Importanta Antreprenoriatului In Economia Europeana Sociala
CUPRINS
CAPITOLUL 1. ECONOMIA SOCIALĂ EUROPEANĂ
1.1. Introducerea și conceptul de economie socială …………………………………… Pag. 1
1.2. Economia socială și principalele sale componente în Europa …………………………Pag. 5
1.2.1. Cooperativele ………………………………………………………………………………Pag. 6
1.2.2. Societățile Mutuale …………………………………………………………………………Pag. 7
1.2.3. Fundațiile ……………………………………………………………………………………Pag. 8
1.2.4. Asociațiile ……………………………………………………………………………………Pag. 9
1.2.5. Întreprinderile Sociale ……………………………………………………………………..Pag. 11
1.2.6. Entități Hibride …………………………………………………………………..…………Pag. 14
1.3. Dezvoltarea economiei sociale în cadrul Uniunii Europene …………………………Pag. 14
1.3.1. Repere istorice ale economiei sociale la nivelul Uniunii Europene ………………Pag. 14
1.3.2. Cadrul juridic ce reglementează actorii economiei sociale din statele membre
ale Uniunii Europene ……………………………………………………………………Pag. 16
1.4. Economia socială aflată într-o Europă în plină criză………………………………..Pag. 17
1.4.1. Criza ciclică ……………………………………………………………………………….Pag. 17
1.4.2. Economia socială în plină criză financiară …………………………………………………Pag. 18
1.4.3. Economia socială în privința ocupării forței de muncă în criza financiară ………………..Pag. 18
1.4.4. Economia socială în domeniul public și a statului social ………………………………….Pag. 19
1.4.5. Economia socială în Strategia 2020 ………………………………………………………. Pag. 20
1.4.6. Inițiativele recente ale UE privind economia socială ………………………………………Pag. 22
CAPITOLUL 2. ANTREPRENORIATUL SOCIAL ȘI ROLUL SĂU ÎN DEZVOLTAREA SOCIALĂ
2.1. Antreprenoriatul în progresul economic ……………………………………….….. Pag. 23
2.2 Antreprenoriatul social – instrument al schimbării sociale ……………………… Pag. 23
2.3. Antreprenorul social …………………………………………………………….. Pag. 24
2.4. Definirea întreprinderii sociale ………………………………………………….. Pag. 24
2.5. Antreprenoriatul social și întreprinderile sociale în România …………………… Pag. 27
CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ – MOTIVATION ROMÂNIA
3.1. Misiune. Valori. Obiective. ………………………………………………….….… Pag. 29
3.2. Istoria fundației ……………………………………………………….…….……. Pag. 30
3.3. Programele fundației ……………………………………………….……….…….. Pag. 31
3.4. Aspecte privind cadrul întreprinderii sociale ………………….…………….…….. Pag. 32
3.5. Managementul organizației……………………………………….………….……. Pag. 35
3.6. Provocările apărute în cadrul întreprinderii sociale ………………………….…… Pag. 36
3.7. Efectele rezultate prin întreprinderea socială ………………….…………………. Pag. 37
3.8. Sustenabilitatea organizațională …………………………….……………………. Pag. 37
3.9. Avantaje și dezavantaje descoperite pe parcursul activității …….……………….. Pag. 38
3.10. Programe de integrare pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități ………….… Pag. 39
CAPITOLUL 4. CONCLUZII PRIVIND IMPORTANȚA ANTREPRENORIATULUI
ÎN ECONOMIA SOCIALĂ EUROPEANĂ ……………………………………………………. Pag43
CAPITOLUL 1. ECONOMIA SOCIALĂ EUROPEANĂ
1.1. Introducerea și conceptul de economie socială.
Economia socială este legată istoric de asociațiile și cooperativele populare, unde există un sistem de valori și principii importante – asociaționismul și democrația asociativă, cooperativismul, mutualismul – ce au stat la baza conceptului modern de economie socială, structurat în cele trei familii de organizații: cooperative, societăți mutuale și asociații, la care s-au adăugat recent organizațiile nonprofit și a întreprinderilor sociale. Primele trei familii de organizații au un răspuns asociativ singular: „răspunsul celor mai vulnerabile și lipsite de apărare a grupărilor sociale, prin formarea de organizații de autoapărare privind noile condiții de viață creată de dezvoltarea revoluției industriale și a capitalismului in secolelor XVIII și XIX”. Entitățile au devenit foarte populare pe tărâmul european.
Termenul de economie socială a apărut în literatura economică probabil pentru prima dată în anul 1830, când economistul liberal francez Charlez Dunoyer a publicat un „Tratat despre economia socială”, unde pleda pentru o abordare conștiincioasă și morală a economicului.
În lunga perioadă de creștere economică din țările occidentale dezvoltate din perioada 1945 – 1975 s-au consolidat rolurile socio-economice ale sectorului privat și public. Dezvoltarea statului bunăstării ce compensa și/sau corecta slăbiciunea economiei capitaliste – redistribuirea veniturilor, alocarea resurselor și politicilor anticiclice – a dus la o dezvoltare mai greoaie și un rol limitat de jucat între piață și stat, deoarece statul bunăstării domina acea zonă. Economiile comuniste erau centralizate și permiteau numai activitatea economică coordonată de stat iar acolo unde operau cooperativele, acestea erau lipsite de experiență, de apartenențe și organizarea lor tradițională bazată pe voluntarism și democrație.
Din mai multe motive apărute în ultimele două decenii, sectorul economiei sociale a dobândit o însemnătate mai mare. Un factor principal este din cauza creșterii șomajului la sfârșitul anilor '70, deci a nevoii de noi locuri de muncă și surse de venit alternative pentru aceste grupări afectate de șomaj și excluziune socială. Un alt factor a fost acela de bunuri și servicii ce trebuiau asigurate contra unui cost rezonabil pentru cele mai multe grupări sociale vulnerabile.
Definiția conceptului curent a economiei sociale de către propriile sale organizații este cea a ”Cartei principiilor economice sociale promovate de Social Economy Europe”, instituția reprezentativă la nivelul Uniunii Europene pentru organizațiile economiei sociale.
„Carta principiilor economiei sociale, principii:
Primatul obiectivului individual și social asupra capitalului;
Afilierea voluntară și deschisă;
Control democratic prin statutul de membru (nu se aplică fundațiilor, întrucât acestea nu au membrii);
Combinațiile de interese ale membrilor/utilizatorilor și/sau interesului general;
Apărarea și aplicarea principiului solidarității și responsabilității;
Administrare autonomă și independența față de autoritățile publice;
Cea mai mare parte a surplusului este folosită pentru asigurarea obiectivelor de dezvoltare durabilă a serviciilor de interes pentru membrii sau pentru interesul public.”
În economia socială integrăm organizațiile ce își doresc revigorarea economică și socială a unei comunități, în detrimentul succesului propriu al organizației. Când întreprinderile nu produc suficiente locuri de muncă sau atunci când din diverse motive nu avem acces la anumite locuri de muncă, există posibilitatea de a crea pentru noi înșine locuri de muncă, și nu doar pentru noi, avem posibilitatea si puterea să oferim și altora oportunități de a munci, printr-un spirit anteprenorial.
La nivel mondial există multe concepte diverse atunci când vine vorba despre organizațiile sectorului terțiar, ca de exemplu în Statele Unite ale Americii se utilizează noțiunea de ”sector nonprofit”, iar în țările europene, termenul se referă la întreprinderile și organizațiile care nu sunt parte nici din sectorul privat, nici din sectorul public, fiind o abordare adoptată și de instituțiile europene.
La nivel european nu există o definire oficială, general adoptată a acestei ”economii sociale”, ea fiind definită pe parcursul anilor fie prin forme specifice de organizări, fie prin principiile promovate. Una din definițiile economiei sociale, cunoscută la nivel european, este cea a Centrului Internațional de Cercetare si Informare asupra Economiei Publice, Sociale si Cooperativelor (CIRIEC), ea reprezentând intregul intreprinderilor private organizate formal, cu autonomie de decizie și bazate pe libertatea de asociere, înființate pentru a răspunde nevoilor propriilor membrii prin intermediul pieței, a introducerii de bunuri și furnizarea unor servicii, a unor asigurări si finanțări, prin care procesul decizional și orice distribuire a profitului, nu este direct legat de aportul de capital sau de cotizațiile plătite de aceștia, fiecare dintre ei disputând de câte un vot.
Economia socială s-a poziționat în societatea europeană ca un ”pol de utilitate socială” între sectorul capitalist și cel public, fiind compus, cu siguranță, dintr-o mare varietate de factori. Nevoile sociale vechi și noi reprezintă toată sfera de acțiune a acestei economii sociale. Nevoile pot fi satisfăcute de persoanele afectate prin intermediul unei întreprinderi operatoare pe piată, de unde majoritatea cooperativelor și societăților mutuale își obțin majoritatea resurselor sau prin asociații și fundații, unde majoritatea furnizează servicii necomerciale persoanelor fizice, familiilor și gospodăriilor, de obicei obținând majoritatea resurselor din donații, cotizații, subvenții etc. Ceea ce duce la diferențe în dinamica comportamentului și a relațiilor cu mediul din care face parte este diversitatea resurselor organizațiilor și a agenților din cadrul economiei sociale. Voluntarii îți găsesc locul în organizațiile subsectorului necomercial, în special, în asociații și fundații, însă subsectorul comercial, adică, cooperativele, societățile mutuale și întreprinderi similare duc lipsa voluntarilor, cu excepția întreprinderilor sociale, ce reprezintă în mod evident un exemplu de hibrid comercial-necomercial având mare diversitate de resurse – venituri obținute din piață, cele din subvențiile publice, cele din muncă voluntară dar și acele resurse provenite de la agenții din cadrul organizației (membrii, salariați, întreprinderi și organisme publice).
Această economie socială plurală nu este un amalgam fără identitate sau valoare analitică, ea își afirmă și își consolidează locul într-o societate plurală prin nucleul identității comune a economiei sociale, întărită de un grup larg și divers de entități microeconomice libere și voluntare fiind special create de societatea civilă pentru a satisface și a răspunde nevoilor persoanelor fizice, a gospodăriilor și a familiilor. Această societate nu este de a remunera sau de a servi drept paravan investitorilor sau întreprinderilor capitaliste. În ultimii 200 de ani, acest spectru divers – comercial și necomercial, interes reciproc sau interes general – a dat contur sectorului terțiar identificat prin abordarea acestei economii sociale.
Conferința Europeană permanentă a Cooperativelor, Societăților Mutuale, Asociațiilor și Fundațiilor, rețea cunoscută în prezent ca fiind Social Economy Europe, consideră că „aceste organizații sunt actorii economiei și sociali activi prin forma lor specifică de antreprenoriat. Întreprinderile sunt deosebit de active în domeniul privind protecția socială, serviciile sociale, băncile, sănătatea, asigurările, producția agricolă, serviciile de proximitate, educarea și formarea cultura, sportul și activități recreative”. Consiliul Valon, din Belgia, defineste cauza socială economică atunci când scopul întreprinderilor urmăresc principiile: „scopul final este mai degrabă în serviciul membrilor sau al colectivității decât al profitului, autonomia gestiunii, procesul de decizie democratică, prioritatea acordată în procesul de distribuție a veniturilor, persoanelor și muncii față de capital”.
Actiunile ce subliniază importanța entităților din sfera economiei sociale:
Economia socială s-a dezvoltat în ultima perioada la nivel european într-un ritm foarte mare decât mediul economic;
„Întreprinderile din economia socială totalizează 2 mil. unități (respectiv 10% din totalul afacerilor din Europa) și folosesc 11 mil. de angajați plătiți (echivalent cu 6% din forța de muncă a Uniunii Europene). Dintre acestia 70% lucrează în afaceri non-profit, 26% în cooperative și 3% în societăți mutuale”;
„Aproximativ 1 din 4 afaceri create in Europa reprezintă intreprinderi sociale”, ceea ce înseamnă că aceste companii au făcut față cu bine declinului economic și că acest sector aduce o contribuție importantă în dezvoltarea economică competitivă a pieței sociale;
Creștere spectaculoasă a economiei sociale în domeniul organizațiilor implicate în producția de bunuri sociale și de interes social, prin integrarea în câmpul muncii și integrare socială, dar și prin serviciile sociale și asistență comunitară, de unde rezultă că asociațiile și cooperativele au găsit un numitor comun în întelegerea și cooperarea multor proiecte și activități.
Din cele enumerate mai sus, dincolo de importanța sa cantitativă, în ultimul deceniu economia socială nu numai că și-a afirmat capacitatea de a contribui cu multă eficacitate în rezolvarea și soluționarea noilor probleme sociale apărute, dar în același timp a reușit să obțină poziția de instituție indispensabilă pentru o creștere stabilă și durabilă, dar și pentru distribuirea mai echitabilă a veniturilor și a bogăției prin care reușeste să sporească valoarea activițăților economice ce satisfac nevoile sociale, să corecteze dezechilibrele de pe piața forței de muncă și aprofundarea și consolidarea democrației economice.
