Importanta Bancassurance In Dezvoltarea Pietei Serviciilor Financiare din Romania

Cuprins

1. Rezumat…………………………………………………………………………………………….……3

2. Concepte-cheie…………………………………………………………………………………………..3

3. Introducere……………………………………………………………………………………………….4

4. Literatura de specialitate

4.1 Conceptul de bancassurance pe piața financiară

4.2 Asigurări

4.3 Evoluția asigurărilor în perioada de tranziție la economia de piață

4.4 Analiza sectorului asigurărilor de viață din România

4.5 Analiza SWOT a canalelor de distribuție ale bancassurance

5. Studiu de caz și rezultate

5.1

5.2

5.3

6. Concluzii

7. Bibliografie

8. Anexe

Rezumat ( max 250 cuvinte)

Bancassurance este o mișcare globală, care dezmembrează treptat barierele tradiționale între diversele tipuri de afaceri care furnizează produse și servicii financiare

Cuvinte cheie

Bancassurance, vânzări încrucișate, asigurări

Introducere (400 cuvinte – – max 1500)

Relația de tip bancassurance și-a generat apariția și s-a dezvoltat datorită interacțiunii dintre sectorul bancar și piața asigurărilor, fiind una dintre cele mai importante schimbări în sectorul serviciilor financiare pe parcursul ultimilor ani.

În conceptul de bancassurance nu este vorba doar de vânzarea produselor de asigurare către clienții băncii, ci și de exploatarea adevăratelor sinergii dintre acestea și punctele forte ale băncilor și asigurătorilor. Conceptul care își are originea în Franța, constituie în prezent modelul dominant în unele țări europene, America de Nord, dar își face apariția și în țări din Asia, precum India. Instituțiile bancare și societățile de asigurare au descoperit că bancassurance este o completare atractivă și profitabilă a activităților lor existente. Bancassurance a fost un model de succes în țările europene, contribuind cu 35 % din veniturile din prime pe piața europeană de asigurări de viață.

O similitudine între bănci și asigurări este faptul că acestea se referă adesea la aceeași achiziție. Ele sunt adesea complementare, ba chiar similare. Băncile solicită debitorilor să se asigure împotriva diferitelor riscuri, inclusiv deces, invaliditate, șomaj și daune ale proprietăților ce le dețin. Aceste garanții devin componente inerente a creditului acordat. Ambele produse, cele bancare cât și cele de asigurări furnizează mijloace de economii și de asigurare. În general, băncile și asigurătorii au mai multe în comun decât s-ar crede, dar punctul de vedere tradițional este acela că băncile se ocupă de fonduri și asigurătorii de riscuri. Cu toate acestea, gestionarea fondurilor și asigurările de risc sunt caracteristici care aparțin în mod clar ambelor tipuri de activități. Activitățile bancare și cele de asigurare se bazează pe punerea în comun a resurselor pentru protejarea securității financiare (bancară) sau protejează împotriva evenimentelor adverse (asigurare).

Efectele colaborării dintre companiile de asigurări de viață și societățile bancare sunt extrem de diverse: parteneriate vizând distribuția de produse de asigurare de către o societate bancară sau a serviciilor specifice pieței bancare de către asiguratori, îmbogățirea reciprocă a ofertei pentru piață prin conceperea de produse și servicii încrucișate, sporirea gradului de satisfacție al clienților prin promovare de soluții financiare integrate.

Fenomenul bancasigurării prezintă numeroase și variate avantaje atât pentru entitățile implicate direct în cadrul său, cât și pentru mediul economico-financiar și social în ansamblul său. Totodată, la fel ca și alte domenii de activitate relativ noi, bancasigurarea pe piața românescă se află la debutul ciclului său de evoluție, contextul existent în țara noastră asigurându-i, însă, perspective bune de dezvoltare.

Literatura de specialitate

4.1 Conceptul de bancassurance pe piața financiară

Bancassurance poate fi definit drept un parteneriat stabil între o bancă și o socitetate de asigurări, prin care banca oferă clienților săi produse de asigurări și de investiții ale societății de asigurări partenere.

