Implicatiile Stilului DE Comunicare Asupra Insertiei Sociale LA Preadolescentii Deficienti Mintali

IMPLICAȚIILE STILULUI DE COMUNICARE ASUPRA INSERȚIEI SOCIALE LA PREADOLESCENȚII DEFICIENȚI MINTALI

INTRODUCERE

Cercetarea realizată în cadrul lucrării cu titlul “ IMPLICAȚIILE STILULUI DE COMUNICA ASUPRA INSERȚIEI SOCIALE LA PREADOLESCENȚII CU DEBILITATE MINTALĂ.” a fost una exploratorie-constatativă, motiv pentru care utilizarea instrumentelor psihologice s-a realizat în scop pur științific, nu într-un scop comercial și fără a avea beneficii în acest sens, supunându-se legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, precum și legii nr. 285/2004 pentru modificarea și completarea legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe.

Această lucrare a fost realizată folosindu-se diferite surse de informare, cărți și lucrări de specialitate, reviste de specialitate, tratate,precum și site-uri cu informații specifice subiectului lucrării.

Cercetarea s-a realizat cu ajutorul testelor, aplicate pe un eșantion de 38 de subiecți, încadrați la categoria preadolescenți cu debilitate mintală conform vârstei școlare.

În cadrul acestei lucrări s-a urmărit descoperirea implicațiilor stilului de comunicare asupra inserției sociale la preadolescenții debili prin metoda cercetării științifice și a documentării asupra literaturii de specialitate.

În prima parte s-au definit inserția socială, cu factorii socializării și comunicarea socială; apoi personalitatea deficientului mintal cu delimitările conceptuale, criterii, trăsături de specificitate, definiții și modele de analiză a personalității deficientului mintal;

În a doua parte au fost amintite metodologia cercetării, unde au fost evidențiate scopul și obiectivele cercetării, ipotezele; etapele acesteia, eșantionul cercetării, metodele de cercetare și chestionarele folosite, observații despre cercetare și utilizarea instrumentelor de analiză statistică; dificultățile întâlnite în cadrul cercetării; iar în următorul capitol s-au analizat și interpretat datele rezultate după prelucrarea în programul de statistică, urmat de concluzii și recomandări.

În ultima parte se regăsesc bibliografia folosită și anexele aferente: testele utilizate și prelucrarea datelor cu ajutorul programului de analiză statistică.

Scopul acestei lucrări a fost acela de a demonstra strânsa legătură între comunicare și personalitate pe de-o parte și integrarea socială pe de altă parte.

REZUMAT

Cercetarea realizată în cadrul lucrării cu titlul “ IMPLICAȚIILE STILULUI DE COMUNICA ASUPRA INSERȚIEI SOCIALE LA PREADOLESCENȚII CU DEBILITATE MINTALĂ.” a fost una exploratorie-constatativă, motiv pentru care utilizarea instrumentelor psihologice s-a realizat în scop pur științific, nu într-un scop comercial și fără a avea beneficii în acest sens, supunându-se legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, precum și legii nr. 285/2004 pentru modificarea și completarea legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe.

Această lucrare a fost realizată folosindu-se diferite surse de informare, cărți și lucrări de specialitate, reviste de specialitate, tratate,precum și site-uri cu informații specifice subiectului lucrării.

Cercetarea s-a realizat cu ajutorul testelor, aplicate pe un eșantion de 37 de subiecți, încadrați la categoria preadolescenți cu debilitate mintală conform vârstei școlare.

În cadrul acestei lucrări s-a urmărit descoperirea implicațiilor stilului de comunicare asupra inserției sociale la preadolescenții debili prin metoda cercetării științifice și a documentării asupra literaturii de specialitate.

În prima parte s-au definit inserția socială, cu factorii socializării și comunicarea socială; apoi personalitatea deficientului mintal cu delimitările conceptuale, criterii, trăsături de specificitate, definiții și modele de analiză a personalității deficientului mintal;

În a doua parte au fost amintite metodologia cercetării, unde au fost evidențiate scopul și obiectivele cercetării; etapele acesteia, eșantionul cercetării, metodele de cercetare și chestionarele folosite, observații despre cercetare și utilizarea instrumentelor de analiză statistică; dificultățile întâlnite în cadrul cercetării; iar în următorul capitol s-au analizat și interpretat datele rezultate după prelucrarea în programul de statistică, urmat de concluzii și recomandări.

În ultima parte se regăsesc bibliografia folosită și anexele aferente: testele utilizate și prelucrarea datelor cu ajutorul programului de analiză statistică.

SUMMARY

This work has been accomplished by using different sources of information, books, and tradition, journals, treates , as well as websites with specific information.

Research was carried out using tests, applied on a sample of 37 subjects, employed in the category preadolescents with mental deficiency in accordance with school age.

In the context of this work the aim was of discovering implications of communication on social inclusion to preadolescents with mintal deficiency by the method scientific research and documentation on literature on the subject.

In the first part we defined social inclusion, with the factors socialising and social communication; then deficient personality with conceptual demarcations, criteria, characteristics of specific character, definitions and models for the analysis of the personality deficiof the mintal deficient; 

In the second part we mentioned the methodology of research, where there have been highlighted the purpose and research objectives for this paper; step, the sample of research, methods of research and the questionnaires used, observations on research and use of instruments of statistical analysis; difficulties encountered in the research; and in the following section were analyzed and interpreted data resulting after processing by the statistical program, followed by conclusions and recommendations.

In the last part to be found bibliographic references used and the Annexs thereto: The tests used and processing of the data using the statistical analysis program.

LISTA TABELELOR ȘI FIGURILOR

Tabel 1- Structura lotului în raport de sex…………………………….25

Fig. 1- Structura lotului în raport de sex………………………………25

Tabel 2 Structura lotului în raport de vârstă……………………………26

Figura 2 Structura lotului în raport de vârstă…………………………..26

Tabel 3 Structura lotului în raport de QI……………………………….27

Fig. 3 Structura lotului în raport de QI…………………………………27

Tabel 4 Tipuri de stil de comunicare……………………………………32

Fig.4 Distribuția stilurilor de comunicare………………………………33

Tabel 5 Evaluarea răspunsurilor componentelor emoționalității……….35

Fig.5 Evaluarea răspunsurilor componentelor emoționalității………….36

Tabel 6 Axe ale coeficientului emoțional………………………………37

Fig. 6 Dimensiunile coeficientului emoțional…………………………..37

Tabel 7 Evaluarea deciziilor cu caracter social………………………….38

Fig. 7 Luarea deciziilor cu caracter social………………………………39

CUPRINS

PARTEA I – ABORDARE TEORETICĂ

CAPITOLUL I SOCIALIZARE- INSERȚIE SOCIALĂ

1.1 DEFINIȚIA SOCIALIZĂRII

1.2 DEFINIREA AGENȚILOR SOCIALIZĂRII

1.3 COMUNICARE SOCIALĂ

1.3.1 DEFINIȚII

1.3.2 CARACTERISTICI GENERALE

CAPITOLUL II PERSONALITATEA DEFICIENTULUI MINTAL

2 DEFINIȚIE

2.1 DELIMITĂRI CONCEPTUALE

2.2 CRITERII

2.3 TRĂSĂTURI DE SPECIFICITATE

2.4 MODELE DE ANALIZĂ A PERSONALITĂȚII DEFICIENTULUI MINTAL

2.5 RELAȚIA DINTRE PERSONALITATE ȘI COMUNICARE LA COPILUL DEBIL MINTAL

PARTEA II-a CERCETARE EXPERIMENTALĂ

CAPITOLUL III METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1 NEVOIA DE INVESTIGARE A COMUNICĂRII SOCIALE PRIN PRISMA INSERȚIEI SOCIALE

3.2 ETAPELE CERCETĂRII

3.3 STRUCTURA LOTULUI DE CERCETARE

3.4 METODE DE CERCETARE

3.5 DIFICULTĂȚILE CERCETĂRII

CAPITOLUL IV ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

4.1 INVESTIGAREA STILULUI DE COMUNICARE

4.2 INVESTIGAREA CARACTERISTICILOR EMOȚIONALITĂȚII

4.3 INVESTIGAREA LUĂRII DECIZIILOR CU CARACTER SOCIAL

CAPITOLUL V CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

5.1 CONCLUZII

5.2 RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

CAPITOLUL I SOCIALIZAREA

1.1 DEFINIȚIA SOCIALIZĂRII

Definiție:

”Socializarea este procesul psihologic de transmitere, asimilare a atitudinilor, valorilor, conceptelor sau modelelor de comportare specifice unui grup sau unei comunități în vederea formării, adaptării și integrării sociale a unei persoane. În acest sens socializarea este un proces interactiv de comunicare, presupunând dublă considerare a dezvoltării individuale și a influențelor sociale, respectiv modul personal de receptare și interpretare a mesajelor sociale și dinamica variabilă a intensității și influențelor sociale” (Vlăsceanu, 1993)

”Socializarea se întâmplă în fiecare zi din viața unei persoane, nu este planificată și depinde de studiile, de identitatea, de natura realității persoanei și de cum se înțelege cu cei din jurul său. Educația, în contrast, este planificată, de obicei implică o organizare formală cu responsabilitatea de a furniza și controla procesul de studiu, și se concentrează asupra unor abilități și cunoștințe specifice.” (https://socializarea.wordpress.com/, fără an)

Evoluția umană poate fi privită din doua perspective, perspectiva biologică și perspectiva comportamentală, și le putem considera interdependente. Odată cu transformarea indivizilor din perspectiva biologică din primii ani de viață, către maturitate, iar apoi către bătrânețe, are loc simultan și transformarea psihologică și socială.

