. Importanta Ciclului Anual DE Antrenament LA O Echipa DE Juniori In Baschet

CUPRINS

1. INTRODUCERE

Actualitatea problemei

Motivarea alegerii temei

Scopul lucrării

IPOTEZELE LUCRĂRII

3. METODELE FOLOSITE PENTRU ELABORAREA LUCRĂRII

3.1. Documentarea teoretică și practică

3.2. Observarea și experimentul

3.3.Interviul

4. FUNDAMENTAREA TEORETICO-ȘTIINȚIFICĂ

4.1. Termenii folosiți în lucrare

4.2. Caracterizarea efortului în baschet

4.3. Modelul de joc.

5. ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA EXPERIMENTULUI

5.1. Indici de dezvoltare morfo-funcțională

5.2. Teste periodice pentru urmărirea subiecților

6. CONȚINUTUL ȘI METODOLOGIA PREGĂTIRII

6.1. Planul anual de pregătire

6.2. Planurile de etapă

6.3. Ciclul săptămânal de antrenament

6.4. Mijloacele folosite în pregătire

7. REZULTATELE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA LOR

7.1. Statistici ale probelor de control

7.2. Statistici ale eficacității în joc

7.3. Interpretarea interviurilor

7.4. Evaluarea erorilor de pregătire

8. CONCLUZII ȘI PROPUNERI

9. BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE.

După revoluție mișcarea sportivă românească a înregistrat un regres evident în majoritatea disciplinelor sportive, mai ales ca urmare a exodului de sportivi și antrenori de valoare spre alte țări, unde prestațiile lor au avut o apreciere financiară mult mai mare, iar antrenorii din țară au căutat în multe cazuri alte posibilități de câștiguri materiale mai ușoare decât formarea unor sportivi de elită.

La ora actuală s-a creat un gol de valori sportive românești atât în baschet cât și în alte discipline, care cu greu începe să fie umplut, necesitând multă răbdare și perseverență din partea antrenorilor rămași în slujba performanței românești, prin pepiniere de juniori și junioare, cărora prin competența lor și asigurarea unei baze materiale corespunzătoare să li se faciliteze călăuzirea pașilor spre performanță.

Actualitatea problemei.

Baschetul din țara noastră, deși dispune de posibilități vaste, a fost vitregit în ultima vreme de prodigioase afirmări pe arena internațională.

Cu toate că în ultima perioadă jocul de baschet s-a extins foarte mult ca bază de masă prin practicarea lui tot mai largă în școli și facultăți în detrimentul altor ramuri sportive, înalta performanță se lasă încă așteptată, fapt pentru care specialiștii și federația de resort sunt chemați să ia măsuri pentru redresarea baschetului românesc.

O dată cu dispariția unor importante centre de tradiție în creșterea și promovarea juniorilor, în ultima perioadă se înregistrează o serie de rezultate defavorabile la nivelul juniorilor și junioarelor, atât prin rezultate, cât și prin aport de jucători către eșaloane superioare și loturile naționale.

1.2. Scopul lucrării.

Lucrarea prezintă planificarea componentelor antrenamentului sportiv la o echipă de junioare, prezentarea unor mijloace raționalizate și standardizate în lucrul cu junioarele, elaborarea unui model de planificare, care să ducă la mărirea eficacității, analiza unor mijloace de investigare a eficienței jucătoarelor și a echipei, determinarea motivației sportivelor pentru practicarea jocului de baschet, observarea modului cum privesc sportivele eforturile.

2. IPOTEZELE LUCRĂRII.

Încercând să răspundă la problemele puse în studiu, se propune formularea unuia sau mai multor răspunsuri posibile care vor constitui ipotezele lucrării. Încercăm prin această formulare și argumente care sprijină sau elimină ipotezele enunțate.

1. În ce măsura planificarea componentelor antrenamentului este necesară, în ce condiții, la ce nivel de pregătire și sub ce formă.

2. Care componente ale antrenamentului au avut cea mai mare utilitare pentru desfășurarea pregătirii.

3. Dacă planificarea componentelor antrenamentului în condițiile proprii ale echipei studiate au fost realizabile și în ce măsură.

4. Planificarea componentelor antrenamentului este sau nu o noțiune măsurabilă, evidențiată de rezultatele competițiilor, formă sportivă, norme de control, indici de eficiență.

5. În ce măsură colectivul de lucru este sau nu determinant în alcătuirea planificării.

3. METODE FOLOSITE PENTRU ELABORAREA LUCRĂRII.

3.1. Documentarea teoretică și practică.

Programul de documentare teoretică a cuprins în primul rând elucidarea în literatura de specialitate a termenilor legați de planificarea componentelor antrenamentului sportiv, cât și selecționarea unor aspecte legate de modelul de joc al echipei, modelul pe plan internațional, modelul unor jucători pe posturi

Problemele psihologice ale jucătorilor, capacitatea de efort a sportivilor la diferite vârste și nivele de pregătire a constituit o altă latură a documentării, urmărind acele aspecte care contribuie la elucidarea cât mai clară a ipotezelor lucrării.

3.2. Observarea și experimentul.

Pavlov scria: „Faptele sunt aerul omului de știință, fără ele nu veți putea niciodată lua avânt. Fără ele teoriile noastre sunt eforturi zadarnice.”

Faptele necesare teoriilor științifice se obțin prin observare și experiment. Diferența constă din aceea că experimentarea presupune intervenția cercetătorului, care modifică în mod controlat condițiile de desfășurare a fenomenului, scopul propus este de a furniza anumite date spre interpretare, în vederea infirmării, confirmării sau precizării ipotezelor. Ipoteza, experimentarea și interpretarea sunt laturile aceluiași triunghi.

Ca primă verigă – alegerea obiectului supus observației, aceasta este echipa de junioare a C.S.S. în anul competițional în curs.

A doua verigă – mijloacele de observare și experimentare – o constituie planificarea pregătirii pe durata întregului an și urmărirea îndeplinirii celor planificate, prin utilizarea probelor de control și a parametrilor de joc și rezultatelor competițiilor ca a treia verigă ca interpretare a rezultatelor..

3.3. Interviul.

Pentru complectarea aspectelor planificării și mai ales a pregătirii, ca o parte necesară a obținerii eficienței, am urmărit prin interviuri aderarea sau ne aderarea jucătoarelor la solicitările fizice intense, disponibilitatea pentru unul sau altul dintre factorii antrenamentului.

