IMPORTANȚA CONFIDENȚIALITĂȚII ÎN RELAȚIA MEDIC -PACIENT CU HIV SIDA [618072]
LUCRARE DE LICEN ȚĂ
Candidat: [anonimizat],
Conf. Univ. Dr. Mihaela -Cătălina Vicol
Facultatea de Medicină
Specializarea: Medicină Generală
Disciplina: Deontologie Medicală și Bioetică IMPORTANȚA CONFIDENȚIALITĂȚII ÎN
RELAȚIA MEDIC – PACIENT: [anonimizat]/SIDA
IAȘI, 2020
1
LUCRARE DE LICEN ȚĂ
Candidat: [anonimizat],
Conf. Univ. Dr. Mihaela -Cătălina Vicol
Facultatea de Medicină
Specializarea: Medicină Generală
Disciplina: Deontologie Medicală și Bioetică IMPORTANȚA CONFIDENȚIALITĂȚII ÎN
RELAȚIA MEDIC – PACIENT: [anonimizat]/SIDA
IAȘI, 2020
2
3
CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 5
PARTEA TEORETICĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 7
1. Relația medic -pacient ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 7
1.1. Valorile relației medic -pacient ………………………….. ………………………….. …………………. 9
1.2. Importanța relației medic -pacient ………………………….. ………………………….. ……………. 12
2. Confidențialitatea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 15
2.1. Istoric și izvoare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 16
2.2. Cadrul legislativ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 18
2.3. Importanța confidențialității în practica medicală ………………………….. ………………….. 26
3. HIV / SIDA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 27
3.1. Scurt istoric ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 27
3.2. Relația medic – pacient: [anonimizat] + ………………………….. ………………………….. …………… 35
3.3. HIV implicații sociale ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 36
PARTEA PERSONALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 39
1. Scopul lucrării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 39
2. Obiectivele lucrării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 39
3. Material și metodă folosite ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 39
4. Caracteristicile lotului analizat: ………………………….. ………………………….. …………………….. 40
5. Rezultate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 43
6. Discuții ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 57
7. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 58
8. Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 59
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 61
4
5
INTRODUCERE
HIV/SIDA este și va rămâne o problemă de sănătate publică majoră la nivel mondial . La
sfârșitul anului 2018, au fost inregistrate aproximativ 37,9 milioane de persoane HIV pozitiv. De
la apariția virusului și până în prezent a crescut accesul la prevenție eficientă, diagnosticare,
tratament și îngrijire și datorită acestui lucru infecția a devenit o afecțiune cronică de sănătate ,
ajutând persoanele infectate să aibă o viață mai lungă și mai sănătoasă decât o aveau în trecut.
Datorită eforturilor internaționale, acoperirea serviciilor de sănătate a crescut și în 2018, 62%
dintre adulți și 54% dintre copiii care care trăie sc cu HIV au primit terapie antiretrovirală. 82%
din femeile însărcinate și care alăptează primesc și ele terapie antiretrovirală care asigură
prevenirea transmiterii virusului la nou -născuți și bineînț eles o viață mai bună. Serviciile
medicale HIV nu sunt încă perfecte așa cum se dorește și ca urmare în 2018 au fost nou
diagn osticate 1,7 milioane de persoane și alte 770 .000 au murit datorită virusului. Grupurile cheie
care sunt considerate vulnerabile și cu risc mare de i nfecție sunt formate din: bărbaț i care intrețin
relații sexuale cu alți bărbați, consumatorii de droguri in jectabile, persoanele aflate în închisori și
spații închise , lucrătorii sexuali și clienții acestora, persoanele transgender, fetele adolescente și
femeile tinere din sudul și estul Africii și popoarele indigene din unele comunități; această
vulnerabilitat e este legată și de factorii sociali , datorită barierelor create în accesarea de servicii
de calitate și accesul la prevenție, testare și tratament impotriva HIV. După ani de studii s -au
dezvoltat teste rapide de diagnostic, dar încă nu s -a găsit un remediu pentru acest virus, ci doar
medicamente care con trolează replicarea virală până la suprimarea virusului HIV fără risc de a
mai infecta alți contacți. (OMS, who.int, 2019)
Mi-am ales acestă temă „Importanța con fidenți alității în relația medic – pacient cu
HIV/SIDA” , deoarece chiar și în acest mileniu, persoanele care trăiesc cu HIV sunt încă foarte
stigmatizate, mai susceptibile la a fi discriminate și li se încalcă foarte des și ușor
confidențialitatea nu numai la nivelul populației generale, dar și mai ales la nivelul sistemului de
sănătate publică de către cadrele medicale. Datorită stigmatizării, discriminării și a încălcării
confidențialității persoanelor care trăiesc cu HIV , a dus la o scădere a încrederii în cadrele
medicale și ca urmare a redus calitatea î ngrijirii medicale și a complianței la tratament . Într-un
studiu publicat în anul 2007, s -a constatat că profesioniștii medicali și care ocupă funcții medicale
6
de nivel superior au „arătat atitudini mai prejudiciabile ” față de persoanele HIV pozitiv și au o
dorință scăzută de a socializa cu aceștia. Profesioniștii cu vechime în educația medicală au mai
multe șanse de a discrimina pacienții HIV pozitivi , decât cei mai tineri angajați ai sistemului. S-a
cercetat mult timp asupra relației dintre cunoștințele despre HIV, frica de infecție și stigmatul sa u
discriminarea și rezultatele, în funcție de studii, au fost gă site relații strânse intre acestea, iar în
altele nu s -a găsit nicio relație. (Boulle, 2007)
Pe acestă temă „Importanța confidențilității în relația medic – pacient cu HIV/SIDA” am
făcut un studiu analitic folosind metoda chestionarului . Acest studiu științific este fezabil
deoarece are un număr suficient de subiecti pentru a trage concluzii adecvate ( pentru un studiu
analitic este suficient un număr de 30 de participanți pentru a forma un eșantion reprezentativ,
distribuția fiind normală), nu există constrângeri tehnologice și financiare, studiul este accesibil,
„nu are scopuri prea ambițioase”. (Nou renco, 2013) Populația țintă pentru acest studiu a u fost
toate per soanele care au ca diagnostic HIV/SIDA . Deoarece populația țintă este prea mare și nu
poate fi studiată ca întreg și nu am avut acces la o mare parte din populație , nu mă refer doar la
cei stăini cum ar fi cei din Africa unde există multe persoane infectate , mă refer și la persoanele
infectate la nivelul țării noastre , mai ales la cei din spitalele de infecțioase , unde datorită
pandemiei de COVID -19 în care ne aflăm nu am avut acces în spitale și nu am avut cum să aplic
chestionarul în format fizic. Chestionarul a fost aplicat pe un eșantion simplu randomizat din
populația țintă și a fost distribuit eșantionului în format electronic pe diverse căi de comunicare
online.
Confidențialitatea este foarte importantă in relația medic – pacient, ajută și motivează
pacientul s ă apeleze la îngrijirile medicale, la campanii de pr evenție și diagnostic și mai ales duce
la creșterea complianței la tratament . Cu ajutorul acestui chestionar analizez cât de importantă
este confidențialitatea din punctul de vedere al pacientului HIV pozitiv în relația acestuia cu
medicul (de familie, inf ecționist, curant sau cu oricare intră în legătură) și dacă s -a schimbat
cumva relația lor după aflarea diagnosticului de HIV pozitiv.
7
PARTEA TEORETICĂ
1. Relația medic -pacient
Relaț ie (lat.relatio ) = legătura între două sau mai multe persoane
Medic ( lat.medicus ) = persoană cu studii superioare care profesează medicina
Pacient ( lat.paciens ) = persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic, considerat în
raport cu acesta.
Motto:
„Actul medical nu este altceva decâ t o intâlnire di ntre o încredere și o
constiință ”.(Gh.Scripcaru) (GHIRAN, ETICA SI DEONTOLOGIA PROFESIEI, 2000)
„Iar acolo unde există întâlnire, există de asemenea recunoașterea faptului că într.un anumit fel
aparținem celui de vis a vis, iar cel de vis a vis, ne aparține”. (Fernador, 2017)
Hipocrate, „părintele m edicinei” , scria : „în boli să urmărim două fapte: să fim de folos, ori să
nu vătămăm. Nu trebuie să -i provocă m pacientului mai mult rău decât a suferit deja. Trebuie să
ne gândim că devotamentul este uitarea de sine, iubi rea aproapelui fără nici o recompensa decâ t
aceea pe c are o aduce binele cu el ”. (GHIRAN, ETICA ȘI DEONTOLOGIA PROFESIEI, 2000)
Codul de deontologie medicală al Colegiului Medicilor din România din 04.11.2016, art. 7,
Caracterul relației medic -pacient: „ Relația medicului cu pacientul va fi una exclusiv profesională
și se va clădi pe respectul acestuia față de demnitatea umană, pe înțelegere și compasiune față de
suferință.” (Codul de deontologie medicală al Colegiului Medicilor din România din 04.11.2016,
2016)
Relația medic -pacient este considerată a fi un element central din cadrul principii lor etice
ale medicinei. Relația poate fi denumită o „confruntare” etică și morală datorită comp lexităților
de valori antrenate (Toader, 2015) . Medicul are acest statut social oferit de societate, iar pacientul
este cel implicat în actul decizional. Pacientul trebuie să fie ascultat, să fie înțeles și să fie ajutat
8
de către medic să înțeleagă boala și tratamentul (Toader, 2015) . Medicul trebuie să înțeleagă
pacientul și să trateze bolnavul și nu boala.
Primele modele ale relației medic -pacient după Szasz T.S. , Hollender M.H. ( 1956), citați de
Oprea L. (Oprea, 2009) , ar fi:
• Modelul p racticipării -reciproce : medicul îl ajută pe pacient să se poată ajuta singur .
• Modelul activitate -pasivitate: relația în care medicii își asumă răspunderea efectuării
intervențiilor medicale, iar pacienții sunt beneficiarii pasiv ai îngrijirilor și intervențiilor
realizate.
• Modelul asistență -cooperare: medicul ind ică ce are de făcu t pacientul, iar pacientul se
supune acestor indicații.
În literatura de specialitate se mai descriu si alte modele de relații medic -pacient.
▪ Modelul paternalist (sau parental): starea de bine a pacientului este stabilită în mod
obiectiv de către medic. În acest model, pacientul își pierde autonomia, medicul ia cea
mai bună decizie pentru pacient. (Andrei, 1983)
▪ Modelul consum ist: medicul furnizează informații concrete cu privire la intervențiile
medicale, iar pacientul alege intervenția pe care o consideră cea mai potrivită. „ Pacientul
este considerat un client. ” (Maria, decembrie 2014)
▪ Modelul participativ: este un model între relația paternalistă și cea a autonomiei
pacientului. Pacientul și medicul pot negocia, medicul prezintă cunoștințele pacientului și
acesta își spune preferințele sale. (Maria, decembrie 2014)
▪ Modelul esențialist: „relația medic pacient are la bază principiul stării de bine a
pacientului” (Oprea, 2009)
▪ Modelele contractuale: relația medic -pacient este o interacțiune între doi agenți morali
egali; ambele părți au beneficii și se încarcă cu responsabilități. (Oprea, 2009)
▪ Modelul de tip convenție medicală: oferă valoarea morală intrinsecă și pune accent pe
regula reciprocității în relația medic -pacient. (Oprea, 2009)
9
1.1.Valori le relației medic -pacient
Relația medic – pacient are ca principii următoarele elemente : integritatea fizică și morală,
respectul care trebuie să fie reciproc, compasiunea medicului față de pacient, încrederea și nu în
ultimul rând cel mai import ant este confidențialitatea. (Toader, 2015)
Comunicarea este o competență esențială pentru stabilirea relației medic -pacient. A ști să
asculți este o virtute și prima condiție a unui dialog. Eficiența comunicării între medic și pacient a
dus la următoarele consecințe demonstrate ani la rând: a îmbunătățit starea emoțională a
pacienților, o mai bună respectare a tratamentului medical, riscuri mai mici de abatere medicală
cu încurajarea pacientului spre a apela la serviciile medicale .
Comunicarea este formată din mai multe procedee: transmitere, recepționare, stocare,
prelu care și utilizare de informații și caracterizează individul și societatea în care trăim.
Principalul mijloc de socializare al omului este comunicarea , care este proprie personalității sale.
În cazul relațiilor interumane, comunicarea implică reversibilitatea mesajelor. Sivadon (1973)
spune că în fața bolii, medicul și pacientul au poziții diferite; medicul consideră boala ca fiind o
problemă obictivă și științifică, pentru bolnav, problema este subiectivă și în primul rând de ordin
emoțional. Momentul în care pacientul dorește să apele ze la medic , va fi ales întru totul de către
pacient, medicul devenind un suport psihologic pentru acesta. Problemele de comunicare în
relația medic – pacient sunt determinate ignoranța, anxietatea pacientului și de împrejurările în
momentul în care cere a jutor medicului. I.Lupu și I.Zanc(1999) spun că insuficiența comunicării
dintre medic și pacient are mai multe cauze pe care le enumeră: (TARNOVSCHI, 2013)
1. Atitudinea profesională – educația sanitară este foarte importantă din punctul de vedere
al unor medici și de aceea acordă timp pentru a oferi informații pacienților ; unii consideră
că furnizarea de informații ar neliniști pacienții, iar alții că i -ar linișți pe aceștia.
2. Stilul de interviu – care poate fi birocratică (limitează sensibilitatea pacientului) și
orientat spre persoană (în care obiectivul comunicării este empatia și conștien tizarea
sentimentelor pacientului ).
10
3. Problema incertitudinii – incertitudinea stă la baza menținerii controlului pacientului și
tratamentului. Propria incertitudide a medicului poate fi mascată de omisiune informării
pacientului , dar omisiunea poate menține încrederea pacient ului în eficacitatea
tratamentului.
4. Neîncrederea pacientului – este pusă pe slaba comunicare în relația medic – pacient,
frecvent datorită diferențelor de clasă și statut dintre medic și pacient.
5. Perspective diferite ale medicului și pacientului – apar dificultăți în comunicare datorită
perspectivelor diferite asupra bolii și consultației (medicul -„ acordă importanță
raționament ului științific și datelor psihoclinice în diagnosticarea bolii”; pacientul –
acordă importanță subiectivă bolii).
6. Dificultăți legate de înțelegere și memorie – folosirea unui limbaj tehnic neînțeles de
pacient, prea multe informați i oferite în foarte scurt timp, unii pacienți au cunoștințe
limitate despre boală și sunt jenați să ceară informații suplimentare medicului curant.
Tot Lupu și Zanc (1999) enumeră efectele comunicării adecvate: (TARNOVSCHI, 2013)
a) controlul durerii postoperatorii;
b) reducerea anxietății și stresului preoperator ;
c) respectarea indicațiilor medicale;
d) satisfacția pacientului față de îngrijirea medicală primită.