Societatea ca familie și societatea ca întreg participă activ la evoluția individului, asigurând tranziția individului de la o etapă la alta.

Termenul ”socializare” este un termen amplu, fiind definit de un cumul de relații și de comunicare complexă, multidimensional și pe tot parcursul vieții, între indivizi și agenții socializării, fapt care rezultă în pregătirea individului pentru viață.

Socializarea aduce membrii societății la un nivel specific de conformare, astfel caracterul previzibil și continuitatea societății sunt menținute.

Omul este ființă socială, de aceea are nevoie de socializare, și nu doar de simpla supraviețuire, pentru a-și hrăni nevoia de ceilalți.

Acest tip de comunicare este esențial supraviețuirii organismului, o data în ceea ce privește hrana și căldura, apoi în ceea ce privește prietenia, iubirea, acestea din urmă fiind necesare datorită slăbiciunilor noastre, pentru că prin acest schimb mutual de servicii, omul primește de la om ceea ce nu poate obține de unul singur.

În primii ani din viață această nevoie este mult mai evidențiată, deoarece nou-născutul are nevoie de ceilalți pentru a putea supraviețui, și mai ales de mama. În cazul în care copilul este privat de afecțiunea și interacțiunea necesare, se pot genera fenomene de involuție psihica, de multe ori ireversibile.

Există diverse tipuri de socializare și anume:

După factorii socializatori și vârsta la care are loc procesul

Socializarea primară, definită prin procesul de dobândire a unei persoane a informațiilor necesare vieții cotidiene, orientată de elemente ideale și este reprezentată de familie. Aceasta se desfășoară în perioada copilăriei timpurii, și este influențată de părinți, și conturează caracteristicile principale ale personalității individului.

Socializarea continuă, aceasta are loc pe tot parcursul vieții , în care individul dobândește noi experiențe și se axează pe elemente realiste.

Socializarea secundară are loc în școală, reglementata de normele relațiilor copilului cu egalii săi (colegi, rude, frați) și are caracteristici de instrumentalitate și neutralitate afectivă.

După modul de evaluare al societății:

Socializarea mai poate fi definită ca fiind fie pozitivă sau concordantă, respectând toate normele, valorile și regulile societății; fie negativă sau discordantă, nerespectând normele societății.

După modul de conștientizare al procesului:

Socializarea poate fi formală, suprapusă integral sistemului edusta la care are loc procesul

Socializarea primară, definită prin procesul de dobândire a unei persoane a informațiilor necesare vieții cotidiene, orientată de elemente ideale și este reprezentată de familie. Aceasta se desfășoară în perioada copilăriei timpurii, și este influențată de părinți, și conturează caracteristicile principale ale personalității individului.

Socializarea continuă, aceasta are loc pe tot parcursul vieții , în care individul dobândește noi experiențe și se axează pe elemente realiste.

Socializarea secundară are loc în școală, reglementata de normele relațiilor copilului cu egalii săi (colegi, rude, frați) și are caracteristici de instrumentalitate și neutralitate afectivă.

După modul de evaluare al societății:

Socializarea mai poate fi definită ca fiind fie pozitivă sau concordantă, respectând toate normele, valorile și regulile societății; fie negativă sau discordantă, nerespectând normele societății.

După modul de conștientizare al procesului:

Socializarea poate fi formală, suprapusă integral sistemului educațional, sau informală, cu atitudini, modele de comportare și valori asimilate în mediul personal.

În funcție de finalitatea urmărită:

Socializarea anticipatoare, reprezentată de integrarea într-un mediu organizațional nou.

Socializarea integrativă, cu configurarea caracteristicilor personale care facilitează integrarea într-un mediu organizațional dat.

1.2 DEFINIREA AGENȚILOR SOCIALIZĂRII

Agenții socializării:

Socializarea se realizează în funcție de agenți specifici, după cum urmează:

Familia, fiind agentul principal de socializare, intermediază societatea și individul. Aici socializarea diferă în funcție de încadrarea socio-profesională. Însă datorită evoluției informaticii, și folosirii internetului, familia a înregistrat un declin, individului lipsindu-i implicarea în societate.

Grupurile de egali – acestea reprezintă un factor de influență majoră în perioada adolescenței, iar socializarea are loc între persoane de aceeași vârstă, cu trăsături culturale sau subculturale comune, oferind individului șansa de a se simți independent față de familie.

Școala – ca agent de socializare oferă individului valori și informații.

Mass-media-agent de socializare cu capacitatea de a promova anumite modele de comportament, valori sau norme.

1.3 COMUNICARE SOCIALĂ

1.3.1 DEFINIȚII

” Fiecare individ este unic și are o experiență socializatoare , o personalitate unică deoarece sub presiunea agenților socializatori individul este liber să acționeze cum simte. Socializarea poate fi studiată din perspectiva societății sau din cea a individului. Din punctul de vedere al societății , socializarea este cea prin care individul își dezvoltă sentimentul de apartenență la un grup dar si cel de discernământ al valorilor, comportamentelor pe care dorește sa le adopte. Din perspectiva individului socializarea reprezintă transformarea treptată a individului , formarea personalității lui.

Prin dobândirea cunoștințelor , valorilor, atitudinilor prin intermediul socializării, individul devine parte activă în viața sociala , învață cum să acționeze împreună cu alții . Individul , societatea , socializarea sunt într-o relație de dependență deoarece '' fără socializare societatea nu ar supraviețui cum nici individul nu ar putea supraviețui în afara socializării''. Procesul de socializare este vital atât pentru individ cât și pentru societate „ întrucât face ființa umană aptă pentru societate.” (http://www.ukessays.co.uk/essays/architecture/socializarea.php#ixzz3YK0rUSAV, fără an)

1.3.2 CARACTERISTICI GENERALE

Individul are drepturi și obligații, are rost doar dacă interacționează cu societatea din care face parte. Acestuia îi sunt impuse încă de la naștere seturi de norme și reguli ce îi vor permite să se adapteze societății. Acestea îl vor forma ca ființă socială.

Produs al societății, individul învață comportamentul, cultura, deprinderi, reguli morale, toate necesare supraviețuirii în cadrul unui grup. Acesta asimilează informații și alte lucruri esențiale ca toleranța, loialitatea, solidaritatea, ș.a.m.d.

Socializarea are o contribuție importantă în crearea identității și personalității individului; fundamentate pe valori, conduite, cunoștințe achiziționate în cadrul unui grup, fără ca membrii grupului respectiv să realizeze că ei reprezintă o sursă de informație.

Datorită multitudinii rolurilor sociale pe care individul trebuie sa le joace de-a lungul vieții, acesta este nevoit să își schimbe conduitele și să își formeze o personalitate bazată atât pe trăsături comune, cât și pe particularități specifice și individuale.

Individul își formează imaginea de sine cu ajutorului grupului la care aderă. „ Imaginea pe care o au oamenii despre ei înșiși este în mică parte determinată de dimensiunile obiective ale personalității lor și în mare parte de „oglinda” pe care societatea , grupul , le-o oferă pentru a se privi . Această oglindă a eului servește ca sistem referențial pentru indivizi de-a lungul întregii lor vieți .” (Mihăilescu, 2003)

În procesul de socializare, omul poate avea un grad ridicat sau scăzut de auto-dezvăluire. Auto-dezvăluirea permite dezvoltarea încrederii și apropierea față de celălalt.