Bancasurance este un concept de operare pe piețele financiare, care oferă posiblitatea unei exploatări intensive a capacității de cumpărare a portofoliului de clienți deținut de bănci, printr-o îmbunătățire substanțială a ofertei de servicii financiare, realizată cu eforturi administrative și, desigur, fianciare. Asigurările sunt, în esență, servicii prin care beneficiarul se bucură de o securitate financiară. Prin asigurări se creează garanția existanței unor resurse financiare în compensarea consecințelor finaciare ale evenimentului asigurat. Complementaritatea între asigurări și servicii bancare derivă din faptul că asigurările, dincolo de riscuri, tipuri de asigurări, condiții specifice, lucrează cu bani, așa cum fac și serviciile bancare.

Sistemul de bancassurance a fost pentru prima dată utilizat în Franța, în anii ’80, deși în Germania un sistem similar s-a născut după Primul Război Mondial sub denumirea de „allfinanz”, unde insituțiile financiare, respectiv băncile, și-au lărgit oferta cu produse de categoria asigurărilor. Termenul de bancassurance a fost ulterior preluat de cele mai mari instituții bancare, în special de cele europene. De-a lungul timpului, acesta a fost adoptat corespunzător în multe țări ale lumii ca, de exemplu, Statele Unite ale Americii, Japonia, Asia, Australia, Africa de Sud. La început, prin activitatea de bancassurance se avea în vedere comercializarea polițelor de asigurare prin intermediul băncilor. Această activitate interogrativă s-a dovedit mai profitabilă decât activitățile componente, luate fiecare în mod independent, cea bancară și cea de asigurări. Se pot explica astfel fuziunile dintre bănci și societăți de asigurări, participarea băncilor la finanțarea unor societăți de asigurare sau crearea de către bănci a unor societăți captive de asigurări. Acesta a fost modul în care s-au construit coloși financiari precum Citigroup, Lloyd’s TSB, ING Group, care au contribuit la extinderea activității de bancassurance. Formele și tehnicile utilizate în acest process de întrepătrundere dintre bănci și asigurări sunt variate, de la agenți de bănci care vând asigurăi la ghișeele băncii ori deplasându-se la client, până la vânzarea polițelor în chioșcuri, centre comerciale, gări sau alte locuri mai puțin convenționale. (treapat)

Vânzările încrucișate se bazează pe un parteneriat din care, ca în orice afacere, este important ca toate părțile implicate să aibă de câștigat, în situația de față acestea fiind reprezentate de clienți, bănci și asiguratori. Clienții pieței financiare sunt persoane din ce în ce mai sofisticate, atât în înțelegerea difeitelor produse financiare, cât și în ceea ce așteaptă de la serviciile financiare de orice natură. Aceștia urmăresc să găsească în același loc o diversitate de produse corespunzătoare diferitelor nevoi dintre care să poată alege. Totodată, clienții au preferințe pentru flexibilitatea în ceea ce privește modul în care să poată beneficia de produsele pe care le-au achiziționat, adică să dispună de opțiuni deschise pe parcursul utilizării produsului financiar. De asemenea, aceștia caută confortul psihologic dat de încrederea în instituțiile care gestionează banii lor. Un exemplu bine cunoscut în piața financiar-bancară și de asigurări românească a anilor 2000-2007 este Grupul financiar BCR, care a lansat conceptul de „supermarket financiar” sau locul unde găsești tot ce ai nevoie într-o singură vizită: de la produsele bancare de economisire și de creditare, la plasamente alternative pe piața monetar-financiară, a fondurilor de investiții, pe piața bursieră, a obligațiunilor corporative și municipale. În opinia autorului, avantajul pe care un client îl are într-un asemenea „suprmarket financiar” este acela că la acordarea unui credit își poate asigura pe loc bunurile depuse drept garanție materială sau își poate face polița de asigurare de viață, ori pe cea de risc financiar exact la același ghișeu și același consilier financiar și chiar la prețuri mai mici decât dacă ar fi contractat aceleași produse de la companii diferite. (treapat)

