IMPORTANȚA CUNOAȘTERII DREPTURILOR ȘI OBLIGAȚIILOR COPILULUI ÎN RELAȚIA COPIL – PĂRINTE [308732]

[anonimizat]-NAPOCA

EXTENSIA TÎRGU MUREȘ

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

SPECIALIZAREA : [anonimizat]: [anonimizat]:

Asist. univ. dr. [anonimizat] 2018

Cuprins

Argument

„Un copil poate oricând să-l învețe pe adult trei lucruri: [anonimizat].”

[anonimizat] o [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]. Uită de faptul că nu doar bunurile materiale aduc fericirea și buna stare emoțională a copilului, [anonimizat].

[anonimizat], dominând „legea” intimității și a restricților. [anonimizat], abuzului, abandonului și a altor tratamente dăunătoare. (Art. 19, 34, 36, 37, 39 din Convenția cu privire la drepturile copilului) (Anexa 1). [anonimizat]. [anonimizat].

[anonimizat], sprijinind familia în creșterea și educarea copilului în limitele și posibilitățile acesteia. [anonimizat] o [anonimizat].

Cel mai defavorizat "individ", [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]; acesta este școala.

CAPITOLUL I.

[anonimizat]

I.1. Drepturile copilului

„Copil” [anonimizat], psihologie, sociologie sau medicină care poate să însemne: un om în faza de dezvoltare numită copilărie (în general în Europa copilăria durează până la vârsta de 14 ani; apoi intervenind adolescența până la vârsta majoră de 18 ani, [anonimizat]), iar acesta dispune de drepturile copilului. (Articolul 1, Anexa 2)

[anonimizat]. Copiii au dreptul de a supraviețui și de a [anonimizat] a fi protejat și de a participa la decizii ce le pot schimba viața. O mai bună cunoaștere a drepturilor, duce la o mai bună viață a [anonimizat], al nostru și al întregii lumi. Drepturile copilului sunt libertăți fundamentale ale tutuoror persoanelor sub 18 ani. Aceste drepturi se aplică oricărui copil, indiferent de părinții acestuia sau tutorele legal, indiferent de rasă, culoare, sex sau orice alt statut.

În lumea largă sunt copii abandonați, care nu au ocazia de a intra la o școală, care sunt lăsați să se apere singuri pe stradă, care suferă de multe forme de tratament inuman în fiecare zi. Ei sunt inocenți, tineri și frumoși, dar care sunt lipsiți de propriile drepturi. Aceste drepturi aduc libertatea, aduc atmosfera familială necesară pentru o bună stare fizică și psihică a copilului, aduc educație, activități culturale, protecție specială necesară și dezvoltare din mai multe planuri .

Drepturile de supraviețuire a copilului încep înainte ca acesta să se nască. Potrivit guvernului din India, viața copilului începe după douăzeci de săptămâni de la concepție. De aici dreptul la supraviețuire este inclusiv dreptul copilului de a se naște, dreptul la minimum standardelor de hrană, adăpost și îmbrăcăminte și dreptul de a trăi cu demnitate ( www.archive.org ).

Educația este un drept funamental, de care ar trebui să dispună orice copil între 6 și 14 ani. Aceasta ajută la dezvoltarea copiilor pe plan moral si spiritual, pe plan socio-emoțional , fizic și motric, pe plan cognitiv, dar și pe plan creativ și estetic.

Figura nr. 1.I.

Drepturile copilului (preluare din manualul de Educație socială, clasa V, 2014 )

I.1.1 Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului în funcție de natura lor

Convenția cu privire la Drepturile Copilului  a fost adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989. Conventia a intrat în vigoare în septembrie 1990, devenind o lege internaționalã a drepturilor copilului. Aceasta este cea mai importantă organizație internațională din lume care are datoria de a garanta pacea mondială și respectarea drepturilor, având în prezent peste 190 de state membre. Cea care pune la dispoziție asistență umanitară pentru educație, sănătate și securitate copiilor este UNICEF (Fondul Internațional de Urgență pentru Copii al Națiunilor Unite), agenție creată de ONU. Toate acestea pentru copii, deoarece aceștia au nevoie de protecție și ajutor în a se dezvolta și a crește sănătos din punct de vedere fizic și cognitiv. ( Educație socială, manual pentru clasa a V-a )

Recunoscând faptul că Națiunile Unite, în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în pactele internaționale privind drepturile omului, au declarat și au convenit că fiecare poate să se folosească de drepturile și de libertățile enunțate de acestea, fără nici o deosebire de sex, rasă, religie, culoare, limbă, opinie politică sau orice altă opinie, naționalitate și origine socială, situație materială, statut la naștere sau alt statut (Convenția cu privire la Drepturile Copilului ).

Acest document cuprinde în total 54 de articole, enunțuri, 41 dintre acestea sunt scrise cu privire la drepturile copiilor, iar restul articolelor reprezintă modul în care statele trebuie să supravegheze și să ajute la respectarea Convenției. Fiecare articol în parte se referă la nevoile copilului, fiind construite pe baza unor principii cu referire la interesele copilului în luarea oricăror decizii, la non-discriminare indiferent de statut și la implicarea copiilor la problemele care îi privesc având dreptul de a-și exprima opinia atunci când adulții iau decizii care îl privesc ( Educație socială, manual pentru clasa a V-a ).

Ziua Internațională a Drepturilor Copilului se sărbătorește pe 20 noiembrie, în fiecare an. Așa cum fiecare persoană beneficiază de toate drepturile omului așa beneficiază și copilul, dar în același timp și de drepturi speciale, ce îi privesc doar pe copii. Acestea pot fi clasificate în patru mari categorii:

– dreputri de protecție

– drepturi de implicare

– drepturi de supraviețuire

– drepturi de dezvoltare

Părinții sau reprezentanții legali ai copilului sunt primii responsabili pentru asigurarea îndeplinirii tuturor drepturilor copilului. Instituțiile statului care ocrotec copiii atunci când sunt încălcate drepturile sunt: Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, Avocatul Copilului etc. Telefonul copilului, 116 111, este o asociație neguvernamentală creată cu scopul de a proteja copiii. Nicio instituție, nicio persoană, niciun stat nu are voie să încalce sau să limiteze drepturile copilului.

I.1.2  Programul la nivel național „Și noi avem drepturi” inițiat de „Salvați Copiii România” în acord cu Convenția Națiunilor Unite privint drepturile copilului.

„Salvați Copiii România are ca scop principal apărarea și promovarea drepturilor copilului și asigurarea protecției copilului în acord cu Convenția Națiunilor Unite. În aprilie 1990, Salvați Copiii a inițiat programul Și noi avem drepturi, care își propune să educe copiii și specialiștii care lucrează cu copii conform principiilor Convenției Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului și protecția copilului. Proiectul cuprinde anual peste 15.000 de copii și se derulează în toate filialele organizației, un rol foarte important avându-l tinerii voluntari. Conform Eurobarometrului European din mai 2009, 83% dintre copiii români declară că își cunosc drepturile (media europeană este de 65%), dar în societatea românească nu se pune foarte mult accent pe respectarea drepturilor copilului și protecția copilului. Copiii români se numără și printre cei mai sceptici privind modul în care le sunt protejate drepturile în România” ( http://salvaticopiii.ro ).

Obiectivele programului:

schimbarea mentalităților despre drepturile copilului și protecția copilului;

răspândirea principiilor Convenției O.N.U. la nivelul diferitelor medii sociale;

educarea copiilor în vederea conștientizării propriilor drepturi și responsabilități;

creșterea gradului de respect față de drepturile copilului;

implicarea copiilor și a tinerilor în procesul de educație / autoeducație, informare și monitorizare cu privire la protecția copilului.

Componentele programului:

Sesiunile interactive de informare de la egal la egal sunt coordonate de tineri voluntari, special pregătiți pentru această activitate. Pe tot parcursul anului școlar se promovează drepturile copilului și responsabilitățile acestuia în grădinițe, școli și licee atât ca activitate distinctă, cât și în cadrul orelor de educație civică sau dirigenție.

Cursuri de pregătire pentru cadrele didactice pentru a putea promova mai departe, către părinți și copii, drepturile copilului în mediul școlar și protecția copilului în societate. Cursul are o durată de 61 de ore, respectiv 7 zile și se certifică de către C.N.F.P. cu diplomă de absolvire și cu 16 credite profesionale transferabile.

Concursul de proiecte cu tema drepturile copilului se desfășoară anual la nivel național. La acest concurs pot participa școlile în care voluntari ai organizației sau cadre didactice au desfășurat dezbateri privind drepturile copilului, activități curriculare sau extracuriculare pe tema cunoașterii și promovării acestor drepturi și protecția copilului, dar și școlile care și–au exprimat interesul de a participa cu proiecte privind drepturile copilului.

Forumul Național al Copiilor are loc în fiecare an și oferă șansa copiilor de a-și exprima opinia cu privire la modul în care drepturile copilului sunt înțelese și respectate și de a întâlni reprezentanți ai autorităților în domeniu” ( http://salvaticopiii.ro ).

I.1.3 Sistemul legal de protecție a drepturilor copilului în România și rolul autorităților în vederea respectării acestora

„Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului (ANPDC) a fost un organ de specialitate al administrației publice centrale din România, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale. ANPDC avea rolul de a asigura respectarea și promovarea drepturilor copilului pe teritoriul României. ANPDC a fost înființată în anul 2001, prin Ordonanță de urgență a Guvernului, sub numele de Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție (ANPCA). De la data de 1 ianuarie 2005, instituția a fost redenumită în Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului. Atribuțiile în domeniul adopției au fost preluate la acel moment de Oficiul Român pentru Adopții” (https://ro.wikipedia.org).