Rezultatul unui raport făcut de CIRIEC încercând să delimiteze competențele și diversitatea economiei sociale din cadrul Uniunii Europene a fost destul de surprinzător, deoarece s-au identificat o diversitate foarte mare în ceea ce privește conceptul și nivelul de recunoastere a economiei sociale, dar și varietatea de forme instituționale. Principalele concluzii ale raportului sunt:
„Conceptele divergente situatiei economiei sociale în fiecare țară – Franța și Spania având o recunoastere oficială a economiei sociale;
Cooperativele, societățile mutuale, fundațiile și asociațiile sunt mai multe la numar în acele grupuri de țări unde conceptul este acceptat mult mai bine – exceptând Irlanda și Finlanda;
Diferențe foarte mari referitoare la răspândirea componentelor economiei sociale între vechile țări ale Uniunii Europene – 15 și statele membre acceptate ulterior;
Cooperativele, societățile mutuale, asociațiile și fundațiile sunt considerate elementele centrale a economiei sociale.”
1.2. Economia socială și principalele sale componente în Europa
În acest subcapitol voi descrie pe scurt principalele caracteristici structurale a componentelor ce formeaza economia socială. Cum aceasta este invizibilă în contabilitatea națională – obstacolul ce ridică o provocare majoră – regulile contabile nu recunosc economia socială ca fiind un sector instituțional diferit, ceea ce duce la realizarea foarte dificilă de statistici economice regulate și concrete, iar la nivel internațional, criteriile eterogene folosite în elaborarea statisticilor nu fac decât să împiedice efectuarea de analize comparative și în plus duc la scăderea autorității. Un pas foarte important spre o recunoastere concretă instituțională a unui sector/părți a economiei sociale în cadrul sistemelor contabile a fost prin Lucrarea Comisiei Europene – Manual for Drowing up the Satellite Accounts of Companies in the Social Economy.
Țările ce se bucură la nivel mediu de acceptare a economiei sociale sunt Cipru, Danemarca, Finlanda, Grecia, Luxemburg, Letonia, Malta, Polonia și Marea Britanie. Conceptul de economie socială la acestea coexistă alături de alte concepte – sectorul non profit, sectorul voluntar, întreprinderile sociale sau firmele sociale.
Țările ce au o cunoastere scăzută a conceptului sunt Austria, Estonia, Germania, Lituania, Olanda, Republica Cehă, Slovenia și Ungaria etc. – grup format din țările germanice și acelea alătura ulterior după anul 2004.
1.2.1. Cooperativele
Acestea au apărut odată cu procesul de industrializare datorită provocărilor asupra ocupării forței de muncă dar și a nevoilor economice și sociale ale grupărilor/indivizilor ce erau nemulțumiți de piața muncii și erau nevoiți să aleagă alternativele de angajare și asociere. Cooperativele agricole s-au răspândit pretutindeni, însă altele au apărut în interiorul unei țări (construcție de locuințe – Germania, Marea Britanie și Suedia).
„Cooperativa este indentificată ca fiind o întreprindere inființată în mod liber, deținută și controlată de un grup de persoane juridice, cu scopul de a obține în mod echitabil beneficii reciproce care reiese din activitatea întreprinderii și nu în primul rând din investiția făcută de aceasta”.
Principiile pe care se bazează cooperativele sunt:
Apartenența voluntară și liberă;
Autonomie și independență;
Cooperare între cooperative;
Control democratic a membrilor;
Grijă pentru comunitate.
Din punct de vedere legal, acestea sunt recunoscute încă din Tratatul de la Roma art 52, 1957, fiind denumite ca tipuri specifice de firmă. Actorii principali în sectorul economie sociale sunt cooperativele și societățile mutuale. În Europa, cooperativele sunt bine poziționate în fiecare domeniu de activități economice. Ele pot fi înființate de persoane individuale, dimensiunea putând fi foarte variată, de la mici întreprinderi la unități mari și complexe. Principalele tipuri de cooperative sunt în domeniul agricol, de intermediere financiară, vânzări cu amănuntul, construcții de locuințe, cele muncitorești. Alte tipuri semnificative sunt cele de consum – famaceutice, cele de producție, sociale, ale femeilor, de pescuit, sănătate, educație, turisc etc.
Cooperatives Europe este cea mai mare organizație cu membri din Europa ce promovează modelul cooperatist al întreprinderilor pentru progresul economic durabil cu obiective sociale, înființată în 2003, iar prin fuziunea cu ICA-Europe, din 2006, cu CCACCE a devenit o organizație nonprofit cu personalitate juridică.
1.2.2. Societățile mutuale
Societățile mutuale au precedat apariția statului bunăstării. La începutul secolului al XIX-lea majoritatea inițiativelor au fost luate pentru a rezolva problemele create de neputința de a muncii, boală și vârstă înaintată, acestea adunând la un loc membri unei profesii, industrii, sau zone geografice.
Societățile au fost tolerate și controlate de guvern (ex.Belgia și Franța) de la mijlocul secolului XIX, ele fiind considerate instrumente pentru emanciparea muncitorilor de către socialiști, ele fiind bariere împotriva neliniștilor sociale de către liberali și conservatori.
Beneficiile oferite de aceste societăți putea fi administrate mai bine prin participarea unui numar extrem de mare de membri din întreaga țară, dar și mulțumită sprijinului acordat de tehnicile statistice. După sfârșitul celui de-al doilea război mondial activitățile economice implicate au creat o dependență a sistemelor de securitate socială, unde societățile mutuale au devenit treptat organizații de protecție socială, complementare schemelor obligatorii. Devenind un subiect al standardelor stabilite de stat pentru suplimentarea transferurilor sociale, a dus treptat la alterarea principiului participării voluntare de a putea oferi sprijin contingent și complementar. În unele țări (Danemarca, Spania, Franța, Italia) societățile mutuale a unit activitatea de asigurări de sănătate cu cele de administrare a asisntenței medicale și cu acele instituții de asistență socială.
Conceptul de societate mutuală folosit de manualul Comisiei Europene este următorul: „o societate autonomă de persoane unite în mod voluntar pentru scopul principal de a satisface nevoile lor comune de asigurare (viață, nonviață), activități supuse competiției; aceasta operează în conformitate cu principiul solidarității între membri care participă la conducerea afacerii și răspunde principiilor absenței actiunilor, libertății de afiliere, exitenței unor obiective care nu sunt exclusiv de a obține profit, solidaritate, democrație și independență”.
Privind cadrul legal, acestea sunt la fel ca și cooperativele, fiind guvernate de organisme de drept foarte diverse. Clienții unui asigurator mutual sunt membri, dar în unele jurisdicții asiguratorul poate avea și deținător de polițe (clint), dar să nu fie membru. În general, orice membru în parte al societății mutuale are vot egal în adunările membrilor.
Activitatea lor principală se imprte în doua categorii:
„Primul grup – unde includem societățile mutuale de tip provident, activitatea lor costând in acoperirea riscurilor de sănătate și bunăstarea socială a persoanelor individuale/fizice;
Al doilea grup – unde includem companiile mutuale de asigurări.”
1.2.3. Fundațiile
Fundațiile primesc din ce în ce mai multă atenție în întreaga Europă, căpătând rol mai centrat atât în privința politicelor asupra viitorului problemelor economice, sociale și de mediu, cât și în privința cercetării și inovării pentru îmbunătățirea condițiilor de viață și calitatea acesteia privind publicul general și a acelui dezavantajat.
În Europa există un concept acceptat și înteles de toți, privind modul general asupra frundațiilor. „Ele sunt pentru beneficiul public, bazat pe active și conduse cu un scop. Nu au membri sau acționari și sunt organizații non-profit constituite separat. Fundațiile se concretizează pe domenii care merg de la mediu, servicii sociale, sănătate și educație până la știință, cercetare, artă și cultură. Fiecare are o sursă de venit sigură și de încredere care le permit acestora să planifice și să execute activități pe termen lung față de alte instituții (guverne sau companii)”.
„European Foundation Center suplimentează definiția de mai sus cu”:
„Sunt organisme non-profit constituite separat, care au propria sursă de încredere de venit, de obicei, dar nu exclus de la înzestrare sau capital;”
„Au propriul comitet de conducere;”
„Folosesc resursele lor financiare pentru scopuri educaționale, de sănătate, sociale, orientate spre cercetare, cultură sau de altă natură, spre beneficiul public, prin acordarea de ajutor financiar terțe părți, fie prin derularea propriilor programe și proiecte;”
„Domeniul de activitate al fundațiilor acoperă o suprafață foarte mare. Ea este o sursă valoroasă de venit pentru asociații, operând programe și servicii cheie în beneficiul publicului. Domeniul de activitate al fundațiilor este strâns legat de tipul acestora. Ele pot fi grupate în următoarele categorii:
Fundații independente, ocupând majoritatea sectorului;
Fundații corporatiste;
Fundații sprijinite de guvern;
Fundații comunitare cu actiune locală/comunitară și alte fundații pentru strângerea de fonduri.”
Cadrele juridice din fiecare stat membru a Uniunii Europene sunt diferite, iar ele regrementează acțiunea fundațiilor, însă din ce in ce mai mult fundațiile activează peste granițe, de unde rezultă apariția multor bariere civile și fiscale ce îngreunează activitatea fundațiilor. Din cauza lipsei intrumentelor adecvate juridice noile inițiative europene ale fundațiilor sunt întârziate sau abandonate.
1.2.4. Asociațiile
Asociațiile au fost strâns legate de diferite state ale bunăstării, fiind legate cu cele trei modele de regimuri ale statului bunăstării identificate de Esping-Andersen (1990). Primul model este cel al sistemului social-democrat din țările scandinave (Suedia, Danemarca) având sprijin intens din partea statului unde serviciile sociale sunt considerate ”colectivizare a nevoilor” (Leira, 1992) având prioritate integrarea socială și egalitatea de gen. Rolul asociațiilor a fost de a exercita presiunie socială pentru a da glas cererilor, acestea mobilizând rețelele astfel încât beneficiile să fie furnizate în cadrul serviciilor publice.
Al doilea model corespunde sistemului liberal si celui dual acolo unde serviciile lipsesc în mare parte. Caracteristic Marii Britanii, intervenția guvernului este puternic concentrat pe cele mai dezavantajate sectoare/cazuri ale populației. Este menținută neutralitatea în domeniul furnizării de servicii. Insuficiența serviciilor nonpiață reglementate de guvern fiind o caracteristică a sistemelor duale specifice sudului Europei (Spania, Italia, Portugalia). Acestea fiind concentrate majoritatea pe transferul de bani, unde sistemele eschivează serviciile, dând protecție doar oamenilor ce sunt bine integrați pe piața muncii și a acelora prinși în slujbe nesigure sau ”accesul la drepturi nu este nici universală si nici egală, ci operează pe baza cunoștințelor, personaje, privilegiului și patronajului”- Ferrara,1996.
În primele două modele, rolul asociațiilor ca producător de bunuri și servicii este foarte limitat. Motivele sunt diferite. La modelul universalist este dat de trecerea responsabilitătii la guver, anterior însărcinat fiind sectorul particular, de a crea servicii noi. La modelul liberal și cel dual cauza fiind externalizarea slabă a serviciilor ce sunt menținute de sectorul particular.
Al treilea model corespunde sistemului corporatist. Este contrar primelor doua modele. Aici asociațiile au un rol major ca furnizor de servicii. Relațiile dintre asociați și guvern este dată de reglementările ierarhice, serviciile asociative sunt considerate o parte integrantă a politicilor sociale, ele fiind finanțate prin taxe sau contribuții de asigurare socială. Statul este cel ce stabilește regulile pentru modul în care serviciile sunt furnizate. În Germania, Franța, Belgia, asociațiile au fost pioneri ai serviciilor sociale. Reglementările date de stat au adus asociațiile mai aproape de guvern.
„Asociațiile sunt actori sociali-economici. Asociațiile împărtășesc valorile democrației, primatul individului și al obiectivelor sociale față de capital și sunt dedicate membrilor lor și interesului general. De aceea se disting de interpretările comerciale prin faptul că nu acționează pentru profit, scopul lor fiind acela de a contribui la interesul general.”
Asociațiile sunt recunoscute de tratatele europene începând cu cel de la Amsterdam-1997, Tratatul de la Nisa (2001), și Carta drepturilor fundamentale. Textele legislative sunt încă disputate în cadrul Parlamentului European și în Consiliul Europei. „În mai 2004 Comisia Europeană a publicat Carta Albă asupra serviciilor de interes general și o comunicare în privința serviciilor de interes general în anul 2007”.
Asociațiile activează în domeniul non-piață, organizațiile non-guvernamentale (ONG) – cele mai cunoscute forme de organizare – acestea incluzând cele caritabile, cele de îngrijire și ajutor, sindicale, societăți profesionale sau academice, asociații ale consumatorilor etc.