Treapăt (2011, p.23) afirmă că „prin intrarea într-un proiect de tip bancassurance, băncile urmăresc să își păstreze competivitatea prin diversificarea ofertei lor, cu finalitatea de a-și păstra rolul de principal furnizor de servicii financiare, de a-și păstra clienții și de a mări volumul de afaceri cu fiecare client, de a atrag clineți noi pe mai multe căi. De asemenea, este o preocupare a băncilor de a realiza venituri mai mari fără a avea o creștere a expunerii la riscuri, cum se întâmplă prin creditare. Pe de altă parte, băncile sunt într-o foarte bună poziție de a fi atractive pentru clienți cu noi oferte, deoarece dețin un capital de încredere al clienților și au o foarte bună recunoaștere a numelui și a brandului, de multe ori mai bună decât o au firmele de asigurări, ai căror clienți sunt mai puțin numeroși.”

În ceea ce-i privește pe asiguratori, inițial, oportunitatea identificată în sistemul bancassurance a constat în potențialul de vânzări suplimentare, în posibilitatea de a ajunge la un număr mai mare de clienți, pe anumite segmente de portofoliu, fără ca acest lucru să implice un efort proporțional de lărgirea rețelei proprii de distribuție, însă, ulterior, au început să conteze considerente de genul controlului costurilor: costurile cu personalul, costurile de distribuție, de adminsitrare a portofoliului etc. Studiile și sintezele cu privire la operațiunile de bancasigurare scot în evidență impactul deosebit al acestora în Europa, unde, încă din anul 1997, acestea au înregistrat creșteri spectaculoase, ajungând să dețină ponderi importante din piața europeană de asigurări de viață și pensii private. S-a observat că un număr mare de firme cu profil bancasigurare își au sediul în Franța, aceasta fiind lider de piața bancasigurare. (treapat, pg 237-241)

Concept relativ nou pentru piața financiară românească, sistemul de distribuție banassurance a început să capteze din ce în ce mai mult interesul băncilor și asiguratorilor români. În România, produsele bancassurance au fost create și s-au adaptat condițiilor specifice pieței, motiv pentru care nu există încă pe piața locală un produs care să corespundă 100% definiției clasice a sistemului bancassurance. Asemenea relații au debutat în țara noastră în preajma anului 2002, iar dezvoltarea acestora a avut loc pe măsură ce băncile au acordat o atenție sporită segmentului de clienți persoane fizice. Mai mult, dezvoltarea parteneriatelor bancassurance a fost impulsioantă și de creșterea explozivă a creditelor, în special a celor acordate populației.

Specialiștii evidențiază tot mai mult perspectivele de dezvoltare ale canalelor banassurance, iar potențialul de creștereeste apreciat ca fiind semnificativ. Se apreciază că România este caracterizată de o piață bancară matură, consolidată, cu o legislație bine definită, iar faptul că gradul de intermediere bancară se află încă la un nivel scăzut, în comparație chiar și cu țările central și sud-est europene, evidențiază potențialul crescut al acestei piețe.

Din punct de vedere legislativ, piața românească oferă condiții de dezvoltare a parteneriatelor de tip bancassurance. Totodată, legislația în domeniul asigurărilor permite instituțiilor de credit să acționeze în calitate de agent al unei companii de asigurare. Există însă la nivel legislativ o serie de restricții care limitează, într-o anumită măsură, dezvoltarea parteneriatelor bancassurance. Se face referire la reglementările normative în vigoare, care nu permit băncilor să vândă un anumit produs de asigurare oferit de mai multe societăți.

În România, parteneriatele de tip bancassurance se realizează fie în baza unor relații de parteneriat sau alianță strategică încheiate între cele două instituții, fie când cel puțin una dintre părți deține participații la capitalul social al celeilalte. Din prima categorie, putem exemplifica parteneriatele existente între BRD – Groupe Société Generale și AVIVA Asigurări, Raiffensen Bank România și AIG Life, iar în cea de-a doua categorie sunt incluse: Banca Comercială Română – BCR Asigurări (până în anul 2008, când noul proprietar al BCR, Erste Group a încheiat o alianță strategică de vânzări încrucișate cu grupul vienez de asigurări VIG), ING Bank – ING Nederlanden, Banc Post – Garanta, Banca Transilvania – BT asigurări, Asiban – (BRD – Groupe Socitété Generale, CEC, BCR și Banca Transilvania până în anul 2008, când Asiban a fost preluată de asiguratorul francez Groupama).

