Importanța culturii arborilor ornamentali……3 [307329]

CUPRINS

INTRODUCERE

Importanța culturii arborilor ornamentali…………………………………………………………3

CAPITOLUL I – Probleme generale referitoare la cultura Albiziei julibrissin……………..6

Originea și aria de răspândire………………………………………….………………6

Caracterizare botanică……………………………………………………….…………6

Relațiile Albiziei julibrissin cu factorii climatici……………….……………………..10

Temperatura ………………………………………………………………..10

Lumina……………………………………………………………………. .11

Apa……………………………………………………………….………….11

Aerul………..………………………………………………………………12

[anonimizat]………………………………………………………………13

[anonimizat] a Albiziei julibrissin ……………………………. 15

2.1 Metode de înmulțire………………………………………………………………….15

2.2 Metode de producere a amterialului saditor dendrologic……………………..……..18

2.3 Bolile și dăunătorii …………………………………………………………………. 20

[anonimizat].

3.1 Prezentarea locului de cercetare………………………………………………………22

3.2 [anonimizat]…………………………………..………………………..…23

[anonimizat]….…………………………….…. .30

Scopul cercetării și materialul utilizat……………………………………….…..30

Alte materiale utilizate……………………………………………………………30

Metoda de lucru………….……………………………………………………..……31

4.3.1 Organizarea experiențelor………………………………………………….

4.3.2 Tehnologia aplicată vizând creșterea plantelor………………………….…

4.4 Observații și determinări.…………………………………………..……………..

CAPITOLUL V -Rezultate obținute…………………….…………………………………

[anonimizat] …………………………………………………..

[anonimizat] ……………………………………………………….…….

BIBLIOGRAFIE…..………………………………………………………………..……

INTRODUCERE

Importanta culturii arborilor ornamentali

Importanta culturii arborilor ornamentali decurge din functiile complexe ale vegetatiei lemnoase : [anonimizat], [anonimizat], infrumusetarea spatiilor exterioare, a [anonimizat], precum si din influenta pe care o au arborii ornamentali folositi in cadrul amenajarilor interioare sau exterioare localitatilor urbane sau rurale.

Parcurile, gradinile, scuarurile, [anonimizat], [anonimizat] a localitatilor.[anonimizat], de ameliorare si mentinere a [anonimizat]. [anonimizat], a [anonimizat], purificarea scurgerilor de apa pe terenurile in panta. Arborii exercita un efect antierozional prin impiedicarea eroziunii solului, a [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat] au un sistem radicular pivotant si sunt rezistente la adversitati.

Vegetatia lemnoasa cuprinsa in grupuri si masive exercita influente asupra factorilor climatici, determinand aparitia microclimatelor ameliorate, cu frecvente si viteze mai reduse a vanturilor, cu amplitudini climatice mai mici, cu intensitati mai reduse ale radiatiilor solare, cu umiditate atmosferica ridicata. Importanta sanitara a arborilor din spatiile verzi rezulta din insusirile ce contribuie la realizarea conditiilor de mediu favoarbile vietii umane.

Factorii externi ai mediului inconjurator actioneaza direct sau indirect asupra starii fiziologice sau psihice a colectivitatii umane. Puritatea aerului este influentata pozitiv datorita faptului ca frunzele arborilor retin mari cantitati de praf si alte particule care plutesc in aer. S-a stabilit ca un hectar de plantatie intravilana absoarbe in 8 ore o cantitate de 8 kg CO₂, . Denumite si ”plamani ai oraselor” spatiile verzi purifica aerul, inlaturand praful si gazele nocive.Vegetatia capteaza in medie pana la 50% din praful atmosferic in timpul verii, iar iarna pana la 37% , avand o remarcabila capacitate de epurare microbiana a aerului, functionand ca o ”bariera biologica” (Sonea si colab., 1979). Arborii produc schimbari ale conditiilor edafice determinand o crestere a cantitatii de humus din sol prin acumularea litierei, imbunatatind structura si permeabilitatea solului. Vegetatia spatiilor verzi – speciile cu coronament larg si frunzis bogat poate actiona ca o adevarata ”bariera acustica” , coroanele arborilor absorbind aproximativ 26% din energia sonora, contribuind in mare masura la reducerea intensitatii zgomotului la starea de confort urban. Chiar si gazonul diminueaza intensitatea zgomotului cu 6 dB.

Formele si culorile vegetatiei, precum si jocurile de lumina-umbra influenteaza psihicul uman si starea de spirit a celor ce beneficiaza de spatiul verde. Coroanele arborilor de forma columnara sau conica stimuleaza vointa, elanul, coroanele sferice creaza o atmosfera linistita, familiala, formele umbelate, pendente au efecte calmante, constituind in peisaj un element calmant, coroanele compacte cu frunzis bogat stimuleaza puterea de concentrare si cea creatoare, iar coroanele transparente actioneaza ca un factor conservativ, de continuitate. Modul de grupare al diferitelor elemente constitutive ale unui peisaj, luminozitatea, culoarea, pot constitui surse inepuizabile pentru crearea anumitor stari psihice. Gama cromatica a vegetatiei este variata si in continua modificare, in functie de anotimpuri. Culoarea verde are un efect benefic in orice conjunctura asupra echilibrului psihic. Culorile vii (galben, portocaliu, rosu) invioreaza peisajul si favorizeaza buna dispozitie, iar culorile reci (gri, albastru, violet) predispun la calm, liniste si pasivitate.

Importanta recreativa a arborilor ornamentali consta in efectul pe care il exercita asupra psihicului uman. Vegetatia lemnoasa orienteaza relatiile dintre om si natura inspre bucurie, destindere, visare, cu refacerea fortei de munca si randament sporit in activitatile cotidiene. Importanta estetica a arboriculturii ornamentale rezulta din faptul ca pe langa influentele si serviciile facute omului, asigura confortul vizual optim, infrumusetand mediul inconjurator, realizand cu ajutorul arborilor ornamentali valori maxime in ambiantele umane.

