Importanta Cunoasterii, din Punct de Vedere Biomecanic, a Elementelor Tehnice din Fotbal, la Copiii de 6 8 Ani

Biomecanica este o componentă importantă a kinesiologiei și studiază aplicarea legilor mecanicii în științele biologice; conform DEX (1998) biomecanica aplică legile și modurile de raționament ale mecanicii la studiul organismelor vii și, în particular, la om. Preocupările pentru studierea „mecanicii” sistemului uman datează încă din antichitate, de la Aristotel, care a elaborat un studiu cu privire la procesul complex al mersului.[1]

În viziunea autoarei Țifrea Corina, biomecanica este definită ca interdisciplină care descrie, analizează și evaluează mișcarea umană.[2]

După Clement Baciu, biomecanica se ocupă cu studierea formelor care produc mișcarea, a interacțiunii dintre aceste forțe și forțele care se opun. [3]

Începuturile biomecanicii moderne sunt legate de Borelli (1608-1679), elevul lui Galilei, care în tratatul „Analiza locomoției umane” descrie și analizează mișcările musculare și dinamica corpului la om și animale din perspectiva mecanicii.[4]

Elementele tehnice ale jocului de fotbal fac parte împreună cu procedeele tehnice, din conținutul tehnic al acestui frumos sport (sportul rege). Aceste elemente tehnice trebuie cunoscute de către copii, pentru că sunt actele motrice fundamentale, caracteristice jocului și au un caracter general, abstract, valabil ca structură generală a mișcării. Elementele tehnice reprezintă forma generală, a tuturor actelor motrice specifice și aduc după sine prin aplicarea procedeelor tehnice spectaculozitate în jocul de fotbal.[5]

Caracterizarea biomecanică a principalelor elemente tehnice din fotbal

Elementele tehnice sunt cu minge și fără minge (alergări și sărituri specifice jocului de fotbal ), sunt reprezentate de gesturile motrice specifice jocului (lovirea mingii cu piciorul, capul, preluările, conducerea mingii, fentele, deposedările). Elementele tehnice se realizează prin procedeele tehnice concrete (ex: lovirea mingii cu interiorul labei piciorului, exteriorul, șiretul, călcâiul). Procedeele tehnice sunt mijloace tehnice de care se servesc jucătorii pentru a realiza acțiunea de joc.

Elementele tehnice trebuie să facă parte din obiectivele de pregătire a fiecărui antrenor (profesor). În timpul unei pregătiri (antrenament), cam 45-50% se alocă elementelor tehnice, procedeelor tehnice, acțiunilor tehnice și acțiunilor tehnico-tactice.[6]

Succesiunea cunoașterii în învățare a elementelor tehnice cu mingea este următoarea:

1. Lovirea mingii cu piciorul

2. Oprirea, preluarea mingii

3. Conducerea mingii

4. Deposedarea adversarului de mingii

5. Lovirea mingii cu capul

6. Fenta

7. Aruncarea mingii de la margine

Fiecare element tehnic are la bază o biomecanică generală, care trebuie bine cunoscută de către specialist.

1. Elementul tehnic – Lovirea mingii cu piciorul

Biomecanica – se referă la acțiunea pe care o au părțile corpului în timpul execuției:

Elanul – prin mărimea sa determină distanța și forța de lovire

Piciorul de sprijin – pe linia mingii, cu vârful orientat spre direcția de lovire și ușor flectat din genunchi

Piciorul de lovire – are trei faze: una de pendulare posterioară, momentul lovirii mingii și pendulare anterioară

Corpul – este ușor aplecat, iar brațele au o acțiune de echilibrare

Capul și privirea sunt îndreptate concomitent asupra mingii și a terenului

Piciorul de sprijin se orientează cu vârful acestuia spre direcție în care se urmărește transmiterea mingii. Așezarea piciorului de sprijin se poate face pe linia mingii, înaintea sau înapoia acesteia.

Genunchiul piciorului de sprijin este în flexie ușoară, având musculatura contractată, susținând greutatea corpului. Piciorul de sprijin contribuie la păstrarea echilibrului corpului.

Piciorul de lovire pendulează puternic înapoi din articulația genunchiului și a bazinului. După momentul lovirii mingii, pendularea continuă în plan anterior, ca urmare a inerției acumulate în pendularea posterioară.[7]

Procedeele tehnice prin care se poate executa acest element sunt:

Lovirea mingii cu latul (interiorul labei piciorului)

Lovirea mingii cu exteriorul labei piciorului

Lovirea mingii cu șiretul plin

Lovirea mingii cu șiretul interior

Lovirea mingii cu șiretul exterior

Lovirea mingii cu călcâiul

Lovirea mingii cu vârful (mai mult la fotbal de sală)

Lovirea mingii cu genunchiul

2. Elementul tehnic – Oprirea, preluarea mingii

Biomecanica – preluarea se efectuează prin trei mecanisme: prin mișcare, amortizare, contralovire.