Orice individ, conștient sau nu, este nevoit sa joace diferite roluri în diferite momente pentru a se cunoaște pe sine sau pentru a-l cunoaște pe celălalt. Această teorie a pornit de la sensul etimologic al cuvântului „persoană” care înseamnă mască. Această mască este sinele nostru mai adevărat , sinele care am dori să fim. (Drăgan)

Într-un grup individul încearcă să se remarce prin cuvinte și semne fiind nevoit ca în timpul interacțiunii sa explice cât mai concis ce dorește , să se arate sigur și convins de ideile sale astfel el „ încearcă să sublinieze în chip teatral și să portretizeze fapte concludente ce ar putea altfel să rămână invizibile.” (Goffman, 2003)

Condițiile socializării în familie

Reușita sau nereușita socializării prin intermediul familiei sunt influențate de climatul afectiv, care dacă este echilibrat, asigură maturizarea intelectual-afectivă a copilului, iar lipsa echilibrului duce la dizarmonii.

Absența unuia dintre părinți afectează în mod negativ maturizării, deoarece părintele prezent își asumă sarcini cu valențe contradictorii, sau prezintă afecțiune excesivă față de copil.

Socializarea și educația

”Educația reprezintă procesul/ansamblele acțiunilor, succese sociale prin care se transmit valorile și comportamentele necesare integrării sociale.” (Bucheru, 2001)

Educația poate fi:

formală, are loc într-un cadru organizat, cu personal specializat, iar procesul de învățare are loc conform programei școlare.

informală, proces de învățare voluntară sau involuntară, prin intermediul familiei, prietenilor dar și a mass-media

non-formală, unde învățarea are loc într-un cadru formal, dar în afara sistemului educațional. Are loc în cadrul organizațiilor, cluburilor de tineret, etc.

Comunicarea socială

”Comunicarea socială (publică) reprezintă un transfer complex, multifazic și prin mai multe canale ale informațiilor între două entități – indivizi-grupuri sau grupuri/instituții – grupuri/instituții. Acestea își asumă simultan sau succesiv rolurile de emițători și receptori.” (https://socializarea.wordpress.com/, fără an)

Comunicarea este putere, iar cei ce învață să o utilizeze adecvat pot schimba modul în care privesc lumea și în care lumea îi privește. A comunica înseamnă mai mult decât a stăpâni cuvintele, iar absența intenției de comunicarea, nu o anulează pe aceasta.

Conceptul de ”comunicare” este tipul proxim al informării și reprezintă doar un scop al comunicării.

Comunicarea este un element fără de care existența umană nu ar fi aceeași, fundamentală bunei funcționări a societății. „ Trăim într-o lume în care volumul , diversitatea , viteza și libertatea de circulație a informației reprezintă indicatori de bază ai stadiului de dezvoltare a unei societăți” . (scribd, fără an)Rapiditatea cu care informația se propagă poate produce schimbări în mentalitatea omului . Accesul la informație poate schimba sensul gândirii umane așa cum s-a întâmplat în cazul apariției tiparului când „ au fost aduse la cunoștiința lumii întregi idei revoluționare despre originile vieții umane .” (Bucheru, 2001)

Cele mai importante scopuri ale comunicării sunt: ” de descoperire personală , descoperire a lumii externe; stabilirea relațiilor ; schimbarea atitudinilor și comportamentelor și cel de joc și de distracție” (Popa, 2006) Însa principalul scop al comunicării rămâne acela de cunoaștere , care poate fi atins prin comunicarea interpersonală . Comunicăm pentru „ a cunoaște lumea trecută , prezentul , viitorul , pentru a avea sentimentul că o putem stăpâni. ” (Popa, 2006)

Procesul de comunicare

Procesul de comunicare cuprinde o serie de elemente după cum urmează:

-factorii comunicării(emițător-receptor);

-situarea lor în context spațial, temporal sau social;

-canalul de transmitere a mesajului;

-codul și mesajul;

-repertoriile active ale emițător-receptorilor;

-elemente de bruiaj;

-feedback-ul

Clasificarea comunicării

Comunicarea poate fi clasificată în funcție de următoarele criterii:

Parteneri și poate fi intrapersonală, interpersonală, în grup sau publică

Statutul interlocutorilor și poate fi verticală sau orizontală

Codul folosit și poate fi verbală, paraverbală, nonverbală sau mixtă

Finalitatea actului de comunicare și poate fi instrumentală, accidentală sau subiectivă

Capacitatea autoreglării și poate fi lateralizată sau nelateralizată

Scopurile mesajului și poate fi referențială, operațională, afectivă, persuasivă, propagandistică sau publicitară.

Forme ale comunicării

Comunicarea are trei sisteme: verbale, para-verbale și non-verbale ce pot funcționa simultan sau se pot autonimiza.

-Comunicarea verbală este principalul mod de comunicare socială

-Comunicarea paraverbală reprezintă modul de pronunțare al cuvintelor, prin suprasegmentarea acestora (accent, debit verbal, intonație)

-Comunicarea nonverbală realizată prin paralimbaj, mișcarea corpului, tipologie, spațiu, timpul comunicării, atingerea, etc.

Comunicarea asigură coeziunea vieții sociale. Individul are nevoie de comunicare pentru a putea aparține culturii unei societăți. Aceasta constă în transmiterea sau/ și schimbul de informații și mesaje între persoane, în împărtășirea de decizii, judecăți și stări afective.

Capitolul II: Personalitatea deficientului mintal

2.1 Definiții:

”Această stare de anormalitate reprezintă o potențialitate restrânsă sau o oprire a dezvoltării cerebrale, în urma căreia persoana atinsă este incapabilă la maturitate să se adapteze la mediul său, la cerințele comunității, în așa fel încât să-și poată menține existența, fără supraveghere sau sprijin extern. (Verza Emil, 2011)

”Debilitatea mintală este prima zonă a insuficienței mintale-insuficiență relativă la exigențele societății, exigențe variabile de la o societate la alta, de la o vârstă la alta- insuficiență, a cărei factori determinanți sunt biologici (normali sau patologici) și cu efect ireversibil în stadiul actual al cunoștințelor” (F.E.Verza, 2002)

Conform E. A. Doll întârzierea mintală poate fi caracterizată ca o stare de subnormalitate mintală datorată unei opriri a dezvoltării, cu un caracter esențialmente incurabil, concretizată într-o stare de incompetență socială, vizibilă la maturitate.

În literatura de specialitate se operează cu concepte diferite, de la un autor la altul, în ceea ce privește denumirea tipurilor de handicap.

Marea categorie a handicapaților de intelect este denumită de termeni ca: insuficiență mintală, deficientă mintală, debilitate mintală, întârziere mintală, etc.

În cazul copiilor cu un coeficient de inteligență sub 70% , este necesară luarea unor măsuri speciale din punct de vedere educațional și al integrării sociale și profesionale.

Retardarea mintală poate fi clasificată astfel:

Retardare mintală ușoară-nivel QI de la 50-70

Retardare mintală moderată-nivel QI de la 35-40 până la 50-55

Retardare mintală severă-nivel QI de la 20-25 până la 35-40

Retardare mintală profundă- nivel QI sub 25 (Verza Emil, 2011)

2.2Etiologie

Specialiștii în domeniu au studiat această problema îndelung, ajungând la unanimitate în ceea ce privește caracterul complex și variat al deficienței de intelect. Factorii cauzali fundamentali ai acestei categorii de deficiențe sunt ereditatea, mediul și socializarea.

”Există un număr foarte mare de factori care pot influența evoluția normală a individului, dar aceștia depind de rezistența organismului, de zestrea sa ereditară, de perioada în care acționează, de forța și durata acțiunii lor.

Mulți dintre acești factori nocivi pot fi evitați în perioada de gestație a fătului și mai ales în ontogeneza timpurie.

În cadrul factorilor endogeni, cele mai des întâlnite sunt anomaliile cromozomiale. Consecința anomaliei cromozomiale este un dezechilibru genic care se soldează cu anomalii variate, cum ar fi: encefalopatia și malformațiile somatice. Prin dezechilibru genic, înțelegem un plus sau un minus, de material genetic. În cazul unui minus, este afectată viabilitatea oului.” (F.E.Verza, 2002)

Factorii exogeni se pot clasifica după cum urmează:

Factori prenatali, cum ar fi stresul mamei, șocurile psihice grave, radiații, diabet, boli infecțioase, intoxicații, etc.

Factori perinatali, cum ar fi sugrumarea cu cordonul ombilical

Factori postnatali, cum ar fi traumatisme cranio-cerebrale, alimentație deficitară, boli infecțioase, privarea afectivă, etc.