„În medicină, puterea terapeutului, imaginea de sine, responsabilitatea deosebită a actului
terapeutic favorizează apariția strategiilor de cunoaștere . Bolnavul este înainte de toate un om,
adică un organism viu conștient de faptul că are un suflet. Terapeutul trebuie să convingă
persoana bolnavă să -și dezvolte toate aspectele personalității pentru ca boala să nu constituie o
ocazie de a se retrage, de a rămâne pasiv.” (TARNOVSCHI, 2013)
Într-un studiu pu blicat în anul 2007, efectuat la Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Sibiu,
a fost analizată opinia pacienților privind importanța comunicării în relația me dic-pacient.
Rezultatul studiului a fost că doar 80% din personalul medical, comunică pacienților datele
despre starea lor boală; iar în proporție de 63% din cazuri, medicii au ți nut cont de părerea
pacienților în fixarea tratamentului și doar 90% din cadrele medicale au cerut acordul pentru
11
efectuarea de manopere sau intervenții chirurgicale. Părerea pacienților, din cadrul acestui studiu,
privind comunicarea cu cadrele medicale , a scos în evidență că în 31,16% din cazuri
comunicarea este foarte bună și doar în 64,16% din cazuri este bună. Tot în cadrul acestui studiu,
pacienții au fost întrebați dacă timpul îngăduit consultației și vizitei în saloane este de ajuns. 65%
din pacienți au spus că este suficient, 15% au avut răspuns negativ și 20% s -au abținut sărăspundă
la această întrebare. 90% din pacienți simt nevoia de explicații suplimentare despre starea bolii .
La o altă întrebare, părerea pacienților a fost următoarea: 25% consideră că o bună comunicare
este mai importantă decât competența profesională; 67,5% consideră ambele importante; 7,5 %
spun că este mai valoroasă calitate a tehnică a cadrului medical. „Aproape toți subiecții susțin că
o relație mai lungă cu medicul curant le conferă mai multă încredere și un grad de siguranță mai
mare față de serviciile medicale oferite.” (VIOLETA FRÂNCU, 2008)
Figura 1. Factorii ce influențează comunicarea medic -pacient (Stănescu, 2018)
Comunicarea este absolut necesară zilnic în pract icarea medicinei și reprezintă o provocare
pentru medici chiar și în zilele noastre. Comunicarea este cu atât mai dificilă cu cât este mai
gravă afecțiunea și mai nefavorabil diagnosticul . Cursuril e de specialitate pentru comunicarea
medicală eficientă rămân o necesitate. (Stănescu, 2018)
Mesajul corect
Adaptarea comunicării în funcție
de puterea de întelegere a pacientului
Modalitatea corectă
Adaptarea la nevoile
pacientului
Persoana corectă
Nu lăsați alte persoane
să comunice despre
sănătatea pacientului
Momentul corect
Locul și timpul în care
pacientul
este confortabil
Comunicare
medicală
precisă
12
Empatia este vitală pentru a asigura calitatea relației medic -pacient. Empatia față de
pacient nu înseamnă umilința medicului. Această calitate permite medicului să înțeleagă
experiențele și nevoile pacienților. Cu ajutorul empatiei, medicul îmbunătățește efectul terapeutic
și calitatea vieții pacientului.
Încrederea oferită implică păstrarea confidențialități i din partea medicului a tuturor
destăinuirilor primite din partea pacientului.
Pacientul poate avea diferite atitudini față de boală sau față de medic. Aceste atitudini pot
fi considerate constructive încredere, simpatie și stimă, dar pot fi și negative precum teamă,
îndoială și desconsiderare.
1.2. Importanța relației medic -pacient
O comunicare e ficientă î ntre medic și pacient, cresc nivelul de încredere al pacientului față
de actul medical și influențează unii indicatori ai stării de să nătate (calitatea vieții și speranța de
viață) ; ajută medicul să înț eleagă suferința pacientului, să pună un diagnostic corect, un tratament
eficient și mai ales în procesul de vindecare. Relația medic -pacient este considerată un punct
cheie în îngrijirea pacientului și este un factor esențial al procesului de vindecare.
În 2009 a fost publicat un articol în care s e vorbește despre un studiu analitic r elația medic
– pacient, în care se descriu două situații: metoda de îngrijire axată pe pacient și modelul de
îngrijire axată pe relație.
Metoda de îngrijire axată pe pacient (PCC) a fost descrisă pentru prima oară de Balint și
Engel; această meto dă este de tip prescriptiv și normativ. Primul care și – a expus cu certitudine
părerea, a fost Balint, care spunea că pacientul „trebuie înțeles ca o ființă umană unică”.
Argumentele lui Balint sunt utilitariste fiindcă promovează beneficiile. Tot Balint a arătat c ă
înclinarea pacienților către î ngrijirile medicale, depinde foarte mult de condiția psihologică și
socială a individului și că bolile pentru care se prezintă pacientul sunt fenomene psihologice și
biolo gice în mare măsură. De aceea i -a încurajat pe medici ca în momentul in care investighează
pacientul să țină cont și de natura psihologică și socială a pacientului, pentru a înțelege „motivele
reale” ale prezentării la medic. Din toate aceste argumente, el a dezvoltat conceptul de „doctorul
13
ca medic ament”, susținând că „instrumentul cu cea mai mare putere terapeutică din mâinile unui
doctor este doctorul în persoană”, ca urmare este nevoie de o „investiție comună a medicului și
pacientului”. Engel a venit în ajutorul argumentelor lui Balint și a ofer it un suport conceptual
pentru metoda de îngrijire axată pe pacient, cu un model medical biopsihosocial pentru a explica
mult mai bine afecț iunile medicale. „Modelul biomedical presupune că bolile pot fi explicate
obiectiv și în totalitate prin devieri de la normele variabilelor biologice măsurabile fără a rec urge
la dimensiunile psihologice, sociale și comportamentale ale bolilor.” Acest model biomedical este
asemănător modelului bioetic de tip paternalist, atunci când medicul stabilește problemele
medical e și îndrumă pacientul spre terapie, doctorul fiind expertul. Engel afirmă că modelul
biomedical trebuie extins, pentru a include și factorii psihosociali, având ca rezultat modelul
biopsihosocial în care bolile pot fi explicate prin interacțiunea factoril or moleculari, biologici,
psihologici, sociali și de mediu, aceștia fiind inseparabili. McWhinney demonstrează că doctorii
trebuie „să pătrundă în lumea pacientului, pentru a vedea boala prin ochii acestuia”. (OPREA,
2009) Moira Stewart descrie această metodă prin șase componente: (OPREA, 2009)
„(a)explorarea bolii și a experienței pacientului; (b) întelegerea persoanei din toate punctele de
vedere; (c) identificarea unei baze comune de managemen t al bolii; (d) inserarea prevenției și
promovarea sănătății; (e) valorificarea relației doctor -pacient; (f) aprecierea realistă a limitelor
personale și a aspectelor legate de timp și resurse”.
Principalele cinci dimensiuni propuse de Mead și Bower pentru acestă metodă sunt: (OPREA,
2009) 1.„biopsihosocială” – abilitatea medicului de a include factorii biopsihosociali și de
reprezentare corectă asupra bolii; 2.„pacient ul ca persoană” – posibilitatea medicului de a
înțelege boala individualizată pe pacient; 3.„distribuția puterilor și a responsabilităților” –
capacitatea de reacție afectivă a medicului la dorințele pacientului referitor la informarea și
implicarea sa în luarea deciziilor; 4.„alianța terapeutică” – „mod de dezvoltarea a obiectivelor
terapeutice comune și de volorificare a legăturii dintre medic și pacient”ex: „o relație caldă și
empatică este asociată cu o mai bună respectare a recomandărilor terapeutice d e către pacient”;
relația medic -pacient bazată pe încredere reciprocă are un efect placebo, chiar în lipsa unor
tratamente, pacienții își îmbunătățesc starea de sănătate cu ajutorul răspunsurilor pozitive induse
de interacțiunea binevoitoare medic -pacient; 5.„doctorul ca persoană” – conștientizarea
caracteristicilor și a calităților personale și profesionale.
14
Modelul de îngrijire axată pe relație(RCC) a fost creat de Pew-Fetzer Task Force on
Advancing Psyhosocial Health Education este un model pr escriptiv, se bazează pe teorie și are la
bază patru principii: „1.relațiile din cadrul îngrijirilor medi cale ar trebui să includă dimens iuni ale
personalității, precum și rolurile tuturor actorilor implicați în acet tip de îngrijire” ; 2.„afecțiunea
și em oțiile sunt componente importante ale relațiilor din cadrul îngrijirilor medicale”; 3.„toate
relațiile iau naștere pe baza unei influențe reciproce”; 4.„îngrijirea axată pe relație are
fundamente morale”. Cu ajutorul acestor principii au fost introduse pat ru dimensiuni: 1.„relația
dintre m edic și pacient” – unicul produs al interacțiunii ; 2.„relația medic -medic” – este foarte
importantă pentru sănătatea pacienților, dar și pentru binele personal; 3.„relația medic –
comunitate” – implică multidisciplinaritat ea pentru o îngrijire medicală eficientă; 4.„relația medic
– propria persoană” – esențialul pentru a dezvolta „relații terapeutice” este auto -conștientizarea,
capacitatea de crea, susține și integra informația și profunzimea cunoașterii de sine.
„Subiectiv ismul este des întâlnit în practica medicală” și s -a demonstrat că influențează relația și
starea de sănătate a pacienților, din cauza stresului emoțional care este un mecanism
neuropsihologic. Respectul față de persoane ar trebui să fie „intrinsec” și nu o obligație. În cadrul
acestui model, doctorii nu preiau controlul asupra pacienților, ci îi sprijină emoțional prin empatie
și compasiune, ajutându -i să ia o decizie proprie, pacientul având autonomie. Putem sprijini
autonomia pacientului, spre exemplu p rin consilierea oferită fumătorilor pentru renunțarea la
acest viciu, ceea ce face diferența dintre un medic autoritar care presează pacientul să renunțe la
fumat. Studiul a fost axat pe identificarea tipurilor de comunicare ce favorizează modelul de
îngri jire axată pe relație. Puterea limbajului, căutarea de informații, construirea unui parteneriat,
construirea de raporturi prin care se trasnmit limbajul verbal și non -verbal și comportamentele
socio -emoționale, toate au un rol foate important în RCC. Tot p e baza acestui studiu s -a
demonstrat că o relație medic -pacient plină de compasiune și complexă, poate fi benefică pentru
sănătatea pacientului. Atunci când medicii au un schimb de informații după modelul RCC,
problemele psihologice diminuă, simptomele sun t ameliorate și analizele biologice sunt
îmbunătățite. „Ultimele cercetări arată că doctorii cu un comportament non -verbal pozitiv pot
îmbunătăți starea de sănătate a pacienților lor.” În PCC și RCC relația medic -pacient este una cât
se poate de naturală ș i va fi întotdeuna valorificată și apreciată datorită efectelor sale produse
stării de sănatate a pacientului, dar și a personalității acestuia. „Studiile empirice realizate prin
paradigma biopsihosocială au avut o contribuție semnificativă, în sensul că a u validat paradigma
15
narativă a relației doctor -pacient și importanța descifrării poveștilor din spatele bolilor, toate
acestea în interesul sănătății pacienților.” (OPREA, 2009)
2. Confidențialitatea
Confidențial ( fr.confidentiel ) = care se comunică în taină, în secret
Confidențialitatea este „piatra de temelie a eticii medicale”. (Jurământul lui Hippocrate)
Confidențialitatea în sistemul de sănătate, se referă la păstrarea secretului profesional în
cadrul relației profesionale, a securității informațiilor și este dreptul fiecărui pacient , chiar și după
moartea acestuia. Încălcarea confidențialității este des întâlnită, de multe ori accidental încalcată.
Respectarea confidențialității reflectă „buna credință” din cadrul relației medic pacient și
„păstrează demnitatea individuală” . Ignorarea confidențialității, duce la pierderea încrederii
pacientului în medic și la ref uzul de a mai căuta ajutor ul oferit de acesta. Provocările și dilemele
privind păstrarea confidențialității apar la tot pasul în meseria de medic. Acestea pot aparea în
timpul conversației cu pacientu l, atunci când lucrăm într -un cabinet ocupat și de al ți colegi,
atunci când vorbim la telefon cu pacien tul și ne poate auzi oricine, fără să ne dăm seama , în
timpul discuției cu pacientul la patul acestuia, în conversația cu rudele preocupate de pacienți
(rudele oferă frecvent informații valoroase despre pacienți , dar pacienții, nu doresc de foarte
multe ori ca rudelele să afle despre diagnosticul lor ), în momentul în care introducem date le
despre pacient în calculator , oricine le poate vizualiza, poate uneori fără să își de -a seama sau fără
vreun interes ascuns . A fost efectuat un studiu , în Canada, în care s.a constatat că încălcarea
confidențialității a avut loc la 11% di n întalnirile efectuate de grupuri de medici , în care numele a
fost dezvăluit în 3% din cazuri. Există cazuri în care dezvăluirea secretului profesional este
obligatorie. Printre acestea intră protecția publicului și a terților , dezvăluirea infracțiunilor mai
puțin grave, înseamnă o conduită profesională incorectă, dar în cazu ri în care putem susține
detectarea, investiga rea și pedepsirea infracțiunilor grave , prevenirea abuzului sau vătămarea
gravă a altor persoane, suntem îndrumați să dezvăluim aceste secrete ( crimă, viol, omor prin
imprudență, răpire, abuz asupra copilului, terorism , persoa ne implicate în accidente rut iere, boli
extrem de infecțioase sau cu transmitere sexuală, dar trebuie să ne asigurăm că identitatea
pacienților și a contacților va rămane confidențială ), cu consimțământul pacientului sau prin
ordonanțe judecătorești sau mandate de percheziție fără consimțământul pacientului . Mai există
16
cazuri în care medicii se folosesc de înregistrări audio -video și fotografii în scop științific, în
cercetări, doar cu acordul pacientului și pentru păstrarea confidențialității, aceșt i trebuie să
pixeleze fața sau să innegrescă ochii pacientului și eliminarea datelor identificabile de la nivelul
acestor înregistrări. (Bourke, 2008)
Confidențialitatea și intimitatea pacientului nu sunt întotdeauna respectate, mai ales în
cadrul serviciilor medicale , în orice moment al prestării lor. Conform spuselor mai multor
pacienți, dar și din punctul de vedere al cadrelor medicale, conducerea acestor instituții, nici nu
aplică vreun control pentru r espectarea standardelor din cadrul eticii profesionale și de respectare
a drepturilor pacientului la confidențialitate și intimitate și nici nu promovează acest lucru. Pentru
nerespectarea acestor int imități ale pacienților avem foarte multe exemple, încep ând de la
examinarea pacientului și efectuarea de proceduri de foarte multe ori cu ușa deschisă sau alte
cadre medicale care pot intra oricând în timpul procedurilor sau alți pacienți aflați în aceeași
încăpere ; pacienții de multe ori nu sunt întrebați dacă sunt de acord cu efectuarea procedurilor
medicale în prezența studenților sau a rezidenților sau sunt obligați de multe ori la efectuarea
procedurilor, fiind internați sau examina ți în spitale universitare. A lte paciente relatează că nu
sunt mulțumite de respectarea intimității în leg ătură cu efectuarea avorturilor deoarece, li ce cere
de multe ori bilet de trimitere de la medicul de familie, prezentarea actului de identitate sau
raportarea avortului pentru ef ectuarea statisticii la nivelul Organizației Mondiale a Sănătății.