Indiferent de partea corpului și de procedeul de preluare, în biomecanica mișcării se disting 3 faze:

de amortizare,

ricoșare,

manevrele ulterioare

Amortizarea are loc în momentul contactului cu mingea, printr-o relaxare musculară, la nivelul segmentului efector al preluării, pe direcția mingii sau pe direcții noi.

Ricoșarea, faza următoare amortizării, este dependentă de viteza mingii și de calitatea amortizării la contactul cu aceasta.

Modificările de tonus muscular, alături de o mobilitate corespunzătoare a articulațiilor angrenate, au o importanță deosebită, reprezentând baza funcțională a efectuării optime a acestora.

Musculatura este relativ relaxată în momentul impactului picior-minge. La preluările pe poziții viitoare, contactul picior minge este combinat cu o manevră de lovire controlată pe direcția dorită, cu o intensitate care să nu îndepărteze prea mult mingea de executant, pentru a fi utilizabilă prin manevrele ulterioare.

Corpul este puțin aplecat, pentru a acoperi mingea, iar brațele, orientate lateral și flexate din articulația cotului, asigurând echilibrul corpului.

Procedeele tehnice prin care se poate executa acest element sunt:

preluarea mingii cu piciorul

preluarea mingii cu abdomenul

preluarea mingii cu pieptul

preluarea mingii cu capul [8]

3. Elementul tehnic – Conducerea mingii

În acest element tehnic, din punct de vedere biomecanic, piciorul de sprijin se așează lateral față de minge, cu vârful orientat spre direcția în care se conduce mingea. Piciorul de execuție, care pendulează, imprimă mingii o mișcare de rostogolire, la o distanță, care să îi permită un control asupra acesteia.

Laba piciorului este contractată, iar în momentul contactului cu mingea este orientată cu vârful spre sol, perpendicular sau oblic pe acesta, în funcție de procedeul folosit.

Corpul are o poziție normală, cu trunchiul ușor aplecat în față, cu brațele îndoite din coate.

Procedee tehnice:

Conducerea mingii cu latul piciorului

Conducerea mingii cu șiretul interior

Conducerea mingii cu șiretul exterior

Conducerea mingii cu șiretul plin

4. Elementul tehnic – Deposedarea adversarului de mingii

Pentru a analiza biomecanica generală a deposedărilor trebuie să afirmăm faptul că, în executarea acestui element tehnic distingem mai multe faze:

faza de preparație,

acționarea propriu-zisă,

încheierea acțiunii.

Jucătorii în apărare trebuie să sesizeze intențiile atacantului și să aleagă procedeul de deposedare și momentul de acționare.

Vis-a-vis de purtătorul temporar al mingii, jucătorul în apărare ia o poziție adecvată, de pregătire, de așteptare a momentului de deposedare. Greutatea corpului este repartizată în egală măsură pe ambele picioare, facilitând deplasarea în orice direcție.

Poziția și acțiunile piciorului de execuție sunt determinate de mișcările și poziția atacantuilui, de poziția mingii. Declanșarea acțiunii apărătorului de face printr-o fandare a piciorului de acționare, într-o poziție de echilibru sau de dezechilibru a corpului. Piciorul de sprijin are rol de susținere a greutății corpului și de asigurare a echilibrului.

Brațele echilibrează corpul, dar se folosesc deseori activ în momentul deposedării pentru crearea de avantaje în disputa cu adversarul.

Procedee tehnice:

Deposedarea frontală

Deposedarea laterală

Deposedarea prin alunecare

5. Elementul tehnic – Lovirea mingii cu capul

Biomecanic, trunchiul se găsește de obicei, într-o ușoară extensie și efectuează o mișcare dinspre înapoi spre înainte, o flexie spre minge. Amplitudinea acestei pendulări a trunchiului determină forța de lovire a mingii cu capul. În cazul lovirii cu părțile laterale ale capului avem de-a face și cu mișcări de rotație ale trunchiului, spre direcția de transmitere a mingii. În cazul în care nu se urmărește transmiterea mingii cu capul la distanțe mari și cu forța, poziția trunchiului se modifica, fiind ușor îndoit, crescând curbura toracală a coloanei vertebrale, scăzând și contracția musculară care însoțește mișcarea.

Forța loviturii cu capul este influențată de gradul de contracție a mușchilor gâtului, care fac mișcările de flexie sau de lateralitate ale capului.

Brațele, ușor îndoite din coate, favorizează acțiunea trunchiului și a capului. Procedee tehnice:

Lovirea mingii cu capul de pe sol

Lovirea mingii cu capul din săritură

Lovirea mingii cu capul din plonjon

6. Elementul tehnic – Fenta

Biomecanic, modificările, schimbările rapide, deseori instantanee al mișcărilor trunchiului și ale picioarelor au un rol important în reușita mișcărilor înșelătoare. Aceste mișcări ale corpului, coordonarea și succesiunea lor nu răspund unor reguli biomecanice stabile.

Componentele biomecanice ale mișcărilor prezintă numeroase modificări, nuanțe, rapoarte, forme, amplitudini și viteze, impuse în special de reacția adversarului.

