Importanta Cunoasterii Mediului Inconjurator In Gradinita

IMPORTANȚA CUNOAȘTERII MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR ÎN GRĂDINIȚĂ

Mediul înconjurător în care copiii își desfășoară activitatea, prin variatele lui aspecte, constituie un prilej permanent de influențare asupra personalității acestora. Pentru copil, mediul – prin condițiile materiale și culturale pe care le oferă- constituie un cadru necesar dezvoltării lui și în același timp, principala sursă de impresii, care vor sta la baza procesului de cunoaștere a realității.

Cunoașterea mediului înconjurător de către copiii preșcolari reprezintă o importanță deosebită în dezvoltarea lor globală, precum și o sarcină de bază a procesului instructiv-educativ desfășurat în grădinița de copii. În acest sens, activitățile de cunoaștere a mediului înconjurător contribuie în mod deosebit la educația intelectuală a preșcolarilor. O mare însemnătate a importanței activităților de cunoaștere a mediului rezidă în faptul că, prin acestea, se reușește cultivarea unei atitudini active de ocrotire a naturii și de protejare a mediului înconjurător, a unei conduite ecologice în relațiile copiilor cu natura și mediul. În aceste activități preșcolarii exersează deprinderile de îngrijire și ocrotire a mediului înconjurător, educând atitudinea pozitivă față de natură și în același timp stimulând curiozitatea pentru investigarea acesteia.

Prin participarea sistematică la activitățile de cunoaștere a mediului înconjurător, copiii au prilejul de a percepe procesele și fenomenele din realitatea înconjurătoare. Astfel, ei intră în contact direct cu lumea viețuitoarelor și corpurilor lipsite de viață (apă, aer, sol), cu procesele și fenomenele din mediul înconjurător. Prin intermediul acestor activități, preșcolarii își formează capacitatea de a sesiza transformările din natură, relațiile dintre viețuitoare, unitatea dintre organism și mediu.

De asemenea, mediul înconjurător oferă copiilor și alte posibilități de cunoaștere. Este vorba de cunoașterea muncii oamenilor, a diferitelor meserii, a rezultatelor activității umane în diferite domenii. Prin însușirea de noi cunoștințe despre aceste aspecte ale vieții sociale, copiii își lărgesc orizontul, își dezvoltă interesul pentru cunoașterea activității omului, li se educă dragostea și respectul față de om și de rezultatele muncii lui.

Un aspect important îl reprezintă fenomenele naturii, care oferă copiilor prilejul de a comunica în cadrul grupei descoperirile lor și de a interpreta date și simboluri din care ei extrag informații – este vorba aici de calendarul naturii, tabelul responsabilităților, jurnalul grupei, cu care copiii operează zilnic.

Învățământul preprimar abordează multe elemente specifice cunoașterii mediului înconjurător. Activitățile de cunoaștere a mediului se pot realiza pe întreg programul zilei și aproape prin toate formele de organizare a procesului instructiv- educativ, precum și în activitățile pe centre de interes și cele complementare. Acestea, de fapt, reprezintă punctul de plecare în investigarea temelor propuse, creionează direcțiile de dezvoltare de urmat în vederea realizării obiectivelor propuse.

În cadrul acestor activități este important să predomine caracterul atractiv, accesibil și ecologic. Nu bogăția cunoștințelor de biologie, fizică, chimie, ecologie ne interesează, ci trezirea și menținerea dorinței, interesului copilului de a cunoaște ceea ce îl înconjoară, de a transforma universul lumii vii și mai ales, de a avea puterea să ocrotească natura.

Curiozitatea pe care o manifestă copiii față de mediul inconjurător trebuie permanent menținută și transformată într-o puternică dorință de a afla mai mult și mai multe și de a intelege ceea ce se întâmplă dincolo de aparențe. De aceea, este necesar ca preșcolarii să fie orientați să pătrundă tainele naturii pentru a sesiza interdependența și cauzalitatea fenomenelor.

Prin intermediul prezentului curriculum, copiii sunt îndrumați să-și dezvolte cunoașterea pornind de la explorarea și investigarea lumii înconjurătoare către reprezentarea unor lumi îndepărtate. Copilul este, de asemenea, familiarizat cu limitele de acțiune a omului asupra mediului în scopul realizării unei educații ecologice adecvate. De aici rezultă importanța unei abordări interdisciplinare. Pornind de la afirmația, „natura a existat fără om, dar omul nu poate exista fără natură”, conștientizăm faptul că avem datoria să cunoaștem și să ocrotim natura. A proteja natura înseamnă a cunoaște și respecta legile de existență și evoluție a ei. Grija față de natură, față de mediul înconjurător ar trebui să fie o componentă esențială a dezvoltării globale a noilor generații.

CONȚINUTURILE ÎNVĂȚĂRII SPECIFICE CUNOAȘTERII MEDIULUI ÎN GRĂDINIȚĂ

1. GRĂDINIȚA ȘI ACTIVITĂȚILE COPIILOR ÎN GRĂDINIȚĂ

familiarizarea cu localul grădiniței;

sistematizarea cunoștințelor despre sala de grupă, vestiarele, spălătorul, dormitorul,

cabinetul medical și alte încăperi cu destinație specială; recunoașterea și denumirea

corectă a obiectelor din aceste spații;

cunoașterea și respectarea regulilor de comportare în grădiniță;

cunoașterea activităților specifice din grădiniță și modalitățile de adaptare la programul zilnic;

cunoașterea numelor copiilor din grupă;

respectarea regulilor de conviețuire socială manifestând un comportament civilizat în

relațiile cu cei din jur; precizarea și respectarea regulilor de comportare față de

personalul grădiniței și față de ceilalți adulți;

2. FAMILIA ȘI VIAȚA DE FAMILIE

însușirea noțiunii de familie: componența familiei, relații familiale generate de conviețuirea în comun, de interesele și aspirațiile acestora;

îmbogățirea și sistematizarea cunoștințelor despre activitatea membrilor familiei în viața socială și în gospodărie, profesiile părinților și locul de muncă, participarea afectivă la unele evenimente importante din viața familiei;

cunoașterea atribuțiilor copiilor în cadrul familiei;

cunoașterea și respectarea regulilor de conviețuire în familie (atașament, dragoste, respect)

îmbogățirea cunoștințelor despre încăperile locuinței și destinația lor, adresă, număr de telefon de acasă;

3. OM – ÎNFĂȚIȘARE, CONDIȚII DE VIAȚĂ

recunoașterea părților componente ale corpului omenesc și precizează funcțiilor acestora;

cunoașterea, precizarea și respectarea regulilor de igienă în diferite momente ale zilei,

conștientizearea necesitatății de a respecta igiena personală în toate împrejurările de viață și cunoașterea efectelor negative rezultate din încălcarea acestor norme;

însușirea unor modalități de exprimare a emoțiilor și sentimentelor prin antrenarea organelor de simț și a elementelor componente ale propriului corp;

4. OBIECTE DE UZ IGIENIC

cunoașterea și utilizarea obiectele cu care se menține igiena corporală; diferențierea obiectelor de toaletă in funcție de modul de folosire, de utilitatea lor;

deprinderea de a folosi în mod corespunzător, în funcție de neccesități obiectele de uz personal;

sesizarea unor comportamente neconforme cu regulile elementare de igienă;

conștientizarea importanței utilizării obiectelor de igienă personală;

5. ÎMBRĂCĂMINTE

cunoașterea și denumirea obiectelor de îmbrăcăminte și utilitatea acestora;

identificarea diferitelor materiale utilizate în confecționarea obiectelor de îmbrăcăminte;

cunoașterea caracteristicilor obiectelor de îmbrăcăminte cu privire la mărime, culoare, grosime;

cunoașterea modul de utilizare a obiectelor de îmbrăcăminte în funcție de sezon;

manifestarea unor atitudini responsabile față de întreținerea obiectelor de îmbrăcăminte;

cunoașterea succesiunii etapelor de îmbrăcare-dezbrăcare;

6. HRANA

clasificarea alimenteleor de bază după proveniență și mod de folosire și diferențierea lor după unele aspecte caracteristice: gust, miros, culoare, mod de prezentare, mod de consum, condiții de păstrare;

lărgirea sferei noțiunii de aliment în cunoașterea unor sortimente variate, produse zaharoase, făinoase etc.;

identificarea alimentelor care dăunează sănătății;

respectarea regulilor de igienă în consumul alimentelor, folosirea acestora în mod rațional;

7. VESELA ȘI TACÂMURILE

cunoașterea unei varietăți mai mari de veselă, precizarea modului de folosire pentru a evita deteriorarea;

identificarea materialelor din care sunt confecționate obiectele de veselă: sticlă, porțelan, metal, plastic;

determinarea însușirilor acestor materiale: casabil, maleabil, oxidabil;

cunoașterea modului și a ordinii în care se așează și utilizează vesela și tacâmurile;

8. ACTIVITATEA OMULUI

sistematizarea cunoștințelor copiilor despre profesii, instrumente și unelte utilizate în activitatea omului;

precizarea activităților specifice anumitor sectoare de activitate;

clasificarea uneltelor după criteriul utilizării lor;

cunoașterea simbolurilor specifice anumitor domenii de activitate;

cunoașterea și aplicarea regulilor de minimă protecție a muncii și a utilizării instrumentelor de lucru;

precizarea unor reguli și principii de bază în raporturile de serviciu;

9. MIJLOACE DE LOCOMOȚIE ȘI TRANSPORT

recunoașterea și denumirea mijloace de locomoție și transport;

clasificarea mijloacele de locomoție și transport sub aspectul căii de circulație, al modului de funcționare , al combustibilului folosit, al întreținerii acestora și al locului de garare, etc.;

cunoașterea și aplicarea regulilor de circulație și modalitățile de respectare a acestora;

cunoașterea semnificației unor indicatoare de circulație și marcaje rutiere și deprinderea de respecta regulile privind circulația pietonilor;

cunoașterea consecințelor pe care le au încălcarea acestor reguli;

precizarea unor reguli de comportare în mijloacele de transport;

conștientizarea efectelor nocive pe care le pot avea mijloacele de transport asupra mediului înconjurător;

10. ORAȘUL/SATUL MEU

aprofundarea cunoștințelor cu privire la orașul/satul în care locuiesc;

cunoașterea denumirii orașului/satului, cartierului, a unor obiective importante, edificii;

recunoașterea însemnelor și simbolurilor specifice orașului/satului;

cunoașterea activităților desfășurate de oameni din mediile studiate (oraș, sat, cartier);

cunoașterea semnificației unor evenimente de interes local;

participarea la acțiuni de îngrijire, ocrotire și protejare a orașului/satului;

identificarea problemelor de mediu pe care le întâlnește în activitățile desfășurate în aer liber în oraș/sat ;

cunoașterea diferențelor de cultură, tradiție, limbă dintre locuitorii orașului/satului;

11. ASPECTE ALE NATURII

11.a. PLANTE

aprofundarea cunoștințelor despre părțile componente ale plantelor și funcțiile principale ale acestora;

observarea procesul de creștere a plantelor și înregistrarea datelor în legătură cu această activitate, cunoașterea modului de îngrijire a acestora de către om;

clasificarea plantele după anumite criterii, folosirea corectă a unor noțiuni: copac, pom, fruct, legumă;

analizarea-compararea reacțiilor plantelor în diferite situații sub influența factorilor de mediu;

realizarea unor experimente și observații comparative în prezența factorilor necesari dezvoltării și în condițiile absenței acestor factori;

realizarea unor acțiuni prectice gospodărești, în grădină, în ghivece și asumarea responsabilităților de îngrijire și ocrotire a plantelor;

11.b. ANIMALE

recunoașterea și denumirea animalelor;

sistematizarea cunoștințelor cu privire la înfățișare, părțile componente ale corpului, acțiuni specifice, hrană, adăpost, mediu de viață, puii lor, foloasele pe care le aduc;

clasificarea animalele după mediul lor de viață: domestice, sălbatice;

observarea modificărilor apărute în viața animalelor în funcție de anotimp;

manifestarea unor atitudini responsabile față de asigurarea mediul de viață al animalelor;

precizarea unor reguli de comportament față de animale;

sublinierea modul în care copiii pot contribui la îngrijirea animalelor;

11.c. ANOTIMPURI

cunoașterea aspectelor specifice fiecărui anotimp;

identificarea fenomenelor atmosferice în funcție de schimbările ce survin în natură;

explicarea modul de producere a fenomenelor și efectele acestora asupra mediului;

analizarea și compararea anotimpurilor în funcție de fenomenele specifice;

utilizarea datelor și simbolurilor din calendarul naturii;

11.d. ORIENTARE ÎN TIMP

perceperea corectă a succesiunii etapelor unei zile;

cunoașterea denumirii zilelor în succesiunea lor,ca unități de timp ale săptămânii;

perceperea scurgerii timpului prin raportarea reprezentărilor de ieri, alaltăieri, azi, mâine, la activitățile realizate de copii;

cunoașterea lunilor anului;

precizarea etapelor unei zile în succesiune cronologică;

11.e. SPAȚIUL COSMIC

manifestarea interesului față de existența corpurilor cerești și a vehiculelor cosmice;

denumirea- descrierea sumară a corpurilor cerești pe baza criteriilor perceptive;

recunoașterea elementelor componente ale spațiului cosmic: soare, lună, stele, planete;

compararea-clasificarea corpurilor cerești sub aspectul mărimii, formei, culorii, etc.;

12. DRUMEȚII , EXCURSII , VIZITE

cunoașterea în mod organizat a obiectivelor socio-culturale, a spațiului căruia îi aparțin;

observarea spontană a fenomenelor naturii în mișcarea și dezvoltarea lor și sesizarea unor cauze care le determină;

perceperea activă a realității prin acțiuni directe asupra obiectelor, fenomenelor din mediul înconjurător, a unor forme geografice și locuri istorice;

însușirea și prețuirea valorile culturale, folclorice și istorice ale poporului;

manifestarea interesului spontan pentru descoperirea realității înconjurătoare;

descoperirea cunoștințelor noi pe baza curiozității și a interesului pentru cercetare;

cunoașterea prin contact direct a obiectelor și fenomenelor din natură;

identificarea problemelor cu care se confruntă mediul și găsirea unor soluții pentru rezolvarea lor;

identificarea caracteristicilor esențiale ale lucrurilor cu care intră în contact;

identificarea și investigarea problemelor de mediu;

participarea la acțiuni practice de îngrijire, ocrotire și protejare a mediului ;

dobândirea reprezentărilor cu valoare de amintire pentru întreaga viață.

TEMATICA ORIENTATIVĂ

Activități de observare

,,Grădinița”, „Sala de grupă’, „Jucăriile copiilor,” „Autobuzul”, „Trenul”, „Avionul”, „Vaporul”

„Crizantema’, „Ghiocelul”, „Laleaua’, „Margareta’, „Trandafirul”,” Mărul/Părul înflorit”, „Cireșul”, „Bradul”, etc.

„Morcovul”, „Ceapa verde”, ,‚Ridichea”, „Roșia”, ‚,Ardeiul,” „Fasolea’, etc.

„Mărul”, „Para, „Strugurele”, „Cireșele”, „Căpșuni”, „Nuca”, etc.

„Pisica”, „Câinele”, ,,Vaca”, „Iepurele”, „Vulpea”, „Ursul”, ,‚Veverița”, „Calul”, „Oaia”, ‚,Furnica”, „Albina”, ,,Fluturele”etc.

„Găina”, „Cocoșul”, „Gâsca”, „Rața”, „Barza,” „Rândunica” etc.

„Flori de toamnă,” ‚Fructe specifice toamnei”, „Legume de toamnă”, „Lămâia și portocala”, „Pomi fructiferi”, „Vița de vie”, „Animalele sălbatice din anumite zone geografice’, „Apa și transfomările ei”, ,,Plante medicinale” etc.

„Mijloace de locomoție pe uscat, pe apă, în aer”.

„Fenomene ale naturii”, ,,Zăpada”, ,,Gheața”, „Ploaia,” „Vântul”, „Curcubeul”, etc.

„La librărie”, „La grădiniță”, „Drapelul”,” Costumul popular” etc.

„Corpuri cerești”, „Racheta”etc.

Lecturi după imagini

„La plimbare”, „În vizită la grădina zoologică”, ,,Familia mea”, ,,Afară ninge”, „Casa noastră”, „Munca în grădină’, ,‚A sosit toamna”, ,,Pădurea”, ,,Cum circulăm” , „Din viața familiei”, „De ziua celor dragi”, „Moș Crăciun împarte daruri”, „O meserie frumoasă”, „Camera de joacă”, „În excursie”, „Apa și foloasele ei”, „Ce ne învață natura”, „De ziua femeii”, „1 Iunie-ziua copiilor” „Vacanța ne așteaptă” etc.

Povestiri

„Povestea bobului de grîu”, „Povestea unei rochițe”, ,,Povestea pâinii”, „Liniștea apelor curate”, „Ce mi-a povestit un greier mic” de M. Popa, „Locuitorii pădurii”, „Legenda buburuzei” de E Jianu, „Cioc, cioc, cioc”, „O rază”, „Frunza”, „Când stăpânul nu-i acasă” de E. Gârleanu, „Povestea brazilor și a hârtiei” de D. Botez, „Povestea anotimpurilor” de C. Iordache,” „Povestea unei jucării” de T. Banciu, ,,Noi, albinele” de C. Gruia etc.

Lecturi ale educatoarei

„Ciubul de păsărele” (fragment) de C. Petrescu, „Ursul” de E. Jianu,” Cel mai frumos dar” de M. Moisescu, „Doi călători” de Al. Mitu, „De pe-o bună dimineață” de O. Cazimir,” Ghiocelul” de H.C. Andersen,” Supărarea Danielei” de V. Gafița, „Sticletele” de M. Sadoveanu, „Căprioara” de E. Gârleanu, ,,Balada unui greier mic” de G .Topârceanu. etc.

Jocuri didactice

„Spune cum se numește?” (părțile corpului), „Ce culoare are?” (culorile de bază), „Cu ce se îmbracă copilul?”, ,,Ce este și ce faci cu el?” (obiecte de veselă), „Săculețul fermecat”, ,,Ce a ascuns păpușa?” (obiecte de uz personal), „Ce se aude?”, „Ce se vede?”, ,,Cum este?” (sensibilitatea auditivă, olfactivă, vizuală), „Ce știi despre: plante, animale, oameni?”, ,,Cu ce călătorim?”, „Așază la locul potrivit” (clasificarea obiectelor după utilitate), „Ce se potrivește?” (aspecte ale naturii), „Ce am cumpărat de la piață?”, ,,Știi cine a venit?” (animale, păsări), „Ajută puiul să-și găsească mama”, „Să facem cumpărături” (obiecte de îmbrăcăminte), „Ce știi despre?”, (clasificare după anumite criterii), „Ce nu se potrivește?” (formarea noțiunilor), ,,Ghicește ce ai gustat!”, ,,Cine seamănă cu mine?”, ,,După mine, cine vine?” (succesiunea anotimpurilor), ,,Răspunde repede și bine!”, ,,Știi când?” (succesiunea etapelor zilei, a activităților dintr-o zi sau raportat la alte repere, a zilelor săptămânii, a lunilor anului, a anotimpurilor), ,,Când se întâmplă?” (elemente specifice anotimpurilor) ,,Ce a greșit pictorul?” etc.

Convorbiri

„Anotimpul toamna, iarna, primăvara, vara”, ,,De ce mor copacii?”, „Cu ce călătorim?”, „Ce aș dori să fiu?”, „La noi la grădiniță”, „Ne pregătim să fim școlari” etc.