2.2.1 Trăsături de specificitate

Trăsăturile de specificitate sunt cele care diferențiază deficientul de normal. Acestea sunt următoarele:”

Caracterul restrâns al proximei dezvoltari (L.S. Vigotski – 1934).

Copilul deficient mintal prezintă o zonă a proximei dezvoltări limitată, restrânsă, lipsită de dinamism operațional și puțin eficientă sub aspectul achizițiilor posibile; el nu resimte nevoia de feed-back, participă mecanic – stereotip la actul învățării, nu solicită din proprie inițiativă ajutorul adultului și nu știe cum să folosească sprijinul care i se acordă.

„Vâscozitatea genetică” (B. Inhelder – 1963) Reprezintă incapacitatea deficienților mintali de a se desprinde rapid și definitiv, așa cum se întâmplă cu copilul normal, de stadiile precedente ale dezvoltării mintale, precum și încetinirea și chiar stagnarea acestei dezvoltări, înainte ca stadiile superioare să fi fost atinse.

Heterocronia dezvoltării (R. Zazzo –1960, 1969) Acești deficienți sunt nu numai întârziați în dezvoltarea lor, ci și dizarmonici în structura personalității; întârzierea în dezvoltare se manifesta inegal la nivelul diferitelor paliere.

Inerția patologică sau oligofrenică (A.R. Luria – 1960) Este un fenomen de distorsionare a dinamicii corticale, concretizat in rigiditatea reacțiilor adaptative și comportamentale și insuficienta lor adecvare la schimbările ce se produc in mediul înconjurător. (http://www.scrigroup.com/didactica-pedagogie/Deficienta-mintala-Trasaturi-d25547.php, fără an)

2.3 Personalitatea

”Personalitatea reprezintă totalitatea valorilor, scopurilor, trăirilor și efectelor pe care le provoacă în ansamblu, atât fizicul cât și intelectualul. Personalitatea face parte din conștient, alăturându-se curentului de existențialism, în cadrul căruia ființa umană învață și face concluzii în urma experienței personale, adică o experiență calitativă.” (wikipedia, fără an)

2.3.1 Personalitatea la preadolescentul debil

Personalitatea deficienților mentali poartă amprenta proceselor psihice și a caracteristicilor descrise anterior, predominând formele disarmonice, instabilitate, frică nejustificată, antipatie sau simpatie nemotivate, iritabilitate, crize de furie,labilitate afectivă ș.a. (Wikipedia, fără an)

Personalitatea este un sistem bio-psiho-socio-cultural. Aceasta, ca model general uman, este caracterizată prin următoarele:

Apartenența la specia umană;

Calitatea de ființă socială;

Calitatea de ființă conștientă;

Participare la cultură și orientarea după valori;

Potențialul creativității;

Personalitatea are un caracter unic și original. ( Verza E. 2011)

În cele ce urmează, vor fi prezentate caracteristicile personalității

deficienților, făcând diferențierea de normal.

Există patru tipologii ale personalității și anume:

Personalitate matură;

Personalitate imatură;

Personalitate armonică;

Personalitate dizarmonică;

Trăsăturile specifice personalității imature și dizarmonice sunt predominante la deficientul de intelect, de aceea se poate spune că personalitatea deficientului de intelect este imprevizibilă și având următoarele trăsături:

Fragilitate;

Rigiditate;

Dizarmonie;

Dizmaturație.

La deficientul de intelect există anumite trăsături generale ale personalității și anume:

Indiferență, mai ales de tip afectiv

Apatie

Inhibiție

Reacții psiho-comportamentale întârziate

Nivelul redus al sociabilității

Labilitate emoțională

Instabilitate psiho-comportamentală

Nivel crescut al excitabilității psihice

Negativism

Nivele diferite de agresivitate manifestă sau latentă

Există de asemenea mai multe tipuri de personalitate decompensată după cum urmează:

Personalitate imatură psihologic și psiho-social, cu o simplitate la nivelul proceselor psihice, nivel scăzut al corelației între trăsături și comportamente, predomină comportamentele situaționale, cu un nivel scăzut al capacităților adaptative.

Personalitatea decompensată, specifică deficienților, ce implică degradarea eu-lui, fapt ce afectează mai multe componente. (Rozorea, 2014/2015)

2.3.1.1 Temperament

Pentru a putea caracteriza personalitatea deficientului de intelect, este necesar să se prezinte diferitele tipuri temperamentale,

Datorită manifestărilor specifice la deficientul de intelect, portretele temperamentale ale acestora prezintă o serie de diminuări, accentuări sau suprimări ale unor însușiri.

Temperamentul coleric este mobil, puternic și neechilibrat și are ca atribute: neastâmpărat, agresiv, excitabil, schimbător. La deficient există și reacții inadecvate atât calitativ cât și cantitativ, fapt care împiedică adaptarea acestuia. Neastampărul tinde să se accentueze la deficient, datorită excitabilității nervoase crescute, însă doar la cei la care predomină excitația. La cei la care predomină inhibiția, este prezent un comportament torpid. Totodată agresivitatea se accentuează la deficientul de intelect, datorită frustrării afective a acestora și a contextului situațional de viață.

Temperamentul sangvinic -puternic, echilibrat și mobil. Persoanele sangvinice sunt comunicative, amuzante, spirituale, vesele și sociabile. Sociabilitatea este prezentă la deficientul sangvinic, însă mai puțin accentuată. Deficientul sangvinic poate fi de asemenea amuzant, însă fără a avea umor sau spiritualitate.

Temperamentul flegmatic -puternic, echilibrat, inert. La normal, este caracterizat prin lipsă de interes, pasivitate, fără inițiativă, calmitate. La deficient însă, în afară de pasivitate, caracteristică acestora, celelalte caracteristici sunt diminuate. Deficientul flegmatic este extrem de lent, cu o tendință de izolare accentuată.

Temperamentul melancolic –lipsit de energie, trist, anxios. Deficienții melancolici sunt lipsiți de încredere, apatici, anxioși. Nesociabilitatea este o trăsătură a melancolicilor care se accentuează la deficientul de intelect.

2.3.1.2 Aptitudinile

Aptitudinea reprezintă potențialul adaptativ al individului, cu ajutorul căruia face față solicitărilor externe și care îl ajută să își satisfacă stările de necesitate.

Se poate vorbi despre performanțe peste medie la deficient, însă nu și despre performanțe supramedii, atunci când aptitudinile elementare ale acestuia sunt implicate în procesul compensator-recuperator.

La deficienți putem întâlni aptitudini ca: memorare mecanică, înclinație către activitățile practice, de reproducere în special.

2.3.1.3 Caracterul

Ansamblu de atitudini, ce duce la un mod stabil de orientare și raportare la sine, semeni și la societate în ansamblu .

La deficientul de intelect este necesar să se vizeze anumite trăsături pozitive de caracter, care să ușureze integrarea socială a acestora.

Profilul caracterial este definit de acele particularități manifestate diferit la fiecare individ, și anume unitatea caracterului, originalitatea caracterului, statornicia, tăria și plasticitatea acestuia.

Pentru a echilibra personalitatea deficientul, se pot compensa inaptitudinile prin modelarea trăsăturilor pozitive de caracter, și trebuie învățat să mențină conduitele pozitive.

”Comportamentul este o oglindă în care toți își arată imaginea” …Goethe

2.4 Modele de analiză a personalității deficientului mintal

Pentru evaluarea personalității deficientului mintal se pot folosi o multitudine de teste, cum ar fi Testul arborelui (Rozorea A.)

Evaluarea funcțională a comportamentului utilizează trei strategii principale de informare și culegerea de date (Ryba, 2000). Acestea sunt:

Metode de informare – discuții cu subiectul care prezintă comportamentul problemă (dacă este posibil) și cu alte persoane semnificative care au contact direct și cunoștințe despre individul în cauză. Exemple: discuții, interviuri, ședințe despre caz, interviu de evaluare funcțională orientat înspre subiect, completarea de chestionare de comportament și inventare despre comportamentul problemă.

Observația directă – observarea subiectului în timpul rutinei zilnice. Exemple de observație directă pot include formularul de evaluare funcțională, eșantionarea duratei și a evenimentului, jurnalul profesorului, înregistrarea video și audio.