4. FUNDAMENTAREA TEORETICO-ȘTIINȚIFICĂ.

4.1.Termenii folosiți în lucrare.

Prin planificarea antrenamentului sportiv se înțelege prevederea științifică a creșterii indicilor de pregătire a sportivilor în concordanță cu obiectivele de instruire și de performanță stabilite a fi obținute la diferite intervale de timp.

Stabilirea ascendentă și în perspectivă a nivelului pregătirii sportivilor are deosebită importanță în domeniul instruirii juniorilor, deoarece potrivit particularităților dezvoltării psihice la diferite vârste, capacitatea de efort nu este aceiași.

Pregătirea fizică.- Nivelul dezvoltării posibilităților motrice ale individului, atins în procesul repetării sistematice a exercițiilor fizice. Prin pregătire fizică se înțelege deci, perfecționarea aptitudinilor psiho-motrice, stăpânirea unei mari varietăți de priceperi și deprinderi motrice de bază, precum și dezvoltarea indicilor morfologici și funcționali ai organismului, corespunzător cerințelor ramurii de sport.. are două componente – pregătire fizică generală și specifică.

Pregătirea tehnică – Totalitatea măsurilor cu caracter metodic, organizatoric, stabilite în cadrul proceselor de antrenament cu scopul însușirii tehnicii specifice ramurii de sport.

Pregătirea tactică – Reprezintă una din cel mai dinamice componente ale antrenamentului, prin care sportivii își însușesc modalitățile organizării, pregătiri și desfășurării acțiunilor de atac și de apărare specifice conținutului ramurii de sport, potrivit unei anumite concepții de participare în concursuri, în vederea obținerii succesului sportiv.

Pregătirea teoretică – Ansamblul cunoștințelor de specialitate transmise de către antrenori în vederea aplicării în practică a unor noțiuni, principii, reguli menite să optimizeze randamentul în antrenamente și competiții.

Volumul – Cantitatea totală de lucru mecanic care se execută într-o lecție de antrenament, pusă în evidență prin distanțele parcurse, numărul de execuții, acțiuni, etc.

Intensitatea – Reprezintă relația dintre lucrul efectuat și timpul necesar și se referă la latura calitativă a efortului. Intensitatea efortului este determinată de viteza de execuție a mișcărilor, de numărul lor pe unitate de timp, durata pauzelor, încărcătură.

Complexitatea – Se află în legătură directă cu dificultatea însușirii și efectuării unor acțiuni motrice, datorită greutății coordonării mișcărilor care intră în structura acestora. Complexitatea reprezintă cantitatea de acțiuni motrice executate simultan în timpul executării unui exercițiu.

Densitatea de lucru este stabilită de raportul dintre durata lucrului efectuat și durata pauzelor de refacere.

Planul anual este prima formă de planificare în care se concretizează planul de pregătire.

Etapele de pregătire reprezintă intervalele de timp relativ scurte prin al căror conținut se realizează treptat obiectivele proprii planului de pregătire anual.

Ciclul săptămânal de antrenament cuprinde o succesiune și alternare a tipurilor de lecție de antrenament și implicit, a direcției efectelor așteptate, simultan cu o variație a volumului zilnic al efortului.

4.2. Caracterizarea efortului în baschet.

Calitatea motrică determinantă în baschet este rezistența în regim de viteză, detentă și îndemânare. Efortul specific în baschet este:

maximal și submaximal

variabil ca intensitate și durată cu întreruperi scurte

foarte complex și diversificat în regim de manifestare a calităților motrice și a factorilor performanței, respectiv rezistența în regim de viteză, detentă, tehnică, tactică, tensiune psihică

mixt (aerob cu momente anaerobe)

pregătirea fizică constă atât în dezvoltarea și educarea repetată a fiecărei calități motrice, cât și dezvoltarea lor integrativă..

Deci baschetul poate fi caracterizat ca un joc sportiv de o complexitate de mișcări, cu și fără minge, executate în condiții schimbătoare, determinate de colaborarea dintre coechipieri și de lupta directă cu adversarul. Eforturile sunt aciclice.

Veriga fundamentală a jocului de baschet o constituie pregătirea tehnico-tactică, axată pe un fond solid de pregătire fizică și psihologică.

Din punct de vedere fizic, efortul poate fi caracterizat mai mult prin complexate și intensitate. De-a lungul celor patru reprize efortul se caracterizează printr-o combinare permanentă a solicitărilor de intensitate maximală și submaximală cu scurte intervale de relaxare relativă.

Solicitarea neuniformă este determinată de diferite situații de joc, de valoarea adversarului, de nivelul de pregătire fizică, tehnică și tactică, de postul pe care îl ocupă jucătorul în echipă și de starea de emotivitate.

Acțiunile de joc diferă ca natură, efort și durată, ele succedându-se așa cum s-a arătat într-un raport variabil de intensitate.

Dominanta specifică a efortului este alergarea cu opriri bruște, dribling cu schimbări de direcție, pase și aruncări din săritură, joc de brațe și picioare, sărituri, etc.

Sub aspectul calităților motrice baschetul se caracterizează prin :

viteza sub toate formele ei de manifestare în regim de rezistență și îndemânare

forță în picioare, necesară execuției cu eficacitate a elementelor de mișcare în teren specifice apărării și atacului

suplețe, localizată mai ales la nivelul articulației pumnului și șoldului

îndemânare generală și specifică, dublată de o atenție concentrată și distributivă pentru a corespunde cerințelor tehnico-tactice în ceea ce privește siguranța, precizia, oportunitatea și eficiența acțiunilor

densitatea mare a jucătorilor presupune abilitate, viteză de execuție, inițiativă, promptitudine

– există o încărcătură emoțională deosebită, determinată de scor, ambianță și viteza jocului. Acestea la rândul lor conferă efortului următoarele caracteristici :

Hiper excitabilitate emoțională evidentă înaintea jocului și în timpul efortului; analizatorii mioartrochinetic și vizual sunt intens solicitați pe toată durata jocului iar aparatul vesti și picioare, sărituri, etc.