Promovarea și asigurarea protecției drepturilor copilului trebuie să reprezinte un obiectiv pentru autoritățile române o dată cu semnarea Convenției ONU. Din păcate, în lipsa cunoașterii prevederilor legale în această materie, de către părinți ca factori de respectare a legii sau covietate civilă, dar și de către copii, ca beneficiari ai acestor drepturi, reușita acestui demers nu poate fi îndeplinită. Serviciul public local de asistență socială este furnizorul principal de servicii sociale la nivel local, care ajută la menținerea unei vieți familiale sănătoase și la dezvoltarea copilului pe plan armonios fizic și emoțional.

Serviciul local de asistență socială îndeplinește următoarele atribuții :

previne separarea copiluli de propria familie;

monitorizează și analizează situația copiilor din unitatea administrativ-teritoriala, precum și modul de respectare a drepturilor copiilor;

elaborează documente necesare pentru acordarea prestațiilor și/sau serviciilor în vederea sprijinirii copilului conform legii;

oferă servicii de informare și consiliere tutorilor legali, a familiilor, cu copii în întreținere în vederea respectării drepturilor copilului

asigură prevenirea și combaterea consumului de substanțe ilegale, a consumului de alcool, a violenței în familie sau la școală, a comportamentului neadecvat ;

urmăresc dezvoltarea și evoluția optimă a copilului, pentru ca acesta să crească sănătos, fără să ducă lipsa de cele necesare; (Salvați copiii, 2014).

Din păcate România este o țară codașă când vine vorba de respectarea drepturilor copilului deoarece autoritățiile nu se ocupă prea mult de acest lucru, există legi cu privire la acest fapt însă nu sunt practicate. Cuvântul autoritățior ar trebui să conteze cel mai mult, însă dacă acestea nu se fac auzite, oamenii nu le respectă. Astfel ajung să fie încălcate drepturile copilului, iar acest fapt duce la mii de probleme, la copiii orfani, la exploatare, duce la probleme familiale, la discriminare, neglijirea copilului și multe altele. Dacă autoritățile ar intervenii mai des în asemenea cazuri, rata copiilor orfani, sau a cărăr drepturi nu sunt respectate ar scădea semnificativ.

În cazul în care copilul este pus în pericol fie că acesta duce lipsă de îngrijire medicală, fie că alimentația sănătoasă a fost neglijată de către părinți, fie că a fost exploatat și folosit în scopuri neprielnice copilului, serviciul de asistență socială are obligația de a interveni în scopul îmbunătățirii vieții copilului și a familiei.

I.2 Protecția și ocrotirea drepturilor copilului în mediul familial

Familia reprezintă elementul principal ȋn educația copiilor. După cum se știe, influența familiei marchează evoluția copilului. Datorită lipsei de cunoștință sau lipsei de interes, unele familii nu își educă sau nu oferă educația primordială necesară copilului, ce îl ajută să se dezvolte, contribuind chiar negativ în ceea ce privește orientarea profesională și cea școlară a propriilor copii. Ținând cont de influența socio-educațională puternică a familiei, școala și ceilalți factori educativi, trebuie să îndrume și să coopereze cu multă pricepere și măiestrie cu familia.

Drepturile parentale sunt și ele legale, reprezintând o instituție juridică tot atât de veche precum dreptul. Drepturile și obligațiile părintești se exercită numai în spre binele copilului. În creșterea minorului, ambii părinți sunt responsabili de buna stare a copilului, de creșterea și dezvoltarea echilibrată, fie că sunt căsătoriți sau nu, fie că nu sunt biologici sau că acesta a fost adoptat. Părinții sunt egali în vederea creșterii copului, ambii având aceleași drepturi părintești, doar în cazurile în care unul dintre părinți este decedat, decăzut din drepturile părintești, pus sub interdicție, nu-și poate manifesta voința (este dispărut, execută o pedeapsă privativă de libertate etc.). În cazul în care părinții sunt despărțiți și locuiesc separat, copilul are dreptul de a ține legătura și cu părintele la care nu locuiește, chiar și dacă acesta se află într-un alt stat.

Copiii au dreptul de a trăi cu părinții lor atât timp cât este bine pentru ei. Copiii a căror părinți nu trăiesc împreună au dreptul de a ține legătura cu ambii părinți în limitele posibilităților și dacă nu le face mai rău psihic sau chiar fizic copiilor. Aceștia au dreptul la o bună îngrijire, și sănătate, la apă potabilă, o nutriție sănătoasă, un mediu curat și sigur.

Părinții pot fi decăzuți din drepturi dacă:

au influențe negative asupra copilului, prin comportament imoral

refuză să crescă copilul, abandonându-l

suferă de narcomanie sau alcoolism cronic

nu respectă obligațiile și îndatoririle părintești

alte cazuri în care sunt încălcate drepturile copilului

Odată ce părintele a fost decăzut din drepturi, acesta foarte greu și le mai poate reînsuși, dar nu este impsoibil. Părintele trebuie să prezinte o schimbare și un bun comportament care să nu îl afecteze negativ pe copil, în cazul în care aceste fapte sunt săvârșite părintele își poate primi drepturile înapoi, dar numai pe cale judecătorească cu participarea obligatorie a autorității tutelare. În cazul în care copilul a împlinit vârst ade 10 ani, se va ține cont și de opinia acestuia. Pentru orice copil, cel mai bine din punct de vedere emoțional, ar fi ca părinții să își respecte îndatoririle față de copil, fără să acționeze negativ asupra lui.

I.3. Importanța cunoașterii drepturilor copilului, respectarea lor și necesitatea de a face cunoscute aceste drepturi

Pentru a ne conforma normelor și regulilor sociale trebuie cunoscute și respectate drepturile cpilului. Nerespectarea acestora, duce la încălcarea legii, iar cel mai important lucru este cunoașterea lor. Aceste informații se pot transmite cel mai bine în clasele primare de către învățător, atunci când copilul are vârsta necesară pentru a lua singur decizii și pentru a-și exprima părerea. Relația copil-părinte este afectată de respectarea acestor drepturi, deoarece în posesia acestor cunoștințe, părinții vor educa copilul într-un mod diferit, respectând persoana lui. Cunoscând și respectând drepturile copiluli atât de părinți cât și de copil, duce la o mai bună societate, scăzând cazurile de violență fizică sau verbală în familii, scăzând totodată și abandonul copiilor de către părinți sau abandonul școlar de către copii.

Drepturile copilului trebuie respectate și de cadru didactic și de orice persoană aflată în contact cu copiii, nu doar de către părinți, deoarece și cadrul didactic influențează direct educația copilului. Cadrul didactic este nu numai un lider și un manager bun ci și un părinte pentru elevi, acesta transmițând informații și emoții îi influențează semnificativ pe elevi. Doar cunoscând bine drepturile copilului învățătorul poate să le ofere o educație cât mai bună copiilor, iar acest lucru este în interesul tuturor, a lumii întregi, căci copiii reprezintă viitorul nostru și al tuturor.

Din păcate nu multe persoane iau în serios respectarea drepturilor și nu le dau prea multă importanță, de aceea trebuie crescut gradul de respect pentru aceste drepturi . Astfel la rândul nostru avem obligația morală de a transmite mai departe aceste drepturi și de a le respecta, pentru că orice persoană vrea să trăiască într-o țară mai bună cu oameni mai buni și mai educați pentru a prospera.

CAPITOLUL II.

Îmbunătățirea relației părinte-copil prin cunoașterea drepturilor și obligațiilor copilului

II.1. Rolul familiei în educația copilului

Familia reprezintă, în orice societate, o formă de comunitate umană alcătuită din cel puțin doi indivizi, uniți prin legături de căsătorie și/sau paterne, realizând mai mult sau mai puțin o funcție biologică și/sau psihosocială. (Iolanda M., Cristian C. 1998).

Pornind de la această definiție avem mai multe tipuri de familii, din care vom aminti doar tipologiile esențiale: familia de origine (consagvină) reprezintă familia în care individul se naște și crește, în timp ce familia de procreare (conjugală) reprezintă familia constituită după căsătorie. După gradul de cuprindere a grupului familial, familia este nucleară, alcătuită din cei doi soți și copiii acestora și cea extinsă ( cuprinde și celelalte rude până la gradul doi, trei, patru etc).

După structura și modul de exercitare a autorității avem familii matriarhale, patriarhale sau egalitare, în funcție de persoana care exercită autoritatea în rândul familiei: femeia în cazul familiei matriarhale, bărbatul în cea patriarhală și ambii parteneri în cea egalitară. Avem astfel și mai multe stiluri parentale și anume cel autoritar, atunci când părinții sunt mai exigenți și stricți în respectarea regulilor, cel democratic în care părintele și copilul vorbesc de la egal la egal, dar totuși există anumite limite, iar respectul față de părinți nu lipsește și stilul permisiv în care copilul are libertate deplină și de multe ori părintele scapă controlul asupra acestuia, dispărând orice granite.

Cuvântul educație derivă din substantivul „educatio” care înseamnă creștere, hrănire, cultivare. Educația are sarcina de a pregăti omul ca element activ al vieții sociale. Majoritatea copiilor primesc o educație initial acasă, de la părinți și familie. Educația ar trebui să pornească de la aceștia, însă în anumite cazuri, copiii nu primesc așa ceva din partea părinților, iar atunci când ajung într-un colectiv, aceștia nu pot respecta regulile sau chiar nu se pot adapta grupei de preșcolari sau clasei de elevi (Spiridon,S.,2009)

II.2. Îndatoririle copilului și al părinților

Odată ce copilul are drepturi, acesta are și obligații sau mai bine spus, îndatoriri, atât în viața personală, de familie, cât și în viața socială și școlară. Copilul trebuie să își respecte părinții și să-i ajute la treburile casnice, dar fără să fie exploatați. Aceștia trebuie să-i asculte pe adulți căci nu pot lua decizii importante fără acordul părintelui sau al tutorelui.