(GÎRLA, 2011)
2.1.Istoric și izvoare
Varianta originală a jurământului lui Hip pocrate: „Orice aș vedea și aș auzi în timp ce îmi
fac meseria sau chiar în afară de aceasta, nu voi vorbi despre ceea ce nu -i nici o nevoie să fie
destăinuit, socotind că, în asemenea împrejurări, păstrarea tainei este o datorie.” (GHIRAN,
ETICA ȘI DEONTOLOGIA PROFESIEI, 2000)
Varianta modernă a jurămantului lui Hip pocrate:
„Odată admis printre membrii profesiunii de medic:
Mă angajez solemn să -mi consacru viața în slujba umanității;
17
Voi păstra profesorilor mei resp ectul și recunoștința care le sunt datorate;
Voi exercita profesiunea cu conștiință și demnitate;
Sănătatea pacienților va fi pentru mine obligația sacră;
Voi păstra secretele încredințate de pacienți, chiar și după decesul acestora;
Voi menține, prin toate mijloacele, onoarea și nobila tradiție a profesiunii de medic;
Colegii mei vor fi frații mei;
Nu voi îngădui să se interpună între datoria mea și pacient considerații de naționalitate, rasă,
religie, partid sau stare socială;
Voi păstra respectul deplin pentru viața umană de la începuturile sale chiar sub amenințare și nu
voi utiliza cunoștințele mele medicale contrar legilor umanității.
Fac acest jurământ în mod solemn, liber, pe onoare!” (Dumitru, 2016)
Jurământul lui Hippocrate poate fi definit ca baza morală și dovada etică a medicinii încă
din Grecia antică. Pe atunci medicina era „influențată de valorile filozofiei clasice.” Manuscrisul
face parte din Corpus Hippocraticum și a fost redactat în a doua jumătate a secolului al V -lea,
înaintea erei noastre. Jurământul este considerat „piatra fundam entală” pe care se bazează
profesia medicală chiar și în zilele noastre. Hippocrate afirma că „medicul trebuie să introducă
întelepciunea în medicină” . Tot în acest jurământ se abordează și relația medicului cu pacienții,
ce ar trebui să caracterizeze medi cul sunt abstinența și puterea voinței, „forța spiritului trebuie să
doboare puterea trupului”. Se reclamă confidențialitatea în practica medicală, informațiile legate
de pacient nu vor fi sub nicio formă dezvăluite altor persoane. Concluzia jurământului „ fi e ca
opusul a tot ce am spus aic i să-mi fie soartă” , confirmă „jurământul medicului cu cea mai
groaznică consecință în cazul încălcării sale”. Jurământul a fos și este reevaluat frecvent , arătând
că „armonia triunghiului interactiv” (medic , pacient și boală) , centrată de bolnav este tulburată de
factori externi, precum : costurile îngrijirilor medicale, mass -media, dezvoltarea tehnologică,
aceștia aducând în centrul triunghiului, societatea . „Pentru a păstra principiile hippocratice,
„reclam ele” la tratamente și „popularizarea” noilor tehnologii sunt interzise de codurile
deontologice ale societăților profesionale medicale din întreaga lume, discuțiile asupra noilor
18
metode terapeutice și a rezultatelor fiind permise doar în cadrul reuniunilor științifice
medicale. ” „Medicul nu -și mai poate practica arta fără a -i măsura costul.” „Medicina bazată pe
dovezi – standardizarea procedurilor prin ghiduri și protocoale poate juca rolul de „scut legal”
împotriva acuzelor de malpraxis, dar poate altera direcțiile terapeutice.” „Echilibrul relației se
bazează pe discreția și caracterul fiecărui medic pentru a reevalua factorii care afectează relația
cu pacienții lui.” „Jurământul este un antidot împotriva aroganței profesionale, obligând doctorii
să-și practice profesia în modestie și conștiință de sine, să -și recunoască limitele, să învețe toată
viața pentru a îngriji mai bine pe bolnavi și să prevină boala.” (E. Târcoveanu (1), 2013)
2.2.Cadrul legislativ
LEGE nr.584 din 29 octombrie 2002 privind măsurile de prevenire a răspândirii maladiei SIDA
în România și de protecție a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA
CAPITOLUL IV
Confidențialitatea și tratamentul adecvat
Art. 8. – (1) Păstrarea confidențialității datelor privind persoanele infectate cu HIV sau bolnave de
SIDA este obligatorie pentru:
a) angajații rețelei sanitare;
b) angajatorii acestor persoane;
c) funcționarii pu blici care au acces la aceste date.
(2) În cazul medicilor informațiile cu privire la statusul HIV/SIDA al unui pacient trebuie să fie
comunicate între specialiști, pentru a se asigura acuratețea diagnosticelor și conduitelor
terapeutice chirurgicale și nechirurgicale în diferitele faze evolutive ale infecției HIV/SIDA.
(3) Pacientul este obligat să informeze medicul curant, inclusiv medicul stomatolog, cu privire la
statusul său HIV, atunci când îl cunoaște.
19
(4) Persoanele infectate cu HI V sau bolnave de SIDA care își cunosc statusul de HIV pozitiv
răspund, conform legii, pentru transmiterea voluntară a infecției, dacă aceasta s -a produs din
motive imputabile lor.
(5) Persoanele infectate cu HIV care nu își cunosc statusul de HIV pozitiv n u răspund pentru
eventuala transmitere a infecției HIV.
Art. 9. – Unitățile sanitare și medicii, indiferent de specialitate, sunt obligați să interneze și să
asigure îngrijirile medicale de profil în specialitatea pe care o reprezintă, în conformitate cu
patologia prezentată de pacient.
Art. 10. – Medicația specifică antiretrovirală și a bolilor asociate infecției HIV/SIDA se instituie
pe baza Ghidului terapeutic în infecția HIV al Comisiei naționale pentru supravegherea, controlul
și prevenirea cazurilor d e infecție HIV/SIDA, în regim de gratuitate pe toată perioada necesară.
Art. 11. – Activitatea de diagnosticare, tratament și monitorizare a terapiei în spital și în
ambulatoriu se realizează sub coordonarea centrelor regionale HIV/SIDA, pe baza normelor
elaborate de Comisia națională pentru supravegherea, controlul și prevenirea cazurilor de infecție
HIV/SIDA.
„Asociația Medicală Mondială a adoptat și un Cod internațional al eticii medicale, care
enumeră obligații le medicului, incluzând -o și pe cea de a „respecta dreptul pacientului la
confidențialitate”. Art.17 din Codul de Deontologie Medicală al C olegiului Medicilor din
România prevede astfel: „ Medicul va păstra secretul profesional și va acționa în acord cu
dreptul legal al fiecărei persoane l a respectul vieții sale private din punct de vedere al
informațiilor referitoare la sănătatea sa ”. Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul
sănătății include printre obligațiile medicilor și pe cea de a păstra secretul profesional. Legea
drepturilor p acientul ui nr. 46 din 21 ianuarie 2003 stabilește și ea, la art. 21, că „ toate informațiile
privind starea pacientului, rezultatele investigațiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul,
datele personale sunt confidențiale chiar și după decesul acestuia ”.” (Dumitru, 2016)
Ne este interzis amestecul în viața privată a pacientului, avem excepție de la această
regulă , atunci când, doar cu consimțământul pacientului, aceste informații ne ajută la punerea
20
unui diagnostic corect sau când acestea influențează tratamentul sau îngrijirile medicale acordate
pacientului în favoarea sa. (GÎRLA, 2011)
„Pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementărilor privind confidențialitatea,
medicii răspund civil, în temeiul art. 653 alin. 4 din Legea nr. 95/2006. În plus, răspunderea civilă
nu înlătură angajarea răspunderii penale. Divulga rea informațiilor medicale confidențiale este
pedepsită penal atunci când este făcută „fără drept”. Informațiile cu caracter confidențial pot fi
furnizate numai în cazul în care pacientul își dă consimțământul explicit sau dacă legea o cere
în mod expres. În cazul în care informațiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale
acreditați, implicați în tratamentul pacientului, acordarea consimțământului nu mai este
obligatorie. ” (Dumitru, 2016)
Poate fi medicul obligat să divulge un secret profesional? Răspunsul este unul afirmativ.
Pacientul are privilegiul de a fi protejat de medic prin păstrarea confidențialității, până când
acesta poate fi un pericol public. Atunci când păstrarea secretului p rofesional devine pericol
public, medicul este obligat să dezvăluie informațiile, dacă pericolul nu poate fi evitat altfel.
Avem ca exemplu acordarea tratamentului medical, care este absolut necesar, dar care poate fi
refuzat de către pacient pe motive rel igioase. O gravidă cu iminență de avort și hemoragie
importantă trebuie de cele mai multe ori, ca pentru salvarea fătului să i se administreze transfuzie
de sânge. Cele care fac parte din secta Martorii lui Iehova refuză acest gen de tratament. Dacă
obligați a morală a acestor femei se trasformă în obligație legală , se poate ajunge la situații în care
femeile din aceste secte vor evita pe cât posibil consultul prenatal și vor lipsi fătul pe perioada
sarcinii de îngrijirile medicale necesare, doar din t eama de a nu primi tratamentele medicale pe
care religia nu le poate admite. „Dacă este și etic și legal ca o comunitate religioasă să își ucidă
copiii prin refuzul de a li se face o transfuzie de sânge, de ce ar fi ilegal și sancționată penal cu
pedeapsa închisorii fapta unui șofer care (se presupune că) a condus sub influența băuturilor
alcoolice și refuză prelevarea de probe biologice în vedere stabilirii alcoolemiei?!” Putem divulga
secretele medicale membrilor familiei pacientului? Etic și moral nu est e admis ca medicul
ginecolog să refuze să informeze soțul despre starea soției, după o naștere fie ea complicată sau
nu. Sau un alt exemplu, în cazul unei persoane vârstnice, după o intervenție chirurgicală , medicul
curant să refuze să informeze copi ii pacientului despre starea de sănătate a persoanei tratate. Din
21
punct de vedere juridic, medicii, sunt obligați să păstreze confidențialitatea inclusiv față de
familia pacientului chiar și după moarte. (Dumitru, 2016)
Art. 18 din Codul de deont ologie medicală prevede următoarele :
„(1)Obligația medicului de a păstra secretul profesional este opozabilă inclusiv față de membrii
familiei persoanei respective.
(2)Obligația medicului să păstreze secretul profesional persistă și după ce persoana respectivă a
încetat să -i fie pacient sau a decedat.” (CMR, 2017)
Art. 252 din Codul civil care se referă la ocrotirea p ersonalității umane, relatează următoarele:
„Orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața,
sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea, intimitatea vieții private , libertatea de
conștiință, creația științifică, artistică, literară sau tehn ică.” (PARLAMENTUL, 2016)
Art. 256 din Codul civil prevede următoarele în cazul decesul titularului dreptului nepatrimonial:
„(1) Acțiunea pentru restabilirea dreptului nepatrimonial încălcat poate fi continuată sau
pornită, după moartea persoanei vătămate, de către soțul supraviețuitor, de oricare dintre rudele
în linie dreaptă ale persoanei decedate, precum și de oricare dintre rudele sale colaterale până
la gradul al patrulea inclusiv.
(2) Acțiunea pentru restabili rea integrității memoriei unei persoane decedate poate fi pornită de
cei prevăzuți la alin. (1). ” (PARLAMENTUL, 2016)
„Or, de vreme ce moștenitorii pacientului decedat devin chiar titularii valorii ocrotite prin
obligația instituită de lege în sarcina medicului (de păstrare a secretului medical) ce justificare
mai are interdicția impusă medicului de a le divulga informații medicale despre pacientul
decedat??! Credem că niciuna.” (Dumitru, 2 016)
În Franța , după o analiză amănunțită a problemei confidențialității s-a aprobat Legea cu
nr. 2002 -303 din 4 martie 2002 în care se vorbește despre drepturile bolnavilor și calitatea
sistemului de sănătate , prevede în ultimul alineat al articolului L -1110 -4 : „Secretul medical nu
constituie un obstacol pentru ca informațiile referitoare la o persoană decedată să fie furnizate
succesorilor lor în drepturi, în măsura în care acestea sunt necesare pentru a le permite să
22
cunoască c auzele decesului, pentru a apăra memoria persoanei decedate sau drepturile acesteia,
cu excepția unei manifestări de voință contrare exprimată de defunct înainte de a muri.” În
Elveția , la sfârșitul anului 2015, Consiliul federal elvețian a răspuns solic itării parlamentului și a
considerat că „ accesul la dosarul medical al unui pacient după moartea acestuia trebuie să fie
făcută cu maximă precauție și s -a declarat foarte reticent în a acorda un drept de consultare
rudelor, printre altele, pentru a permite acestora să verifice dacă nu a existat nici o eroare
medicală .” (Dumitru, 2016)
Am găsit mai multe exemple de cazuri de dezbătut dacă este sau nu legal destăinuirea
confidențialității.
Cazul nr. 1 (România)
Un tânăr , inainte de a se căsători, se adresează unui medic genetician renumit pentru un consult
de specialitate, deoarece dorește să cunoască probabilitatea de a prezenta boli genetice. Medicul
descoperă că acest tânăr suferă de o boală genetică care se manifestă doar după vârsta de 40 de
ani. Acestă boală provoacă un handicap sever și poate ajunge până la invaliditate . Deoarece boala
se poate transmite și descendenților , tânărul trebuie să se decidă dacă își informează sau nu
viitoarea soție în privința aces tei boli. Tânărul se teme să fie refuzat de viitoarea lui soție , dacă
aceasta află diagnosticul. Deoarece tânărul își dorește foarte mult acestă căsătorie, acesta își
propune să păstreze secretul pentru a avea o viață plină de bucurii până la momentul în care va fi
invalid. Medicul nu a încercat să îl co nvingă pe pacient în niciun fel, relatând că tânărul are
dreptul să decidă, oricare ar fi decizia finală, aceasta va fi respectată intru totul. După un timp,
fiica medicului dorește să îl facă cunoscut părințilo r pe viitorul ei soț. Tatăl fetei și mirele au
rămas uimiți de faptul că ei se cunoșteau datorită faptului că medicul (tatăl fetei) l -a avut ca
pacient pe viitorul ginere.
Cum ar trebui să procedeze medicul în acest caz?
A. Va anunța familia despre patologia tânărului și se va opune căsătoriei , chiar dacă va fi
învinuit de încălcarea confidențialității ? (are ca motivație: cine îsi dorește să își
căsătorească fiica cu un invalid și să aibă nepoți cu același defect?)
B. Nu va încălca confidențialitatea ș i va lasă lucrurile să curgă de la sine. (Teodor N. Țîrdea,
2007)
23
Cazul nr. 2 (Grecia)
Domnul R., în vârstă de 45 ani, u n bărb at bogat, sociabil, elegant și atrăgător este într -o relație cu
o femeie la fel de simpatică și elegantă în vârstă de 35 de ani . Bărbatul fiind foarte gelos, după
mai multe scene de gelozie, femeia se hotărăște să pună capăt relației. Domnul R. se prezintă la
psihiatru, acesta fiindu -i medic de foarte mult timp, îi relatea ză că a procurat o armă pentru a -și
duce dorința la bun sfârșit, ceea de a -și omor î fosta parteneră. La sfârșitul ședinței, pacientul își
avertizează medicul că va fi tras la răspundere și va fi pedepsit dacă divulgă secretul altor
persoane . Medicul consideră că în acest caz, păstrarea confidențialității este o crimă și decide să
anunțe poliția și pe doamna aflată în pericol. Polițiștii interoghează pacientul, ac esta din urmă
neagă orice intenție criminală.