Analiza funcțională – culegerea de informații precise asupra anumitor variabile care pot fi asociate sau nu cu comportamentul vizat. Aceasta poate include un studiu asupra istoriei comportamentului problemă, analiza antecedentelor, analiza consecințelor, analiza ecologică, analiza mediatorilor și manipularea antecedentelor și consecințelor (scribd, fără an)

”Modul cel mai direct de a evalua în ce măsură un individ posedă o anumită trăsătură de personalitate este de a le cere celor ce îl cunosc să îl aprecieze în raport cu o scală de trăsături. (Atkinson, 2002)”

  Mulți psihologi susțin că oamenii nu pot fi împărțiți în tipuri cum ar fi cele 4 tipuri temperamentale. Ei susțin că personalitatea este formată dintr-un anumit număr de dimensiuni (trăsături). Oamenii se deosebesc din punctul de vedere al intensității dimensiunilor cât și al modului în care sunt grupate (ierarhizate). Astfel de trăsături sunt inteligența, creativitatea, agresivitatea, stabilitatea emoțională ș.a.m.d.

  G. Allport înțelege prin dimensiune sau trăsătură tendința de a reacționa asemănător în numeroase situații mai mult sau mai puțin asemănătoare.

Exemplu: daca la cineva agresivitatea este o dimensiune (trăsătură) dominantă, el va fi agresiv în familie, își va critica frecvent subalternii, se va certa cu vânzătoarea daca i se pare că nu e servit cum ar trebui etc.

Fiecare personalitate poate fi descrisă printr-un mare număr de dimensiuni. Dimensiunile nu au toate aceeași importanță; unele influențează mai puternic comportamentul, altele mai puțin. Dimensiunile care au rolul cel mai important in determinarea comportamentului se numesc  trăsături dominante. Fiecare om are una – două trăsături de acest fel. Oamenii mai au 5-10 trăsături centrale, care se exteriorizează în multe situații, și numeroase trăsături secundare, care se manifestă numai în cazuri deosebite.

  Psihologul R.B. Cattell a grupat noțiunile din lista lui Allport, a prelucrat dimensiunile obținute prin metoda analizei factoriale și a ajuns la concluzia că personalitatea poate fi descrisă cu ajutorul a 16 factori de personalitate. El a elaborat un chestionar cu care se poate realiza o descriere complexă a personalității.

H. Eysenck, utilizând de asemenea metoda analizei factoriale, a restrâns și mai mult numărul dimensiunilor. El, în urma cercetărilor realizate, a ajuns la concluzia că personalitatea poate fi descrisa cu ajutorul a două dimensiuni: extraversiunea – introversiunea și stabilitatea – instabilitatea emoțională sau neuroticismul.

Teoria Big Five Cercetarea personalității este îngreunată de lipsa unui consens privind dimensiunile sale fundamentale. În urma studierii unui mare număr de teorii factoriale, psihologii au observat că 5 dimensiuni pot fi regăsite în majoritatea acestor teorii. Acest model al personalității, care susține că acestea sunt trăsăturile esențiale, a fost numit Big Five (Marele Cinci). Cele 5 dimensiuni sunt (după Zlate, 1997, p. 240):

extraversia: tendința personalității de a se orienta spre exterior, de a fi sociabil, de a se implica in acțiune;

agreabilitatea: tendința de a fi amabil, prietenos in societate;

conștiinciozitatea se refera la modul in care își îndeplinește cineva sarcinile;

stabilitatea emoțională se refera la tendința de a fi calm sau neliniștit, labil emoțional;

cultura sau intelectul reprezintă nivelul de inteligență și creativitate. (rasfoiesc.com, fără an)

2.5 Relația dintre personalitate și comunicare la copilul debil mintal

Învățământul special are ca obiective fundamentale socializarea copilului și atingerea unui grad de autonomie și independență, și însușirea unei meserii pe care să o poată practica la maturitate.

Debilul mintal prezintă la integrarea în școală, o evoluție întârziată a limbajului față de copilul normal. Familia debilului are și ea un rol, deoarece de multe ori, prezintă și ea handicapuri mintale sau culturale, fapt ce nu stimulează îndeajuns verbalitatea copilului.

Pentru a putea dezvolta mai rapid limbajul și comunicarea la deficienți, este necesar să fie integrați în comunitate, să petreacă timp și alături de normali.

Comunicarea la debili însă, este de multe ori perturbată de tulburări de limbaj, care necesită tratament logopedic.

Legătura strânsă dintre comunicare și limbaj pe de-o parte, și descifrarea structurilor de personalitate și a specificului proceselor psihice individuale a fost subliniată de cercetători din toate domeniile conexe.

Debilul mintal poate atinge un nivel operațional corect și își poate însuși limbajul elementar în toate formele sale.

Pentru construirea unei personalități armonice la debili, este necesară stimularea gândirii copilului și a limbajului acestuia. (Popovici)

PARTEA II-a CERCETARE EXPERIMENTALĂ

CAPITOLUL III METODOLOGIA CERCETĂRII

Comunicarea socială a fost un obiect intens studiat în ultimii 5 ani, însă pe subiecții normali, fapt ce ne-a determinat să cercetăm această temă și la subiecții cu deficiență mintală. Comunicarea implică dezvoltarea de relații personale interumane, de dezvoltarea propriei persoane; de asemenea ajută la maturizarea individului și la integrarea acestuia în societate.

„Interacțiunea umană este o categorie fundamentală a psihologiei sociale, iar comunicarea interumană trebuie interpretata ca o expresie particulară a interacțiunii sociale. Interacțiunea umană a fost definită ca un proces de dependență activă, reciprocă și fundamentală între indivizi, membri ai unui grup social prin care actele unuia se răsfrâng asupra comportamentului celuilalt. Fiecare partener controlează (și chiar manipulează) o anumită parte a activității celuilalt. Altfel spus, interacțiunea trebuie înțeleasă ca influențarea unei persoane de către activitatea alteia.
Întreaga activitate umana se desfășoară într-un mediu social și astfel este ușor de înțeles cum se ajunge ca o persoana sa ia drept “obiect” al cunoașterii și acțiunilor ei altă persoană, care-i devine partener și interlocutor. Între aceste persoane se creează o suită de comportamente, ale căror secvențe se intercalează, se suprapun si se intercondiționează, ajungând-se la o unitate diadica.” (preferatele.com, fără an)

Fără comunicare socială și interacțiune umană, individul nu se poate dezvolta corespunzător și este incapabil de integrare în orice fel de societate. De aceea este fundamental pentru dezvoltarea indiviziilor cu deficiență mintală să le fie stimulate atât comunicarea socială, cât și laturile personalității implicate în comunicarea socială și interacțiunea umană.

Considerăm că este necesar ca acest subiect să fie mai intens investigat în domeniul psihopedagogiei speciale, pentru a contribui la integrarea socio-profesională a indivizilor cu deficiență mintală.

Cu ajutorul acestei lucrări am reușit să demonstrăm legătura dintre trăsăturile de personalitate ale deficientului mintal și stilul de comunicare al acestora.

3.1 NEVOIA DE INVESTIGARE A COMUNICĂRII SOCIALE PRIN PRISMA INSERȚIEI SOCIALE

Având in vedere premisele teoretice prezentate într-o maniera succintă am construit un demers investigativ al cărui scop a fost acela de a evidenția o serie de implicații ale stilului de comunicare socială asupra inserției sociale la preadolescenții in vederea elaborării unor programe individualizate și personalizate menite să stimuleze comunicarea sociala si sa faciliteze integrarea socio-profesională a subiecților cu deficiență mintală .

Pe baza scopului demersului investigativ am formulat următoarele obiective :

Identificarea stilurilor de comunicare socială;

Identificarea parametrilor emoționalității prin prisma valorii sale adaptative;

Identificarea caracteristicilor procesului luării deciziilor cu caracter social.

Pe baza scopului și obiectivelor cercetării am formulat următoarea ipoteză :

Se prezumă că pe fondul trăsăturilor de specificitate ale deficienței mintale înregistrăm moduri specifice de obiectivare a implicațiilor stilului de comunicare socială asupra inserției sociale a subiecților cu deficiență mintală în raport de vârstă.

ETAPELE CERCETĂRII

Prima etapă a cercetării a fost cea de pretestare care s-a desfășurat pe un lot de 15 subiecți . Datorită corelațiilor semnificative și a indicelui de consistență Cronbach's Alpha =. 612 am putut trece la cea de-a doua etapă a cercetării .

