013, sunt reflectate în tabelul nr.6.

Tabel nr.6 – Evoluția cantităților de deșeuri municipale generate/colectate între anii 2009-2013 (conform APM Connstanța)

Figura nr. 7 – Evoluția cantităților de deșeuri municipale generate și colectate între anii 2009-2013, în municipiul Constanța (original, după datele APM Constanța).

Compoziția procentuală a deșeurilor menajere colectate de la populație este următoarea conform APM Constanța.

Figura nr. 8 – Compoziția procentuală a deșeurilor menajere colectate în municipiul Constanța (original, după datele APM Constanța)

În anul 2013, au fost colectate 361392,01 tone de deșeuri de la populație, agenții economici, cât și de serviciile publice. Populația deservită de serviciile de salubritate a reprezentat 95,5% din totalul populației județului Constanța.

3.1.3. Tratarea și valorificarea deșeurilor municipale

Tratarea reprezintă orice procedeu care modifică caracteristicile fizice, chimice sau biologice ale deșeurilor pentru a diminua efectul dăunător asupra mediului înconjurător și pentru a le reconferi o utilitate. Destinația finală a deșeurilor tratate poate fi, mediul înconjurător, o unitate de producție sau de consum, un spațiu de depozitare controlată.

Metodele de tratare a deșeurilor sunt următoarele:

tratarea mecanică prin care deșeurile pot fi prelucrate și tratate în diferite sectoare industriale, separat pe fracțiuni. Aceste procedee de tratare includ: mărunțirea, sortarea, curățarea și compactarea.

tratarea biologică cu descompunere aerobă, prin alimentare cu aer sau cu descompunere anaerobă, cu biogaz, în recipienți închiși ermetic.

tratarea termică include: incinerarea deșeuriloe, coincinerarea, piroliza și uscarea.

tratarea fizico-chimică.

Valorificarea constă în procesul de refolosire sau de reciclare. Operațiunile de valorificare a deșeurilor sunt:

utilizarea ca material combustibil sau ca mijloc de producere a energiei;

reciclarea sau recuperarea substanțelor organice care nu sunt utilizate ca solvenți;

reciclarea sau recuperarea metalelor sau compușilor metalici;

reciclarea sau recuperarea altor materiale anorganice;

regenerarea acizilor sau bazelor;

valorificarea produselor folosite la captarea puluanților;

valorificarea produselor din catalizatori;

rerafinarea uleiurilor uzate sau alte reutilizări ale acestora;

recuperarea sau regenerarea solvenților;

împrăștierea pe sol, în beneficiul agriculturii sau pentru reconstrucție ecologică, inclusiv utilizarea deșeurilor obținute în urma oricărei operațiuni menționate;

stocarea de deșeuri în scopul de a fi supuse uneia dintre operațiunile menționate, exlusiv depozitarea temporară înaintea colectării, în zona de producere. (Chirilă, 2009)

Cantitățile imense de deșeuri de materiale plastice, atât de la fabricarea lor, dar și după utilizarea lor, ridică probleme deosebite privind evacuarea și valorificarea lor. Mai întâi s-a încercat obținerea de materiale plastice care după folosire să se autodistrugă, biodegradabile, ca o rezolvare a problemei poluării mediului. (Ionescu, Băleanu, 1977)

Aceste procedee prezintă avantajul că pot regenera deșeurile, redându-le calitățile inițiale sau foarte apropiate de cele inițiale. Dacă prin recirculare se obțin produse asemănătoare, dar inferioare calitativ, prin regenerare se obțin hidrocarburile de la care s-a plecat. (Ionescu, Băleanu, 1977)

În municipiul Constanța se folosește într-o măsură mai mare tratarea mecanică prin operațiunea de sortare. În tabelul nr.7 , în stația de sortare aparținând S.C. M.M. RECYCLING S.R.L., în anul 2013, au fost sortate 1289,78 tone deșeuri reciclabile din deșeuri menajere.

Tabel nr. 7 – Date privind sortarea deșeurilor menajere, în anul 2013, la SC MM RECYCLING SRL (Sursă APM Constanța- S.C MM RECYCLING SRL).

Figura nr. 9 – Date cu privirea la sortarea deșeurilor menajere de către SC MM RECYCLING SRL, în anul 2013 (original, după datele APM Constanța)

Evoluția cantității de deșeuri sortate între anii 2009-2013 în instalația de sortare aparținând SC MM RECYCLING este reprezentată în tabelul nr. 8.

Tabelul nr. 8 – Cantități de deșeuri sortate în perioada 2009-2013 în instalația SC MM RECYCLING SRL (Sursă APM Constanța – S.C MM RECYCLING SRL)

Figura nr. 10 – Cantitățile de deșeuri sortate în perioada 2009-2013 de către SC MM RECYCLING SRL (original, după datele APM Constanța)

În stațiile de sortare din Cumpăna, Cernavodă și Corbu sunt supuse sortării deșeurilor colectate selectiv în containerele pentru hârtie și carton, plastic, metal și sticlă. Cantitățile de deșeuri rezultate din sortare au fost incluse în cantitățile de deșeuri colectate selectiv. În tabelul nr.9 ne sunt prezentate date cu privire la sortarea deșeurilor menajere, la stația de sortare Cernavodă, în anul 2913.