PROPUNERI ȘI IDEI TEMATICE

ÎN CADRUL DOMENIULUI ȘTIINȚĂ – CUNOAȘTEREA MEDIULUI

CINE SUNT/ SUNTEM ?

O explorare a naturii umane, a convingerilor și valorilor noastre, a corpului uman, a stării de sănătate proprii și a familiilor noastre, a prietenilor, comunităților și culturilor cu care venim în contact (fizică, sufletească, culturală și spirituală), a drepturilor și a responsabilităților noastre, a ceea ce înseamnă să fii om.

CÂND /CUM ȘI DE CE SE ÎNTÂMPLĂ?

O explorare a lumii fizice și materiale, a universului apropiat sau îndepărtat, a relației cauză-efect, a fenomenelor naturale și a celor produse de om, a anotimpurilor, a domeniului științei și tehnologiei.

CUM ESTE/ A FOST ȘI VA FI AICI PE PĂMÂNT?

O explorare a Sistemului solar, a evoluției vieții pe Pământ, cu identificarea factorilor care întrețin viața, a problemelor lumii contemporane: poluarea, încălzirea globală, suprapopularea etc., explorare a orientării noastre în spațiu și timp, a istoriilor noastre personale, a istoriei și geografiei din perspectivă locală și globală, a căminelor și a călătoriilor noastre, a descoperirilor, explorărilor, a contribuției indivizilor și a civilizațiilor la evoluția noastră în timp și spațiu.

CINE ȘI CUM PLANIFICĂ/ ORGANIZEAZĂ O ACTIVITATE ?

O explorare a modalităților în care comunitatea/individul își planifică și organizează activitățile, precum și a universului produselor muncii și, implicit, a drumului pe care acestea îl parcurg .

O incursiune în lumea sistemelor și a comunităților umane, a fenomenelor de utilizare/ neutilizare a forței de muncă și a impactului acestora asupra evoluției comunităților umane, în contextul formării unor capacități antreprenoriale.

CU CE ȘI CUM EXPRIMĂM CEEA CE SIMȚIM ?

O explorare a felurilor în care ne descoperim și ne exprimăm ideile, sentimentele, convingerile și valorile, îndeosebi prin limbaj și prin arte.

O incursiune în lumea patrimoniului cultural național și universal.

CE ȘI CUM VREAU SĂ FIU ?

O explorare a drepturilor și a responsabilităților noastre, a gândurilor și năzuințelor noastre de dezvoltare personală., incursiune în universul muncii, a naturii și a valorii sociale a acesteia (Munca – activitatea umană cea mai importantă, care transformă năzuințele în realizări).

O incursiune în lumea meseriilor, a activității umane în genere, în vederea descoperirii aptitudinilor și abilităților proprii, a propriei valori și a încurajării stimei de sine.

FORME DE REALIZARE A ACTIVITĂȚILOR DE CUNOAȘTEREA MEDIULUI ÎN GRĂDINIȚĂ

SUGESTII VIZÂND PROIECTAREA ȘI DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚILOR

DE SINE STĂTĂTOARE ȘI A CELOR INTEGRATE.

OBSERVAREA

Considerente generale

În pedagogia și metodica activității cu preșcolarii, termenul observare desemnează una din formele de bază ale activității organizate pentru cunoașterea mediului înconjurător.

Principala sarcină a observării este de a realiza perceperea activă și sistematică a obiectelor și fenomenelor lumii reale, sub îndrumarea educatoarei. Activitatea de observare este cea mai importantă sursă de impresii pe care copiii le acumulează și le valorifică în întreaga lor viață. Aceste impresii și cunoștințe vor constitui punctul de plecare al întregului proces organizat de cunoaștere, de mai târziu.

Observarea practicată în grădiniță are multiple scopuri:

să organizeze procesul de cunoaștere directă a realității de către copii, să lărgească baza senzorială a procesului de cunoaștere, să dezvolte și să stimuleze capacitățile perceptive precum și alte capacități, procese, abilități și aptitudini intelectuale ce se conturează și se dezvoltă de la vârstele mici;

să asigure înțelegerea, la nivelul vârstei, a relațiilor simple dintre obiecte și fenomene;

să satisfacă dorința și interesele cognitive ale preșcolarilor, să dezvolte curiozitatea și spiritul de cercetare al acestora;

să contribuie la acumularea de impresii constituind fondul de cunoștințe cu care copilul va opera ulterior la niveluri din ce în ce mai complexe.

Clasificarea activităților de observare:

Activitățile de observare pot fi clasificate în funcție de diverse criterii, unele din acestea fiind conținutul, organizarea, durata și materialul utilizat.

criteriul conținutului – are în vedere aspectele realității ce urmează a fi cunoscute – în esență, natura și viața socială, aceste domenii, întrepătrunzându-se;

din punct de vedere al organizării – observările se pot clasifica după modul de planificare (dinainte planificate sau ocazionale), după plasarea observării în programul zilei (realizate ca activități distincte sau în cursul plimbărilor, vizitelor, excursiilor), după locul unde se desfășoară observarea (în mediu natural sau în mediu special amenajat), după numărul de copii antrenați și modul de antrenare a lor (observări cu grupa întreagă, cu grupuri mici și observări individuale);

durata este un alt factor de clasificare; se poate vorbi de observare de scurtă durată, de lungă durată sau observare în timp;

după felul materialului utilizat: natural, confecționat (mulaje, machete, modele obiectuale, materiale bidimensionale); acesta trebuie să fie reprezentativ, sugestiv, corect realizat pentru a susține intuitiv, a favoriza crearea situațiilor de învățare în vederea asimilării rapide și temeinice a noilor informații.

Referitor la materialul utilizat, în opinia noastră, observările după tablou, așa cum se realizau cu ceva timp în urmă, nu mai sunt relevante, resursele curriculare existente în unitățile preșcolare și utilizate în cadrul activităților de observare specifice cunoașterii mediului (ex: animale, mijloace de transport sub forma unor jucării etc.), vizitele la grădina zoologică, la diversele obiective de interes social (gară, autogară, aeroport etc.) din mediul apropiat susțin pe deplin demersul didactic în vederea realizării obiectivelor specifice propuse.

Aspecte metodice ale organizării și desfășurării observărilor

Etapele principale ale unei activități clasice de observare sunt:

prezentarea obiectului de observat;

perceperea liberă a obiectului, exprimarea impresiilor imediate asupra obiectului prezentat;

perceperea sistematică a obiectului pe baza unui plan de întrebări, desprinderea părților componente;

sintezele, generalizările simple asupra celor observate, reconstituirea întregului pe plan mintal în vederea elaborării reprezentării sau noțiunii corespunzătoare.

Structura clasică poate să prezinte diferite variante în funcție de conținutul observării sau de materialul utilizat în activitate.

În cazul observării unui animal, momentul de plecare îl va constitui apropierea copilului de animalul adus în sala de grupă, fixarea unor cerințe de comportare astfel încât perceperea acestuia să aibă loc în condiții cât mai bune. Partea principală a activității, în cazul unui animal viu, va consta în urmărirea principalelor acțiuni ale acestuia, însoțită de verbalizarea lor, respectiv descrierea lor. Aceasta se finalizează cu fixarea principalelor trăsături ale animalului observat, efectuarea unor generalizări simple. În cazul unui mulaj sau a unui animal împăiat, perceperea sistematică a părților componente și deducerea funcțiilor, a acțiunilor acestora, reprezintă partea centrală a activității. Specific acestui gen de observări este acțiunea colectivă de percepere, determinată de existența unui singur exemplar.

Observarea plantelor sau a unor părți ale acestora, favorizează o cercetare mai amănunțită a materialului pe baza acțiunilor proprii, astfel de observări desfășurându-se, în majoritatea cazurilor, cu material individual. Momentul principal al unei astfel de observări îl constituie acțiunea directă cu materialul primit, pe baza căreia copiii pot să deducă unele caracteristici. În general, o astfel de activitate va cuprinde:

familiarizarea cu aspectul exterior al plantei, intuirea ei în ansamblu și a principalelor părți componente;

efectuarea unor acțiuni simple de investigare prin intermediul cărora se desprind însușirile principale;

sistematizarea constatărilor făcute, elaborarea unor concluzii simple.

În cazul observării unor obiecte din mediul ambiant, a unor elemente sau fenomene naturale, accentul trebuie să cadă pe însușirea unor tehnici simple de investigare a lumii materiale, pe aplicarea acestora în vederea perceperii ei multilaterale.

În observările alimentelor sau ale unor materii prime (lemn, bumbac) se pot organiza exerciții senzoriale grupate în funcție de analizatorii antrenați. În aceste cazuri, structura activității se stabilește în funcție de analizatorii antrenați și cuprinde o primă parte în care se urmărește cercetarea materialului de observat prin intermediul diferiților analizatori, iar a doua parte, acțiuni cu caracter aplicativ.

Observarea vieții sociale, a activităților oamenilor impune o structură aparte. În primul rând se va realiza familiarizarea cu locul observării și stabilirea unor relații simple cu persoanele implicate; apoi, perceperea organizată a acțiunilor, materialelor, în funcție de diferite criterii (așezarea în spațiu a lucrurilor, succesiunea operațiilor, specificul proceselor ce au loc); în ultima parte se vor organiza discuții libere cu persoanele observate (oameni care muncesc în magazin, cabinet, atelier), realizându-se lărgirea relațiilor.

Introducerea în activitate are rolul de a familiariza copiii cu tema și sarcinile ce le revin. Este important să reținem că în activitatea de observare accentul cade pe perceperea sistematică a realității; acest lucru impune ca momente cheie, în toate observările, analiza și sinteza celor observate.

Partea specifică și cea mai importantă a observării este perceperea materialului de observat, analiza lui pe baza antrenării multilaterale a analizatorilor. În modul de efectuare a analizei se pot aplica mai multe scheme de lucru; în cele mai multe cazuri, analiza are două etape: primul contact se realizează liber, făcând apel la ceea ce sesizează copiii cu mai multă ușurință, după care urmează analiza sistematică pe baza unui plan de întrebări prin care se urmărește prelucrarea, ordonarea impresiilor într-un tot. Orice analiză a obiectelor și fenomenelor realității trebuie să stabilească, în cele din urmă, ce este, din ce este alcătuit, la ce servește și cum se prezintă sub aspectul dimensiunilor, culorii, formei, așezării spațiale, etc.

Îndrumarea percepției copiilor se poate efectua în diferite feluri, în funcție de nivelul atins de copii în sesizarea independentă a structurii și însușirilor obiectelor lumii reale, dar în toate situațiile, la bază există o succesiune de întrebări introduse treptat, un scurt plan de întrebări elaborat de educatoare , etc;

În efectuarea analizei din punct de vedere al conținutului, există mai multe posibilități:

trecerea de la amănunte, aspecte izolate, spre întreg;

trecerea de la perceperea întregului spre părțile componente principale și secundare;

analizarea structurii exterioare a obiectelor și, în legătură cu aceasta, a însușirilor caracteristice sau invers;

analizarea funcțională a acțiunilor și în funcție de aceasta, a structurilor exterioare și a însușirilor caracteristice:

O problemă importantă în orice activitate de observare o reprezintă sintetizarea datelor senzoriale și, în strânsă legătură cu aceasta, fixarea, restructurarea și prelucrarea într-o formă nouă a constatărilor făcute. În mod curent, analiza se împletește cu sintezele pe tot parcursul observării. Sinteza poate avea loc imediat după introducerea unui element nou, pentru a-l integra în contextul dat, după parcurgerea unei unități logice în cadrul analizei (respectiv, sinteze parțiale) și la sfârșitul analizei, sinteza finală, cu scopul de a desprinde ideile principale ce se degajă din analiză, sau pentru a elabora generalizări simple, comparații, concluzii etc. Acțiunile cele mai eficiente utilizate în practică, de a sistematiza și sintetiza datele senzoriale ar putea fi unele descrieri, povestiri scurte, ghicitori – acestea fiind sinteze cu caracter verbal formulate de educatoare sau de copii cu ajutorul educatoarei; se poate folosi, de asemenea, desenul educatoarei precedat, însoțit sau urmat de relatările copiilor; se poate realiza sistematizarea și sintetizarea datelor senzoriale și prin procedee de joc variate, prin utilizarea unor materiale ilustrative concepute în acest scop (asamblarea unui întreg din elemente componente, reconstituirea unor animale, plante, obiecte din fragmente de siluete sau de imagini, completarea diferitelor desene prin adăugarea elementelor lipsă, prin eliminarea elementelor greșite sau suplimentare, prin punerea în corespondență etc). Pentru fixare și sistematizare sunt potrivite jocurile senzoriale (Ghicește ce ai gustat!), jocurile de perspicacitate (Spune ce lipsește!), jocurile de asociere (Spune ce urmează!), jocurile de clasificare.

Încheierea unei observări se poate realiza prin procedee asemănătoare cu cele din introducere, cu condiția ca acestea să fie diferite de cele utilizate deja și în concordanță cu procedeele utilizate în analiza materialului de observat. Este important să se acorde prioritate elementelor de joc, acțiunilor cu caracter aplicativ care să favorizeze apropierea afectivă a copiilor de ceea ce ei au cunoscut în cadrul activității.

Observarea bazată pe procedeul comparației, formă specifică a observărilor, poate fi concepută în mai multe moduri. Astfel, putem vorbi de analiza separată a fiecărui element și de desprinderea separată la urmă a asemănărilor și deosebirilor, de analizarea detaliată a elementului mai puțin cunoscut, urmată de compararea acestuia cu altul, sau de compararea simultană a elementelor, stabilind concomitent asemănările sau deosebirile.

Reușita unei observări depinde de măsura în care metodele și procedeele îi stimulează pe copii în depunerea unui efort, în participarea activă prin investigații proprii pentru a descoperi relațiile sau a deduce unele consecințe. Este indicat a se crea situații de învățare care să permită copiilor să formuleze singuri întrebări în legătură cu ceeea ce observă, să emită ipoteze, să încerce să le verifice prin observație și experimente; să clasifice, să ordoneze, să măsoare, să solicite o informație și s-o utilizeze corect; să descifreze unele răspunsuri după desene sau alte materiale grafice.

PROIECT DE ACTIVITATE

GRUPA: mare

TEMA ANUALĂ DE STUDIU: Cum este/a fost și va fi aici pe pământ?

TEMA PROIECTULUI: Prietene necuvântătoare

TEMA SĂPTĂMÂNII: În ogradă la bunici

TEMA ACTIVITĂȚII: „Câinele și pisica”

TIPUL ACTIVITĂȚII: predare-învățare

CATEGORII DE ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE: Domeniul Știință-cunoașterea mediului

FORMA DE REALIZARE: Observare

SCOPUL: Identificarea caracteristicilor animalelor domestice observate prin comparație; a modalităților de îngrijire specifice acestora.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE :

să recunoască pisica și câinele;

să identifice părțile corpului celor două animale;

să analizeze comparativ câinele și pisica;

să enumere foloasele aduse de animalele domestice;

să precizeze modul de hrănire a acestora;

să utilizeze un limbaj științific adecvat.

METODE ȘI PROCEDEE: observația, explicația, problematizarea, demonstrația, conversația, învățarea prin descoperire

MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT: cățel, pisică, boluri pentru lapte, oase, ecusoane, medalii

FORMA DE ORGANIZARE: frontal, individual, pe grupe

DURATA: 30 minute

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

GRUPA: mare

TEMA DE STUDIU: Cine sunt/suntem?

TEMA PROIECTULUI: Un zâmbet frumos pornește de la dinți sănătoși

TEMA SĂPTĂMÂNII: Un zâmbet frumos pornește de la dinți sănătoși

TEMA ACTIVITĂȚII: Un zâmbet frumos pornește de la dinți sănătoși

TIPUL ACTIVITĂȚII: predare de cunoștințe, consolidare de priceperi și deprinderi

CATEGORII DE ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE:

SCOPUL ACTIVITĂȚII:

Identificarea tipurilor de dinți, a rolului acestora, a modalităților de îngrijire specifice; redarea plastică a obiectelor de uz personal de îngrijire a dinților într-o formă personificată.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

să identifice principalele tipuri de dinți prin observarea directă a acestora;

să precizeze rolul fiecărui tip de dinți în timpul consumului de alimente;

să precizeze modalități de îngrijire a dinților;

să se spele pe dinți utilizând corect obiectele personale specifice;

să identifice cauzele cariilor pe baza experienței personale;

să redea plastic periuța și pasta de dinți utilizând personificarea.

STRATEGII DIDACTICE:

Metode și pocedee: conversația, explicația, demonstrația, problematizarea, învățarea prin descoperire, exercițiul, turul galeriei

Mijloace didactice: periuțe de dinți, tuburi de pată de dinți, mere, imagini cu tipurile de dinți, oglinzi, creioane colorate, coli albe, planșă cu periuța și pasta de dinți personificate, pahare e unică folosință, prosoape de hârtie.

FORMA DE ORGANIZARE: frontal, individual

DURATA: 40 de minute

SCENARIUL ACTIVITĂȚII

I. Moment organizatoric

În vederea bunei desfășurări a activităților de învățare au loc: aranjarea mobilierului, stabilirea liniștii și asigurarea unei atmosfere de lucru adecvate.

Întâlnirea de dimineață.

Copiii intră în sala de grupă pe o melodie ritmată și se asează în semicerc pentru a putea stabili fiecare un contact vizual cu toți membrii grupei.

Pentru salut, se folosește „tehnica comunicării rotative”: pornind de la educatoare către copilul din dreapta, folosindu-se numele copilului și precizând un element care îi place la celălalt copil (Ex. „Bună dimineața, Mara. Îmi place zâmbetul tău!” ). Fiecare salut este însoțit de o strângere de mână.

Prezența se va realiza cu ajutorul unei fetițe și a unui băiețel. Fetița va numi fiecare băiețel prezent, iar băiatul va numi fetițele prezente, fiecare așezând pozele copiilor prezenți și a celor absenți pe panou.

Calendarul naturii este indispensabil pentru a cultiva spiritul de observație al copiilor în legătură cu schimbările care au loc în mediul înconjurător și pentru a realiza orientarea în timp. Se precizează anotimpul, luna, săptămâna, ziua și stabilesc cum este vremea afară.

Împărtășirea cu ceilalți se va realiza prin argumentarea diverselor stări emoționale: ,,Sunt vesel/trist tunci când…..”

Activitatea de grup se va realiza prin jocul ,,Zboară, zboară..”, conducătorul jocului schimbându-se de câteva ori.

II. Captarea atenției pentru activitățile de învățare

Noutatea zilei: se prezintă copiilor o periuță și o pastă de dinți care doresc să fie prietenii copiilor și care le propun să îi învețe multe lucruri despre cum pot să fie mai sănătoși și fericiți. Acestea au fost trimise de medicul stomatolog al cărui cabinet fost vizitat deja de către copii.

III. Anunțarea temei și obiectivelor activității didactice

Educatoarea anunță tema și obiectivele activității: un zâmbet frumos pornește de la dinți sănătoși dacă se cunosc tipurile de dinți ale omului, la ce folosesc, cum se pot îngriji, evitându-se apariția cariilor.

IV. Dirijarea învățării și obținerea performanței

ADE: Domeniul Știință ( Cunoașterea mediului – observare)

Fiecare copil primește o oglindă și își examinează dinții. Se stabilește culoarea dinților (albă). Se identifică, pe rând, tipurile de dinți: incisivi, canini, molari (măsele). Copiii repetă tipurile de dinți, localizându-i în oglindă.

Se prezintă imagini cu cele trei tipuri de dinți evidențiate (sinteza parțială).

Copiii primesc câte o bucată de măr în vederea identificării rolului fiecărui tip de dinți. Se punctează etapizat rolul acestora: incisivii – taie, caninii – rup, molarii (măselele) – zdrobesc alimentele.