Părinții au drepturi și obligații egale față de copii, indiferent de faptul dacă copiii sunt născuți în căsătorie sau în afara ei, dacă locuiesc împreună cu părinții sau separat. Drepturile și obligațiile părinților, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege, încetează din momentul atingerii majoratului sau obținerii capacității depline de exercițiu de către copil.

Câteva exemple de obligații/ responsabilități ale copiilor în viața personală, față de părinți și familie și în viața socială, față de școală și prieteni, comunitate:

-În vederea asigurării unei educații și îngrijiri corespunzătoare, copilul are obligația să coopereze cu părinții sau reprezentanții săi legali, precum și cu persoana fizică sau juridică în îngrijirea căreia se află;

– Copilul are obligația să-si îndeplinească responsabilitățile educaționale potrivit abilităților sale;

– Copilul are obligația de a duce un mod de viață în conformitate cu normele de conviețuire sociala;

– În baza prezentei legi, regulamentele persoanelor juridice care desfășoară activități de protecție a copilului vor specifica regulile pentru exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor de către copii, în conformitate cu vârsta, sănătatea și gradul de maturitate al acestora;
Aceste regulamente vor fi expuse într-un loc vizibil astfel încât să permită accesul copiilor și informarea lor adecvată.

Părinții au obligația de a respecta fiecare drept al copilului. Astfel îndatoririle părinților sunt în strânsă legătură cu drepturile, dacă unui copil îi este încălcat un drept legat de familie, atunci și îndatoririle părintelui, al familiei, nu au fost respectate.

II.3. Cunoașterea psihologică a copilului școlar, condiție a proiectării activităților educative

Proiectarea didactică este o acțiune continuă, care prevede procesul instructiv-educativ, indiferent de dimensiunea, complexitatea sau durata acestuia; presupune stabilirea proceselor, obiectivelor activității ce vizează a fi atinse. Pentru ca obiectivele să poată fi atinse la sfârșitul sau în timpul lecției, cadrul didactic trebuie să cunoască elevii și capacitatea acestora. Metodele și mijloacele didactice folosite de către învățător la clasă, sunt tot acelea care stimulează cât mai mult elevul și în același timp facilitează înțelegerea și însușirea noilor cunoștințe.

Atunci când sunt proiectate activitățile educative de predare-învățare-evaluare, cadrul didactic și întregul sistem de învățământ, trebuie să ia în vedere copilul și condițiile acestuia fizice, psihice și materiale. Nu toți copii sunt la fel, așa că atunci când se transmit noile informații către copil, cadrul didactic trebuie să cunoască elevul și să știe cum să transmită informația astfel încât acesta să o rețină și cel mai important să o înțeleagă.

Cunoașterea copilului școlar din punct de vedere psihologic, este o premisă în succesul pe plan educațional. Copilul trebuie cunoscut din toate punctele de vedere, trebuie pătruns în lumea acestuia, pentru a cunoaște maturitatea lui psihică, socială și intelectuală și pentru a cunoaște grupurile sociale din care face parte.  Dascălii au datoria de a crea  condițiile cele mai bune pentru a valorifica potențialul psihologic al fiecărui elev în parte (www.didactic.ro ).

Evaluarea inițială este testul care se aplică la începutul anului școlar, al unui semestru sau a unei unități de învățare, ce ajută cadrul didactic în analizarea datelor și informațiilor despre cunoștințele pe care le dobândește elevul. Aveastă evaluare inițială are menirea de a facilita munca cadrului didactic și de a stabili nivelul la care se află fiecare elev, astfel învățătorul își poate organiza activitatea de predare-învățare-evaluare conform nivelului clasei. Informațiile transmise vor fi adaptate elevilor, datorită evaluării ce oferă posibilitatea de a cunoaște măsura în care elevii stăpânesc cunoștințele și posedă capacitățile necesare angajării lor într-un nou capitol. Totodată, pentru elevii din învățământul primar și preșcolar, relația educațională ce se stabilește prin atitudinea cadrelor didactice în clasă și înafara ei, reprezintă  factorul esențial pentru stimularea învățării și creșterea interesului pentru școală.

II.4. Rolul instituției școlare, respectiv al cadrului didactic în vederea îmbunătățirii relației copil-părinte

Educația formală se realizează în cadrul unui sistem de învățământ prin intermediul procesului de învățare, ce presupune planuri, programe, manuale, orare, evaluări, prezența și acțiunea unui cadru didactic specializat în domeniu (Laura C., 2008).

Instituția școlară poate reprezenta un mijloc hotărâtor dintre copil și părinte, aceasta trebuie să comunice direct și indirect prin intermediul elevului sau a oricăror mijloace de comunicare cu părinții acestuia. Cadrul didactic organizează ședințe cu toți părinții și se discută situația întregii clase, părintele mai are la dispoziție o oră pe săptămână la consiliere parentală, unde se pot discuta probleme legate de situația școlară a unui elev.

Dacă învățătoarea sau educatoarea observă un comportament aparte al copilului aceasta trebuie să ia legătura imediată cu părintele acestuia; din păcate există și cazuri în care copilul merge la școală cu vânătăi sau zgârieturi provocate de către părinți, iar în astfel de cazuri cadrul didactic/instituția școlară are obligația de a contacta imediat autoritățile.

CAPITOLUL III

Cunoașterea drepturilor și obligațiilor copilului la vârstă școlară

III.1. Programa clasei a IV-a la disciplina „Educație civică”

Programa școlară pentru disciplina Educație civică reprezintă o ofertă curriculară pentru clasele a III-a și a IV-a din învățământul primar. Disciplina este prevăzută în planul-cadru de învățământ în aria curriculară Om și societate, având un buget de timp de 1 oră/săptămână, pe durata unui an școlar.

Competențe generale și specifice:

1. Aplicarea unor norme de conduită în viața cotidiană

1.1. Recunoașterea locurilor de apartenență (locală, națională, europeană) în care se integrează persoana

1.2. Identificarea unor elemente relevante pentru apartenența la diferite comunități (locală, națională, europeană)

1.3. Explorarea unor norme morale care reglementează relațiile cu ceilalți oameni.

2. Manifestarea unor deprinderi de comportament moral-civic în contexte de viață din mediul cunoscut:

2.1. Explorarea unor valori morale care stau la baza relațiilor cu ceilalți oameni

2.2. Recunoașterea unor comportamente moral-civice din viața cotidiană

2.3. Deosebirea comportamentelor prosociale de cele antisociale

2.4. Identificarea drepturilor universale ale copilului.

3. Cooperarea cu ceilalți pentru rezolvarea unor sarcini simple de lucru, manifestând disponibilitate:

3.1. Relaționarea pozitivă cu ceilalți, în rezolvarea unor sarcini simple de lucru

3.2. Participarea la activități care promovează drepturile universale ale copilului

*3.3. Participarea la proiecte cu conținut moral-civic, în cadrul clasei, al școlii sau al comunității locale (Programa școlară la disciplina Educație civică, 2014)

PLANIFICARE CALENDARISTICĂ (ORIENTATIVĂ)

Semestrul I

Manual Educatie civică, clasa a IV-a, Tudora Pitilă, Cleopatra Mihăilescu

Semestrul al II-lea

III.2. Inițierea copilului în spiritul valorilor democratice și ale drepturilor lor

Inițierea copiilor în spiritul valorilor democratice și al drepturilor lor constituie unul din fundamentele educației, începând cu cea mai fragedă vârstă. Prin introducerea drepturilor unui copil școlar îi oferim o mai mare încredere în sine și sentimentul de siguranță oriunde s-ar afla. Dacă acesta își cunoaște drepturile și felul în care îl influențează, copilul devine mai stăpân și mai sigur pe acțiunile sale sau poate lua decizii atunci când o altă persoană exercită anumite acțiuni asupra lui.

Cel mai important este ca drepturile să fie predate astfel încât să fie pe înțelesul copiilor și să înțeleagă la ce fac acestea referire și mai ales modul în care trebuie să reacționeze atunci când unul dintre aceste drepturi le este încălcat. Bineînțeles copilul trebuie să știe că din moment ce are drepturi, va avea și îndatoriri pe care trebuie să le respecte. Dacă dorim să fim respectați, trebuie să respectăm la rândul nostru pe ceilalți, dacă vrem să nu existe discriminare, trebuie să nu discriminăm, dacă vrem să fim sănătoși, trebuie să ne îmbunătățim calitatea stilului de viață etc; așadar nu putem aștepta acțiuni fără să acționăm.

Pentru a iniția copilul în tot ceea ce înseamnă legislație, educație moral-civică și drepturi, cea mai bună metodă ar fi exemplificarea din viața de zi cu zi, astfel copilul poate face conexiuni cu viața personală sau înconjurătoare și va asimila mult mai ușor noile informații transmise. Copiii trebuie să perceapă cum că societatea și comunitatea din care fac parte, poate fi influențată de ideile și acțiunile lor, de faptul că și ei fac parte din comunitate și că părerea lor contează.