Caracteristicile asociațiilor neguvernamentale:
Nu sunt create pentru a genera profit – au salariați plătiți dar profitul/surplusul nu se distribuie membrilot sau conducerii;
Sunt voluntare – formate în mod voluntar, există un element de participare voluntară la organizație;
Se disting de grupuri neoficiale și de cele adhoc – prin gradul de existență oficială sau instituțională, acestea au statute oficiale sau documente de guvernare ce stabilesc misiunea, obiectivul și domeniul;
Sunt independente – față de guvern, autorități publice, partidele politice, organizațiile comerciale;
Nu servesc ele însele scopurilor și valorilor respective, scop – de a acționa pe marea scenă asupra unor preocupări și aspecte legate de bunăstarea oamenilor/grupuri specifice de oameni/societâți ca intreg.
1.2.5. Întreprinderile sociale
Întreprinderile sociale sunt foarte complexe și foarte diferite de celelalte componente ale economiei sociale. „Le putem considera ca fiind grupuri de organizații care sunt la, sau aproape de granița sectorului pentru profit particular, atingându-și astfel scopul lor social prin activități comerciale pe piața activă”. Termenul este de origine americană și semnifică organizații nonprofit ce s-au îndepărtat de formele tradiționale de venit – ajutoare financiare, donații – spre latura domeniului de afaceri pentru a obține venituri. Sunt foarte multe înterpretări și definiții referitoare la aceste întreprinderi, ele reflectând înțelegerea lor teoretică și cea instituțională. Una dintre cele mai potrivite definiții este dată de European Research Network ce a sugerat un set de criterii comune economice și sociale pentru identificarea acestora.
Criteriile economice:
„Activitate continuă de producere de bunuri și/sau vânzări de servicii” – acestea sunt implicate direct și continu în producția de bunuri și servicii, fiind un motiv principal al existenței lor, diferite de organizațiile tradiționale non-profit, ele nu sunt implicate în mod normal în activități de consultanță, scopul lor principal nefiind de cel al redistribuirii fluxurilor financiare (fluxurile sunt direcționate spre producerea lor continuă de bunuri/servicii pentru a avea o furnizare continuă de acestea, furnizarea de servicii fiind motivul primordial al existenței întreprinderilor sociale).
„Un grup ridicat de autonomie” – create voluntar de grupuri de oameni, conduse de aceștia în cadrul unui proiect autonom; ele pot depinde de subsidii publice, autorități publice sau organizații, însă nu le conduc direct sau indirect (drept de ”a intra sau a ieși” – drept de a își adopta poziția, drept de a își încheia poziția).
„Nivel semnificativ de risc economic.”
„Volum minim de muncă plătită” (nivel ridicat de bazare pe voluntari) ele pot combina resursele monetare cu cele nemonetare, munca plătită cu cea neplătită, activitatea necesitând un nivel minim de muncitori plătiți.
Criterii sociale:
„Scopul binedefinit în beneficiul comunității” – scop principal de a servi comunitatea /grup specific de persoane la nivel local.
„Inițiativă lansată de un grup de cetățeni, implicând oameni ce aparțin comunității sau a unui grup ce împărtășesc aceleași nevoi sau scop.”
„Puterea de luare a deciziilor nu se bazează pe proprietatea de capital – un membru, un vot”; proprietarii de capital sunt bineînteles, dar drepturile de luare a deciziilor sunt împărțite cu celelalte părți interesate.
Latura participatorie ce implică diferite părți afectate de activitatea stilului democratic de administrare, participarea clienților și orientarea spre părțile interesante sunt principalele caracteristici ale întreprinderilor sociale; foarte multe cazuri de întreprinderi de acest gen unde motivul principal derulat este de a întări democrația la nivel local prin activitățile economice.
„Distribuierea limitată a profitului” – se evită astfel un comportament de maximizare a profitului, întreprinderea include organizații caracterizate de o limitare de redistribuire totală și în unele părți chiar organizații de tip corporativ, ce pot distribui profitul in mod limitat.
Întreprinderile sociale promovează un comportament inovativ în crearea de noi forme de organizare și servicii noi, ele fiind bazate de un amestec de resurse și de venituri generate prin activitățile comerciale, defavorizând donațiile (subsidii de la autoritățile publice). Sunt antreprenoriale cu o mai mare înclinare privind asumarea riscului, sunt creative și dau rezultate foarte bune. Conceptul de antreprenoriat social fiind legat de apariția a acestor întreprinderi sociale.
În Marea Britanie, guvernul vede întreprinderea socială ca o afacere cu scopul primar de natura socială, surplusul fiind în mare parte reînvestit în același scop, în afacere și în comunitatea pentru care întreprinderea dorește schimbarea. Reinvestirea surplusului în acestea se face, de a nu fi împinși de nevoia de a maximiza profitul pentru acționari și proprietari.
Nu există un singur model juridic pentru întreprinderile sociale, deoarece acestea sunt diverse, ele pot fi cooperative, societăți mutuale, asociații, organizații locale ce pot opera atât la nivel local, național și chiar internațional.
Comisia Europeană enumeră câteva exemple de subsectoare:
Societăți de construcție, societăți de caritate, societăți cu răspundere limitată prin garanții;
Societățile consumatorilor cu amănuntul, afaceri deținute de angajați, companii comerciale;
Sociatăți industriale și de tip provident, companii intermediare pe piata muncii, comerț local prin schimburi în natură;
Societăți cooperative mutuale, companii de interes public, afaceri sociale;
Întreprinderi sociale pentru integrarea în muncă, în societate pentru integrare, cooperative sociale cu răspundere limitată;
Afaceri comunitare, companie de interes comunitar, trusturi de dezvoltare etc.
Aceste tipuri de întreprinderi formează o parte a economiei sociale și au fost recunoscute oficial de Comisia Europeană în anul 1989.
1.2.6. Entități hibride.
Hibrizii operează și primesc resurse de la economiile de piață, non-piață și nemonetară. Aceasta este o tendință ce a apărut în ultimii 20 de ani pe glob. În Europa, Marea Britanie este țara unde au apărut majoritatea entităților hibride ale economiei sociale. Acestea nu se încadrează în stereotipul pieței din economii obișnuite, respectiv resursele lor având origini multiple: piată (vânzarea de bunuri și servicii), non-piață (subsidii guvernamentale și donații) și nemonetare (voluntari și membri).
Hibridele operează în sfera economiei sociale pentru a genera profit, dar și valoare socială, ceea ce a dus la estomparea granițelor (odată fiind foarte stricte și clare), distribuția sectorului economiei sociale și sectorului particular și public al economiei, acestea luându-le ca un întreg.
1.3. Dezvoltarea economiei sociale în cadrul Uniunii Europene.
În ultimii 30 de ani acest sector al economiei sociale a fost recunoscut și instituționalizat gradual în cadrul Uniunii Europene. Acestea s-au datorat atât progreselor cât și a eșecurilor din cadrul uniunii. Ultimii ani nu au făcut decât să submineze, într-un fel, acest sector, fiind nevoiți în momentul de față să lupte din greu, mai ales cu venirea crizei globale din anul 2007 ce a dus la o destabilizare mai mare.
1.3.1. Repere istorice ale economiei sociale la nivelul Uniunii Europene.
Istoria principalelor evenimente marcante ale inițiativelor intituționale ale Uniunii Europene:
Anul 1978, Comitetul Economic și Social European fiind una dintre primele instituții europepe care a recunoscut rolul economiei sociale.
Anul 1987, Comitetul Economic și Social European a promovat prima conferință asupra ”Economiei cooperativelor, societăților mutuale și asociațiilor” în colaborare cu Comitetul Consultativ.
Anul 1989, Consiliul European a publicat primul comunicat referitor la afacerile in sectorul economiei sociale – unde recunoaște specificitatea întreprinderii economiei sociale și rolul acestora pe piața internă.
Anul 1992, Comisia a supus trei propuneri legislative către Consiliului Europei.
Proposal for a Council Regulation on the Statute for an European Cooperative Society.
Proposal for a Council Regulation on the Statute for an European Mutual Insurence Society.
Proposal for a Council Regulation on the Statute for an European Association. – „Aceste trei regulamente au fost însoțite de trei directive similare care impuneau implicarea angajaților în procesul de luare a deciziilor în afacerile lor europene, cum este Directive on Employee Involvement – Directiva asupra implicării angajaților (Council Directive 2001/86/EC of 8 October 2001). A fost nevoie de 11 ani pentru ca Statutul Societății Europene a Cooperativelor să fie adoptat pe 22 iulie 2003 (OJ of 18th August 2003 (L207)) Celelalte două propuneri de reglementare au fost retrase de Comisie în 2006, din cauza lipsei de progrese în procesul legislativ. ”
Anul 1995, cele patru familii ale economiei sociale au creat Comitetul Consultativ Temporar ce a fost recunoscut de Comisiei în 1998 și anulat în următorul an.
Anul 1997, Summit-ul de la Luxemburg – a aprobat noile linii directoare pentru ocuparea forței de muncă și importanța economiei sociale pentru dezvoltarea locală; adoptarea Comunicatului Comisiei referitor la promovarea rolului organizațiilor valuntare și fundațiilor în Europa.
Anul 2000, Comisia a adoptat lucrarea de discuție ”The Commission and Non-Governmental Organisations Nuilding a Stronger Partnership; crearea Comitetului Permanent European al Cooperativelor, Societăților Mutuale, Asociațiilor și Fundațiilor.
1.3.2. Cadrul juridic ce reglementează actorii economiei sociale din statele membre ale Uniunii Europene
Cadrul instituțional este factorul-cheie în privința dimensiunii și a vizibilității economiei sociale. Dispozițiile legate ce definesc acest cadru stabilește trei tipuri de recunoaștere a acestui sector.
„Recunoașterea explicită de către autoritățile publice a identității specifice acestor organizații – are un tratament special, iar obiectivul sistemului juridic este de instituționalizarea organizațiilor cu statut de agenți privați.
Recunoașterea capacității și libertății organizațiilor pentru a funcționa în toate sectoarelor de activitate socială și economică.
Recunoașterea rolului lor de negociere în procesul elaborării și a punerii în aplicare a politicilor publice – perceput ca factor de codecizie și coexecutare a politicilor.”
În Europa există diferite forme de economii sociale, dar nu beneficiază întotdeauna de un nivel adecvat de instituționalizare în aceste trei domenii. În primul model, nu toate formele economiei sociale sunt recunoscute în aceeași măsură în sistemele juridice ale statelor membre a Uniunii Europene.
Un numar mare de guverne din Uniune au pus în aplicare în ultimii 25 de ani policiti ce fac referire în mod explicit la economia socială în ansamblu sau ale anumitor părți a acesteia. S-au format politici sectoriale ce includ referințe explicite, dar sunt frangmentare și incoerente la formele instituționale ce alcătuiesc întregul sector al economiei sociale.
Diverse țări au acordat atenție economiei sociale în ultimii zece ani, au avut loc dezbateri intensive asupra conceptului și definite asupra obiectului legislației și politicilor de sprijinire a sectorului.
Cele mai recente exemple sunt România, Polonia și Franța, unde nu au fost introduse sau sunt puternic dezbătute proiecte de reglementare prinvind economia socială. Limitele ei sunt definite diferit, în cadrul legilor existente privind economia sociala – două legi naționale (Spania, Grecia) și una regională (Belgia). Diferențele sunt mult mai evidente atunci când aducem în discuție domeniul întreprinderilor sociale, pentru care au fost adoptate foarte multe legi. Legile naționale există în cele două țări unde criza resimte cel mai profund problemele.
1.4. Economia socială aflată într-o Europă în plină criză.
1.4.1. Criza ciclică și structurală
Elementele ce constituie contextul crizei și îi oferă în același timp o caracteristică circumstanțială legată de problemele financiare și economice sunt procesele politice, cele sociale și economice, globalizarea-efecte asupra modelelor naționale de capitalism, modelele statului social asupra guvernării Europei, a paradigmei intelectuale privind modelele de societate. Privind din orice perspectivă economia socială joacă un rol important.
Pe parcursul anilor sa demonstrat că economia socială și intervenția publică asigură o protecție pe termen scurt a crizei. Economia socială ar putea face parte dintr-o soluție structurală a ieșirii din criză dacă sunt utilizate bine caracteristicile care le posedă. Acestea sunt potrivite pentru reînoirea sistemului european de producție. Este o protecție împotriva crizei din două motive. Primul, din cauza regulilor speciale – scopul non-profit, alocarea excedentelor, natura duală – a definiției economiei sociale în sine (nu poate fi cumpărată, nu există piață pentru acțiunile sale) este dificil de mutat datorită grupurilor de oameni legați, mult mai rezistentă și rezervele nu pot fi redistribuite. Vedem din acestea că economia socială urmărește strategii pe termen lung. Al doilea motiv este dat de importanța angajamentelor sale sociale, prin modul de guvernanță care funcționează – parametrii democratici. În planul intern economia socială este flexibilă (exceptând filialele) și asigură stabilitatea locurilor de muncă în cadrul acesteia, pe plan extern oamenii au încredere așa că ea continuă să primească donații și să beneficieze de muncă voluntară – ce asigură o încetinire a recesiunii pieței.
