Importanta Cartii. Cultivarea Gustuluii Pentru Lectura

IMPORTANȚA CĂRȚII. CULTIVAREA GUSTULUII PENTRU LECTURĂ

“Nu e alta mai frumoasă și de folos în toată viața omului zăbavă decât cititul cărților.”

(Miron Costin)

Când am citit prima mea carte, îmi amintesc cu încântare cum alegeam cărțile în bibliotecă, după colorile coperților și mirosul inconfundabil al timpului care a trecut peste ele, atunci când le țineam în mână, vedeam doar propoziții fără sens, eram dornică să descopăr ce se află în zecile de pagini scrise mărunt. Îmi amintesc cum mama, îmi citea seara povești care mă răscoleau, mă vrăjeau și eram captivată de locurile descrise în poveste, și mă purtau ca într-un vis printre personajele fantastice. Când am început să descopăr lumea literelor și am început să citesc, eram curioasă să văd dacă ele erau așa cum îmi citea mama și dacă mai existau și altele pe care ea uita să mi le citească. Dorința și pofta pentru lectură se dobândește din fragedă copilărie, cu ajutorul părinților și mai târziu cu îndrumarea dascălilor, începând de la basme și pe măsură ce înaintam în vârstă, ajungeam la intrigi și acțiuni mai complicate, personaje complexe, din ce în ce mai captivante și mai pline de mister.

Un dascăl bun nu pierde niciodată din vedere importanța deosebită pe care o are lectura în formarea și dezvoltarea imaginației copiilor. Dascălii și în special cei de literatură sunt cei mai în măsură să orienteze mințile tinere, în tainele alegeri cărților. De multe ori se crede că lectura elevilor se limitează la beletristică. Profesorii se interesează prea puțin ce citesc elevii în afara manualelor școlare. Elevii ar trebuie să fie mai conștienți și să aleagă cărți mai variate care să cuprindă toate domeniile de activitate: istoria, fizica, geografia, informatica, chimia, matematica, limbile moderne și clasice, etc. Profesorul trebuie să fie informat cu tot ce apare în domeniul lui, să aducă la cunoștința elevilor pentru a preîntâmpina situația în care elevul să nu știe ce să cumpere, să afle noutățile editoriale din librării. Un profesor poate să recomande anumite cărți, însă nu trebuie să ducă la obligarea procurării și a lecturării lor. Să nu se ajungă la o suprasolicitarea a elevilor și transformarea interesului pentru lectură, într-o anumită corvoadă, de care elevii se achită fără prea mare interes. Lecturarea unei cărți interesante își pierde din farmec atunci când este impusă.

În general se consideră că îndrumarea și controlul lecturii îi revin în exclusivitate profesorului de limba romană. Nimic mai fals și mai eronat decât acest fel de a privi lucrurile. Controlul lecturii și îndrumarea sunt acțiuni cu multe consecințe și dificile asupra educației. Managerul, personalul biblioteci școlare și întregul colectiv al școlii au datoria de a se îndruma ceeace vor lectura elevii. Părinții au o mare răspundere în educația copiilor lor. În familie elevul își petrece cel mai mult timp, timpul este mult mai mare decât cel petrecut în școală. Părinții pot devin un model pe care elevul „ fiul cel mic ” să imite în ținută, gesturi, comportament și limbaj pe cei dragi. Ideal este ca părinții să devină o parte integrantă în procesul instructiv-educativ de orientare și model pentru elev.

A sugera părintelui să devină un partener pentru promovarea lecturii la elevi, nu este o atribuție facilă, el fiind și așa destul de ocupat cu serviciul și îndatoririle părintești. Dezvoltarea unei strategii, sau găsirea unor activități și metode care să atragă în mod activ părintele în acest proces. Problemele intervin atunci când părinții la rândul lor, au nevoie de formarea și dezvoltare a gustului pentru lectură.

Cartea este motorul spiritual în viața noastră, un izvor nesecat de informație, care instruiește și descoperă o lume fascinantă a unei culturi generale, poate fi ajutorul în cazul unei decepții, este uneori ceva mai mult decât un profesor deoarece cu ajutorul ei putem să adunăm gânduri frumoase.

Cartea ne ajută să fim mai buni, să vedem sensul vieții în alt mod, într-un cuvânt ne informează și ne împărtășește o mulțime de informații.

Este un mod de comunicare care ordonează cuvintele și propozițiile în formele cele mai frumoase. A scrie o carte este o artă, deoarece trebuie să ai inspirație și imaginație pentru a putea realiza ceva de calitate. Trebuie să aranjezi, să împleticești propozițiile în așa fel, încât cititorul să fie “ vrăjit “ atras de intriga acțiunii, să aibă posibilitatea să învețe ceva din conținut lecturat. Sentimentele pot fi exprimate prin cuvinte dar nu oricare dintre ele ci doar acelea care provin din inimă și în care se poate regăsi cititorul.