III.3. Cunoașterea drepturilor copilului de către elevi în diferite contexte

Este important ca elevii să își cunoască drepturile și mai ales unde și când acestea se aplică. Așa cum se găsesc ele, drepturile se referă atât la educație în mediul școlar cât și în cel familial. Există drpeturi ce fac referire la sănătatea psihică și fizică a copilului, ce trebuie respectată atât de părinți, tutore legal cât și de instituțiile din care face parte.

III.3.1 Cunoașterea drepturilor de către copil în cadrul școlii

„Copilul are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a căuta, de a primi și de a difuza informații și idei de orice natură, indiferent de frontiere, sub formă orală, scrisă, tipărită sau artistică ori prin orice alte mijloace, la alegerea copilului” (articolul 13, Anexa 2)

„Dreptul copiilor la educație" este o formulare simplă pentru ceea ce presupune sau ar trebui să presupună, de fapt, unul dintre cele mai importante drepturi ale copiilor. Accesul la educație ar trebui să se facă gratuit, iar frecventarea școlii nu trebuie să îi supună pe părinți la multe cheltuieli. Educația trebuie să fie de calitate, adecvată fiecărui elev, în funcție de necesitățile lui particulare, instituția școlară trebuie să-i asigure un mediu sigur și nediscriminator. Cadrele didactice trebuie să-și ia munca în serios, să le comunice calificativele la timp, să le dea posibilitatea să le conteste și să le permită să se exprime la clasă. Copiii au chiar dreptul să protesteze la școală, fără ca profesorii să se împotrivească, iar subiectul protestat trebuie ameliorat. Odată ce drepturile în cadrul școlii sunt cunoscute, copilul poate acționa în cazul în care acestea au fost încalcsate sau nerespectate. Totodată elevii au și anumite îndatoriri de respectat cu privire la comportamentul unui elev într-un colectiv, în clasă, în pauza de zece minute, în sala de sport și în alte împrelurimi ale școlii. Deasemenea trebuie să își facă datoria de elev de serviciu și să își pregătescă temele, lecțiile și cerințele date de către învățător.

III.3.2 Cunoașterea drepturilor de către copil în cadrul familiei

„Statele părți vor lua toate măsurile legislative, administrative, sociale și educative corespunzătoare, în vederea protejării copilului împotriva oricăror forme de violență, vătămare sau abuz, fizic sau mental, de abandon sau neglijență, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv abuz sexual, în timpul cât se află în îngrijirea părinților sau a unuia dintre ei, a reprezentantului ori reprezentanților legali sau a oricărei persoane căreia i-a fost încredințat” (articolul 19, Anexa 2)

S-ar presupune că părintele sau tutorele legal al copilului, trebuie să îi asigure acestuia până la vârsta de optisprezece ani, când va deveni major, o viață lipsită de griji și conflicte și mai ales de anumite forme de violență. Copilului trebuie să i se asigure o viață sănătoasă din punct de vedere psihic și fizic, să nu ducă lipsa de bunuri necesare, să se asigure că copilul are acces la informații. Părinții sunt răspunzători pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copiilor, ținând seama de interesul lor, pentru că exprimarea opiniei sau a inconveniențelor este unul dintre drepturile copilului. În caz contrar, părintii pot fi sancționați cu amenzi substanțiale și chiar închisoare.

De asemenea, copiii au dreptul să întrețină relații personale și contacte directe cu părinții lor sau cu familia(frați, bunici, unchi) în situațiaîn care aceștia sunt separați printr-o măsură dispusă în condițiile legii. Aceeași regulă se aplică și în cazul în care părinții locuiesc în state diferite.

Textele inspirate din viața copilului, de familie, ajută la dezvoltarea percepției despre sine și despre semenii lui. Prin valorificarea valențelor formative ale mesajelor acestor lecturi, copilul conștientizează necesitatea unei implicări active în viața de familie, deprinde obișnuința de a se gospodări și în același timp realizează faptul că, pe lângă drepturile de care se bucură în cadrul familiei, îi revin și o serie de îndatoriri .

III.4. Strategii eficiente de predare a drepturilor copilului în cadrul lecțiilor de Educație civică

„Educația civică urmărește formarea unor competențe necesare și suficiente, pentru a face din copil un bun cetățean. Orice cadru didactic este conștient de faptul că metodele de predare nu devin eficiente prin ele însele, ci sunt puse în valoare de inteligența și priceperea fiecăruia. Alegerea metodei de lucru se face ținând cont de avantajele și importanța folosirii ei privite atât din punctul de vedere al elevului, cât și din cel al învățătorului” (Sanda Buzilă, 2014, p. 1).

Locul educației civice la clasele a III-a și a IV-a este justificat de nevoia de a-i iniția pe școlarii mici în practicarea unui comportament civic într-o societate democratică, un comportament activ, responsabil, liber și reflexiv .

Evidențierea importanței cunoașterii drepturilor și obligațiilor în relația copil-părinte în cadrul disciplinei Educație civică, duce la o îmbunătățire a relației dintre copil și părinte, o creștere a interesului pentru cunoaștere, ajutând la formarea copilului ca și persoană independentă, stapână pe situație.

Metodele cele mai des întâlnite în ultimul timp sunt cele interactive, fără însă a le uita pe cele tradiționale, pentru că și cele moderne se bazează de fapt pe cele tradiționale. Există o diversitate de metode interactive: studiul de caz, jocul de rol, mozaicul, rețeaua discuțiilor. Învățarea prin descoperire este o modalitate de predare și învățare prin care elevii sunt puși în situația de a descoperi noi informații printr-o activitate proprie ce presupune activități independente (individuale sau colective), investigații proprii, personale, implicare profundă.

Pentru ca elevii să rețină cât mai ușor informațiile transmise de către învățător, acestea trebuie să fie cât mai accesibile și concrete. Conținutul nu trebuie să fie alcătuit din multe cuvinte grele și necunoscute, de asemenea imaginile sunt bine venite pentru cei care au o memorie vizuală mai bună decât auditivă. Exemplificarea din viața cotidiană sau personală a fiecărui elev este de mare folosit atunci când dorim să transmitem informații importante, se dau exemple din lumea înconjurătoare și situații prin care probabil copiii au mai trecut. De asemenea se pot cere copiilor exemple din ceea ce cunosc aceștia, cazuri de încălcare a drepturilor din familie sau vecini, iar în cazul acesta se pot lua și măsuri.

Educația civică trebuie privită dintr-o dublă perspectivă: aceea a învățătorilor și a viitorilor cetățeni. Cei dintâi au chemarea de a aplica metode, mijloace și procedee didactice pentru însușirea de către elev a unui sistem de informații cu privire la structura și funcționalitatea grupurilor și instituțiilor sociale: comportamente, norme, legi și totodată să stimuleze formarea caracterului și a trăsăturilor de personalitate necesare unei persoane pentru a se integra în structurile vieții sociale, contribuind la buna funcționare și evoluția acestora .

CAPITOLUL IV- Demers experimental

IV.1. Scopul cercetării

Scopul cercetării este de a evidenția importanța cunoașterii drepturilor și obligațiilor în relația copil-părinte în cadrul disciplinei Educație civică, mizând pe o îmbunătățire a relației dintre copil și părinte, o creștere a interesului pentru cunoaștere, ajutând la formarea copilului ca și persoană independentă, stapână pe situație.

Planificarea măsurilor ameliorative și a modalităților de îmbunătățire a colaborării familiei cu școala, eficientizarea relației copil-părinte-școală prin sprijinirea părinților în vederea înțelegerii responsabilității de a fi părinte și a rolului copilului/elevului.

IV.2. Obiectivele cercetării

Obiectivele cercetării urmăresc ca ceea ce ne-am propus să fie atins și anume:

promovarea unei atitudini democratice și de asumare a rolului pozitiv al părinților în educația copilului;

îmbunătățirea relației copil-părinte-societate prin cunoașterea drepturilor;

încurajarea schimbărilor în mediul social prin îmbunătățirea relațiilor dintre părinți și copii;

dezvoltarea unei atitudini stimulative în rândul personalului didactic față de părinți;

îmbunătățirea abilităților de consiliere.

IV.3. Ipoteza cercetării

Dacă drepturile și obligațiile copilului sunt cunoscute atât de copil cât și de părinti, atunci relația dintre aceștia va fi una mult mai productivă.

IV.4. Variabilele cercetării

Variabila independentă: Drepturile și obligațiile copilului cunoscute de către părinte și copil.

Variabila dependentă: Gradul de interacțiune dintre copil-părinte va crește semnificativ, îmbunătățind abilitățile de consiliere și relaționare.

IV.5. Coordonatele majore ale metodicii cercetării

În cele ce urmează vom prezenta coordonatele principale ce au stat la baza cercetării efectuate: locul de desfășurare, perioada, eșantionul de participanți și de conținut. Acestea au fost alese cu mare atențieși în scopul de a aduce îmbunătățiri și rezultate mai bune școlilor din mediul rural, care după cum bine știm, nu dispune de foarte multe informații sau de consiliere în relația copil-părinte.

IV.5.1. Locul de desfășurare al cercetării

Pentru locul de desfășurare al cercetării am ales chiar școala la care predau și anume: școala gimnazială „Adorjani Karoly” Glodeni, județul Mureș, fiind o școală din mediul rural, a cărei copiii provin din familii de agricultori, unii șomeri cu mămici casnice, puțini având un loc de muncă stabil.

IV.5.2 Perioada de cercetare

Testarea ipotezei cercetării a necesitat organizarea și desfășurarea unui șir de experimente didactice, pe parcursul anului școlar 2017-2018, semestrul al II-lea.