Afirmatiile scriitorului francez J.J.Rousseau (1969) in acest sens sunt concludente: ”Copacii, arbustii, plantele sunt podoaba si vesmantul pamantului. Nimic nu-i mai trist decat un teren golas, jupuit care nu infatiseaza ochiului decat pietre, noroaie si nisipuri. Dar, reinviat de natura si invesmantat in haina lui de nunta, in mijlocul paraielor si cantecul pasarilor, pamantul ofera omului prin armonia celor trei regnuri, un spectacol plin de viata, de interes si de farmec, singurul spectacol din lume de care ochii si inima nu se satura niciodata.”

Importanța culturii arborilor ornamentali rezidă și din faptul că în multe țări cultura arborilor și arbuștilor ornamentali reprezintă un compartiment economic important., atât prin numărul mare al întreprinderilor productive cât și al volumului producției și al exportului de material săditor. Pe glob se estimează o suprafață totală de 152.000 ha de pepiniere, din care SUA și Canada dețin mai mult de o treime.

Printre cele mai importante țări producătoare de material saditor din Europa sunt: Germania, Olanda, Franța, Italia ,Anglia. Principalii exportatori mondiali în domeniu sunt țările europene; locul întâi îl deține Olanda, urmată de Germania și Belgia.

În România cultura arborilor și arbuștilor ornamentali este relativ modest dezvoltată. În 1977 în țară existau 855 ha pepiniere, în 1981 cifra totală a crescut la 1432. În prezent suprafețele de pepinieră sunt mult mai reduse. Starea actuala a parcurilor si gradinilor publice si a celorlalte categorii de spatii verzi intravilane si extravilane prefigureaza necesitatea dezvoltarii si diversificarii productiei de arbori si arbusti atat pentru refacerea plantatiilor existente cat si pentru amenajari peisagistice noi.

CAPITOLUL I

PROBLEME GENERALE REFERITOARE LA CULTURA DE ALBIZIA

1.1 Originea si aria de raspandire

Albizia julibrissin face parte din Familia Leguminosae, Genul Albizia Durazz. fiind cunoscut si sub denumirea de Albizie, arborele de matase sau Mimoza de Constantinopol. Este originar din Extremul Orient (Asia, din Iran pana in Japonia), iar numele i-a fost dat dupa nobilul italian Filippo Albizzi care in anul 1749 a adus un exemplar din Constantinopole in Europa. Arborele are un aspect tropical dar este rezistent la clima noastra. Este specie de o rara frumusete introdusa în statiuni cu climat blând, calduros, în vestul tarii si în sud (statiunea Baragan), de la litoralul Marii Negre – zona de stepa, silvostepa pana la altitudini de 500-600 m. La altitudini mari nu s-a putut aclimatiza.

1.2 Caracterizare botanica

Albizia julibrissin Durazz este un arbore de talia a III-a, putand ajunge chiar pana la 12 m inaltime, formand o coroana etalata, putin ramificata, cu ramuri divergente. Scoarta este maro, deschisa la culoare, fina la atingere si in general subtireasigurand un contrast deosebit cu coroana infrunzita si plina de flori. Frunzisul elegant, foarte fin, dublu penat compus cu foliole mici confera coroanei un aspect aerat. In timpul noptii, frunzisul delicat cu aspect exotic se strange. Valoarea ornamentala a speciei este data in special de inflorirea abundenta de lunga durata ( din iunie-iulie, pana in august-septembrie ), cand pe fondul frunzisului apar inflorescente asemanatoare unor buchete dese de filamente matasoase ale staminelor, lungi de aproximativ 4 cm, de culoare alb-roz, cu un parfum delicat. Fructele arborelui de matase sunt plate, sub forma de pastai indehiscente cu o lungime de 10-20 cm si o latime de circa 2 cm, avand in interior seminte ovale, plate de culoare maro deschis, cu tegumentul foarte puternic si impermeabil. Fructele se coc in lunile august-septembrie si incep sa se dezintegreze la scurt timp dupa aceasta perioada, dar raman pe ramuri pana iarna.

Fig. 1 Albizia julibrissin inflorit

Fig. 2 Albizia julibrissin – detaliu de frunza

Fig. 3 Albizia julibrissin – boboci

Fig. 4 Albizia julibrissin – detaliu de floare

Fig. 5 Albizia julibrissin – fructe si seminte

Genul Albizia cuprinde aproximativ 150 de specii (in funtie de autor) dintre care :

Albizia adinocephala

Albizia amara

Albizia carbonaria

Albizia chinensis

Albizia ferruginea

Albizia lebbeck

Albizia lophantha

Albizia odoratissima

Albizia procera

Albizia saponaria

Albizia zygia

Cultivarul "Rosea" cu florile roz mai intens, este mai raspandit decat specia julibrissin, fiind mai rustic si mai rezistent la frig.

1.3. Relațiile chiparosului cu factorii climatici

1.3.1. Temperatura

Factor determinant al mediului ambiant, căldura influențează supraviețuirea, înmulțirea, creșterea, fenologia plantelor, intervenind în toate procesele vitale ale acestora.