Sub aspectul calităților motrice baschetul se caracterizează prin :

viteza sub toate formele ei de manifestare în regim de rezistență și îndemânare

forță în picioare, necesară execuției cu eficacitate a elementelor de mișcare în teren specifice apărării și atacului

suplețe, localizată mai ales la nivelul articulației pumnului și șoldului

îndemânare generală și specifică, dublată de o atenție concentrată și distributivă pentru a corespunde cerințelor tehnico-tactice în ceea ce privește siguranța, precizia, oportunitatea și eficiența acțiunilor

densitatea mare a jucătorilor presupune abilitate, viteză de execuție, inițiativă, promptitudine

– există o încărcătură emoțională deosebită, determinată de scor, ambianță și viteza jocului. Acestea la rândul lor conferă efortului următoarele caracteristici :

Hiper excitabilitate emoțională evidentă înaintea jocului și în timpul efortului; analizatorii mioartrochinetic și vizual sunt intens solicitați pe toată durata jocului iar aparatul vestibular are un rol deosebit în orientarea în spațiu și coordonarea mișcărilor.

Aparatul locomotor este solicitat deosebit de intens și neprevăzut în condiții de dezechilibru

Sistemul cardio vascular este supus unor eforturi maximale cu numeroase perioade de activitate anaerobă

Intensitatea efortului și ambianța (mediu închis) determină importante mutații hidroelectrolitice.

4.3. Modelul de joc

Dacă ne gândim că baschetul este supus sistematic unor transformări generate de însăși legile procesului de dezvoltare, apare fiesc faptul că studierea caracteristicilor și tendințelor de dezvoltare a baschetului pe plan mondial reprezintă o problemă de actualitate continuă.

Caracteristicile reprezintă niște diagnoze constatatoare ale unor trăsături generale, care conturează un profil al concepției de joc pe plan internațional. Tendințele presupun sesizarea unor caracteristici sau al unor factori, ale căror ponderi pot determina în perspectivă obținerea superiorității valorice sau dobândirea succesului.

Căutând să facem o sinteză a principalelor caracteristici ale jocului pe diferite continente, se reliefează o serie de tendințe ale jocului pe plan mondial. Interpretarea corectă a acestora devine o condiție necesară pentru elaborarea unor concepții de joc naționale, concepție care trebuie să constituie coloana vertebrală a procesului de instruire a sportivilor.

Modelul de joc se obține prin stabilirea și utilizarea unor parametrii proprii jocului de baschet. Raportul de priorități în care se găsesc parametrii ce concură la realizarea performanței, ca și corelația fiecărui parametru cu ceilalți se determină pe baza unor calcule statistice.

Jocul de baschet practicat de echipele de juniori și junioare prezintă aceleași caracteristici principale ca și cel practicat de echipele de seniori și senioare.

Activitatea competițională a echipelor de juniori permite estimarea obiectivă a nivelului valoric realizat în cadrul strategiilor privind organizarea, desfășurarea și eficacitatea selecției, pregătirii și activității competiționale pe plan național, prin nivelul performanțelor realizate.

Importanța prioritară a perioadei junioratului se verifică în activitatea competițională prin raportul direct proporțional dintre nivelul performanțelor și numărul jucătorilor promovați în echipele reprezentative și de seniori.

Comparativ cu echipele seniorilor:

Eficacitatea aruncărilor la coș din acțiune și libere se situează sub valorile realizate de seniori

Procentajul atacurilor ratate este mai ridicat la juniori

Media punctelor marcate se situează în apropierea celei obținute de seniori, raportul de eficacitate dintre numărul posesiilor de minge și al punctelor marcate fiind inferior la juniori

Aceste aspecte se explică obiectiv, juniorii în activitatea competițională manifestându-se în concordanță cu particularitățile lor psihomotrice, precizia actului motric și a gândirii concret operatorii fiind în curs de perfecționare, stadiul maxim fiind atins ca urmare a experienței competitive o dată cu maturizarea sportivă.

Punerea în valoare a staturii, calităților motrice și arsenalului tehnico-tactic prin evoluții individuale de o deosebită eficacitate în cadrul echipei evidențiază profunzimea și claritatea gândirii tactice a celor mai buni juniori, ceea ce pledează pentru promovarea lor la echipele de seniori.

Majoritatea juniorilor de mare valoare cumulează indici superiori în comparație cu modelul seniorilor în ceea ce privește calitățile motrice, arsenalul tehnico-tactic și eficacitatea acestuia în raport cu calitatea gândirii tactice.

Orientări și tendințe în jocul echipelor de juniori:

jocul este organizat mult per contraatac în orice situație, determinat de numărul de mingi câștigate la panou.

Atacul rapid este predominant (4-7 sec.)

În apărare predomină sistemul „om la om”, presing pe tot terenul cu aplicarea marcajului dublu, se utilizează cu tehnicitate mare intervențiile la minge, poziție joasă

În atac domină acțiunile individuale de depășire însoțite de blocaje, dublaje, relații 2×2, încrucișări, dă și dute

Lupta la panou în atac și apărare este tendință permanentă a jocului

Aruncarea la coș din săritură este predominantă

Specializare pe posturi de fundași, extreme și pivoți

Tempo de joc foarte ridicat, execuția în viteză maximă a tuturor acțiunilor

Pregătirea și experiența competițională acumulată de-a lungul a 6-8 ani se reflectă în modelul de joc, care pentru echipele de junioare se caracterizează prin:

Aruncări din acțiune 75 5 332 cu 44-46%

Aruncări libere 193 141 cu73-75%

Recuperări în atac 163 34%

Recuperări în apărare 345 57%

Intercepții 123 51%

Mingi câștigate total 625 49%

Număr atacuri 885 45%

Posesii de minge 1055

Puncte marcate 805 38%

La stabilirea modelului echipei care concură la realizarea modelului de joc, s-au folosit următoarele structuri de echipă:

1 – 2 – 2 1 – 3 – 1

Parametrii modelului de evoluție a jucătorilor în atac și apărare care conturează modelul de joc, în raport cu specificul posturilor, prezintă următoarele valori.

PARAMETRII FUNDAȘI EXTREME PIVOȚI

Aruncări din acțiune 17 – 7 34 – 14 34 – 17

Aruncări libere 4 – 3 8 – 6 8 – 5

Recuperări în atac 3 8 9

Intercepții 5 4 3

Recuperări în apărare 6 14 16

Mingi câștigate total 14 26 28

Mingi pierdute total 9 6 6

Posesii, puncte marcate 28 – 17 44 – 34 44 – 39

În conformitate cu aceste multiple tendințe ale jocului de baschet pe plan internațional, antrenorii noștri au obligația ca în funcție de materialul uman și de condițiile existente, să găsească cele mai optime soluții de alcătuire și pregătire a formațiilor pe care le antrenează, pentru a se situa cât mai aproape de parametrii modelelor de mai sus.