Tabel nr. 9 – Date privind sortarea deșeurilor menajere, în anul 2013, la stația de sortare Cernavodă (Sursă APM Constanța)

Figura nr. 11 – Sortarea deșeurilor menajere, în anul 2013 la stația de sortare Cernavodă (original, după datele APM Constanța)

În stația de sortare Cernavodă, în anul 2013, au fost sortate aproximativ 67 tone deșeuri reciclabile, conform tabelului nr. 11.

Tabel nr. 11 – Date privind sortarea deșeurilor menajere, în anul 2013, la stația de sortare Cumpăna (Sursă APM Constanța)

Figura nr. 12 – Sortarea deșeurilor menajere, în anul 2013, la stația de Sortare Cumpăna (original, după datele APM Constanța)

Stația de sortare Cumpăna are o capacitate de sortare de 450 tone/an. În anul 2013 au fost sortate aproximativ 99 tone deșeuri reciclabile.

Tabel nr. 12 – Date privind sortarea deșeurilor menajere, în anul 2013, la stația de sortare Corbu (Sursă APM Constanța)

Figura nr. 13 – Sortarea deșeurilor menajere, în anul 3013, la stația de sortare Corbu

(original, după datele APM Constanța)

În stația de sortare Corbu, în anul 2013, au fost sortate aproximativ 13,6 tone deșeuri reciclabile.

3.1.4 Eliminarea deșeurilor menajere

Operațiuni de eliminare a deșeurilor:

depozitarea pe sol sau în subsol (de exempluș depunerea în depozite de gunoi);

tratarea prin contact cu solul (de exempluș biodegradarea deșeurilor lichide sau a nămolurilor depozitate pe sol);

injectarea în subteran (de exempluș injectarea deșeurilor pompabile în puțuri, saline sau în straturi geologice);

descărcarea pe sufrafețe (de exempluș descrărcarea de deșeuri lichide sau de nămoluri în depresiuni, iazuri sau lagune);

depozitarea pe teren special amenajat (de exempluș dispunerea în celule etanșe separate acoperite și izolate unele de celelalte și de mediu);

evacuarea deșeurilor solide în apele interioare de suprafață și subterane

evacuarea în mări/oceane, inclusiv îngroăparea în subsolul marin;

tratament biologic din care rezultă în final compuși sau amestecuri care sunt eliminate prin intermediul oricărei operațiuni enumerate mai sus;

tratament fizico-chimic din care rezultă în final compuși sau amestecuri care sunt eliminate prin intermediul oricărei operațiuni;

incinerarea pe sol;

incinerarea pe mare;

stocare permanentă;

amestecare;

reabalare. (Chirilă, 2009)

Depozitarea deșeurilor a continuat să reprezinte principala opțiune de eliminare a deșeurilor municipale. Cantitatea de deșeuri eliminată prin depozitare, în anul 2013, a fost de 359325,6 tone.

Depozitul de deșeuri menajere și asimilabile, amplasat în localitatea Ovidiu, administrat de SC TRACON SA, deservește localitățile Constanța, Ovidiu și Năvodari. Din anul 2009 în acest depozit au fost transporttate și deșeuri provenite din localitățile rurale unde au fost înființate servicii de salubrizare sau au fost încheiate contracte pentru colectarea și transportul deșeurilor menajere de operatori economici autorizați.

Depozitul de deșeuri menajere și asimilabile amplasat în localitatea Costinești deservește 53000 de locuitori din localitățile învecinate la care se adaugă și 70000-80000 de turiști/an.

Depozitul de deșeuri menajere și asimilabile amplasat în localitatea Albești deservește localitățile din sudul județului, cât și stațiunile din această zonă.

Din anul 2008, a fost autorizat depozitul de deșeuri menajere, stradale, industriale și asimilabile acestora, din incintă Port Constanța, operat de SC IRIDEX GROUP IMPORT EXPORT BUCUREȘTI Filiala Costinești SRL. În acest depozit sunt eliminate deșeurile generate de operatorii economici din Portul Constanța.

Tabel nr. 13 – Cantitățile de deșeuri eliminate în depozite ecologice (Sursă APM Constanța)

În depozitele muncipale conforme au mai fost depozitate în anul 2013 și alte tipuri de deșeuriȘ 692,8 tone grit, 195,04 cenusă de la incinerare și 2717,06 tone nămol de la stația de epurare Eforie.

Tabel nr. 14 – Cantitatea de deșeuri eliminată în depozite neconforme între ani 2009-2013 (Sursă APM Constanța)

Cantitățile de deșeuri eliminate în depozite conforme și în depozite neconforme, în perioada 2009-2013. Cantitatea de deșeuri eliminată în depozite neconforme a continuat să scadă, ajungând în anul 2013 la 9246,47 tone.

Tabel nr. 15 – Evoluția cantităților de deșeuri eliminate în perioada 2009-2013 (Sursă APM Constanța)

Figura nr. 14 – Evoluția cantităților de deșeuri eliminate în perioada 2009-2013 (original, după datele APM Constanța)

În concluzie, pot spune că fluxul deșeurilor în municipiul Constanța este foarte scurt, o mică parte din aceste deșeuri este reciclată și valorificată, iar cea mai mare parte este eliminată în final prin depozitarea în depozite ecologice și depozite neconforme. Depozitarea în depozite neconforme a scăzut, iar depozitarea în depozite ecologice a suferit fluctuații, nu foarte importante rămânănd într-un final constantă, astfel se observă în (figura nr. 14) că valoare numerică a deșeurilor eliminate în anul 2009 în depozite ecologice nu este foarte diferita de cea din anul 2013.