Este justificată încălcarea confidențialității în acest caz?
A. Da. „Da. În conformitate cu Declarația de la Madrid și „cazul Tarasoff” medicul are dubla
obligație la loialitate atît față de pacientul său, cît și față de societate care poate fi în
pericol.” Medicul a avut și intenția a -și proteja pacientul în cazul în care acesta dorea să
își facă singur rău.
B. Nu. Un astfel de încălcare a confidențialității poate provoca mai multe situații de
neîncredere în relația medic -pacient, de aceea pacienții cu probleme psiho -emoționale vor
evita să ceară ajutorul specialistului și din această cauză vor fi lipsiți de tratamentul
adecvat. „Medicul trebuie să propună tratamentul urgent și doar la ultima etapă el are
dreptul de a înainta anumite considerații referitoare la diagnostic și tratament.” (Teodor N.
Țîrdea, 2007)
Cazul nr. 3 (Danemarca)
Gravidă în patru luni , al șaselea copil pe care îl așteasptă , în vârstă de 34 de ani, a fost internată
într-o clinică psihiatrică după o tentativ ă de suicid. Face parte dintr -o minoritate etnică și trăiește
împreună cu familia și cu socrii acesteia. Nu cunoaște limba tării în care se află, deoarece e
mutată de puțin timp la socri, această sch imbare o afectează foarte mult deoarece se simte
prizonieră și este exploatată prin efectuarea muncii fizice grele. Soțul nu o susține și într -un
moment de disperare încearcă să își pună capăt zilelor aruncându -se în fața unei mașini . Femeia a
fost dusă la spital de către polițiștii constatatori ai accidentului . Medicii observă starea de
24
depresie, acesta fiind motivul pentru care o internează la psihiatrie . Femeia este foarte supărată și
nu dorește să își vadă rudele și nici ca acestea să afle de tentativa ei de suicid, deoarece consideră
că îi vor face viața și mai grea. Socrii vor detalii despre spitalizarea nurorii sale și insistă ca
medicul curant să le ofere detalii. Medicul refuză să le ofere informații deoarece nu are
consimțământul pacientei .
Medicul trebuie să prevină familia despre tentativa de suicid a femeii?
A. Da. Informarea rudelor asigură că femeia va fi supravegheată și acesta nu va mai repera
tentativa. Femeia oricum poate primi informația și de la poliție.
B. Da. În acest caz există posibi litatea ca familia să își schimbe atitudinea față de pacientă și
să ofere ajutor medicului pentru a o trata.
C. Nu. Medicul are obligația de a păstra confidențialitatea, fiind un drept al pacientului.
(Teodor N. Țîrdea, 2007)
Cazul nr. 4 (Australia)
Într-o zi, domnul Z., în vârstă de 51 de ani , împreună cu soția sa , doamna X., în vârstă de 30 de
ani, se adresează medicului de familie, deoarece acesta suferă de o depresie majoră motivată de
multipli factori sociali stresanți. Acești factori sunt diagnosticul recent de SIDA al domnului Z.
și diagnosticul soției sale de cu HIV , imposibilitatea cuplului de a face copii, costurile mari ale
fertilizării artificiale și cheltuielile mari cu operația de care soția are nevoie(fistulă rectovaginală).
Domnul Z. nu întelege cauza infectării cu HIV, pentru că acesta susține că nu a folosit injecții
intravenoase și nu a avut relații sexuale neprotejate decât cu soția sa. Acesta dorește investigații
mai amănunțite pentru a depista de ce soția sa este infertilă și i se pare că medicul i -ar ascunde
ceva. Domnul Z. se simte vinovat față de soția lui,crezând că el a infectat -o cu HIV , considerând
că a „ucis -o” și îl chinuie gândul că nu va putea fi niciodată tată. Medicul domnului Z. a fost
mulți ani și inaintea căsătoriei lor, medicul șotiei sale, acesta cunoaște faptul că la vârsta de 18
ani, doamna X. a avut parte de o intervenție chirurgicală de schimbare se sex, susținută financiar
de un domn bogat, în Brazilia , aceasta născându -se băiat. După această intervenție, doamna oferea
servicii sexuale cu plată, unde a fost infectată cu HIV . Aceste s ecrete nu i le -a menționat soțului
nici inainte , nici după căsătorie și nici nu dorește ca medicul să îi divulge secretul, spunând că
adevărul îl „va distruge” mai mult decât dep resia și îl va aduce spre suicid .
25
Medicul trebuie să explice soțului adevărul despre soția sa?
A. Nu. Prin d reptul la păstrarea confidențilității medicale acesta se eliberează de dreptul de
a transmite soțului, secretele soției sale. Divulgarea secretului ar putea avea urmări grave :
suicidul
B. Da. Relația medic -pacient trebuie să se bazeze pe onestitate și încredere. Pacientul cere
răspunsuri la unele întrebări la care medicul deține aceste răspunsuri și este obligat să le
prezinte. (Teodor N. Țîrdea, 2007)
Cazul nr. 5 (Maroc )
Bărbat în vârstă de 46 de ani, tatăl a trei copii, șofer de autobuz pe un traseu care trece prin munți ,
se adresează medicului de familie pentru crize periodice de tahicardie acută, care au tot apărut în
ultimele cinci luni, de când a murit mama sa. Primul acces de tahicardie a avut loc în stradă,
acesta avâ nd senzația de moarte imientă. A fost dus la spitalul de urgențe și dupa ce i s -au facut
investigații, inima fiind s ănătoasă i s -a recoman dat o vacanță. După întoarcerea sa din vacanță ,
accesul a apărut mai ales în timp ce conducea prin munți. Pacientul se teme că poate provoca un
accident și susține că inima lui e bolnavă și nu este de acord cu diagnosticul de sindrom de panică
complicat cu agorafobie. Pacientul refuză orice tratament psihotrop , nu acceptă terapia mamei
sale, care a fost tratată mulția ani de schizofrenie și cere insintent tratament cardiologic . El
continu ă să lucreze ca șofer pe același traseu, pentru că are datorii și trebiue să le plătească.
Medicul este obligat să anunțe la locul de muncă a pacientului despre patologia pe care acesta o
are?
A. Da. Refuzul unui tratament psihiatric poate duce la stări grave și pacientul poate provoca
accidente, punând via ța călătorilor în pericol . Probabilitatea acestui pericol primează
cerinței de a păstra confidențialitatea.
B. Nu. Dacă medicul informează angajatorul despre starea sănătății angajatului, pacientul își
poate pierde locul de muncă, ceea ce ar duce la înrăutățirea stării lui de sănătate. Medicul
trebuie să păstreze o relați bună în continuare cu pacientul său și va trebui să coopereze cu
un medic cardiolog și unul psihiatr u pentru a -i oferi un tratament cât m ai bun ce va
acoperi și ramura psihiatrică și cea cardiologică. (Teodor N. Țîrdea, 2007)
26
2.3.Importanța confidențialității în practica medicală
Importanța confidențialității este dată de câțiva factori esențiali . Primul factor este
îndeplinit de contribuția confidențialității în protejarea unei valori fundamentale al individului în
parte – a intimității și a confidenței. Fiecare om are o lume proprie interioară care este formată
din emoții, sentimente, amintiri și informații particulare somatice, psihologice și sociale. Garanția
oferită de medic în pă strării confidențialității față de pacient , îi permite acestuia să își deschidă
lumea interioară fără frica de ai fi încalcată confiden țialitatea. Confidențialitatea este baza relației
medic -pacient și este un echilibru între încrederea pacientu lui și conștiința profesională, ceea ce
asigură sinceritatea în comunicare ( fără acest factor este imposibilă fun cționarea activității
profesionale medicale la nivel înalt ). Imaginea și popularitatea profesionistului, îl face pe pacient
să fie mai sigur d e păstrarea confidențialității. Un alt factor care este și condiție, este acela de
protejarea statutului social al pacientului. Orice in formație medicală dezvăluită , în lumea în care
trăim , poate duce la stigmă față de pacient , uneori chiar la izolarea sa față de sociatate. „În
calitate de stigmatizare se poate utiliza, de exemplu, informația despre prezența unor patologii
mentale, infecta rea SIDA, cancer, defecte genetice, orientarea sexuală, dereglări sexuale, boli
venerice etc.” Un alt factor care reiese din factorul anterior este păstrarea și apărarea intereselor
economice ale pacienților , deoarece de multe ori acești suferă și pe plan finaciar(își pierd locul de
muncă sau clienții dacă acesta are o afacere ). Dreptul pacientului la autonomie este și el unul
dintre factori, pacientul având un control adevărat al momentelor limită din viața sa. În cazul
divulgării secretelor medicale, pacienții se simt vulnerabili și dependenți. „În procesul stabilirii
relației medic -pacient fluxul de informație este reciproc, bilateral și continuu. Din partea
pacientului infor mația va fi oferită prin imperativul uneia din categoriile eticii medicale –
încrederea pacientului – fondată pe sinceritate și adevăr. Această comunicare va poseda un
caracter intim și confidențial. ” În cazul bolilor infecțioase, interesul public primează în fața
dreptului la confidențialitate, mai grav este atunci când persoana infectată cu infecție cu
transmitere sexuală nu dorește tratament sau nu anunță partenerul sexual despre boala sa.
„Motivul încălcării confidențialității este înaintat de către imp erativul a nu leza un terț neimplicat
nevinovat . Înainte de a încălca dreptul la confidențialitate, medicul este dator să încerce, de al
convinge pe individ să furnizeze el însuși aceste informații (în spiritul respectării imperativului
autodeterminării pe rsoanei). ” Dacă acordul nu poate fi obținut și riscurile sunt semnificative atât
27
pentru societate cât și pentru persoanele terțe, medicul este obligat să anunțe acea situație pentru
protejarea societăți. (Teodor N. Țîrdea, 2007)
3. HIV / SIDA
3.1. Scurt i storic
HIV este abrevierea denumirii virusului inumodeficienței umane, care face parte din Genul
Lentivirus , din familia Retroviridae , subfamilia Orthoretroviridae, este un virus care atacă în mod
special limfocitele T CD4 -pozitive de la nivelul sistemului imunitar. Datorită caracteristicilor și a
diferențelor antigenelor virale, HIV poate fi clasificat în tipurile 1 și 2 (HIV -1,HIV -2). Analizele
filogenetice disponibile in prezent arată faptul că HIV a fost introdus în populația umană în anii
1920 -1940. HIV -1 s-a dezvoltat din viruși non -imunodefic ienți primari non -umani din
cimpanzei i din Africa Centrală (SIVcpz) și HIV -2 din mangabeii de soot din Africa de vest
(SIVsm). (Blut, 2016)
Figura 2. Structura și organizarea genomului HIV -1
Sunt arătate cadrele de citire ale genelor care codifică proteine structurale și de reglementare:
LTR = repetiție terminală lungă; gag = antigen specific grupului; pol = polimerază; env = plic. În
cazul genelor regulatoare, proteinele tat și rev sunt compuse din două regiuni genice. În HIV -2,
vpx corespunde vpu gena. Secvențele de acid nucleic 5 și 3´ LTR nu sunt traduse în proteine.
Genomul este format din 9.200 -9.600 nucleotide în cazul HIV -1 și aproxim ativ 9.800 nucleotide
în cazul HIV -2 (desen: Lutz Gürtler) (Blut, 2016)
28
Atașarea HIV la o celulă CD4 pozitivă durează de la 30 de minute până la 2 ore. La aproximativ
24 de ore de la infecție, primii viruși descendenți sunt eli berați din celula infectată. (Blut, 2016)
În 1984, cercetătorii au identificat legatura dintre SIDA -HIV și FDA a autorizat primul
test de sânge pentru HIV în anul 1985. Tot în 1985, actorul Rock Hudson a murit din cauza bolii
SIDA. De teamă că HIV putea ajunge în băncile de sânge, FDA a interzis bărbaților gay să
doneze sânge, dar mult mai târziu în 2015, tot FDA, permite bărbaților gay să doneze sânge dacă
au fost celibat un an de zile, deși centrele de transfuzii sangvine testează în mod obișnuit sângele
pentru HIV. Primul medicament antiretroviral, azidotimidina (AZT), a fost disponibil în 1987. În
1988, OMS a declarat ca 1 decembrie să fie Ziua Mondială a SIDA. În 1991, panglica roșie a
devenit un simbol internaț ional a l conștientizării SIDA. În 1994 , FDA a aprobat primul test non –
sânge (oral) HIV și 1996 a aprobat primul kit de testare la domiciliu și primul test de urină.
(Benn, 2020)
Fără un trata ment adecvat antiretroviral, tra nsmiterea pe cale verticală, de la mamă la făt,
are loc în proporție de 15 -30% din totalul de sarcini HIV pozitive. Cel mai frecvent riscul de
transmitere este crescut în ultimul trimestru de sarcină sau la nastere, deoarece este în strâ nsă
legătură cu creșterea viremiei. Riscul de transmitere scade în momentul în care femeia ia
tratamentul antiretroviral și s -a demonstrat că riscul scade și în timpul operației de cazariană. Se
recomandă detectarea viremiei de mai multe ori în perioada sa rcinii și dacă se detectează o
creștere a viremiei trebuie să mă surăm concentrația plasmatică a antiretroviralelor și să analizăm
dacă nu cumva s -a produs rezistență la tratamentul anti -HIV, putând de altfel modifica schema de
tratament astfel încât să sup rimăm la maxim replicarea virusului în ultimul trimestru de sarcină.
(JM Orendi 1, 1998)
Virusul se transmite pe cale sexuală (lichid vaginal, lichid seminal, fluide anale),
parenterală (transfuzii de sange, consumuri de droguri injectabile, stomatologie prin steril izarea
incorectă a meterialelor de lucru sau ineficiența aparatelor de sterilizat ) sau transplacentară (de la
mamă la făt).
Efectul citopatic este foarte puternic și duce până la formar ea de sinciții gigante și în final
la moarte celulară. Celulele T stimulate antigenic ajută la replicarea genomului viral la HIV.