Se fixează denumirea și rolul fiecărui tip de dinți (sinteza parțială), dar și rolul acestora în exprimarea bucuriei prin zâmbet (exercițiu: suntem fericiți!).

Pentru ca zâmbetul să fie frumos, dinții trebuie să fie îngrijiți. Se discută despre modalitățile de îngrijire a dinților: folosirea zilnică a periuței și a pastei de dinți, consumul de fructe, evitarea dulciurilor. Lipsa îngrijirii dinților duce la apariția cariilor.

Se punctează faptul că prietenii dinților sunt în mod special periuța și pasta de dinți care sunt fericite că îi pot ajuta pe copii. Se descriu cele două obiecte de uz personal prin observarea lor directă de către copii.

ADE: Domeniul estetic și creativ ( Educație plastică – desen)

Educatoarea prezintă o planșă cu cele două obiecte de uz personal personificate și vesele. Pentru că fiecare are propria lui periuță și pastă de dinți, li se propune copiilor realizarea acestora prin desen personalizat. Astfel, acestea vor deveni prietenii lor cu adevărat fericiți.

Copiii realizează tema propusă, după care, cu jutorul metodei Turul galeriei, se stabilesc cele mai vesele obiecte de uz personal realizate.

Tranziție:

,,Unu, doi, trei,

Zâmbet frumos de vrei

Spală dinții tăi frumoși

Ca să fie sănătoși! ”

Copiii exersează în context real modul de spălare corectă a dinților, utilizând obiectele de igienă personală specifice.

V. Asigurarea retentiei si a transferului celor invatate

ALA 1: Activități liber alese

ȘTIINȚĂ: Încercuiește elementele care nu dăunează dinților!

CONSTRUCȚII: Scaunul dentistului

JOC DE ROL: Cu păpușa la dentist

VI. Evaluarea activității

După finalizarea activităților de la centrele de interes se va face prezentarea rezultatelor fiecărui grup.

VII. Încheierea activității. Aprecieri finale

În încheiere se vor face aprecieri generale și individuale privind desfășurarea activității, realizându-se o poză de grup cu ,,copii fericiți”.

Pe tot parcursul activității, propunătoarea va observa comportamentul copiilor și gradul de implicare în activități, va oferi întăriri pozitive, va corecta eventualele greșeli, va oferi feedback constructiv și va formula aprecieri individuale și colective cu privire la prestațiile copiilor.

LECTURA DUPĂ IMAGINI

Considerente generale

Activitate specifică învățământului preșcolar, lectura după imagini, aduce, în cadrul Domeniului Știință, ca și observarea, o contribuție deosebită la cunoașterea mediului înconjurător. Așa cum s-a arătat anterior, în observări, accentul cade pe cunoașterea directă a obiectelor și fenomenelor lumii înconjurătoare, pe descoperirea pe calea simțurilor a aspectelor esențiale ale obiectelor, însă în lectura după imagini primează analiza, descrierea și mai ales interpretarea datelor, a acțiunilor înfățișate în ilustrații, în special, tablouri.Prin intermediul lecturilor după imagini, copiii reușesc să se familiarizeze cu diferite aspecte ale mediului mai îndepărtat și pe care nu le-au cunoscut pe cale directă.

Rolul și importanța lecturilor după imagini decurg din însăși valoarea instructiv educativă pe care o are materialul ilustrativ în viața copilului preșcolar. Așa cum adultul citește textul scris, copilul citește imaginea, adică primește un mesaj, se exprimă pe baza lui, comunică. În activitatea practică, metodica lecturilor după imagini este condiționată de cunoașterea și respectarea particularităților modului de percepere a imaginilor de către copii. La vârsta preșcolară, sensibilitatea tuturor analizatorilor cunoaște o dezvoltare intensă, ceea ce explică importantele transformări ce au loc în conținutul cognitiv al percepției. Cu toate acestea, percepția copilului preșcolar prezintă unele insuficiențe care ies în evidență, mai ales, în cazul percepției ilustrațiilor (imagini, tablouri, planșe). La începutul vârstei preșcolare, perceperea ilustrației este nediferențiată și sumară; copiii percep izolat diferitele elemente, nu sesizează relațiile dintre acestea, desprind cu greu esențialul și în multe cazuri atenția le este atrasă de amănunte fără importanță.

Ținând seama de faptul că ilustrațiile (imagini, tablouri) sunt un stimulent complex și cu valențe instructiv-formative deosebite, iar capacitatea copiilor de a le percepe independent este destul de limitată, apare evident necesitatea dirijării procesului de intuire și de interpretare a acestora în cadrul activităților de lectură după imagini. În acest sens, educatoarea va avea în vedere următoarele aspecte:

să deprindă copiii să perceapă în mod sistematic imaginile, să desprindă tema și să înțeleagă conținutul acesteia printr-un proces de analiză și sinteză;

să precizeze, să corecteze și să adâncească procesul intuirii independente și să-i ajute pe copii să se ridice la generalizări;

să precizeze, să activizeze și să îmbogățească vocabularul copiilor.

Sub aspect tematic, materialul ilustrativ este indicat să fie semnificativ, legat de sarcinile de cunoaștere și să ofere copiilor date concrete, sub forma unei probleme de rezolvat care să-i intereseze și să le îngăduie o activitate intelectuală vie. Pentru eficientizarea lecturilor după imagini se recomandă ca imaginile alese să fie de dimensiuni mai mari, pentru ca elementele tabloului să fie văzute și analizate fără dificultate de către copii; de asemenea, acestea trebuie expuse în așa fel încât să asigure o bună vizibilitate pentru toți participanții la activitate. Imaginile utilizate trebuie să corespundă, prin conținut și calitate, intereselor de cunoaștere ale copiilor, și anume:

să respecte adevărul științific;

să corespundă vârstei, din punct de vedere al conținutului;

să pună în evidență elementul principal;

să pună în evidență elementul principal; să posede suficiente detalii pentru a forma reprezentări corecte și complete despre problema studiată;

să ofere o imagine clară asupra realității pe care o prezintă;

să faciliteze transmiterea mesajului prin elementele care o compun;

să stârnească atenția prin calități estetice deosebite (colorit, proporția elementelor, așezarea în tablou, etc)

Structura activității de lectură după imagini:

Asigurarea condițiilor favorabile desfășurării activității (pregătirea sălii, pregătirea materialului);

Introducerea copiilor în activitate – etapă în care are loc prezentarea ilustrațiilor, anunțarea temei și eventual o scurtă pregătire de natură să familiarizeze copiii cu conținutul imaginilor (convorbire, poezie, ghicitoare, scurtă povestire, prezentarea unor jucării, obiecte corespunzătoare elementelor principale din compoziția imaginilor etc.) Educatoarea e necesar să antreneze rezonanța sufletească a copilului, alegând procedeul cel mai potrivit temei și nivelului grupei.

Analiza, descrierea și interpretarea imaginii prin intermediul convorbirii dintre educatoare și copii și al sintezelor parțiale ale datelor analizate prin intermediul expunerii narative, descriptive sau explicative.

Citirea tabloului începe cu enumerarea liberă a elementelor compoziționale, după care se trece la analiza detaliată a acestuia, începând cu grupul compozițional central. Eficiența acestei etape este dată de modul cum sunt formulate întrebările, precum și de tipul de întrebare. Pot fi utilizate diferite categorii de întrebări :

care stimulează capacitatea copiilor de a stabili legături între elementele tabloului și realitatea obiectivă: După ce se vede că tabloul reprezintă anotimpul primăvara?

care cer copiilor să motiveze diferite acțiuni: De ce udă copiii plantele?

care cer prevederea consecinței unei acțiuni: Pentru cine muncesc oamenii pe câmp?

care solicită sinteza: Ce culori folosește pictorul pentru anotimpul primăvara?

care solicită deducții: După ce se vede în tablou că este cald?

Activitățile de lectură după imagini se pot încheia prin rezolvarea unei sarcini grafice, alcătuirea unei scurte povestiri, un joc de rol, o activitate practică de îngrijire a plantelor. În încheierea activității, copiii pot găsi titlul potrivit tabloului.

Este important să reținem că, în organizarea și desfășurarea activităților, educatoarea va avea grijă să adapteze structura și conținutul acestora la cerințele grupei cu care lucrează și să se orienteze în alegerea materialului ilustrativ, în formularea întrebărilor și stabilirea indicațiilor verbale și a sintezelor, în funcție de scopul urmărit.

PROIECT DE ACTIVITATE DIDACTICĂ

GRUPA : mijlocie

TEMA ANUALĂ DE STUDIU : Cine și cum planifică/organizează o activitate;

TEMA SĂPTĂMÂNII : „Eu și lumea mea”

TEMA ACTIVITĂȚII : ,,Camera de joacă”

TIPUL ACTIVITĂȚII : consolidare-verificare de cunoștințe;

CATEGORII DE ACTIVITĂȚI DEÎNVĂȚARE: Domeniul Știință (cunoașterea mediului)

REALIZARE : Lectură după imagini

SCOPUL ACTIVITĂȚII: Dezvoltarea capacității de a percepe în mod sistematic imaginile, antrenarea deprinderii de a analiza conținutul tematic și de a sintetiza informațiile însușite.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE

să identifice și să denumească elementele componete ale camerei de joacă a copiilor;

să precizeze jocurile și jucăriile specifice copiilor;

să enumere reguli de menținere a ordinii în camera de joacă;

să redea sub formă de povestire semnificația unitară a tabloului.

STRATEGII DIDACTICE

Metode și procedee: observația, conversația, explicația, exercițiul, problematizarea

Mijloace didactice: tablă magnetică, jucării, tablou, siluete

FORMA DE ORGANIZARE: frontal, individual

DURATA : 20 minute

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

GRUPA: mijlocie

TEMA ANUALĂ DE STUDIU:”Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim”

TEMA SĂPTĂMÂNII : ,,Iarna a sosit la noi”.

TEMA ACTIVITĂȚII: ,,Joc și veselie în zăpadă”.

TIPUL DE ACTIVITATE: consolidare-verificare de cunoștințe, priceperi și deprinderi

CATEGORII DE ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE:

SCOPURILE ACTIVITĂȚII:

Consolidarea și sistematizarea cunoștințelor copiilor cu privire la aspectele caracteristice anotimpului iarna și activități specifice în natură; consolidarea deprinderilor motrice de bază și utilitar aplicative învățate.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

să recunoască anotimpul iarna după fenomenele caracteristice;

să enumere jocurile copiilor din anotimpul iarna;

să comunice impresii, idei pe baza imaginilor observate;

să răspundă la întrebări în termeni adecvați temei;

să execute corect tipurile de exerciții impuse;

să răspundă motric la o sarcină dată;

STRATEGII DIDACTICE

Metode și procedee: observația, conversația,dialogul demonstrația, explicația,exercițiul, jocul, problematizarea

Mijloace didactice:tablou, tablă magnetică, mingi

FORMA DE ORGANIZARE: frontal, idividual, pe grupe

SCENARIUL ACTIVITĂȚII

Educatoarea îi introduce pe copii în atmosfera peisajelor de iarnă și creionează într-o poveste scurtă aspectele caracteristice ale acestui anotimp:

„Era cea mai frumoasă iarnă din câte fusese. Prințesa Iarna își lasă fulgușorii veseli să se hârjonească și în joaca lor să împodobească pământul. Zăpada acoperă munții și strălucește până departe, de unde se aude zvon de veselie. Ce-o fi oare? Mulțime de copii care umplu văile cu chiotele lor.”

Discuția dintre educatoare și copii, dirijată cu ajutorul întrebărilor, va reliefa cele mai apreciate momente petrecute de copii în natură, în anotimpul iarna, jocurile acestora în zăpadă.

Educatoarea le prezintă apoi copiilor versurile poeziei „Iarna” de Cornelia Marta și cere copiilor să recunoască jocurile sugerate de versuri: mersul cu săniuța, cu schiurile, cu patinele, construcția omului de zăpadă, jocul cu bulgări.

Ura, a venit băbuța,

Ne vom da cu săniuța,

Cu patinele-n picioare

Mergem toți la patinoare.

Poți să mergi, dacă tu știi,

Chiar pe pârtia de schii

Împreună toți, grămadă,

Facem oameni de zăpadă,

Iar cu bulgări albi și moi,

Vom porni chiar un război.

Pe tabla magnetică este așezat un tablou care ilustreză jocurile copiilor din anotimpul iarna. Copiii sunt îndrumați să citească ilustrația începând cu elementele din planul central și să verbalizeze ceea ce văd. Vor sesiza aspecte legate de îmbrăcămintea copiilor adecvată acestui anotimp: căciuli, fular, mănuși, jachete, ghetuțe. Vor identifica obiectele folosite în joaca lor: săniuțe, schiuri, patine, bulgări de zăpadă și aspectele caracteristice ale naturii în acest anotimp: zăpadă, gheață, fulgi de nea etc.

După observarea planului central al tabloului, educatoarea sintetizează ideile enunțate de copii prin citirea imaginilor, apoi va dirija percepția lor către celelalte planuri ale tabloului.

Sinteza finală a celor observate va fi realizată de către educatoare, aceasta constând în descrierea tabloului în ansamblu.

Prin intermediul versurilor: „Hai la joacă-afară,/Cu toți în sănioară,/ Veseli să pornim,/Zăpada o-ndrăgim”, utilizate aici ca tranziție, activitatea își continuă cursul prin organizarea jocului „În zăpadă ne jucăm”. Copiii vor fi antrenați în executarea unor variante de mers și alergare, apoi vor fi organizați în grupuri, după formele de joc preferate de ei în timpul iernii, iar aceștia vor executa câteva exerciții specifice: alergare prin zăpadă, aruncarea bulgărilor cu o mână, rostogolirea bulgărilor etc.

În încheierea activității vor fi făcute aprecieri asupra modului de realizare a sarcinilor, a comportamentului copiilor și vor fi distribuite recompense, iar copiii se vor „îmbarca” în sănioare și în ritmul jocului „Călușeii” vor părăsi sala de grupă.

POVESTIREA ȘI LECTURA EDUCATOAREI

Considerente generale

Povestirile educatoarei sunt activități de expunere orală a conținutului unor texte literare cu caracter realist, științific sau fantastic menite să rezolve sarcinile educației multilaterale realizată în învățământul preșcolar, iar caracterul lor preponderent descriptiv și chiar explicativ constituie un mijloc valoros de realizare a sarcinilor didactice.

Povestirea este una dintre cele mai îndrăgite activități dirijate din grădiniță, fiind folosită atât ca metodă de expunere și comunicare de cunoștințe cât și ca formă de activitate destinată cunoașterii mediului înconjurător care satisface nevoia de cunoaștere și de afectivitate a copiilor, le stimulează imaginația și le creează cadrul optim de comunicare. Cu ajutorul povestirii, educatoarea realizează apropierea copiilor de cele mai variate aspecte de viață și domenii de activitate și-i informează asupra unor fapte și evenimente care nu pot fi cunoscute prin experiența directă. Copiii iubesc și ascultă cu plăcere povestiri pentru că răspund necesității lor de a ști, de a cunoaște, de a înțelege cum se împlinesc năzuințele spre mai bine, spre frumos. Pornind de la această idee, educația prin povestiri explicative a preșcolarilor este posibilă și necesară. Este posibilă la această vârstă, deoarece copilul dovedește mare maleabilitate psihică, fapt ce ne dă posibilitatea să intervenim educativ sub aspect formativ și informativ. Este necesară întrucât, la aceasta vârstă, se înregistrează cele mai multe acumulări, cu rezultate deosebite în plan intelectual și afectiv .

Clasificarea activităților de povestire/lectura educatoarei

Povestirile /lecturile educatoarei pot fi grupate în funcție de sarcina didactică urmărită sau de natura textului literar folosit. În funcție de sarcina didactică, povestirile sunt organizate în diferite momente ale zilei ca activități de comunicare, fixare sau verificare a cunoștințelor în cadrul activităților comune fie ca activități de recapitulare și sistematizare a cunoștințelor abordate într-o manieră interdisciplinară care va favoriza coerența conținuturilor.

În funcție de natura textului literar folosit, povestirile/lecturile pot fi: povestiri realiste/ explicative, legende, fabule.

Povestile realiste, explicative, fabulele scrise anume pentru copii, se impun prin tematica variată și prin simplitatea conflictului inspirat din viața cotidiană. O parte însemnată din ele au ca temă centrală copilul, lumea copilăriei, altele abordează aspecte din viața animalelor și a plantelor, vorbesc despre descoperiri geografice, despre evenimente istorice, despre sentimente omenești, având capacitatea de a influența spontan emoțiile și sentimentele copiilor.

Legenda este o povestire care oferă o explicație naivă, care, utilizând evenimente miraculoase și fantastice, tinde să dea explicație genetică și în general cauzală unor fenomene, întâmplări, caracteristici ale plantelor, animalelor, omului. Se mai numesc și povestiri explicative întrucât trimit la originea unor fenomene naturale, plante și animale a căror apariție este explicată prin povestirea unor întamplări miraculoase și stau mărturie asupra dorinței omului de a-și depăși limitele, de a-și dobândi libertatea.

Accesibilitatea povestirilor/lecturilor cu caracter explicativ nu este dată de nivelul lui artistic cât de măsura în care problematica acestei creații se înscrie în sfera de interese ale copiilor precum și felul în care copiii sunt conduși să-i înțeleagă sensul.

Aspecte metodice ale organizării și desfășurării activitatilor de poveste/ lectura educatoarei

Structura activității de povestire/lectură a educatoarei

O activitate de povestire/lectură a educatoarei impune o atentă pregătire a educatoarei care va ține seama de următoarele aspecte:

Conținuturile activităților de povestire/lectură trebuie alese în concordanță cu obiectivele cadru și obiectivele de referință, să înfățișeze aspecte cât mai apropiate de experiența copiilor, să aibă valențe educative.

Studierea anterioară a textului și adaptarea acestuia la particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor.

Elaborarea planului povestirii, succesiunea episoadelor precum și procedeele prin care se va realiza valorificarea conținutului.

Pregătirea materialelor didactice.

Expunerea conținutului trebuie să fie clară și accesibilă copiilor, adecvată pentru a menține motivația învățării.

Etapele activității de povestire/ lectură a educatoarei

Organizarea activității

asigurarea cadrului adecvat povestirii;

pregătirea și expunerea materialului didactic și a mijloacelor utilizate.

Desfășurarea activității

a. Introducerea în activitate este o parte importantă care asigură succesul activității. Modalitatea de captare a interesului copiilor pentru subiectul abordat este esențială pentru realizarea obiectivelor și pentru menținerea motivației în învățare. Diversitatea metodelor utilizate asigură pregătirea copiilor pentru înțelegerea conținutului, acestea pot fi jucării, marionete, tablouri, desene etc.

b. Expunerea povestirii de catre educatoare

Educatoarea anunță titlului și autorul povestirii/lecturii;

Expunerea conținutului marchează momentul central al activității, a cărui reușită

depinde de captarea atenției și asigură persistența ei. Expunerea trebuie să fie pe deplin accesibilă în ceea ce privește conținutul și forma. Expresivitatea expunerii trebuie să marcheze cursivitate, claritate și sucesiune logică a evenimentelor și să imprime povestirii un caracter emoțional puternic care se obține prin modelarea vocii, schimbarea ritmului vorbirii pe parcursul expunerii, accentuări sau scăderi ale intensității vocii,repetiții,mimică și gesticulație, mijloace imitative și intuitive. Expunerea poate alterna cu dialog succint cu copiii sau cu întrebări retorice, menite să le întrețină atenția, să creeze tensiune emoțională și dinamism.

c. Încheierea activității, în cadrul căreia se urmărește fixarea conținutului povestirii poate fi realizată prin:

discuții libere care să valorizeze mesajul conținutului audiat;

realizarea transferului, cu trimitere la alte texte literare pentru înțelegerea noilor cunoștințe asimilate;

reproducerea unor mișcări imitative care definesc personajele îndrăgite de copii;

PROIECT DE ACTIVITATE DIDACTICĂ

GRUPA: mijlocie

TEMA ANUALĂ DE STUDIU: ,,Când, cum și de ce se întâmplă?”

