Importanta Culturii, Originea Si Arealul de Cultura a Speciei Armeniaca Vulgaris

Cuprins

1.1 Importanta culturii, originea si arealul de cultura a speciei Armeniaca Vulgaris

1.2 Particularitati biologice si ecologice

1.2.1 Sortimentul de soiuri

1.2.2 Portaltoii caisului

1.3 Influenta culturii caisului asupra mediului

1.4 Evaluarea critica a metodelor sau proceselor descrise cu avantaje si dezavantaje

1.5 Legislatia de mediu

Cap II. Particularitatile biologice si ecologice ale caisului

2.1 Particularitatile morfologice si biologice

2.2 Cerintele caisului fata de temperatura

2.3 Cerintele caisului fata de umiditate

2.4 Cerintele caisului fata de lumina

2.5 Cerintele caisului fata de sol

Partea a II a. Contributii proprii

Capitolul III Descrierea cadrului natural, a materialului si a metodei folosita in analiza

3.1 Istorie si perspective

3.2 Asezarea geografica

3.3 Studiul reliefului

3.4. Studiul hidroligic

3.5 Studiul pedologic

3.6. Analiza factorilor climatici

3.7 Concluzii privind ecoclimatul Fermei V. Adamachi

3.8 Vegetatia

3.9 Scopul lucrarii si obiectivele urmarite

3.10 Materialul biologic, metodele de cercetare si calcul utilizate

3.10.1 Materialul biologic

3.10.2 Metodele de cercetare

Capitolul IV Rezultate proprii

4.1 Date privind masuratorile biometrice ale pomilor

1.1 Importanta culturii, originea si arealul de cultura a speciei Armenica Vulgaris`

Caisul cu numele sau stiintific Armeniaca Vulgaris, este una din cele mai vechi specii pomicole cultivate de om. De mii de ani, pentru unele popoare, fructele sale au servit nu numai ca hrana dar si ca medicament (Miller-1994)

Caisele sunt recunoscute pentru valoarea lor alimentara si proprietatile terapeutice care sunt determinate de prezenta in concentratii ridicate de zaharuri, acizi si saruri minerale, vitamine si alte substante nutritive si biocatalizatoare. Fructele proaspete contin vitaminele C, PP si A, Valoare energetica este de 21-77 calorii /100g.

Deoarece caisele au o valoare energetica scazuta, sunt indicate in dietele de slabit ca inlocuitor al alimentatiei normale. Au fost folosite si de medicii arabi in combaterea anemiei si pentru afectiuni ale gatului.

Un avantaj al caisului este ca intra repede pe rod, inca din anii 2-4 de plantare, producand mult si relativ constant. Totusi, un dezavantaj il reprezinta rezistenta scazuta la temperaturi sub 0 grade C. si puterea slaba de aclimatizare

Caisul se cultiva pentru fructe ce se comercializeaza vara pentru consum in stare proaspata, avand o valoare economica ridicata, sau pentru prelucrare industriala (compot, dulceata, gem, nectar, congelate, distilate,etc)

In conditiile tarii noastre perioada de maturare a caiselor dureaza cca. 30-40 de zile, incadrandu-se intre sfarsitul lunii iunie si jumatatea lunii august. Limitele acestei perioade sunt influentate in mod direct de conditiile climatice anuale, in ultimii 10 ani inregistrandu-se decalaje ale maturarii fructelor de 5 pana la 40 de zile.

Durata de viata a pomilor variaza in functie de originea geografica a soiurilor. Din acest punct de vedere s-a stabilit ca soiurile din grupa asiatica sunt mai longevive decat cele din grupa europeana. Un alt element de determinare a duratei de viata a caisilor este ritmul grabit de crestere si dezvoltare a acestora.

Inca nu se stie care este originea caisului, totusi s-au gasit urme ale acestuia care dateaza de peste 4000 de ani, in China, unde caisul a fost mentionat in scrierile imparatului YU.

Potrivit lui Bretschneider, prin anul 3000 i.e.n. cultura caisului era in voga, iar prin jurul anului 2000 i.e.n., in timpul imparatului SHEN-LU, caisele erau fructele cele mai raspandite.

Evreinoff precizeaza ca leaganul culturii de cais, ar fi pe culmile muntilor Tian San si Pamir, in tinutul Sogdiane. Caisele ar fi fost foarte apreciate de populatia locala, datorita procentajului ridicat de zahar. In acele zone, de exemplu, o caisa uscata, poate ajunge la un continut de zahar de 48 %, si miezul samburilor contribuie la obtinerea de ulei pentru consum.

In ceea ce priveste raspandirea caisului in Europa, aceasta s-a realizat pe 3 cai:

Pornind din Asia Centrala, prin tarile balcanice, poposind in Ungaria, primind denumirea de cais (kaysi)

Din Asia Centrala prin Caucaz, Crimeea, Iran si Turkmenistan, luand denumirea ucraineana “Jerdeli”, ce ar reprezenta prun galben.

Din Asia Centrala, prin Siria, Arabia si Armenia, ajungand in tari precum: Spania, Italia s.a.m.d.

Din punctul de vedere al raspandirii caisului, acesta se intinde intre paralele 35 grade latitudine sudica, si 50 grade latitudine nordica. In cazul in care, conditiile cultivarii caisului sunt favorabile, se poate cultiva chiar mai in nord. (Gautier,1988)

Cultura caisului a avut o mare raspandire, pe plan mondial, in emisfera nordica, in Europa si Asia, in tari precum Franta, Anglia, Spania, pana in Japonia.

Facand comparatia cu celelalte specii pomicole, cultura de cais nu este foarte mare, avand o suprafata de aproximativ 350 mii hectare.