3.2 Impactul produs de groapa de gunoi de la Ovidius asupra

mediului înconjurător și asupra populației umane

3.2.1 Date generale privind rampa de gunoi de la Ovidiu

Începând cu anul 2000 s-a redus tariful la ridicarea gunoiului menajere de la populație și la neutralizarea gunoiului la rampa ecologică Ovidiu, rampă administrată în baza unui contract cu S.C Trcon S.R.L, un astfel de depozit are un preț de aproximativ 5 milioane de dolari. (http://www.primaria-constanta.ro)

Groapa de gunoi deservește populația orașelor Constanța, Năvodari și Ovidiu, se întinde pe o suprafață de 32,7 hectare, și este împărțită în cinci celule de colectare distincte, unde sunt tratate gunoaiele a peste 700.000 de persoane, incluzând și turiștii de pe litoral. Capacitatea totală a depozitului este calculată pe o perioadă de aproximativ 30 de ani. (Simionov, 2001)

Colectarea a început în 1996, când depozitul a fost dat în folosință. O celulă are o adâncime de aproximativ 7 metri, și o suprafață de 2,5 ha (figura nr. 15). Din cele 5 alveole de colectare și tratare a deșeurilor sunt saturate primele două, în acest semestru urmând a fi dată în uz cea de-a treia. Într-o singură celulă pot încăpea peste 350.000 de tone de gunoi. În fiecare an, un singur cetățean aruncă peste 300 de kilograme de deșeuri. În vizita mea la groapa de gunoi, am fotografiat una dintre alveolele în care urmau a fi colectate și tratate deșeurile.

Figura nr. 15 – Una din cele cinci alveole de la depozitul ecologic Ovidiu (original)

Dacă înainte, groapa de gunoi era similară cu un focar de infecție greu de ocolit, situația s-a schimbat complet. Fiecare alveolă de depozitare este executată pe un strat de argilă compactată, cu o grosime de peste un metru, învelită într-o folie de geomembrană din polietilenă de înaltă densitate.

Produsul de fermentare este captat prin tuburi de dren, prevezăzute cu arzătoare ale biogazului rezultat. Lixiviatul astfel rezultat, este transportat la stațiile de epurare. Trimestrial se fac probe de verificare a membranei, și a comportării acesteia în sol. Pământul rezultat în urma excavațiilor, pentru construirea alveolelor, este reutilizat la acoperirea acestora, după umplere. (Simionov, 2001)

În vizita mea la groapa de gunoi am realizat câteva poze care scot în evidență câteva aspecte negative ale exploatării sale (figura nr. 16).

Figura nr. 16 – Imagini de la rampa de gunoi de la Ovidiu (original)

3.2.2 Impactul produs asupra solului și asupra apei

În ceea ce privește impactul produs asupra solulului, în primul rând are loc o pierdere a unei suprafețe de teren natural și folosirea lui în vederea depozitării deșeurilor municipale și asimilabile.

De asemenea, datorită absenței unui sistem de impermeabilizare a fundului și a pereților rampei și a lipsei unui sistem de colectare și drenare a lixiviatului produs, are loc o contaminare a solului cu diferite substanțe poluante.

Lixiviatul reprezintă apele care cad pe deșeurile depozitate, le străbat și se încarcă mecanic, bacteriologic și, în special, chimic cu substanțe minerale și organice. După fiecare ploaie, din cauza scurmării în sol, lixiviatul neasigurat din timp ajunge în pânza freatică din vecinătate și distruge solul său, pur și simplu, se revarsă în Canalul Poarta Albă-Midia Năvodari cea mai apropiată sursă de apă din zonă.

Se poate aprecia că datorită lipsei unui sistem de implementare a fundului și a pereților rampei și datorită absenței unui sistem de colectare și drenare a lixiviatului rezultat există un potențial ridicat de contaminare a apei de suprafată și în special a apei subterane cu o serie de substanțe poluante, azotati, fostfați, azotiți, fenoli, metale grele etc.

3.2.3 Impactul produs asupra atmosferei

Existența și exploatarea acestei rampe afectează componenta atmosferică a mediului printr-o multitudine de poluanți. Printre aceștia se numără pulberile și suspensiile care rezultă în urma traficului mijloacelor de transport ce aduc deșeurile și le depozitează. Hârtiile și pungile de plastic, fiind ușoare sunt luate de vânt și împrăștiate în zonele învecinate.

În vizita mea la groapa de gunoi de la Ovidiu din 11 martie 2015 am observat nenumărate hârtii și pungi de plastic care erau împrăștiate în zonele învecinate pe o suprafață destul de mare. Emisiile de gaze sunt produse în urma descompunerii aerobe și anaerobe a deșeurilor depozitate.

În urma degradării anaerobe rezultă o mulțime de tipuri de gaze care sunt eliminate în atmosferă și pot genera o serie de pericole și pe lângă asta, în urma acestui proces se degajă și mirosurile neplăcute. În urma degradării aerobe substanțele organice conținute de deșeuri sunt descompuse de microorganisme în substanțe minerale, dioxid de carbon și apă.