5.ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA EXPERIMENTULUI..

5.1. Indici de dezvoltare morfo-funcțională.

Conținutul și desfășurarea activității la juniori I se apropie mult de specificul activității seniorilor sub aspectul accesibilității mijloacelor și metodelor de lucru, totuși mai trebuie ținut seama de unele particularități.

O serie de fenomene ale procesului de dezvoltare și creștere mai persistă încă și ne atrag atenția în desfășurarea pregătirii cu un specific aparte. Între 15-18 ani fetele și majoritatea băieților își termină perioada maturizării. Fetele nu mai cresc în înălțime, au tendința de a-și spori țesutul adipos, își rotunjesc formele, coborând centrul de greutate.

Capacitatea aparatului locomotor se apropie de cea a adulților. Posibilitățile funcționale de asemenea se maturizează, însă nu la nivelul pe care îl au adulții,

Creșterea în înălțime și greutate desfășurându-se în faze, modifică proporțiile, care la rândul lor provoacă fluctuații în ritmul dezvoltării performanțelor sportive.

Valorile de maturitate ser ating în jurul vârstei de 17-18 ani. Pentru aprecierea performanțelor sportive ale unui junior trebuie să se țină seama de gradul dezvoltării somatice, deoarece unii cu dezvoltare precoce care reușesc performanțe relativ bune, sunt deseori întrecuți de cei cu dezvoltare întârziată.

La fete cerința maximă de oxigen va fi atinsă la 15-16 ani, având și frecvența cardiacă ceva mai ridicată ca la băieți. Pentru ca antrenamentul să aibă efectul dorit, trebuie acordată atenție perioadei de refacere după efort..

Juniorul, în a doua perioadă a pubertății ajunge la o adaptabilitate a proceselor psiho fiziologice care influențează creșterea performanțelor. Dezvoltarea intelectuală ajunge la un nivel care nu diferă prea mult din punct de vedere calitativ de cea a adulților. În comportare se manifestă o atitudine critică cu tendințe evidente spre formarea opiniilor și judecăților personale În jocul colectiv, evaluarea relațiilor între membrii echipei, și în special, a celor preferențiale constituie o condiție esențială pentru prevenirea sau explicarea unor fenomene de inadaptare microsocială la nivelul performanței.

Vârsta copilăriei și adolescenței prezintă premise favorabile dezvoltării vitezei sub toate aspectele, mai târziu existând puține șanse pentru îmbunătățirea parametrilor mai ales la fete. Exercițiile de viteză vor fi plasate la începutul antrenamentului.

Eforturile de forță nu trebuie sp lipsească din programul de antrenament al tinerilor de vârstă pubertară, însă aceste eforturi să aibă un caracter de solicitare segmentară, fără îngreuieri mari, cu număr mai redus de repetări, până la instalarea oboselii, cu pauze frecvente între serii, cerința prioritară fiind dezvoltarea armonioasă.

Datele medicale de fiziologia efortului din ultimii ani consideră perioada dintre 10-18 ani ca cea mai favorabilă pentru educarea rezistenței generale prin metoda antrenamentului continuu și de durată, fetele adaptându-se și ele bine la antrenamentul de rezistență, alergările pe teren variat căpătând o pondere mare în antrenamentul de rezistență.

În perioada post pubertară creșterea fetelor este mai lentă, echilibrul hormonal se ridică la o treaptă superioară. Dezvoltarea morfo funcțională tinde spre perfecționarea somatică și vegetativă a organismului, la 18 ani o fată este adultă sub aspectul capacității de efort a organismului.

Între 15-18 ani sistemul osos capătă o rezistență mai mare, musculatura se dezvoltă din plin, rezistența la oboseală crește.

5.2. Testele periodice pentru urmărirea subiecților.

Informațiile asupra gradului de antrenament se obțin prin teste pedagogice, probe de control, teste psihologice , control medical și analize biochimice efectuate regulat la intervale mici.

Prin proba de control înțelegem verificarea stadiului de pregătire al sportivilor prin măsurarea, numerotarea, observarea și aprecierea în scopul constatării eficienței eforturilor depuse în antrenament sau stabilității stării de antrenament a sportivului.

Testul este metoda științifică de cercetare, prin intermediul căruia sunt precizate cu ajutorul datelor statistico-matematice criteriile de bază al valabilității, siguranței și obiectivitătii, în vederea stabilirii eficacității muncii de instruire.

Pentru concretizarea temei, partea experimentală s-a desfășurat cu componentele de bază ale unei echipe de baschet junioare, care au participat la majoritatea jocurilor susținute în cadrul campionatului de juniori I..

În continuare voi prezenta ciclul anual de pregătire al echipei, două planuri de etapă, extrase din cadrul acestui plan anual, unul în perioada pregătitoare și unul în competițională, precum și un ciclu săptămânal de antrenament.

PLAN DE PREGATIRE ETAPA I

Cantonament Bușteni 20-31 August

OBIECTIVE INTERMEDIARE

Ridicarea capacității de efort

Dezvoltarea multilaterală a capacității motrice

Perfecționarea aruncărilor la coș

PLAN DE PREGATIRE ETAPA X

10 – 30 Aprilie

OBIECTIVE INTERMEDIARE:

Ridicarea capacității de efort in apărarea agresiva

Perfecționarea tehnicii in apărare

Perfecționarea acțiunilor tactice 1×1; 2×2; 3×3

:

CICLU SAPTAMANAL DE ANTRENAMENT 17 – 23 APRILIE

6.4. Mijloace folosite în pregătire.

Pregătirea pe durata unui an competițional cuprinde un număr mare de mijloace specifice de pregătire fizică, tehnică și tactică, folosindu-se mijloace standardizate și raționalizate, care contribuie în cea mai mare măsură la creșterea randamentului sportiv.

]n lucrarea de fa’[ sunt prezentate mijloacele folosite în cadrul planurilor de etapă exemplificate anterior.