Repartitia suprafetelor culitvate cu Armeniaca Vulgaris pe plan moldial (Buletin FAO 2014)

(Sursa: http://faostat3.fao.org/faostat-gateway/go/to/download/Q/QC/E )

PARTICULARITATI BIOLOGICE SI ECOLOGICE

Sortimentul de soiuri

Caisele, precum si produsele pe baza de caise, au o valoare alimentara ridicat. Datorita acestui fapt, specialistii din domeniul cercetarii stiintifice, sa creeze sau sa introduca in cultura unele soiuri care sa faca fata conditiilor climatice din Romania. Caisul este o specie pomicola pretentioasa la conditiile climatice, mai ales slaba rezistenta la inghet, fapt ce impiedica raspandirea in masa, pe plan mondial.

In Romania, conditiile cele mai favorabile culturii de cais, se gasesc in partea de sud si vest . Sortimentul cultivat este format din 26 de soiuri, dintre care 6 sunt soiuri straine, iar restul sunt autohtone, au o productivitate ridicata, acoperind consumul pe o perioada de 3 luni, respectiv iunie-august. O caracteristica importanta a acestor soiuri o reprezinta rezistenta la temperaturile scazute.

Dintre soiurile cu coacere timpurie, se recomanda Viorica, Saturn, Carmela, iar dintre cele tarzii: Litoral si Comandor.

Portaltoii caisului

In acest moment, tara noastra nu are portaltoi vegetativi omologati.

Portaltoii trebuie sa corespunda atat la rezistenta contra bolilor si daunatorilor, cat si la pieirea prematura.

Dintre portaltoii mai importanti ai caisului, amintim:

Zarzarul – este rezistent la perioadele secetoase, avand o productivitate mare.

Corcodusul

Caisul Franc – este un portaltoi provenit de la soiuri cu maturare tarzie

Constanta 14 – are productivitate buna, frunctele sunt mici,

Constanta 16 – prezinta vigoare mare, productivitate buna, frunctele sunt medii, a fost omologat in Constanta

Albe Mici – a fost omologat in zona Bihorului, productivitate ridicata, intra repede pe rod.

Influenta culturii caisului asupra mediului

Caisul participa la procesul de fotosinteza, eliberand oxigen in natura, iar pe de alta parte, preia dioxidul de carbon. Este stiut faptul, ca se preteaza cultivarea acestora in apropierea oraselor, si nu numai, intrucat are un rol important in purificarea aerului si in consumul populatiei.

Un alt rol al culturii de cais, se manifesta prin intermediul evapotranspiratiei. In urma acestui proces, creste umiditatea din aer,realizeazandu-se o anumita umbrire . Aceasta determina scaderea temperaturii aerului cu cateva grade Celsius, formandu-se astfel un microclimat potrivit faunei si florei.

Caisii au un rol important si asupra solului, mai ales in zonele cu alunecari de teren, datorita sistemului radicular foarte dezvoltat. Prin schimbul de elemente ce se realizeaza in sol, caisii pot modifica pH-ul acestuia, cat si nivelul concentratiei anumitor poluanti.

Biodiversitatea este la randul ei in asociatie cu cultura de cais. Unele specii de insectele traiesc mai mult in preajma caisilor, deoarece acestia le ofera hrana mult dorita. Sunt unele ciupeci si bacterii ce se dezvolta doar pe cais, pot influenta intr-un mod neplacut productia, insa ajuta alte specii sa se dezvolte prin intermediul simbiozei.

Caisul face parte din grupa producatorilor, pentru ca e capabil sa transforme energia in hrana, comparative cu omul care transforma hrana in energie pentru a putea functiona.

1.4 Evaluarea critica a metodelor sau proceselor descrise cu avantaje si dezavantaje

Legislatie de mediu

Exista un numar foarte mare de strategii si acte normative, ce contin anumite fundamente ce “indruma la dezvoltarea durabila a societatii”, iar pe de alta parte, si felul de indeplinire a acestora. Aceste fundamente sunt clasificate astfel : interne, comunitare si international.

Legislatia internationala de mediu este compusa din tratate si conventii , decizii neobligatorii si obligatorii, planuri de masuri, doctrine, declaratii de fundamente .

Tratatele si conventiile, precum si protocoalele si acordurile contin modalitati de cooperare, aplicare si control, cum ar fi : Conventia privind protectia marii (1982), Conventia cadru a Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice (1992), Conventia privind diversitatea biologica (1994), Conventia pentru combaterea desertificarii in tarile afectate grav de seceta si/sau de desertificari,in special in Africa (1998), Conventia privind evaluarea impactului asupra mediului in context transfrontiera (2001), Conventia privind accesul la informative,participarea publicului la luarea deciziei si accesul la justitie in problem de mediu (2000).

Dupa insusirea conventiilor si a tratatelor de catre Parlament,in conformitate cu dispozitiile art. 11 din Constitutie,.acestea fac parte din dreptul intern. Tratatele referitoare la protectia mediului cuprind si procedure de amendare si planuri de actiune ce contin masuri complementare:acorduri-cadru ce trebuie ulterior inglobate in dreptul intern.

Daca deciziile obligatorii sunt rare,deciziile neobligatorii care provin de la organisme interguvernamentale sau conferinte international,sunt in numar mare si au o importanta din ce in ce mai mare in cadrul mecanismelor de cooperare la nivel mondial. Acestea pot imbraca forma unor recomandari-declaratii de fundamente,directive sau programe de actiune.

Aceste declaratii de fundamente nu contin neaparat felul in care trebuie indeplinite actiunile, dar decid in linii mari cum trebuie procedat in cadrul actiunilor de cooperare pe plan international sau intern, din cadrul strategiilor si politicilor de protejare a mediului. De exemplu, Declaratia de la Stockholm din 1972, cat si Declaratia de la Rio din 1992, fac parte dintre declaratiile de fundamente, texte fundamentale pe plan international si national, si guverneaza toata activitatea de protejare a mediului in toate domeniile, chiar si cel legislativ.