TEMA SĂPTĂMÂNII : ,,Prietenele mele, necuvântătoarele”

TEMA ACTIVITĂȚII: ,,Legenda buburuzei”

TIPUL ACTIVITĂȚII: mixtă

CATEGORII DE ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE: Domeniul știință (cunoașterea

mediului)

FORMA DE REALIZARE: povestirea educatoarei

SCOPUL ACTIVITĂȚII: Identificarea elementelor caracteristice anotimpului primăvara regăsite în textul povestirii; educarea capacității de a exprima verbal și nonverbal emoții, trăiri, opinii proprii.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

să identifice aspecte referitoare la viața insectelor în anotimpul primăvara;

să manifeste interes pentru protejarea micilor viețuitoare;

să asculte cu atenție povestea pentru a sesiza succesiunea evenimentelor;

să exprime mesajul educativ al textului literar.

STRATEGII DIDACTICE

Metode și procedee: conversația, explicația, povestirea

Mijloace didactice: machetă, buburuze, flori, iarbă, soare, ecusoane, recompense

FORMA DE ORGANIZARE: frontal, individual

DURATA: 20 minute

LEGENDA BUBURUZEI

De Eugen Jianu

Au ieșit ghioceii albi, brândușele galbene și toporașii albaștri. Albinele își deretică stupul. Că mâine or să iasă la treabă. Mieii zburdă pe pajiștile abia dezgolite de nea. În ogradă, găinile scurmă și cotcodăcesc.Toată lumea are treabă. Nimeni nu stă degeaba.

Mângâiată de soare, buburuza cea mică și roșie a ieșit și ea din crăpăturile scoarței copacului unde a stat pitită până atunci. A făcut ochii mari și s-a uitat în jur. Așa cum stătea pe scoarța cenușie a copacului, părea o fărâma dintr-o piatră prețioasă roșie. Avea și scăpărări de rubin când vreo rază o mângâia pe spate.

Buburuza s-a întristat:

-Ce mică și neînsemnată sunt! Toate în jurul meu au rost, numai eu nu. Nimeni nu mă bagă în seamă!

Zicând acestea și-a desfăcut larg aripile, lăsându-se purtată de-o boare de vânt.

Așa a ajuns pe prispa unei case, iar de acolo pe mâna unui copil care se juca.

-Bunicule, s-a bucurat copilul, uite o buburuză. Ce gâza micuță și drăgălașă, i-o fi frig… Dar de acuma, gata! Nu te mai necăji, buburuzo. Am să te încălzesc eu! Și copilul a ridicat încetișor mâna către soare și-a mângâiat cu drag stropul roșu care îi înflorea palma. Apoi a suflat încetișor asupra-i.

-Hai du-te, buburuzo! încalzește-te la soare!

S-a bucurat buburuza. A înțeles că, mică și neînsemnată cum e, are și ea un rost pe lumea asta. E cea dintâi gâză care se arată primavara.

-E, cum s-ar zice, o vestitoare curajoasă!

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

GRUPA: mijlocie

TEMA ANUALĂ DE STUDIU: Când, cum și de ce se întâmplă?”

TEMA ACTIVITĂȚII: ,,Povestea anotimpurilor”

TIPUL ACTIVITĂȚII: consolidare de cunoștințe, priceperi și deprinderi;

CATEGORII DE ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE:

SCOPURILE ACTIVITĂȚII:

Verificarea și consolidarea cunoștințelor copiilor cu privire la anotimpuri și aspectele caracteristice ale acestora; utilizarea unor tehnici de lucru cunoscute pentru crearea elementelor specifice fiecărui anotimp.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

să identifice aspecte caracteristice ale fiecărui anotimp;

să valorifice experiența de viață prin precizarea unor cunoștințe despre anotimpuri și modul de manifestare a fenomenelor caracteristice;

să asculte cu atenție povestea pentru a sesiza succesiunea evenimentelor;

am scos ob cu intuirea materialului

să utilizeze tehnicile de lucru adecvate: lipire, pliere, lipire pe suport, rupere pe contur;

STRATEGII DIDACTICE

Metode și procedee: conversația, explicația, observarea, exercițiul, povestirea educatoarei, exercițiul, metoda activă Cubul; am scos munca independentă și jocul

Mijloace didactice: planșe cu imagini specifice celor patru anotimpuri, machete”gradini”ale

anotimpurilor, obiecte simbol, hârtie colorată, glitter, lipici, păpuși,cub.

FORMA DE ORGANIZARE: frontal, pe grupe

SCENARIUL ACTIVITĂȚII

Împăratul anotimpurilor, prin curierul special TicPitic-poștasul, le trimite prichindeilor o scrisoare și o carte de povești pentru că-i știe mari iubitori de povești frumoase. Acesta îi mai roagă să asculte cu atenție povestea celor patru domnițe, fiicele lui, și să le ajute să-și amenajeze cele mai frumoase grădini.

Educatoarea expune povestea, nuanțându-și tonul în așa fel încât să mențină interesul copiilor. Fixarea conținutului se realizează cu ajutorul imaginilor, iar prin intermediul metodei active Cubul se urmărește fixarea cunoștințelor referitoare la caracteristicile celor patru anotimpuri reprezentate de personaje de poveste. Cubul utilizat va avea pe fațetele lui imagini care reprezintă aspecte caracteristice celor patru anotimpuri. Cubul va fi rostogolit în direcția copiilor, iar cel care-l primește ,,citește” imaginea de pa fațeta cubului aflată în partea îndreptată înspre el, precizează ce anotimp reprezintă și enumeră câteva carcteristici ale acestuia.

În plicul trimis de Împărat se mai găsesc și imagini simbol reprezentative pentru cele patru anotimpuri, cu ajutorul cărora copiii vor fi grupați în patru grupe: Grupa Ghioceilor -reprezentanții Domniței Primăvara, Grupa Forilor de mac- reprezentanții Domniței Vara, Grupa Frunzelor ruginii- reprezentanții Domniței Toamna și Grupa Steluțelor de gheață- reprezentanții Domniței Iarna. Prin versurile: ,,Suntem patru surioare,/ Omului folositoare,/ Și aducem daruri mii,/ Bucurii pentru copii” utilizate aici ca tranziție, copiii vor fi invitați să viziteze grădinile domnițelor (prezentate cu ajutorul unor machete, unde domnițele vor fi păpuși îmbrăcate în costumații caracteristice anotimpurilor pe care le reprezintă), să se așeze în jurul machetei, în funcție de simbolul pe care-l dețin și să realizeze sarcinile ce le sunt desemnate, pentru a înfrumuseța grădinile domnițelor, pentru ca la sfârșit, să fie aleasă cea mai frumoasă gradină și copiii să fie recompensați pe măsură.

În grădina Domniței Primăvara, copiii vor confecționa ghiocei utilizând tehnica îndoirii hârtiei, pe care îi vor așeza apoi pe machetă. În grădina Domniței Vara vor confecționa flori de mac utilizând tehnica asamblare. În grădina Toamnei vor realiza ghirlande de frunze ruginii folosind tehnica ruperii pe contur, iar în grădina Iernii, vor decora steluțe de gheață, utilizând tehnica lipire pe suport. În final, toate domnițele se vor declara mulțumite de prestația copiilor; aceștia vor organiza o horă, pe ritmul cântecului ,,Înfloresc grădinile” și vor primi recompense.

POVESTEA ANOTIMPURILOR

după Celina Iordache

A fost odată ca niciodată un împărat și o împărăteasă. În tinerețe, împăratul a călătorit mult prin lume, că așa era în acele vremuri. Din cele patru colțuri ale lumii se întorcea de fiecare dată cu flori minunate, frumos colorate, delicate, cu pomi ce făceau cele mai mari și parfumate fructe. Pentru fiecare locșor și-a făcut patru grădini diferite, pe care le-a botezat după cum s-a priceput: Primăvara, Vara, Toamna și Iarna. Tare mândri erau cei doi de grădinile împărăției și, ori de câte ori aveau musafiri, îi pofteau acolo.

Ei aveau patru fete frumoase și bune la inimă. Prințesele semănau atât de mult unele cu altele, încât oamenilor din împărăție le era tare greu să le deosebească. Chiar și împăratul le încurca atunci când erau mai mici. Însă, când fetele au crescut, le-a cunoscut tare bine, pentru că fiecăreia îi plăcea altceva.

Fiica cea mare era tot timpul zâmbitoare. Ea alegea să se joace în grădina numită Primăvara. Acolo, iarba abia se ivea printre straturi, erau ghiocei, zambile parfumate, brândușe și viorele. Fetița își făurea cununițe din petale de ghiocei, se îmbrăca numai cu rochițe de culoare verde crud. De aceea, toți i-au spus Primăvara.

A doua fiică alerga întotdeauna într-un suflet în grădina cea mai însorită și mai călduroasă. Vara, pentru că așa i-a rămas numele, iubea culoarea aurie a razelor de soare, galbenul spicelor de grâu, roșul aprins al macilor de câmp. Purta numai rochii lungi de mătase roșie, pe care picta cu drag toate florile din grădina ei.

Toamna, cea de-a treia fiică, robotea până aproape de miezul nopții în grădina ei preferată. Umplea coșulețe cu mere, pere, gutui, struguri și nuci. Își prindea în păr frunze de culoare arămie și își broda pe rochițe numai crizanteme.

În cea din urmă grădină era o lume cu totul diferită. Tare frig mai era acolo, dar cea de-a patra prințesă adora florile ei de gheață, albul zăpezii și numai acolo ședea, îmbrăcată în rochițe albe, țesute cu fir de argint. Pentru că Iarna se temea ca florile ei să nu se topească, gonea Soarele și chema în ajutor Crivățul, care sufla cu putere peste grădina înghețată.

Într-una din zile, împăratul le-a chemat pe fete și le-a spus:

-Dragele mele fete, de ani întregi mă gândesc pe care dintre voi să o las să conducă împărăția, însă nu a fost chip să aleg pe una. Voi ați ocrotit cele patru grădini ale palatului atât de bine, încât mă pot lăuda cu cele mai frumoase grădini din lume. M-am sfătuit cu înțelepții împărăției și toți mi-au spus numai lucruri bune despre voi. Și atunci am hotărât ca toate să fiți domnițe, fiecare în grădina ei, iar împărăția întreagă să fie de acum încolo condusă de fiecare dintre voi, pe rând, câte trei luni din an, în ordinea în care v-ați născut: Primăvara, Vara, Toamna și Iarna.

Și tot așa a fost în împărăție până acum, în zilele noastre. Pe rând, domnițele conduc treburile împărăției câte trei luni pe an, iar oamenii se bucură din plin de darurile pe care le oferă fiecare.

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

GRUPA: mare

TEMA DE STUDIU: Când, cum și de ce se întâmplă?

TEMA PROIECTULUI: ,,Pe cărări de frunze uscate”

TEMA ACTIVITĂȚII : ,,Călătoria unei frunze”

TIPUL ACTIVITĂȚII : predare de cunoștințe, consolidare priceperi și deprinderi

CATEGORII DE ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE:

SCOPURILE ACTIVITĂȚII:

Identificarea etapelor parcurse de o frunză de la apariție până la maturitate; rolul acesteia în mediul încojurător; îmbogățirea mediului ambiant cu lucrări plastice realizate cu tehnica picturii

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

să identifice etapele din viața frunzei;

să recunoască modificările din natură prezente în lectură;

să precizeze alcătuirea externă a unei frunze;

să clasifice diferitele tipuri de frunze;

să precizeze rolul unei în viața plantelor;

am scos ob cu precizarea instrumentelor utilizate in activitate

să realizeze un tablou cu frunze utilizând tehnica picturii și culori specifice frunzelor.

STRATEGII DIDACTICE:

Metode și procedee: povestirea, observația, explicația, demonstrația, conversația, exercițiul, problematizarea, turul galeriei;

Materiale didactice: siluete de frunze, covor cu frunze, coș, copacul anotimpurilor, scrisoare, planșe reprezentând scene din poveste, acuarele, hârtie, pensule, carton, pahare, apă;

FORMA DE ORGANIZARE: frontal, individual

BIBLIOGRAFIE:

Culea, A. Sesovici, (2008) ,, Activitatea integrată in grădiniță”, Bucuresti, DPH.

MECT, (2008), ,,Curriculum pentru învățământul preșcolar”, Ed. DPH

XXX, ,,Povești și povestiri – cunoașterea mediului, natură și viețuitoare”, Editura Tehno-Art

Breben, S., (2002), ,,Metode interactive de grup” – ghid metodic, Editura Arves, Craiova.

http://www.didactic.ro/materiale-didactice/frunza-de-emil-garleanu-2

SCENARIUL ACTIVITĂȚII

I. Moment organizatoric

În vederea bunei desfășurări a activităților de învățare au loc: aranjarea mobilierului, stabilirea liniștii și asigurarea unei atmosfere de lucru adecvate

Întâlnirea de dimineață

Înainte de sosirea copiilor în grupă, se aranjează într-un colț al grupei un covor de frunze uscate.

Intrarea copiilor în grupă se face pe un fond muzical adecvat, fiind surprinși de existența covorului de frunze uscate.

La invitația educatoarei, copiii se așează în jurul covorului de frunze, ascultând cu interes muzica. Pentru a capta atenția și interesul copiilor, se oprește muzica și li se sugerează să-și aleagă fiecare câte o frunză dintr-un coș așezat în mijlocul covorului de frunze. Cu ajutorul acestor frunze se realizează salutul dintre copii, folosind formula: Bună dimineața frunză galbenă Luca, verde Iana… Pentru a stabili numărul copiilor prezenți, aceștia vor lipi pe un panou pe care este desenat un copac, frunzele cu ajutorul cărora s-au prezentat, stabilindu-se astfel numărul copiilor prezenți.

Analizând culoarea frunzelor, copiii încep să completeze calendarul naturii. Astăzi este o zi frumoasă de …, suntem în luna … Este o zi însorită, nu suflă vântul…

II. Reactualizarea elementelor anterior invatate

La Activitatea de grup, copiii participă cu plăcere la recitarea poeziei

Frunze de toamnă

Frunze aurii roșcate
Au bătut la mine-n geam;
Le-a smuls vântul de pe ram
și le poartă fără rost;
Nu știm în ce pom au fost.

Vântul bate și e rece
Noaptea unde o vom petrece?
Vântul bate și e ploaie
Dă-ne drumul în odaie!

"Nu fiți triste surioare,
De acum sunteți plăpumioare;
Pământul îl înveliți
și de ger voi îl feriți."

III. Captarea atenției pentru activitățile de învățare

Noutatea zilei: poezia este întreruptă de apariția în grupă a unui colet trimis de bătânul An. Copiii, împreună cu educatoarea deschid coletul și descoperă ,,copacul anotimpurilor", însoțit de o scrisoare.

Dragi copii,

"Stiți că eu, bătrânul An, am patru fete, iar acum a coborât pe pământ fata-Toamnă care a pictat frunzele copacilor atât de frumos. Însă aceste frunze nu au fost tot timpul așa. Uneori au fost ca niște umflături mici și verzi pe ramurile copacilor, apoi au crescut, având diferite forme, în funcție de copacul pe care cresc. Azi v-am trimis în sala de grupă copacul anotimpurilor pentru a afla mai multe despre această haină care îmbracă copacii și v-am mai trimis și o poveste, a unei frunze."

IV. Anunțarea temei și obiectivelor activității didactice

Educatoarea propune copiilor să asculte povestea trimisă de Bătrânul An pentru a afla mai multe despre acea "haină – frunza" care îmbracă "copacul anotimpurilor".

Tranziții: "Bate vântul frunzele…"

V. Dirijarea învățării și obținerea performanței

ADE: Domeniul Știință ( cunoașterea mediului – lectura [ explicativă] educatoarei)

Educatoare citește copiilor povestea "Frunza", trimisă de bătânul an, pentru a afla prin câte trece o frunză până ajunge sub picioarele noastre, în culori minunate. Educatoarea va citi pe un ton cald, calm povestirea, modulând vocea altfel la fiecare moment al acțiunii. Odată cu expunerea textului vor fi explicate cuvintele și expresiile care pot fi necunoscute, alăturând un sinonim sau o sintagmă lămuritoare, fără a întrerupe firul povestirii. În paralel, pe un panou, se vor afla planșe care ilustrează momentele importante.

Pe baza planșelor, discuția cu preșcolarii va fi direcționată spre identificarea etapelor din viața unei frunze, anotimpurile în care se formează și evoluează frunza, cât și rolul ei în creșterea și dezvoltarea copacului, apoi concluzia se va extinde asupra tuturor viețuitoarelor.

Educatoarea adresează copiilor întrebări ajutătoare în vederea stimulării capacității acestora de a stabili corelații între elementele tabloului toamnei și realitate.

Se va evidenția și recunoașterea modificărilor care survin în natură odată cu succesiunea anotimpurilor, cu accent pe elementele care se regăsesc în lectură.

Discuții despre transformarea frunzelor:

♦ În ce anotimp apar pe crenguțele copacului muguri? – …Primăvara

♦ Ce se dezvoltă apoi din muguri? – …frunzele verzi

Se arată copiilor mai multe frunze, pentru identificarea formei.

♦ Ce formă pot avea frunzele ? – …ovală, panglică, ac, lance etc

♦ Cum este marginea frunzei ? – … netedă/ întreagă , crestată

Frunza este alcătuită din trei elemente: pețiol, limb, teacă. Teaca este partea inferioară mai lațită, cu care frunza se prinde de tulpină. Pețiolul este codița care susține limbul. Limbul este partea superioară mai lațită a frunzei și prezintă niște vinișoare numite nervuri. Frunza este numită ,,bucătăria plantei" (absoarbe dioxidul de carbon și elimină oxigenul în aer, pentru a respira aer curat)

♦ Cum sunt frunzele vara? – …verzi, mari, sănătoase

♦ De ce sunt importante frunzele? …ele pregătesc hrana pentru copac, ne dau aer curat

♦ De ce credeți că se îngălbenesc frunzele toamna și cad? – …pentru că e rece, nu mai au putere, le bate vântul

ADE: Domeniul Estetic și Creativ ( activitate artistico – plastică [pictură])

VI. Asigurarea retentiei si a transferului celor invatate

Pentru a-i demonstra bătrânului An ce au învățat din povestea trimisă de el, copiii, grupați în funcție de culoarea frunzei alese la întâlnirea de dimineață, realizează câte un tablou (pictură) în care prezintă etapele din viața unei frunze (călătoria unei frunze…). După terminarea lucrărilor, acestea sunt expuse pe un panou. Fiecare echipă, analizează și celelalte tablouri, precizează dacă lipsesc anumite elemente, apoi se fac completările necesare (turul galeriei).

VII. Încheierea activității. Aprecieri finale

La finalul activității copiii hotărăsc să trimită tablourile realizate de ei bătrânului An, drept mulțumire pentru povestea trimisă, din care au învățat lucruri frumoase și interesante despre evoluția unei frunze.