A doua etapă a cercetării a constat în:

-investigarea stilurilor de comunicare socială;

-investigare parametrilor emoționalității prin prisma valorii sale adaptative;

-investigare a caracteristicilor procesului luării deciziilor cu caracter social;

3.3 STRUCTURA LOTULUI DE CERCETARE

Cercetarea s-a desfășurat pe un lot de 37 de subiecți cu deficientă mintală. Prezentăm în cele ce urmează structura lotului în raport de :

Tabel 1- Structura lotului în raport de sex

Fig. 1 Structura lotului în raport de sex

Tabel 2 Structura lotului în raport de vârstă

Fig. 2 Structura lotului în raport de vârstă

Legendă

Tabel 3 Structura lotului în raport de QI

Fig. 3 Structura lotului în raport de QI

Legendă

3.4 METODE DE CERCETARE

În realizarea acestei cercetări au fost folosite următoarele metode de cercetare:

de documentare: am studiat literatura de specialitate cu privire la comunicarea socială, la personalitatea deficienților mintali.

propriu zise

Chestionar privind investigarea luării de decizii cu caracter social

Ținând cont de particularitățile vieții psihice, trebuie luat în considerare modul particular de luare a deciziilor cu caracter social, ca variabilă ce intervine în amplul proces de percepție socială.

Referitor la modul de investigare a luării de decizii cu caracter social a fost elaborat ca instrument un chestionar ce constă dintr-o serie de afirmații cu trei alternative de răspuns. Subiectul trebuie să aleagă doar o singură variantă. Fiecare din cele trei variante de răspuns vizează un anumit tip de decizie socială.

Răspunsurile vizează modul cum individul reacționează luând decizii cu caracter social, în felul următor:

între 6-10 puncte se încadrează persoanele ale căror decizii cu caracter social luate în cunoștință de cauză;

între 11-15 puncte se încadrează persoanele ale căror decizii evită afectarea securității personale și a siguranței de sine;

între 16-20 puncte se încadrează se încadrează persoanele ale căror decizii cu caracter social sunt motivate de satisfacerea unor nevoi imediate, ilogice și de un nivel de aspirații limitate la „aici și acum”, fapt ce denotă o limitare a responsabilităților rezultate din actul decizional.

CHESTIONARUL S.C. (ANALIZA STILULUI DE COMUNICARE)

Stilul de comunicare se referă la ansamblul particularităților de manifestare caracteristice unei persoane în actul comunicativ. Stilul desemnează:

– modalitățile specifice de recepționare/decodificare a mesajului;

– modalitățile personale de prelucrare/interpretare a mesajelor;

– modalitățile specifice de exprimare a răspunsului, particularitățile personale de feed-back.

Toate acestea decurg din unicitatea și individualitatea ființei umane, fiind expresia personalității umane.

Conceptul de stil de comunicare se aplică doar acolo unde caracteristicile formale, general valabile ale actului comunicativ se asociază cu anumite maniere personale de receptare-prelucrare-emitere a mesajelor. Este vorba de maniere de comunicare formate în decursul dezvoltării individului, stabile și caracteristice pentru el și care se manifestă relativ independent de conținutul comunicativ vehiculat pentru el și de contextul concret în care operează (vezi persoane care comunică "elegant", echilibrat n orice împrejurare / persoane care comunică vulgar, agresiv, în orice situație).

Stilul de comunicare este în primul rând un indicator al modului în care o persoană și structurează lumea relațiilor sociale. În al doilea rând stilul de comunicare este un indicator al modului de prelucrare a informațiilor și de transformare a acestor informații în fapte de comportament, în judecăți practice, sociale, evaluative etc

Stilul de comunicare este fundamental determinat de trei elemente:

1.- atitudinile persoanei, ca modalități constante de raportare a acesteia la viața socială, la semeni și la sine;

2.- modelele de comunicare învățate – asertiv, non-asertiv, agresiv (cu varianta sa pasiv-agresivă), manipulator;

3.- temperamentul, ca tip de reactivitate a celulei nervoase.

STILUL NON-ASERTIV (atitudinea de fugă pasivă) – tendința de a se ascunde, de a fugi mai de grabă decât a înfrunta oamenii. Se poate manifesta printr-un exces de amabilitate și conciliere, prin tendința de a amâna luarea unor hotărâri si adesea prin imposibilitatea luării acestora, însoțită de cedarea către alții a dreptului de a decide. La baza acestor manifestări stă o teamă maladivă de a nu fi judecat de ceilalți, ca și supărarea intensă resimțită în cazul unui eventual eșec – pentru a le evita individul preferă să se supună hotărârii celorlalți. Aceasta nu exclude un sentiment de ciudă, mânie mocnită, ranchiună.

STILUL AGRESIV (atitudinea de atac) – tendința de a fi mereu în față, de a avea ultimul cuvânt, de a se impune cu orice preț, chiar cu prețul lezării și supărării altor persoane. Pentru a domina, orice mijloc pare a fi utilizabil – înfricoșarea, contrazicerea, umilirea, compromiterea celorlalți, atitudinile și comportamentele șocante, răzbunarea, asumarea unor riscuri excesive. Această atitudine stimulează agresivitatea și antipatia partenerilor și are ca efect pentru persoana în cauză sentimentul de a nu fi iubită, respectată și apreciată, fapte ce o fac și mai agresivă – se creează un adevărat cerc vicios al agresivității.

STILUL MANIPULATOR (atitudinea de manipulare) – preferința pentru un rol de culise, tendința de a aștepta clipa prielnică pentru a ieși la lumină și a se pune în valoare, tendința de a căuta intenții ascunse în spatele oricăror afirmații ale celorlalți. Persoana evită să spună deschis ceea ce gândește, își schimbă opiniile după cele ale interlocutorului, îi place să fie în preajma celor mari și puternici ( ca o compensare a propriilor slăbiciuni) sperând să obțină beneficii din vecinătatea cu aceștia. Persoanele din această categorie urmăresc ca ceilalți să facă ceea ce ar dori ele, dar acest lucru să nu presupună confruntări deschise – fie ele raționale, constructive – de tip asertiv, fie ele conflictuale – de tip agresiv; este vorba mai de grabă de a aștepta ca situația să se întoarcă în favoarea lor. Adesea aceste persoane "joacă roluri" diverse, ca semn al insuficienței maturizării sociale, aceasta și în legătură cu un statut social slab, precar, nesatisfăcător. Problema indivizilor manipulatori este de a-și ascunde slăbiciunea , de a nu fi descoperiți pentru că și ei se tem de judecata celorlalți și de a nu fi marginalizați.

STILUL ASERTIV (atitudinea constructivă) – capacitatea de autoafirmare, de exprimare onestă, directă și clară a opiniilor și a drepturilor proprii fără agresivitate și fără a-i leza pe ceilalți; capacitatea urmăririi propriilor interese fără încălcarea nevoilor celorlalți. Persoana știe să asculte și este dispusă să înțeleagă, știe să fie ea însăși (fără simulări și "jocuri de rol") și să se bazeze pe sine. Este cea mai bună atitudine pentru că permite atingerea scopurilor propuse fără a provoca resentimentele celorlalți și chiar câștigând-le adesea simpatia.

Proba a fost construită de S. Marcus, psiholog român cu importante contribuții în studiul fenomenului empatic.

Proba este relevantă pentru cele 4 stiluri fundamentale de comunicare:

Stilul non-asertiv

Stilul agresiv

Stilul manipulator

Stilul asertiv.

Chestionar coeficient emoțional debili

Coeficientul emoțional reprezintă caracteristica emoțională a subiectului ce se află prin raportarea stabilității/ impulsivității la extroversia/ introversia subiectului. Pentru suprinderea stabilității/ impulsivității variabilele vizate sunt: senzualitatea, sentimentalismul, fidelitatea, pasionalitatea (dacă este sau nu pasionant). Pentru suprinderea extroversiei/ introversiei variabilele sunt: independența, sociabilitatea, combativitatea, ambiția.

Adaptare realizată pentru subiecții cu debiliitate mintală de

LECTOR UNIV. DR. FUGĂREȚU- UREA ROXANA

metode complementare : metode de prelucrare statistica

3.5 DIFICULTĂȚILE CERCETĂRII

Încă de la început cercetarea noastră s-a confruntat cu o serie de dificultăți determinate de inexistența etaloanelor naționale, fapt pentru care concluziile obținute nu pot fi generalizate.

Pe parcursul administrării instrumentelor au fost necesare explicații suplimentare și chiar întăriri.

De asemenea nu am identificat diferențe semnificative privind parametrii investigați în raport de sex.

CAPITOLUL IV ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

Problematica inserției sociale a subiecților cu deficiență mintală s-a constituit și se constituie continuu ca un obiect al politicilor sociale , pe de-o parte, iar pe de altă parte ca un obiect de studiu al științelor socio-psiho-educaționale prin prisma beneficiilor rezidente.