Aceste programe de actiune sunt relativ recente si au fost adoptate prima data dupa Conferinta de la Stockholm din anul 1972. Al 3-lea program a avut drept strategie generala, protejarea mediului si a resurselor natural, precum si integrarea politicilor de mediu in celelalte politici comunitare. Cel de-al 4-lea program a fost adoptat intre anii 1987 si 1992, si s-a concentrate pe sectorizarea politicilor de mediu, si anume : adoptarea efectiva a politicilor existente, reformularea impactului asupra mediului cauzat de diverse surse de poluare, aparitia unor noi locuri de munca si accesul publicului la informatie.

Dupa conferinta de la Rio de Janeiro, din 1992, Agenda 21 (Planul de actiune pentru secolul urmator) cuprinde o strategie pe plan mondial, ce cuprinde o diversitate de domenii economice si sociale, unde se gaseste integrata protectia mediului ca o conditie esentiala pentru asigurarea dezvoltarii durabile. Elementele cheie de baza au fost: pastrarea calitatii vietii, asigurarea generatiei viitoare de a-si asigura nevoile, pastrarea accesului in permanenta la resurse naturale, stoparea degradarii mediului.

Anul 2000 a reprezentat anul verificarii rezultatelor PAM5, precum si prevederea prioritatilor inislativ.

Aceste programe de actiune sunt relativ recente si au fost adoptate prima data dupa Conferinta de la Stockholm din anul 1972. Al 3-lea program a avut drept strategie generala, protejarea mediului si a resurselor natural, precum si integrarea politicilor de mediu in celelalte politici comunitare. Cel de-al 4-lea program a fost adoptat intre anii 1987 si 1992, si s-a concentrate pe sectorizarea politicilor de mediu, si anume : adoptarea efectiva a politicilor existente, reformularea impactului asupra mediului cauzat de diverse surse de poluare, aparitia unor noi locuri de munca si accesul publicului la informatie.

Dupa conferinta de la Rio de Janeiro, din 1992, Agenda 21 (Planul de actiune pentru secolul urmator) cuprinde o strategie pe plan mondial, ce cuprinde o diversitate de domenii economice si sociale, unde se gaseste integrata protectia mediului ca o conditie esentiala pentru asigurarea dezvoltarii durabile. Elementele cheie de baza au fost: pastrarea calitatii vietii, asigurarea generatiei viitoare de a-si asigura nevoile, pastrarea accesului in permanenta la resurse naturale, stoparea degradarii mediului.

Anul 2000 a reprezentat anul verificarii rezultatelor PAM5, precum si prevederea prioritatilor in vederea stabilirii urmatorului program de actiune, PAM 6, al carui scop este de a mentine strategia dezvoltarii durabile, precum si responsabilitatea ce trebuie avuta in deciziile care pot afecta mediul.

PAM 6 are in vedere 4 arii importante ale politicii mediului in decursul urmatorilor zece ani :

protejarea naturii si a biodiversitatii

sanatatea in raport cu mediul

gestionarea deseurilor si pastrarea resurselor naturale

problema incalzirii globale si schimbarile climatice

Ariile amintite sunt completate de o serie de masuri ce conduc la realizarea obiectivelor sale, si se are in vedere:

aplicarea legislatiei comunitare in mediu in SM

reducerea poluarii urbane si utilizarea prielnica a terenurilor

permiterea accesului publicului la informatiile de mediu, in speranta implicarii pentru protectia acestuia

identificarea de rezolvari pentru problemele mediului, prin colaborarea stransa dintre producatori si consumatori

analiza impactului politicilor comunitare asupra mediului

Pe de alta parte, programul de actiune PAM 6, cuprinde 7 strategii tematice, avand unele aspecte importante in ceea ce priveste protectia mediului: folosirea resurselor si gestionarea acestora in perspectiva dezvoltarii durabile. Celelalte aspecte cuprind abordari asupra reciclarii deseurilor, poluarii aerului si al mediului uman, protejarea mediului marin cat si utilizarea pesticidelor.

Aceste strategii cuprind o abordare graduala, structurata in 2 faze. In prima faza, are loc descrierea si identificarea problemelor, iar in cea de-a 2-a se regasesc masurile inaintate in vederea rezolvarii problemelor. Momentan au fost initiate primele sase strategii.

In cadrul articolului 38 din Statutul Curtii de Justitie, s-au definit si precizat informatiile pentru legislatia international, si anume conventiile international, doctrina, cutuma si deciziile juridice.

b) Legislatia comunitara de mediu

Pe plan comunitar, punctul de plecare al evolutiei reglementarilor de mediu il reprezinta documentele prin intermediul carora au luat nastere : Tratatul CECA semnat la Paris in 1951, Tratatul Euratom, Tratatul de la Roma din 1957 in urma caruia s-a infiintat Actul Unic si Comunitatea Economica Europeana, Tratatul de la Maastricht din 1992 si Tratatul de la Amsterdam din anul 1997.

Legislatia comunitara derivata a mediului este formata din patru grupe de acte :

recomandari si avize,

regulamente cu aplicabilitate generala, fiind obligatorii si direct aplicabile in SM

deciziile care sunt obligatorii pentru destinatari

directivele care propun obiectivele ce trebuie indeplinite de SM, cu conditia de a lasa autoritatile nationale de a-si alege modul de aplicare

2.1 Particularitatile morfologice si biologice

2.2 Cerintele caisului fata de temperatura

Caisul este pretentios fata de caldura, avand un areal de cultura mai restrains decat piersicul. Caldura este unul din factorii de mediu care conditioneaza in cea mai mare masura procesele vitale ale caisului. Pomii intra in vegetatie dupa 7-10 zile cu temperature medii ale aerului ce depasesc 6°C iar procesele de inflorire, fecundare si legare se desfasoara cand temperature aerului depaseste 10°C, acest fapt limiteaza arealul de cultura al caisului datorita zonelor unde se intalnesc fluctuatii ale temperaturilor cu amplitudini mari sau ingheturi tarzii. ( Conf. dr. ing. Lenuta Chira si colab., 2008)

In vederea unei cresteri si rodiri prielnice ale caisului, temperature medie anuala trebuie sa fie intre 10-15 grade Celsius, si media lunii iulie sa depaseasca 19 grade Celsius. In cazul in care se aplica o agrotehnica corecta, caisul poate suporta in timpul iernii si temperaturi de pana la -27 grade Celsius.