Foarte utilă este cunoașterea variațiilor sezoniere ale temperaturii, care influențează durata perioadei de vegetație , intrarea și ieșirea din repausul vegetativ. Adaptare speciilor de arbori și arbuști ornamentali la un anumit regim de căldură se exprimă și prin intervalul de toleranță între un prag termic minim și un prag termic maxim, caracteristic pentru fiecare specie. Influența temperaturilor extreme este vitală pentru plante. Astfel,temperaturile minime, durata și distribuția acestora în timpul anului constituie un factor limitativ pentru cultura speciilor ornamentale în anumite zone ale țării, de asemenea temperaturile extreme pozitive devin nefavorabile numai în condițiile unei secete prelungite , prin intensificarea proceselor de evapo-transpirație. Considerând fenomenele termice în ansamblu , vegetația lemnoasă se poate grupa după pretențiile față de căldură astfel (Iliescu Ana Felicia, 1998):

– specii termofile (cu exigențe mari față de căldură): Albizzia julibrissin, Buddleia davidii, Cercis siliqastrum, Castanea sativa, Cryptomeria japonica, Ilex aquifolium, Magnolia stellata, Paulownia tomentosa, Prunus laurocerasus;

– specii subtermofile (exigente față de căldură ,adaptabile și la temperaturi mai scăzute): Ailanthus altissima, Gleditsia triacanthos, Magnolia Kobus, Catalpa bignonioides, Liriodendron tulipifera, Thuja plicata, Tamarix tetranda, Syringa vulgaris, Sophora japonica;

– specii mezoterme (cu exigențe mijlocii față de căldură): Juniperus virginiana,Cotoneaster horizontalis, Chamaecyparis Lawsoniana, Quercus rubra, Pseudutsuga meziensii, Tillia cordata, Aesculus hyppocastanum;

– specii oligoterme (cu exigențe reduse față de căldură) : Juniperus communis, Picea abies, Pinus mugo, Populus tremula , Sorbus aucuparia;

– specii euriterme (cu mare amplitudine ecologică față de căldură): Pinus silvestris, Thuja occidentalis, Betula pendula, Viburnum opulus, Viburnum lantana.

Fiind o specie termofila, Albizia julibrissin necesita un climat bland, pozitii insorite si adapostite de vant si curenti de aer. Este afectata de temperaturi sub -18șC, in iernile grele este afectata de inghet, ramurile tinerre ingheata, dar se refac anul urmator. Daca plantele tinere ingheata, primavara se vor taia la 10-20 cm deasupra solului.

1.3.2. Lumina

Radiația luminoasă a soarelui are o importanță deosebita asupra vegetației datorită acșiunii sale fotochimice prin care se realizează asimilația clorofiliană. Prin variațiile sale diurne și sezoniere, lumina influențează profund ritmurile biologice ale plantelor (alternarea perioadelor de fotosinteză cu cele de repaus, înflorirea, frmarea semințelor, repausul vegetatativ). Toate speciile sunt exigente față de o anumită cantitate și calitate a luminii. După cerințele față de intensitatea luminii, plantele lemnoase ornamentale se grupează astfel:

– specii exigente față de lumină (heliofile): Ginkgo biloba, Larix decidua,Eleagnus sp., Sophora japonica,Hibiscus syriacus, Cytisus sp.,

– specii iubitoare de semiumbră (heliosciadofile): Thujopsis dolobrata, Acer palmatum, Ilex aquifolium, Berberis juliane.

– specii care suportă umbra : Chamaecyparis lawsoniana, Abies alba, Hedera helix, Taxus baccata, Fagus sylvatica, Cornus sanguinea, Buxus sempervirens.

Albizia julibrissin este o specie iubitoare de lumina, in conditii de umbra creste lent.

1.3.3. Apa

Întreaga activitate biologică a organismelor vegetale este condiționată de prezența apei. Regimul de umiditate este cel mai diversificat dintre toți factorii climatici, atât prin formele variate prin care intervine în viața plantelor, cât și prin marea sa mobilitate și prin distribuția foarte inegală pe glob. Sursa principală de apă a plantelor o reprezintă precipitațiile, la care se mai adaugă în unele situații și apa freatică de suprafață .

Umiditatea atmosferică, intervenind în procesul de transpirație joacă de asemenea un rol important în viața plantelor, în corelație cu temperatura aerului.Vaporii de apă din atmosferă și fenomenele specifice pe care le generează în raport cu starea de saturație și temperatura produc umezirea frunzelor, ramurilor,tulpinilor ,diminuează transpirați și aduc un plus de precipitații în sol. După cerințele față de apă, plantele lemnoase ornamentale se clasifică astfel:

– specii hidrofile , care pot trăi în medii terestre saturate cu apă (Alnus glutinosa, Frasinus excelsior,Populus nigra, Salix alba, Taxodium distichum)

– specii mezofile cu cerințe mijlocii față de apă ( Fagus sp., Abies alba, Chamaecyparis lawsoniana, Picea sp., Larix decidua, Tsuga canadiensis, Liriodendron tulipifera.)

– specii xerofile, cu cerinte mici fașă de apă (Pinus silvestris, Pinus nigra, Robinia pseudoacacia, Quercus pubescens, Hippophae rhamnoides)(Zaharia,D., Dumitraș,Adelina 2003).

Albizia julibrissin este un arbore rezistent la seceta, dar iubeste pamantul reavan (in conditii de seceta creste lent). Trebuie irigat sau udat obligatoriu in primii 5 ani de la plantare.

1.3.4. Aerul

Aerul este un important factor de mediu, actionand prin gazele pe care le contine, prin vaporii de apa si prin curentii de aer asupra tututror plantelor, fiind foarte necesar atat la nivelul partii aeriene, cat si la nivelul sistemului radicular.

Dintre componenții aerului , bioxidul de carbon și oxigenul sunt factori ecologici direct implicați în procesele de fotosinteză și respirație. Având în general un bilanț echilibrat în atmosferă, cu unele variații locale în regiunile industriale, acești factori nu sunt limitativi pentru plante în nici o zonă a globului.

Dacă deocamdată modificările în bilanțul oxigenului și al bioxidului de carbon nu constituie o problemă ecologică pentru vegetație, ele afectând doar omul și animalele, în schimb noxele prezente în atmosferă, ca urmare a poluării, pot deveni factori limitativi pentru cultura unor specii de arbori și arbuști ornamentali.

Albizia julibrissin este sensibila la curentii de aer si vant, de aceea trebuie evitata expunerea in aceste conditii.