Macrofagele infectate constituie un rezervor de virus. Distrugerea limfocitelor T helper (CD4+)
29
stă la baza dereglării întregu lui sistem imun și la apariția infecțiilor desemnate ca fiind
„oportuniste”. Se presupune că persoanele cu infecții concomitente care stimulează replicarea
celulelor T au o probabilitate mai mare de a dezvolta boala – SIDA (Sindromul Imunodeficienței
Umane ). (LICKER, 2020)
Figura 3. Rezumatul epidemiei globale de virus (OMS, who.int, 2018)
30
Date epidemiologice despre HIV (2018) Valoare
Număr estimat de persoane care trăiesc cu HIV 18 000
Număr estimat de copii cu vârste între 0 și 14 ani care trăiesc cu
HIV <100
Număr estimat de femei (15+) care trăiesc cu HIV 6 500
Prevalența estimată a adulților (15 -49) 0,1%
Numărul estimat de decese cauzate de HIV <200
Număr estimat de persoane recent infectate cu HIV 790
Rata estimată a incidenței la 1000 de populații neinfectate 0,04
Terapia antiretrovirală (ART) (2018)
Număr raportat de persoane care au primit ART 12 100
Acoperirea estimată la ART 67
Numărul raportat de adulți care au primit ART 11 900
Acoperirea ART estimată (adulți, peste 15 ani) 67
Numărul de copii raportați la ART 170
Acoperirea ART estimată (copii, 0 -14) 1 > 95%
Prevenirea transmiterii de la mamă la copil (PMTCT) Valoare An
Număr raportat de femei însărcinate care trăiesc cu HIV care au
primit antiretrovirale pentru PMTCT 230 2018
31
Terapia antiretrovirală (ART) (2018)
Procentul estimat al femeilor însărcinate care trăiesc cu HIV care
au primit antiretrovirale pentru PMTCT 2 > 95% 2018
Rata finală de transmitere, inclusiv perioada de alăptare 3 3.0 2018
Acoperirea îngrijirilor anteneale – cel puțin o vizită (%) 76% 2015
Acoperirea îngrijirilor antenatale – cel puțin patru vizite (%) 76% 2004
% dintre femeile gravide cu statut HIV cunoscut 76% 2015
Participanții la îngrijire antenatală care au fost testați pentru sifilis
(%) 30,1% 2008
Participanții la îngrijire antenatală care au testat pozitiv sifilisul (%) 1% 2014
Participanții la îngrijire antenatală care au testat pozitiv sifilisul și
care au primit IM de penicilină benzathină (%) 29% 2014
% dintre sugarii născuți din femei care trăiesc cu HIV au primit un
test virologic în două luni de la naștere (EID) 1 N / A N / A
Indicatori de urmărire pentru eliminarea transmiterii de la mamă la copil. O schemă de
culori (verde, portocaliu, roșu) este utilizată pentru a indica dacă țara este vizată să
îndeplinească țintele 2020: 1 90% 2 95% 3 Mai puțin de 5
Populații cheie (2018)
Utilizarea procentuală a prez ervativului în rândul lucrătorilor sexuali cu cel
mai recent client N / A
Ace distribuite pe persoană care injectează medicamente pe an 166.0
Prevalența HIV în rândul bărbaților care fac sex cu bărbați (%) 18,2%
32
Populații cheie (2018)
Prevalența HIV în rândul lucrătorilor sexuali (%) N / A
Prevalența HIV în rândul persoanelor care injectează droguri (%) 21,4%
Procentul persoanelor care injectează medicamente care primesc OST N / A
Figura 4. Profilul României în raport cu HIV (OMS, cfs.hivci.org, 2019)
S-a estimat că de la începutu l pandemie în anul 1981 ș i până la sfârșitul anului 2017 ,
aproximativ 35 de milioane de oameni au murit din cauza infecției cu HIV și că incă 36,9
milioane de oameni sunt încă infectați cu acest virus. Cel mai mare numar de bolnavi sunt tratați
cu terapie antiretrovirală combinată de salvare a vieții (CART) care actionează prin suprimarea
replicării virusului HIV , previne dezvoltarea bolii SIDA și scade riscul de transmitere al bolii în
populație. CART nu este tratament curativ, este un tratament pe care pacienții trebuie să îl susțină
toată viața, ceea ce duce de multe ori la scăderea aderenței și chiar întreruperea tratamentului , cu
riscul de a duce la o crestere o replicării virusului și la o posibilă evoluție spre SIDA. S-a încercat
dezvoltarea unui medicament injectabil antiretroviral cu acțiune de lungă durată pentru a crește
aderența la tratament, acesta a fost obținut prin combinarea a două medicamente C abotegravir și
Rilpivirină , efectul lui a fost studiat în două studii independente timp de 48 de săptamâni
(NCT02951052 este un studiu de fază III, ramdomizat, multicentric, paralel, fără inferioritate,
etichetă deschisă evaluând eficacitatea, siguranța și tolerabilitatea trecerii la Cabotegravir Plus cu
acțiune lungă și Rilpivirină cu acțiune lungă din INN -NNRTI – sau PI – bazat pe regim
antiretroviral la adulții infectați cu HIV -1 care sunt surprinși virusologic (studiul a fost început în
28 octombrie 2016, data finalizării primară pe 29 mai 2018 și dat a estimată de finalizare a
studiului este 8 februarie2022) (Farmaceutice, 2020) . și NCT02938520 studiu de fază III,
randomizat, multicentric, paralel, cu etichetă deschisă, care evaluează eficacitatea, siguranța și
tolerabilitatea Cabotegravirului intramuscular și a Rilpivirinei pentru întreținerea supresiunii
virologice în urma schimbării dintr -un regim cu un sing ur inhibitor integrat în HIV -1 terapia
antiretrovirală infectată p articipanți naivi la adulți (studiul a fost început în data de 27 octombrie
2016, cu data de finalizare 7 iulie 2022) (GlaxoSmithKline, 2020) ) datele premature ale studiului
descrise la o conferință din SUA, au arătat efecte promițătoare ale controlului viral cu regim lunar
33
și satisfacția participanților a fost de peste 85% , față de administrarea zilnică de CART . Încă se
cercetează vindecarea și eliminarea rezervorului viral , printr -o abordare numită „ lovire și
ucidere” prin care să se elimine întregul rezervor viral, forțând replicarea virală cu agenți de
inversare a latenței și ajungând la eliminarea populației de celule infectate. Pe data de 5 martie
2019, a fost publicat un articol în revista Nature, de către Ravindra Gupta și colegii de la
University College London, Marea Britanie, în care a fost raportat cel de -al doilea bărbat,
„pacientul londonez”, care după un transplant de celule stem de la un donator CCR5delta -32
(natural rezistent la HIV din cauza mutației), se pare că a obținut o remisie susținută de HIV.
„Pacientul din Berlin” a fost primul care a obținut o remisie similară, în urmă cu un deceniu .
Există deja rapoarte despre o a tr eia remisie HIV, la un pacient din Düsseldorf, Germania, dar
este ușor c -am devreme de a confirma starea de remisie pe termen lung la acești doi ultimi
pacienți. Acest procedeu de tr ansplant este foarte complex și implică o chimioterapie agresivă, și
un ri sc mare de complicații și uneori chiar deces, de aceea este foarte greu de practicat pe scară
largă. Se mai incearcă si utilizarea nucleazelor ZFN pentru a suprima expresia CCR 5, care are ca
rezultat inhibarea intrării HIV -1 în celule gazdă, pentru a confer i rezistență la HIV dar, deși avem
o supraviețuire prelungită a acestor persoane, s -a dovedit că viremia este insuficient controlată
( NCT00842634 ). Prin aceste rezultate încurajatoare, cercetătorii studiază modificări,
îmbunătățiri ale CCR5, care pot oferi în viitor o strategie de vindecare HIV. (Disclaimer, 2019)
Pentru a reuși în lupta globală împotriva HIV/SIDA , Programul comun al Națiunilor Unite și
Orgazizația Mondială a Sănătății au convenit asupra unor Obiective de Dezvoltare Durabilă ,
prezentate în tabelul de mai jos:
Cluster1
Eradicarea sărăciei
Promovarea egalității
Cluster2
Egalitatea de gen și abilitarea
femeilor
Educație
Ocuparea forței de muncă și Cluster4
Energie
Creștere economică
Industrializare
Infrastructură
Cluster5
Orașe și așezări umane
durabile Promovarea Cluster6
Conservarea și utilizarea
durabilă a resurselor marine,
oceanelor și mărilor
Ecosisteme și biodiversitate
Cluster7
Mijloace de implementare
34
muncă decentă pentru toate
dinamica Sănătății și a
populației
Cluster3
Apă și canalizare
Agricultură durabilă,
securitate alimentară și nutriție consumului și producției
durabile
Clima Cluster8 Societăți
pașnice și non-violente,
instituții capabile
Tabel 1. Obiective de Dezvoltare Durabilă (Poku, 2016)
Într-un articol publicat în 2017 , numit „Avansuri recente în profilaxia pre -expunere pentru
HIV” se vorbește despre profilaxia pre -expunere (PrEP) prin administrarea de antiretrovirale de
tipul Fumarat de Tenofovir Disoproxil (TDF) și Emtricitabină (FTC), care s -au dovedit a fi
extrem d e eficiente în reducerea riscului de infecție cu HIV, prin diferite căi de expunere:
sexuală, droguri etc. A fost dovedit că PrEP oral FTC -TDF este foarte sigur și are impact minim
asupra oaselor, rinichilor și chiar în sarcină . Accesul la PrEP este încă limitat , iar aderența la
tratament este esențială pentru o eficiență crescută. Deși costurile sunt ridicate, din ce în ce mai
multe țări vor să dezvolte programe naționale pentru asigurarea medicamentelor. Deoarece nu
este posibilă o acoperire completă a prețului, există riscul ca grupurile cheie să nu acceseze PrEP
datorită costurilo r. Experiența din San Francisco și din Londra a arătat că o adoptare timpurie a
PrEP poate fi lentă, dar adoptarea rapidă poate avea un impact însemnat la nivelul incidenței
HIV, de unde putem concluziona că un succes colosal îl puteam avea doar prin conștientizarea,
prioritizarea și investirea în PrEP. (Monica Desai, 2017)
35
3.2.Relația medic – pacient cu HIV +
În anul 2019, a fost publicat un sondaj efectuat în Italia, de către Giuseppe Fattori, Stefania
Bazzo, Monica Daghio și Paola Cavazzuti, de la departamentul de Social Marketing,
Universitatea din Bolog na, din care a rezultat cât de folositor este mediul online în relația medic –
pacient cu HIV . Studiul a fost efectuat pe asociații și comunităti de pacienți infectați cu HIV , de
pe teritoriul Italiei. Chestionarul a fost distribuit doar online, timp de 3 luni. La nivel național au
răspuns 265 de persoane , 70% din pac ienți au relatat că informațiile din mediul online nu sunt
utile în relația cu medicul infecționist, 33% au spus că ajută puțin în relația cu medicul, doar 7%
comunică cu medicul specialist pri n intermediul rețelelor de socializare și doar 3% folosesc
cumunități cum ar fi bloguri sau forumuri. „ Este esențial să consolidăm comunicarea de la egal
la egal și, asa cum rezultă din percepția persoanelor cu HIV, să depășim posibila rezistență a
lucrăt orilor din sănătate, astfel încât oportunitățile oferite de aceste instrumente să poată
îmbunătăți îngrijirea și sprijinul persoanelor cu HIV. (GIUSEPPE FATTORI 1, 2019)
Într-un studiu publicat în 2016, a fost măsurat cu ajutorul scalei Mokken stigmatul legat
de pacienții HIV/SIDA la profesioniștii din domeniul sănătății. Acest sistem de scalare s -a
demonst rat a fi un instrument de măsurare unidirecțional și de încredere. Atitudinea negativă a
persoanelor din sistemul sănătății față de persoanele care trăiesc cu HIV/SIDA, compromit
calitatea îngrijirii și pot afecta dorința de apelare la serviciile de sănătate ale acestor persoane.
Asociația Medicală Mondială – declarația de la Geneva – stabilește următoarele: „ NU voi permite
considerente de vârstă,boală sau handicap, crez, origine etnică, sex,naționalitate, apartenență
politică , rasă, orientare sexuală, poziție sexuală sau orice alt factor care să intervină între
datoria mea și pacientul meu”. Acest sondaj a fost realizat pe 807 studenți de la medicină și
farmacie din campusurile Universității Monash din Malaezia și Australia. Rezultatul a fost de
67,8% dintre participanți nu au avut atitudini stigmatizante față de i deea unui șofer de autobuz cu
HIV/SIDA, doar 10% au avut atitudine stigmatizantă atunci când au fost întrebați dacă o
persoană HIV pozitiv are dreptul să își păstreze dreptul la viața privată . (Keivan Ahmadi, 2016)
36
3.3.HIV implicații sociale
Pe 1 octombrie 2016, a fos publicat un studiu denumit „asocierea între infecția HIV și
statutul socio -economic : dovezi dintr -o zonă semirurală din sudul Mozambicului”. Acest studiu a
avut ca obiectiv asocierea statutului socio -economic și HIV, într-una din acele zone cu cele mai
mari prevalențe HIV din lume . A fost efectuat pe 1511 adulți . Rezultatul a fost următorul: deși
prevalența este foarte crescută în întreaga populație , cei mai săraci au și cel mai mare risc de
infecție cu HIV , femeile avâ nd probabilitatea mai mare decât bărbații de a fi HIV pozitive, chiar
dacă sunt la același nivel socio -economic. Tot în același studiu a mai fost evidențiat că la ambele
sexe, un nivel socio -economic crescut prezintă o reducere a infecției cu HIV. (Sicuri, 2016)
În anul 2018 a fost publicat un articol , în care a fost dezbătut subiectul „Combaterea
inegalităților de sănătate la nivel mondial în răspunsul HIV” . În acest articol se vorbește despre
consolidarea răspunsului HIV și promovarea sănătății globale , precum apariția bolii în urma
infecției cu HIV și cresterea riscului de deces sunt determinate de circumstanțe ale vieții
oamenilor, comportamente individuale și de determinanți sociali și structurali ai sănătății . În
determinanții sociali ai sănătății sunt incluse practici și atitudini care încalcă drepturile pacienților
HIV și care agravează vulnera bilitatea HIV. David Roediger spune: „Neliniștea ar trebui să ne
facă să ne între băm dacă solidaritatea este întotdeauna un l ucru bun, să ne amintim ce și cine
oferă solidaritate și modul în care este premisă pentru aceste pârghii, pentru a lua în considerare
modul în care solidaritatea funcționează prin di ferențe de tipuri și grade de opresiune.” (Keletso
Makofane, 2018)
Pe 10 iunie 2019 a fost publicat un studiu în care s-a vorbit despre violența fizică aplicată ,
de către partenerii intimi, femeilor HIV pozitive cameruniene. În acest studiu fost analizată
prevalența violenței domestice pe un eșantion de 894 de femei cu HIV , rezultatul fiind următorul:
29% din femei au avut parte de violență de tip emoțional, 22% de violență fizică, 13% violență
fizică extremă și 18% violență sexuală. În cazurile în care femeile au fost abuzate fizic a crescut
riscul întreruperii terapiei antiretrovirale pe o perioadă mai mare de o lună. Ca o concluzie,
violența domestică împotriv a femeii este o problemă de sănătate publică de talie mondială și
afectează una din trei femei. In cazul femeilor abuzate fizic sau sexual de parteneri, a fost
demonstrată o scadere a sănătății fizice, reproductive și mentale. Violența partenerului intim
(VPI) așa cum este denumită , duce la creșterea riscului de infecție cu HIV, scăderea testării HIV
37
și la întârzierea dezvăluirii statutului HIV partenerilor de viață, ceea ce duce la agravarea
vulnerabilității femeilor care trăiesc cu HIV . Acest tip de violență este asociat și cu scăderea
accesului la servicii de asistență medicală , la scaderea aderării la terapia antiretrovirală și la
calitatea vieții , ceea ce duce într -un final la creșterea mortalității prin HIV. Camerunul este a
cinsprezecea țară cea mai afectată de HIV de la nivel mondial și cu toate acestea, doar 37% din
cea HIV pozitiv au primit terapie antiretrovirală și doar 19% au ajuns la supresia virală. (Marion
Fiorentino, 2019)
Într-un articol publicat în anul 2011 , se vorbește despre obiectivul de a controla și de a
pune capăt pandemiei de HIV și SIDA, poate fi realizat prin trei componente specifice:
1. Caută, testează și tratează persoanele infectate cu HIV;
2. Vindecă cel puțin o proporție din infecțiile HIV existente;
3. Prevenirea noilor infecții cu HIV cu ajutorul unor combinații de programe complete de
prevenire a bolii.