Cei mai importanti factori ce accentueaza efectul gerului sunt:

epuizarea pomilor in timpul recoltelor mari,

bolile si insectele

cresterea incomplete a tesuturilor,

insuficienta drenarii a solurilor.

2.3 Cerintele caisului fata de umiditate

Caisul este una dintre speciile pomicole cu cele mai mici pretentii fata de umiditate, acest fapt se datoreaza originii specie. Armeniaca vulgaris este una din speciile pomicole (alaturi de migdal) rezistente la seceta. Datorita aceste insusiri, caisul se preteaza a fi cultivat in zonele de silvostepa si stepa, unde cad de obicei cantitati mai reduse de precipitatii, in jur de 450-550 mm annual. Acestea insa, trebuie sa fie bine repartizate in cursul anului. Totusi seceta prelungita, asociata cu temperaturi mari influenteaza negative productia de fructe. De aceea, in zonele cu precipitatii mai reduse de 500 mm annual este necesara irigarea. Umezeala excesiva din lunile mai – iunie favorizeaza atacul unor ciuperci patogene, cum sunt de exemplu monolioza si ciuruirea frunzelor. ( Conf. dr. ing. Lenuta Chira si colab., 2008 )

In faza de maturare a fructelor, excesul de apa duce la deprecierea calitatii productiei, fructele crapa si nu mai pot fi valorificate la nivel corespunzator. Sistemul radicular al caisului nu suporta excesul de apa din sol, ca atare trebuie evitate solurile cu exces de umiditate, fie el chiar si temporar. ( Cociu V. si colab., 1993 )

Desi este o specie recunoscuta ca rezistenta la seceta, raspunde bine la irigat, oferind productii mari de fructe si de calitate superioara. De asemenea, se impune irigarea in zonele unde precipitatiile sunt defectuos repartizate in cursul perioadei de vegetatie. (Cociu V. si colab., 1993)

2.4 Cerintele caisului fata de lumina

Caisul are cerinte foarte mari fata de lumina, fapt pentru care este necesara aplicarea tuturor masurilor care permit o buna luminare a pomului. Astfel, trebuie alese forme de coroana care sa permita accesul cat mai bun al luminii in interiorul si exteriorul coroanei; randurile sa fie orientate pe directia N-S; amplasarea livezii sa fie pe treimea mijlocie a pantei; expozitia aleasa S, S-E, S-V. Nu se recomanda reducerea distantei dintre randuri sub 3,5- 4 m, deoarece se inrautateste mult regimul de lumina si se accentueaza fenomenul de degarnisire. ( Conf. dr. ing. Lenuta Chira si colab., 2008 )

Lumina intense are un rol pozitiv asupra procesului de asimilatie, clorofiliana, care influenteaza direct cresterea si dezvoltarea, respective diferentierea mugurilor pe rod. ( Conf. dr. ing. Lenuta Chira si colab., 2008 )

2.5 Cerintele caisului fata de sol

Sub aspectul cerintelor fata de sol, caisul este potrivit de pretentios. Avand un system radicular bine dezvoltat si cu mare capacitate de adsorbtie, se poate cultiva, in general, pe aproape toate tipurile de sol. ( Ghena N., Braniste N., 2003 )

Sunt favorabile culturii caisului solurile mijlocii sau usoare, lutoase sau luto-nisipoase, nisipuri in diferite stadia de solidificare. Prefera soluri adancim cu fertilizare ridicata, in special bogate in fosfor si potasiu, permeabile pentru apa si aer, cu reactive neutral sau usor alcalina (pH= 7-7,5). ( Ghena N., Braniste N., 2003 )

Solurile reci, grele, slab permeabile , cat si cele pietroase, sarace inundabile, nu sunt recomandate sub nicio forma, deoarece pe astfel de soluri, pomii au viata mult mai scurta si incep sa moara inca din primii ani dupa plantare.

Partea a II-a Contributii proprii

CAPITOLUL III

DESCRIEREA CADRULUI NATURAL, A MATERIALULUI SI A METODEI FOLOSITA IN ANALIZA

3.1 Istorie si perspective

Din punctul de vedere al dezoltarii si modernizarii agriculturii, la stadiul de prima importanta a economiei pe plan national, se presupune si pregatirea pe masura a cadrelor cu studii superioare. Acestea au rolul primordial, de a valorifica resursele de productie disponibile, obtinand rezultate deosebite in agricultura intensiva, cu un randament crescut. Din acest motiv, invatamantul superior agronomic, este tot mai implicat in activitatile de cercetare stiintifica si productia agricola.

Inca din anul 1975, toate unitatile agronomice de pe teritoriul Romaniei au fost echipate cu o baza tehnico-materiala, utilizata pentru educarea studentilor in stadiul de productie. In cadrul H.C.M nr 15 din 1975, a luat nastere Statiunea Didactica Experimentala Iasi, sub conducerea Institutui Agronomic, in vederea efectuarii unor cercetari in perspectiva agricola si asigurarea stadiului de practica .

In zilele noastre , Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara “Ion Ionescu de la Brad”, detine Statiunea Didactica, care este impartita in trei mari ferme de profil diversificat :

Ferma Ezareni

Ferma Rediu, profil zootehnic

Ferma V. Adamachi, profil horticol

3.2 Asezare geografica

Ferma didactica “V.Adamachi”, este situata in N-V municipiului Iasi, fiind incadrata intre coordonatele de 47º 10’ si 47º 15’ latitudine nordica si respectiv, de 27º 30’ longitudine estica.