Putem concluziona că perspectivele parteneriatelor bancassurance sunt foarte încurajatoare atât pe plan local, cât mai ales la nivel internațional, specialiștii apreciind că acest canal de distribuție va deveni predominant. Atât piața bancară, cât și cea a asigurărilor au un real potențial de creștere, legislația în vigoare permite distribuția produselor de asigurare prin intermediul băncii și, nu în ultimul rând, interesul manifestat de bancheri și asiguratori este crescut. ( treapat pg 243-246)

Asigurări

În contextul economiei de piață, asigurările constituie o ramură de activitate, un sector al serviciilor cu multiple valențe. Dezvolarea industriei asigurărilor prezintă conotații economice complexe, ce implică nu doar persoanele asigurate, ci și întreaga societate. Amploarea riscurilor, de toate categoriile, care afectează un număr tot mai mare de persoane fizice sau juridice impune ca strict necesară extinderea activității de asigurare.

Asigurarea poate fi privită ca o operațiune financiară între două părți prin care o parte, denumită asigurator, despăgubește în cazul producerii unui sinistru, și o altă parte, denumită asigurat, care, în schimbul unei prime, este despăgubită în cazul poducerii riscului asigurat.

Asigurarea compensează financiar efectele unui eveniment nefavorabil. Fondurile pentru compensarea financiară a asiguratului sunt create din primele plătite de persoanele sau organizațiile care au cumpărat asigurări. În schimbul primelor alocate acestor fonduri, asiguratorul acceptă riscul unor despăgubiri în cazul în care asiguratul va suferi un prejudiciu. Astfel, se poate deduce că asigurarea reprezintă o metodă de transfer al riscului, iar asiguratorii sunt cei care își asumă riscul. Fiecare asigurat trebuie să contribuie la fond în mod în mod proporțional cu probabilitatea de risc, precum și cu valoarea probabilă a efectelor acestuia. (manag finacniar in asigurări pg 19)

Monitorizarea condițiilor economice și financiare este foarte importantă pentru rocesul decizional al societăților de asigurări și pentru planificarea financiară a acesteia.

Societățile de asigurări concentreză un volum mare de fonduri, pe care urmăresc să le investească pe piața financiară în cel mai rentabil mod. De aceea este necesar ca asiguratorii să cunoască particularitățile piețelor financiare, principiile după care acestea funcționează, precum și ultimele inovații și instrumente financiare apărute.

Modificarea parametrilor piețelor financiare poate influența semnificativ fluxurile viitoare de numerar. Indicatori ca rata dobânzii și rata inflației, precum și situația și evoluția piețelor monetare și de capital pot afecta disponibilitățile de capital și rezultatele asiguratorilor. (manag finacniar in asigurări pg25)

4.3 Evoluția asigurărilor în perioada de tranziție la economia de piață

În perioada anilor 1990-2000, piața românească de asigurare și reasigurare a urmat o traiectorie interesantă, respectând, în principiu, evoluțiile contradictorii pe care le-a suportat și economia în ansamblul său. Începând însă cu anul 1998, sectorul asigurărilor a înregistrat o evoluție ascendentă destul de semnificativă, constituindu-se într-o fericită excepție în peisajul economic românesc.

O perioadă relativ îndelungată de timp, starea de tranziție a societății românești și-a pus amprenta puternică și asupra pieței asigurărilor, împrumitându-i anumite caracteristici specifice. Astfel, anumite condiții nefavorabile unei dezvoltări sănătoase a acestei piețe au continuat (și continuă, dar mai puțin accentuat) să se mențină în actualitate. Aspectele respective se referă la:

Interesul general scăzut față de contractarea unei asigurări

Neînțelegerea rolului și necesității asigurărilor

Lipsa suportului financiar în acest domeniu

Unele practici de concurență neloială

Un management mai puțin inspirat

Probleme legate de inflație, șomaj, venituri scăzute ale cetățenilor, etc.