I. A. PREGĂTIRE FIZICĂ GENERALĂ.

1. Alergare tempo 2/4

durata alergării 5 minute, puls 120-134 bătăi pe minut

2. Exerciții din școala alergării:

Alergare cu genunchii sus

Alergare cu pendularea gambelor înapoi

Pas săltat, pas sărit – 2×30 minute, pauza 30 secunde, puls 132-138 pe minut

Pas alergător lansat – 2 x 30 minute – intensitate 50-75%, puls 120 pe minut

Pas alergător de accelerare 2 x 30 minute, intensitate 85-95%, puls 120 pe minut

3, Exerciții de gimnastică:

aplecări de cap înainte și înapoi

circumducții de cap

rotări de brațe înainte și înapoi

aplecări și extensii ale trunchiului

rotări ale trunchiului

sărituri ca mingea pe două picioare

4. Exerciții de stretching

Pentru coloana vertebrală – din culcat pe spate ducerea picioarelor întinse peste cap, folosind mâinile pentru menținerea echilibrului

Pentru musculatura abdominală –din culcat înainte cu ajutorul brațelor în sprijin înainte extensie maximă a coloanei vertebrale;

Se prind ambele glezne din aceiași poziție și se arcuiește coloana vertebrală

Pentru adductori – cu spatele sprijinit de un perete din șezând cu tălpile apropiate, împingerea în jos a genunchilor

Aceiași poziție se apropie labele picioarelor și se apleacă trunchiul înainte

Pentru flexorii genunchiului – culcat pe spate apropierea coapsei de abdomen, capul pe genunchi

Din șezând picioarele depărtate și întinse apucarea gleznei cu aplecare

Circuit cu îngreuieri cu 12 exerciții . la brațe 3-5 Kg, pentru picioare 15-20 kg.. se începe cu 15 secunde lucru și 15 secunde pauză, în 3 serii cu pauză 3 minute între serii și se adaugă progresiv câte 5 secunde la execuții și repaus până la 30 secunde:

împinsul barei de la piept

abdomen din atârnat cu minge medicinală de 3 kg între glezne

genoflexiuni cu bară de 20 kg

flexii brațe cu halteră de 3-5 kg

aplecări și ridicări de trunchi cu bară de 10 kg.

genoflexiuni cu săritură – fără îngreuiere

ridicarea barei cu brațele întinse – 10 kg

abdomen din culcat pe plan înclinat cu capul în jos

aparat pentru împins bara cu brațele

flotări pe plan înclinat

extensii de trunchi cu abdomenul sprijinit pe capra

sărituri pe un aparat

În privința alergărilor se va trece la alergarea de rezistență 15-20-25-30 minute cu timp până la cei de joc

Alergare 400-800-400 m. În 1’30”- 3’20”-1’35” cu pauză cât alergarea în 2-3 serii cu 5’ pauză între ele

Alergare 8 x 100 m în 17-18” cu pauze de 4 min. între alergări și 2 x 200 m în 35” cu 5’ pauză între ele

Alergare 10 x 50 m. În 8-9 „ cu pauză 3 minute între ele urmat de 2 x 100m. În 17 – 18” cu pauză 4 minute între ele.

B. PREGĂTIRE FIZIVCĂ SPECIFICĂ.

1. Exervcițiu combinat pentru dezvoltarea vitezei

alergare cu joc de glezne pe loc 10”

alergare pe loc cu genunchii la orizontală 6”

alergare cu viteză maximă 10 m.

Timpul unei execuții 18-20 , pauză 40-60”, 10 repetări

2- Maratonul mic – 98 m. Conform diagramei – 24-26” de 3 x; pauză 40-60”

3. Sprint și voleibalare timp 30” pauză 30”

4 Alergare laterală (cu sau fără dribling) – timpul unei execuții 15 – 20”, durata pauzei 20” număr de repetări 4

Exerciții pentru dezvoltarea rezistenței.

1.Alergare pe teren plat sau în pantă, normal sau în nisip, timp de lucru 1.30+ 2+2.30+3+4 minute pauza până la puls 120, 1-2 repetări

2. Alergare în teren variat deal-vale aceiași parametrii ca la 1.

3. Alergare laterală și deplasare laterală, pe teren plat sau deal-vale, pe nisip, în apă, timp de lucru de la 30” la 2’ pauză până la revenirea pulsului la 120

Exerciții pentru dezvoltarea forței

A. Exerciții pentru dezvoltarea forței în brațe:

1. Flotări în plan orizontal 10 repetări – pauză30 secunde . 3 serii

2. îndoiri și întinderi de brațe din sprijin – 10 repetări pauză 45 secunde – 3 serii

3. Îndoiri și întinderi de brațe cu haltera la piept– 10 repetări pauză 45 secunde – 3 serii

B. Exerciții pentru dezvoltarea forței în picioare

1. Semigenoflexiuni cu halteră – 10 repetări – pauză 45 secunde – 4- 6 serii

2. Ridicări pe vârfuri cu halteră 10-12 repetări – pauză 30 secunde – 6 serii

C. Exerciții pentru dezvoltarea forței musculaturii abdominale și a spatelui

1. Din culcat dorsal, ridicarea picioarelor la verticală și coborârea lor, fără îngreuiere sau cu minge medicinală ținută între glezne 10-12 repetări – pauză 60 secunde – 3 serii

2. Din culcat dorsal, ridicarea și coborârea trunchiului fără sau cu îngreuiere 10 – 12 repetări – pauză 60 secunde – 3 serii

3. Din culcat ventral, bazinul sprijinit de cal, picioarele ținute de partener, aplecare și extensia spatelui fără sau cu îngreuiere – 10-12 repetări – pauză 60 secunde – 3 serii

4. Din stând cu haltera pe umeri, aplecarea și îndreptarea trunchiului, răsucirea trunchiului spre stânga și dreapta -10-12 repetări – pauză 30 secunde – 63 serii

D. Exerciții pentru dezvoltarea detentei

a. în brațe – pase în doi cu mingea medicinală – distanța 3-5 m, procedeu cu una sau două mâini – 10-15 repetări – pauză 30 secunde – 3.5 serii

b.1. în picioare – sărituri pe loc cu ridicarea genunchilor la orizontală – 4-10 repetări – pauză 45 secunde – 3 serii

b.2. Sărituri la coardă – 30 secunde – pauză 60 secunde – 3-5 serii.

Exerciții pentru dezvoltarea îndemânării.