1.3.5 Solul și reacția soluției solului (pH-ul)

Solul, component principal al mediului de viață a plantelor lemnoase ornamentale, în același timp suport de fixare pentru acestea,determină aspecte foarte variate ale relațiilor ecologice, generate de marea sa diversitate. Complexul nutritiv al solului pune la dispoziția plantelor macroelementele (N, P, K, S, Ca, Mg, Fe) și microelemente (Zn, Cu, Mn, Mo,Co, B, Cl ) necesare nutriției plantelor, pe care acestea le absorb selectiv, sub formă ionică.

Cantitatea de humus și elementele minerale stabilesc valoare fertilității solului. Din punct de vedere al cerințelor față de gradul de fertilitate al solului, speciile lemnoase se clasifică astfel – specii cu cerinșe mari:Catalpa bignoinoides, Frasinus excelsior, Acer sp.,Paulownia tomentosa, Campsis radicans ,Taxus baccata, Juglans nigra

– specii cu cerințe moderate: Abies sp, Larix decidua, Aesculus hipocastanum, Forsythia sp., Chamaecyparis lawsoniana, Magnolia sp., Thuja sp.

– specii cu cerințe mici: Ailanthus altisima, Betula pendula, Castanea sativa, Sorbus aucuparia, Robinia pseudoacacia, Caragana sp., Cytisus sp., Sorbus aucuparia.

Soluția solului( apa împreună cu substanțele minerale și organice și gazele dizolvate în ea) se află în permanent schimb de ioni cu rădăcinile plantelor și cu sursele de elemente nutritive a solului( minerale, sărurile,materia organică proaspătă, humusul).

Reacția soluției solului(concentrația ionilor de hidrogen, sau pH) influențează dinamica elementelor nutritive accesibile, de aceea are o mare importanță în nutriția plantelor. Valorile extreme ale pH-ului determină aciditatea sau alcalinitatea solului.

Din punct de vedere al sensibilității față de aciditatea solului, speciile lemnoase ornamentale ornamentale se grupează astfel:

– specii puternic acidofile : Erica sp., Calluna vulgaris, Rhododendron sp., Vaccinium mzrtillus

– specii acidofile : Pinus mugo, , P. sylvestris, Betula verucosa, Populus sp. Chamaecyparis lawsoniana.

– specii moderat acidofile : Juniperus communis, Larix decidua, Salix alba, Fagus silvatica, Abies alba

Albizia julibrissin vegeteaza bine pe soluri acide, permeabile de preferinta luto-nisipoase. Deoarece are capacitatea de a fixa azotul din aer, solul sau nu trebuie sa fie extrem de fertil pentru a asigura o inflorire normala. Acest arbore are nevoie de un sol bine drenat cu o valoare a pH-ului de 4.6-5. Cu un mediu acid, radacinile se vor dezvolta in profunzime si astfel vor beneficia mai bine de nutrienti si de umiditate, elemente esentiale in procesul de inflorire. Utilizarea unui ingrasamant cu pH acid in primavara, precum si o solutie bogata in fosfor vor determina radacinile sa se dezvolte in continuare pe verticala solului. Altfel, radacinile vor urma tendinta genetica de a se intinde superficial pe orizontala, caz in care arborele poate fi expus la dezradacinare in conditii de vant puternic si la deshidratare in conditii de seceta prelungita.

CAPITOLUL II

TEHNOLOGIA DE CULTURĂ A ALBIZIEI JULIBRISSIN

2.1. Metode de înmulțire

Înmulțirea speciilor se face în principal prin semințe, iar a cultivarurilor se face prin butași , marcotaj și altoire.

– prin semințe : Albizia julibrissin se inmulteste foarte usor prin seminte. Pag 65-98 Recoltarea pastailor se face in octombrie. Coaja semintelor este foarte puternica si impermeabila, lucru care face ca samanta sa ramana in stare de repaus multi ani, fiind viabila chiar si dupa 5 ani. Semantul se face primavara cu seminte inmuiate in apa calda timp de 12 ore inainte de a fi semanate. Dupa insamantare pamantul se va mentine in permanenta reavan. Semnatul se poate face in ghivece, dar numai dupa 2 ani se pot transplanta puietii in gradina. Plantarea se va face toamna tarziu.

– prin butași : Butășirea se practică în lunile VII- VIII în sere încălzite, sau în răsadnițe reci dacă facem butășirea în lunile martie- mai. Butășirea se face în verde și numai la cultivaruri.

Se recoltează lujeri în fază de semilignificare sau ramuri de 2-3 ani. Dimensionarea butașilor se face la 7 -10cm până la15-18 cm. Se confecționează butași simpli sau cu călcâi. Fasonarea se face imediat după recoltarea ramurilor, în locuri umbrite, umede.

Se îndepărtează frunzele de la bază pe o porțiune de 3 -4 cm, se tratează cu substanțe biostimulatoare de înrădăcinare.(Zaharia, D.,Panea,Teodora,Florincescu, Adriana,1992),

Pentru înrădăcinare se folosește un amestec de perlit cu turbă în diferite proporții.

Butașii se plantează în substratul de înrădăcinare ce trebuie să aibă o grosime de 7-10 cm. Rezultate foarte bune se obțin dacă folosim pastile Jiffy din turbă presată înbogățite cu macro și microelemente. Butașii se plantează la distanță de 5/5 cm. Timpul necesar înrădăcinării este de 120 -150 de zile. Lucrările de îngrijire aplicate pe toată perioada de înrădăcinare, condiționează în mare măsură rezultatele obținute. (Zaharia D.,Dumitraș Adelina , 2003)

Temperatura în substrat trebuie menținută constantă la valori cuprinse între 18 – 20C, în timp ce în aer poate fi mai scăzută cu 2- 5C. Umiditatea în schimb se menține la valori ridicate de 75-95 % atât în aer cât și în substrat.

Temperatura apei de udare trebuie să fie la 15 -18 C. Apa se administrează în substrat sub formă de picurare sau jet dar cel mai indicat este sub formă de ceață artificială. Butașii se protejează de radiațiile solare directe prin cretizarea acoperișului sau prin folosirea de plase colorate.