Demersul nostru investigativ s-a centrat pe evidențierea stilului de implicație de comunicare socială asupra inserției sociale aceasta din urmă fiind analizată dimensional prin raportare la parametrii emoționalității cu valoare adaptativă, dar și prin modul de obiectivare a deciziilor cu caracter social.

Prezentăm în cele ce urmează detaliat în raport de instrumentele folosite rezultatele obținute.

4.1 INVESTIGAREA STILULUI DE COMUNICARE

S-a realizat prin intermediul chestionarului Stil de comunicare, adaptat pentru preadolescenții cu deficiență mintală ( indice de consistență internă .744 , indice de fidelitate test retest 725) care pune în evidență 4 stiluri fundamentale:

non asertiv, manipulator, agresiv, asertiv. Fiecare din aceste stiluri a fost evaluat nivelar pe trei nivele: scăzut, mediu, ridicat, după cum urmează :

-non-asertiv: Scăzut Punctaj între 1-4

Mediu Punctaj între 5-8

Ridicat Punctaj între 9-12

-manipulator: Scăzut Punctaj între 4-7

Mediu Punctaj între 8-11

Ridicat Punctaj între 12-15

-agresiv: Scăzut Punctaj între 1-4

Mediu Punctaj între 5-8

Ridicat Punctaj între 9-12

-asertiv: Scăzut Punctaj între 4-7

Mediu Punctaj între 8-11

Ridicat Punctaj între 12-15

Datele obținute prin prelucrarea răspunsurilor subiecților cu deficiență mintală sunt relevate in tabelul numărul 4

Tabel 4 Tipuri de stil de comunicare

Din datele prezentate in tabelul nr. 4 constatăm: o prezență dominantă a stilurilor pe nivel mediu în rândul subiecților investigați; dominant ca stil fiind stilul non-asertiv.

Astfel acești subiecți manifestă o tendință de evitare a procesului de comunicare, pe de-o parte, iar pe de altă parte tendința de a amâna stabilirea unor relații interpersonale comunicaționale pe fondul temerii de eșec. Aceștia relevă un exces de conciliere și amabilitate comunicațională determinat pe fondul nevoii de a fi acceptat de ceilalți, de a face parte din cadrul unui grup social, de a-și câștiga un statut social.

Trebuie însă precizat faptul că la subiecții cu deficiență mintală investigați nevoia de a aparține unui grup social nu este coroborată cu condițiile apartenenței la acest grup social astfel că comunicarea sociala se nuanțează în raport de ”cel mai popular” membru al grupului față de care nu manifesta inhibiții iar comportamentele de răspuns sunt marcate de egocentrism și stereotipie; în timp ce fată de ceilalți membrii ai grupului va manifesta tendințe de auto-izolare și/sau comunicare contextuală raportată la satisfacerea nevoii imediate.

Prezenta în a doua poziție a stilului asertiv la subiecții investigați de noi ar sugera la prima vedere capacitatea acestora de a-i asculta pe ceilalți, de a-i considera parteneri egali in procesul de comunicare, de a se autoafirma prin exprimarea directă și clară a cuvintelor. În realitate vorbim de un stil asertiv specific ca și în cazul stilului non-asertiv specific marcat de vâscozitatea genetică, și de incapacitatea de proiecție a actului comunicațional prin prisma consecințelor rezultate din acesta pe termen lung.

Așadar stilul de comunicare la subiecții cu deficiență mintală investigați este marcat de vâscozitatea genetică, de o experiență comunicațională redusă, ceea ce-i conferă acestuia o valoare adaptativă contextuală.

Distribuția stilurilor de comunicare la subiecții investigați este ilustrată in figura 4

Analiza statistică a datelor ne-a permis sa constatăm:

– ușurința cu care subiecții au rezolvat sarcina testului: indicele Skewness variază între -3.711 si -1.822 ;

-caracteristicile relevate sunt definitorii pentru grupul nostru de subiecți investigați fără a fi influențate de caracteristicile individuale: indicele de Kurtosis variază între -4.172 si -2.561

4.2 INVESTIGAREA CARACTERISTICILOR EMOȚIONALITĂȚII

S-a realizat prin intermediul unui chestionar specific adaptat pentru subiecții cu deficiență mintală ( indice de consistență internă .694, indice de fidelitate test retest .698 ) care urmărește o serie de parametrii de exprimare a emoționalității dar și obiectivarea acesteia pe două axe introversie-extroversie respectiv stabilitate-impulsivitate.

Atât variabilele testului cat si cele 2 axe au fost evaluate pe trei nivele scăzut, mediu si ridicat. Datorită obiectivelor cercetării noastre o sa prezentăm intervalele valorice numai a anumitor componente ale emoționalității (variabile) după cum urmează:

-fidelitate Scăzut Punctaj între 5-8

Mediu Punctaj între 9-12

Ridicat Punctaj între 13-16

-impulsivitate Scăzut Punctaj între 2-6

Mediu Punctaj între 7-11

Ridicat Punctaj între 12-15

-sociabilitate Scăzut Punctaj între 3-6

Mediu Punctaj între 7-10

Ridicat Punctaj între 11-14

-ambiție Scăzut Punctaj între 2-5

Mediu Punctaj între 6-9

Ridicat Punctaj între 10-13

-combativitate Scăzut Punctaj între 2-5

Mediu Punctaj între 6-9

Ridicat Punctaj între 10-13

-stabilitate/impulsivitate Scăzut Punctaj între 22-30

Mediu Punctaj între 31-39

Ridicat Punctaj între 40-48

-introversie/extroversie Scăzut Punctaj între 14-25

Mediu Punctaj între 26-37

Ridicat Punctaj între 38-49

Datele obținute prin evaluarea răspunsurilor componentelor emoționalității sunt prezentate in tabelul nr 5

Tabel 5 Evaluarea răspunsurilor componentelor emoționalității

Remarcăm încă de la început o dominare pe nivel mediu a majorității componentelor emoționalității ceea ce denotă pe de-o parte efectele procesului terapeutic recuperator în care subiecții sunt implicați , iar pe de altă parte vulnerabilitatea socială de care aceștia dau dovada prin intermediul patternurilor stereotip învățate , obiectivate în situații contextual sociale. Aceasta face ca pe termen scurt , in situații familiare, subiecții investigați de noi sa producă răspunsuri comportamentale adaptative , ”dând senzația” unor personalități marcate de dorința de independența și de afirmare sociala, marcate de trăsăturile specifice vârstei reale – de căutare a noi experiențe sociale, de lărgire a câmpului relațiilor interpersonale. În realitate însă când situațiile sunt noi, complexe, subiecții investigați de noi sunt labili, pe alocuri rigizi comportamental, iar patternurile de răspuns produse au valoare dezadaptativă scăpând ”controlului” subiecților. În fapt vorbim despre incapacitatea de proiecție emoțională a propriului eu pe termen lung prin prisma incapacității de anticipare a consecințelor propriilor acțiuni- rezultat al inerției patologice specifice.

Așadar componentele emoționalității la subiecții investigați se manifestă într-o dinamică specifică marcată de satisfacerea imediată a trebuințelor/ nevoilor ceea ce le conferă o valoare adaptativă diminuată în cadrul relațiilor comunicațional-interpersonale.

Distribuția componentelor emoționalității este ilustrată în figura 5

Fig. 5 Evaluarea răspunsurilor componentelor emoționalității

Analiza statistică a datelor ne-a permis evidențierea următoarelor corelații semnificative:

– subiecții care au relevat stil de comunicare non-asertiv au evidențiat și un nivel de sociabilitate scăzut ( indice de corelație r= .674, p=.05, dar și o combativitate de nivel mediu (indice de corelație r= .715 , p=. 05), dar și un nivel de independență mediu (indice de corelație r= .644 , p= .05) ;

– subiecții care au relevat un stil de comunicare asertiv specific au evidențiat și un nivel de combativitate ridicat ( indice de corelație r= . 648 , p=.05), un nivel de independență mediu ( indice de corelație r= .753, p=.05) , dar și o fidelitate ridicată ( indice de corelație r= .599 , p= .05)

Analiza statistică a datelor ne-a permis sa constatăm:

– ușurința cu care subiecții au rezolvat sarcina testului: indicele Skewness variază intre -4.03 si -.962 ;

-caracteristicile relevate sunt definitorii pentru grupul nostru de subiecții investigați fără a fi influențate de caracteristicile individuale: indicele de Kurtosis variază între -2741 la – .511

Pe lângă componentele emoționalității am luat in calcul și cele două axe ale sale introversie-extroversie, respectiv stabilitate-impulsivitate. Datele obținute prin prelucrarea răspunsurilor sunt evidențiate în tabelul numărul 6.