1. Din stând depărtat rotarea mingii în jurul gâtului, mijlocului, picioarelor, unui picior

– trecerea mingii printre picioare în formă de opt

2. Stând depărtat, dribling cu trecerea mingii printre picioare în formă de opt, spre înainte și spre înapoi, același din deplasare

3. pase în doi din deplasare cu două mingi

Dribling pe loc și deplasare cu două mingi

II. PREGĂTIRE TEHNICĂ.

Exerciții pentru perfecționarea elementelor tehnice.

1.Exerciții pentru pase pase pe perechi, în triunghi, pătrat

Nr de repetări 6×30 secunde – pauză 30 secunde

2. Exercițiu pentru dribling, pasă de angajare cu aruncare la coș

Timpul unei execuții 5-6 secunde – 2 x 10 aruncări

3. Exercițiu pentru dribling, pasă și aruncare la coș

Timpul unei execuții 15-20 secunde – pauza 15-20 secunde – 2×5 aruncări

Exerciții pentru aruncări la coș.

1. Exercițiu de aruncare la coș pentru fundași

Timpul execuției 3 secunde – pauză 30 secunde – 10 x 10 aruncări

2. Exercițiu de aruncare la coș pentru extreme

Timpul execuției 5 secunde, durata pauzei 1 minut (cât timp aruncă partenerul

10 x 10 aruncări

3. Exercițiu de aruncare pentru pivoți

Aruncări libere în pauza dintre diferite exerciții 2 x 10

III.PREGĂTIRE TACTICĂ

A. INDIVIDUALĂ

1.Exerciții pentru marcaj-demarcaj

Repetă de 10 x fiecare jucător, durata pauzei 20 – 25 secunde

Exerciții pentru pătrundere – depășire

Număr de repetări 10 de fiecare jucător – pauză 15 secunde

10 repetări de fiecare jucător – durata pauzei 20-25 secunde

3. Exerciții pentru blocaj defensiv și recuperare

Numărul repetărilor 2 – 3 x 10 serii – pauză 30 secunde

B. PREGĂTIRE TACTICĂ DE 2-3 JUCĂTORI

1. Exerciții pentru „dă și du te”

Numărul repetărilor 10 fiecare jucător – durata pauzei 15 secunde

2. Exerciții pentru blocaj

– fără schimbarea atacanților

Numărul repetărilor 10 fiecare – durata pauzei 30 secunde

cu schimbarea atacanților

Numărul repetărilor 10 de fiecare jucător – durata pauzei 30 secunde

3. Exerciții pentru încrucișare

10 repetări cu pauză de 15 secunde

4. Exerciții pentru superioritate numerică 2 x 1; 3 x 2

Numărul repetărilor 30 de echipă – pauză 15 secunde

PREGĂTIRE TACTICĂ DE ECHIPĂ

Exerciții pentru perfecționarea contraatacului

cu pasă direct la vârf

Numărul repetărilor 20 – durata pauzei 20 secunde

contraatac pe lateral

Numărul repetărilor 10 de fiecare echipă – durata pauzei 15 secunde

cu dribling pe centru

2. În concordanță cu posibilitățile și valoarea jucătorilor pe posturi, în vederea realizării finalizării atacului s-au stabilit următoarele circulații ale jucătorilor și mingii:

Numărul repetărilor 10 de fiecare echipă – durata pauzei 10 secunde

pentru atacul zonei presing

Număr de repetări 10 de fiecare echipă – durata pauzei 10 – 15 secunde

7. REZULTATELE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA LOR.

Interpretarea rezultatelor se face atât subiectiv, prin aprecierile făcute de antrenor sau alți specialiști, datorită observărilor făcute, cât și obiectiv, prin teste și probe de control, precum și prin înregistrările făcute la jocuri.

7.1. Statistici ale probelor de control.

În cadrul interpretărilor obiective, lucrarea prezintă rezultatele obținute de sportive în cadrul a șase norme de control , care au părut a fi cele mai semnificative în evaluarea jucătoarelor în etapa actuală.

PROBA NR. 1. Alergarea pe 98 m. (maratonul mic)

Desfășurarea probei: sportivul ocupă poziția de start înapoia liniei de fund a terenului. La semnal începe alergarea între liniile transversale ale terenului, conform traseului din diagramă.:

Alergare până la prima linie de aruncări libere și întoarcere la linia de fund.

Alergare până la linia de centru a terenului și întoarcere la linia de aruncări libere

Alergare până la cealaltă linie de aruncări libere și întoarcere la linia de centru

Alergare la linia de fund și întoarcere la linia de aruncări libere

Alergare până la linia de fund și întoarcere la linia de centru unde se oprește cronometrul și se termină proba

PROBA NR. 2 Putere în membrele inferioare

Pe marginea laterală a panoului se lipește o bandă metrică care să permită citirea înălțimii pe care sportivul o atinge cu degetul din săritură. Se măsoară înălțimea sportivului cu brațul întins și lipit cu o latură la perete.

Sportivul plasat în fața panoului, fixează un picior în față, lasă greutatea pe acest picior, se retrage lăsând greutatea pe piciorul din spate, efectuează un balans cu brațele, aduce piciorul din sparte lângă cel din față, se desprinde exploziv și atinge banda metrică de pe panou cu vârful degetelor. Rezultatul probei se măsoară în centimetri prin scăderea din înălțimea maximă atinsă cu degetele de pe panou, din înălțimea sportivului cu brațul întins.

PROBA NR. 3. –Conducerea mingii.

Conducerea mingii se pornește la semnal din poziția 1 parcurgându-se traseul din diagrama de mai jos dus-întors. S conduce mingea cu mâna dreaptă spre 2; din 2c se schimbă direcția și se conduce mingea cu mâna stângă spre 3; din 3 se schimbă direcția și se conduce mingea cu mâna dreaptă spre 4. Se continuă în același fel până la 8, după care se efectuează același traseu la întoarcere până la poziția de plecare, totul cronometrat

5 6 4 7 3 Toate diagonalele

pătratului au 5 m 8 2

1

PROBA NR. 4. Apărare.

Din poziția 1 din diagrama de mai jos se pornește la semnal cu piciorul drept înainte; din 2 se schimbă direcția executându-se deplasarea spre dreapta cu pași adăugați: din 3 se schimbă direcția executându-se deplasare înainte cu piciorul stâng cu pași adăugați; din 4 se schimbă direcția și se execută deplasare laterală cu pași adăugați spre stânga. Traseul se parcurge de 4 ori cronometrat. Laturile pătratului au 4 m.