In ceea ce priveste teritoriul administrativ, ferma este delimitate de urmatoarele unitati :

La N, este S.C Vinifruct-Copou S.A , inclusive intravilanul municipiului Iasi din Aleea M. Sadoveanu,

La E, se afla perimetrul construit al Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara

La S-V si V , terenurile detinute de SC Vinifruct-Copou, S.A

La N-V , se invecineaza cu strada Viticultori, de langa liceul “V.Adamachi”, Iasi

3.3 Studiul reliefului

Relieful, si microrelieful este diferentiat, prin forme variate, atat pozitive, cat si negative, fiind alcatuit din:

Versanti cu panta usoare, si vai inguste, avand inaltimi intre 80-180 m

Platorul mari cu panta de 2-3 %

In ceea ce priveste gruparea terenului agricol, acesta cuprinde forme de relief si categorii de panta fiind distribuite astfel:

11 hectare cu pante mari (15-25%)

21 hectare cu pante medii (10-15%)

22 hectare cu vai, versanti si platouri (0-10%)

Prin aparitia ingheturilor si brumelor, s-a realizat prezenta unui microclimat, facilitata de felul expozitiei celor trei versanti.

3.4 Studiul hidroligic

Din punctul de vedere al retelei hidrografice, aceasta prezinta doua talveguri, situate la altitudinea de 157 m, respectiv 167 m, avand o lungime de aproximativ 1 km. Facand un studiu mai detaliat, s-a ajuns la concluzia ca densitatea acestor talveguri este de 1.6km/km2, iar frecventa de 2.5 km2, reprezinta o valoare peste mediei inregistrate de-a lungul bazinului hidrografic al Bahluiului si a Jijiei.

Talvegurile respective realizeaza un debit lichid in permanenta, interceptand straturile acvifere, si pe de alta parte , reprezinta colectori ai apelor pluviale ce provin din reteaua de canalizare a arterei de circulatie Aleea M.Sadoveanu. Cu toate ca apele pluviale nu au un debit insemnat, constituie totusi o sursa importanta a acumularii de agreement din Gradina Botanica din Iasi.

Talvegul din N-V fermei are un rol secundar, colectand apele uzate ce provin din directia Grupului Scolar Agricol “V.Adamachi”, si intr-o mica masura de la SC Vinifruct Copou SA. De-a lungul lungimii traseului de 2.5 km pana la deversarea in acumularea Gradinii Botanice, se realizeaza o oarecare autoepurare, datorita vegetatiei existente.

Hidrologic vorbind, un parametru semnificativ al acestor talveguri, este reprezentat de panta medie in profil longitudinal si in profil transversal, ale carui elemente masurate la scara de 1:10000 au valori foarte mari.

Versantii invecinati ce sunt localizati pe suprafata fermei, au valori medii cuprinse intre 325m si 415m, prezentand trasee lungi de scurgere a apelor pluviale si a celor ce provin din topirea zapezii.

Sub aspect hidrologic pe teritoriul fermei pot fi evidențiate apele freatice cantonate pe depozite leossoide sau marnoase înclinate în sensul pantei terenului. Datorită acestei condiții sunt izvoare de coastă, ce apar aproximativ la două nivele, prima la 130 m iar cea de a doua la cota de

115 m. aceste izvoare au caracter descendent și provoacă pe versanți un exces de umiditate, favorizând în același timp fenomene de alunecare evidențiate pe aproximativ 8 ha, prezente atât pe versantul cu expoziție estică cât și pe versantul cu expoziție vestică. Debitele captate sunt folosite prin instalații simple la alimentarea cu apă a plantațiilor, pentru prepararea soluției pentru aplicarea tratamentelor fitosanitare. ( Zăvoianu I.,1999 )

Studiul pedologic

Sub aspect pedologic, ferma face parte din provincial moldo-sarmatica.

Datorita distributiei si caracteristicilor factorilor pedo-genetici, s-a ajuns la aparitia unei diversitati de soluri zonale, caracterizate prin cernoziomuri si cernoziomuri levigate, cu orizont B cambic (Bv).

Aceste cernoziomuri se gasesc pe versantii cu pante mai abrupte, unde se regaseste procesul mai accentuat de eroziune.

Solul propice pentru specia pomicola a caisului, este de regula un cernoziom de panta, lutos, format pe luturi leossoide. Profilul cernoziomului de panta este de tipul AA/C-C-D.

Orizontul Am, are o culoare bruna inchisa spre neagra, cu crome <2, si in stare uscata are o culoare brun negricioasa, cu efervescenta slaba la suprafata. Grosimea acestuia ajunge la 30cm.

Orizontul A/C este orizont de tranzitie, avand o culoare mai inchisa fata de orizontul A, valori crome <3.5 la materialul umed. Grosimea este de 30-50cm.

Orizontul C, are o grosime de 30-40 cm, uneori chiar mai mult, are o culoare brun-galbui, sau galbui-brun.

Orizontul D, reprezinta roca-mama, culoare galbuie, este uniform, prezinta adunari de carbonate sub forma de pete si concretiuni, vinisoare si tubusoare.

In profilul de sol, se mai intalnesc si neoformatiuni biogene precum, cervotocine, culcusuri de larve, crotovine si coprolite

Neoformatiunile biogene, se regasesc de asemenea si in orizontul C si A/C, fiind reprezentate de eflorescente si pseudomicelii. Neoformatiunile nu se gasesc in orizontul Am, datorita fenomenului de legivare ce spala pe cele formate din carbonat de calciu, insa au fost cazuri cand s-au intalnit la partea inferioara a profilului de sol. Textura se diferentiaaz pe profil. In orizontul A, textura este lutoasa, sau luto-argiloasa, in orizontul A/C este lutoasa, iar in profunzime este nisipoasa. Datorita continutului ridicat in humus, strctura acestuia este buna, fiind glomerulara medie, bine dezvoltata in Am si mai slab in A/C. In profunzime, solul nu prezinta agregate specifice. Solul este afanat si permeabil, se lucreaza bine si usor, are proprietati fizice foarte favorabile.