3.2.4 Impactul produs asupra florei și faunei

Din cauza lipsei unui sistem de colectare și drenare a apelor din precipitații, acestea pot acumula în drumul lor o serie de substanțe toxice ce pot ajunge în canalul de irigații. Astfel diferiți poluanți sunt transportați în zonele agricole, iar plantele agricole pot bioacumula o serie de substanțe toxice. În drumul meu la groapa de gunoi, am întâlnit o multitudine de specii de plante ruderale.

De asemenea deșeurile depozitate în rampa de gunoi devin o sursă de hrană pentru o serie de animale și astfel se produce proliferarea mamiferelor mici, a rozătoarelor, păsărilo, insectelor și microorganismelor.

3.2.5 Impactul produs asupra populației umane

Pentru că nimeni poate fi tras la răspundere pentru situația creată, localnicilor din Ovidiu nu le rămâne altceva de făcut decât să privească îngrijorați cum munți de gunoaie se pot prăbușii, în câțiva ani peste ei. Înjumătățirea durabilității membranelor biologice cu care sunt prevăzute gropile de gunoi este evidentă.

Principala sursă de degradare a acestora o reprezintă sticlele. Chiar dacă centrul de colectare este dispus cu aparatură modernă, acesta nu poate asigura personal pentru colectarea deșeurilor.

Lipsa unui sistem de sterilizare și dezinfectare a mijloacelor de transport la intrarea și ieșirea din rampă reprezintă un pericol major prin răspândirea unor agenți patogeni ce pot genera o serie de boli patologice.

De asemenea persoanele care lucrează la rampă și intră în contact cu deșeurile se pot îmbolnăvii. Am observat în vizita mea la groapa de gunoi că personalul de acolo nu aveau o costumație tocmai potrivită locului de muncă, aceștia nu aveau nimic asupra lor pentru protecție.

Bibliografie

CHIRILĂ, E., 2009, „Managementul deșeurilor”, Note de curs, Master MIM, 2009

FRUMOSU, L., FILPOIU, M., 2003, ” Șocul deșeurilor”, Editura Adevărul, București, 31

IONESCU, M., BĂLEANU, E., 1977, “Progrese în valorificarea deșeurilor”, Editura INID, București, 35, 39

NICOLAE, R., EMERIC, I., 1978, “ Tendințe în valorificarea deșeurilor”, Institutul Național de informare și documentare, București, 33

NISIPEANU, S., IANCULESCU, S., ȘTEPA, R., 2002, Managementul mediului în conformitate cu seria ISO 14000, Editura Libra, București, 13, 14

OROS, E.,DRĂGHICI, C., 2002, „ Managementul deșeurilor”, Editura Universității Transilvania,Brașov, 1, 2, 5, 8, 16, 27

SIMIONOV, S., 2001, “ Constanța produce o sută de mii de tone de gunoi pe an”, Ziarul Ziua

ȚUȚUIANU, O., 2006, „ Indicatori de mediu”, Editura AGIR, București, 200

„Date referitoare la deșeuri”, Agenția de Protecția Mediului Constanța,

http://apmct.anpm.ro/web/apm-constanta/deseuri, 4 ianuarie 2015

Ministerul Mediului si Gospodăririi apelor „Metode și tehnologii de gestionare a deșeurilor”,

http://www.deseuri-online.ro/new/download/Reciclare.pdf, 12 februarie 2014

“ Planul Județean de gestionare a deșeurilor Constanța”,

http://www.cjc.ro/Deseuri/ultima%20versiune%20revizuita%20-%2001.07.2010/PJGD.CTA.pdf, 6 ianuarie 2015

“Plan de investiți pe termen lung pentru perioada 2008-2038 privind managementul integrat al deșeurilor în Județul Constanța”,

http://www.cjc.ro/Deseuri/PITL-CT.pdf, 5 decembrie 2014

“Raportul privind starea mediului între anii 2009-2013”, Agenția de Protecția Mediului

Constanța, http://www.anpm.ro/web/apm-constanta/rapoarte-anuale, 2 februarie 2015

„Strategia de gestionare integrată a deșeurilor solide”,

http://adrsud.md/public/files/deseuri/Strategia_regionala_privind_managementul_deseurilor.doc, 5 decembrie 2014

“Strategia națională de gestionare a deșeurilor 2014-2020”, 5 decembrie 2014

http://mmediu.ro/new/wp-content/uploads/2014/01/2014-01-28_SNGD_HG_870_2013.pdf,

“Tratarea și valorificarea ecologică a deșeurilor”,

xa.yimg.com/kq/groups/21045764/1727576542/name/Deseuri.pdf- , 11 februarie 2015

http://biblioteca.regielive.ro/referate/ecologie/poluarea-solului-cu-gunoi-menajer-240511.html, 2 decembrie 2013

http://www.scritub.com/geografie/ecologie/DEPOZITAREA-DESEURILOR42515.php, 5 decembrie 2014

http://www.mmediu.ro/vechi/departament_mediu/starea_mediului/rom/cap7/impact.htm

http://www.jrk.sk/ro/solutii-pentru-gospodarii/deseurile-biodegradabile/, 4 decembrie 2014

http://www.jrk.sk/ro/solutii-pentru-municipalitati/deseurile-bio/, 4 decembrie 2014

http://www.ecologic.rec.ro/articol/read/reciclare-recuperare/9319/, 3 decembrie 2014

http://protectio.org/colectarea-selectiva-a-deseurilor-salveaza-viitorul-2/, 3 decembrie 2014

http://greenly.ro/deseuri/procedeul-de-tratarea-a-deseurilor-incinerarea, 4 decembrie 2014

http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/ecologie/deseuri-periculoase-,

http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/ecologie/incinerarea-deseurilor-267891.html, 4

decembrie 2014

http://www.primariaconstanta.ro/machete/Macheta2.aspx?machetaID=2&paginaID=113&detaliuID=63&lang=ro, 27 martie 2015