4

3

PROBA NR. 5. Complex tehnic.

Din 1 conform diagramei de mai jos se pornește la semnal și se aleargă spre colțul terenului, spre 2; din 2 se ia o minge și se driblează cu mâna dreaptă spre centrul terenului, foarte aproape de linia laterală; la centrul terenului se execută piruetă spre dreapta și se continuă conducerea mingii cu mâna stângă spre coș și se aruncă din dribling cu mâna stângă; se recuperează și se pleacă în dribling foartre aproape de linia de fund spre colțul din dreapta terenului; se lasă mingea jos la colț și se pornește în alergare cu fața spre centrul terenului pe linia laterală; la centrul terenului se execută oprire și alergare înapoi cu spatele spre colțul terenului; din 4 se execută deplasare laterală cu pași adăugați spre stânga pe linia de fund a terenului; din 5 se execută piruetă spre stânga și dribling cu mâna dreaptă spre coș și aruncare din dribling; se recuperează mingea și se driblează cu stânga spre colțul stânga al terenului unde se lasă mingea; din 6 se execută alergare cu fața spre centrul terenului pe linia larterală și oprire urmată de alergare cu spatele pe linia laterală spre 7; din 7 se execută deplasare cu pași adăugați spre dreapta, până la capătul liniei de fund.

5 1 2

3

4

PROBA NR. 6Aruncările la coș.

Din pozițiile 1,2 ,4 și 5 din diagramă se execută 5 aruncări la coș de la 5 m.. Din poziția 3 se execută 10 aruncări libere.

Sportivele au susținut cele 6 probe de control în August la începutul pregătirii, în septembrie înainte de începerea campionatului, în urma unei perioade pregătitoare și în aprilie înainte de desfășurarea turneului final.

Rezultatele tuturor probelor de control sunt centralizate în tabelul de mai jos, iar analiza rezultatelor ne duc la următoarele constatări:

Tabel cu probele de control

Conform tabelului cu cele 3 serii de probe de control, pe ansamblul echipei rezultă următoarele constatări:

Proba de 98 metrii în urma pregătirii efectuate în perioada pregătitoare a fost îmbunătățită cu 4 zecimi de secundă, urmând ca spre finalul anului competițional să se mai îmbunătățească cu o zecime de secundă.

Rezultatul probei de detentă a crescut la a doua verificare cu 3 cm față de prima, iar la sfârșit a mai crescut cu 1 cm.

Față de prima verificare, rezultatul probei de conducere a mingii a crescut cu 2 zecimi de secundă la a doua verificare și cu încă două zecimi la ultima verificare

Rezultatul probei de apărare s-a îmbunătățit la a doua verificare cu 2 zecimi de secundă față de prima verificare, dar a scăzut cu o zecime la a treia verificare față de a doua verificare.

Rezultatul complexului tehnic a crescut treptat cu o zecime la a doua verificare și cu 2 zecimi la a treia verificare.

Rezultatul aruncărilor la coș a crescut continuu – la prima verificare din 25 de aruncări 12.6 marcate, 13.1 marcate la a doua și 14.5 marcate la a treia verificare.

Datorită faptului că prima verificare a probelor de control s-a făcut după o perioadă de pauză, se vede clar că după 6 săptămâni de pregătire s-au îmbunătățit indicii referitori în principal la pregătirea fizică generală și specifică, lucru normal, deoarece în această perioadă s-a pus mai mult accent asupra lor. În continuare nivelul acestor indici se menține în general constant, deoarece conform planificării s-a pus accent pe menținerea lor, crescând însă până la sfârșitul campionatului mai mult indicii legați de pregătirea tehnică, deoarece pregătirea s-a axat pe îmbunătățirea acestor aspecte.

7.2. Statistici ale eficacității în joc.

În aceiași sferă a interpretărilor obiective, în continuare în tabelul următor vor fi analizate statistic cele 28 de jocuri care au fost înregistrate în cadrul campionatului. Analiza se face pe ansamblul întregii echipe, comparând indicii cu cei ai modelului de joc

preconizat pentru această vârstă de către specialiști.

Tabel al paramerilor de joc a echipei.

La capitolul recuperări în atac modelul de joc este 16±3, astfel că media echipei de 13 se încadrează la limita minimă, cu toate că s-ar putea realiza mai mult.

Pentru recuperările în apărare, față de solicitările modelului de 34±5, echipa a realizat numai 19, cu mult sub limitele cerute, fapt negativ la majoritatea jocurilor, pentru care în planificarea viitoare trebuie să i se acorde mai multă atenție.

În cazul intercepțiilor echipa se încadrează în limite normale.

Totalul mingilor câștigate cifra de 49 este cu mult sub valoarea de 62±5 solicitată de model, cea mai mare a diferenței parte rezultând din numărul de recuperări defensive

La capitolul mingi pierdute limita modelului este de 21±5, cu o medie de doar 15 mingi pierdute echipa depășind în sens pozitiv cerințele modelului.

În privința aruncărilor la coș, modelul solicită la aruncările din acțiune 75±5 aruncări, din care 33±2 marcate, la un procentaj de 44-46%. Statistica echipei arată că procentajul de 45% se încadrează în limitele modelului, nu însă și numărul de aruncări de 60/27, motivele trebuind căutate în ritmul de joc care favorizează un număr mai redus de atacuri.

În cazul aruncărilor libere, față de cerințele modelului de 19±3 aruncări din care 14±3 marcate, la 73-75% corespunde numărul de aruncări, dar nu și eficiența lor.

Toate aceste aspecte derivă din numărul de atacuri de 74 față de 88±5 ale modelului, de unde rezultă și media de 67 de puncte marcate, față de 80±5 solicitate de model.

7.3. Interpretarea interviurilor.

Cunoașterea sportivilor este o problemă deosebit de importantă atât din punct de vedere teoretic cât și practic, aprecierea sportivilor vizând particularitățile anatomo-fiziologice, particularitățile pregătirii sportive cât și cel psihice. Această cunoaștere se realizează prin observare, experiment, interviuri, chestionare și teste.