Pe tot parcursul activității, propunătoarea va observa comportamentul copiilor și gradul de implicare în activități, va oferi întăriri pozitive, va corecta eventualele greșeli, va oferi feedback constructiv și va formula aprecieri individuale și colective cu privire la prestațiile copiilor.

Frunza

de Emil Gârleanu

S-a desfăcut din mugur, într-o dimineață caldă a începutului de primăvară. Cea dintâi rază de soare s-a împletit pe dânsa ca o rază de aur, făcând-o să tremure de fericirea unei asemenea atingeri. Ziua întâi i s-a părut scurtă, și apropierea nopții o mâhni. Lumina se stinse, răcoarea o făcu să se zgribulească, să se vâre între celelalte și să aștepte, ațipind, până a doua zi, venirea soarelui.

Cu ce revărsare de strălucire se ridică stăpânitorul lumii sus, pe cer! Raza se coborî din nou, și toată ziua, încălzită, frunza se scăldă în albastrul văzduhului.

În scurtă vreme se desfăcu mare, verde, mai frumoasă ca toate, mai sus decât celelalte, tocmai în vârf. De deasupra îi cădea lumină, de dedesupt se ridica, până la ea, mireasma crinilor albi, singuratici, cu potirul plin de colbul aurului mirositor.

Un ciripit străin o miră. Și cea dintâi rândunică, venită de departe, tăie albastrul ca o săgeată, înconjură copacul de câteva ori cu strigăte de bucurie, apoi se așeză pe streașina casei, cântând mereu…

Dar într-o dimineață, raza de soare nu mai veni. Cerul rămase acoperit de nori. Cea dintâi picătură de ploaie o izbi repede, greoaie. Câteva zile a plouat. Nici rândunelele nu se mai vedeau. Dar mirosul crinilor, seara, se împrăștia puternic, umed: o amețea.

După zilele acestea, lipsite de scânteie, soarele răsări într-o dimineață înfocat, vărsând parcă flăcări, încălzind totul în câteva clipe. Raza o fripse. În după-amiaza zilei acesteia, o păsărică cu pene verzi și galbene, un scatiu, veni, moleșit de căldură, de se furișă sub dânsa, la umbră, la adăpost. Și frunza se bucură, acoperi cum putu mai bine păsărica; iar aceasta ciripi înăbușit, din gușă, apoi mai prelung, mai dulce, cum nu auzise frunza cântec.

Și în fiecare zi pasărea venea să se ascundă de căldura cotropitoare, în fiecare zi frunza o ferea, și seara cântecul se împrăștia vesel.

Cât n-ar fi dat acum frunza pe o picătură de ploaie! Dar norii fugeau goniți de vânturile din înălțimi; cerul de sticlă, înflăcărat, uscase totul. Crinii nu mai miroseau; când și când, rozeta, care își scutura sămânța coaptă, împrăștia mireasma în zorii unora din dimineți. Prea multă lumină, prea multă căldură.

Nopțile senine, cu crai nou, cerul spuzit de stele o fermecau. Ar fi vrut să fie veșnic noapte…

Pasărea venea mereu, câteodată și noaptea rămânea acolo, ațipind, cu căpșorul sub aripă.

Și trecu mult până ce, o dată, vântul de toamnă începu să bată. Zilele erau mai răcoroase, nopțile mai reci; cerul arareori curat. Puternic sufla vântul tomnatic! Apusurile erau ca sângele și parcă înroșeau și pământul. Frunza își simți puterile slăbite; cu greu putea să ție piept vântului, care o clătina în toate părțile; câteva tovarășe, smulse, fluturară prin aer, apoi fură duse departe.

Pasărea îi venea mai rar, nu mai cânta, și asta o mâhnea cumplit.

Frunza tânjea, se îngălbenea; celelalte, de pe același copac, parcă se îngălbeniseră și mai repede. Începuseră să cadă. Frunza auzea mereu, de acolo, din vârf, foșnetul cobitor al tovarășelor ce o părăseau, strecurându-se ușor, ca o șoaptă, ca o rugăciune, așternându-se jos, într-un lăvicer pe deasupra căruia vântul alerga grăbit.

De dimineață până seara, și noaptea, frunzele cădeau întruna. Unele mai repezi, altele mai domoale, legănându-se în aer ca o aripă de fluture, aninându-se de ramuri ca cerând ajutor; numai într-un târziu, dându-se învinse, cădeau, îngropându-se între celelalte.

Într-o dimineață se sperie. În tot copacul rămăsese numai ea! Ramurile goale se loveau unele de altele, tremurând ca de frig. Deasupra, cerul cu nori greoi ca de bumbac, în largul lui, stoluri întregi de păsări plecau în șir; atunci băgă de seamă că și cuiburile rândunelelor rămaseră goale.

Un fior o străbătu și se gândi la pasărea pe care nu o mai văzuse de câteva zile. În clipele acelea, când parcă se cutremura la gândul că poate și dânsa va trebui să se desprindă, să moară, ca și celelalte, vederea prietenei pe care o adăpostise atâta i-ar fi fost de ajutor.

Și pasărea parcă auzi chemarea tovarășei de altădată; veni, dar se opri puțin, pe o altă ramură, ca și când n-ar fi cunoscut locul obișnuit în care cântase; apoi își luă zborul și, în trecerea grăbită, fără să întoarcă măcar capul, lovi cu vârful aripei frunza care, de-abia mai ținându-se, căzu la rândul ei.

Și lăvicerul de jos se mai îngroșă, din ce fusese, cu aceasta, cea din urmă, moartă.

JOCUL DIDACTIC

Aspecte specifice

Jocul didactic se caracterizează printr-o structură specifică (el îmbină organic jocul cu instruirea), deosebită de celelalte activități care se derulează în grădiniță. Jocul didactic este apreciat drept unul dintre cele mai ccesibile și mai eficiente mijloace instructiv-educative folosite la vârsta preșcolară. În comparație ce celelalte jocuri cu subiecte și reguli stabilite de educatoare, jocul didactic este destinat mai cu seamă rezolvării unor sarcini ale educației intelectuale. Indiferent de etapa de vârstă la care este utilizat, jocul didactic favorizează atât aspectul informativ al procedului de învățământ, cât și spectul formativ a acestuia.

Pentru a scoate mai bine în evidență specificul jocului didactic, nu este suficient fi analizat numai în raport cu celelalte feluri de activități și jocuri. Problema principală care se pune în acest sens constă în determinarea structurii sale, prin care își menține esența de joc și specificul de activitate didactică. Componentele de bază ale jocului didactic sunt următoarele:

scopul didactic;

sarcina didactică;

elementele de joc;

conținutul jocului didactic;

regulile jocului didactic;

materialul didactic utilizat;

acțiunea de joc.

Scopul didactic al jocului, dat de finalitatea instructiv-educativă și formativă vizată, trebuie astfel formulat încât să facă referire nemijlocită la obiectivele specifice ariei de conținut în care se înscrie conținutul jocului.

Sarcina didactică a jocului reprezintă problema de gândire și/sau de acțiune pusă în fața copilului (de a compara, de a descrie, de a ghici, indica, măsura sau parcurge un anumit traseu). Aceasta se regăsește în formularea cerinței de joc și trebuie precizată cât mai clar, în termeni operaționali. Gradul de complexitate al sarcinii jocului trebuie să fie optim, astfel încât cerința acestuia să motiveze și să susțină desfășurarea acțiunii.

Elementele de joc reprezintă mijloacele de realizare a sarcinii didactice, constituind lementele de realizare a sarcinii de învățare. Ele pot fi cele mai variate (întrecere, recompensă, aplauze etc.), alegerea lor făcându-se în funcție de conținutul jocului, de vârsta copiilor etc.

Conținutul jocului didactic este alcătuit din ansamblul cunoștințelor și capacităților obținute în diversele activități instructiv-formative, care sunt activate în funcție de sarcina jocului ce presupune reactualizarea, completarea, aplicarea lor practică. Sarcina educatoarei este aceea de a solicita în cadrul jocului nu doar activițăți de recunoaștere sau reproducere a informației pe care copiii au achiziționat-o, ci și activități de reorganizare a cunoștințelor pentru rezolvarea unor situații-problemă sau chestiuni aplicative. Oricum, la un conținut identic, educatoarea poate atașa sarcini diferențiate și chiar individualizate.

Regulile jocului didactic sunt prestabilite și obligatorii pentru toți participanții. Ele reglementează conduita și acțiunile copiilor în funcție de structura particulară a jocului didactic.

Materialul didactic utilizat în cadrul jocului trebuie să fie variat, adecvat conținutului activității, vârstei copiilor, fiind în același timp stimulativ și diferit de materialele folosite în activitățile obișnuite de învățare: jucării, fișe, jetoane, cartonașe etc.

Acțiunea de joc este componenta prin care se realizează sarcina de joc. Ea cuprinde momente de așteptare, surpriză, ghicire, mișcare și întrecere.

Esența jocului didactic constă în întrepătrunderea și interacțiunea acestor componente. De semenea, în echilibrul dintre sarcina didactică și acțiunea de joc. Ponderea mai mică sau mai mare a uneia dintre aceste două componente poate duce la denaturarea jocurilor didactice, la schimbarea profilului lor. De exemplu, jocurile didactice în care elementul de joc este slab exprimat, accentul căzând numai pe rezolvarea sarcinii instructive, își pierd caracterul ludic, se transformă pur și simplu în exerciții cu material, în convorbiri sau în convorbiri după imagini, și invers, atunci când acțiunea ludică devine predominantă, jocul didactic se transformă într-o activitate pur distractivă, își pierde caracterul instructiv.

Jocul didactic este un tip de joc direcționat spre îndeplinirea anumitor finalități pedagogice. Aceasta presupune o susținută implicare a educatoarei în proiectarea, organizarea, desfășurarea eficientă și conducerea activităților de joc didactic.

Valoarea formativă a jocului didactic

Jocul didactic, așa cum s-a subliniat anterior, rezolvă prin conținutul său mare parte din problemele educației intelectuale. Deși rolul lui este mai neînsemnat în privința transmiterii de noi cunoștințe, acesta contribuie la precizarea, consolidarea, adâncirea, sistematizarea și verificarea cunoștințelor. Valoarea jocului didactic reiese și din contribuția acestuia la stimularea și dezvoltarea tuturor proceselor psihice. Cea mai mare parte a jocurilor didactice, cu tot aspectul lor atractiv, cuprind valoroase exerciții senzoriale și mintale.

Jocurile didactice solicită în mare parte activitate gândirii, ele reclamând întotdeauna rezolvarea în mod individual a unor probleme. De asemenea, jocurile didactice contribuie fie direct, fie indirect și la educarea emoțiilor, a sentimentelor morale și a trăsturilor pozitive ale voinței și caracterului.

Valoarea practică a jocului didactic constă în faptul că în procesul desfășurării lui, copilul are ocazia să aplice cunoștințele dobândite în diverse tipuri de activități, să își exerseze priceperile și deprinderile în cadrul unei activități plăcute, în care sarcina și condițiile de învățare sunt stabilite de cadrul didactic, dar elementul ludic este prezent prin integrarea unor momente de surpriză, așteptare, încercare a capacităților personale și întrecere între copii.

Clasificarea jocurilor didactice

Raportându-ne la jocurile didactice specifice cunoașterii mediului, acestea pot fi clasificate astfel:

după prezența sau absența materialului didactic:

jocuri didactice orale (fără material didactic)

jocuri didactice cu material didactic

după scopul urmărit:

jocuri senzoriale

jocuri intelectuale

c) după sarcina didactică:

jocuri didactice pentru fixarea și sistematizarea cunoștințelor

jocuri didactice de verificare și evaluare a cunoștințelor

Elemente metodice specifice jocului didactic: (etapele jocului didactic)

Organizarea sălii de grupă

Introducerea în joc (captarea atenției)

Prezentarea materialului (reactualizarea cunoștințelor)

Anunțarea titlului jocului și a scopului acestuia

Explicarea și demonstrarea jocului

Executarea jocului de probă

Executarea jocului de către copii

Complicarea jocului

Evaluarea desfășurării jocului și a achizițiilor

Retenția (fixarea cunoștințelor și deprinderilor)

PROIECT DE ACTIVITATE

GRUPA: Mare

TEMA ANUALĂ DE STUDIU: Când, cum și de ce se întâmplă?

TEMA PROIECTULUI: Magia culorilor

TEMA SĂPTĂMÂNII: Culorile verii

TEMA ACTIVITĂȚII: Anotimpuri în culori

TIPUL ACTIVITĂȚII: Verificare și evaluare de cunoștințe

CATEGORII DE ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE: Domeniul știință (cunoașterea

mediului)

FORMA DE REALIZARE: Joc didactic

SCOPUL ACTIVITĂȚII: Evaluarea cunoștințelor despre culori, elemente, activități, luni,

fenomene specifice celor patru anotimpuri

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

să denumească cele patru anotimpuri pe baza culorilor specifice

să descrie elementele specifice anotimpurilor

să asocieze anotimpurilor elementele specifice

să utilizeze un limbaj științific adecvat

să ordoneze cronologic cele patru anotimpuri

STRATEGII DIDACTICE:

Metode și procedee: exercițiul, problematizarea, conversația, descoperirea, explicația,

demonstrația;

Mijloace de învățământ: păpuși reprezentând cele patru anotimpuri, panou, buline colorate în

culorile specifice anotimpurilor (verde, galben,maro, alb), coșuleț,

emoticoane vesele

FORMA DE ORGANIZARE: frontal, pe grupe, individual

SARCINA DIDACTICĂ:

Asocierea elemenetelor specifice fiecărui anotimp, descrierea acestora,motivarea răspunsurilor utilizând un limbaj științific adecvat, sesizarea greșelilor, ordonarea cronologică a celor patru anotimpuri.

REGULILE JOCULUI:

Copiii aleg, pe rând, câte un jeton, îl descriu și îl așează în dreptul anotimpului potrivit; la semnalul educatoarei deschid ochii și precizează greșeala apărută; răspunsul la întrebarea educatoarei este dat doar de liderul echipei, după consultarea coechipierilor, răspunsurile corecte aduc pentru echipă câte o bulină roșie, câștigând echipa cu cele mai multe buline roșii (cele mai multe răspunsuri corecte).

ELEMENTE DE JOC: aplauzele, închisul și deschisul ochilor, întrecerea, recompensele

BIBLIOGRAFIE:

Taiban, M., Petre, M., Nistor, V., Berescu, A., (1976), Jocuri didactice pentru grădinițele de copii, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Bocoș, M., catalano, H., Avram, I., Someșan, E., (2009), Pedagogia învățământului preșcolar, Presa Universitară Cujeană, Cluj-Napoca.

XXX, (2009), Curriculum pentru învățământul preșcolar –prezentare și explicitări, Didactica Publishing House, București.

Păiși Lăzărescu, M., (2011), Laborator preșcolar – ghid metodologic, ediția a IV-a revizuită, V&I Intergral, București.

DURATA: 30 minute

PROIECT DE ACTIVITATE

GRUPA : Mare

STUDIU: Cum este/ a fost și va fi aici pe pămant

TEMA PROIECTULUI: Din viața animalelor

TEMA SĂPTĂMÂNII: Animale și păsări domestice

TEMA ACTIVITĂȚII: Pălării cu surprize

TIPUL ACTIVITĂȚII: recapitulare și sistematizare de cunoștințe

CATEGORII DE ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE: Domeniul știință (cunoașterea

mediului)

FORMA DE REALIZARE: joc didactic

SCOPUL ACTIVITĂȚII: Fixarea, sistematizarea și consolidarea cunoștințelor copiilor cu privire la mediul de viață, caracteristici, hrană, foloasele animalelor și păsărilor domestice, compararea și clasificarea lor după criterii date .

SARCINA DIDACTICĂ: Clasificarea animalelor, păsărilor după un criteriu dat-asemănări (diferite caracteristici, elemente comune);

REGULILE JOCULUI: Educatoarea enunță un criteriu pentru un grup de animale, iar copilul trebuie să opereze cu materialul și să spună care sunt animalele respective, apoi să le așeze la locul indicat; răspunsurile corecte vor fi recompensate.

ELEMENTE DE JOC: surprizele (pălării care ascund variantele jocului), un coș cu produse animale, aplauzele, închiderea și deschiderea ochilor, aplauze.

STRATEGII DIDACTICE:

Metode și procedee: povestirea, conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, problematizarea, jocul senzorial;

Material didactic: ImaginiA4, jetoane și siluete cu animale sălbatice și păsări domestice; machete – ferma de animale și ferma de păsări; calculator; cântecul ,,Graiul animalelor” în format Power Point; clopoțel; măști, recompense.

FORMA DE ORGANIZARE: frontal, individual

DURATA ACTIVITĂȚII: 30-35 minute

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

GRUPA: mijlocie

TEMA DE STUDIU: Cine și cum planifică/organizează o activitate?

TEMA SĂPTĂMÂNII: Prin lumea celor care nu cuvântă

TEMA ACTIVITĂȚII: Prin lumea celor care nu cuvântă

TIPUL ACTIVITĂȚII: evaluare de cunoștințe și deprinderi motrice

CATEGORII DE ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE:

SCOPURILE ACTIVITĂȚII:

Verificarea și consolidarea cunoștințelor referitoare la animalele domestice și sălbatice; exersarea unor deprinderi motrice învățate;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

să identifice animalele domestice și sălbatice cunoscute;

să asocieze fiecare animal cu mediul lui de viață;

să precizeze diferite caracteristici ale animalelor;

să compare animalele prin raportare la mediul de viață, hrană, foloase;

să imite mersul animalelor utilizând deprinderi motrice învățate (mersul în patru labe, săritura în lungime, diferite variante de mers)

STRATEGII DIDACTICE:

Metode și pocedee: conversația, explicația, problematizarea, exercițiul

Mijloace didactice: minge, machete reprezentând cele trei medii de viață ale animalelor studiate (curtea și casa omului, pădurea, zona polară), jetoane cu animale domestice (câine, pisică, vacă), animale sălbatice (urs, vulpe, veveriță), animale polare (urs polar, pinguin, vulpe polară), ghicitori, cercuri de plastic, măști cu animale.

FORMA DE ORGANIZARE: frontal, individual, pe grupe

BIBLIOGRAFIE:

Taiban, M., Petre, M., Nistor, V., Berescu, A., (1976), Jocuri didactice pentru grădinițele de copii, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Bocoș, M., catalano, H., Avram, I., Someșan, E., (2009), Pedagogia învățământului preșcolar, Presa Universitară Cujeană, Cluj-Napoca.

XXX, (2009), Curriculum pentru învățământul preșcolar –prezentare și explicitări, Didactica Publishing House, București

Păiși Lăzărescu, M., (2011), Laborator preșcolar – ghid metodologic, ediția a IV-a revizuită, V&I Intergral, București

SCENARIUL ACTIVITĂȚII

I. Moment organizatoric

În vederea bunei desfășurări a activităților de învățare au loc: aranjarea mobilierului, stabilirea liniștii și asigurarea unei atmosfere de lucru adecvate.

II. ADP

Întâlnirea de dimineață.

Fiecare copil are prins la piept câte un jeton cu un animal cunoscut. Copiii intră în sala de grupă imitând mișcările animalului reprezentat pe jeton și se așează în semicerc pentru a putea stabili fiecare un contact vizual cu toți membrii grupei.

Pentru salut, se folosește „tehnica comunicării rotative”: pornind de la educatoare către copilul din dreapta, folosindu-se denumirea animalului de pe jeton (Ex. „Bună dimineața, ursule brun!” ). Fiecare salut este însoțit de o strângere de mână.

Prezența se va realiza cu ajutorul unei fetițe și a unui băiețel. Fetița va numi fiecare băiețel prezent, iar băiatul va numi fetițele prezente, fiecare așezând pozele copiilor prezenți și a celor absenți pe panou.