IV.5.3. Eșantionul de participanți

Cercetarea a fost realizată pe un număr de 20 de elevi din ciclul primar, clasa a IV-a, care au fost selectați ținându-se cont de nivelul lor de pregătire intelectuală, dar și de rezultatele la învățătură obținute la disciplina Educație civică, pe parcursul semestrului I al anului școlar 2017-2018. Mediul din care copiii provin este cel rural, majoritatea părinților fiind agricultori, neavând multe studii sau aproape deloc.

Eșantionul experimental: Cercetarea s-a desfășurat în cadrul clasei a IV-a A, formată din 20 elevi, din care 12 băieți și 8 fete, cu vârste cuprinse între 10 și 12 ani. Am ales ca experimentul pedagogic să fie realizat pe un eșantion experimental unic.

IV.5.4. Eșantinul de conținut

Experimentul didactic a constat în abordarea conținuturilor din cadrul disciplinei școlare Educație civică, într-o manieră activă, utilizând diferite metode didactice, care să conducă la activizarea și îmbogățirea vocabularului prin implicarea activă și interactivă a copiilor, în procesul instructiv-educativ.

Un rol important în stabilirea eșantionului de conținut îl are studiul documentelor școlare, curriculum-ul cu obiectivele și temele prevăzute la disciplina Educație civică, manualul de Educație civică (ed.Aramis, 2016), ghidul metodologic de aplicare a programei în ciclul primar, cât și metodica predării acesteia în ciclul primar.

Învățătoarea clasei experimentale susține lecțiile de educație civică conform programei și a planificării calendaristice. Unitatea care cuprinde tema abordată în cercetarea noastră este cea de-a treia unitate din semestrul al doilea, fiind urmată de următoarele lecții aferente unității de învățare:

Unitatea III: Drepturile unniversale ale copilului

Lecția 1

• Drepturile și îndatoririle copilului (I)

• Lectură: Piatra albastră, de Bruno Ferrero

Lecția 2

• Drepturile și îndatoririle copilului (II)

• Lectură: Însemnări de lector, de Mircea Sântimbreanu

Lecția 3

• Respectarea și încălcarea drepturilor copilului

• Lectură: Pantofii roșii, de N. Calma

• Recapitulare

• Lectură: Deschid ușa…, de Titel Constantinescu

• Evaluare

• Recapitulare finală

• Evaluare finală

Am venit în urma acestor lecții pentru a consolida informațiile transmise de către învățătoare, prin diferite activități susține la clasă alături de elevi și de părinți.

IV.6. Metodologia cercetării

Sistemul metodelor de cercetare pedagogică reprezintă ansamblul metodelor și procedeelor utilizate în cercetarea științifică a fenomenului educațional, pentru pătrunderea în esența lui și pentru descoperirea de noi adevăruri. Metodele de investigație aplicate în lucrare nu sunt altele decât cele prezente în metodologia cercetării, dar adaptate particularităților de vârstă ale copiilor școlari.

Astfel, pentru investigarea problemei de cercetat am utilizat următoarele metode de lucru: metoda observației, metoda testelor, metoda anchetei pe bază de chestionar.

1. Metoda observării sistematice.

Ca metodă de colectare de date în cercetările pedagogice, metoda observației sistematice constă în urmărirea intenționată, metodică și sistematică a unui eveniment sau a unui complex de evenimente educaționale, în condiții obișnuite de existență și desfășurare (fără nici o intervenție din partea cercetătorului), în scopul explicării, înțelegerii și ameliorării lor. Observația este o metodă prin care copiii percep activ și sistematic obiectele lumii înconjurătoare în scopul cunoașterii unor trăsături esențiale ale acestora.

2. Metoda anchetei pe bază de chestionar

Ca metodă de cercetare pedagogică, aceasta presupune strângerea sistematică a unor informații despre viața unui individ sau grup social, în cazul nostru fiind vorba despre elevi și părinții acestora, urmată de interpretarea rezultatelor și a răspunsurilor, în vederea desprinderii semnificației lor. Chestionarul poate oferii informații cu referire la părerea și cunoștintele celor chestionați, elevi și părinți, că pe urmă să aibă loc analiza datelor oferite, acesta a înlocuit testul inițial. Cu ajutorul chestionarului, ca instrument de investigare, se pun întrebări și probleme concrete care determină diverse răspunsuri din partea celor anchetați. Din punct de vedere al conținutului informațiilor, chestionarul este unul de tip administartiv, de date factuale ce are în vedere date obiective, ce pot fi observate și verificate direct.

3. Metoda testelor

Această metodă vizează colectarea de informații caltative și cantitative, în vederea cunoștințelor persoanelor cărora a fost aplicat testul. Testele pedagogice au mai oferit informații cu privire la nivelul de capacitățile, competențele și comportamentele elevilor, asigurând conexiunea dintre obiectivele de evaluare, conținuturi și itemi. Probele au avut caracter mixt inspectând atât capacitatea de reproducere a unor cunoștințe cât și modul de analizare și de aplicare a cunoștințelor dobândite în rezolvarea unor situații noi.

4. Metoda analizei produselor și a cercetării documentelor

O imagine mai clară a personalității și a comportamentelor copiilor s-a putut observa mai cu ajutorul metodei analizei și a cercetării documentelor: desene, portofolii, fișe de lucru, compuneri, obiecte confecționate manual etc.

IV.7. Experimentul psihopedagogic / didactic:

Prin experimentul psihopedagogic are loc punerea în aplicare și testarea ipotezei și se urmărește rezultatul obținut al variabilei independente (drepturile și obligațiile copilului) asupra variabilei dependente (gradul de interacțiune dintre copil și părinte) în scopul verificării ipotezei. Experimentul are ca scop examinarea și optimizarea proceselor pedagogice, îmbunătățind sau chiar schimbând anumite abordări didactice. Etapele experimentului psihopedagogic sunt:

1. Etapa preexperimentală- pretestul

2. Etapa experimentului formativ

3. Etapa postexperimentală- de control

IV.7.1. Etapa preexperimentală- pretestul

Etapa preexperimentală /Pretestul, are rolul de a stabili nivelul existent al cunoștințelor în momentul inițierii experimentului psihopedagogic la eșantionul experimental; datele de start care sunt vizate sunt nivelul general al grupului și structura sa valorică.

În urma studierii documentelor școlare și analizarea situației la învățătură a copiilor la disciplina Educație civică pe semestrul I, am constatat următoarea situație prezentată în figura de mai jos:

Tabelul nr.1.IV

Situația la învățătură la disciplina educație civică, pe semestrul I

După analizarea situației școalre a elevilor pe semestrul I, am aplicat un test inițial ca metodă de cercetare a etapei preexperimentale am ales metoda anchetei pe bază de chestionar, iar ca instrument am folosit chestionarul (Anexa 1). Cu ajutorul acestui chestionar putem analiza și observa nivelul de cunoștințe legate de educația civică, în special cunoștințe în ale drepturilor și îndatoririlor copilului, existente până în acest moment. Acest chestionar a fost aplicat atât copiilor cât și unuia dintre părinții/tutorele copilului

Chestionar privind drepturile și îndatoririle copilului

1. Bifează drepturile copilului, pe care le cunoști:

2. Bifează îndatoririle copilului!

În urma chestionarului aplicat la eșantionul experimental am constatat că: 4 copii își cunosc drepturile și îndatoririle, 4 copii își cunosc doar drepturile, 5 copii își cunosc doar îndatoririle, iar 7 nu își cunosc nici drepturile și nici îndatoririle. Având în vedere faptul că numărul grupului experimental este în număr de douăzeci de elevi, tot atâția părinți au completat chestionarul (doar unul dintre părinții/tutorele copilului a completat chestionarul)

Rezultatele obținute de elevi și părinți în urma administrării acestui chestionar/test inițial au fost înregistrate în următorul tabel (tabelul nr. 2.IV) și pot fi comparate pe diagrama alătrurată (fig. 3.IV):

Tabelul nr 2.IV.

Rezultatele obținute de elevi și părinți în urma completării chestionarului

Figura nr.3.IV.

Diagrama de comparație a rezultatelor obținute în urma aplicării chestionarului

Analizând și comparând situația școlară a elevilor în urma rezultatelor obținute la testul inițial/chestionar, am ajuns la concluzia că cele două eșantioane de participanți, elevi și părinți, sunt aproximativ la același nivel de dezvoltare, existând mici diferențe, care vor fi urmărite pe parcursul cercetării.

IV.7.2. Etapa experimentului formativ

În această etapă a experimentului a fost introdusă eșantionului experimental, variabila independentă și anume: cunoașterea drepturilor și obligațiilor copilului atât de către cadru didactic, de părinte și mai ales de către copil.

La eșantionul de control, activitatea instructiv-educativă s-a desfășurat conform programei sub îndrumoarea învățătoarei, în mod tradițional, fără să fie influențată de modificările introduse la lotul experimental, pentru a se putea observa schimbările ce au loc în cele două eșantioane. Pe parcursul experimentului am utilizat metode moderne de predare-învățare-evaluare, cum ar fi: metoda pălăriilor gânditoare, brainstorming-ul, jocul de rol, diagrama Venn, harta conceptuală.

Prima lecție susținută face parte din unitatea de învățare numărul 6 „Drepturile universale ale copilului”, tema acesteia fiind ,,Drepturile și îndatoririle copilului(I)”. În urma lecției propuse, elevii reușesc să identifice drepturile universale ale copilului și îndatoririle care decurg din aceste drepturi în texte literare, imagini, desene animate, exemple date sau din viața reală și să le aplice în viața personală. Metodele didactice folosite i-au determinat pe elevi să colaboreze în vederea obținerii reușitei echipei și să găsească cele mai bune soluții pentru rezolvarea unor probleme impuse sau apărute pe parcursul lecției. Sarcinile de lucru propuse au fost diverse, iar rezolvarea lor de către elevi a dus la creșterea nivelului de comunicare și exprimare liberă în vederea temei propuse.