Caracteristicile chimice si cele de troficitate sunt foarte bune, fapt ce determina sa faca parte printre cele mai bune soluri. Orizontul superior contine intre 3 si 6% humus de tip mull calcic, totalizand intre 160-200t/ha, calculat pe o adancime de 50 cm. Gradul de saturatie in baze este intre 90 si 100, si pH-ul este de 7- 7.6, realizand o reactie neutral-slab alcalina.

Sub aspectul fertilității solurile fac parte din categoria solurilor cu cele mai bune proprietăți, dar datorită regimului de precipitații (perioade de uscăciune mai ales vara) principala problemă o constitue aprovizionarea cu apă. Coeficientul de higroscopicitate prezintă valori relativ uniforme pe întreg profilul solului cuprinse între 7,01 și 8,29. Coeficientul de ofilire are

valori mijlocii pe tot profilul solului cuprinse între 12,31 și 10,26. Sunt soluri cu activitate microbiologică foarte intensă, bine aprovizionate cu elemente nutritive. ( Șt. Puiu și colab., Pedologie, EDP, București 1983 )

Aplicarea ingrasamintelor chimice (NPK) si a gunoiului de grajd, se realizeaza cu toate ca solurile sunt bogate in humus, deoarece se are in vede obtinerea de productii calitative.

3.6 Analiza factorilor climatici

Principalele caracteristici ale climei

Din punct de vedere al climei, aceasta este temperate continental, datorita pozitiei de interferenta intre climatul moderat continental al Podisului Central Moldovenesc, si cel excesiv continental al Campiei Moldovei, aceasta interferenta regasindu-se la cota de 200-250 m pe planul inclinat al Coastei Moldovei.

De obicei, clima fermei didactice se caracterizeaza prin zile calde si linistite, cu zile reci, noroase si cu vand, caracteristice unei clime temperate continental. In lunile mai, iunie, iulie are loc o perioada ploioasa fiind urmata de una secetoasa in urmatoarele luni. Incepand cu luna apriilie creste frecventa gerurilor tarzii, iar pe la jumatatea lunii septembrie, a brumelor timpurii.

Higroscopicitatea aerului (umiditatea aerului)

Umiditatea normala a aerului este in medie de 70%, caracteristica zonei.

Regimul eolian

Insolatia si temperatura de care beneficiaza zonele cu expozitie N si E sunt favorizate de vanturile din vest ( NV, V,SV) si cele din sud, ce au frecvente ridicate mai ales in sezonul cald.

Vanturile din est (NE,E,SE) , fata de cele vestice, sunt mai frecvente in sezonul rece, prin intermediul Crivatului si a viscolelor. In lipsa vaporilor de apa, incepand cu perioada de vara, au o contributie generoasa la aridizarea climatului si la instalarea secetei.

Fotosinteza, fecundarea, inflorirea, transpiratia sunt efecte fiziologice cauzate de vant. Pe de alta parte, vanturile pot avea impact negative, la nivelul organelor plantelor, cauzand ruperea, rasucirea ramurilor si tulpinilor sau pot chiar sa dezradacineze. Solurile cele mai influentate, sunt cele de vigoare mare, unde sistemul radicular al pomilor tineri nu este foarte dezvoltat.

Frecvența (%) și viteza vântului (m/s)

Accidente climatice

Temperaturi minime nocive

Fenomene hidrotermice cu efecte dăunătoare ce se manifestă mai rar în cursul unui an:

Bruma – 45 zile;

Ceața – 39,5 zile;

Lapovița – 7,6 zile;

Chiciura – 7,1 zile;

Poleiul – 2,9 zile;

Grindina – 0,9 zile.

Fenomene hidrotermice negative:

înghețul – 110 zile;

viscolul – 6,1 zile.

3.7 Concluzii privind ecoclimatul Fermei “V. Adamachi”

Media temperaturii anuale este de aproximativ 10 grade Celsius, cu diferente foarte mici de la un an la altul. In timpul iernii, temperatura medie nu determina depasirea pragului de rezistenta termica a caisului.

Incepand cu luna martie, se inregistreaza valori ale temperaturii peste 0 grade Celsius, si incepand cu 6 decembrie incepe sa scada sub aceasta valoare. Intre data de 23 martie si 11 noiembrie, temperaturile medii nu scad sub 5 grade Celsius, iar temperaturi de peste 10 grade, se inregistreaza incepand cu mijlocul lunii aprilie si pana pe 20 octombrie.

Cantitatea medie de precipitatie anuala este de circa 570 mm, si se prezinta uniform pe intreaga perioada de vegetatie a caisului. In mod cert, nu este de ajuns pentru a satisface nevoia speciei pomicole in cauza, insa de constatat este faptul ca recoltele sunt indeajuns de multumitoare.

Din punct de vedere pedologic, se observa ca terenul are expozitie estica si sud-estica, lucru foarte important pentru cultura de cais si nu numai.

Vantul nu reprezinta un factor negative, care sa afecteze in vreo masura ciclul biologic al pomilor.

Prin urmare, se poate afirma, ca totalitatea factorilor climatici din zona fermei “V.Adamachi”, influenteaza pozitiv cultivarea numeroaselor specii pomicole, iar prin aplicarea unor agrotehnici corespunzatoare, se obtine o rata pozitiva a fotosintezei si o productie bogata de fructe, in cazul speciei Armeniaca Vulgaris.

3.8 Vegetatia

Ferma “Vasile Adamachi”, Iasi, se afla in zona de silvostepa in cadrul Podisului Moldovei. Datorita faptului ca se afla amplasata intre stepa de pe vaile zvantate si zona inalta din vest si sud acoperita cu paduri, ii confera mai mult fermei, calitatea de etaj, decat de zona fitopedoclimatica.