Calendarul naturii este indispensabil pentru a cultiva spiritul de observație al copiilor în legătură cu schimbările care au loc în mediul înconjurător și pentru a realiza orientarea în timp. Se precizează anotimpul, luna, săptămâna, ziua și stabilesc cum este vremea afară.

Împărtășirea cu ceilalți se va realiza prin precizarea și argumentarea animalului în care ar dorisă se transforme: ,,Aș vrea să fiu……pentru că……”

Activitatea de grup se va realiza prin jocul ,,Răspunde mai departe!”: un copil va avea o minge și va spune ,,calul are…”, aruncă mingea altui copil care va completa propoziția ,,…4 picioare”. Jocul se repetă de câteva ori.

III. Captarea atenției pentru activitățile de învățare

Noutatea zilei: Se prezintă copiilor măștile animalelor cunoscute. Preșcolarii vor parcurge mai multe etape pentru a se putea transforma în animalul preferat la final.

IV. Anunțarea temei și obiectivelor activității didactice

,,Astăzi vom face o călătorie prin lumea celor care nu cuvântă, dar despre care știm atâtea lucruri. Ne vom reaminti unde trăiesc animalele, ce mănâncă, ce foloase ne dau, cum le recunoaștem după sunetele pe care le scot și le vom imita mersul.”

Tranziție:

,,Toți suntem prieteni buni,

Hai să ne jucăm acum!”

V. Dirijarea învățării și obținerea performanței

ALA 1: Activități liber alese

ȘTIINȚĂ: Care este hrana mea?

CONSTRUCȚII: Căsuțele animalelor

JOC DE MASĂ: Așează-mă la locul meu!

După finalizarea activităților de la centrele de interes se va face prezentarea rezultatelor fiecărui grup.

Tranziție:

,,Dacă vreau să cresc voinic

Fac gimnastică de mic.

Merg în pas alergător,

Sar apoi într-un picior.

Mă opresc, respir ușor,

Întind brațele să zbor.

Toată lumea e a mea

Când m-așez jos la podea !

Ăsta-i doar un început :

Ia priviți cât am crescut !”

ADE: Domeniul Știință ( Cunoașterea mediului – joc didactic)

Copiii sunt așezați în semicerc, în fața lor fiind așezate cele trei medii de viață ale animalelor studiate. Pe o altă măsuță sunt așezate animalele domestice și sălbatice cunoscute. Pe covor, de la măsuța unde sunt animalele, sunt așezate cercuri la o distanță de 20 de centimetri unul de celălalt.

Se poartă o discuție introductivă despre mediile de viață reprezentate de machete și despre categoriile de animalele care trăiesc acolo.

Se prezintă regulile jocului: educatoarea va spune o ghicitoare; copilul care ghicește răspunsul va veni la măsuța cu animale, va alege animalul și prin săritură în lungime din cerc în cerc (ghețari) va ajunge la mediul lui de viață și îl va așeza, motivând alegerea făcută, precizând adăpostul și hrana acestuia. Dacă va rezolva corect sarcina, va fi recompensat cu aplauze. Apoi, un alt copil, așezat în fața grupei, va imita mersul și onomatopeele specifice, iar copiii din grupă vor face și ei același lucru.

Ghicitori propuse:

ADE: Domeniul psihomotric

Se va defășura jocul ,,Cursa animalelor”. Fiecare copil va primi o mască ce va reprezenta un animal domestic, sălbatic sau din zonele polare. Se vor grupa după categoria din care fac parte. Se vor forma trei coloane, în fața cărora se vor afla patru cercuri așezate la o distanță de 20 de cm unul de celălalt. La semnalul educatoarei, primii copii din fiecare grupă vor executa săritura în lungime din cerc în cerc, iar la întoarcere vor imita mersul animalului a cărui mască o poartă și se vor așeza la capătul rândului. Apoi va porni următorul copil. Câștigă grupa ai cărei copii au parcurs corect și cel mai repede traseul.

VI. Asigurarea retentiei si a transferului celor invatate

Copiii vor fi așezați în cerc. La semnalul educatoarei (va spune o culoare specifică grupelor de animale: alb-animale de la Poli, verde-animale sălbatice, maro-animale domestice) grupa respectivă, imitând mersul și onomatopeele specifice animalului a cărui mască o poartă, se va reuni în mijlocul cercului. Reușita grupei va fi aplaudată.

VII. Încheierea activității. Aprecieri finale

În încheiere se vor face aprecieri generale și individuale privind desfășurarea activității.

Pe tot parcursul activității, propunătoarea va observa comportamentul copiilor și gradul de implicare în activități, va oferi întăriri pozitive, va corecta eventualele greșeli, va oferi feedback constructiv și va formula aprecieri individuale și colective cu privire la prestațiile copiilor.

CONVORBIREA

Copilul preșcolar dobândește în grădiniță multiple cunoștințe, pe care și le însușește cu prioritate prin legătură directă cu realitatea. Odată cu acumularea acestui bagaj de cunoștințe, reprezentările copilului ating un grad înalt de generalizare. În același timp vorbirea devine mai bogată, asigurând dezvoltarea intensă a gândirii.

Una din activitățile specifice cunoașterii mediului, desfășurată în grădiniță și care contribuie intens la dezvoltarea gândirii copiilor, este convorbirea. Activitățile de convorbire sunt considerate ca fiind printre cele mai active și eficiente forme de instruire și educare, realizându-se printr-un dialog între cadrul didactic și copil, pe baza unei succesiuni de întrebări și răspunsuri care pornesc de la cunoștințele dobândite anterior de copii și care sunt legate de conținutul noii teme propuse.

Convorbirile au o valoare formativă importantă în procesul de cunoaștere a mediului înconjurător deoarece se bazează pe întrebări stimulatorii și exploratorii. Se caracterizează prin aceea că declanșează procesul de cunoaștere, răspunsurile fiind rodul frământărilor individuale, al căutărilor, al explorărilor, fără a fi impuse de cadrul didactic. Valoarea formativă a activităților de convorbire este condiționată de tehnica elaborării și adresării întrebărilor. Elaborarea, ordonarea și ierarhizarea întrebărilor se face într-o succesiune logică, care să contribuie la înțelegerea conținutului temei și la realizarea obiectivelor propuse. Întrebările sunt adresate frontal, pentru ca toți copiii să fie antrenați în rezolvarea lor. Răspunsurile copiilor trebuie să fie clare, complete, exprimate într-o formă corectă și personală, să cuprindă analiza cunoștințelor, sublinierea relațiilor dintre ele, și nu simpla reproducere mecanică a textului propus.

În grădinița de copii, convorbirea se recomandă a se desfășura ca activitate independentă, dar și sub forma unor convorbiri scurte în cadrul altor activități, ca procedeu didactic; în același timp se pot organiza convorbiri libere cu număr restrâns de copii în diferite momente ale zilei: întâlnirea de dimineață, în activitățile liber alese, la activitățile desfășurate în aer liber. Complexitatea convorbirii ca activitate de sine stătătoare decurge din faptul că se desfășoară în exclusivitate pe plan verbal urmărindu-se consolidarea, aprofundarea și sistematizarea cunoștințelor dobândite de copii în cadrul celorlalte activități, sau a celor alese, precum și în alte momente ale zilei. Convorbirile se organizează și se desfășoară la anumite intervale de timp. Ele sunt pregătite de alte activități: de observări, povestiri explicative, lecturi după imagini, jocuri didactice. Se desfășoară pe cale orală, fără utilizarea unor materiale didactice intuitive. Acest fapt determină realizarea activităților de convorbire numai la grupa mare. La grupa mijlocie se poate încerca utilizarea ei în semestrul al II- lea, atunci când nivelul de dezvoltare al copiilor permite abordarea activităților în acest mod.

Importanța activităților de convorbire constă în aceea că ajută la formarea unui complex de deprinderi de exprimare corectă; copiii se deprind să asculte întrebările, să răspundă când sunt solicitați, să asculte răspunsurile celorlalți și să intervină pentru a le corecta, să-și ordoneze întreaga achiziție informațională pentru a răspunde adecvat întrebărilor educatoarei.

Activitățile de convorbire au rolul de fixare, consolidare și sistematizare, de verificare și apreciere a cunoștințelor copiilor, se materializează prin întrebări care vizează în special reținerea de către copii a unor informații despre caracteristicile specifice viețuitoarelor (plante sau animale), influența diferiților factori de mediu asupra înfățișării, alcătuirii și modului de viață al acestora. De aceea, în orice activitate, pe lângă întrebările care urmăresc să consolideze în memoria copiilor anumite informații despre anumite particularități, se folosesc întrebări cu ajutorul cărora aceștia să motiveze răspunsurile, să compare diferite aspecte, întrebări care să le stimuleze gândirea.

Sarcina de bază a convorbirilor este:

să realizeze o sistematizare a cunoștințelor dobândite prin repetarea lor, într-o structură nouă;

să formeze capacitatea copiilor de a-și verifica și ordona reprezentările și cunoștințele despre lumea reală după criterii noi date de educatoare, prin intermediul întrebărilor;

să contribuie în mod direct la creșterea calitativă a posibilității de exprimare corectă a copiilor, care trebuie să descrie, să analizeze, să compare, să explice; vorbirea închegată logic;

să ajute la formarea unui complex de deprinderi de exprimare corectă, necesare copilului atât în conversația uzuală cât și în activitatea școlară;

să asigure dezvoltarea intensă a gândirii în urma analizelor, sintezelor și a comparațiilor făcute, a sistematizărilor și generalizărilor;

Participarea copiilor la convorbire necesită activități intelectuale, constând în:

concentrarea atenției pentru a recepta mesajul (pentru a înțelege întrebarea);

selectarea cunoștințelor pentru a formula răspunsul corespunzător;

selectarea mijloacelor lingvistice care concură la formularea răspunsurilor corecte;

efectuarea generalizărilor necesare pe bază de analiză, sinteză, comparare și abstractizare, astfel dezvoltându-se gândirea copiilor;

se realizează și se consolidează reprezentări științifice și morale, se formează sentimente și atitudini morale;

 prin modul de desfășurare a convorbirii se creează condițiile exersării unor deprinderi de comportament civilizat în colectivitate, se formează calități morale ca politețea, stăpânirea de sine, curajul, spiritul de cooperare, prietenia, etc.; 

prilejuiește afirmarea opiniei personale, a părerilor proprii, dezvoltarea atenției voluntare.

Eficiența convorbirii este condiționată de:

planificarea activității din timp;

alegerea temei, care trebuie să fie accesibilă, atractivă, să corespundă intereselor și preferințelor copiilor;

crearea unor diverse situații de viață care să accentueze caracterul formativ;

elaborarea unui plan de întrebări adecvat temei;

Convorbirile se pot clasifica astfel:

 După scopul didactic:

a) convorbiri pentru fixarea cunoștințelor, realizate după anumite evenimente: o observare, o plimbare în parc, o excursie, etc.;

b) convorbiri pentru sistematizarea cunoștințelor, când tema permite sistematizări și generalizări;

c) convorbiri pentru verificarea cunoștințelor.

 După tematică:

a) tematică referitoare la natură: anotimpuri, animale, plante, etc.; 

b) teme din viața cotidiană: comportarea copilului la grădiniță, în familie, în societate etc.;

c) teme referitoare la viața socială, care sunt interesante și captivante pentru copii;

Organizarea și desfășurarea activităților de convorbire

Existența unor obiective, a unei teme și conținut bine determinate reprezintă punctul de plecare în elaborarea structurii activității de convorbire.

Organizarea și desfășurarea activității de convorbire presupune: 

pregătirea temeinică a educatoarei; 

planificarea convorbirii la intervale optime de timp;

elaborarea planului de discuție sub formăde întrebăriși răspunsuri;

alegerea procedeelor, care să asigure participarea activă a copiilor pe tot parcursul activității.

Momentele activității de convorbire sunt identice cu cele ale celorlalte forme de activitate, dar pot interveni și elemente specifice în funcție de tema abordată și în funcție de obiectivele propuse.

Structura activității de convorbire:

Organizarea activității – constă în asigurarea cadrului adecvat.

Introducere în activitate – este orientată spre evocarea unor impresii, a unor trăiri afective puternice, care creează motivația participării active a copiilor. Se recomandă utilizarea unor materiale emoționale: ghicitori, proiecții, poezii, povestire scurtă, urmate de comentarii care fac introducerea în tema abordată. Alte posibilități de atragere a copiilor la activitate pot fi: prezentări Power Point, audiții muzicale, jocul pe roluri, urmate de scurte discuții.

Anunțarea temei și a obiectivelor se va realiza de regulă în mod direct, orientând copiii spre subiectul discuției.

Desfășurarea activității (convorbirea propriu-zisă): secvența principală a activității – se realizează pe baza întrebărilor succesive ale educatoarei și a răspunsurilor copiilor. Această convorbire trebuie să se desfășoare pe baza unui plan de idei având următoarele caracteristici:

să conțină întrebări principale, cărora li se pot adăuga întrebări ajutătoare;

întrebările trebuie să vizeze: scopul activității, conținutul convorbirii, complexitatea tematicii, volumul de cunoștințe actualizat.

Întrebările diferă în funcție de scopul activității, astfel:

în cazul convorbirii de verificare, care solicită în primul rând memoria, se poate cere copiilor să

enumere diferite obiecte, fenomene, culori; să reproducă diferite evenimente și acțiuni din viața copiilor, etc.

în cazul convorbirilor de sistematizare, care solicită în primul rând gândirea – întrebările trebuie

să facă apel la cunoștințele acumulate anterior și la gândirea logică a copiilor. De exemplu: De ce îngheață apa iarna? De ce cad frunzele copacilor toamna? (analiză–sinteză) Cum sunt zilele și nopțile vara? Cum sunt iarna? (comparație) Cum putem numi cu un singur cuvânt ploaia, zăpada, vântul, bruma? Cum se numesc animalele care trăiesc la casa omului? (generalizare)

Întrebările trebuie să satisfacă următoarele cerințe:

să fie accesibile copiilor;

să vizeze experiența de viață a copiilor;

să fie formulate simplu, concis și corect.

să stimuleze gândirea copiilor;

să fie formulate cu cuvinte înțelese de copii;

să fie cu un grad de dificultate care să poată fi depășit de copii;

să fie prezentate într- o succesiune logică;

Pe parcursul convorbirii se pot face sublinieri și repetări ale aspectelor principale care stau la baza evidențierii concluziilor (sintezelor) parțiale și finale. Concluziile se realizează de către educatoare, dar se acceptă și observațiile corecte ale copiilor.

Încheierea activității – este inclusă în concluzii. Pentru diversificarea activității și pentru antrenarea tuturor copiilor în activitate se pot utiliza elemente de joc, cântec, dramatizarea unor acțiuni discutate etc.

Convorbirea învață pe copii să opereze pe plan mental, de aceea este considerată din punct de vedere al structurii cea mai grea formă de activitate din grădiniță, cea mai apropiată de lecția de tip școlar. Mânuirea meșteșugită a întrebărilor este o artă pe care educatoarea trebuie să o stăpânească tot așa de bine precum stăpânește toate metodele și procedeele folosite în instrucția și educația copiilor.

PROIECT DE ACTIVITATE

GRUPA: mare

TEMA DE STUDIU: Când, cum și de ce se întâmplă?

TEMA PROIECTULUI: Toamnă, toamnă darnică!

TEMA SĂPTĂMÂNII: Bogățiile toamnei

TEMA ACTIVITĂȚII: Din grădină adunate

TIPUL ACTIVITĂȚII: evaluare de cunoștințe

CATEGORII DE ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE: Domeniul știință-Cunoașterea mediului

FORMA DE REALIZARE : Convorbire

SCOPUL ACTIVITĂȚII: Verificarea și consolidarea cunoștințelor copiilor cu privire la fructele

și legumele de toamnă.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

să identifice fructele și legumele de toamnă;

să descrie un fruct, o legumă (caracteristici, părțile componente ale fructelor, legumelor, asemănări și deosebiri);

să precizeze modul de păstrare al fructelor și legumelor;

să aplice în practică normele de igienă în consumarea fructelor și legumelor;

să argumenteze importanța fructelor și legumelor în alimentație;

STRATEGII DIDACTICE:

Metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul, problematizarea

Materiale didactice: computer (pentru fragmentul din Povestea Anotimpurilor) sau cartea de povești,

recompense.

FORMA DE ORGANIZARE: frontal

DURATA: 30-35 minute

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

GRUPA: Mare

TEMA DE STUDIU: Când, cum și de ce se întamplă?

TEMA PROIECTULUI: Primăvara, anotimpul bucuriei

TEMA SĂPTĂMÂNII: Primăvară, ai sosit!

TEMA ACTIVITĂȚII: ,,De vorbă cu primăvara”

TIPUL ACTIVITĂȚII: verificare de cunoștințe

CATEGORII DE ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE:

SCOPUL ACTIVITĂȚII:

Verificarea și consolidarea cunoștințelor copiilor cu privire la anotimpul primăvara;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

să precizeze aspectele specifice anotimpului primăvara : caracteristici, fenomene, îmbrăcămintea copiilor, jocurile copiilor, activități de primăvară;

să stabilească cauzele/ legăturile dintre fenomenele naturii;

să asculte și să analizeze întrebările, să formuleze judecăți simple;

să utilizeze un limbaj științific adecvat;

să descrie anotimpul primăvara, sintetizând aspectele discutate într-o scurtă povestire;

să aplice tehnici de lucru învățate pentru compunerea lucrării artistico-plastice colective cu elemente specifice anotimpului primăvara;

STRATEGII DIDACTICE:

Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, problematizarea, exercițul, brainstorming, metoda Explozia stelară.

Mijloace didactice: tablou de primăvară, stele (una mare si cinci mici), siluete de flori și fluturi, creioane colorate, ace de siguranță, ștampile.

FORMA DE ORGANIZARE: frontal, pe grupe, individual

SCENARIUL ACTIVITĂȚII

Copiii sunt invitați să se așeze în semicerc. Educatoarea spune o ghicitoare despre anotimpul primăvara: ,,Când zăpada se topește/Ghiocelul se ivește/Iar pâraiele umflate/Curg la vale înspumate/Vreau să-mi spuneți negreșit/Ce anotimp a sosit?’’. După ce copiii dau răspunsul, intră în sală o fetiță îmbrăcată în Zâna Primăvara care are o baghetă magică . Educatoarea le spune copiilor că Zâna dorește să participe la activitatea noastră de astăzi cu tema Primăvară ai sosit! Rostește apoi versurile:,,Batem, batem pumnișorii/Și închidem ochișorii’’ (în timp ce copiii stau cu ochii închiși se așează materialul didactic necesar (pentru aplicarea metodei interactive- Explozia Stelară).

În fața semicercului, jos pe covor, se așează o stea mare pe care va sta Zâna Primăvara. În jurul stelei mari se așează 5 stele mici pe care vor fi scrise întrebările, fiecare cu altă culoare: cu roșu Ce?; cu galben Cine?; cu albastru Unde? ; cu verde Când?; cu portocaliu De ce?.

La semnalul educatoarei copiii deschid ochii, educatoarea le prezintă materialul, apoi împreună cu Zâna și bagheta magică numește 5 copii care-și vor alege pe rând câte o steluță. Fiecare copil își formează o echipă din 3-4 copii. Membrii echipelor vor răspunde întrebărilor adresate de educatoare, întrebări legate de diferite aspecte de primăvară : caracteristici, fenomene, îmbrăcămintea copiilor, jocurile copiilor, activități de primăvară ;

-Educatoarea va adresa întrebări tuturor echipelor despre un anumit aspect, dar va respecta întrebarea de pe steluța echipei.