Obiectivele propuse pentru această lecție au fost următoarele

să extragă ideile principale din textul dat;

să compare situații care privesc drepturi și îndatoriri ale copilului;

să evidențieze importanța respectării drepturilor copilulu;

să identifice îndatoririle copilului pe baza informațiilor transmise.

Ținând cont de conținutul și obiectivele propuse, am utilizat urmatoarele metode didactice în scopul dirijării lecției: brainstorming-ul, jocul de rol, harta conceptuală. Mijloacele didactice prezente în lecție au fost: planșa, fișe de lucru, tabla, manualul, cretă colorată, prezentare Power Point.

Lecția propusă s-a desfășurat pe etape, organizând clasa astfel încât ambianța să fie una cât mai plăcută, am continuat cu captarea atenției unde am folosit un text lacunar (Anexa 3) fiind prezente sitații de rezolvare a problemei.

După anunțarea temei și a obiectivelor, a continuat dirijarea activității printr-o prezentare Power Point cu informații referitoare la drepturile copilului, urmată de utilizarea metodei hărții conceptuale cu referire la drepturi în măsura în care au fost înțelese și reținute de elevi (Anexa 4). La etapa de obținere a performanței, copiii au avut de identificat îndatoririle în funcție de drepturile notate (Anexa 5).

La sfârșitul activității a avut loc asigurarea feed-back-ului prin exemple de drepturi respectate atât de copii cât și de părinții lor împreună cu rezolvarea fișei de lucru unde au avut de numit drepturile care reies din textele sugerate la prima cerință. La cea de a doua cerință au avut de identificat ce drepturi ale copilului au fost încălcate în situațiile date, iar la ultima cerință au descoperit îndatoririle copilului sugerate de enunșurile date (anexa 12). Tema pentru casă a constat în realizarea unui eseu cu activitățile desfășurate cu părinții și familia.

Activitatea și obiectivele propuse au fost atinse, colectivul de elevi a participat activ la lecția de predare-învățare, metodele folosite au avut succes și au activizat elevii. Foarte bună a fost și cooperarea dintre elevi și mai ales exprimarea ideilor și opiniilor legate de subiectul lecției.

Cea de a doua lecție susținută la aceeași unitate de învățare, cu tema „Drepturile și îndatoririle copilului (II)” conform planificării calendaristice. Pe parcursul acestei lecții se consolidează cunoștințele asimilate anterior, urmărind un scop clar, de a utiliza și respecta drepturile în viața reală și personală, de zi cu zi, a elevilor.

Obiectivele operaționale:

să denumească cel puțin o instituție care apără drepturile copilului, fără a avea acces la surse de informare;

să identifice cel puțin un drept al copilului prezentat într-un fragment literar sau ilustrat cu ajutorul imaginilor;

să găsească cel puțin doua asemănări și două deosebiri ale drepturilor și îndatoririlor copilului;

să analizeze situații în care drepturile copiilor au fost respectate sau încălcate, precizând 1-2 îndatoriri care decurg din dreptul respectiv.

Metodele folosite în cadrul acestei lecții au fost: diagrama Venn, brainstorming-ul, jocul de rol, având un efect pozitiv asupra copiilor. Mijloacele didactice : poezii, fragmente din manual,

Clasa a fost organizată într-un mod cât mai benefic în vederea stimulării atenției

copiilor. Captarea atenției s-a efectuat cu ajutorul unor poezii pe baza subiectului abordat ce au fost analizate și recitate (anexa 6).

La dirijarea atenției am folosit metoda brainstorming-ului ca realizare a obiectivelor propuse, elevii având cerința de a scrie cât mai multe idei despre ceea ce îi inspiră sigla/simbolul (anexa 7). După realizarea brainstorming-ului copiii au realizat un joc de rol în care împreună cu un coleg, au interpretat rolul unui părinte și al copilului său. Aici s-au putut observa comportamente din cadrul familiei și relațile stabilite dintre copil și părinte.

Obținerea performanțelor a implicat folosirea metodei didactice a diagramei Venn (anexa 8), unde s-au stabilit asemănări și deosebiri între drepturile și îndatoririle copilului pe baza cunoștințelor formate anterior. La sfârșitul lecției elevii au avut ca și temă de realizat un proiect pe o coală A3, împreună cu părinții, unde își notează copilul drepturile care consideră că nu sunt în totalitate sau chiar deloc respectate de către părinte, iar părintele să noteze în paralel îndatoririle pe care copilul nu le respectă, urmând ca această temă să fie analizată în cadrul lecției următoare.

Cea de-a treia lecție se desfășoară atât cu elevii cât și cu părinții acestora, în vederea împunătățirii relației dintre aceștia, a comunicării și aprecierii efortului depus de fiecare.

Obiectivele operaționale ale lecției:

să dezvolte un anumit drept în funcție de cerința dată;

să de-a exemple de situații în care drepturile i-au fost încălcate;

să rezolve cerința dată în funcție de pălăria pe care o reprezintă.

Metodele folosite în cadrul lecției sunt: metoda „pălăriilor gânditoare”, descrierea, conversația, proiectul, jocul de rol. Mijloacele prezente în activitatea desfășurată sunt: planșe, imagini, pălării colorate, poezii.

Mai întâi pentru a-și arăta aprecierea față de părinți, copiii recită poezia „Frumoși ca sfinții” de Grigore Vieru (anexa 9). Versurile poeziei se adresează părinților și au ca scop „înfrumusețarea” începutului activității desfășurate.

În continuarea lecției, a dirijării învățării, elevii vor lucra cu părinții și vor prezenta coala A3 completată anterior la tema pentru casă. Fiecare elev va ieși în fața clasei împreună cu un părinte și vor citi ceea ce au notat, adică drepturile copilului mai puțin respectate de către părinți și obligațiile nesăvârșite de către elev. Astfel se pot aplica remedieri în ceea ce privește drepturile și îndatoririle copilului în cadrul familiei. După ce prezentarea a avut loc alături de soluții de remediere a relației copil-părinte, se va organiza un schimb de roluri, între copil și părinte, fiecare improvizând și folosind limbajul celuilalt (mama/tata va deveni copil, iar copilul devine mamă/tată).

Pentru obținerea performanțelor, elevii, alături de părinți, au fost grupați în șase echipe conform culorilor pălăriilor.

Pălăria albă – informează

Ce instituții pot apăra și promova drepturile copiilor?

Pălăria roșie – spune ce simți

Spune ce simți atunci când un drept îți este încălcat/ când o îndatorire nu este respectată.

Pălăria neagră – aspecte negative

Cu ce aspecte nu ești de acord, când vine vorba de respectarea și apărarea drepturilor copiilor aflați în situații de risc?

Pălăria galbenă – aspecte pozitive

Care sunt avantajelerespectării drepturilor?

Pălăria verde – idei noi

Propune modalități prin care s-ar respecta mai mult drepturile copilului.

Pălăria albastră – clarifică

De ce consideri că e bine să exise organizații care să apere și să promoveze drepturile?

Pentru a încheia activitatea, atât copiii, cât și părinții lor, își notează pe bilețele diferite gânduri, părerei de bine/rău și chiar promisiuni înspre o relație mai bună ce vor fi puse într-un borcan al gândurilor. Ori de câte ori vor avea ceva de spus sau vre-un gând ce îi frământă, vor nota din nou pe bilețele și le vor așeza în borcan.

În urma lecției deschise, relația copil-părinte a suferit schimbări pozitive considerabile.

IV.7.3. Etapa postexperimentală / de control

Pentru a verifica cunoștințele dobândite pe tot parcursul desfășurării experminetului, am aplicat un test de evaluare sumativă(anexa 11). În urma acestui test se pot trage concluzii și idei, în vederea îmbunătățirii proceselor didactice. Evaluarea a avut loc la sfârșitul semestrului al doilea, 2017-2018, care s-a suprapus cu evaluarea sumativă a elevilor.

Obiectivele acestui test au fost:

Observarea evoluției grupului experimental

Indentificarea eficienței experimentului pedagogic

Notificarea diferențelor rezultatelor obținute

Observarea nivelului de relaționare dintre copil și părinte

În elaborarea acestui test au fost cuprinse concepte specifice disciplinei Educație civică prevăzute în programa școlară pentru clasa a IV-a. Cerințele testului propuse au fost atent alese, tocmai pentru a observa gradul de asimilare a informațiilor și cunoștințelor acumulate.

Testul a fost administrat elevilor și unuia dintre părinții acestuia în scopul identificării evoluției acestora în abordarea unor situații problemă și a dezvoltării cunoștințelor legate de subiectul cercetării.

În urma testului s-a urmărit:

să enumere drepturi ale copilului și îndatoriri ale acestuia;

să găsească relația dintre un cuvânt și dreptul la care se referă;

să stabilească valoarea de adevăr a afirmațiilor;

să recunoască dreptul sau îndatorirea la care se referă un enunț;

să alcătuiască propoziții cu cuvinte date.

Notarea testului nu s-a făcut prin acordare de calificative ci prin cantitatea de cunoștințe formată în urma etapei experimentale și anume câți copii și câți părinți cunosc drepturile și îndatoririle, câți cunosc doar drepturile, câți cunosc doar îndatoririle și câți nu cunosc nici drepturile nici îndatoririle.