Cu ajutorul acestor componente specifice , implementate la scară largă, se poate atinge obiectivul
comun, pe termen lung, acela de a pune capăt epidemiei de HIV/SIDA. (Carl W. Dieffenbach,
2011)
Dacă în 2011 se vorbea despre a pu ne capăt epidemiei HIV/SIDA , în mare parte cu
ajutorul testării , tratării și a programelor de prevenire, în 2018 într -un alt articol se vorbeșt e
despre atingerea acestui scop, printr -un mod evident mult mai dificil , acela de a dezvolta un
vaccin anti-HIV. Acest lucru se poate realiza și va necesita suplimentare de resurse pentru a
susține progresele științifice existente la nivel local, regional, național și global. (Fauci, 2018)
Într-un alt articol, publicat în anul 2007, de Mirela Carmen Iacob, se vorbește despre mass
media, care influențează opinia publică și atitudinea generală a populației, privind persoanele
infectate cu HIV/SIDA , iar acest lucru se reflectă direct asupra felului în care persoane le în cauză
sunt tratate de către sistemul medical, angajatori, comunitate, sitemul de învățământ. Un studiu
realizat în perioada decembrie 2006 -ianuarie 2007, de Asociația Română Anti-SIDA, arată ca
52% din persoanele infectate cu HIV consideră că au fost discriminate. Cauzele principale de
abandon școlar la copiii seropozitivi sunt legate de discriminare. În cadrul asociațiilor membre
38
UNOPA s-a raportat un număr mare de încălcări de drepturi, de cele mai multe ori în sectorul
medical , de unde rezultă că încă ne confruntăm cu o problemă importantă în România , cu privire
la tratamentul și la aplicarea îngrijirilor medicale la pacienții seropozitivi. „Dreptul de a nu fi
supus nici un ei discriminări este derivat din principiul general al egalității tuturor ființelor umane.
Curtea Europeană a arătat că principiul nediscriminării, prevăzut în articolul14 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului, implică nu numai obligația de a nu tra ta situațiile similare în
mod diferențiat, ci și pe cea de a trata în mod diferențiat persoane aflate în situații diferite,
discriminarea fiind justificată de o situație inegală preexistentă, transformând obligația negativă a
statelor de a nu discrimina, î ntr-o obligație pozitivă de a asigura egalitatea de tratamen.” (Iacob,
2007)
39
PARTEA PERSONALĂ
1. Scopul lucrării
Acest studiu denumit „ Importanța confidențialității în relația medic -pacient cu HIV/SIDA”
își propune să cerceteze cât de importantă este confidențialitatea , din punctul de vedere al
pacientului cu statut HIV/SIDA , în relația acestuia cu medicul său .
2. Obiectivele lucrării
Printre obiectivele lucrării se regăsesc următoarele:
• Cercetez î nțelegerea conceptului de confidențialitate în relația medic -pacient și
importanța acestea în cadrul relației medic pacient cu HIV/SIDA
• Analizez nivelul de cunoaștere al bazei legale privind confidențialitatea în relația medic –
pacient cu HIV/SIDA din punctul de vedere al pacienților HIV/SIDA pozitiv
• Cercetez frecvența cu care le este încălcată confidențialitatea pacienților de către
personalul medical
• Analizez sinceritatea pacienților HIV/SIDA pozitiv în deslușirea statusului lor către
medicul curant inaintei consultațiilor sau tratamentelor medicale
• Analizez cazul în care s tatusul HIV po zitiv al pacienților este sau un factor de influență
pentru modul în care se acordă cons ultul sau tratamentele necesare
• Documentez așteptările pe care le au pacienții de la medicul lor curant
• Analizez dacă s -a schimbat relația medic -pacient în cazul pacienților HIV pozitiv
3. Material și metodă folosite
Acest studiu a avut ca instrument de lucru chestionarul care inițial a avut 20 de itemi de
cercetare . În urma pretestării au fost eliminați itemii concurenți și întrebările au fost reformulate
rezultând chestionarul cu 18 itemi de cercetare . Ace sta a fost aplicat pe membri ai grupului țintă,
iar rezultatele au fost prelucrate statistic în programul Microsoft exel. Analiza rezultatelor este
discutată sub forma graficelor efectuate în programul de lucru. Acest studiu este fezabil deoarece
are un număr sufici ent de subiecți pentru a trage concluzii adecvate . Pentru acest gen de studiu
analitic este suficient un număr de 30 de participanți pentru a forma un eșantion reprezentativ
având o distribuție normală în populația țintă, adică persoanele care trăiesc cu HIV pozitiv. Nu
există constrângeri tehnologice și financiare , studiul este accesibil și are „scopuri prea
ambițioase”. (Nourenco, 2013) Deoarece populația țintă este prea mare, aceasta nu poate fi
40
studiată ca un într eg, a fost nevoie de un studiu realizat pe un eșantion simplu randomizat. Nu a
fost greu de realizat acest eșantion deoarece foarte multe persoane trăiesc în multe alte țări ale
lumii și nu am avut cum să impart acest chestionar fizic, chiar dacă l -am avut și în format
electronic și l -am distribuit în mediul online și în limba engleză, după o per ioadă de 5 luni am
avut doar un singur răspuns venit tocmai din Mexic. Cu toate acestea nic i la persoanel e HIV
pozitiv de la nivelul României nu a fost ușor de ajuns, cred că unul din motive a fost pandemia de
COVID -19 cu care ne confruntăm încă și din acestă cauză nu am avut acces în spitale, mai ales
cele de infecțioase unde a -și fi putut să impart aceste chestionare fizic la pacienții țintă. După
toate acestea singurul mod care mi -a mai rămas a fost să impart chestionarul doar în format
electronic, în mediul online cu ajutorul diverselor căi de comunicare (facebook, youtube, google
etc.) eșantionul este așadar unul simplu, ales absolut întâmplător . Singurul criteriu de selecție a
fost ca acel participant să fie persoană cu HIV pozitiv.
Criteriile de includere ale grupul ui de cercetare:
• Pacienții HIV/SIDA pozitiv
• Pacienții care au semnat consimțământul informat
Criterii de excludere ale grupului de cercetare :
• Pacienții care nu au HIV /SIDA
• Pacienții care nu au semnat consimțământul informat
4. Caracteristicile lotului analizat:
Figura 5 Distribuția subiecților pe grupe de vârstă
În acest studiu analitic prin metoda chestionarului au participat un eșantion de 32 de persoane. La
acest studiu nu am avut niciun fel de restricții și ca urmare am avut parte de răspunsuri de la
persoane începân d cu vârsta de 16 ani.
41
Categoriile de vârstă prezente în studiu sunt: sub 20 de ani în proporție de 7,4%, între 20 -30 de
ani-33,3%, între 30 -40 de ani -33,3%, între 40 -50 de ani -11,1%, 50 -60 de ani – 14,8%.
Figura 6 Distribuția subiecților în funcție de starea civilă
Necăsătoriți sunt în proporție de 69%, căsătoriți -27,6% și divorțați 3,4% (un singur participant).
Figura 7 Distribuția subiecților în funcție de sex
Bărbații au fost mult mai interesați de a răspunde la acest chestionar, fiind în proporție de 65,5%
față de femei doar 34,5%.
42
Figura 8 Distribuția subiecților în funcție de mediul de proveniență
Din mediul urban au fost prezenți 58,6% și din mediul rural în proporție de 41,4%.
Figura 9 Distribuția subiecților în funcție de studiile absolvite
Participanții sunt cu nivele diferite de st udii: absolvent gimnaziu 3,4%, absolvent 10 clase 6,9%,
absolvent liceu 20,7%, absolvent postliceu 13,8%, absolvent facultate 51,7% și absolvent
postuniversitar 3,4%.
43
5. Rezultate
Întrebările din chestionar au fost următoarele:
Figura 10 Distribuția subiecților în funcție de anul în care au fost diagnosticați cu HIV
Majoritatea participanților au fost diagnosticați între anii 2015 -2020 în proporție de 38,5%, între
anii 2000 -2005 – 23,1%, între 2005 – 2010 – 23,1%, între anii 2010 -2015 – 7,7% și inainte de anii
2000 în proporție de 7,7%.
Figura 11 Distribuția subiecților în funcție de vârsta la care au fost diagnosticați cu HIV
Vârsta la care au fost diagnosticați cel mai frecvent a fost între 20 și 30 de ani în proporție de
66,7%, între 30 -40 de ani -8,3%, între 40 -50 de ani – 16,7% și sub 20 de ani în proporție de 8,3%.
44
Figura 12 Distribuția subiecților în funcție modul în care au contactat infecția
Cei mai mulți au fost infecțați cu HIV în urma unui contact sexual și aceștia au fost în proporție
de 47,6%, prin transfuzii de sânge au fost infectați 19%, prin expunere la sânge au fost 9,5%, iar
câte 4,8% din următoarele categorii: acupunctură, trusă de unghii, tatuaje/piercing, droguri și
intervenții chirurgicale.
Figura 13 Distribuția subiecților în funcție gradul de cunoaștere al bazei legale cu privire la
confidențialitatea persoanelor cu statut HIV/SIDA
31% din participan ți cunosc destul de mult baza legală cu privire la confidențialitatea persoanelor
cu statut HIV/SIDA, iar 27,6% o cunosc puțin, 13,4 % cunosc baza legala în totalitate, 13,8 %
cunosc extrem de puțin, 6,9% foate puțin, 3,4% deloc și 3,4% foarte mult.
45
Figura 14 Distribuția subiecților în funcție de cât de importantă consideră ei că este
confidențialitatea în relația medic -pacient
91,3% din participanți spun că este foarte importantă confidențialitatea în relația medic -pacient,
4,3% spun că este destul de important și 4,3% consideră că este puțin importantă
confidențialitatea.
Figura 15 Distribuția subiecților în situația în care acestora li s -a încălcat confidențialitatea printr –
un act medical
La această întrebare 12,9% au răspuns cu da, 61,3% au răspuns nu și 25,8% au spus nu știu.
„Da … Modul în care este organizată secția de tratament a spitalului Matei Balș, încalcă orice
confidențialitate! ”
„Da! Chiar de curând, mai exact acu m 6 luni, o domnișoară rezidentă dorea să îmi pro nunț boala
în public, eu încercam să î i spun că sunt imunodeficientă și seropozitivă, dar e a s-a simțit jignită
și a crezut că o fac incultă ! Greșit eu î i spuneam diag nosticul dar încercam să mă și protejez! ”
„Da. S.a i ntamplat acum mult timp, in tinerete atunci când viitoarea mea soț ie a aflat de la
medicul meu de familie diagnosticul meu de HIV s i aceasta nu a mai vrut sa ne căsă torim. ”
46
Figura 16 Distribuția subiecților în cazul în care aceștia au anunțaț sau nu medicul de
diagnosticul lor HIV pozitiv
81% dintre participanți au spus că au anunțat medicul de statusul lor HIV, 9,5 % nu au anunțat și
9,5% spun că nu își aduc aminte dacă au făcut acest lucru.
Figura 17 Distribuția subiecților în cazul în care au fost sau nu refuzați de cadrele medicale în
acordarea consulturilor sau tratamentelor necesare
Pe motivul statutului de HIV/SIDA la 47,6% li s -a refuzat acordarea unui consult sau trat ament,
la 47,9 % nu li s -a refuzat, iar 9,5 % spun că nu își aduc aminte dacă au fost sau nu refuzați.
47
Figura 18 Distribuția subiecților în funcție cum descriu aceștia cel mai bine părerea în legătură cu
menționarea diagnosticului lor în diverse documente medicale
10,3% – este bine că medicul meu menționeaz e în bilete de trimitere / scrisori medicale statu tul
meu HIV / SIDA, fără să mă anunțe mai întâi
48,3% au răspuns – ar fi bine ca medicul meu să mă anunțeînainte de a menționa în bilete
detrimiter e / scrisori medicale statutul meu HIV/SIDA
27,6% – medicul meu nu ar trebui să menționezeîn bilete de trimitere / scrisori medicale statutul
meu HIV / SIDA
13,8% – nu știu cu ce ar trebui să fiu de acord
48
Figura 19 Distribuț ia subiecților atunci când aceștia au rămas surprinși că unele persoane din
sistemul de sănătate le știau diagnosticul de HIV pozitiv
La această întrebare 28,6% au răspuns cu da și 71,4% au răspuns cu nu.
• Da. Ca nd am fost la stomatolog știa ș i tehnicianul de la cabinet de statusul meu.
• Da, la a doua internare în cadru Spitalului Sf. Spiridon, dar pe secții diferite.
• Toți știau de diagnosticul meu
• Nu s a întâmplat.
Figura 20 Distribuția subiecților în funcție informațiile primite despre modul de gestionare al
informațiilor medicale confidențiale
52,4% au ră spus că aceste informații au fost oferite de medicul curant, 4,8% de către medicul de
familie, 4,8% de altă persoană din sistemul de sănătate, 19% au răspuns că nu le -au fost oferite
informații și 19% au spus că nu sunt siguri.
49
Figura 21 Distribuția în funcție de răspunsurile subiecților la întrebarea „ Personalul medical a
făcut cunoscut diagnosticul dv. HIV / SIDA unor terțe persoane, care nu aveau calitatea de a
afla? ”
52,4% au răspuns că personalul medical NU a făcut cunoscut diagnosticul lor unor terțe persoane
care nu aveau calitatea de a afla acest lucru, 38,1% au spus că nu știu și 9,5% au răspuns cu da la
această întrebare.
Figura 22 Distribuția subiecților de modul în care au fost tratați
Participanții au fost întrebați dacă au fost tratați diferiți de către personalul medical datorită
statutului HIV și aceștia au răspuns: 10,5% foarte puțin, 15,8% extrem de puțin, 21,1% puțin,
21,1% destul de mult, 26,3% deloc și 5,3% spun că tot timpul li se întâmplă acest lucru.
50
Figura 23 Distribu ția subiecților în funcție de răspunsul la întrebarea „ Comisia de Drept din
Africa de Sud a recomandat modificarea legii pentru a permite testarea HIV fără consimțământul
unei persoane acuzate de o infracțiune sexuală în anumite circumstanțe. Credeți că a cest lucru
este important? De ce ? ”
20,7% din participanți au răspun s NU și 79,3% au spus DA.