-Răspunsurile vor fi formulate în propoziții dezvoltate și fraze;

-Se punctează fiecare răspuns al membrilor echipei cu câte o bulină (bulina va avea culoarea întrebării de pe steluța echipei care răspunde și se lipește pe steluța echipei);

-Răspunsurile corecte se aplaudă după ce se rostesc versurile

,,Ai răspuns, ai întrebat/Acum ești aplaudat”;

– Câștigă echipa care obține mai multe buline și va fi recompensată cu ștampiluțe-fluturi sau flori- la alegerea câștigătorilor;

– După epuizarea întrebărilor pe un anumit aspect, educatoarea formulează o sinteză parțială ;

Exemple de întrebări (plan de întrebări) pentru diferite aspecte/idei:

Primele semne ale anotimpului primăvara:

-Ce anotimp este reprezentat de Zână ?

-Cine vestește primăvara?

-Unde apar primii ghiocei?

-Când începe primavara?

-De ce se topește zăpada?

(sinteză parțială)

Fenomene:

-Ce se întâmplă cu temperatura primăvara?

-Cine încălzește natura ?

-Unde dispare zăpada?

-Când plouă?

-De ce cresc plantele și înfloresc pomii?

(sinteză parțială)

Imbrăcămintea copiilor:

-Ce îmbrăcăminte poarte copiii primăvara?

-Cine ne învată cum să păstrăm îmbrăcămintea?

-Unde păstrăm îmbracămintea?

-Când ne îmbrăcă subțire?

-De ce îmbrăcăm subțire?

(sinteză parțială)

Jocurile copiilor:

-Ce ne jucăm jocuri primăvara?

-Cine ne învată cum să ne jucăm?

-Unde ne jucăm primăvara?

-Când ne jucăm pe-afară?

-De ce respectăm reguli cănd ne jucăm?

(sinteză parțială)

Activități de primăvară:

-Ce lucrează oamenii primăvara în grădini și parcuri?

-Cine face curățenie la noi acasă?

-Unde crește salata verde,ceapa și ridichea?

-Când sărbătorim Ziua femeii și Paștele?

-De ce plantăm, îngrijim, consumăm legume de primăvară?

(sinteză parțială)

Educatoarea spune: Vă gândiți,și creați /O poveste să formați/Cu un titlu stabilit/Primăvară ai sosit. Zâna cu bagheta magică atinge un copil care va realiza o sintetiză generală despre cele discutate printr-o scurtă povestire cu titlul ,,Primăvară ai sosit!”.

Tranziție- bătăi din palme și rostirea versurilor-Vine primăvara/Cu-alaiul ei de flori/

Se -mbracă grădina/In strai de sărbători .

Zâna Primăvara le povestește copiilor că un vrăjitor a făcut să-i dispară din grădină toate florile, apoi fluturii, iarba, pomii. Și pentru a-i da iarăși viață îi roagă pe copii să deseneze, să picteze grădina, folosind diferite materiale/instrumente și tehnici de lucru învățate. Copiii vor lucra, pe fâșii lungi de hârtie albă care sunt expuse de jur împrejurul sălii de grupă (prinse pe pătuțuri), folosindu-și imaginația/creativitatea; acestea fiind desenate și pictate vor reprezenta grădina în anotimpul primăvara cu iarbă, pomi, fluturi și flori. Zâna, pentru că este încântată de frumusețea grădinii, le împarte stimulente copiilor (fluturi și flori) și îi invită pe toți să danseze în ,,grădină’’ pe melodia ,,Fluturașul meu’’

Educatoarea face aprecieri asupra modului de implicare a copiilor în rezolvarea cerințelor activității și Zâna pleacă fericită să se relaxeze în Grădina Primăverii.

ALTE CĂI DE CUNOAȘTERE NEMIJLOCITĂ A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

ACTIVITĂȚI OUTDOOR ????

Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoștințe prin contactul direct cu obiecte și fenomene din natură și societate. Formele de activitate specifice, organizate în grădiniță, care facilitează acest contact nemijlocit, se referă la plimbări, vizite, excursii și activități cu caracter practic în cadrul naturii. Acestea sunt activități de învățare, deosebite prin mediul în care se desfășoară, și implică crearea unor situații de învățare în urma cărora copiii să trăiască experiențe de învățare reală. Valorificarea la potențial maxim a acestor activități presupune corelarea experienței anterioare a copiilor (dobândită în context formal) cu cea trăită de aceștia în context nonformal.

Valoarea lor deosebită se datorează investigațiilor pe care copiii le pot efectua, observațiilor spontane sau dirijate. Valențele educative ale acestor activități sunt multiple și importanța lor este confirmată de faptul că accelerează dezvoltarea capacităților de cunoaștere, asigură însușirea activă a informațiilor și facilitează formarea unor deprinderi elementare de muncă, de ordine și disciplină. Se remarcă caracterul formativ al acestor activități prin modul în care facilitează exersarea în context real a unor abilități deja dobândite și acumularea altora noi pe baza unor experiențe directe. Toate acestea vor contribui la creșterea gradului de adaptabilitate al copiilor la mediul extern, la dezvoltarea abilităților de viață necesare oricărui individ. Copilul care a învățat să admire parcurile cu flori, să asculte murmurul unui izvor, să observe viața unei insecte, obiceiurile unei păsări – va deveni prietenul naturii și apoi, protectorul ei.

Aspecte specifice în organizarea și desfășurarea plimbărilor, vizitelor, excursiilor

Organizarea și desfășurarea plimbărilor, a vizitelor și excursiilor cere din partea educatoarei o orientare, o pregătire în cunoștință de cauză asupra locurilor ce vor fi văzute și asupra aspectelor care trebuie reținute de către copii. Această pregătire include: fixarea a ceea ce trebuie observat, alegerea locului în care se va desfășura activitatea copiilor, stabilirea intinerariului, calcularea timpului, precum și alegerea unor locuri de popas în situația în care traseul este mai lung. În funcție de obiectivul stabilit, se va pregăti materialul și eventualele obiecte necesare pentru activitatea practică a copiilor.

Pentru vizite, se impune a lua legătura în prealabil cu instituția ce urmează a fi cunoscută și selectarea de comun acord cu reprezentanții acesteia, a aspectelor care urmează să fie cunoscute de către copii. Pentru excursii, pe lângă acestea, se va pregăti trusa medicală, pături și hrană pentru copii.

În cazul plimbărilor, accentul va cădea pe cunoașterea împrejurimilor grădiniței, a străzilor apropiate, a cartierului, cunoașterea circulației, a principalelor mijloace de locomoție, precum și a schimbărilor care au loc în natură ca urmare a fenomenelor caracteristice diferitelor anotimpuri. Vizitele se pot desfășura în instituții, intreprinderi, muzee, biblioteci etc. Excursiile presupun deplasarea grupei de copii în locuri mai îndepărtate de grădiniță, în afara localității, ca de pildă: ferma de păsări, ferma de animale, grădina zoologică, pădurea, livada, grădina de legume, etc.

Deplasarea propriu-zisă dă ocazia îmbinării armonioase a observării dirijate cu observarea spontană, completată de impresiile verbale ale educatoarei și copiilor. Pe tot cursul plimbării sau al vizitei va fi stimulat dialogul între copii, se va lăsa copiilor posibilitatea să observe în mod spontan ceea ce le atrage atenția, să ceară unele explicații; de asemenea, se va reuni grupa pentru intervale scurte de timp, în vederea schimbării de impresii și de materiale adunate. Organizarea activității copiilor variază în funcție de temă, precum și de condițiile existente, dar, indiferent de acestea, la început investigarea mediului se va face de către copii în mod liber, după ce, în prealabil, educatoarea a formulat cerințe clare privind conduita pe care trebuie să o aibă fiecare copil în asemenea împrejurări. Educatoarea intervine pentru a reuni grupa și a orienta copiii spre scopul precis dinainte stabilit. Este necesar acest lucru, întrucât perșcolarul nu are încă posibilitatea ca, în contact cu lumea înconjurătoare, să identifice toate lucrurile, să-și clarifice impresiile, să sesizeze caracteristicile și raporturile existente între ele. Se poate organiza o conversație liberă, care va permite educatoarei să analizeze reprezentările spontane ale copiilor și astfel să se orienteze asupra completărilor pe care trebuie să le facă, precum și asupra a ceea ce este necesar ca ei să cunoască în mod organizat. Important este ca, prin întrebări simple, precise, judicios formulate, ea să continue să le orienteze investigația, dându-le posibilitatea să-ți reactualizeze diferite informații, să găsească căi de rezolvare a unor probleme, să facă comparații, pentru a evidenția caracteristicile distinctive ale obiectivelor cu care au venit în contact.

Observațiile făcute de copii, ca și materialul adunat, pot fi valorificate în numeroase activități cu grupa întreagă, cu grupuri mici sau individual. Pot fi confecționate jucării, machete, se pot realiza sortări, clasificări de materiale, se pot alcătui ierbare, insectare; de asemenea, se poate îmbogăți colțul naturii cu materialele culese. În partea finală a acestui gen de activități, se pot organiza diferite jocuri, activități practice, se face analiza materialelor culese dacă este cazul, se pregătește colectivul de copii pentru reîntoarcere.

Aspecte specifice în organizarea și desfășurarea activităților cu caracter practic

Activitățile cu caracter practic se pot desfășura în toate momentele vieții copilului în grădiniță. Problema principală este de a imprima acestor activități un caracter atractiv, diferit față de restul activităților, pentru a crea cadrul de manifestare a curiozității copilului, a dorinței lui de acțiune, de investigare și cercetare.

Stabilirea tematicii și a conținutului diferitelor activități trebuie să se facă pornind de la aspecte simple, cât mai accesibile copiilor, gradându-le apoi în funcție de cunoștințele și capacitățile dobândite de aceștia de la o grupă la alta, de la o etapă la alta a anului școlar. Este important acest lucru întrucât, odată cu transmiterea unor cunoștințe practice, se înlesnește preșcolarului aprofundarea unor noțiuni și îl deprinde treptat cu preocuparea de a căuta și descoperi cauzele și efectele fenomenelor cu care vine în contact direct. În același timp, trebuie avută în vedere necesitatea gradării în complexitate a diferitelor deprinderi de muncă pe care urmărim să le formăm copiilor. Spre exemplu, pentru tema ,,Îngrijirea și cultivarea plantelor la colțul naturii”, gradarea deprinderilor de muncă pentru cele trei grupe ar arăta astfel:

grupa mică: formarea deprinderilor de a stropi plantele, de a pune semințele la încolțit în șănțulețele pregătite de educatoare, curățirea plantelor de frunzele uscate;

grupa mijlocie: stropirea plantelor după unele caracteristici, ștergerea frunzelor de praf, afânarea pământului, spălarea ghivecelor;

grupa mare: amenajarea colțului cu plante, stropirea plantelor în funcție de necesitățile de umiditate ale acestora, afânarea pământului, schimbarea pământului din ghivece la anumite intervale, înmulțirea prin semințe,etc.

Atât în stabilirea temelor, cât și în eșalonarea activităților practice, trebuie să se țină neapărat seama de nivelul de dezvoltare al grupei pentru a nu-i pune pe copii în situația să efectueze anumite operații pe care nu le înțeleg sau care depășesc posibilitățile lor practice de realizare.

Bineînțeles, potențialul formativ al acestor activități este condiționat de asigurarea bazei materiale, de aceea este indicat ca în grădiniță să se organizeze colțul viu al naturii care, îmbogățindu-se treptat, lărgește sfera de acțiune a copilului. Pentru activitățile din aer liber se recomandă amenajarea unui teren, după posibilitățile existente în fiecare grădiniță; în același timp, se vor asigura uneltele necesare muncii pe care o vor desfășura copiii.

Activitatea la colțul naturii se poate organiza pe grupuri de 4-5 copii, care răspund pe o perioadă scurtă de timp de îngrijirea plantelor, animalelor. Periodic se vor desfășura cu întreaga grupă de copii, experiențe, demonstrații, observări scurte referitoare la producerea unor schimbări mai importante în viața plantelor și animalelor. În organizarea și desfășurarea activităților cu caracter practic există multe elemente de legătură cu activitățile de observare; este necesar ca o serie de aspecte metodice specifice observărilor să fie preluate de activitățile desfășurate în natură sau la colțul naturii.

În esență, structura activităților cu caracter practic, organizate frontal sau cu grupuri restrânse de copii, cuprinde:

Organizarea locului de muncă: stabilirea din timp a locului de desfășurare (pentru activitatea practică desfășurată în mijlocul naturii), pregătirea materialelor și a uneltelor necesare;

Desfășurarea activității : anunțarea lucrării cu stimularea motivației necesare, prezentarea materialului, demonstrarea și explicarea practică a lucrărilor în succesiunea lor, repartizarea sarcinilor pe grupe de copii sau individual, efectuarea lucrării, aprecierea muncii.

În familiarizarea grupei de copii cu lucrările în succesiunea lor, se folosește cu precădere demonstrația, care constituie un suport intuitiv prețios în activitatea copilului. Totodată, educatoarea ajută copiii să descopere pe loc și în timp unele caracteristici provenite din acțiunile exercitate de ei asupra obiectelor și fenomenelor pe care le vor investiga prin efort propriu. În condițiile unei îndrumări corecte a acestor activități, educatoarea creează cadrul în care copilul observă într-o perioadă mai îndelungată, cele mai neînsemnate schimbări din viața plantelor și animalelor, face legătura între acestea și cele anterioare, reține fazele mai importante ale evoluției și le poate consemna în calendarul naturii, spre exemplu.

Pentru însușirea unor deprinderi de muncă corecte, îndrumarea educatoarei trebuie să vizeze și corectitudinea modului de folosire a uneltelor și materialelor. Ea trebuie să observe deficiențele și să le corecteze la timp, cerând copiilor să respecte operațiunea, controlând rezultatul obținut; se impune de asemenea urmărirea permanentă a disciplinei muncii, a ordinii la locul de muncă, a grijii pentru materiale și unelte. Spre deosebire de celelalte tipuri de activitate, aprecierea muncii are ca obiectiv evidențierea rezultatelor astfel încât să fie cunoscute de întreaga grupă de copii, iar modul în care aceasta este făcută, să influențeze emoțional copilul , să contribuie la creșterea încrederii în propriile forțe.

Ca o concluzie: important este ca structura activității cu caracter practic să fie dinamică și flexibilă, să antreneze copiii în a-și organiza propria activitate, a-și crea un câmp larg de manifestare a inițiativei, un climat de colaborare în cadrul grupelor de muncă, în care fiecare etapă a muncii să cuprindă o finalitate concretă.

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

GRUPA: mare

TEMA ANUALĂ DE STUDIU: Când/cum și de ce se întâmplă? ”

TEMA SĂPTĂMÂNII: ,,Prietenii de la fermă"

TEMA ACTIVITĂȚII : ,,În ograda lui Nea Marin”

TIPUL ACTIVITĂȚII: mixtă

CATEGORII DE ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE:

SCOPURILE ACTIVITĂȚII:

Identificarea păsărilor de curte în mediul lor natural, descrierea aspectelor specifice acestora (înfățișare, hrană, foloase); valorificarea abilităților practice în vederea îmbogățirii mediului apropiat cu lucrări personale.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

să enumere părțile componente ale corpului păsărilor de curte;

să identifice foloasele obținute de la păsările de curte;

să precizeze asemănările și deosebirile dintre cele două păsări;

să precizeze moduri de îngrijire și hrană a păsărilor de curte observate;

să precizeze modul de înmulțire al păsărilor ;

să recunoasca acțiunile specifice găinii/cocoșului: ciugulește, scurmă, cotcodăcește;

să denumească resursele folosite în activitate;

să realizeze lucrări estetice utilizând corect tehnici de lucru cunoscute;

să utilizeze un limbaj științific adecvat.

STRATEGII DIDACTICE:

Metode și procedee: observația, explicația, demonstrația, conversația, exercițiul, turul galeriei, problematizarea

Materiale didactice: siluete de animale și păsări de la curte, scrisoarea, ferma lui Nea Marin,

găini, cocoși, alte păsări de la fermă, pene colorate, pâslă, mese, aracet,

pensule, hârtie/ carton, vase pentru hrana păsărilor, jetoane

FORME DE ORGANIZARE: frontal, pe grupe, individual

DURATA: o zi

BIBLIOGRAFIE:

XXX, Metode interactive de grup -ghid metodic, Editura “Arves”

Cojocariu, V. M., Fundamentele pedagogiei, (2008), Editura V & I Integral, București;

Dumitriu, Gh., Dumitriu, C., Psihopedagogie-pentru gradul II și definitivat, EDP, București,

Mătăsaru, M., Chiriloaie, M., Proiectarea didactică în învățământul preșcolar, Editura Casei Corpului

Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M., Metode interactive de grup – ghid medodic, Editura Arves;

XXX, (2008), Curriculum pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, București;

SCENARIUL ACTIVITĂȚII

I. Moment organizatoric

În vederea bunei desfășurări a activităților de învățare au loc: aranjarea mobilierului, stabilirea liniștii și asigurarea unei atmosfere de lucru adecvate.

Întâlnirea de dimineață

După ce grupa s-a reunit, copiii sunt așezați pe scăunele în semicerc, pe care au găsit siluete de animale și păsări de la fermă.

Salutul

“Dimineața a sosit,

Toți copiii au venit,

A început o nouă zi,

Bună dimineața copii!”

Salutul se realizează cu ajutorul apelativelor stimulative pentru copii, cu trimitere la tema săptămânii. Educatoarea propune copiilor să se salute, imaginându-și că sunt niște animăluțe, folosind formula

– ,,Bună – dimineața animăluțe vesele!”

– ,,Bună – dimineața eu sunt un câine!”

– ,,Bună – dimineața eu sunt o pisică!”

– ,,Bună – dimineața eu sunt o rață!”

Se vor utiliza formule specifice de salut, cât mai distractive, atrăgătoare și mobilizatoare. Salutul se propagă în cerc, de la stânga la dreapta. Pe rând, fiecare copil o dată salutat, salută, la rândul lui pe celălalt, astfel, cercul integrator propagându-se la nivelul întregii grupe.

Prezența

„După ce ne-am adunat,

Și frumos ne-am salutat,

Colegii ne-am întâlnit

Oare cine azi la grădiniță n-a venit?”

Un copil va numi colegii în funcție de fotografiile de pe panoul de prezență. Copiii care își aud numele răspund „prezent”, fotografiile celor absenți se așează la zona pe panou la rubrica „Copiii absenți”.

II. Reactualizarea elementelor anterior invatate

Împărtășirea cu ceilalți

Copiii își vor reaminti care este tema săptămânii („Prietenii de la fermă"), trebuind să vorbească clar, corect.

La schimbul de impresii, copiii vor discuta despre: ce animale preferă și de ce, precum și ce animale au acasă și numele acestora.

Activitatea de grup

Se realizează cu ajutorul unei prezentări Power Point. Copiii trebuie să recunoască și să denumească animalele și păsările de curte prezentate.

III. Captarea atenției pentru activitățile de învățare

Noutatea zilei:

Poștașul din cartier aduce în sala de grupă o scrisoare de la fermierul Marin. Prin scrisoarea adresată copiilor, acesta îi invită la ferma lui să-i vadă noua familie de păsări. Copiii știu că Nea Marin are o fermă deschisă vizitatorilor și pentru a fi cât mai atractivă dorește să aibă tot felul de animale domestic și păsări de curte. Și pentru că familia de păsări este nou venită la fermă, fermierul dorește să invite copiii să o vadă, să afle mai multe lucruri despre aceste păsări de curte, cu ce se hrănesc, ce foloase au oamenii de la ele.