Cartea ne ajută să pătrundem în tainele lumii să înțelegem universul cuvintelor. În paginile ei putem culege înțelepciune, vorbe de duh, sfaturi și ne putem “adăposti” în imaginația scriitorului de lumea rea și crudă.

Carte este o mângâiere, un suflu ce ne alină necazurile și grijile, care ne atrage cu ajutorul subiectelor ei și ne face să ne deconectăm de la viața cotidiană.

Cartea este o lume imaginară, un îndemn pentru a descoperi acțiunea, imaginația scriitorului și un îndemn de a citi altele, astfel reușim să găsim anumite răspunsuri la întrebările noastre. Cartea “ne face să trăim înafara de minciună, nedreptate și prejudecăți” (M.Sadoveanu). Vorbele acestea sunt ale unui mare scriitor al țării noastre, prin care ne atrage atenția asupra unei calități a cărții, adică imensa puterea de influențare, puterea de a ne transpune într-o altă lume o lume a fantasticului.

Toți cei care au intrat într-o bibliotecă se vor simți mai puternic sufletește, mai superiori. Aceștia sunt cei care vor putea descurca mai ușor viața de zi cu zi, vor fi cu un vocabular mai bogat și adecvat, pot lua parte cu ușurința la orice conversație.

O lecție valoroasă primită de la profesorii mei, este că și cartea are vârsta ei. Pentru fiecare vârstă, există o cartea potrivită; sunt cărți al căror farmec îl trăim doar la anumite vârste, sunt cărți al căror valoare crește odată cu timpul ce trece asupra ei și pe măsură ce vremea trece, devine ca un vin din ce în ce mai bun cu fiecare an ce trece. De câte ori citim o carte, sensurile ei căpătă profunzimi, căci „o carte este mai mult decât o structură verbală sau o serie de structuri verbale, este un dialog stabilit cu cititorul, este tonul pe care îl impune cititorului și este imaginea schimbătoare sau durabilă pe care i-o impune memoriei sale.” (Jorge Luis Borges)

Profesorul are astfel dificilă misiune de a-l întoarce pe elev la carte, folosind diverse metode atractive, mai active și mai antrenante. Datoria profesorilor este de a rămâne promotorul unor soluții directe de stimulare a lecturii și prin acest proiect, să încerce să optimizeze demersul educativ, prin realizarea unui schimb de idei, de activități, de metode și materiale didactice în sprijinul dezvoltării motivaționale a elevului.

Cunoștințelor noastre în cea mai mare parte provin din cărțile lecturate. Nu există astăzi domeniu de activitate care să nu solicite oamenii la un efort de împrospătare a cunoștințelor și îmbogățire profesională, în ceea ce se înfăptuiește prin acumularea de cunoștiinte. Principala bază a instrucției o constituie cartea, cercetarea cărților presupune priceperea de a le descifra, de a acumula noi cunoștințe, cu alte cuvinte de a le răsfoi și citi.

Relația omului cu cartea este din vechime, era modul de a transmite și a păstra tradițiile. Cititul a fost, este și va rămâne o activitate de îmbelșugare cognitivă și spirituală specifică cititorului, care va aprecia pe deplin un text literar, când va renunța pentru o clipă la prejudecățile sale culturale, la diversele probleme subiective în favoarea explorării lumii interioare a celui care scrie sau a celui despre care se scrie. Lectura nefiind un act gratuit, produce îmbogățirea sinelui cu o nouă cunoaștere, cu o modalitate nouă de receptare a lumii interioare și exterioare. Cititul este o hrană care te metamorfozează și scoate din om tot ceea ce te reprezintă. Cel mai important lucru este și calitatea cărților de a nu face zgomot, în schimb, îndemnându-te cu tainic cântec de sirenă, să o citești, cum vrei și ori de câte ori vrei. Cartea este un prieten tăcut îți oferă ori de câte ori ai nevoie același răspuns fidel la fiecare întrebare și-l repetă cu nesfârșită răbdare până ce l-ai înțeles deplin. Ea este atât de înțelegătoare, încât atunci când n-ai înțeles-o nu se supără, nu jignește, ci te așteaptă să o redeschizi. Cartea este învățătorul care te ghidează la bine, te face să râzi și să plângi, te face să te bucuri …

« Carte frumoasă cinste cui te-a scris

Încet gândită, gingaș cumpănită ;

Ești ca o floare anume înflorită

Mâinilor mele, care te-au deschis »

(Tudor Arghezi)

BIBLIOGRAFIE:

BOUCHOT, HENRI. Le livre. L'illustration – la reliure. Étude historique sommaire. Pariș: Edition Maison Quantin, [1886]. 320 p.: fig., îl. ÎI 5.617

GAGEA, ADRIANA; POPESCU, VIRGIL. Contribuții la Istoria Culturii Românești. Cartea și biblioteca: Bibliografie Dan Simionescu. București: s.n., 1990. 48 p. III 29.779

CONSTANTIN CUCOȘ- Pedagogie, Editura Polirom, Iași , 2006, pag. 76

CONSTANTIN PARFENE- Compozițiile în școală, E.D.P. București,1980, pag.69-70