Economia socială este un agent pentru o soluție structurată de ieșire din criză, ea având un rol inovator în acestă perioadă economică și socială și ia parte activ la forme de reglementare socio-economice.
1.4.2. Economia socială în plină criză financiară.
Caracteristicile crizei financiare sunt bine cunoscute. Capitalul fiind globalizat, puterea și mobilitatea a crescut, fondurile de investiții suverane jucând un rol important. S-a ajuns la provocări de reglementare la nivel local și național, complexitatea era tot mai mare a acestor intrumente financiare. În mod paradoxal politica dominată a fost aceea de a ridica reglementările financiare la nivel național și internațional,
Nu economia socială sau instituțiile financiare au fost cele ce au cauzat criza. Criza își are originea în valori sociale (avariția, rivalitatea) interpersonale dar și grupurile sociale nespecifice economiei sociale. Instituțiile financiare ale economiei sociale nu au fost la fel de afectate de criza financiară.
1.4.3. Economia socială în privința ocupării forței de muncă în criza financiară.
Valoarea socială adăugată a economiei sociale se observă clar în reglementarea dezechilibrelor de pe piața forței de muncă unde activitatea guvernelor europene și ministerele afacerilor sociale din cadrul lor sunt responsabile stimulării economiei sociale.
La nivel istoric economia socială contribuia la crearea locurilor de muncă și mentinerea sectoarelor/întreprinderilor aflate în criză, amenințate cu închiderea și aceasta ducea la sporirea stabilității. În ultimele decenii în datele statistice apărea acest sector ca fiind foarte puternic generator de locuri de muncă, fiind mai sensibil la domeniul ocupării forței de muncă decât în alte sectoare economice.
Are un rol de reglementare a pieței de capital în măsura în care este integrat și sectorul financiar. Cooperativele de credit au ajutat foarte mult la recesiunea actuală, ele nefiind responsabile apariției crizei, din acestă cauză ele nu au resimțit impactul la fel de puternic ca în alte instituții financiare. Ele au continuat să își îndeplinească funcția lor de acordare de credit, au menținut bilanțuri contabile viabile.
Economia socială remediază trei dezechilibre importante de pe piața forței de muncă: șomajul; insecuritatea locului de muncă și incapacitatea pentru a ocupa un loc de muncă; excluziunea socială. Pe perioada crizei, grupuri de muncitori au ales să transforme/reactiveze întreprinderile sub formă de cooperative, scopul era de a își păstra locul de muncă.
Noile organizații ale economiei sociale (cooperativele sociale, alte organizații de voluntariat) ce își desfășoară activitățile în noile domenii de ocupare a forței de muncă (ex. servicii de sănătate, servicii sociale, servicii educaționale, culturale și cercetare) au un rol foarte dinamic, generator de locuri de muncă în Europa. Acestea dau dovadă de creativitate, reinventare pe piața forței de muncă. Însă potențialul economiei sociale de inovare nu este pe deplin valorificat.
1.4.4. Economia socială în domeniul public și a statului social.
Criza a avut un impact negativ asupra finanțelor publice și asupra serviciilor sociale, mai ales grupurilor vulnerabile. Pe lângă factorii determinanți ai crizei și impactul lor asupra finanțelor publice a reapărut actorul mondial important în cadrul capitalismului financiar internațional, piețele cu aliați strategici (exemplu: agenți de rutină, anumite bănci centrale, Banca Centrală Europeană, Fondul Monetar Internațional, Comisia Europeană) ce a dus la un nou mod de reglementare a piețelor financiare internaționale, unde rolul principal de creditare a întreprinderilor, familiilor și sectorului public a fost modificat în mod fundamental. În sectorul privat consecințele resimțite au fost în reducerea structurală a consumului și a investițiilor. În sectorul public au apărut noi probleme – datoria suverană.
Economia socială introdusă în procesul politic și economic a adus statului permisiunea să beneficieze de proprietățile ei, rezultatele decând la o creștere a democrației autentice și o mai mare eficiență a politicilor economice. Motivele ce au dus la eficiență mai mare sunt:
„Prin apropierea lor s-a ajuns la cunoașterea problemelor, a nevoilor și posibilităților de soluții sociale.
Este mai receptivă la interesele și nevoile societății unde economia socială are capacitatea de a recunoaște cerințele sociale noi, mult mai rapid și de a da în același timp și soluții viabile.
Capacitățili sale de a promova implicarea și responsabilitatea comună în interiorul societății ce duce la creșterea gradului de acceptare a măsurilor de politică economică.
Cooperarea dintre economia socială și stat face ca statul să ofere o garanție economiei sociale că fondurile publice alocate pentru diverse politici – mai ales cele sociale – nu vor fi deturnate și însușite de interese private.”
Putem spune că este evident și important rolul economiei sociale de a influența excluziunea socială de pe piața forței de muncă într-o societate unde integrarea socială se realizează în mare parte prin activitate remunerată. Această integrare socială asigură oamenilor independență, demnitate, participare în societate și acces la servicii și facilități.
Economia socială a demonstrat că are o mare capacitate de a integra social pe piața muncii persoanele și zonelor geografice defavorizate.
Economia socială poate juca un rol mai important în viitor deoarece vedem barierele statului în domeniul furnizarii de bunuri și servicii, a bunăstării sociale, dar și limitările și dezechilibrele în ceea ce privește prestația sectorului privat.
1.4.5. Economia socială în strategia 2020
În prima jumătate a anului 2010, când părea că cea mai mare parte a crizei actuale se terminase, Comisia Europeană a lansat Strategia Europa 2020 pentru realizarea redresării durabile prin valorificarea energică și fermă a tuturor punctelor forte dar și a potențialului societății. Strategia stabilește trei priorități de bază: 1- creșterea inteligentă- dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și inovare; 2- creștere durabilă – promovarea unei economii mai eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor fiind mai ecologice și inovative; 3 – creștere favorabilă – incluziuni prin promovarea unei economii cu rată ridicată a ocupării forței de muncă (coeziune economică, socială, teritorială).
Au fost stabilite cinci obiective pentru a asigura o bună funcționare a strategiei. Acestea sunt: creșterea ratei de ocupare de la 69% la 75%; investirea de 3% din PIB în cercetare/dezvoltare; reducerea efectului de seră; dezvoltarea surselor regenerabile de energie și creșterea eficienței energetice; reducerea ratei de abandon scolar cu 25% a persoanelor aflate în sărăcie.
Din păcate, după doi ani, aceste obiective erau mult mai departe de a fi îndeplinite. Șomajul și sărăcia a crescut, coeziunea socială și teritorială neînregistrând progrese. Prin politicile guvernamentale de echilibrare a bugetului se reduce creșterea inteligentă și durabilă deoarece politicile reduc transferurile sociale și redistribuirea veniturilor și mai ales amenință în mod grav statul social.
Economia socială poate juca un rol foarte important în Strategia Europa 2020. Recentele studii și cercetătorii, dar și dovezile dea lungul timpului, demonstreză potențialul economiei sociale și puterea ei de a ajuta la îndeplinirea obiectivelor. Funcțiile obiectivelor întreprinderilor din latura economiei sociale subliniază sistemul de valori bine pus la punct și matricea plurală care integrează obiectivele economice dar și cele sociale, pe care le face compatibile între ele (lucru foarte important) așa încât, totalitatea întreprinderilor din sectorul social să genereze beneficii sociale si macroeconomice pentru societate foarte importante. Contribuie și la dezvoltarea economiei bazate pe cunoaștere și inovare ducând la o creștere inteligentă permanentă.
Are un potențial mare evidențiându-se în toate formele sale de organizare și mai ales în activitățile economice intreprinse. Sunt foarte multe exemple de inovare organizațională și socială din cadrul cooperativelor și altor înteprinderi similare din sectorul industriei, agriculturii, serviciilor și din sectorul financiar – băncile etice și microcreditele profilează cu impact social extraordinar.
La nivel de creștere durabilă, înteprinderile din economia socială, prin sistemul de valori, ajută la solidaritatea cu mediul înconjurător și a internalizării costurilor sociale, dar și de generare de externalități pozitive. Cooperativele ce acumulează active indivizibile și aplică principiul ”ușilor deschise” exercită solidaritatea pe parcursul a multor ani, fiindcă fondurile cu pricina oferă generațiilor viitoare o avere productivă. Din punct de vedere al ocupării forței de muncă, activitățile din trecut arată că economia socială contribuie în mod eficace la combaterea șomajului, a instabilității locurilor de muncă dar și a excluziunii sociale / de piață forței de muncă din cadrul grupurilor vulnerabile. Pe partea combaterii sărăciei și excluziunii sociale sa remarcat creșterea înteprinderilor sociale (în nordul și sudul Europei cât și în statele ”noi membre” a Uniunii Europene din centrul și estul Europei). Utilitatea acestor societăți reiese din sistemul lor de organizare și a valorilor proprii – drepturile persoanelor prevalează în fața capitalului; mecanismele de asigurare redistribuirii echitabile a venituriloe și a bogăției ce o generează.
Economia socială are un rol evidențiat indispensabil în construirea și dezvoltarea Europei. Este evidentă și contribuția acesteia la creșterea inteligentă, durabilă și incluziunii favorabile.
1.4.6. Inițiativele recente ale Uniunii Europene privind economia socială
La începutul anului 2011, economia socială, mai bine spus, întreprinderile sociale au devenit întradevăr parte a agendei Comisiei Europene. Motivele pentru care s-a întâmplat acest lucru sunt foarte evidente. Amploarea crizei economice și neîncrederea care a crescut în cadrul instituțiilor europene a făcut ca și Comisia să caute, într-un final, soluții alternative și valul de cereri sociale și instituționale ca urmare a daunelor provocate de criză. S-a revizuit aplicarea ”Small Business Act” adoptată în 2008, pentru a stimula interesul în întreprinderi sociale, dar și formarea factorilor conjucturali, un exemplu precis ar fi cel de observare de către anumiți factori de decizie europeni a profilului extraordinar de ridicat al întreprinderilor sociale.
Factorii de influențare a Comisiei de a își schimba atitudinea au fost prin comunicările Comisiei de la începutul anului 2011 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Regiunilor și Comitetului Economic și Social European – Revizuirea ”Small Business Act” pentru Europa. Scopul acestei revizuiri a fost acela de a face bilanțul punerii în aplicare a Small Business Act și de a evalua noi nevoi ale IMM-urilor din cadrul european privind mediul economic actual. Comunicarea abloga adoptarea de către Comisia până la sfârșitul anului 2011 de inițiative privind antreprenoriatul social ce se axează pe atingerea obiectivelor sociale. Economia socială este menționată special în Comunicare. Așadar, pe 25 octombrie, Comisia a publicat Comunicarea și inițiativele antreprenoriatului social. Acestea erau de construirea ecosistemului pentru promovarea întreprinderilor sociale în cadrul economic și bine-nteles al inovării sociale. La 26 octombrie, Comitetul Economiei și Social European a publicat avizul privind antreprenoriatul social și întreprinderile sociale.
Uniunea Europeană își dorește consolidarea spațiului european integrat unde inegalitățile sociale și economice dintre țările din Uniunea Europeană să fie reduse și eliminate ușor. Inegalitățile sunt determinanții fluxurilor migratoare importante dinspre estul și vestul Europei. Se dorește consolidarea coeziunii sociale în interiorul Uniunii Europene, dar și provocarea mare este cea de spațiu euromediteraneean integrat, devenind zonă de prosperitate și stabilitate. Pentru această provocare trebuiesc consolidate statele democratice în toate țările riverane mării Mediterane și extinderea structurilor productive promovate de societatea civilă în țările riverane din sud. Actorii economiei sociale juca marele rol, cel esențial, atât pe plan de integrare a populației imigrante, dar și acela de dezvoltare a fluxurilor comerciale din interiorul Uniunii Europene și restul Europei, plus, malurile sudice ale Mediteranei.
CAPITOLUL 2. ANTREPRENORIATUL SOCIAL ȘI ROLUL SĂU ÎN DEZVOLTAREA SOCIALĂ
2.1. Antreprenoriatul în progresul economic
Antreprenoriatul social este o activitate ce implică mecanismele economice pentru a rezolva problemele sociale. Acesta este o formă contemporană de susținere și dezvoltare a societății civile. Conceptul de antreprenoriat social, în România, este puțin cunoscut, legislația nereglementând terminologia pentru a permite întreprinderilor sociale să își deruleze activitatea. De la căderea regimului comunist, societatea civilă românească a parcurs pași lenți spre maturizare deoarece este privat de susținere atât la nivel de individ, cât și de cel al societății.
Acesta are o contribuție foarte mare în cadrul societății și în progresul de dezvoltare. Baneficiile sunt numeroase, ele evidențiându-se prin crearea de noi piețe, descoperirea de noi resurse prin introducerea de noi tehnologii, industrii și produse, prin mobilizarea capitalului de resurse, crearea de locuri de muncă etc. Antreprenoriatul este o forță necesară pentru a ajunge la un progres economic, atât prin inovare, investire de resurse, dar si prin exploatarea de noi oportunități. Prin acesta se crează noi moduri de a defini problemele, el aducând inovație, creativitate, acțiune directă, inițiativă și valorificare de oportunități.