În aceste condiții, expansiunea sectorului asigurărilor în acestă perioadă poate fi explicate prin creșterea nivelului de profesionalism al angajaților din sectorul asigurărilor, prin educația făcută agenților economici în sensul contractării unei asigurări, prin creșterea calității produselor de asigurare oferite de asiguratori clienților lor, prin creșterea valorii despăgubirilor acordate, etc. ( VOL I, pg 42)

Pătrunderea instituțiilor bancare pe piața asigurărilor se înscrie în sfera eforturilor pentru modernizarea sectorului serviciilor financiare, în scopul satisfacerii nevoilor diversificate ale consumatorilor. Deciziile privind oportunitatea pătrunderii băncilor în domeniul asigurărilor țin cont, însă nu numai de nevoia de modernizare, ci și de consecințelea asupra consumatorilor și pieței.

Sectorul serviciilor financiare a suportat în ultimele decade numeroase schimbări economice, demografice, tehnologice și de reglementare. Astfel, în condițiile reducerii creșterii produsului intern brut și a productivității, s-au înregistrat rate de dobândă fără precedent, iar inflația și șomajul au crescut constant. Deteriorarea condițiilor economice a fost compensată însă de îmbunătățirea nivelului de educație a populației, care a condus la o mai bună înțelegere a problemelor financiare, populația fiind mai interesată de fructificarea și protejarea averilor obținute. De asemenea, s-au înregistrat modificări ale structurii pe vârste a populației și ale structurii membrilor familiei, observându-se o creștere a acumulărilor personale de venit, ca urmare a creșterii spernaței de viață și a reducerii numărului de membrii ai familiei.

Pe lângă aceste influențe economice și demografice, influențele tehnice au avut o contribuție majoră în accelerarea medernizării domeniului serviciilor financiare. Nivelele actuale ale posibilităților tehnologice și apariția formelor de telecomunicații avansate asigură o creștere a comodității în utilizarea produselor financiare.

În aceste condiții, au apărut noi tipuri de consumatori, care urmăresc, în primul rând, ca produsele și serviciile financiare să fie performante, flexibile, sigure și ușor de utilizat.

Se pot identifica trei tipuri mari de consumatori persoane fizice: consumatori-negociatori, consumatori-intermediari și consumatori pasivi. Diferențele între aceste tipuri sunt generate de de accentul pus pe anumite caracteristici ale livrării produselor, sau ale performanțelor acestora. Astfel, consumatorii-negociatori sunt mai agresivi și participă la majorarea tranzacțiilor privind interesele lor financiare, consumatorii-intermediari sunt mai prudenți și valorifică relațiile personale, iar consumatorii pasivi exercită o presiune minimă asupra vânzărilor, participând la puține negocieri.

În ceea ce privește consumatorii persoane juridice, aceștia acordau înainte puțină importanță facilităților produselor financiare oferite. Spre deosebire de consumatorii individuali, aceștia puneau accent pe funcționalitatea și eficiența serviciilor oferite, fără a lua în considerare posibiliatatea ca aceste servicii să îmbunătățească performanțele financiare ale companiei. Presiunile crescânde făcute de concurență, precum și necesitatea oferirii unor niveluri înalte de performanță financiară au schimbat aceste viziuni.

Pentru a onora noile cerințe de afaceri, corporațiile au fost nevoite să-și modifice modelele de consum, fiind interesate de servicii financiare care să permită evitarea costurilor suplimentare, minimizarea cheltuielilor care nu pot fi evitate și maximizarea eficienței utilizării resurselor.