3.3 Studiul privind structura cantitativă și calitativă a deșeurilor menajere de pe litoralul Mării Negre

Prin acest studiu am urmărit să evidențiez compoziția și cantitățile de deșeuri menajere generate anual pe litoral. Deșeurile lăsate de către oameni în urmă cresc anual progresiv, deși sunt atâtea pubele de gunoi, oamenii preferă să le arunce pe jos și din comoditate dar și din lipsa de interes față de mediu și de cei din jur.

Acest lucru nu se întâmplă doar în perioada verii, cand numărul turiștilor se înmulțește de la o zi la alta ci și în restul anului. Într-adevăr vara, aduce odată cu numărul impersionant de turiști și o mulțime de tone de gunoaie.

Pentru realizarea acestui studiu și pentru concretizarea lui am folosit metoda:

– numărării și vizualizării

3.3.1 Material și metodă

Metoda numărării și vizualizării am aplicat-o pe partea de Nord a litoralului, mai exact pe 3 sectoare ce includ Mamaia Nord, Năvodari și Corbu iar pe partea de Sud a litoralului am analizat 4 sectoare, Vama Veche, Mangalia, Costinești și Eforie Nord.

– Pe data de 28 aprilie am analizat partea de Nord;

– Pe data de 30 aprilie am analizat partea de Sud;

În fiecare din aceste zile am fost pe teren alături de colegii mei de la ONG Mare Nostrum, am primit fiecare saci pentru colectarea deșeurilor găsite pe plajă.

Monitorizarea s-a făcut pe o secțiune de 100 m lungime și pe toată lățimea de la malul mării până unde se termină nisipul și începe partea asfaltată, conform delimitării sectorului pentru monitorizarea eficientă a deșeurilor. Secțiunea monitorizată a fost aceeași la fiecare monitorizare. Am avut hărți cu ajutorul cărora am delimitat sectoarele, punctele de început și de sfârșit a fiecărei unități de eșantionare. Pe lângă asta am făcut o scurtă descriere a fiecărui sector, dacă pe plajă se fac constructii, cât de accesibilă este plaja și dacă doar vara sau pe tot parcursul anului și tipul de substrat.

Toate obiectele găsite pe unitatea de monitorizare au fost introduse pe formularele de monitorizare. Pe formulare, fiecare element avea un număr de identificare unic. Deșeurile necunoscute sau elementele care nu le-am găsit pe formular, le-am marcat la sfârșitul formularului, în caseta specială.

Am comparat rezultatele de anul acesta cu cele de anul trecut pentru a observa dacă totalul numărului de deșeuri a scăzut sau a crescut și în ce stadiu se află acum litoralul Mării Negre.

3.3.2.1 Distribuirea deșeurilor pe categorii în anii 2014-2015

După centralizarea datelor obținute pe teren, s-a însumat un total de 2189 de deșeuri, în cele 7 sectoare de litoral monitorizare, cu aproximativ 1700 de deșeuri mai putin comparativ cu anul trecut, cand totalul deșeurilor din cele 7 stații a fost de 3899 deșeuri. Din acest număr de 2189, 1544 sunt deșeuri din plastic (70%), 172 deșeuri din sticlă și ceramică (7,8%), 115 deșeuri din metal (5,2%), 114 deșeuri de carton și hârtie (5,2%), 74 deșeuri din lemn (3,3%) și 84 diverse alte tipuri de deșeuri (3,8%), aici fiind incluse deșeurile alimentare, deșeuri menajere și resturile de la diverse deșeuri. În figura nr. 17, am evidențiat distribuirea deșeurilor pe categorii din cele 7 sectoare de litoral monitorizate.

Figura nr.17 – Distribuirea deșeurilor pe categorii în anul 2015 (original)

În figura nr. 18, am evidențiat distribuirea deșeurilor pe categorii în anul 2014, în cele 7 sectoare de litoral monitorizate.

Figura nr. 18- Distribuirea deșeurilor pe categorii în anul 2014 (original, după datele ONG Mare Nostrum)

Din totalul de 2189, cel mai mare procent îl au ca și anul trecut deșeurile din material polimeric artificial, aici fiind incluse pungi, ambalaje, peturi, acestea fiind într-o cantitate mare mai ales în stațiunile Saturn cu 425 de deșeuri din material polimeric și Corbu cu 397 deșeuri, spre deosebire de anul 2014 când cea mai afectată a fost Stațiunea Mamaia.

Cea mai mică pondere o reprezinta deșeurile din materiale textile anul acesta cu doar 1,9%, comparativ cu anul trecut când cea mai mică pondere a fost reprezentată de diverse deșeuri cu doar 0,4%. Cele mai multe textile au fost găsite în Stațiunea Corbu și Mamaia.