IV. Anunțarea temei și obiectivelor activității didactice

Deoarece dorința de cunoaștere a copiilor, la această vârstă este mare, educatoarea propune copiilor să meargă în vizită la ferma lui Nea Marin să afle lucruri noi și interesante despre aceste păsări de curte, cu ce se hrănesc, ce foloase au oamenii de la ele.

Calendarul naturii

Pentru a putea merge în vizită la femă, copiii trebuie să vadă cum este vremea. Astfel, se va completa calendarul naturii prin așezarea jetoanelor potrivite astfel încât să se stabilească anotimpul în care sunt, starea vremii, aspecte ale anotimpului curent, luna în care sunt activitățile din ziua respectivă, se prezintă copiilor programul zilei.

Tranziții : după ce observă starea vremii copiii pornesc spre ferma lui Nea Marin cântând cântecul "Rățuștele mele".

V. Dirijarea învățării și obținerea performanței

ADE: Domeniul Știință ( Cunoașterea mediului – observare)

Ajunși la fermă, Nea Marin le prezintă ultima achiziție-familia de păsări (un cocoș și o găină). Le sugerează copiilor să se comporte frumos, să nu facă gălăgie pentru a nu agita păsările până el le povestește despre ele.

Fermierul întreba copiii dacă recunosc aceste păsări – găina și cocoșul

♦ Ce este găina /cocoșul ? – …o pasăre

♦ Unde trăiește găina/cocoșul ? –…pe lângă casa omului

♦ Deci sunt păsări de curte.

♦ Cine face oua ? – …găina

♦ Găina face ouă, iar cocoșul doar cântă cu-cu ri- gu

Copiii sunt lăsați să mai privească câteva minute găina/ cocoșul, apoi vor fi conduși de nea Marin și educatoare spre perceperea sistematică a părților componente.

♦ Din ce este alcătuit corpul găinii/ cocoșului- …cap, gât , trunchi, picioare,aripi.

♦ Cum este capul ? -…mic

♦ Ce are găina/cocoșul în partea de jos a capului ? – …un cioc mai mic găina și puțin mai mare cocoșul

♦ Cu ce vede găina/ cocoșul mâncarea ? –… cu cei doi ochii

♦ Ce formă au ochii ? – …rotundă

♦ Cum sunt așezați ochii ? – …de o parte și de alta a capului

Se desenează în aer forma rotundă a ochilor.

♦ Cu ce aude găina/ cocoșul? –… cu urechile

Priviti ce mai are la cap? (se arată creasta)

Găina/cocoșul are două urechi mici ca niște găurele, cu care aude; găina are o creastă mică roșie, iar cocoșul o creastă puțin mai mare decât găina.’’

Găina privește mâncarea cu cei doi ochi așezați de o parte și de alta a capului. Ascultă cu urechile și ciugulește cu ciocul ascuțit.

Sinteza parțială se realizează de către un copil cu ajutorul educatoarei ("alcătuirea" capului stabilind asemănările și deosebirile dintre cele două păsări).

♦ Prin ce se unește capul cu trunchiul ? –… gât (se arată)

♦ Cum este trunchiul ca mărime față de cap ? – …mai mare

♦ Cu ce este acoperit trunchiul ? – …cu pene (copiii vor pipăi penele )

♦ Ce culoare au penele ? – …au culoare alba, neagra, roșie , galbenă, verde, maro etc

♦ Cu ce zboara gaina ? – …cu ajutorul aripilor

♦ Unde sunt așezate aripile ? – …de o parte și de alta a trunchiului

♦ Cu ce se termina trunchiul gainii ? – …se arată coada

♦ Din ce este formată coada ? –…din pene mai scurte la găină și mai lungi și mai colorate la cocoș

♦ Cu ce merge găina/ cocoșul ? – …cu picioarele

♦ Câte picioare are găina/ cocoșul ? – …două

♦ Cum sunt picioarele ? – …scurte și subțiri

♦ Cu ce se termină picioarele la găină ? Dar la cocoș ? – …cu trei degete-găină și tot trei la cocoș, însă acesta mai are un pinten

♦ Cu ce se terminaă degetele ? – …cu gheare/ unghii

♦ La ce-i folosesc ghearele ? – …………….

♦ Ghearele o ajut să scurme în pământ.

Sinteza parțială se realizează de către un copil cu ajutorul educatoarei (stabilind asemănările și deosebirile dintre cele două păsări).

Capul se leagă de trunchi prin gât. Trunchiul este acoperit cu puf și pene de culoare albă, neagră. De o parte și de alta a trunchiului se află cele două aripi care le ajută să zboare. Trunchiul se termină cu o coadă formată din pene. Găina/ cocoșul are două picioare acoperite cu piele, care o ajută să umble și care se termină cu trei gheare care o ajut să scurme după : viermi gândaci, râme, semințe. Cocoșul mai are pe fiecare picior câte un pinten (formațiune osoasă).

♦ Unde trăiește găina/ cocoșul ? -… pe lângă casa omului

♦ Ce păsări mai trăiesc în fermă ? – …rațe, gâșe, curci ….

♦ Cine le îngrijește ? – …omul

♦ Cu ce se hrănesc aceste păsări ? – …cu boabe de porumb și grâu, iarbă

♦ Ce foloase aduce găina / cocoșul? – …oua-doar găina, carne, puf, pene

♦ Ce se fac din pene ? – …se fac perne

♦ Cum se înmulțesc aceste păsări ? -……………

♦ Găina face ouă pe care le clocește timp de aproximativ trei săptămâni, apoi din ouă ies puii.

Sinteza parțială se realizează de către un copil cu ajutorul educatoarei (stabilind asemănările și deosebirile dintre cele două păsări).

Găina/cocoșul trăiește pe lângă casa omului și este hrănită cu boabe de porumb și grâu. Găina face ouă, are carne gustoasă și pene din care se fac perne.

ALA 1. : Activități liber alese

VI. Pentru obținerea performanței Nea Marin îndeamnă copiii să-și aleagă câte o pană dintr-un coș, apoi îi invită pe terasa fermei unde se vor așeza la mesele pregătite în funcție de culoarea penei alese din coș (alb-artă, rosu–joc de rol, negru- știință)

Artă- realizează găina și cocoșul, utilizând pene și pâslă colorată;

Stiință – sortează elemente întâlnite la fermă (găini, cocoși, cotețe, cuibar, rațe, gâște, curcani, copaci, hambar, animale domestic, hrana, produse obținute de la păsări);

Joc de rol – adună iarbă pe care o amestecă cu făină de porumb pentru a hrăni păsările;

ADE: Domeniul Om și Societate ( activitate practică – colaj)

VII.Pentru asigurarea feedback-ului, Nea Marin îndeamnă copiii să realizeze trei tablouri reprezentând ferma, având elemente centrale noile achiziții – găina și cocoșul. Astfel, copiii sunt împărțiți în trei echipe, realizează trei tablouri, utilizând materialele realizate pe sectoare (știință și artă).

După finalizarea lucrărilor, copiii analizează tablourile cu ajutorul metodei ,,turul galeriei”, iar acolo unde este cazul, se adaugă elementele lipsă.

ALA 2: Activități liber alese – activități recreative și de relaxare

VIII. Încheierea activității. Aprecieri finale

La finalul vizitei, Nea Marin mulțumește copiilor că au acceptat și de data aceasta invitația lui, expune lucrările copiilor pe terasă și îi roagă să-i hrănească păsările ( jocul: Cursa micilor fermieri) cu ceea ce au pregătit la sectorul joc de rol.

Pe tot parcursul activității, propunătoarea va observa comportamentul copiilor și gradul de implicare în activități, va oferi întăriri pozitive, va corecta eventualele greșeli, va oferi feedback constructiv și va formula aprecieri individuale și colective cu privire la prestațiile copiilor.

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

GRUPA: mare

TEMA ANUALĂ DE STUDIU: Ce și cum vreau să fiu?

TEMA SĂPTĂMÂNII: Suntem prietenii naturii

TEMA ACTIVITĂȚII: ,,Apa înseamnă viață”

TIPUL ACTIVITĂȚII: mixtă

CATEGORII DE ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE:

SCOPURILE ACTIVITĂȚII:

Sistematizarea cunoștințelor despre rolul apei în viața omului, a plantelor și a animalelor; identificarea modalităților de ecologizare a mediului ambiant

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

să precizeze rolul apei în viața omului, a plantelor, a animalelor;

să precizeze ce este poluarea;

să identifice efectele poluării;

să exemplifice modalități concrete de păstrare a curățeniei apelor;

sa formuleze ipoteze pentru experiment;

să formuleze concluzii verificând dacă experimentul răspunde ipotezelor formulate;

să utilizeze termeni specifici temei abordate;

să coopereze în cadrul grupelor pentru realizarea sarcinilor.

STRATEGII DIDACTICE:

Metode și procedee:

– povestirea, explicația, demonstrația, conversația, exercițiul, problematizarea, experimentul.

Materiale didactice:

– ecusoane, siluete reprezentând picături de apă, silueta Pica-Pic, planșă cu Flopi, acvariu, cutii de conserve, resturi de la ambalaje, cafea, motorină, detergent, mănuși sterile, acuarele, hârtie, creioane colorate, carton, bandă dublu adezivă, minilac, pahare, plicuri de ceai, fierbător de apă,panouri, scrisoare, coșuri pentru reciclarea deșeurilor.

FORME DE ORGANIZARE: frontal, individual, pe grupe

BIBLIOGRAFIE:

1. XXX, (2008), Curriculum pentru educația timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între naștere și 6/7 ani, București.

2. Bickering, F., Trucuri științifice, (2004), Ed. Top Chat Kids, București;

3. Pletea, M., Raileanu, D., (2009), Aplicațiile noului curriculum, vol III, Ed. DPH, București;

4. Soigan, M., Teodorescu, C., (1977), Cunoștințe despre natură (manual pentru cl. a IV-a), E.D.P., București;

5. Breben, S., Gongea, E., (2006), Metode interactive de grup (ghid metodic), Ed. Arves, Craiova;

6. Manualul educatorului pentru utilizarea setului“Flopi și apa”și “Flopi și aerul” ,Coordonator pentru Romania: Lucia Ceuca

SCENARIUL ACTIVITĂȚII

I. Moment organizatoric

În vederea bunei desfășurări a activităților de învățare au loc: aranjarea mobilierului, stabilirea liniștii și asigurarea unei atmosfere de lucru adecvate.

Întâlnirea de dimineață.

Copiii intră în sala de grupă pe o melodie ritmată și se asează în semicerc pentru a putea stabili fiecare un contact vizual cu toți membrii grupei. În fața lor se află silueta unei picături de apă- Pica- Pic care a venit la ei în grupă, adusă de ploaia de afară.

Educatoarea rostește următoarele versuri:

„Ne-am trezit de dimineață

Și-am venit la grădiniță.

A început o nouă zi,

Picături de apă azi vom fi.

Pe scăunele ne-așezăm

Și frumos ne salutăm!”

În timp ce rostește versurile, educatoarea împarte copiilor ecusoane având reprezentate pe ele picături de apă. Pentru salut, se folosește „tehnica comunicării rotative”: pornind de la educatoare către copilul din dreapta, folosindu-se numele copilului (Ex. „Bună dimineața eu astăzi sunt o picătură de apă curată”). Fiecare salut este însoțit de o strângere de mână.

Prezența se va realiza cu ajutorul unei fetițe și a unui băiețel. Fetița va numi fiecare băiețel prezent, iar băiatul va numi fetițele prezente, fiecare așezând siluetele – picături de apă pe un panou reprezentând o apă/lac.

Calendarul naturii este indispensabil pentru a cultiva spiritul de observație al copiilor în legătură cu schimbările care au loc în mediul înconjurător și pentru a realiza orientarea în timp. Se precizează anotimpul, luna, săptămâna, ziua și stabilesc cum este vremea afară.

II. Reactualizarea elementelor anterior invatate

Împărtășirea cu ceilalți: fiindcă azi sunteți picături de apă trebuie să spuneți ce faceți voi pe pământ (udă florile, apă de băut pentru animale și om, pentru prepararea hranei, pentru spălat etc.).

Activitatea de grup: copiii trebuie să răspundă cu "adevărat" sau "fals" unor afirmații spuse de educatoare: trebuie să udăm florile pentru a supraviețui cu apă curată; aruncăm diverse resturi menajere în apă; închizi robinetul când nu ai nevoie de apă; nu speli mașina tatălui în apa râului etc.

III. Captarea atenției pentru activitățile de învățare

Noutatea zilei: Picătura Pica-Pic le prezintă copiilor o imagine cu un bun prieten al ei-Flopi care este un animal ciudat. El poate înota si zbura. Pentru a fi sănătos, Flopi are nevoie – ca orice altă ființă – de aer curat și de apă curată. Educatoarea citește copiilor scrisoarea trimisă de acesta:

,,Bună ziua tuturor. Eu sunt Flopi. Cred că nu m-ați mai văzut până acum. Poate credeți că sunt un animal ciudat. Eu știu, însă, că sunt deosebit față de alte viețuitoare. Pot să înot și să zbor foarte bine. Știu ce credeti despre mine: că sunt un pește zburător! Așa este, numai că sunt diferit față de un pește zburător. Pot să zbor pe distanțe mai lungi, ca o pasăre. De aceea, am aripi. Unde sunt aripile mele? Ce culoare au? Ce vă place la mine? Pentru a înota, am o aripioară. Unde este ea? Am și codiță, ca a unui delfin, care mă ajută să înot.

Pot să și merg, dar foarte încet, ca un melc. Nu am piciorușe. Merg numai în codiță și, ca să nu mă doară, port pantalonași. Iubesc toate culorile naturii. Capul meu este verde, aripile sunt albastre, iar pantalonașii sunt portocalii.

Locuiesc într-un heleșteu, în mijlocul unei păduri mari. Pentru că pot să merg, să înot și să zbor, am prieteni peste tot și într-o zi m-am hotărât să plec într-o călătorie, să- mi vizitez prietenii. Vă invit să ascultați povestea călătoriei mele și poate mă ajutați să mă feresc de alte necazuri.”

Cu drag ,

Flopi

IV. Anunțarea temei și obiectivelor activității didactice

Înțelegând supărarea lui Flopi, care reiese din cele povestite în scrisoare, educatoarea, împreună cu Pica-Pic propun copiilor să asculte întreaga poveste a lui Flopi, iar apoi sa- l învețe ei cum să se ferească de alte necazuri

Tranziție : ,,Secretul naturii” (cântec)

V. Dirijarea învățării și obținerea performanței

ADE – Domeniul Știință ( Cunoașterea mediului – experiment )

Copiii se așează în jurul unui minilac amenajat în grupă, în care plutește un peștișor artificial și unde ascultă povestea lui Flopi:

,,Ați auzit cu toții povestea călătoriei lui Flopi. El locuiește într-un heleșteu, cu apă limpede și curată. După un timp, Flopi se hotărăște să plece în vacanță. Ajunge, din păcate, într-un râu cu apă murdară. Se îmbolnăvește. Oana și Petrică îl găsesc și îl salvează din apa murdară. Flopi este foarte bolnav. Tatăl Oanei îl așează într-un acvariu cu apă limpede și curată. Copiii îl îngrijesc și, până la urmă, Flopi se însănătoșește. Apa heleșteului unde Flopi trăiește este limpede și curată, iar după ce s-a însănătoșit s-a întors în heleșteul lui cu apă curată, pentru că numai acolo poate supraviețui.

Ascultându-i povestea, copiii împreună cu educatoarea hotărăsc să-l învețe pe Flopi cum să se ferească de alte necazuri și-i arată câteva situații în care apa este poluată și nu ar trebui să se aventureze.

Astfel, ei pun într- un acvariu apă curată în care mai aruncă cutii de conserve, resturile de la ambalaje, acuarele, cafea, suc de portocale, detergent, motorină etc. Copiii observă că apa se colorează. Resturile rămân pe fundul acvariului sau plutesc pe apă.

♦ Credeți că peștii și plantele pot supraviețui în aceste condiții, în apa murdară din acvariu? – …nu

♦ Unde se varsă apa murdară a râului? – apa murdară a râului se varsă în mare.

♦ Care mare?- Marea Neagră.

Când afară este cald, înotăm cu toții în mare. Pentru a nu ne îmbolnăvi, trebuie să păstrăm apa râului curată. Nu numai pentru noi, dar și pentru animalele și plantele care trăiesc acolo.

♦ Cum putem curăța apa? Pentru a curăța apa trebuie să folosiți mănuși, pentru că apa este foarte murdară. Unde aruncăm resturile din acvariu? -…în coșuri

♦ Separați-le în coșuri, pentru că aceste materiale se vor recicla.

Se explică copiilor în ce constă reciclarea. Sunt sfătuiți să nu arunce caietele și cărțile vechi, sticlele din plastic, cutiile de conserve sau ambalajele de la dulciuri. Acestea se adună în coșuri și se predau la centrele de colectare. În final, toate aceste materiale sunt trimise în fabrici, pentru a fi transformate în caiete, cărți și ambalaje noi.

♦ Este apa curată acum? – …nu

♦ Apa este foarte murdară, cu toate că am adunat din acvariu toate cutiile de conserve și resturile de la ambalaje și le-am așezat în coșurile de gunoi pentru reciclare.

♦ Credeți că acum peștii pot înota în apă? – ….nu

♦ Ce trebuie să facem pentru a curăța într-adevar apa din acvariu? -…ar trebui filtrată…

Copiii își dau seama că problema nu poate fi rezolvată atât de ușor.

♦ Mai țineți minte ce v-a spus tatăl Oanei? V-a povestit despre rezervoarele mari, în care apa murdară este purificată. Dar acum este prea târziu! Apa râului nu mai poate fi limpede și curată. Substanțele otrăvitoare din apa râului nu mai pot fi îndepărtate. Ce se întâmplă atunci?” – …Animalele și plantele mor.

♦ Pentru ca acest lucru să nu se întâmple, țineți cont de următoarele sfaturi:

“Nu aruncați substanțe otrăvitoare în apă!”

♦ Unde le aruncăm? – …în containerele speciale de gunoi.

♦ Faceți tot ce vă stă în putință pentru a menține apa curată! Astfel, mediul înconjurător nu va fi afectat.

Și pentru ca Flopi să înțeleagă și mai bine ce înseamnă poluarea apei copiii îi mai pregătesc niște surprize.

Tranziții: Secretul naturii” (cântec). Copiii se îndreaptă spre centre:

VI. Asigurarea retentiei si a transferului celor invatate

ALA 1: Activități liber alese

ARTĂ: realizează desene ce sugerează situații de poluare a apei ( Așa da/ Așa nu)

CONSTRUCȚII: realizează panouri pentru mesaje Eco

JOC DE ROL: pentru a se simți și mai bine Flopi, copiii prepară pentru el un ceai cu apă curată.

VII. Evaluarea activității

După finalizarea lucrărilor, copiii se îndreaptă spre minilacul din sala de grupă, așezând pe marginea lui panourile realizate la centrul construcții și pe care au lipit desenele realizate la centrul artă. Toate acestea pentru a vedea și Flopi situații în care apa este poluată.

VIII. Încheierea activității. Aprecieri finale

În încheiere, picătura Pica-Pic mulțumește copiilor și fotografiază minilacul amenajat de ei, pentru a duce fotografia lui Flopi.

Pe tot parcursul activității, propunătoarea va observa comportamentul copiilor și gradul de implicare în activități, va oferi întăriri pozitive, va corecta eventualele greșeli, va oferi feedback constructiv și va formula aprecieri individuale și colective cu privire la prestațiile copiilor.