– prin marcotaj: Plantele mamă tinere și viguroase, plantate în teren ameliorat cu pământ de frunze(1/ m), pot furniza marcote înrădăcinate după unul sau două sezoane de vegetație. Se recomandă în special marcotajul chinezesc.( Vlad Mariana, 2004)

Ramurile tinere neramificate se, sunt aduse la nivelul solului și fixate cu ajutorul unor cârlige pe fundul unui șanț adânc de 10-15 cm. Datorită poziției orizontale, de cele mai multe ori pornesc lăstari. Pe măsură ce acești lăstari cresc, șanțul se acoperă iar lăstarii se mușuroiesc la bază, 10-12 cm.

După înrădăcinare , șanțul se desface și ramura mamă se fragmentează la nivelul fiecărui lăstar. Se lasă doar lăstarii de la baza ramurii pentru a putea fi eventual iar marcotați.(Florin Stănică și colab,2002)

– prin altoire : Când butășirea nu dă rezultatele scontate, sau când dorim să obținem varietăți mai deosebite putem folosi ca portaltoi un puiet obținut din semințe sau prin butășire.

Altoirea se execută în seră, în placaj, fie pe puieți cultivați în ghivece, fie la ,, masă”, pe puieți scoși din substratul de cultură în mai – iunie. operația trebuie executată rapid, pentru a nu se deshidrata rădăcinile, este urmată de plantarea puieților în răsadniță, în poziție înclinată(cu altoiul vertical), în rânduri.

Prinderea este favorizată prin acoperirea locului altoirii cu turbă fină , umedă amestecată cu puțin nisip, umbrire cu pânze așezată sub sticlă , închiderea etanșă a răsadnițelor, pulverizarea ușoară cu apă, numai în zilele toride. Reducerea portaltoiului se face după patru săptămâni , făcându- se în etape. După consolidarea sudurii , geamurile se ridică , dar se reinstalează în timpul sezonului rece.

– inmulțirea în vitro, această metodă permite cultivarea în condiții aseptice , pe medii nutritive favorabile , a țesuturilor vegetale ,de tipul meristemelor , detașate în special din zonele de creștere ale plantelor. Tehnicile actuale permit obținerea de noi plante , pornind de la o singură celulă.

Materialul biologic obținut prin metoda în vitro ,prezintă o serie de avantaje cum ar fi: vigurozitate, potențial biologic ridicat, rezistență la boli și dăunători și în majoritatea cazurilor este liber de viroze. Aplicarea metodei de înmulțire în vitro oferă posibilitatea de obținere, în scurt timp, a unui număr mare de descendenți. În felul acesta se pot răspândi în cultură soiurile, hibrizii sau varietățile noi obținute de către amelioratori.

Ca urmare a performanțelor acestei metode, se pot utiliza culturi de embrioni, hibridări somatice și încrucișări interspecifice, lărgind mult sfera de activitate în domeniul geneticii și ameliorării plantelor lemnoase ornamentale.

Reușita culturii în vitro este condiționată de asepsia totală, fără de care infecția cu bacterii și ciuperci este imposibil de evitat, iar rezultatele compromise.

O altă condiție a succesului este folosirea de medii nutritive specifice , necesare intrării în diviziune mitotică a celulelor explantului, în vederea realizării în cel mai scurt timp a organogenezei.

Ordinea cronologică a lucrărilor este următoarea: desinfectarea organelor de pe care urmează să se recolteze explantele (alcool 70%, hipoclorit de sodiu15, apă de Javel 5%), recoltarea explantelor în dimensiuni de 0,1 – 0,3 mm, plasarea pe mediu de cultură ,pregătit anterior, repartizarea în vase de creștere, ermetizarea acestora și trecerea lor în camere de creștere

Aceste lucrări se execută în spații izolate, dezinfectate cu raze ultraviolete, alimentate cu aer filtrat, lipsit de bacterii și ciuperci .

Camerele de creștere asigură condiții optime din punct de vedere al factorilor de mediu. Lumina este de 3000 – 45000 lucși, temperatura de 20-24 oC, higroscopicitatea ridicată de 90-95%. În aceste condiții celulele intră în activitate mitotică și începe organogeneza, care conduce la apariția de plante noi. .(Zaharia, Dumitru, Adelina ,Dumitrș,2003)

După formarea acestora , ele sunt trecute pe substraturi de cultură și condiții de viață obișnuite.

2.2 Metode de producere a materialului săditor dendrologic

În pepiniera dendrologică metodele tehnologice aplicate se diferențiază în funcție de substratul și locul de cultură .

Metodele clasice au la bază solul pepinierei , iar producerea materialului săditor se desfășoară în principal în câmp. Rezultatele obținute pe această cale, depind în mare măsură de menținerea și sporirea continuă a fertilității solului.

Acest lucru se poate obține prin aplicarea unei judicioase succesiuni a culturilor, astfel încât cultura care precede să creeze condiții bune pentru cea care urmează, pe baza unui asolament rațional. Această metodă ar pute fi numită ,,metoda asolamentului’’ și se bazează pe ameliorarea continuă a conținutului în elemente nutritive și a structurii solului.

O altă metodă de producere a materialului săditor este containerzzarea , care folosește ca substrat de cultură , amestecurile obținute din pământuri horticole, sau alte componente minerale naturale sau sintetice. Metoda prezintă două variante și anume: cultura în prima fază în solul pepinierei și trecerea în container înainte de valorificare cu cel puțin o perioadă de vegetație și cultura în container de la început până la livrare.

Această metodă indiferent de variantă , prezintă o serie de avantaje , dar și dezavantaje.

Dintre avantaje enumerăm:

Dezvoltarea sistemului radicular într-un volum de pământ limitat, apropiat pivotului , cu posibilitatea plantării la loc definitiv în orice moment al anului;

Continuarea creșterii și dezvoltării plantei după plantare, evitând fenomenul de stres.