3.3.2.2 Tipurile de deșeuri colectate în cele 7 stații în anii 2014-2015

O altă diferentă între datele de anul trecut și datele de anul acesta o reprezintă înlocuirea Stației Constanța de anul trecut cu Stația Costinești de anul acesta. Anul acesta nu s-a mai optat pentru Stația din Constanta deoarece lucrările de lângă universitate ne împiedică să utilizăm corect metoda, din acest motiv anul acesta am introdus și Stația Costinești, care din fericire nu este atât de poluată ca restul stațiunilor. În figura nr. 19 se observă tipurile de deșeuri colectate și abundența lor în anul 2014.

Figura nr. 19- Tipurile de deșeuri colectate în anul 2014 (original, după datele ONG Mare Nostrum)

În figura nr. 20 am evidențiat tipurile de deșeuri pe cele 7 sectoare în anul 2015 și după cum se poate observa în comparatie cu anul trecut, anul acesta cea mai afectată zonă este Saturn cu 425 deșeuri din plastic, urmată de Corbu cu 397, anul trecut primul loc fiind luat de sectorul din Constanța cu 772 deșeuri din plastic.

Figura nr. 20- Tipurile de deșeuri colectate din cele 7 stații în anul 2015 (original)

3.3.2.3 Distribuirea categoriilor de deșeuri pe sectoare în anii 2014-2015

În ceea ce privește distribuirea deșeurilor pe sectoare de plajă, putem observa din următorul graficul următor că zona cu cea mai mare cantitate, este Saturn, cu un număr total de 605 deșeuri, fiind urmată de Corbu cu 527 deșeuri, și Mamaia cu 311 deșeuri. Stațiuniea cu cel mai mic număr de deșeuri este Costinești cu 58 deșeuri. În figura nr. 21, se observă flutuațiile numerice de la o stațiune la alta.

Figura nr. 21- Distribuirea deșeurilor pe stațiuni în anul 2015 (original)

În comparație cu anul trecut distribuirea deșeurilor a fost cu totul alta, pe primul loc, cu cel mai mare număr de deșeuri a fost stația din Constanța cu un număr total de 2510 deșeuri, urmată de stațiunea Mamaia cu 1718 deșeuri și Vama Veche cu 1552 deșeuri. Sectoarele cu numărul cel mai mic de deșeuri au fost Stațiunile Corbu și Eforie cu 200 și respectiv 268 deșeuri. În figura nr. 22 am evidențiat situația distribuirea deșeurilor din cele 7 stațiuni, din anul 2014.

Figura nr. 22- Distribuirea deșeurilor pe stațiuni în anul 2014 (original, după datele ONG Mare Nostrum)

Din numărul total de deșeuri colectate în cele 7 stațiuni aflate sub monitorizare, 27% din totalul deșeurilor au fost întâlnite în Corbu, 24% în stațiunea Saturn, 14% în stațiunea Mamaia și 11% în Vama Veche. Stațiunea cu cea mai mică pondere în ceea ce privește deșeurile cole colectate, este reprezentată de Costinești cu aproximativ 2%. Spre deosebire de anul trecut când ponderile distribuției deșeurilor au fost cu totul diferite, 32% în Constanța, 22% în Stațiunea Mamaia și 20% în Vama Veche. În figurile 23, 24 ne sunt evidențiate diferențele numerice dintre stațiuni în cei doi ani.

Figura nr. 23- Distribuirea deșeurilor în anul 2014 Figura nr. 24- Distribuirea deșeurilor în anul

(original, după datele ONG Mare Nostrum) 2015 (original)

După cum ne putem da seama din figurile de mai sus, se observă fluctuații foarte mari de la o stațiune la ala în cei doi ani. În Corbu, numărul ponderii deșeurilor a crescut cu aproximativ 20% fată de anul trecut iar în Saturn cu 17%. Sectorul din Constanța reprezintă cea mai mare sursă de poluare din cele 7 stațiuni de anul trecut, acesta are o pondere de 32% spre deosebire de stațiunea introdusă anul acesta, Costinești are o pondere a deșeurilor de doar 3%.

În ceea ce privește distribuirea deșeurilor pe categorii în toate stațiunile, numărul cel mai mare de deșeuri este reprezentat de deșeurile din plastic, numărul total al acestora fiind de 1544, stațiunea cu cel mai mare număr este Saturn cu 425 deșeuri, urmată de Corbu cu 397. Cele mai puține deșeuri din plastic le întâlnim în Stațiunea Costinești, cu doar 40 deșeuri de acest fel. Următoarele deșeuri cu impact mare asupra sectoarelor au fost, deșeurile din sticlă și ceramică cu un număr de 172, iar tipurile de deșeuri în cantitatea cea mai mică sunt reprezentate de textile și cauciuc cu 42 și respectiv 44 deșeuri. În figura 25, am reprezentat tipurile de deșeuri din cele 7 stațiuni și numărul acestora.

Figura nr. 25- Distribuirea deșeurilor pe categorii în cele 7 stațiuni monitorizate (original)

În zona Corbu, cele mai întâlnite deșeuri în anul 2015 sunt cele din plastic, cu un procentaj de peste 75%, apoi urmate de hârtie, metal cu 7% și sticlă cu 5%, procentajul cel mai mic îl au deșeurile din lemn, cu doar 0,3%. În anul 2014, de asemenea tot deșeurile din plastic au fost cele mai abundente cu un procent de 71%, așadar diferențele în acest caz nefiind atât de mari de la un an la atul. În figura nr. 26 și 27, am evidențiat distribuirea deșeurilor în Stațiunea Corbu pe anul 2014 respectiv 2015 și deosebirile dintre ele.