2.2 Antreprenoriatul social – instrument al schimbării sociale
Antreprenoriatul social este activitatea unui antreprenor social ce demarează activități generatoare de profit pentru a susține cauzele sociale. Prin noutatea conceptului se constată estomparea granițelor dintre sectorul de business și cel social. Antreprenoriatul social include, pe langă organizațiile non-profit, activități ce au ca scop obținerea de profit pentru a crea valoare socială printr-un proces continuu de inovare și valorificare de oportunități noi, punând binenteles beneficiul societății pe primul loc în detrimentul beneficiului propriu. Misiunea constă în creșterea numărului de persoane angajate, de a inova și crea noi bunuri și servicii pentru nevoi sociale ce nu sunt adresate de societate, de a crea capital social pentru a veni în întâmpinarea dezvoltării sociale și economiei durabile, pentru a demonstra un simț al responsabilității față de persoanele pe care le ajută și pentru a promova echitatea socială prin adresarea necesităților persoanelor dezavantajate.
2.3. Antreprenorul social
Antreprenorul social joacă rolul unui agent al schimbării în sectorul social. Acesta reușește, prin adoptarea unei misiuni de a crea/susține valoarea socială, prin implicarea în procesul continuu de inovație, adaptare și invățare permanentă. Acesta identifică și caută oportunități noi pentru îndeplinirea misiunii, și actionează într-o maniera diferită, îndrăzneață indiferent de resursele limitate de care dispune.
Antreprenorii sunt niște reformatori/revoluționiști în cadrul mediului în care trăiesc și asta datorită misiunii speciale pe care o urmăresc. Caută să facă schimbări sistematice, să îmbunătățească sustenabil și inteligent, fiind concentrat pe adevăratele cauze ale problemelor sociale. Scopul social este acel de realizare de servicii sociale, misiunea socială pe care antreprenorul și-o asumă fiind fundamentală. Unde majoritatea oamenilor văd probleme, antreprenorii văd oportunități. Prin acțiunile lor, antreprenorii nu sunt îndemnați doar din punct de vedere al percepției unei nevoi sociale/compasiune, ci sunt îndemnați de viziunea de a îmbunătăți lucrurile și sunt determinați să pună în practică, să completeze și să susțină activitatatea.
2.4. Definirea întreprinderii sociale
Întreprinderea socială este o entitate ce se află la intersecția dintre sectorul de afaceri și sectorul non-profit tradițional, ea prezentându-se ca un hibrid. Prin schimbarea așteptărilor organizațiilor non-profit de atingerea unui impact social de scară largă s-a dorit diversificarea surselor de finanțare. Așa a apărut hibridul, ca parte pe profit și parte non-profit. Misiunea și implicarea socială, în unele cazuri, se regăsește alături de o organizație non-guvernamentală, pe care o susține financiar. Nu este clarificată drept fiind întreprinderi sociale, firmele ce derulează activități de responsabilitate socială corporatistă, ele chiar dacă susțin financiar un ONG.
Criterii principale prin care se poate clasifica o întreprindere socială sunt din din punct de vedere a orientării misiunii și din punct de vedere al nivelului integrării programului social în activitatea comercială. Din punct de vedere al primul criteriu de orientare a misiunii sunt trei categorii de întreprinderi sociale- cele centrate pe misiune, cele asociată misiunii și cele fără tangență cu misiunea.
Cele centrate pe misiuni sunt cele care unicul motiv este de a promova misiunea, utilizând modelul de auto-finanțare. Un exemplu sunt organizațiile ce angajează persoane cu dizabilități sau instituții de microfinanțare. În acest tip de întreprindere, programele sociale și activitățile de business sunt același lucru. Organizațiile non-guvernamentale creează întreprinderi sociale integrate cu scopuri legate de programele susținute. Aceste programe sociale sunt auto-finanțate prin activități ținute de înteprindere, astfel, ea fiind încadrată să funcționeze ca un program sustenabil. Prin misiunea lor, majoritatea sunt structurate ca și non-profituri pentru a se proteja împotriva modificării misiunii, dar acestea pot apărea ca și organizații pentru profit.
Întreprinderea asociată misiunii se bazează pe calitățile sinergice, aceasta creând valoare socială pentru programe și în același timp generând valoare economică pentru a susține financiar programele sociale/cheltuielile operaționale. Prin acest tip de întreprindere, modelul programelor sociale se suprapune cu activitățile generatoare de profit, de cele mai multe ori împărțind costurile și resursele (modelul integrat). Organizațiile creează aceste întreprinderi sociale ca și mecanism pentru finanțare și susținere a operațiunilor non-profit și activitățile legate de misiune. Înteprinderea socială integrata, în multe cazuri, extinde sau întărește misiunea organizației, dându-i posibilitatea organizației să atingă un impact social mai mare (exemplu: organizația Pentru Voi, Timișoara)
Cele făra tangență cu misiunea sunt întreprinderile ce nu sunt legate de misiunea organizației, ea fiind menită să încurajeze altă misiune decât aceea de a genera venituri pentru programele lor sociale și costuri de operare. Ea poate funcționa într-o industrie ce nu este legată de sectorul în care activează organizația non-profit mamă, unde profitul potențial rămâne motivația creării sale în vederea asigurării derulării activităților asociației non-profit. Întreprinderea de acest tip corespunde unui model extern de întreprindere socială, mai ales din punctul de vedere al nivelului integrării programelor sociale în activitățile generatoare de profit. Se presupune ca organizația non-profit creează întreprinderi sociale pentru a le finanța serviciile sociale/costurile operaționale. Se susține relația dintre activitățile generatoare de venit și cea a programelor sociale, unde cele generatoare oferind finanțare nelimitată organizației non-profit părinte. Întreprinderile externe nu au legătură, de regula, cu misiunea organizației, activitățile generatoare de profit nefiind obligate să promoveze misiunea organizației mai mult decât să genereze venituri pentru programele sociale/costurile de operare.
Organizațiile non-guvernamentale și înteprinderile sociale își derulează activitatea în diverse sectoare ale societății, acestea lucrând pentru dezvoltarea acestora. Instituțiile menționate anterior se adresează cel mai adesea următoarelor sectoare:
Dezvoltare economică
Bunăstarea socială
Conservarea mediului
Dezvoltarea resurselor umane
Sănătate
Agricultura
Educație
Copii și tineri
Servicii pentru vârstnici
Democratizare și guvernare
Pentru a atinge problemele cuprinse în aceste sectoare este nevoie de programe care să caute formulele cele mai bune pentru a rezolva problemele sociale. Tipologiile cele mai des întâlnite sunt programele focalizate pe crearea de oportunități economice (slujbe remunerate corect, pentru diferite comunități țintă), cele de dezvoltare ale unei comunități și dezvoltare rurală (identificarea de metode pentru a spori bogăția comunității și pentru a reduce șomajul), acele programe de dezvoltare a pieței (facilitarea anumitor bunuri și produse unor comunități marginale), programele de reducere a șomajului în rândul categoriilor sociale ce sunt mai greu angajate datorită statutului de categorie defavorizată, acele programe de creștere a numărului de microîntreprinderi prin microfinanțare, si programe pentru dezvoltarea intituțională și organizațională.
Indicatorii ce pot măsura impactul înteprinderilor sociale sunt:
Nivel salarial la un nivel de trai decent câștigat de muncitori cu venituri mici – inflația slarială minimă/costul vieții;
Abilitățile soft dobândite – creșterea funcționalității la locul de muncă;
Abilități transferabile tehnice și funcționale învățate – x,y,z abilități dobândite la locul de muncă aplicabile la slujbele a,b,c;
Acumulaje de bogăție – valoare bunurilor acumulate (depozite bancare);
Creșterea contribuțiilor la taxe datorate angajării – totalul contribuabilor și valoarea taxelor colectate;
Creșterea prosperității într-o comunitate datorită dezvoltării economice – puterea de cumpărare a populației respective;
Creșterea venitului per client – venitul net per client;
Creșterea siguranței economice prin proprietate imobiliară – numărul imobilelor cumpărate sau construite.
2.5. Antreprenoriatul social și întreprinderile sociale în România
Antreprenoriatul social și economia socială prinde contur în România. Pentru că ONG-urile au cel mai important rol în privința furnizării de servicii sociale – 72% din furnizori de servicii sociale acreditati din România sunt organizații non-guvernamentale – reprezentanții acestor organizații fac lobby ca organismele în cauză să devină independente financiar. „Membrii Fundației pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC) susțin că majoritatea organizațiilor non-guvernamentale prestează servicii sociale, așadar, pot deveni întreprinderi sociale care să scoată profit, mai ales ca cererea de acest tip,de pe piața României este foarte mare. Directorul executiv al FDSC, spune că sunt aproximativ 45.000 de organizații non-guvernamntale, din nici jumătate dintre acestea nu sunt active.” Domeniile în care activează organizațiile non-guvernamentale din România conform Catalogului asociațiilor și fundațiilor, editat de FDSC sunt: serviciile sociale, sănătate, cultură, sport, mediu drepturile omului, afaceri, educație, filantropie, cooperare internațională și religie. O mare parte din organizațiile non-guvernamentale din România ce asigură servicii sociale au fost prijnite financiar de către organizații din străinătate.
Sunt totuși structuri asemănătoare întreprinderilor sociale, numite, unități protejate, unde, la care cel puțin 30% dintre angajați sunt persoane cu handicap. Numărul acestoara este însă infim, în comparație cu statele din Uniunea Europeană, unde întreprinderile sociale produc venituri de milioane de euro anual și numărul angajaților cu normă întreagă este de orginul sutelor de mii.
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, finanțatorii tradiționali au început să plece din România, iar acum organizațiile non-guvernamentale sunt forțate să se reorienteze către alte domenii generatoare de venituri. Este foarte evidentă nevoia de reglementare legislativă al unor astfel de instituții. Potrivit legislației, ONG-urile cu o activitate economică sunt scutite de plata impozitului pe profit pentru veniturile de până la 15.000 de euro și veniturile ce depășesc suma acesta sunt plătite impozite de 16%. Antreprenoriatul social își aduce contribuția la avuția națională cât și la dezvoltarea componentei sociale.
CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ – FUNDAȚIA MOTIVATION ROMÂNIA
3.1. Misiune. Valori. Obiective.
Fundația Motivation România este o organizație non-guvernamentală ce activează de 30 de ani. Ea își desfășoară activitatea pentru a oferi sprijin social și servicii de integrare a persoanelor cu dizabilități. Misiunea fundației este de a crea programe sustenabile și de a dezvolta creșterea calității vieții persoanelor cu dizabilități, indiferent de vârstă din România.
Organizația a fost fondată în anul 1993 ca atelier de producție a scaunelor cu rotile. Inițiativele și succesele organizației au fost recunoscute în anul 2002 la Alianțele Internațioanle IMPACT, aceasta fiind formată din organizații pentru persoanele cu dizabilități din Statele Unite ale Americii, Marii Britanii, Germania și Norvegia, unde au fost invitați să dezvolte un proiect comun pentru dezinstituționalizarea copiilor cu dizabilități din România. Organizația Show Trust în anul 2008 a propus parteneriat pentru a dezvolta împreună servicii de prijin sustenabil pentru persoane cu dizbilități din România. Show Trust este unul dintre cei mai mari furnizori de servicii de angajare pentru persoanele cu dizabilități din Marea Britanie. Serviciile oferite de Fundația Motivation sunt de la echipamentele adaptate pentru diferite tipuri de dizabilități motorii la recuperarea medicală, instruire în privința unei vieți independente.
După succesul primului atelier deschis s-au mai demarat încă două alte ateliere de producție, unul din ele specializat în scaune rulante pentru copii, iar celălalt, specializat pe echipamente speciale de poziționare pentru copii cu infimitate motorie cerebrală. În anul 1997, organizația și-a extins facilitățile deschizănd Centrul Pilot de Recuperare Activă și Integrare Socială, asta pentru oferirea de programe complexe de formare în grupă cu persoane cu aceleași condiții fizice, prin activități sociale. Îmbinarea cursurilor de formă cu producția de scaune rulante reprezintă un concept nou în România. Proiectul a fost adaptat de-a lungul anilor pentru a răspunde cerințelor conducerii unei întreprinderi sociale.
Una dintre cele mai mari inițiative a fost de a dezvolta serviciile de îngrijire în comunitate pentru copii cu dizabilități dezinstituționalizati. Începând cu anul 2003, prin programul IMPACT, s-au transferat 37 de copii cu dizabilități din Centrul de Plasament Tâncăbești (Ilfov). Din cei 37 de copii, 27 si-au continuat viața în casele de tip familial Motivation. S-au dezvoltat servicii de recuperare medicală și psiholigică, centrul de zi și ateliere ocupaționale. Se oferă sprijin educațional în centrele lor, în scolile speciale și cele publice. Se organizează tabere și multe alte activități, menite, pentru a oferi copiilor și tinerilor în special, dar și adulților o viață cât mai aproape de cea dintr-o familie.