Repartizarea pe o perioadă mai mare a vânzărilor și plantărilor;

Evitarea efectelor negative ca urmare a folosirii unor soluri necorespunzătoare cerințelor plantelor;

Posibilitatea izolării plantelor bolnave sau atacate de boli și dăunători;

Creșterea rapidă și uniformă a plantelor , datorită posibilităților de dirijare corespunzătoare a factorilor de mediu;

Plantele nevalorificate pot fi menținute încă o perioadă de vegetație în containere sau plantate mai târziu fără a fi periclitată vitalitatea lor;

Eliminarea lucrărilor de întreținere a solului și a fenomenului de oboseală a solului.

Dintre neajunsuri menționăm:

Necesitatea unei experiențe specifice pentru culturile în containere;

Necesitatea unor investiții care se recuperează în timp (procurarea de ghivece, realizarea sistemului de udare ,fertilizare, tutorare);

Cunoașterea și dirijarea cu mare exactitate a factorilor de mediu în limitele optime cerute de plantă, în special apa și nutriția.

În ultimul timp se practică producerea materialului săditor în containere la toate speciile dar mai ales la cele care manifestă o oarecare dificultate la prindere prin plantarea la loc definitiv. Se încadrează aici foioasele cu frunze persistente și coniferele.

Terenul pe care se practică cultura în containere trebuie să fie nivelat pentru a asigura o repartiție uniformă a apei și îngrășămintelor. De asemenea terenurile trebuie să fie protejate de vânturile puternice pentru a nu cauza înclinarea plantelor și chiar răsturnarea containerelor.

Suprafața pe care se așează containerele se acoperă cu un material special de culoare neagră , containerele repartizându- se în straturi cu lățimea de 1,20-1,50m și lungimea după necesități. Straturile sunt separate unele de altele prin alei cu lățimea de 0,4- 0,6 m.

Ca recipiente se pot folosi ghivecele din material plastic, din pământ ars, din tablă metalică tratată cu vopsea contra ruginii, din carton, din hârtie sau carton bituminizat, din turbă , din folie de polietilenă neagră.

Dimensiunea recipientului se exprimă în unități de volum , în special în litri ,iar la alegerea lor se are în vedere ca să corespundă mărimii sistemului radicular la sfârșitul perioadei de cultură.

În ceea ce privește forma , aceasta este diferită .Se folosesc recipienții cu secțiunea transversală circulară, cu peretele vertical în unghi de 5o față de perpendiculara pornită din unul din punctele extreme , dar și cele a căror secțiune este pătrată.

Foarte important în cultura containerizată este drenajul care se asigură prin orificii realizate în pereții laterali , în partea inferioară a acestora , deasupra bazei ghiveciului cu 5-10 mm.

Prin acest sistem de drenaj se asigură la baza ghiveciului o sursă de apă temporară,care stimuleză creșterea plantelor. În funcție de ritmul de creștere și destinația materialului săditor, numai în sistemul de cultură containerizat , plantele sunt menținute în acestea de la 2 la 5 ani.

În această perioadă sunt schimbate în containere de mărime corespunzătoare sistemului radicular format.

2.3. Bolile și dăunătorii Albiziei julibrissin

Fussarium sp. – ofilirea plantelor. În urma atacului circulația prin vasele conducătoare din zona coletului se blochează ., rădăcinile putrezesc și partea aeriană se ofilește. Ciuperca se răspândește cu ușurință prin apa de udare.

Dăunătorii pot afecta cultura dacă nu sunt late măsuri din timp pentru plantarea unui material sănătos, asigurarea unei umidități corespunzătoare și aplicarea de tratamente adecvate imediat după apariția simptomelor de atac.

Acizzia jamatonica (Psylla de Albizia) – au forme aripate si nearipate si diverse culori (verzi, galben-verzui). Aceasta insecta inteapa planta (frunza) si se hraneste cu seva din aceasta. Insectele elimina zaharurile-glucidele (pe care nu le pot metaboliza) sub forma de excremente cristalizate, care se scutura de pe frunze si cad pe sol, pe masini, producand un aspect neplacut: se lipesc de talpa pantofului, pe masini si sunt greu de indepartat. Plantele de albizia atacate de aceste insecte nu mai cresc (stagneaza cresterea), in timp se pot debilita si usca, florile sau inflorescentele nu se mai dezvolta si cad prematur, plantele afectate nu vor mai inflori sau vor avea un numar redus de flori in anul urmator. Combaterea eficienta a insectei se poate face cu ajutorul insecticidelor sistemice "Clasa Neonicotinoizi" care se pot administra atat prin pulverizare foliara cat si prin udarea plantei cu solutie de insecticid.

CAPITOLUL III

PREZENTAREA FACTORILOR DINAMICI CU INFLUENȚE ASUPRA CREȘTERII ȘI DEZVOLTĂRII PLANTELOR STUDIATE

3.1. Prezentarea locului de cercetare.

Experiențele s-au desfășurat în localitatea Oradea, judetul Bihor situată la intersecția paralelei de 47o 03’ latitudine nordică cu meridianul de 22o 56’ longitudine estică. Așezat la poalele vestice ale munților Apuseni, la distanță sensibil egală față de Viena, Praga, București.

Relieful județului Bihor este dispus în trepte. Cea mai ridicată treaptă este în partea de est a județului și este constituită din culmile înalte ale masivului Bihor și Vlădeasa și din cele mai joase ale masivelor Pădurea Craiului și Plopiș.

La altitudinea de 126 m deasupra nivelului mării, Oradea se găsește la deschiderea văii Crișului Repede scăpată din Defileul de la Vad și apoi dintre Dealurile Oradiei la Nord și cele ale Gepișului la sud,. Într-o zonă de contact între prelungirea Munților Apuseni și Câmpia Banato- Crișana.