TEST FINAL

Drepturile copilului

1. Notează trei drepturi ale copilului pe care le consideri prioritare:

____________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________

2. Scrie trei îndatoriri ale copilului:

____________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________

3. Unește cuvintele din partea stângă, printr-o linie, cu drepturile corespunzătoare:

joc dreptul la familie

nume dreptul la religie

ziare și cărți dreptul la identitate

sănătate dreptul la recreere și joc

școală dreptul la opinie

cuvânt dreptul la informație

părinți dreptul la sănătate

înger dreptul la educație

4. Completează cu A (adevărat) sau F (fals) următoarele afirmații:

Toți copiii au dreptul la viață.

Copiii nu trebuie să spună liber ce gândesc.

Și tu ai dreptul la serviciile de sănătate, medicale gratuite.

UNICEF apără drepturile copiilor din întreaga lume.

Familia este cea dintâi care apără drepturile copiilor.

5. Unește ceea ce se potrivește:

drept Orice elev poate folosi baza materială a școlii.

Fiecare elev trebuie să nu distrugă baza materială a școlii.

Orice elev trebuie să prezinte carnetul de elev la cerere.

îndatorire Toți elevii trebuie să respecte normele de protecția muncii.

Elevii trebuie să frecventeze cu regularitate cursurile.

6. Alcătuiește propoziții cu următoarele cuvinte: drept, viață decentă, beneficiază, ocrotește, violență.

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Itemii testului sunt:

cunoaște atât drepturile cât și îndatoririle copilului

cunoaște doar drepturile copilului

cunoaște doar îndatoririle copilului

nu cunoaște nicio variantă

În urma distribuirii testului final am dedus faptul că variabila independentă a avut un efect pozitiv asupra variabilei dependente. Majoritatea persoanelor testate au știut și drepturile și îndatoririle copilului, câte doua persoane au știut doar drepturile sau doar îndatoririle, neexistând persoane care să nu cunoască vreo variantă.

Așa cum se poate observa în tabelul de mai jos (tabelul nr. 3.IV) avem 17 copii care își cunosc și drepturile și îndatoririle, 2 își cunosc doar drepturile și doar un singur copil își cunoaște doar îndatoririle. Pe coloana următoare a tabelului îi găsim pe părinți, care cunosc drepturile și obligațiile copilului în număr de 16 dintre aceștia, 2 părinți cunosc doar drepturile și 2 cunosc doar îndatoririle.

Tabelul nr 3.IV

Rezultatele obținute de elevi și părinți în urma distribuirii testului final

Figura nr. 4.IV

Diagrama rezultatelor obținute la testul final

Așa cum se observă în tabelul și diagrama de mai sus, evoluția elevilor și a părinților este semnificativă, ne mai existând persoane care să nu cunoască cel puțin un drept sau o îndatorirle a copilului. Testul final a avut succes și se pot constata îmbunătățiri și la gradul de relaționare al copilului cu părintele acestuia.

IV.8. Prezentarea rezultatelor obținute. Analiza lor calitativă și cantitativă

În cele ce urmează vom prezenta rezultatele obținute de către eșantionul experimental, de elevii și părinții acestora, atât la etapa preexperimentală cât și la cea postexperimentală în urma distribuirii testului inițial și cel final. Scopul testelor distibuite a fost de a identifica cât mai ușor cu putință evoluția sau inevoluția grupului experimental.

Diagrama rezultatelor obținute la testul inițial

Diagrama rezultatelor obținute la testul final

Tabelul nr. 4.IV

Evoluția elevilor și al părinților

După cum se poate observa la testul final, numărul copiilor și părinților care cunosc atât drepturile cât și îndatoririle, a crescut.

Dacă stăm sa comparăm rezultatele obținute la testul inițial cu cele de la testul final, observăm ca diferența este semnificativă, numărul copiilor și al părinților care cunosc drepturile copilului a crescut de la 4 la 17 respectiv 3-16, cu o diferență de 13 persoane. Astfel vedem că munca depusă nu a fost în zadar, ci performanțele sunt vizibile.

Am aspirat la promovarea unei atitudini democratice și de asumare a rolului pozitiv al părinților în educația copilului, la îmbunătățirea relației copil-părinte-societate prin cunoașterea drepturilor și mai ales la dezvoltarea unei atitudini stimulative în rândul personalului didactic față de părinți. Obiectivele au fost atinse prin proiectarea unor lecții și activități la clasă împreună cu părinții elevilor, astfel încât să se transmită cât mai corect și precis informații legate de drepturile și obligațiile copilului.

De asemenea copilul a ajuns să cunoască cum să procedeze atunci când una sau mai multe drepturi îi sunt încălcate și cum să își promoveze drepturile. Copilul nu numai că a devenit mai protejat, dar a devenit și mai responsabil odată ce își cunoaște îndatoririle de copil și de elev, sau de membru al comunității din care face parte.

Concluzii

În lucrarea Importanța cunoașterii drepturilor și obligațiilor copilului în relația copil – părinte am urmărit să determinăm copilul să ceară ceea ce își dorește și să își exprime propria opinie în legătură cu acțiunile ce îl privesc

Am inițiat această lucrare, din dorința de a-i determina pe copii să conștientizeze valoarea lor în raport cu societatea din care fac parte, de a-i informa că au drepturi universal recunoscute, care le oferă posibilitatea de a crește, de a se dezvolta într-un cadru propice. Copilul este generația fără de care tot ceea ce ne înconjoară, nu ar exista.

În cercetarea efectuată a fost necesară utilizarea experimentului psihopedagogic, adică a observației provocate în contextul său natural (sala de clasă) prin introducerea variabilei independente (cunoașterea drepturilor și îndatoririlor copilului de către copil și părinte) la eșantionul experimental. Ca urmare a introducerii acestei variabile apare variabila dependentă (gradul de interacțiune dintre copil-părinte) care a suferit schimbări

Am fost uimiți să descoperim că puțini sunt părinții care cunosc sau au auzit de „Declarația drepturilor copiilor” și care sunt de fapt aceste drepturi. Astfel ne-am hotărât să intervenim asupra acestui fapt, derulând activități în care părinții au fost implicați direct. Reacția lor a fost una pozitivă, aceasta devenind parte integrantă la multe din activitățile desfășurate în cadrul școlii.

Pentru ca astfel de cazuri, precum al copiilor maltratați și constrânși de la tot ceea ce li se cuvine prin drept să nu fie foarte frecvente, este necesară o pregătire și formare a copiilor și părinților în spiritul valorilor democratice și al drepturilor copiilor.

În concluzie este important ca orice persoană, fie copil, fie părinte, să își cunoască drepturile sale și pe ale celorlalți, astfel încât să nu existe neplăceri. Scopul cercetării a fost atins cu brio, cu ajutorul variabilelor: dependentă și independentă.

Un cadru didactic nu poate realiza ce instrument important deține, cu ajutorul căruia poate schimba, o generație, o societate, chiat și o lume întreagă. Instrument ce poate fi folosit în schimbarea conceptelor greșite, în scăderea discriminării și a maltratării persoanelor defavorizate și în multe alte lucruri sau fapte greșite.

Părinții care au luat parte la întâlnirile organizate au aflat drepturile fundamentale a copiilor, iar activitățile desfășurate au influențat părinții în respectarea îndatoririlor părintești și la rezolvarea situațiilor dificile aparute pe parcursul educatiei. Asumarea responsabilității față de creșterea, îngrijirea și educarea propiilor copii, a fost și ea una dintre rezultatele pozitive ale cercetării.

Această intevenție a oferit posibilitatea părinților de a reflecta asupra relației  cu propriul copil, motivarea părintelui de a face cât mai bună relația, iar acest lucru se poate realiza numai respectând copilul si drepturile sale. Totodata această intevenție a vizat și prevenirea încălcării drepturilor copilului. Copiii au devenit și ei mai responasbili în ceea ce constă respectarea îndatoririlor de copil și elev.

Rezultatul cercetării a fost unul îmbucurător, observându-se evoluții în ceea ce privește relația dintre copil și părintele sau tutorele acestuia. Având în vedere că viitorul societății și al întregii lumi depinde de copiii, trebuie să facem tot ceea ce ne stă în putință să îi apărăm și să îi îndrumăm spre o viață mai bună, lipsită de griji, conflicte sau neplăceri cauzate din lipsa de cunoștințe.

Bibliografie:

Spiridon,S. (2009) Educația prin iubire, Ed. Arionda, Galați

William A. White, (1919) The mental hygiene of childhood, Little brown and company, Boston

Iolanda Mitrofan, Cristian Ciupercă, (1998) Incursiune în psihosociologia și psihosexologia familiei, Ed. Edit press „Mihaela”, București

Salvați copiii, (2014) Ghid juridic privind promovarea și respectarea drepturilor copilului

Drd. Radu Brăileanu, Considerații privind evoluția instituției drepturilor părintești

Holdevici, I., Neacșu, V. (2006). Consiliere psihologică și psihoterapie în situațiile de criză. București: Editura Dual Tech

Cristina Ipate Toma, Georgeta-Mihaela Crivac, Adina Grigore,(2017) Educație socială, manual pentru clasa a V-a, Ed. ARS LIBRI

Laura Colceriu, (2008) Psihopedagogia învățământului preșcolar

Programa școlară pentru disciplina Educație civică, clasele a III-a – a IV-a (2014) București

Sanda Buzilă, (2014) Metode active în predarea –învățarea educației civice

Tudora Pițilă, Cleopatra Mihăilescu, (2016) manual Educație civică, ed. Aramis

Site-uri web:

http://salvaticopiii.ro – accesat la data de 10.01.2018

http://www.unicef.ro – accesat la data de 16.01.2018

https://ia800403.us.archive.org/31/items/16AshaJyothi/16-Asha%20Jyothi.pdf – accesat la data de 19.03.2018

https://archive.org/details/16AshaJyothi – accesat la data de 19.04.2018

https://archive.org/stream/mentalhygienech03whitgoog#page/n19/mode/2up/search/child+parent+relation – accesat la data de 25.04.2018

https://www.didactic.ro/revista-cadrelor-didactice/cunoasterea-copilului-premisa-a-succesului-scolar -accesat la data de 22.05.2018

ANEXE

Anexa 1

Chestionar privind drepturile și îndatoririle copilului

2. Bifează drepturile pe care le cunoști:

3. Bifează îndatoririle tale!

Anexa 2

Cristina Ipate Toma, Georgeta-Mihaela Crivac, Adina Grigore,(2017) Educație socială, manual pentru clasa a V-a

Anexa 3

Copilul si îngerașul

Se spune că, într-o bună zi,îngerașul însărcinat cu drepturile copiilor pe pământ, a făcut o CONVENTIE cu Dumnezeu să-l lase și pe el să fie copil măcar pentru o zi.Tare mult i-ar fi plăcut!