3.2. Istoria fundației
Fundația Motivation România a fost înregistrată legal la data de 15 februarie 1995, creată ca urmare a proiectului Federației Internaționale de Cruce Roșie și al Motivation Charitable Trust din Marea Britanie. De atunci și până în prezent pe parcursul acestor 20 de ani programele fundației au reaprins speranța a peste 10000 de copii și adulți cu dizabilități din România pentru a avea o viată împlinită și o libertate de mișcare.
Momente de referință:
„1993 – Producția de scaune rulante.
1995 – Primul program din România ce oferă instruire pentru viața independentă a utilizatorilor de scaune rulante.
1997 – Centru de Recuperare Activă și Integrare Socială, Măgurele, județul Ilfov.
1999 – Scoală de șoferi adaptată.
2001 – este înființată SC Motivation SRL, unitate protejată a Fundației Motivation.
2002 – demararea programului IMPACT, ce oferă servicii comunitare pentru copii cu dizabilități medii și severe din Centrul de Plasament nr. 4 Tambăcești, judetul Ilfov. Programul este inițiat în parteneriat cu Alianța IMPACT, formată din organizații neguvernamentale din Statele Unite, Marea Britanie, Germania și Norvegia.
2003 – Tenis în scaun rulant în parteneriat cu Federația Internațională de Tenis (ITF).
2004 – Tabăra de vară Motivation de la Văratic.
2005 – Dezvoltare de servicii pentru persoanele cu dizabilități din instituții.
2006 – Centru de tehnologie asistivă.
2007 – Servicii de facilitarea angajării persoanelor cu dizabilități.
2008 – Perteneriat cu Show Trust, Marea Britanie.
2009 – 7 noi centre regioanale adăugate celor trei existente, prin Fondul Sociale European.
2010 – s-au împlinit 15 ani de activitate dedicată persoanelor cu dizabilități și vieții lor independente, an ce a coincis cu ridicarea unui nou sediu al fundației, în localitatea Buda, județul Ilfov. S-a construit, împreună cu Habitat România și sprijinul Fundației Vodafone, o casă pentru tineri cu dizabilități intelectuale aflați în grija Motivation-ului și pentru colegi cu dizabilități locomotorii de la Motivațion. S-au înființat două noi echipe regionale, pentru un total de 11 echipe în întreaga țară.
2011 – s-a deschis o a doua afacere socială, și anume, Clinica de Recuperare Medicală Motivation. S-a organizat la postul de televiziune română o a doua ediție a Galei Persoanelor cu Dizabilități împreună cu ActiveWatch – Agenția de Monitorizare a Presei, sub înaltul patronaj al Reprezentanței Comisiei Europene la București. S-a deschis atelierul de terapie ocupațională, în care tinerii cu dizabilități reciclează hârtia și o transformă în felicitări, ambalaje și semne de carte originale.
2012 – s-a lansat Harta și Marca Accesibilității, s-a organizat cea de a 3 a ediție a Galei Persoanelor cu Dizabilități. S-a deschis o a doua unitate protejată.”
3.3 Programele Fundației Motivation
1. Evaluarea și prescrierea de scaune rulante personalizate, ele fiind adaptate nevoilor fiecărui utilizator.
2. Instruirea de a avea o viață independentă a persoanelor.
3. Facilitarea angajării persoanelor cu dizabilități.
4. Impact – având servicii de tip familial pentru copii cu dizabilitățile cele mai severe, dezinstituționalizati din Centrul de Plasament nr. 4 Tâmbăcești.
5. Sportul adaptat și advocacy pentru drepturile și serviciile persoanelor cu dizabilități din România.
Programul de instruire în grupă de către persoanele în aceeași situație este compus din trei componente. Aceasta importă și adaptează scaunele rulante pentru beneficiari și îi învață cum să le folosească. Programul înlocuiește fostele unități de producție închise în anul 2008, pentru a diminua costurile de producție. În sucursale se lucrează cu un kinetoterapeut. El evaluează nevoile, îi sfătuiește, instruiește cum să își crească gradul de independență. În cazul instruirii în grupă, se dorește reîntegrarea socială a persoanelor prin intermediul procesului de poziționare corecte, de a avea o viață independentă, pentru formarea vocațională, angajare, sporturi, activități de petrecere a timpului liber. Serviciile de accesibilitate au fost inițiate în anul 2003 împreună cu Centrul Comunitar din Bragadiru, s-au creat tabere pe timpul verii pentru persoane în scaune rulante, în Văratec, județul Neamț. S-a dezvoltat programul de turism rural accesibil acestora și inclusiv vizitarea mânăstirilor istorice și cazare în pensiuni turistice.
Promovarea angajării persoanelor cu dizabilități se face prin oferirea acestora programe de formare și sprijin, lucru oferit și angajaților. În anul 2007 Motivation România a oferit consultanță și asistență autorităților guvernamentale și a potențialilor angajați în privința accesibilității locului de muncă și integrare. În anul 2009, fundația a consiliat un număr de 400 de persoane, din care 62 au fost angajate permanent. S-a creat Centrul de Tehnologie ce oferă o gamă largă de echipamente adaptate, programe computerizate, tastaturi, etc.
Programul de servicii pentru copii cu dizabilități severe dezvoltă alternative comunitare în privința instituționalizării copiilor cu dizabilitați. S-au construit case de tip familial unde au fost transferați copiii. Prin reprezentarea cauzei (advocacy) și a dezvoltării de servicii se face o schimbare în privința atitudinii față de persoanele de acest gen, prin organizarea de activități publice ce arată potențialul persoanelor cu dizabilități și dificultățile cu care aceștia se confruntă zilnic. Motivation participă și la proiecte de creștere a capacității autorităților locale de răspuns, în privința nevoilor specifice persoanelor cu dizabilități, prin dezvoltare a serviciilor sociale și a caselor de tip familial.
3.4. Aspectele privind cadrul întreprinderii sociale a Motivation România
Ideea și decizia luată de a da naștere unei întreprinderi sociale a fost datorită modificării legislației realizate de Guvernul României în anul 2001. Experiența acumulată în cei opt ani de zile (1993 – 2000) cât și succesul de care se bucură, în privința producerii și distribuirii scaunelor rulante, s-a hotărât ca prin această oportunitate să se transforme ceea ce fusese până atunci o activitate non-profit într-o activitate la nivel de întreprindere socială. La ora actuală Motivation România coordonează și planifică noi serii de activități în cadrul întreprinderii.
În privința comercializării de produse (scaune rulante și echipamente destinate mobilității), organizația importă și adaptează scaune folosite pentru a oferi scaune personalizare de tip activ. Sunt trei tipuri de linii de producție. Primul, scaune de tip activ destinate pentru a ajuta utilizatorii să dețină cel mai înalt grad de independență posibilă. Al doilea, scaunele rulante, tip sport, făcute de așa natură să cântărească puțin având în plus față de primul roți speciale și alte accesorii. Al treilea produs este scaunul rulant pentru a oferi o poziție specială destinat copiilor cu paralizie cerebrală. Organizația vinde și scaune ortopedice standard (mărime universală) și produse în afara fundației.
Modelul de afaceri pentru întreprinderea socială cu scaune rulante a organizației Motivation România este cel al unui sistem de plată de către terț. Persoanele cu dizabilități pot primi o dată la cinci ani, gratuit, un scaun cu rotile subvenționat de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS). Motivation România, în anul 2003, a devenit producător , dar și furnizor autorizat de echipamente medicale, pemitându-le să încheie multe contracte cu oficialitățile județene ale CNAS-ului. Odată ce cererea utilizatorului de scaun rulant a fost aprobată de CNAS, acesta trebuie să contacteze direct Motivation pentru a obține produsul.
Un foarte mare ajutor oamenilor cu dizabilități este dat de rețeaua de kinetoterapie și tehnicieni pregătiți special pentru această cauză. Ei evaluează nevoile fiecăruia în parte găsind soluția cea mai bună. Motivation România primește plăți, bineînteles, din partea CNAS-ului sub forma rambursărilor. Serviciile pentru care CNAS plătește sunt: serviciile de consultanță, tipografie (Motivation2Print), atelierul de grădinărit și serviciile fizioterapeutice și recuperare medicală.
De la începutul anului 2007, Motivation a oferit serviciile de consultanță potențialilor angajatori, ai persoanelor cu dizabilități. În momentul de față fundația oferă aceste servicii de consultanță în cadrul organizației ale societății civile fiind subcontractor în proiecte FSE.
Motivation2Print este condusă de Motivation. Această tipografie are clienți din comunitatea locală și din București. Ea se adresează persoanelor fizice, instituțiilor publice, organizațiilor și firmelor cu nevoi variate de tipărire (exemple: cărți de vizită, broșuri). Activitatea a început pe baza prevederilor Legii 448/2006 privind drepturile persoanelor cu dizabilități din România. Ea oferă stimulente, iar firmele sunt încurajate să achiziționeze produse de la organizațiile ce au personal de minim 30 % cu probleme/dizabilități. Aceste organizații sunt cunoscute ca fiind unități protejate, ele reprezentând alternativa de a angaja persoane cu dizabilități în mediile profesionale obișnuite. Tipografia se bucură de succes, aceasta generând un profit destul de important pentru Motivation România, mai ales că echipamentul reduce propriile costuri de tipărire din cadrul organizației Motivation.
S-a deschis și atelierul de grădinărit, ce frunizează produse de seră și servicii de grădinărit. Acest program este special pentru persoanele cu dizabilități intelectuale. Activitatea intră sub incidența prevederilor menționate anterior, ea încurajând companiile să achiziționeze produsele din cadrul unităților protejate.
Unitatea ambulatorie de recuperare medicală și kinetoterapie pentru persoanele cu dizabilități din capitală și județul Ilfov este foarte apreciat. Pacienții sunt de regulă cei cu tulburări vasculare. Unitatea are anual o creștere a pacienților.
Demararea întreprinderii sociale de scaune rulante a început ca răspuns a unor insuficiențe ale pieții românești. Ele nu răspundeau cerințelor și nevoilor utilizatorilor de a avea o viață activă și independentă. Scaunele erau extrem de scumpe și inadecvate. Erau importate la mâna a doua, invadând țara după Revoluția din 1989. S-a sesizat necesitatea clară de a remedia insuficiența de pe piață, Motivation oferind după anul 1993 scaune rulante de calitate, personalizate.
Deși producția a existat încă de la deschiderea organizației, s-a dezvoltat ca întreprinere socială în anul 2003. Înainte de 2003 producția era finanțată 100% din donații, scaunele fiind oferite gratuit persoanelor cu dizabilități. Dacă Motivation România nu evolua într-o întreprindere socială, scaunele se puteau produce doar finanțate prin grant-uri sigure. Modelul întradevar avea un scop valoros (de a distribui numai gratuit) dar mijloacele financiare erau mult mai mici și totodată numarul de scaune pe care le putea produce.
După Revoluția din anul 1989 piață era dominată de ROMAHANDICAP ca fiind singura organizație din țară cu autorizație de rambursare din partea CNAS pentru acest fel de echipament/scaun destinat persoanelor cu dizabilități. Acest status a împiedicat apariția pe piață a concurenței. O alternativă bine primită de utilizatori pe care Motivation România a oferit-o încă de la început, din anul 1993, a fost strângerea de fonduri de la donatori, plus, și donarea de către utilizatori a scaunelor rulante vechi.
Noile legi pentru liberalizarea pieței din 2001, a permis game largi de producători de echipamente pentru mobilitate, ele fiind destinate persoanelor cu dizabilități. Guvernul a adoptat noile legi prin care se permitea atelierelor protejate să obțină fonduri de la CNAS, condiția fiind, ca atelierele să fie creditate și înregistrate ca și societăți comerciale separate, unde, întreprinderile sociale, mediul legislativ devenind mul mai favorabil.
Conducerea organizației Motivation a văzut ca pe o oportunitate creditarea CNAS, pentru că ajuta la o creștere sustenabilă a activităților de producție a scaunelor rulante, aceasta fiind făcută prin accesarea mult mai multor fonduri (de la CNAS) și prin creșterea utilizatorilor. Producția s-a înregistrat legal la sfârșitul anului 2001, în decembrie, sub numele unei societăți comerciale separate Motivation SRL, ce funcționează ca o firmă cu o răspundere limitată. Aceasta a fost acreditată ca și atelierele protejate ulterior, în anul 2003. Societatea a primit un grant de trei ani din partea United States Agency for International Development în anul 2009, asta pentru a își consolida întreprinderea.
Prin grant, organizația și-a permis să construiască un centru mult mai adecvat de producere, prescripție, distribuire și formare, numit Centrul Regional de Producția de Scaune Rulante și Instruire. Astfel s-a ajuns la o creștere a capacității de producție lunară de la 20 la 60 de scaune, centrul oferind și facilități de stocare în sine, asta fiind o mare problemă în trecut. Standardul de calitate s-a îmbunătățit prin formarea unui nou flux de muncă privind producția.