Dealurile premontane cu altitudine între 200-300 m se pierd treptat către Câmpia Tisei, mai joase spre sud (Câmpia Crișurilor) și spre nord mai înalte (Câmpia Oradiei). La extremitatea nordică a județului , șesul Tisei capătă denivelări accentuate ca urmare a prezenței dunelor de nisip.

Din punct de vedere hidrografic, teritoriul Oradiei aparține bazinului Crișul Repede. Pânza de apă freatică se găsește la adâncimi diferite, pe terasa aluvială, nivelul acvifer variază între 4 -4,5 m, iar la contactul terasei cu lunca, adâncimea pânzei freatice variază între 3-4 m. Suprafețele plane , ușor înălțate ale luncii au stratul acvifer freatic între 1,2- 3 m adâncime influențând negativ profilul solului.

3.2. Factorii pedo- climatici

3.2.1. Clima

Localitatea Oradea, locul de desfășurare a experiențelor are un climat temperat moderat de câmpie, subtipul vestic de nuanță oceanică care se află sub influența aerului temperat maritim (Roșu, 1980).

Majoritatea precipitațiilor cad în timpul primăverii (32% din valoarea medie multianuală), iar cele mai puține în cursul iernii. Temperatura medie a lunii iulie este de 21o C. Influența anticiclonului azoric face ca verile să fie secetoase și călduroase.

3.2.2. Temperatura

Valoarea medie multianuală a temperaturii aerului este de 10,4 C. Caracterul moderat al climei este ilustrat prin valori medii termice a lunilor iunie(21,0 C) și ianuarie (-1,4C). Rezultă de aici o amplitudine termică medie anuală de 22,4 C mult mai mică decât în regiunile de câmpie din sudul sau estul țării noastre, unde predomină influențele climatului din estul Europei.

Iarna cea mai călduroasă s-a înregistrat în 1984- temperatura medie în luna ianuarie a fost de + 6,1C, iar iarna cea mai rece a fost în anul 1964, când temperatura medie în luna ianuarie a coborât la -9,8C.

Minima absolută înregistrată la Oradea este de -29ș C (24.01.1942), s-au mai înregistrat -25,3ș C( 28.01.1954), -22,5ș C( 13.01.1987). Primăverile sunt timpurii și relativ calde , verile sunt călduroase și secetoase. Cele mai ridicate temperaturi ce s-au înregistrat au fost de : 39,5șC (29.07.1939 și 22.08.1943) și 39șC (28.08.1992) .

Analizând valorile normale ale acestui element climatic se constată că în lunile iulie și august se înregistrează zilele cele mai călduroase, de asemenea decada a doua și a treia a lunii iulie și prima decadă a lunii august au numărul cel mai mare de zile cu temperaturi ridicate.(Tabelul nr.1)

Tabel nr.1

Temperaturile medii lunare și anuale pe 10 ani și din anii de experiență

3.2.3 Precipitațiile atmosferice

Precipitațiile sunt prezente într-o cantitate medie anuală relativ mare (585,4mm), repartizate cu o pondere mai mare în timpul primăverii (32% din valoarea medie multianuală).

Cele mai ploioase luni: iunie ( 83,2mm) și mai (55,5 mm) iar cele mai secetoase martie (29,7 mm) și ianuarie (35,6 mm). Unul din cei mai ploioși ani au fost 1974 când cantitatea totală de precipitații a fost de 800,6 mm.

Tabelul nr. 2

Precipitații lunare și anuale 2001-2010

3.2.4. Umiditatea atmosferică

Umiditatea relativă a aerului exprimată în valori medii lunare și anuale , prezintă scăderi mai pronunțate în lunile :mai, iulie și august și nivele mai ridicate în lunile de iarnă.. În cursul anilor de experiență scăderi mai accentuate față de valorile normale se constată în luna iulie, luna cu insolația și temperaturile cele mai ridicate. În general valorile medii anuale ale umidității relative din anii experimentali nu variază prea mult față de valorile normale.

Tabelul nr.3

Umiditatea relativă lunară și anuală

3.2.5 Vântul

Regimul eolian indică predominanța vânturilor în cursul lunilor de iarnă din direcția vest și nord vest, iar în cursul verii direcția dominantă este dinspre vest. Intensitatea cea mai mare o au vânturile dinspre sud și sud –vest, mai ales în lunile de iarnă și primăvară,ca și cele din noiembrie.

Tabelul nr. 4

Viteza medie a vânturilor

3.2.6. Nebulozitatea

Nebulozitatea medie lunară și anuală a înregistrat valori normale în cursul perioadei de experiență. Valorile mai mici din luna iulie au influențat negativ desfășurarea experiențelor și au necesitat lucrări suplimentare de protecție(umbrire cu plasă de protecție, pulverizări periodice.

Tabelul nr.5

Nebulozitatea medie lunară și anuală

3.2.7. Solul și conținutul în substanțe nutritive

Orizontul Ao are o textură, lutoasă sau luto – argiloasă și structură granulară slab formată, este uniform pe profil. Orizontul El sau Ea are textura mai grosieră (lutoasă); nestructurată sau structurată plată, slab formată; fin poros; compact. Reacția este moderat acidă, Ph-ul 5,5- 6,8, aprovizionarea cu humus și elemente nutritive este bună. . Luvosolurile se caracterizează prin procese slabe de bioacumulare, resturile organice provenite de la vegetația acidofilă sunt descompuse predominant de ciuperci și mai puțin de bacterii , rezultând humus puțin. Humusul atinge până la 1,55-2,5 %. Rezerva de humus este de 60- 120 to/ ha. Alterarea materiei minerale este intensă ,se formează argilă, care se acumulează la nivelul orizontului Bt. Conținutul în argilă în orizontul Bt este de cca.1,5 -2 ori mai mare decât cel din orizontul Ao sau Eo . Solul are o fertilitate naturală spre bună, atât pentru păduri de foioase , culturi agricole, cât și pentru cultura arbuștilor ornamentali.