În cadrul lucrării se folosesc răspunsurile la un interviu, referitoare la efortul de pregătire fizică, analizând atitudinea față de acest factor al antrenamentului a jucătoarelor echipei:

1. Care sunt antrenamentele cele mai plăcute și cele mai neplăcute privind conținutul acestora ?

pregătirea tehnică este agreată cu prioritate de 7 sportive, iar pregătirea tactică de către 5, de către nici una pregătirea fizică. În privința antrenamentelor mai puțin plăcute 6 le-au numit pe cele de pregătire fizică, celelalte ne pronunțându-se.

2. Stabiliți în ce procente contribuția fiecărui factor al antrenamentului duce la obținerea rezultatelor.

Pentru stabilirea procentuală există o tendință generală a multiplicării pregătirii fizice, poate chiar specificului chestionarului – 35%, la fel a pregătirii teoretice 12% în detrimentul pregătirii tehnice 30% și tactice 23%, față de ponderea normală a factorilor antrenamentului, care în funcție de perioadă ar fi:

Pregătire fizică 20-30%

Pregătire tehnică 35-40%

Pregătire tactică 30-40%

Pregătire teoretică 5%

3. Sub aspect personal, care este punctul forte în obținerea rezultatelor în lumina factorilor antrenamentului ?

pregătire fizică 34%

pregătire tehnică 33%

pregătire tactică 33%

pregătire teoretică – deloc

fapt care denotă confuzii în interpretarea factorilor antrenamentului

4. Referitor la pregătirea fizică, care crezi că este ponderea procentuală a componentelor acesteia în jocul de baschet ?

Media răspunsurilor ne arată că sportivele nu sunt edificate încă în privința caracteristicilor efortului și ai principalilor factori ai efortului specific în baschet, care în general ar fi la viteză 25%, îndemânare 40%, detentă 20% și rezistență 15%, pe când sportivele dau importanță prea mare rezistenței – 33% și prea mică îndemânării – 22%, pentru viteză și forță rezultând 22.5%

5. Sub aspect personal care este punctul forte și punctul slab în privința calităților fizice?

Există o mare diversitate de răspunsuri – 2 sportive au punctul forte rezistența, 3 sportive forța, 2 îndemânarea, 3 viteza, 2 fiind nedecise. Punctul slab rezistență 4 sportive, forță 2 sportive, viteză 3 sportive, îndemânare 1 sportivă și 2 nedecise.

6. Care crezi că sunt factorii antrenamentului pe care trebuie insistat în continuare ?

Au răspuns numai 5 jucătoare, datorită lipsei de maturitate sau discernământ la această vârstă, participarea la pregătire făcându-se fără conștientizarea jucătoarelor.

7.4. Evaluarea erorilor în pregătire.

Fără analiza cauzelor și mărimii erorilor experimentale, rezultatele își pierd semnificația, mai ales în cazul prelucrării statistice a datelor.

După cum reiese din acestea, una din carențele constatate a fost insuficiența recuperărilor defensive și legat de aceasta insuficientul număr de posesii de minge. Aici intervine și insuficienta agresivitate în apărare pentru obținerea mai multor posesii, precum șio viteza de joc scăzută, toate ducând spre un număr insuficient de atacuri, de încercări și de puncte înscrise.

În funcție de aceste rezultate și constatări, planificarea anului ce urmează trebuie să insiste mai mult în vederea corectării acestor deficiențe.

8. CONCLUZII ȘI PROPUNERI.

1. Planificarea este o procedură necesară în procesul de instruire de la începutul activității sportive și până la încheierea ei,

În cazul de față la o echipă de junioare pe lângă planificarea cu scop competitiv în conformitate cu calendarul competițional, această planificare mai cuprinde o serie de elemente de tehnică și tactică care trebuie nou învățate, precum și perfecționarea celor însușite anterior. Forma cea mai corespunzătoare de planificare este cea clasică ce cuprinde un plan de perspectivă, planul anual, planuri de etapă, ciclul săptămânal și planul de antrenament.

2. Fiecare componentă a pregătirii își aduce aportul în funcție de procentul în care a fost planificată. Pregătirea fizică specifică legată de viteza de deplasare și execuție și detenta ar trebui să fie cuprinse în procent mai mare în cadrul pregătirii.

3. În cadrul echipei pregătirea s-a desfășurat aproape în întregime în conformitate cu planificarea, iarna ne reușind pregătirea sub formă de cantonament datorită problemelor financiare, fiind suplinită cu pregătirea în localitate.

4.În urma probelor de control și a înregistrării din jocuri au rezultat date care să confirme sau să infirme justețea programării componentelor antrenamentului, iar în cazul în care au existat situații în care trebuia insistat asupra altor factori decât cei planificați, aceștia au fost relevați tocmai datorită acestora, existând posibilitatea intervenției la timp pentru remedierea lipsurilor constatate.

5. Planificarea la o echipă de junioare nu este determinată de existența unor jucătoare de elită ca la senioare, urmând în general un curs ascendent în vederea însușirii tuturor elementelor jocului, până la terminarea junioratului, ne legat de obținerea în principal de rezultate imediate la jocuri, acestea constituind mai mult mijloace de verificare a unei pregătiri corespunzătoare.

BIBLIOGRAFIE.

Alexe Nicu “Antrenamentul sportiv modern” Editura Editis Bucuresti 1993

Bachner Ladislau “Întrebările si răspunsurile jocului de baschet” Editura Mirton 1999

Bachner L. ,Grădinaru C. Baschet – Metodica jocului – Universitatea Timișoara 1996

Bachner L., Gui Bachner Gabriela – Baschet – specializare în antrenorat – Universitatea Vasile Goldiș Arad 2003

Bachner Ladislau – Obiectivizarea jocului de baschet– Ed. Mirton 1998

Bachner Ladislau, Bondor Valeria – Baschet – metodica învățării – Universitatea Vasile Goldiș Arad 2004

Colibaba Dumitru « Jocuri sportive – teorie si metodica » Editura Aldin 1998

F.R.B. Concepția de joc și orientarea procesului de instruire la juniori I – 1982

Hrișcă A. ș.a. « Baschet la copii și juniori » Ed. Sport Turism 1985

Predescu T., Ghițulescu G. Baschet – pregătirea echipelor de performanță – Ed. Semnal

Predescu T. „Probleme de instruire a juniorilor pentru baschetul de performanță” I.E.F.S. 1976

L. Teodorescu. „Probleme de teorie și metodică în jocurile sportive” 1975