Un alt pas de dezvoltare a fost in 2008 când Motivation a decis să regândească producția prin centrul deschis în 2004 în privința adaptării scaunelor rulante importate, spre deosebire, de producerea lor de la zero, așadar organizația nu a mai produs în masă, ci mai degrabă a produs personalizat pentru a satisface utilizatorii cât mai mult posibil. Motivation a întâmpinat probleme cu lichiditățile, dat fiind faptul că rambursarea de la CNAS durează între șase și noua luni, prin urmare sa găsit o modalitate de creștere a eficieței și totodată reducerea costurilor. Importând și adaptând scaunele, organizația a reusit în primul rând să reducă costurile(costurile de producție a scaunelor erau foarte mari).
3.5. Managementul organizației
Administrarea diverselor întreprinderi sociale se face prin filiala sa comercială Motivation SRL. Crearea SRL-ului a fost necesară pentru obținerea acredității CNAS-ului. SRL-ul ajută și la menținerea transparenței financiare și chiar mai mare în raport cu activitățile non-profit și cele din cadrul întreprinderilor. Înainte de SRL, activitățile non-profit și întreprinderile operau greu deoarece opăreau multe provocări, mai ales în privința rambursării TVA-ului. Se depindea de autoritățile fiscale, care puneau de fiecare dată la îndoială nivelul de rambursare eligibilă. Alte două beneficii suplimentare prin SRL. O companie comercială separată poate beneficia mai bine de noile posibilități de afacere, ia putând să se dezvolte independent de activitatea non-profit în sine. Prin dezvoltare, se aduce beneficii și organizației Motivation România, asta prin venitul pe care SRL-ul îl poate furniza și să nu uităm și locurile de muncă create pentru beneficiari. Al doilea beneficiu constă în înființarea unei companii separate, ce reduce necesitatea conducerii Motivation România de a supraveghea activ întreprinderile sociale, având mai mult timp de focalizarea asupra activităților non-profit.
Motivation SRL este supervizat de un comitet de conducere format din patru persoane: directorul general Motivation România, Directorul executiv Motivation România, directorul executiv Motivation SRL și directorul de marketing Motivation SRL. Directorul executiv Motivation SRL este cel ce supervizează totalitatea activităților din cadrul întreprinderii. O parte din profitul generat este reinvestit în operatiunea întreprinderii în sine, iar cealaltă parte este transferată direct Fundației Motivațion România. Banii sunt folosiți pentru finanțarea activităților din programele non-profit. Aceste fonduri acoperă cheltuielile administrative și cele pentru fezvoltarea fundației.
Prin Consiliul Internațional de Supervizare înființat de Motivation în anul 2008 s-a format un parteneriat cu Show Trust, aceasta fiind o organizație caritabilă din Marea Britanie ce strijină persoanele cu dizabilități în cadrul formării și plasării profesionale pentru o viată independentă. Acest parteneriat a furnizat resurse necesare creșterii și dezvoltării activității intreprinse de Motivation.
Promovarea activităților se face prin aunțuri volante, broșuri, postere, a organizațiilor partenere, a centrelor de recuperare, a spitalelor, medicilor, a companiilor de asiguratori etc. Se participă la seminarii și târguri de afacei pentru producătorii de echipamente din acest domeniu, dar și prin alte multe evenimente publice unde se pot promova produsele în sine. Abordarea de marketing a organizației este una pro-activă. Se face instruirea de fizio-terapeuți, mai ales în privința de prescripție adecvată, personalizată și folosire corectă a scaunelor rulante. Un lucru foarte important este și modul în care echipamentul este adaptat nevoilor diverșilor utilizatori. De subliniat este că la nivelul competitorilor, nu se concurează în privința prețului, prin CNAS s-a stabilit un preț plafon pentru toate echipamentele pe care aceștia le rambursează, așadar, avantajul Motivation-ului constă în personalizarea scaunelor conform problemelor fiecărui utilizator.
3.6. Provocările apărute în cadrul întreprinderilor sociale
Sunt foarte multe provocări în ceea ce privește întreprinderile sociale. Deși produsul este unic și mult mai folositor beneficiarilor, comercializarea către noi clienți a fost dificilă. Medicii și utilizatorii sunt obișnuiți în România cu folosirea scaunelor rulante ortopedice tradiționale. Ei sunt reticenți în fața noutăților. Motivation România a ajutat la educarea medicilor și a utilizatorilor îm privința beneficiilor aduse de un scaun personalizat, mai ales în privința obținerii independenței.
O altă provocare a venit odată cu diversificarea produselor și serviciilor oferite de Motivation SRL. Nevoia de diversificare a venitului derivă din potentialul de profit limitat al producției de scaune rulante. Prin prețul plafon se împiedică creșterea prețului și totodată nu se poate reduce prețul pentru a nu compromite calitatea. Această situație a dus la regândirea producției de a nu face scaune de la zero, ci de a le importa și readapta pentru utilizatori. Pentru a crește nivelul de venit al auto-finanțării trebuia luată o decizie de a lansa noi produse și servicii. S-au evaluat situațiile și ideile conform nevoilor din România și s-au strâns într-un final fonduri pentru a demara noi afaceri.
3.7. Efectele rezultate din cadrul întreprinderii sociale
Performanța Motivation SRL din anul 2002 s-a imbunâtățit constant ea având în primul an vânzări de 22.158 de euro, dublându-se după doi ani și tot așa. În anul 2006 s-a triplat capacitatea lunară prin Centrul Regional de Producție de Scaune Rulante și Instruire care s-a extins, întreprinderea câștigând 154.587 euro și profitul de 12.600 euro. În cei patru ani vânzările au crescut cu 600 %, în 2009 având venit de 300.000 euro, iar la sfârșitul anului 2014 venituri de 400.000 euro.
Succesul este datorat în mare parte prin înființarea Motivation SRL care a reușit să obțină profit din al doilea an. Factorii reușitei în cei 13 ani de activitate a fost în primul rând cei 8 ani de experiență din trecut în producerea și donarea de scaune rulante, dar mai ales că întreprinderea operează pe o piață cu o cerere mare de echipamente de mobilitate. Deși are mult succes, Motivation SRL se confruntă cu dificultăți financiare relative la sistemul de plată cu care aceasta operează. Rambursările din partea CNAS pot dura până la 9 luni, după vânzarea scaunelor rulante. Așa apar probleme cu fluxul de numerar. Un lucru bun făcut în 2007 a fost acela când organizația a reușit să obțină împrumut cu dobâbdă 0 de la Fundația Mozaic, din SUA. Acest imprumut fiind pentru acoperirea costurilor materiale și îndeplinirea obiectivelor de producție pentru anul 2007.
3.8. Sustenabilitatea organizațională
Strategia de sustenabilitate a Fundației Motivation este pe termen lung și constă în păstrarea veniturilor de autofinanțare la nivel egal cu cel puțin 20% din bugetul total. Pentru a reuși acest lucru, s-au lansat noile activitați de auto-finanțare, asta pentru a asigura sprijinul financiar prin grant-uri acordate special pentru acest scop.
Motivation România s-a dovedit a fi capabilă de a își diversifica tipurile de venit generate de Motivation SRL. Prin plățile de la CNAS și a donațiilor, întreprinderea reușeste să vândă și servicii de consultanță pentru organizații și corporații, de regulă, clienții devenind tot mai responsabili și cu un răspuns mult mai prompt față de abordarea competitivă a Motivation și față de accentul pus pe calitate și rezultat final din punctul de vedere al utilizatorului.
Prin înptreprinderile sociale s-a putut accesa noi surse de finanțare mai ales împrumuturile de capital de lucru. Așteptările sunt mari în viitor și se dorește creșterea utilizării împrumuturilor în viitor, asta pentru că întreprinderea socială să se dezvolte mai rapid.
Atunci când organizația producea numai scaune rulante finanțate de donatori și fluxul de personal depindea bineînteles de finantarea proiectului, aceasta afecta numarul de scaune rulante fabricate. Întreprinderea socială a Fundației Motivation a ajutat la stabilirea personalului. Odată cu acreditarea atelierului și vânzările scaunelor prin CNAS, vânzările sunt mult mai predictibile și organizația se poate baza pe un nivel constant al personalului angajat (cei cu normă întreagă).
3.9. Avantajele și dezavantajele descoperite pe parcursul activității
Întreprinderea socială a crescut capacitatea Fundației Motivation de a își îndeplini misiunea în două moduri. Venitul generat, în primul rând, de întreprinderea socială sprijină foarte mult și constant programele non-profit (astfel ar fi foarte dificil de finanțat). Aceasta contribuie și la consolidarea impactului misiunii Motivation, deoarece angajează beneficiarii. Prin extinderea vânzărilor și demararea de noi afaceri, duce la crearea a noi locuri de muncă suplimentare pentru beneficiari. Întreprinderea socială comsolidează prin serviciile de consultanță, continuarea misiunii tot prin angajarea beneficiarilor în medii obișnuite și oferind totodată un numar mai mare de beneficiari.
S-a îmbunătățit și cultura organizațională, redând în plus o orientare către afaceri și competivitate, atât prin activitățile comerciale dar și a celor non-profit. Organizația, în prezent, este orientată mai mult pe clienti și feedback-ul acestora, folosindu-l pentru a își îmbunătăți permanent serviciile și produsele. Prin întreprinderea socială s-a ajuns la o relație mai bună a conducerii cu finanțatorii și cu potentialii parteneri pentru afaceri. A ajutat și la relațiile cu donatorii, Motivation fiind tot mai conștient de nevoia păstrării unei comunicări periodice, a informării proiectelor desfășurate cu privire la progresele și reușitele proiectelor desfășurate de aceasta. Organizația îi țin la curent cu noile dezvoltari organizaționale.
S-au adoptat intrumentele de planificare strategică ale întreprinderii sociale (analiza de tip PEST, SWOT) ea căutând feedback-ul permanent și dorind a dezvolta treptat planurile strategice multianuale.
Înteprinderea socială a reușit să aibă un efect pozitiv asupra conducerii, dar si a personalului. Separarea entităților, la nivel managerial, ce vizau profitul de cele non-profit, a dus la dezvoltarea unor criterii mult mai clare asupra resposabilității. Beneficiarii angajați au variante de alegere asupra locului de muncă și multe oportunități (exemplu: angajații atelierului de scaune sunt invitați să facă parte și din echipa de basket cu scaune rulante a Motivation România). Acest lucru se face pentru a motiva beneficiarii, mai ales că se oferă și stimulente în funcție de performanța întreprinderii.
Un dezavantaj al întreprinderii sociale este creșterea mare a numaăului de documente și proceduri birocratice, din cauza sistemului de plată prin ramburs a CNAS-ului.
Partenerii strategici a Fundației Motivation România sunt:
Mosaic, SUA,
Show Trust, Marea Britanie,
Fundația Vodafone România,
Fundația specială Olympics din România,
Motivation Charitable Trust.
3.10. Programul de integrare pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități
Acest program are în vedere pregătirea persoanelor cu dizabilitâți pe piața muncii și identificarea de locuri de muncă. Programul a apărut din nevoia de a oferi persoanelor cu toate tipurile de dizabilități sprijin necesar pentru parcurgerea ultimului pas din drumul spre o integrare socială completă, aceea fiind de dobândirea unei slujbe.
Prin recuperarea activă, tabere, seminarii și stagii de dezvoltare a abilităților de viață independentă, Motivation România a reușit să acumuleze experiență. În România doar 12% dintre persoanele cu dizabilități, ce au vârsta și capacitatea de a muncii, au un loc de muncă. Locațiile unde au loc programul este în cadrul Centrelor Regionale Motivation: București-Ilfov, Oradea (regiunea NV), Piatra Neamț (regiunea NE), Drobeta Turnu Severin (regiunea SV).
Modalitățile de lucru sunt prin oferirea de servicii persoanelor cu dizabilități, prin oferirea de servicii angajatorilor (managerilor), prin cercetări sociologice, prin seminarii susținute pentru a promova integrarea poersoanelor cu dizabilități pe piața muncii, conferințe de presă, colaborarea cu Special Olympics România, prin evenimentele organizate special de recrutare de persoane cu dizabilități, târgurile de locuri de muncă dedicate persoanelor cu diabilități.
Serviciile oferite persoanelor cu dizabilități sunt:
Consilierea în vedea cautării unui loc de muncă;
Scrierea scrisorii de intenție, a CV-ului;
Consilierea în vederea identificării abilităților personale și pentru creșterea încrederii în sine;
Identificarea slujbelor cât mai compatibile cu aspirațiile, calitățile și pregătirea fiecărei persoane;
Pregătirea pentru interviul cu angajatorul;
Medierea angajării;
Sprijin oferit în perioada angajării și după angajare.