Figura nr. 26- Distribuirea deșeurilor în procente pentru zona Corbu în anul 2015 (original)

Figura nr. 27- Distribuirea deșeurilor pentru zona Corbu în anul 2014 (original, după datele ONG Mare Nostrum)

De asemenea și în zona Năvodari, tot procentul deșeurilor din plastic este cel mai mare, cu 68%, iar după acestea urmează cu un procent mult mai mic deșeurile din metal, sticlă și ceramica cu 7,8% dar și cele din hârtie și carton cu 3%. Cele mai puține deșeuri sunt reprezentate de categorie diverse deșeuri cu 0,9%. Această zonă poate fi ușor comparată cu rezultatele analizei de anul trecut, când cel mai mare procent l-a avut categoria diverse deșeuri, cu un procent de 50%, urmată de deșeurile din plastic cu 39%. În figura 28, respectiv 29 am evidențiat diferențele dintre cei doi ani la nivelul acestei zone.

Figura nr. 28- Distribuirea deșeurilor în procente pentru zona Năvodari în anul 2015 (original)

Figura nr. 29- Distribuirea deșeurilor în procente pentru zona Năvodari în anul 2014 (original, după datele ONG Mare Nostrum)

În Stațiunea Mamaia, comparativ cu anul precedent, procentajul deșeurilor din plastic este cu mult față de anul trecut (72%), în schimb în anul 2014 a fost cu mult mai mare procentajul diverselor deșeuri (50%). În figurile 30, 31 am concretizat diferențele procentuale care au avut loc de la un an la altul, în această stațiune.

Figura nr. 30- Distribuirea deșeurilor în Stațiunea Mamaia, în anul 2015 (original)

Figura. 31- Distribuirea deșeurilor în Stațiunea Mamaia, în anul 2014 (original, după datele ONG Mare Nostrum)

Și în Vama Veche, anul acesta cele mai frecvente deșeuri au fost cele din plastic, cu un procent de 60%, cele mai puține deșeuri au fost cele din materiale textle, cu doar 1%. Spre deosebire de anul trecut când cele mai des întâlnite au fost diversele deșeuri, cu un procent de 50%, urmată de deșeurile din plastic cu 31%. Pentru anul 2014, cele mai puține în această zonă au fost deșeurile din lemn, cu doar 1%. Din figurile 32 și 33 reiese foarte clar distribuția pe această zonă, în acești doi ani.

Figura nr. 32- Distribuirea deșeurilor în zona Vama Veche, pentru anul 2015 (original)

Figura nr. 33- Distribuirea deșeurilor în zona Vama Veche, în anul 2014(original, după datele ONG Mare Nostrum)

Zona Saturn este sectorul cu cele mai multe deșeuri cu un număr de 605 deșeuri, dintre care deșeurile din plastic au un procent de peste 70%, deșeurile din sticlă și ceramică 11% iar categoria diverse deșeuri 6%. Anul trecut, situația în această zonă a fost cu totul alta, în figurile 34, 35 se observă variațiile ponderii numerice de la un an la altul. Categoria diverse deșeuri a fost cea mai abundentă cu un procent de 50%, urmată de deșeurile din plastic cu 35%. Cele mai puține au fost deșeurile din hârtie și carton cu doar 1%.

Figura nr. 34- Distribuirea deșeurilor în zona Saturn pe categorii, în anul 2015 (original)

Figura nr. 35- Distribuirea deșeurilor pe categorii în zona Saturn, în anul 2014 (original, după datele ONG Mare Nostrum)

Sectorul din Eforie este 70% ocupat cu deșeuri din plastic și 10% cu deșeuri din hârtie și carton, aici însă nu au fost întâlnite alte tipuri de deșeuri, cele mai puține fiind deșeurile din cauciuc cu 1%. Comparativ cu anul trecut când în această zonă au fost întâlnite frecvent diverse tipuri de deșeuri, cu un procent de peste 50% și 39% deșeuri din plastic. În figurile 36, 37 ne sunt evidențiate diferențele acestei stațiunii în cei doi ani.

Figura nr. 36- Distribuirea deșeurilor în zona Eforie, în anul 2015 (original)

Figura nr. 37- Distribuirea deșeurilor în zona Eforie, în anul 2014 (original, după datele ONG Mare Nostrum)

Zona Costinești introdusă anul acesta am ales să o compar cu zona din Constanța de anul trecut deoarece diferențele dintre ele sunt evidente și au o importanță deosebită. După cum am mai specificat, sectorul din Costinești a avut un număr de deșeuri foarte mic, cu doar 58 deșeuri comparativ cu zona din Constanța cu un număr de 2510 deșeuri. În această zonă nu au fost găsite deșeuri din hârtie și carton, textile, cauciuc sau alte deșeuri. Procentul cel mai mare îl dețin deșeurile din plastic cu 68%, urmate de deșeurile din sticlă și ceramică cu 27%. În zona Constanța procentul cel mai mare l-au avut deșeurile din cauciuc, cu 58%. În figurile 38, 39 am scos în evidență cu exactitate diferențele dintre cele două zone.