A semnat o DECLARATIE în fața lui Dumnezeu că se va întoarce. De cum a ajuns pe Pământ, s-a grăbit spre un parc din care se auzea mare larmă.

Copiii unei școli apropiate organizează o expoziție cu desene reprezentând diferite ABUZURI.

Un băiețel LINISTIT, stătea mai departe de grupul de copii. Îngerașul s-a apropiat și a început să-l chestioneze. A aflat că era ADOPTAT . Părinții naturali îl EXPLOATASERĂ, punându-l să cerșească.

Nu fusese la școala până la 8 ani, iar acum recupera din greu. Îngerașul l-a încurajat spunându-i că totul o să fie bine.

Puneți în locul spațiilor, cuvintele următoare:

abuzuri, linistit, exploataseră, declarație, convenție, adoptat.

Anexa 4

Harta conceptuală

Anexa 5

DREPTUL – RESPONSABILITATEA

– de a nu fi discriminat – de a nu-i discrimina pe alții

– de a-ți exprima liber opinia – de a asculta punctul de vedere al celorlalți

– la un nume și o cetățenie – de a-ți iubi și cinsti țara

– de a fi crescut, îngrijit, și educat de părinții tăi – de a-i asculta și respecta pe aceștia

– de a-ți fi respectată personalitatea și individualitatea și de a nu fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare sau degradante – de a-i respecta și de a nu-i umili pe ceilalți

– de a primi o educație care să-ți  permită dezvoltarea aptitudinilor și  personalității tale – de a frecventa cursurile, de a învăța pe măsura capacităților tale și de a-ți respecta dascălii

– de a fi protejat împotriva abuzului, neglijării sau exploatării – de a nu-i maltrata sau hărțui pe alții

– la îngrijirea sănătății- de a avea grijă de sănătatea tahrănindu-te sănătos, evitând obiceiurile dăunătoare și ferindu-te de accidente

– la odihnă și vacanță și de a participa la activități recreative potrivite pentru vârsta ta- de a nu utiliza în mod greșit timpul tău liber

– de a fi protejat împotriva muncii care îți afectează dezvoltarea ori dreptul la educație, odihnă, vacanță- de a-ți ajuta părinții în gospodărie

– la un mediu înconjurător curat – de a face tot ce-ți stă în putință pentru a-l menține curat

Anexa 6

LEGEA COPIILOR

Copii, avem acum o lege-anume

Făcută numai pentru noi, adică

Să fim toți ocrotiți oriunde-n lume

Să creștem fără griji și fără frică.

FAMILIA

Dimineața, când mă scol,

Mama îmi zâmbește.

Mă întreabă cum mă simt

Și mă sfătuiește.

Tata mă duce la școală.

Cu el mă simt bine.

Mereu mă simt apărat

Când e lângă mine.

Ei sunt familia mea,

Cu ei mă mândresc.

Vreau să fim mereu uniți,

Lângă ei să cresc.

LA ȘCOALĂ

Într-o toamnă, către școală

Eu cu mama am plecat,

Cu-n buchet de flori în mână,

Eram chiar emoționat.

Zi de zi apoi, la școală,

Multe eu am învățat

Și mă străduiesc, în viață

Să fiu un om educat.

Oricărui copil din lume

Acest drept i se cuvine:

De la școală, lucruri bune

Să invete, ca și mine.

Din păcate, mai există

Multe locuri pe Pământ

Unde tot nu se respectă

Al copiilor drept sfânt

Anexa 7

Siglă/simbol

Anexa 8

Diagrama Venn

DREPTURI ÎNDATORIRI

Anexa 9

Frumoși ca sfinții

de Grigore Vieru

O, ce frumoși ne sunt părinții,

Părinții mei, părinții tăi!

Așa frumoși sunt numai sființii,

Numai ființa lacrimii!

Putem trăi în voie bună

Și fără aur sau argint.

E greu să nu ai un prieten,

Străin ești fără de părinți.

Noi știm că ei de dragul nostru

Își poartă crucea bucuroși,

Viață lungă dă-le, Doamne,

Și ține-i veșnic sănătoși.

Anexa 10

Pălăriile gânditoare

Pălăria albă – informează

– Ce instituții pot apăra și promova drepturile copiilor?

Pălăria roșie – spune ce simți

– Spune ce simți atunci când un drept îți este încălcat/ când o îndatorire nu este respectată.

Pălăria neagră – aspecte negative

Cu ce aspecte nu ești de acord, când vine vorba de respectarea și apărarea drepturilor copiilor aflați în situații de risc?

Pălăria galbenă – aspecte pozitive

Care sunt avantajelerespectării drepturilor?

Pălăria verde – idei noi

Propune modalități prin care s-ar respecta mai mult drepturile copilului.

Pălăria albastră – clarifică

De ce consideri că e bine să exise organizații care să apere și să promoveze drepturile?

Anexa 11

TEST FINAL

Drepturile copilului

1. Notează trei drepturi ale copilului pe care le consideri prioritare:

____________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________

2. Scrie trei îndatoriri ale copilului:

____________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________

3. Unește cuvintele din partea stângă, printr-o linie, cu drepturile corespunzătoare:

joc dreptul la familie

nume dreptul la religie

ziare și cărți dreptul la identitate

sănătate dreptul la recreere și joc

școală dreptul la opinie

cuvânt dreptul la informație

părinți dreptul la sănătate

înger dreptul la educație

4. Completează cu A (adevărat) sau F (fals) următoarele afirmații:

Toți copiii au dreptul la viață.

Copiii nu trebuie să spună liber ce gândesc.

Și tu ai dreptul la serviciile de sănătate, medicale gratuite.

UNICEF apără drepturile copiilor din întreaga lume.

Familia este cea dintâi care apără drepturile copiilor.

5. Unește ceea ce se potrivește:

drept Orice elev poate folosi baza materială a școlii.

Fiecare elev trebuie să nu distrugă baza materială a școlii.

Orice elev trebuie să prezinte carnetul de elev la cerere.

îndatorire Toți elevii trebuie să respecte normele de protecția muncii.

Elevii trebuie să frecventeze cu regularitate cursurile.

6. Alcătuiește propoziții cu următoarele cuvinte: drept, viață decentă, beneficiază, ocrotește, violență.

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Anexa 12

FIȘĂ DE LUCRU

DREPTURILE COPILULUI

Numește drepturile copilului, sugerate în textele următoare:

Alina și-a prins degetul în ușa de la intrarea în sala de clasă. Învățătoarea o consolează

și o conduce la cabinetul medical al școlii.

Dumitru este unul dintre cei mai buni elevi ai școlii. Prin munca sa și a învățătoarei

sale, precum și cu sprijinul necontenit al tatălui, Dumitru a reușit să obțină Premiul I la olimpiada națională de matematică.

Pentru a se înscrie la cercul de informatică din cadrul Palatului Copiilor, Ioana a fost

rugată să aducă o copie după certificatul de naștere.

Marcel s-a hotărât: sâmbătă, după ce va lua masa de prânz împreună cu familia, va

începe să lucreze la tema de vacanță.

La concursul de cultură generală, Corina a avut-o ca și adversară, în faza finală, pe

Silvia, o fată blondă, care a trebuit să vină la concurs într-un scaun cu rotile.

_________________________________________________________________________

Ce drepturi ale copilului au fost încălcate în situațiile următoare :

Părinții Ioanei i-au interzis să se mai joace cu colegii ei.

Clara este trimisă în fiecare zi, de bunica ei, la cerșit.

Emil a căzut de pe o scară și s-a lovit foarte rău.. Un trecător a chemat

Salvarea, dar medicul a refuzat să vină aflând că Emil este un copil al srtrăzii.

Ioan nu merge la școală pentru că tatăl lui îl obligă să-l ajute la muncă.

3. Descoperă, apoi scrie îndatoririle copilului, sugerate în următoarele enunțuri :

Mihai studiază, cu multă plăcere, în biblioteca școlii.

Matei și Ahmed sunt colegi de clasă și prieteni. Unul este român, iar

celălalt este arab. Matei îl ajută pe Ahmed în pregătirea temelor la Limba română.

Ana ține seama de sfaturile părinților ! Ei sunt încântați de atitudinea copilului.

Ionel salută întotdeauna cunoscuții pe care îi întâlnește, iar în mijloacele de

transport cedează locul său pe scaun persoanelor în vârstă.