In urma interventiei factorului uman, biotopul natural a avut de suferit, insa vegetatia spontana ce o intalnim in momentul de fata pe arii izolate, evidentiaza un factor de luat in seama a peisajului, fiind evidentiate corelatiile morfofitopedoclimatice.

Zona de silvostepa, in care se incadreaza ferma, este caracterizata prin amestecuri de ierburi xeromezofile si xerofite, ce alterneaza pe suprafete reduse cu paduri. Pe versantii cu expozitie insorita, intalnim asociatii de Medicagini – Festucetum valusiacae, Festucetum pseudovinae. La baza acestor versanti si pe luncile principale, intalnim grupuri de Lolietum perenis, Festucetum pratensis.

In preajma terenurilor mlastinoase si a baltilor, vegetatia este caracterizata prin asociatii de Scirpetum maritime, Lemnetum minoris.

Vegetatia halofila se intalneste pe terenurile saraturoase. Cateva exemple ar fi: Puccinelietum distantis, Salicornietum hertaceae.

Pe terenurile agricole, in afara de plantele cultivate, exista si specii de plante spontane, care necesita masuri de combatere, intrucat de aceste masuri depinde calitatea si cantitatea productiei speciilor cultivate.

Vegetatia spontana este caracterizata si de speciile lemnoase, precum arbori din genurile : Quercus , Purnus, Acer, Tilia, si arbusti Rosa canina, Cornus mass, Sambucus nigra, Crataegus monogina.

Vegetatia lemnoasa cultivate este reprezentata de mar, par, cires, visin, piersic, cais, vita de vie .

3.9 Scopul lucrarii si obiectivele urmarite

Scopul lucrarii este de a urmari factorii care pot inflenta direct sau indirect, cantitatea de oxigen eliberata de diferite soiuri de cais, in conditiile ecosistemului Copou-Iasi. Un rol important in agrotehnica, este determinat de identificarea anumitor soiuri sau hibrizi cu potential ecologic. In functie de lucrarile agrotehnice, de conditiile de mediu reprezentate de clima, dar si de selectia de soiuri, se influenteaza capacitatea de purificare a aerului.

Cum ferma “V.Adamachi” este amplasata in apropierea asezarilor urbane, se pot identifica influentele pe care le au culturile de cais asupra mediului inconjurator.

‘

3.10 Materialul biologic, metodele de cercetare si calcul utilizate

3.10.1 Materialul biologic

In vederea desfasurarii masuratorilor s-au luat in studiu doua soiuri de cais: NJA 19 si Umberto si o medie a acestora ca martor, aflate in cultura in statiunea Didactica “V. Adamachi” Iasi.

3.10.2 Metodele de cercetare

Metoda biometrica

S-au luat cele doua soiuri: NJA 19 si Umberto, pe seama carora s-au efectuat masuratorile biometrice. Scopul acestor masuratori este de a expune potentialul ecologic al soiurilor, evidentiat de morfologia pomilor. Principalele caracteristici, pentru care s-au efectuat masuratori au fost:

Diametrul coroanei (masurat prin corelarea masuratorilor efectuate pe directia si intervalele randurilor)

Inaltimea pomului ( distanta de la nivelul solului si pana in varful pomului)

Forma sub care au fost conduse cele doua soiuri a fost de palmeta libera aplatizata , avand inaltimea trunchiului de circa 45 de cm.

Pentru a determina diametrul coroanei, s-au realizat un numar de doua masuratori. Prima masuratoare a fost pe directia randului, pentru a afla diametrul mare, iar celalalta pe directia intervalului pentru a calcula diametrul mic. Prin calcularea mediei celor doua valori, s-a putut determina diametrul mediu al coroanei.

Prin formula lui Sarger s-a determinat volumul coroanei :

V= (D+d)² / 2*H*0,416, unde:

H – inaltimea pomului

R – raza pomului

Interesant de observant este faptl ca inaltimea si diametrul coroanei este direct proportional cu inaltimea pomului.

Prin masurarea ramurii de control a tuturor pomilor, s-a putut afla lungimea medie a cresterilor anuale, urmarind lungimea dintre varful acestora si punctul de insertie, si ulterior s-a calculate media datelor obtinute.

Pentru a obtine datele necesare aflarii suprafetei foliare totale dintr-un pom, s-a numarat numarul de sarpante in etaj.

Pentru a evidentia capacitatea de purificare a aerului, a culturilor de caisi, din Statiunea Didactica “V.Adamachi”, s-au efectuat aceste masuratori biometrice.

Aceste determinari, s-au efectuat pe o plantatie intesiva de 10 ani, din cadrul fermei. Aceasta a fost infiintata in 2003, avand distanta intre pomi de 4-5 metri, cu o densitate de 500 pomi/ha. Forma pomilor este de palmeta libera aplatizata. Folosind tehnologii specific, solul a fost intretinut sub forma unui ogor negru.

Determinarea ratei fotosintezei

S-a folosit aparatul Lci Portable Photoszthesis System efectuandu-se cate 10 masuratori la varful pomui, la mijlocul pomului si la baza acestuia.

Pentru realizarea calculelor s-au folosit urmatoarele formule:

Rata fotosintezei:

A= us Δc

us – patrunderea masiva a aerului pe m2 al suprafetei frunzelor exprimate in mol-2 s-1

Δc- diferenta concentratiei de CO2 prin camera, corectata prin dilutie

Diferenta in concentratia de CO2

Δc = Cref – C’an

Cref – CO2 care intra in camera aparatului (mol/m-2/s-1)

C’an – dioxidul de carbon care este eliminat din camera aparatului

Concentratia de CO2 din camera sustomatala:

Cl =

gc=

C’an – dioxidul de carbon care este eliminat de camera aparatului

E – E-rata transpiratiei ( mol m-2 s-1)

A – Rata fotosintetica de schimb a CO2 in camera frunzelor, umol m-2 s-1

rb – limita de rezistenza pentru vaporii de apa, m-2 s-1 mol-1

rs – rezistenta stomatala la vaporii de apa, m-2 s-1 mol-1

Metoda stationara

Incepand cu anul 2010, s-au effectual masuratori statistice ale elementelor principale cu rol in fructificare, pe o perioada de 4 ani. Rolul acestor masuratori a fost de a observa evolutia in timp a acestor elemente, ce influenteaza direct fructificarea.