Mulți ofertanți de servicii financiare s-au adaptat la timp schimbărilor și circumstanțelor pieței. Mediul le-a impus o asemenea comportare. Influențele colective care au generat schimbarea au făcut dificilă distinția între segmentele tradiționale ale sectorului serviciilor financiare. (tratat de asigurări, vol II, pg 404-405)

Analiza sectorului asigurărilor de viață din România

Tendința de reducere a gradului de penetrare a asigurărilor în economia României a continuat și în anul 2014, ajungând la valoarea de 1,21% din PIB. Această  evoluție nefavorabilă  a fost comună  multor state europene, fiind în egală  măsură  rezultatul mediului economic intern  și situației financiare internaționale. România are una dintre cele mai scăzute valori din Uniunea Europeană  a densității asigurărilor. La fel ca în cazul gradului de penetrare al asigurărilor, evoluția a fost descendentă  pentru perioada 2008‐2014, nu doar pentru România, ci pentru majoritatea țărilor membre. În anul 2014 valoarea acestui indicator pentru România a coborât la 91,2 euro/locuitor.

În analiza sectorului asigurărilor de viață din România, Consiliul Concurenței a cerut societăților active pe piață să indice primele brute subscrise pentru asigurările de viață propriu-zise (clasele A.I și A.III), separat prin agenți de asigurare (inclusiv subagenți), prin brokeri de asigurare, prin operatori bancassurance și prin intermediul altor canale de distribuție (aici intră vânzarea prin angajații proprii, dar și vânzarea prin telemarketing și în mediul online). Datele primite de autoritatea de concurență se referă la 17 societăți (16 după preluarea ALICO de către METROPOLITAN), EUREKO fiind exceptată de la furnizarea mai multor date și informații.

Figura 1 indică evoluția trimestrială a ponderii fiecărui canal de distribuție în perioada 2011-2014 din perspectiva PBS. Datele sunt prezentate în modalitatea consacrată în acest studiu, respectiv agregate la trei luni, la șase luni, la nouă luni și la nivelul întregului an și se referă doar la asigurările de viață propriu-zise.

Graficul arată faptul că, la nivelul întregului sector, agenții de asigurare reprezintă principalul canal de distribuție a asigurărilor de viață propriu-zise. Mai mult decât atât, subscrierile prin intermediul agenților au cunoscut o creștere relativ la celelalte canale, ponderea lor majorându-se de la aproximativ 53% la începutul lui 2011 la aproximativ 63% la mijlocul anului 2014. Figura 1 mai arată că saltul din 2014 al vânzărilor de asigurări de viață prin agenți a avut loc în detrimentul asigurărilor intermediate de operatorii bancassurance, în timp ce creșterea pe termen mai lung (în perioada 2011-2013) a ponderii subscrierilor prin agenți pare a compensa reducerea importanței relative a tuturor celorlalte trei canale de distribuție (agenți de asigurare subordonați, brokeri de asigurare și alte căi de vânzare, în special angajați proprii).

Informația privind vânzările prin intermediul canalelor de distribuție a fost oferită de asiguratori la nivelul fiecărei clase de asigurări de viață propriu-zise, respectiv separat pentru clasa A.I și clasa A.III. Dat fiind acest grad suplimentar de detaliu, Figura 2 include două grafice similare celui anterior, primul pentru asigurările de viață tradiționale și al doilea pentru asigurările de viață legate de fonduri de investiții.

Diferențele privind canalele de distribuție a asigurărilor din cele două clase sunt marcante. Astfel, se observă faptul că evoluția ascendentă a ponderii vânzărilor prin intermediul agenților este deosebit de puternică în cadrul clasei A.III, în contextul scăderii masive a intermedierilor prin agenții de asigurare subordonați, această scădere a vânzărilor prin canalul bancassurance nefiind însă prezentă în cazul asigurărilor de viață din clasa A.I. Apoi, importanța brokerilor de asigurare și a altor căi de vânzare (în special prin angajații proprii) diferă semnificativ între cele două clase de asigurări de viață propriu-zise.

În concluzie, imaginea de ansamblu pe care aceste grafice o proiectează este de creștere a importanței relative a vânzărilor prin intermediul agenților de asigurare, în special în anul 2014 și mai ales în ceea ce privește asigurările de viață legate de fonduri de investiții.