Mișcările înșelătoare în care rolul preponderent îl are acțiunea trunchiului, se caracterizează prin mutarea , trecerea rapidă a centrului de greutate a corpului, de pe o parte în alta, concomitent cu mișcări de îndoire, aplecare sau răsucire a trunchiului.

În cazul unei intenții de depășire a adversarului pe partea stângă a acestuia, în faza de simulare, executantul îndoaie și apleacă trunchiul în partea stângă, cu trecerea centrului de greutate pe piciorul de sprijin (stângul) care este flexat din genunchi.

În faza de acționare decisivă, prin impulsia energică a piciorului stâng, corpul este propulsat, reactivat spre dreapta, moment în care are loc manevrarea mingii spre dreapta, concomitent cu încercarea de depășire a adversarului.

Mișcarea brațelor contribuie și ea la angajarea pe noua direcție.

Procedee tehnice:

Fenta cu depășirea adversarului (driblingul)

Fenta fără depășirea adversarului (derutarea)

7. Elementul tehnic – Aruncarea mingii de la margine

Biomecanic, în cazul aruncării cu elan, executantul efectuează unul sau mai mulți pași, de mers sau de alergare, cu ținerea mingii într-o mână sau în ambele mâini. În apropierea liniei laterale a terenului, are loc o frânare – oprire a elanului și execuția propriu-zisă. La aruncarea cu elan, extensia trunchiului este mai redusă, forța de aruncare fiind influențată de viteza și lungimea elanului.

În cazul în care aruncarea se încheie cu o cădere în față, este necesară amortizarea căderii, prin flexia brațelor pe sol.

Procedee tehnice:

Aruncarea mingii de la margine de pe loc

Aruncarea mingii de la margine din alergare

Etapele urmărite în procesul de învățare a acestor elemente tehnice, la copiii de 6-8 ani sunt:

Etapa formării corecte a mecanismului de bază

Învățarea având condiții asemănătoare de joc

Perfecționarea prin jocuri școală cu sarcini

Etapa modelării la condițiile de joc

La orice învățare a unui element tehnic mai întâi se învață poziția corectă apoi mișcarea propriu-zisă.

Toate aceste elemente tehnice fac parte din bagajul tehnic, care este în legătură directă cu tactica individuală și colectivă a jocului de fotbal.

Elementele tehnice se învață de la simplu la complex. Ele se pot efectua la început fără adversar, apoi cu adversar pasiv, semiactiv, activ, pentru a putea fi în condiții cât mai apropiate de joc.

Elementele tehnice prin efectuarea procedeelor tehnice, trebuie să aibă execuție și precizie, cerințe valabile, când jucătorul primește mingea în condiții neobișnuite, în mișcare sau chiar este atacat de adversar. Trebuie să mai aibă viteză, care se obține prin rapiditatea mișcărilor, prin simplificarea la maxim a mecanismului de execuție, folosindu-se procedeul cel mai simplu și cel mai indicat pentru situația respectivă și scopul urmărit.

Calitatea execuțiilor elementelor tehnice trebuie folosite în mod util și creator în folosul echipei.

Cu cât bagajul tehnic al unui copil este mai bine pus la punct, prin cunoașterea utilității elementelor tehnice, el poate să le aplice în orice condiții într-un joc de fotbal. Copilul devine mult mai creativ și util în cadrul echipei, dar trebuie să cunoască orice limită al fiecărui element tehnic.[9]

8. Concluzii

Trebuie mentionat ca pentru atingerea inaltei performante in fotbal, este necesar sa se respecte toate etapele pregatirii, cu atat mai mult factorii care sustin educarea calitatilor tehnice. Fara un suport fizic care sa permita insusirea temeinica a tehnicii de executie corecta, performanta sportiva nu se poate realiza. Invatarea elementelor tehnice trebuie sa devina o prioritate a antrenorilor, acesta trebuie sa inceapa timpuriu, de la o varsta frageda. Procesul de invatare a elementelor tehnice, este unul complicat care trebuie respectat pas cu pas in scopul obtinerii unor executii corcte.

Bibliografie

Denischi, A, Marin, IG, Antonescu, D, (1989) – Biomecanica, Editura Academiei RSR, București; p.9;

Țifrea, Corina, (anul) – Biomecanica aplicată pe ramuri sportive, Note de curs, București; pagina 43

[3] Ardelean, G; Filipas, I., 2003, Biomecanica exercițiilor fizice și sportului, Editura

Daya, Arad p 68

[4] Demian, M, (1995) – Curs de fotbal, Universitatea de Vest ‚‚Vasile Goldis” ‚Arad

p.42

[5] Demian, M, Ionescu,V,I,(2007) – Succesul in fotbal, Editura Artpress, Timisoara p.

203

[6] Apolzan,D, (2010) – Fotbal 2010, Editura Bucuresti, Bucuresti p. 304

[7] Neta,Gh, (2008) – Strategia performantei in fotbal, Editura Dacia, Cluj-Napuca p.

183

[8] Cernaianu, C, (2001) – Fotbal manualul antrenorului profesionist, Editura Rotech

Pro p. 102

[9] Miu,St, Velea, F, (2002) – Fotbal specializare, Editura Fundatiei Romania de Maine

p. 85