Valorificarea datelor experimentale

Este neaparat necesara cunoasterea aceastor valori, intrucat trebuie sa stim cum sa se procedeze pe viitor , pentru a modifica acesti factori in scopul de a obtine recolte stabile.

Folosind metoda analizei variate, exprimate prin DL-uri, s-au valorificat datele. Fiecare soi a insemnat o varianta experimentala, V1 si V2, iar fiecare varianta a avut 3 repetitii.

S-au facut aceste experiente pe doua soiuri de cais, NPJ 19 si Umberto, fiecare reprezentand cate o varianta a experietei.

NJA 19

(http://proapicultura.ro/caisi/nja-19/)

Caracteristici pom: este un soi originar din S.U.A, are o vigoare medie spre mare, aspectul coroanei este pletos datorita cresterilor anuale foarte pronuntate.

Caracteristici fruct: este de marime mijlocie spre mare, ovoidal, prezinta maturare timpurie, rezistent la boli. Pielita este galbena-portocalie, cu putin rosu –carmin pe partea insorita, pulpa este galbena-portocalie, neaderenta la salbure, samburele este mic.

Perioada de maturare: a doua decada a lunii iulie, foarte abundenta, rodire combinata, pe toate ramurile.

http://proapicultura.ro/caisi/nja-19/)

UMBERTO

http://proapicultura.ro/caisi/umberto/ )

Caracteristicile fructului: forma ovală (condiformă); mărime medie 30-35g, variabila după cantitatea de fructe pe pom; pielița galbenă, cu mult roșu carmin (violaceu) pe partea însorită în anii cu variații mari de temperatură; pulpa galbenă, puțin suculentă, consistența moale, neaderentă la sâmbure.

Maturitatea de consum: epoca de coacere este târzie: 25 iulie-5 august.

Caracteristicile pomului: epoca de înflorire  târzie; pomi de vigoare mică spre mijlocie, distanța de plantare 4/4 m-4/3,5 m; rodire pe ramuri scurte și mijlocii; potențial mediu de producție 8-10 t/ha. ( http://proapicultura.ro/caisi/umberto/ )

CAPITOLUL IV REZULTAT PROPRII

4.1 Date privind masuratorile biometrice ale pomilor

Inaltimea medie a pomilor

Vigoarea pomului este influentata de soi. Se poate observa ca in intervalul de 4 ani, inaltimea medie a soiului Umberto este de 340.9cm, iar la soiul NJA 19 de 315.6 cm. S-a luat media celor doua soiuri ca martor, fiind de 328.3 cm.

Datorita prezentelor masuratori, s-a putut stabili valorile vigorii pomilor in conditiile de mediu specific zonei soiurilor.

Inaltimea medie a pomilor (cm)

Datele din tablem s-au obtinut prin masurarea la trei pomi, din fiecare specie, iar apoi calcularea mediei acestora. Se poate observa ca inaltimea pomilor poate varia de la an la an, fapt datorat taierilor anuale, si a ritmului de crestere a pomilor.

Cea mai mare inaltime s-a descoperit la soiul Umberto, in anul 2011, cu o valoare de 350 cm.

Diametrul si volumul coroanei

Atat diametrul coroanei, cat si volumul acesteia, sunt niste indicatori foarte importanti in masurarea vigorii soiurilor de cais din experienta. Conditiile specifice de cultura, cat si lucrarile agrotehnice aplicate, pot influenta acesti indicatori. Observand volumul coroanei, cele mai mari date s-au obtinut in anul 2011.

Lungimea medie a cresterilor anuale (cm)

In decursul a celor 4 ani de expererienta s-au inregistrat cresteri anuale in medie de 61,58 cm la ambele soiuri. Cea mai mare crestere s-a inregistrat la soiul NJA 19 in anul 2011 (65,1 cm).

Numarul de frunze pe metru liniar de sarpanta

Cel mai mare numar de frunze pe metrul liniar de sarpanta este inregistrat de soiul Umberto, fata de soiul NJA 10. Suprafata foliara a soiului Umberto este mai mare, insa acest lucru nu face vreo diferenta majora asupra volumului de oxigen eliberat de pomi.

Lungimea medie a sarpantelor

In functie de taierile aplicate, cat si datorita dezvoltarii biologice a pomilor, lungimea sarpantelor poate varia de la an la an.

Numarul mediu de frunze din etaj

Pentru a identifica numarul mediu de frunze pe etaj, s-a determinat lungimea totala a sarpantelor, si numarul de frunze pe metrul liniar de sarpanta.

Masa vegetativa medie din coroana

Valorile indicatorilor pentru cele doua soiuri luate in analiza pe anii 2011-2013

Eref- presiunea partial a apei la nivelul frunzei (mbar);

Delta E- diferenta concentratiei vaporilor de apa (mbar);

Cref- dioxidul de carbon care intra in camera aparatului (mol m -2 s-1);

Delta C- diferenta in concentratia dioxidului de carbon;

PAR- Rata fotosintezei (micro mol/sec -1/minut -2)

T chamber- temperature camerei (grade Celsius)

Tleaf- temperatura suprafetei frunzei

Ci- volumul de dioxid de carbon la nivel substomatal;
pressure- presiunea atmosferica (mBar)

E- rata transpiratiei (mol m-2 s-1)

gs- conductanta stomatala a apei (mol m-2 s-1)

A- rata fotosintezei ( rata dioxidului de carbon transformat in stomata frunzei)