Figura nr. 38- Distribuirea deșeurilor în zona Costinești, în anul 2015 (original)

Figura nr. 39- Distribuirea deșeurilor în zona Constanța, în anul 2014 (original, după datele ONG Mare Nostrum)

3.3.2.4 Inventarierea deșeurilor pe categorii în cele 7 sectoare monitorizate în anul 2015

În urma activității de monitorizare a celor 7 sectoare, s-au colectat 1544 deșeuri din material polimeric artificial, ceea ce înseamnă orice obiect din plastic. Acestea au fost clasificate în mai multe categorii

– pungi

– capace

– sticle

– deșeuri legate de fumat

– obiecte de papetărie

– deșeuri din construcții

– diverse ambalaje

– obiecte medicale

– obiecte vestimentare și de uz casnic

Din figura nr. 40 putem observa că din totalul de deșeuri din material polimeric artificial, cel mai mare număr îl deține sectorul din Saturn cu 425 deșeuri de acest tip, urmat de sectorul din Corbu cu 397 deșeuri și Mamaia cu 225. Cel mai mic număr de 40 de deșeuri din plastic îl are sectorul din Costinești.

Figura nr. 40- Inventarierea deșeurilor din plastic în cele 7 sectoare, în anul 2015 (original)

Deșeurile din carton și hârtie constituie și ele o problemă în viața de zi cu zi, însă anul acesta au fost colectate din cele 7 stațiuni doar 114, dintre care cele mai multe le întâlnim în zona Corbu cu 27 deșeuri de acest tip, urmată de Vama Veche cu 32 și Eforie cu 24. În figura nr. 41 se observă foarte clar variațile numerice ale acestor tipuri de deșeuri la nivelul celor 7 sectoare.

Figura nr. 41- Inventarierea deșeurilor din hârtie și carton pentru cele 7 sectoare (original)

Cantitatea de deșeuri din material textil colectate în cele 7 sectoare supuse monitorizării, este de 42, zona cu cele mai multe textile este Corbu cu 14 respectiv Mamaia cu 13 deșeuri de acest tip.

În figura nr. 42 este evidențiată cantitatea de deșeuri din material textil la nivelul celor 7 zone.

Figura nr. 42- Inventarierea deșeurilor din material textil la nivelul celor 7 stații (original)

În urma monitorizării celor 7 stații, s-a colectat un număr total de 44 deșeuri din cauciuc, aici fiind incluse deșeuri ca baloane, minge, cizme de cauciuc, anvelope, curele.

Din figura nr. 43 se observă că cea mai mare cantitate de deșeuri de acest tip se găsesc în zona Saturn cu 16 și în zona Mamaia 11 deșeuri de cauciuc.

Figura nr. 43- Inventarierea deșeurilor din cauciuc pentru cele 7 sectoare (original)

Deșeurile din lemn colectate și identificate la nivelul celor 7 stații supuse monitorizării, includ

– plute

– lăzi

– grinzi

– pensule

– panouri din lemn

– lemn prelucrat

– bețe de înghețată, scobitori

În urma colectării deșeurilor din cele 7 stațiuni, s-a constatat că din totalul de 74 de astfel de deșeuri, cele mai multe se găsesc în zona Mamaia cu 24 deșeuri de lemn, Saturn cu 16 iar cele mai puține s-au găsit în Corbu, 2 și respectiv Costinești 1. În figura nr. 44 am evidențiat concret inventarierea deșeurilor din lemn în cele 7 stații.

Figura nr. 44- Inventarierea deșeurilor din lemn pentru cele 7 stații (original)

Deșeurile metalice au fost împărțite în 3 categorii în funcție de zonele monitorizate

– aparate și piese metalice

– recipiente și containere din metal

– diverse obiecte metalice

Zona cu cea mai mare cantitate de deșeuri din metal este Corbu 39, urmată de Saturn cu 22 și Mamaia cu 16. Cele mai puține deșeuri de acest tip au fost întâlnite în Costinești, cu doar 1 deșeu de acest fel. Din figura nr. 45 reiese inventarierea deșeurilor din metal la nivelul celor 7 sectoare.

Figura nr. 45- Inventarierea deșeurilor din metal pentru cele 7 zone (original)

Obiectele din sticlă și ceramică întâlnite în zonele monitorizate sunt reprezentate de

– sticle

– pahare

– becuri

– veselă

– materiale de construcții

Zona cu cele mai multe obiecte din sticlă și ceramică este Saturn cu 68 urmată de Corbu cu 27 deșeuri din totalul de 172, iar zona cu cele mai puține este Vama Veche, cu doar 11. Din figura nr. 46 reiese cantitatea de deșeuri din sticlă și ceramică împărțită la cele 7 sectoare.

Figura nr. 46 – Inventarierea deșeurilor din sticlă și ceramică pentru cele 7 stații (original)

Din totalul de 84 de diverse deșeuri, 39 au fost întâlnite în zona Saturn, 21 în Vama Veche iar în Eforie și Costinești nu s-au găsit deloc. În graficul nr. 47 am evidențiat fluctuațile numerice ale diverselor deșeuri la nivelul celor 7 sectoare monitorizate.

Figura nr. 47- Inventarierea diverselor deșeuri la nivelul celor 7 sectoare (original)