Unii au răspuns și la întrebarea „de ce?” cu următoarele:
• Da, este foarte important și așa ar trebui peste tot în lume. Pentru că nu toată lumea se
gândește și la infecția cu HIV în cazul unor astfel de infracțiuni și deci nu se testează …
Astfel boala poate avansa foarte mult și poate fi descoperită prea târziu pentru simplul
fapt că nu s -a făcut un amărât de test. Pe de altă parte, nu înțeleg o ch estie … Cu ce este
mai înjositor un test HIV pentru o astfel de persoană față de fapta pe care a făcut -o???
• Da ! De c e da :foarte multe persoane sunt diag osticate cu HIV nu își informează
parteneri i,este o cruzime să inbolnăveș ti pe cineva c u voință, dec i cred că testare a pentru
HIV ar trebui să fie obligatorie indiferent de situație!
• Este important î n cazul în care a fost contactul sexual neprotejat. Persoana – victima
trebuie să știe care ar putea fi riscul pentru ea în contextul infectării cu HIV, incl usiv
HVC.
• Da, în acest caz sunt total de acord pentru a proteja persoana vătămată care ar putea
beneficia de tratament în primele 3 zile de la o posibila infectare.
• Da, deoarece victima trebuie să știe dacă a fost supusă riscurilor de infectare.
• E importan t pentru a afla dacă persoana v ătămată a primit o anumita boală
• Nu. Nu ar trebui făcut testul decâ t cu acordul persoanei respective
• În cazul de față pentru acuzare a de infracțiune sexuală, mi se pare un lucru important
• Nu. Întrucât încalcă drepturile omului .
51
Figura 24 Distribuția subiecților în funcție de așteptările pe care le au de la medicul lor
42,9% – să fie o persoană cu care să se poată discuta fără teamă problemele personale ; 9,5% – să
nu vă eticheteze și să nu vă dea iluzii deșarte cu privire la sănătate și la eficiența tratamentului ;
9,5% – să vă asigure confidențialitatea ; 4,8% – să ofere căldură emoțională și întelegere și 33,3%
au bifat t oate de mai sus .
Figura 25 Distribuția subiecților în funcție de răspunsul pe care îl au despre atitudinea medicului
lor
La întrebarea: „Atitudinea medicului dv. se ridică la nivelul așteptărilor dv.?” 14,3% au răspuns
în totalitate, 14,3% foarte mult, 23,8% destul de mult, 19% mult, 23,8% puțin și 4,8% extrem de
puțin.
52
Figura 26 Distribuția subiecților în funcție de răspunsul pe care îl au la întrebarea „Cum este
relația cu medicul dv? „ – comunicare
Pentru COMUNICARE participanții au răspuns cu: 37,5% acord, 25% acord total, 25%
indiferent, 9,4% dezacord și 3,1% dezacord total .
Figura 27 Distribuția subiecților în funcție de răspunsul pe care îl au la întrebarea „Cum este
relația cu medicul dv?„ – prietenie
Pentru PRITENIE participanții au răspuns cu: 25% acord, 18,8% acord total, 31,3 % indiferent,
15,6% dezacord și 9,4 % dezacord total.
53
Figura 28 Distribuția subiecților în funcție de răspunsul pe care îl au la întrebarea „Cum este
relația cu medicul dv?„ -încredere
Pentru ÎNCREDERE participanții au răspuns cu: 37,5% acord, 31,3% acord total, 15,6 %
indiferent, 12,5% dezacord și 3,1% dezacord total.
Figura 29 Distribuția subiecților în funcție de răspunsul pe care îl au la întrebarea „Cum este
relația cu medicul dv?„ – mentor
Pentru MENTOR participanții au răs puns cu: 43,8% acord, 12,5% acord total, 21,9 % indiferent,
18,8% dezacord și 3,1% dezacord total.
54
Figura 30 Distribuția subiecților în funcție de răspunsul pe care îl au la întrebarea „Cum este
relația cu medicul dv?„ – confidențialitate
Pentru CONFIDENȚIALITATE participanții au răspuns cu: 25% acord, 43,8% acord total,
18,8% indiferent, 9,4% dezacord și 3,1% dezacord total.
Figura 31 Distribuția subiecților în funcție de răspunsul pe care îl au la întrebarea „Cum este
relația cu medicul dv?„ – respect
Pentru RESPECT participanții au răspuns cu: 34,4% acord, 34,4% acord total, 15,6 % indiferent,
9,4% dezacord și 6,3 % dezacord total.
55
Figura 32 Distribuția subiecților dacă aceștia au sau nu nemulțumiri în relația cu medicul lor
69% din participanți au spus că nu au nemulțumiri în relația lor cu medicul, 27,6% au
nemulțumiri și 3,4% au spus că și -ar dori ca medicul să zâmbească mai des .
• Dacă vorbim de medicul speci alist infectionist inițial mi s -a părut rece și indiferent față de
starea mea psihică, DAR când a fost vorba des pre tratament și documente lipsă am fost
sunat imediat pentru a r ezolva problema și am înțeles că acesta este rolul medicului cu rant
de a fi competent medical și de a rezolva imediat orice problemă. Pentru ținutul mânuț ei
și mângâiat ul pe cap că totul va fi bine trebuie să se ocupe psihologul pentru că este mult
mai bine calificat. Medicul infectionist trebuie să colaboreze îndeaproape cu psihologul
MAI ALES când diagnosticul este recent.
• Nu are timp să mă asculte, pare să nu creadă tot ce îi spun despre cum mă simt, are o
atitudine politicoasă, dar rece și distantă! Mă refer la med icul curant.
• Medicul de familie ma evită, doar imi lasa bil etele de trimitere la receptie ș i de 2 ori a
refuzat să imi dea dosarul p entru transfer la alt medic.
• Nici una! Încă de la început a fost medicul ideal, a păstrat confidențialitatea și ma sprijinit
atunci când am avut nevoie!
• Ar trebui sa respecte confidentialitatea mult mai des….am schimbat multi medici din
aceasta cauza
• Este mai mult indiferent de starea me -a de sănătate de cât interesat și gata pentru a oferi
suport.
• Este foarte obosita și nu are rabdare
• Pana în prezent nu am nemulțumiri.
• Să zambească mai des
• Că este arogant
• Este reticient
56
Figura 33 Distrib uția subiecților în cazul în care s -a schimbat relația cu medicul lor datorită
statutului lor HIV/SIDA
69% spun că relația lor cu medicul s -a schimbat la aflarea diagnosticului de HIV, pe când 31%
spun că relația nu s -a schimbat.
• După diagnostic am fost la stomatolog, am fost operat cu anestezie generală pentru o
problemă neavând legătură cu boala și totul a fost ok. Am informa t personal doctorul
curant și l -am rugat să păstreze confidențialitatea și să informeze pe cine consideră din
echipa medicală că ar trebui să știe. La stomatolog am fost programat ultimul în ziua
respec tiva pentru a dezinfecta probabil mult mai mult instru mentele după mine, ceea ce
mi s-a părut ok și nu m -am simțit discriminat.
• Da.Suntem mai apropiați, discută m destul de mult despre importanța tratamentului și a
stilului de viața pe care trebuie să -l am.
• Medicul de familie este mai mult decât ok și sunt foarte mulțumit de relația medic –
pacient!
• Da. Am schimb at medicul fiind nevoit datorită faptului că nu era confident
• Da este mai reticent la consult. Medicul de familie.
• Mai empatic, respectuos, comunic ativ
• Doar în sensul bun, mult mai empatic
• Da. Este mai rece și mai distant.
• Distant
57
6. Discuții
Analizând rezultatele chestionarului s-a demonstrat că cei mai mulți dintre participanți au
fost diagnosticați după anul 2015 (38,5%) , la vârste cuprinse între 20 și 30 de ani (66,7%) și au
fost infectați cel mai frecvent în urma unui contact sexual (47,6%) . Dintre participanți, doar
58,2% cunosc destul de mult (31%) , foarte mult (3.4%) și în totalitate (13,8%) baza legală cu
privire la confidențialitatea persoanelor cu statut HIV/SIDA , ceea ce înseamnă că un procent
destul de mare 41,8% nu cunosc această bază legală și de aceea ar trebui ca acestor să le fie adusă
la cunoștință baza legală cu ajutorul unor materiale informative prin si stemul de sănătate. Un
procent foarte mare de 91,3% consideră că este foarte importantă confidențialitatea în relația lor
cu medicul curant sau de familie . Un procent destul de mic, dar important de luat în considerare,
12,9% relatează că au existat situații în care prin actul medical le -a fost încălcată
confidențialitate. Probabil din această cauză, 9,5% evită să anunțe medicii de diferite speciali tăți
inaintea intervențiilor medicale sau chirurgicale de statutul lor HIV. Analizând răspunsurile am
remarcat că un procent de 47,6% din participanți au relatat că au fost refuzați de către cadrele
medicale în acordarea de tratamente sau consulturi datori tă statutului lor HIV/SIDA. Aceasta
poate fi a doua cauză pentru care unii pacienți refuză să anunțe medicii inaintea unor intervenții
medicale sau chirurgicale. 62% din cei chestionați au relatat că au fost informați cu privire la
modul de gestionare a informațiilor confidențiale oferite celor din sitemul de sănătate . Personalul
medical a fost confident în doar 52,4% , 9,5% au făcut cunoscut diagnosticul de HIV unor terțe
persoane care nu av eau calitatea de a afla acest lucru. Datorită statutului pe care îl au, 26,3% spun
că nu au fost tratați „deloc” diferiți de către personalul medical pe acest motiv , ceea ce este un
procent destul de mic, restul de 73,7% spun că au fost tratați diferiți aceștia având răspunsuri de
la „extrem de puțin” pană la „tot timpul” . Ei spun că r elația cu medicul de familie trebuie să fie
bazată pe comunicare (62,5%), prietenie (43,8%), încredere (68,8%), confidențialitate (68,8%),
respect (68,8%) și 56,3% spun că este bine ca medicul să le fie un bun mentor. Majoritatea
participanților 69% nu au nemulț umiri în relația medic -pacient și tot 69% spun că nu s -a schimbat
această relație după aflarea diagnosticului HIV.
58
7. Concluzii
Concluzia acestui studiu este că pacienții cu statut HIV/SIDA consideră confidențialitatea
ca fiind foarte importantă în relația medic -pacient.
Sunt puțini pacienți care nu anunță medicul curant inaintea intervențiilor medicale sau
chirurgicale și acest lucru a fost remarcat în urma analizei chestionarului în care s-a evidențiat că
la aproape 50% din pacienți le este refuzat consultul medical sau aplicarea tratamentelor necesare
pe motivul statutului lor HIV/SIDA pozitiv, apoi prin diferite acte medicale li s -a încălcat
confidențialitatea la 12,9% din pacienți și mai mult de 70% din pacienți sunt tratați di ferit tot din
cauza acestui motiv ; încă un motiv evidențiat este că o mică parte din cadrele medicale (9,5%) au
făcut cunos cut diagnosticul pacienților lor unor terțe persoane care nu aveau dreptul la asemenea
informații.
Motivul pentru care pacienții sunt nedrepți cu medicii lor curanți ( nedrepți spun acest lucru
deoarece nu este drept ca medicul care te tratează să nu știe diagnosticul de HIV pozitiv , acesta
putându -se infecta în orice moment pentru că nu știe că ar trebui să ia măsuri suplimentare de
protecție ) este datorită faptului că 50% din medici nu sunt co nfidenți față de pacienții lor și pe
lângă acest lucru ori refuză să ofere consult sau tratamentul necesar pacientul ui ori în tratează
diferit.
De ce fac cadrele medicale acest lucru? Acesta este un subiect bun pentru un viitor studiu
analitic.
Dat fiind numărul mare de infectați prin contact sexual (47,6%) , trebuie luată î n vedere o
campanie de prevenire a acestei infecții prin acest mod.
În cele din urmă să nu uităm că 41,8% din pacienți diagdosticați cu HIV/SIDA nu cunosc
baza legală cu privire la confidențialitatea pacienților cu acest statut , ceea ce înseamnă că prin
sistemul de sănătate și cu ajutorul unor materiale informative , acestor pacienț i trebuie să li se
aducă la cuno ștință baza legală.
59
8. Anexe
Chestionarul aplicat în acest studiu:
Importanța confidențialității în relația medic – pacient cu HIV/ SIDA
Următorul chestionar se adresează tuturor persoanelor cu HIV / SIDA și a fost creat cu scopul de
a studia importanța confidențialității în relația medic -pacient HIV / SIDA din punctul de vedere
al pacientului sau persoanei în cauză. Informațiile vor fi fol osite strict de către mine, student
medicină generală la UMF „Gr.T.Popa” Iași, anul 6 pentru a realiza lucrarea de licență cu tema :
„IMPORTANȚA CONFIDENȚIALITĂȚII ÎN RELAȚIA MEDIC -PACIENT CU HIV/ SIDA”
și vor fi strict confidențiale având în vedere că NU vor necesita completarea chestionarului de
către dumneavoastră cu date personale ( nume, prenume, cod numeric personal, localitate și
adresă de domiciliu) și NU vor fi dezvăluite medicului curant, medicului de familie sau altor
persoane. Aveți dreptul de a refuza completarea acestui chestionar în orice moment al
completării. Nu există răspunsuri corecte sau greșite. Vă mulțumesc pentru implicare!
1. Ce vârstă aveți?
2. Stare civilă, sex, mediu, studii absolvite
3. Când (anul / vârsta) ați fost diagnosticat cu HIV / SIDA?
4. De unde ați contactat virusul / infecția?
5. Cunoașteți baza legală cu privire la confidențialitatea persoanelor cu statul HIV / SIDA?
6. Cât de împortantă este confidențialitatea în relația medic -pacient din punctul dv. de
vedere ?
7. Credeți că există vreo situație în care prin actul medical v -a fost încălcată
confidențialitatea? DA(descrieti) / NU / NU STIU
8. Ați anunțat medicul care v -a ingrijit / consultat de diferite specialități, inclusiv
stomatologul de statutul dv. HIV / SIDA ?
9. Credeți că vi s -a refuzat vreodată vreun consult / tratament de către cadrele medicale pe
motivul statutului de HIV /SIDA pozitiv ?
10. Care dintre aceste afirmații descriu cel mai bine părerea dv.?
• este bine că medicul meu menționează în bilete de trimitere / scrisori medicale
statutul meu HIV / SIDA, fără să mă anunțe mai întâi
• ar fi bine ca medicul meu să mă anunțe înainte de a menționa în bilete de trimitere
/ scrisori medicale statutul meu HIV / SIDA
• medicul meu nu ar trebui să menționeze în bilete de trimitere / sc risori medicale
statutul meu HIV / SIDA
• nu știu cu ce ar trebui să fiu de acord
11. Ați rămas vreodată surprins că cineva din sistemul de sănătate știa despre diagnosticul dv.
HIV/ SIDA, când nu vă așteptați să știe? Când s -a întâmplat?
60
12. Vi s -au oferit informaț ii scrise în sistemul de sănătate despre modul în care vor fi
gestionate informațiile dv. medicale personale și drepturile dv. de confidențialitate în
sistemul de sănătate?