CAPITOLUL IV

CERCETARI PROPRII VIZAND INMULTIREA PLANTELOR DE

ALBIZIA JULIBRISIN PRIN SEMINTE

4.1. Scopul cercetarilor

Ținând cont de ponderea mică în spațiile verzi a speciei Albizia julibrissin și de faptul că aceasta se caracterizează prin însușiri ornamentale deosebite, se justifică producerea materialului săditor pe cale generativă și vegetativă.

Ipoteza de lucru a fost aceea că prin folosirea unor substraturi ieftine și ușor de procurat și prin respectarea cât mai aproape de optim a verigilor tehnologice se pot obține rezultate mulțumitoare în producerea unui material săditor ieftin și de calitate.

Producerea materialului dendrologic de Albizia julibrissin s-a efectuat prin seminte. Semanatul se poate face in turba, turba + nisip, pamant de telina sau gradina + nisip.

4.2. Alte materiale utilizate

Nisipul . A fost curat(spălat), cu diametrul de 1-1,5 mm. Însușirile nisipului utilizat au fost :

conținutul de materie organică nul;

aerație mare peste 30 % ;

densitate aparentă mare peste 1,5 g/ cm3;

capacitate de reținere a apei 25- 30% ;

permeabilitate mare ;

pH-ul 6,9;

porozitate 25% ;

conținut de elemente nutritive foarte scăzut.

Pământul de țelină. A avut textură luto- argiloasă, structură glomerulară, reacție neutră, conținut ridicat în substanțe nutritive ( N-15 mg, P- 10 mg și K – 25 mg /100g )

Turba a provenit de la Vigorplant Italia și a avut următoarele însușiri:

densitate aparentă mare peste 0,11 g/ cm3;

capacitate de reținere a apei foarte mare 350- 400 %;

permeabilitate mare ;

pH-ul 5,5 – 6,5

fertilizare: NPK cu efect imediat + microelemente.

4.3. Metoda de lucru

Principalele metode de lucru au fost experimentul și observația, la care se adaugă unele analize de laborator efectuate asupra probelor de sol și a acumulărilor realizate de plante pe anumite perioade de vegetație. Pentru obținerea puieților a fost utilizată ca bază materială de cercetare proprietatea personală din Oradea, experiențele vizând înmulțirea prin seminte.

Recoltarea pastailor s-a efectuat in perioada ocombrie-noiembrie 2015, iar semintele s-au semanat in februarie 2016. Inainte de semanat semintele au fost inmuiate in apa calda timp de 12 ore, deoarece tegumentul lor este foarte puternic si impermeabil.

Experiențele s-au desfășurat în trei variante (s-au folosit trei substraturi) :

V1 – semanat în turba;

V2 – semanat în turbă 75% + nisip 25% ;

V3 – semanat in pamant de telina (pamant de gradina) 75% + nisip 25% ;

S-au folosit cate 100 seminte pentru fiecare varianta in parte. Semanatul s-a efectuat in data de 17.02.2016, in alveole.

Date experimentale privind rasarirea

plantelor de Albizia julibrisisin

Tabelul nr. 6

În perioada înrădăcinării temperatura a fost cuprinsa intre 20 – 22o C, iar umiditatea între 75 – 90%.

Date experimentale privind inaltimea si aparitia primelor frunzulite adevarate ale

plantelor de Albizia julibrisisin

Tabelul nr. 7

In data de 10.03.2016 plantutele s-au transplantat in pahare.

BIBLIOGRAFIE

Baille, M., Baille, A.,Delmond D., 1994, Microclimate and transpiration of greenhouse rose crops,Agricultural and Forest Meteorology, 71, p83-85

Capuna, M., Giannini , R.,1997,Micropropagation of young and adult plant of cypress(Cupressus sempervirens L.),The Journal of Horticultural Science, vol72,4, p 601-608.

Charron,G.C., 1957, Encyclopedie de Jardins,Ed. Larousse, Paris.

Dumitriu Tătăranu, I.,1980, Stabilirea capacității filtrante a pădurii față de noxele din atmosferă și măsuri de gospodărire a pădurii afectate, ICAS, București.

Ede, F., Auger, M.,Green, T.G.A.,1997, optimizing root cutting succes inn Paulownia sp., The Journal of Horticultural Science, vol.72, 2, p 179-185.

Florin,Stănică,Monica,D.,Velicica,D.,Roxana,M.,Adrian,P.,2002, Înmulțirea plantelor horticole lemnoase,Ed., Ceres,București

Howard,B.H., Ridout,M.S.,1995,Responses of dark preconditioned and normal light- grown cuttings of Syringa vulgaris, ‚’’Madame Lemoine’’ to liht and wetness gradients in the propagation environment, The Journal of Horticultural Science, vol70, 6, p. 989- 1001.

Iliescu,Ana Felicia ,1998, Arboricultură ornamentală, Ed. Ceres, București.

Nicolae, Șofletea, Lucian, C.,2007, Dendrologie, Ed. Universității ,,Transilvania’’, Brașov

Vlad,Mariana,2004, Arboricultură ornamentală, Ed. Imprimeriei de Vest, Oradea.

Zaharia, D.,Panea,Teodora,Florincescu, Adriana,1992, Producerea materialului săditor dendrologic fără consum de energie, Bul.USACN A-H,46/2.

Zaharia, D., Dumitraș,Adelina, 2003, Arboricultură ornamentală, Ed. Risoprint ,Cluj- Napoca

Vlad I, Arboricultură ornamentală, Ed. Imprimeriei de Vest, Oradea.

Bandici Gh., Fiziologia plantelor, Editura Universitatii din Oradea,1998

Sonea V., Palade L., Iliescu A.F.-Arboricultura ornamentala si arhitectura peisagera, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980

http://www.eutopiamall.com/admin/FA/FA/FA_biota.php?elementId=42930

http://www.casadex.ro/2011/07/arborele-de-matase-arbore-ornamental/

http://www.iseoverde.ro/mimosa-albizia-arborele-de-matase