Al doilea canal de distribuție al asigurărilor de viață este reprezentat de agenții de asigurare subordonați (operatorii bancassurance), ponderea acestui canal fiind într-un ușor declin ca urmare a scăderii intermedierilor de asigurări de viață din clasa A.III. La nivelul întregului sector, aproximativ 10% din prime sunt subscrise prin intermediul brokerilor de asigurare, existând diferențe semnificative între importanța acestui canal pentru asigurările de viață tradiționale (mai ridicată în acest caz) și pentru asigurările de viață ce au și o componentă investițională (mai scăzută în acest caz).

În fine, celelalte căi de distribuție a asigurărilor de viață, categorie în care intră în special vânzările prin angajații proprii ai asiguratorilor, dar și vânzările prin telesales și cele realizate în mediul online, au cunoscut o reducere graduală a importanței în perioada 2011-2014, evoluție ce pare determinată de vânzările prin aceste căi a asigurărilor de viață tradiționale.

4.5 Analiza SWOT a bancassurance

Puncte tari:

Portofoliu cu date exacte despre client

Dezvoltarea și inovarea produselor prin firmele de asigurări

Model de afaceri bazat pe interacțiunea cu clienții

Angajați calificați

Încredere în bănci

Canal de distribuție mai ieftin

Credibilitate

Puncte slabe:

Gradul scăzut de conștientizare al consumatorilor

Inflexibilitate produselor

Bancassurance este considerat o investiție, nu un instrument de protecție

Diminuarea fondurilor alocate pentru asigurări de către populație și de către societățile comerciale

Reducerea veniturilor populației și renunțarea la contractele de asigurări. Acest lucru se datorează și vânzărilor nepotrivite din trecut, când populația a cumpărat produse fără să știe exact ce achiziționează

Oportunități:

Dezvoltarea canalului de marketing

Model de suport dual ( bănci și asigurări )

Ajutor în extinderea sectorului bancar cu venituri suplimentare din activitatea de asigurare

Conștintizarea nevoii de protecție și de planificare financiară a viitorului

Maturizarea consumatorilor români va genera, treptat, o creștere a pieței de asigurări de viață, cu un impact pozitiv pentru întreaga economie

Apariția sau consolidarea unor noi formule mai eficiente de distribuție a asigurărilor, în mod particular al asigurărilor pentru personae fizice

Amenințări:

Dificultatea de a vinde produse de asigurare

Complexitatea produselor

Creșterea presiunii de lucru asupra angajaților băncii

Din perspectiva informării și educării, ceea ce lipsește este un nivel de educație financiar mai bun, mai ridicat, care să rezolve problema unei cereri pe măsura ofertei dezvoltate de asigurări care există în prezent pe piață

Practicile de vânzare a asigurărilor obligatorii utilizate de unii asiguratori pot crea confuzie și pot duce la discrediatarea ideii de asigurare

Lipsa de încredere a investitorilor străini în mediul economic și politic din România poate conduce la o reducere a investițiilor străine

Riscul politic, care ar putea influența negativ dezvoltarea asigurărilor

Piața românească a asigurărilor în context european

Factori cheie de success pentru bancassurance

Figura 3 Dimensiunea pieței românești de asigurări de viață în comparație cu celelalte piețe europene, 2013

Sursa: Finaccord Global Bancassurance reports

Figura 4 Segmentarea pieței românești de asigurări de viață comparată cu alte țări europene

Sursa: Finaccord Global Bancassurance reports

Bibliografie

Consiliul concurentei Studiu privind sectorul asigurărilor de viață din România

Finaccord Global Bancassurance reports

Anexe

Figura 1. Evoluția trimestrială a ponderii canalelor de distribuție a asigurărilor de viață propriuzise în perioada 2011-2014

Sursa: Calcule proprii ale Consiliului Concurenței pe baza informațiilor furnizate asiguratorii de viață

Figura 2. Evoluția trimestrială a ponderii canalelor de distribuție a asigurărilor de viață propriuzise în perioada 2011-2014, separat pentru clasa A.I (primul grafic) și clasa A.III (al doilea grafic)

Sursa: Calcule proprii ale Consiliului Concurenței pe baza informațiilor furnizate asiguratorii de viață