13. Personalul medical a făcut cunoscut diagnosticul dv. HIV / SIDA unor terțe persoane ,
care nu aveau calitatea de a afla?
14. Credeți că ați fost tratat diferit / rău din cauza statutului HIV / SIDA , de către personalul
medical care a avut acces adecvat la informațiile dv. medicale (în cazul în care a fost
încălcată confidențialitatea)?
15. Comis ia de Drept din Africa de Sud a recomandat modificarea legii pentru a permite
testarea HIV fără consimțământul unei persoane acuzate de o infracțiune sexuală în
anumite circumstanțe. Credeți că acest lucru este important? De ce ?
16. Ce așteptări aveți de la medicul dumneavoastră curant / de familie ?
• Să fie o persoană cu care să se poată discuta fără teamă problemele personale
• Să ofere căldură emoțională și întelegere
• Să ofere suport și confort psihic
• Să manifeste respect față de suferința dv.
• Să aibă simțul umorului și să vă ridice moralul
• Să nu vă eticheteze și să nu vă dea iluzii deșarte cu privire la sănătate și la
eficiența tratamentului
• Să vă ofere sfaturi utile cu privire la tratamentul și stilul de viață ce va trebui
urmat
• Să vă asigure confidențialita tea
• Toate de mai sus
17. Atitudinea medicului dv. se ridică la nivelul așteptărilor dv. ?
18. Cum este relația cu medicul dv. ? (comunicare, prietenie, încredere, mentor,
confidențialitate, respect)
19. Ce nemulțumiri aveți în relația cu medicul dv. ? descrieți
20. S-a schimbat în vreun fel relația cu medicul dv. de când a aflat statutul dv. HIV / SIDA ?
Cum?
61
BIBLIOGRAFIE
1. Andrei, A. Elemente de psihologie medicală. București: Editura Medicală. (1983).
2. Benn, N. Istoria SIDA . Preluat pe 05 2020, 13, de pe HISTORY:
https://www.history.com/topics/1980s/history -of-aids (2020, 04 30).
3. Blut, A. Biblioteca Naționala de Medicina din SUA Institutele Nationale de Sănătate .
(transfus med hemother) Preluat pe 05 13, 2020, de pe ncbi.nlm.nih.gov:
https://www.ncbi.n lm.nih.gov/pmc/articles/PMC4924471/ (2016, 05 9).
4. Boulle, H. D. (International Journal of Epidemiology, vol 36, 1, februarie 2007).
Comentariu: Factori care afectează stigmatul și discriminarea legată de HIV / SIDA de
către profesioniștii din domeniul med ical . Preluat pe 06 24, 2020, de pe
academic.oup.com: https://academic.oup.com/ije/article/36/1/185/667068 (2007, 02 )
5. Bourke, J. Confidențialitatea . (BMJ 2008; 336: 888) Preluat pe 06 15, 2020, de pe the
bmj: https://www.bmj.com/content/336/7649/888.full (2008, 04 17).
6. Carl W. Dieffenbach, d. A. Treizeci de ani de HIV și SIDA: provocări și oportunități
viitoare . (Annals of Internal Medicine) Preluat pe 06 16, 2020, de pe acpjournals.org:
https://www.acpjournals.org/doi/full/10.7326/0003 -4819 -154-11-2011060 70-
00345?url_ver=Z39.88 –
2003&rfr_id=ori%3Arid%3Acrossref.org&rfr_dat=cr_pub++0pubmed& (2011, 06 07).
7. CMR. CODUL DE DEONTOLOGIE MEDICALĂ . (Aprobat prin Hotărârea Adunării
Generale Naționale a Colegiului Medicilor din România nr. 3/04.11.2016) Preluat pe 06
17, 2020, de pe cmr.ro: https://www.cmr.ro/new/wp -content/uploads/2017/01/COD –
DEONTOLOGIC.pdf (2017, 01 06).
8. Codul de deontologie medicală al Colegiului Medicilor din România din 04.11.2016.
Caracterul relației medic -pacient . Preluat pe 06 22, 2020, de pe lege5.ro:
https://lege5.ro/Gratuit/geztmojxhe3q/caracterul -relatiei -medic -pacient -codul –
deontologic?dp=geytcmjsguydmna (2016, 11 04).
9. Disclaimer. Starea actuală a unei vindecări HIV: abordări și limitări inovatoare .
(EBioMedicină) Preluat pe 03 15, 2020, de pe ncbi:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6491905/ (2019, 04 29).
10. Dumitru, d. I. CONSIDERAȚII JURIDICE ASUPRA SECRETULUI PROFESIONAL
MEDICAL, ÎNTRE OBLIGAȚIA DE PĂSTRARE ȘI OBLIGAȚIA DE DIVULGARE A LUI .
Preluat pe 06 17, 2020, de pe revista. universuljuridic.ro:
http://revista.universuljuridic.ro/wp –
62
content/uploads/2016/10/06_Revista_Universul_Juridic_nr_09 –
2016_PAGINAT_BT_I_Dumitru.pdf (2016, 09).
11. E. Târcoveanu (1), A. V. MAI ESTE ACTUAL JURĂMÂNTUL LUI HIPPOCRAT?
Preluat pe 06 16, 2020, de pe jurnaldechirurgie.ro:
http://www.jurnaluldechirurgie.ro/jurnal/index.php?option=com_content&task=view&id=
589&Itemid=0 (2013).
12. Enciclopedia. Enciclopedia liberă . Preluat pe 05 04, 2020, de pe
https://ro.wikipedia.org/wiki/SIDA (2020, 05 15).
13. Farmaceutice, J. Studiu de evaluare a eficacității, siguranței și tolerabilității comutării la
Cabotegravir cu acțiune lungă Rilpivirină cu acțiune lungă din regimul antiretroviral
actual la adulți infectați cu HIV -1 supriși virologic . Preluat pe 06 15, 2020, de pe
clinicaltrials.gov: https://clinicaltrials.gov/ct2/show/NCT02951052 (2020, 06 02).
14. Fauci, R. W. Încheierea Pandemiei HIV / SIDA . (Emerging Infectious Diseases) Preluat
pe 06 16, 2020, de pe Biblioteca Națională de Medicină din SUA:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5823353/ (2018, 03 24).
15. Fernador. RELAȚIA MEDIC – PACIENT . (Fernando Savater, Etica pentru fiul meu
Amador) Preluat pe 06 22, 2020, de pe http://azkurs.org/capitolul -iii-relaia -medic –
pacient.html (2017, 05 05).
16. GHIRAN, C. ETICA SI DEONTOLOGIA PROFESIEI . Preluat pe 06 22, 2020, de pe
http://camr -bv.20m.com/lucr/2.htm (2000).
17. GHIRAN, C. ETICA ȘI DEONTOLOGIA PROFESIEI . Preluat pe 06 22, 2020, de pe
http://camr -bv.20m.com/lucr/2.htm (2000).
18. GÎRLA, L. PROTECȚIA JURID ICO-PENALĂ A SECRETULUI MEDICAL . (Catedra
Drept Penal și Criminologie) Preluat pe 06 17, 2020, de pe
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/04. -p.31-34_Protectia%20juridico –
penala%20a%20secretului%20medical.pdf (2011, 11 16).
19. GIUSEPPE FATTORI 1, S. B. Social media și persoane cu HIV . Preluat pe 06 16, 2020,
de pe recentiprogressi.it:
https://www.recentiprogressi.it/articoli.php?archivio=yes&vol_id=3112&id=31003
(2019).
20. GlaxoSmithKline. Studiu de evaluare a eficienței, siguranței și tolerabilități i
cabotegravirului intramuscular și a rilpivirinei cu acțiune lungă pentru întreținerea
supresiunii virologice în urma schimbării de la un inhibitor integrază la participanții
63
naivi ai terapiei . Preluat pe 06 2020, 15, de pe clinicaltrials.gov:
https://cli nicaltrials.gov/ct2/show/NCT02938520 (2020, 03 23).
21. Iacob, M. -C. Aspecte teoretice și practice privind discriminarea persoanelor infectate
HIV/SIDA . (The Central and Eastern European Online Library) Preluat pe 06 16, 2020, de
pe https://www.ceeol.com/searc h/viewpdf?id=463349 (2007).
22. JM Orendi 1, K. B. Transmisie verticală HIV -I. I. Risc și prevenire în sarcină .
(pubmed.gov) Preluat pe 06 17, 2020, de pe https://pubmed -ncbi-nlm-nih-
gov.dbproxy.umfiasi.ro/: https://pubmed -ncbi-nlm-nih-gov.dbproxy.umfiasi.ro/10065235/
(1998, 12 12).
23. Keivan Ahmadi, D. D. O abordare latentă pentru măsurarea stigmatului legat de HIV /
SIDA la profesioniștii din domeniul sănătății: aplicarea tehnicii de scalare mokken .
(educați me dicală BMC 16) Preluat pe 06 22, 2020, de pe springer link: https://link –
springer -com.dbproxy.umfiasi.ro/article/10.1186/s12909 -016-0676 -3 (2016, 05 30).
24. Keletso Makofane, B. S. Combaterea inegalităților de sănătate la nivel mondial în
răspunsul HIV . (ELS EVIER) Preluat pe 06 16, 2020, de pe Clinical Key: https://www –
clinicalkey -com.dbproxy.umfiasi.ro/#!/content/playContent/1 -s2.0-
S0140673618314417?returnurl=https:%2F%2Flinkinghub.elsevier.com%2Fretrieve%2Fp
ii%2FS0140673618314417%3Fshowall%3Dtrue&referrer=h ttps:%2F%2Fpubmed.ncbi.nl
m.nih.gov%2F30032980%2F (2018, 07 28).
25. LICKER, M. În D. B. MONICA LICKER, CURS DE MICROBIOLOGIE SPECIALĂ ,
VOLUMUL II VIRUSOLOGIE , MICOLOGIE. TIMIȘOARA: EDITURA „VICTOR
BABEȘ”. (2020).
26. Maria, A. Aspecte etice privind evoluția rel ației medic -pacient. În A. Maria, Bioetică.
Cluj-Napoca: Studia Universitas Babeș -Bolyai. (decembrie 2014).
27. Marion Fiorentino, 1. 2. -T.-M.-T. Violența intimă a partenerului împotriva femeilor
cameruniene HIV -pozitive . (Womens Health (Lond) . 2019; 15: 1745 506519848546)
Preluat pe 06 16, 2020, de pe Biblioteca Națională de Medicină din SUA: https://www –
ncbi-nlm-nih-gov.dbproxy.umfiasi.ro/pmc/articles/PMC6558534/ (2019, 06 10).
28. Monica Desai, N. F. Revizuire de ultimă generație: Progrese recente în PrEP pentr u HIV .
(bmj) Preluat pe 06 17, 2020, de pe Biblioteca Națională de Medicină din SUA:
https://www -ncbi-nlm-nih-gov.dbproxy.umfiasi.ro/pmc/articles/PMC6020995/ (2017, 06
27).
29. Nourenco, A. Ghid pentru toți cei cointeresați în inițierea unui studiu științific . Preluat pe
06 24, 2020, de pe https://www.slideshare.net/aleseanourenco/ghid -studiul -stiintific
(2013, 04 13).
64
30. OMS . Preluat de pe https://www.who.int/news -room/fact -sheets/detail/hiv -aids (2018)
31. OMS. (OMS) Preluat pe 05 13, 2020, de pe who.int:
https://www.who.int/hiv/data/2018_summary -global -hiv-epi.png?ua=1 (2018).
32. OMS. (OMS) Preluat pe 05 13, 2020, de pe cfs.hivci.org: https://cfs.hivci.org/country –
factsheet.html (2019).
33. OMS. Preluat pe 06 24, 2020, de pe who.int: https://www.who.int/news -room/fact –
sheets/detail/hiv -aids (2019, 11 15).
34. Oprea, L.”Un studiu analitic asupra relației medic pacient” partea I. Revista Română de
Bioetică, 7 (nr.2). (2009).
35. OPREA, L. un studiu analitic asupra relației medic -pacient. Revista Română de Bioetică,
7(3). (2009).
36. PARLAMENTUL. CODUL CIVIL din 17 iulie 2009 (**republicat**)2016 .
(PARLAMENTUL ROMÂNIEI) Preluat pe 06 17, 2020, de pe legislatie.just.ro:
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/175630 (2016, 02 04).
37. Poku, N. K. Prevenirea HIV: cheia finalizării SIDA până în 2030 . (the open AIDS
journal) Preluat pe 06 17, 2020, de pe ncbi.nlm.nih.gov:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4893686/ (2016, 04 08).
38. Sicuri, C. P. -D. Asociere între infecția cu HIV și statutul soc io-economic: dovezi dintr -o
zonă semirurală din sudul Mozambicului . (Tropical Medicine and International Health)
Preluat pe 06 16, 2020, de pe WILEY ONLINE LIBRARY: https://onlinelibrary -wiley –
com.dbproxy.umfiasi.ro/doi/full/10.1111/tmi.12789 (2016, 10 01) .
39. Stănescu, A. U. PROBLEMATICA COMUNICĂRII MEDIC -PACIENT ÎN PRACTICA
MEDICALĂ. MODALITĂȚI DE ABORDARE A PACIENTULUI ÎN CAZURILE
COMPLICATE . (REVISTA MEDICALÅ ROMÂNÅ – VOLUMUL LXV, NR. 2, An
2018) Preluat pe 06 18, 2020, de pe revistemedicale.amaltea.ro :
http://revistemedicale.amaltea.ro/Romanian_MEDICAL_Journal/Revista_MEDICALA_
ROMANA -2018 -Nr.2/RMJ_2018_2_Art -04.pdf (2018).
40. TARNOVSCHI, A. ROLUL COMUNICĂRII ÎN RELAȚIA TERAPEUT –PACIENT .
(Universitatea de Stat din Moldova) Preluat pe 06 21, 2020, de pe ibn.id si.mb:
https://ibn.idsi.md/ro/vizualizare_articol/105460 /
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/85 -87_19.pdf (2013, 09 26 -28).
41. Teodor N. Țîrdea, R. C. Bioetica medicală în Sănătate Publică – Suport de curs .
(Universitatea de Stat de Medicină ș i Farmacie„Nicolae Testemițanu”Școala Management
în Sănătate Publică) Preluat pe 06 21, 2020, de pe
65
http://old.usmf.md/uploads/Downloads/Medicina/Catedra%20Filosofia%20si%20Bioetica
/Bioetica.pdf (2007).
42. Toader, E. Bioetică -Noțiuni teoretice și de practică medicală. Iași: UMF Iași. (2015).
43. VIOLETA FRÂNCU, O. A. IMPORTANȚA COMUNICĂRII ÎN CADRUL RELAȚIEI
MEDIC -PACIENT . (Facultatea de Medicină "V.Papilian" Sibiu, Spitalul Clinic de
Pneumoftiziologie Sibiu) Preluat pe 06 18, 2020, de pe amtsibiu.ro:
http://amtsibiu.ro/Arhiva/2008/Nr1/SP/Francu.pdf (2008).
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: IMPORTANȚA CONFIDENȚIALITĂȚII ÎN RELAȚIA MEDIC -PACIENT CU HIV SIDA [618072] (ID: 618072)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.