Serviciile oferite angajatorilor sunt:
Sprijin în identificarea posturilor potrivite a persoanelor cu dizabilități;
Recrutarea de candidati cu dizabilități;
Asistență pentru accesibilizarea locului de muncă;
Programe de trainig (cele de informare în cadrul firmei);
Asistență pe perioada angajării și post angajării.
Realizările anului 2014:
Aproximativ 1600 de scaune rulante adaptate nevoilor fizice și funcționale ale fiecărui utilizator;
228 de specialiști și studenți din domeniul medical au învățat principiile corecte de furnizare a scaunelor rulante;
Aproximativ 350 de sportivi în scaun rulant implicați în activități sportive;
Aproximativ 1000 de echipamente de mobilitate personalizate, donate cu sprijinul Fundației Vodafone România și a altor persoane;
Aproximativ 400 de copii cu diverse dizabilități locomotorii pot face parte întradevăr din comunitate cu ajutorul scaunelor runlante corespunzătoare;
170 de utilizatori au invațat să creadă în forțele proprii, să trăiască mai independent și să se mențină sănătoși;
Aproxmimativ 100 de membrii ai familiei sau insoțitori au invățat să sprijine eforturile de viață independentă a persoanelor cu dizabilități;
5 grupuri de suport regionale (Timiș, Prahova, Neamț, Sibiu, Ilfov) au oferit ocazia împărtășirii realizărilor pentru depășirea dificultăților cu care se confruntă persoanele în scaun rulant;
40 de evenimente sportive pentru persoanele în scaun rulant organizate;
Aproximativ 200 de persoane în scaun rulant la prima participare într-un program sportiv adaptat;
7 noi antrenori de baschet în scaun rulant, instruiti de către Federația Internațională de Baschet în Scaun Rulant;
6 noi antrenori de tenis în scaun rulant instruiti de către Federația Internațională de Tenis;
30 de copii și tineri cu dizabilități continuă să primească dragoste și îngrijirea de care au nevoie în casele Motivation;
9 copii și tineri cu dizabilități, aflați în grija Fundației Matovation sunt acum capabili să își exprime nevoile, dorințele, sentimentele prin metoda PECS;
6 spectacole de teatru susținute de copii și tineri din cadrul fundației;
Triplarea numărului de pacienți în raport cu anul 2012, a Clinicii Motivațion pentru tratarea afecțiunii. (în medie 35 de pacienți pe lună au beneficiat de servicii medicale gratuite, decontate de CNAS);
Aproximativ 300 de instituții de interes public evaluate și adăugate pe Harta Accesibilității;
Aproximativ 1200 de locuințe ale persoanelor în scaun rulant evaluate din perspectiva accesibilității;
10 echipe regionale Motivation formate din arhitecti și utilizatori de scaun rulant realizează evaluatea spațiilor și oferă consultanță pentru adaptarea clădirilor la standardele legale în vigoare;
Donații în valoare de 900 000 lei ce au ajutat să ofera aproximativ 1100 de scaune rulante și echipamente de mobilitate,persoanelor cu dizabilități din întreaga țară.
Campania 2%pentru Mativațion = 100% pentru viață independentă ( campania ruleaza și în anul 2015);
Aproximativ 1000 de scaune rulante decontate de Casele Județene de Asigurări de Sănătate;
85 de tricicluri decontate prin CJAS;
130 de vehicule adaptate pentru a răspunde nevoilor persoanelor cu dizabilități.
CAPITOLUL 4. CONCLUZIILE PRIVIND IMPORTANȚA ANTREPRENORIATULUI ÎN ECONOMIA SOCIALĂ EUROPEANĂ.
Societatea actuală trece printr-o perioadă economică caracterizată de multe turbulențe din cele mai drastice. În aceste condiții, este bine să apelăm la doctrina creștină care o găsim în zilele noastre, nu numai în biserici și acte de caritate, ci și în comportamentul economic prin intermediul economiei sociale, respectiv a întreprinderilor sociale. Pentru a dărui, pentru a face un om fericit, pentru a ajuta la adăpostirea săracilor și a găsi de lucru persoanelor cu nevoi majore este nevoie de puțină compasiune și presupune dăruire, inteligență, cooperare, încredere etc. Aceste calități le regăsim în antreprenoriatul social. Astfel spus, acest antreprenoriat poate însemna aproape orice, de la fondatorul unei asociații non-profit, până la persoane ce inițiază o afacere și în același timp își asumă și o responsabilitate socială în modul de abordare și cel de operare în cadrul întreprinderii. Acest concept „nou” de abordare ține de diminuarea granițelor dinpre sectorul business și cel social. Pe lângă aceste organizații non-profit, antreprenoriatul social include o multitudine de activități ce au ca scop obținerea de profit (bănci pentru dezvoltarea comunității, organizații ce leagă elemente specifice sectorului business cu cel non-profit – adăposturi sociale ce desfășoară, contra cost, activități de recalificare prin inovare și valorificare de oportunități noi, beneficiul primordial fiind cel în detrimentul societății și nu cel propriu). Acest antreprenoriat social este un pas important spre echitatea socială și dezvoltarea durabilă pe întregul glob, iar contribuabilii sperând la eradicarea sărăciei la nivel global, iar acest scop este ajutat prin antreprenoriatul social. Acesta are în vedere obținerea de profit în folosul unui grup social defavorizat (principiul de bază al antrepronoriatului social), implementarea de activități economice etice, durabile pentru a crea locuri de muncă pentru persoane defavorizate, pentru dezvoltarea socială locală etc.
Pentru a evidenția misiunea antreprenoriatului social, a dezvoltării societății și progresului economic beneficiile care trebuiesc generate de comunități prin actiuni, sunt creșterea numărului de persoane angajate, inovație și crearea de noi bunuri și servicii pentru nevoile sociale ce nu sunt adresate de societate, crearea capitalului social pentru a veni în întâmpinarea dezvoltării sociale și economiei durabile, promovarea echității sociale prin adresarea necesității persoanelor dezavantajate. Antreprenoriatul social servește îndeplinirii obiectivelor economiei sociale și rolul principal este de a descoperi ce nu funcționează în sectorul guvernamental sau de afaceri și rezolvarea problemelor. Asta se face prin schimbarea sistemului, diseminarea soluției, determinarea societăților în a identifica și a urma noi căi de acțiune pentru a educa și sprijini comunitatea.
Antreprenorii sociali reformează și revoluționează mediul în care trăiesc având o misiune socială. Ei caută să facă schimbări sistematice și îmbunătățiri sustenabile, fiind concentrați asupra adevăratelor cauze ale problemelor sociale, activitatea lor fiind , de a trata simptomele.
Economia socială este forma de economie ce are pus în centrul viziunii acesteia, individul uman cu nevoi și limite, unde se admite eșecul statului în procesul de redistribuire a resurselor financiare proprii și unde se admite eșecul pieței în actul de alocare eficientă a bunurilor economice. Economia socială se bazează pe principiul solidarității și a implicării individuale în procesul cetățeniei active, dar și a comunității societale și în gestionarea difunționalității din interioul ei.
Economia socială nu este o noutate, ci o continuare firească a unui sector manufacturiei puternic dezvoltat în secolul trecut. La momentul actual, nevoia de dezvoltare a economiei sociale este complexă.
Prin antreprenoriatul social se deschide noi posibilități de dezvoltare la nivel local, unde comunitățile își croiesc singure propria strategie de dezvoltare, aceastea fiind bazate pe resurse proprii și pe identificarea nevoilor membrilor comunității. A face economie socială și antreprenoriat social la scară mică, constituie exemple de bune proactici pentru alte comunități, acestea fără a fi implementate în mod necesar la o scară macroeconomică, dar prin economia socială se identifică nevoile și lipsurile fiecărei persoane în parte, ei găsindu-si rezolvarea prin implicarea comunității și identificării soluțiilor. Prin acestea se definește antreprenoriatul social, acesta fiind ideea de a face bine sieși ,dar și a întregii comunități, este de a aduce destinul propriu la dispoziția celorlalți nu pentru distribuire ci pentru a exemplifica actul de implicare și creație a unui gen de activitate ce generează bunăstare oamenilor din jur fără o justificare anume.
În ceea ce privește Motivation România, acesta s-a dezvoltat treptat, de la activitatea socială non-profit la cea comercială ce adaptează și vinde scaune rulante și alte echipamente destinate mobilității persoanelor cu dizabilități. Succesul poate fi atribuit abilității sale de a beneficia de diversele modificări din mediul legislativ din România și de cunoștințele necesare de a transforma în oportunități de afacere, mai ales prin angajarea beneficiarilor în întreprinderea socială. Aceasta a fost o schimbare crucială pentru asigurarea nevoilor reale ale clienților cu dizabilități și cea de dezvoltare a produselor de înaltă calitate. În urma succesului întreprinderii sociale cu scaunele rulante, Motivation a identificat și lansat noi întreprinderi sociale, cum ar fi tipografia, serciviile de consultanță pentru angajatorii persoanelor cu dizabilități, a serviciilor ambulatorii de fizioterapie și recuperare medicală, acestea fiind stâns legate de misiunea principală a organizației. Totuși, Motivation România consideră că progresul ar fi fost unul mai rapid și mult mai eficient dacă ar fi deținut mai multe abilități de afaceri ce ar fi putut contribui la o planificare eficientă, deoarece în expertiza privind planificarea afacerilor, ar fi ajutat la demararea și gestionarea unei rețele mai eficiente de distribuție în întreaga țară, ceea ce ducea la un marketing mai bun al produselor și al stabilizării sistemului de urmărire a progresului într-un mod regulat.
În urma experienței sale privind întreprinderile sociale, Motivation România a identificat unele elemente drept cheia succesului în pregătirea pentru întreprinderile sociale. Un element important este planificarea atentă a afacerii și solicitarea de sfaturi permanente din partea organizațiilor și indivizilor cu expertize în afaceri, dar și prin implicarea membrilor și beneficiarilor non-profit în întreprinderea socială și solicitarea părerii acestora privind promovarea activităților. Un alt element important este asigurarea transparenței între operațiunile non-profit și cele comerciale, prin implicarea partenerilor de afaceri și a celor non-profit în dezvoltarea întreprinderilor sociale.
BIBLIOGRAFIE
– Peter Druker – Innovation and entreprenuership, carte în format electronic,
– Locul și Rolul Organizațiilor Non-Guvernamentale pe Piața De Servicii Sociale din România, Fundația Pentru Dezvoltarea Societății Civile – Mai 2007,
– Economia Socială în UE, CIRIEC, 2007
– Asociația Europa pentru Dezvoltare Umană,
– Analiza de bune practici la nivelul UR în privința politicilor de economie socială, august 2011 realizată în proiectul REIS, Asociația Europa pentru Dezvoltare Umană,
– Manual de formare, realizat în cadrul proiectului Economie Socială – model inovator pentru promovarea incluziunii active a persoanelor defavorizate, mai 2011
– Raport de cercetare aflat la baza documentului de poziție privind incluziunea persoanelor cu dizabilități prin structuri de economie socială, realizată în cadrul proiectului Alianța pentru dezvoltarea economiei sociale, EditorFundațiaAlături de Voi, iulie 2011,
– Barea, J. și Monzon, J.L. (2006) Manual for Drawing Up the Satellite Accounts of Companies in the Social Economy: Co-operatives and Mutual Societies, CIRIEC,
– Ciumăgeanu, M. (coord.) (2010) Politici de ocupare pentru persoane cu dizabilități, rezultate, direcții, recomandări – Cercetare cantitativă și calitativă privind situația integrării pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități, proiect „Incluziunea persoanelor cu dizabilități pe piața muncii”, POSDRU/15/6.2/S/6, implementat de Agenția de Monitorizare a Presei împreună cu Fundația Motivation, Centrul din România pentru Psihiatrie Comunitară, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Asezământul Cultural Academia Cațavencu,
– Comisia Europeană (2009-2010) Flash Eurobarometer. Monitoring the social impact of the crisis: public perceptions in the European Union. Analytical Report. Wave 1-5, The Gallup Organization,
– Comisia Europeană (2010) O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă: o contribuție europeană la ocuparea integrală a forței de muncă,
– Comisia Europeană (2010) EUROPA 2020 O strategie pentru creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii,
– Constantinescu, Ș., (coord.) (2011) Atlasul Economiei Sociale, proiect POSDRU „PROMETEUS – Promovarea economiei sociale în România prin cercetare, educație și formare profesională la standarde europene” implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile în parteneriat cu Institutul de Cercetare a Calității Vieții, Universitatea București – Facultatea de Sociologie, European Research Institute on Cooperatives and Social Enterprises, Italia (EURICSE) și Centrul Național de Pregătire în Statistică,
– Map of European and National Social Economy Institutions and Organisations
Adrese internet
http://www.economiesociala.net/
http://www.ies.org.ro/
http://insse.ro/
http://eurostat.eu/
http://www.cdi.coop/icaprinciples.html
http://www.economiesociala.anr.gov.ro/
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Importanta Antreprenoriatului In Economia Europeana Sociala (ID: 121548)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.