Tabel 6 Axe ale coeficientului emoțional

Remarcăm o predominare a raportului extroversie în rândul subiecților investigați de noi, ceea ce semnifică la prima vedere capacitatea subiecților investigați de noi de a stabili noi relații interpersonale, „de a fi deschiși către lume”. În realitate este vorba despre labilitatea emoțional-afectivă specifică deficienților mintali pe fondul lărgirii experiențelor personale inițiatice care se obiectivează prin răspunsuri neadecvate sub raportul intensității cât și al tipului de răspuns pe care îl produce.

De asemenea remarcam o predominanță a impulsivității, situație explicabilă prin faptul că se obiectivează în acest fel inerția patologică specifica pe de-o parte, iar pe de altă parte inexistența unor criterii operaționale de analiză a semnificațiilor stimulilor cu care vin în contact. Astfel orice stimul ce capătă semnificație personală mai mare decât cel anterior devine dominant si produce efecte imediate pentru satisfacerea lui.

Așadar coeficientul emoțional al subiecților investigați de noi este extrovert-impulsiv și evidențiază dizarmonia structurilor emoțional afective .

Distribuția dimensiunilor coeficientului emoțional este ilustrata in fig. 6.

Figura 6 Dimensiunile coeficientului emoțional

Analiza statistica a datelor ne-a permis să evidențiem corelații semnificative între subiecții care au evidențiat stilul de comunicare non-asertiv, au relevat și impulsivitate (indice de corelație r= .765, p=.05); subiecții care au relevat stilul asertiv au evidențiat caracterul extrovert al emoționalității( indice de corelație r= .670, p=.05).

4.3 Investigarea luării deciziilor cu caracter social

S-a realizat prin intermediul unui chestionar specific adaptat pentru preadolescenții cu deficiență mintală, (indice de validitate interna .695 si indice de fidelitate test retest .632), acestea au fost evaluate pe 3 nivele : scăzut, mediu, ridicat, după cum urmează :

Scăzut Punctaj între 8-11

Mediu Punctaj între 12-15

Ridicat Punctaj între 16-20

Datele obținute prin prelucrarea răspunsurilor subiecților investigați de noi sunt ilustrate in tabelul numărul 7

Tabel 7 Evaluarea deciziilor cu caracter social

Constatăm din datele tabelului nr. 7 o distribuție relativ egală a luării deciziilor pe nivel mediu și ridicat ceea ce desemnează:

– ca există subiecți care evită implicarea în activități sociale care să le afecteze securitatea personală și siguranța de sine și care își activează patternurile învățate în maniera stereotipă automatizată de analiză a contextului social și de executare a deciziei /implementarea deciziei;

– exista un număr egal de subiecți ale căror decizii sunt motivate de satisfacerea unor nevoi imediate și de existența unui nivel de aspirații limitate la aici și acum .

Aceasta de fapt denotă o limitare a responsabilităților ce transcend din actul decizional pe de-o parte, iar pe de altă parte o diminuare a satisfacției resimțite prin executarea unor sarcini bazate pe decizii personale.

Așadar capacitatea de luare a deciziilor la subiecții cu deficiență mintală investigați este determinată de fragilitatea construcției psihice și de vâscozitatea genetică și de caracterul limitat și limitant ale experiențelor personal comunicaționale.

Distribuția modului cum sunt luate deciziile cu caracter social la subiecții investigați în fig.7

Fig. 7 Luarea deciziilor cu caracter social

Analiza statistică a datelor ne-a permis evidențierea unor corelații semnificative intre stilul non-asertiv și capacitatea de luare a deciziilor ce implică afectarea securității personale ( indice de corelație r= .669, p=05); subiecții care au relevat stilul asertiv au evidențiat și decizii relaționate cu satisfacerea nevoii imediate( indice de corelație r= .637, p =.01)

Analiza statistică a datelor ne-a permis sa constatăm:

– ușurința cu care subiecții au rezolvat sarcina testului: indicele Skewness variază între -1.411 la -.722 ;

-caracteristicile relevate sunt definitorii pentru grupul nostru de subiecți investigați fără a fi influențate de caracteristicile individuale: indicele de Kurtosis variază între -.221 si -.916

CAPITOLUL V CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

5.1 CONCLUZII

Comunicarea socială a fost un obiect intens studiat în ultimii 5 ani, însă pe subiecții normali, fapt ce ne-a determinat să cercetăm această temă și la subiecții cu deficiență mintală. Comunicarea implică dezvoltarea de relații personale interumane, de dezvoltarea propriei persoane; de asemenea ajută la maturizarea individului și la integrarea acestuia în societate.

Considerăm că este necesar ca acest subiect să fie mai intens investigat în domeniul psihopedagogiei speciale, pentru a contribui la integrarea socio-profesională a indivizilor cu deficiență mintală.

Cu ajutorul acestei lucrări am reușit să demonstrăm legătura dintre trăsăturile de personalitate ale deficientului mintal și stilul de comunicare al acestora, pe de-o parte, și importanța acestora asupra inserției sociale la categoria de subiecți investigați.

Având in vedere premisele teoretice prezentate într-o maniera succintă am construit un demers investigativ al cărui scop a fost acela de a evidenția o serie de implicații ale stilului de comunicare socială asupra inserției sociale la preadolescenții in vederea elaborării unor programe individualizate și personalizate menite să stimuleze comunicarea socială și să faciliteze integrarea socio-profesională a subiecților cu deficiență mintală .

Pe baza scopului demersului investigativ au fost formulate următoarele obiective:

Identificarea stilurilor de comunicare socială;

Identificarea parametrilor emoționalității prin prisma valorii sale adaptative;

Identificarea caracteristicilor procesului luării deciziilor cu caracter social.

Pe baza scopului și obiectivelor cercetării a fost formulată următoarea ipoteză :

Se prezumă că pe fondul trăsăturilor de specificitate ale deficienței mintale înregistrăm moduri specifice de obiectivare a implicațiilor stilului de comunicare socială asupra inserției sociale a subiecților cu deficiență mintală în raport de vârstă.

Având în vedere indicele Cronbach’s Alpha .663 putem spune că ipoteza cercetării a fost confirmată și obiectivele atinse.

Subiecții investigați au relevat un exces de conciliere și amabilitate comunicațională determinat pe fondul nevoii de a fi acceptat de ceilalți, de a face parte din cadrul unui grup social, de a-și câștiga un statut social.

A fost precizat faptul că la subiecții cu deficiență mintală investigați nevoia de a aparține unui grup social nu este coroborată cu condițiile apartenenței la acest grup social astfel că comunicarea sociala se nuanțează în raport de ”cel mai popular” membru al grupului față de care nu manifestă inhibiții iar comportamentele de răspuns sunt marcate de egocentrism și stereotipie; în timp ce fată de ceilalți membrii ai grupului va manifesta tendințe de auto-izolare și/sau comunicare contextuală raportată la satisfacerea nevoii imediate.

În realitate vorbim de un stil asertiv specific ca și în cazul stilului non-asertiv specific marcat de vâscozitatea genetică, și de incapacitatea de proiecție a actului comunicațional prin prisma consecințelor rezultate din acesta pe termen lung.

Așadar stilul de comunicare la subiecții cu deficiență mintală investigați este marcat de vâscozitatea genetică, de o experiență comunicațională redusă, ceea ce-i conferă acestuia o valoare adaptativă contextuală

Aparent, pe termen scurt , în situații familiare, subiecții investigați de noi au produs răspunsuri comportamentale adaptative , ”dând senzația” unor personalități marcate de dorința de independența și de afirmare sociala, marcate de trăsăturile specifice vârstei reale – de căutare a noi experiențe sociale, de lărgire a câmpului relațiilor interpersonale. În realitate însă când situațiile sunt noi, complexe, subiecții investigați de noi sunt labili, pe alocuri rigizi comportamental, iar patternurile de răspuns produse au valoare dezadaptativă scăpând ”controlului” subiecților. În fapt vorbim despre incapacitatea de proiecție emoțională a propriului eu pe termen lung prin prisma incapacității de anticipare a consecințelor propriilor acțiuni- rezultat al inerției patologice specifice.

Așadar componentele emoționalității la subiecții investigați se manifestă într-o dinamică specifică marcată de satisfacerea imediată a trebuințelor/ nevoilor ceea ce le conferă o valoare adaptativă diminuată în cadrul relațiilor comunicațional-interpersonale.

În realitate este vorba despre labilitatea emoțional-afectivă specifică deficienților mintali pe fondul lărgirii experiențelor personale inițiatice care se obiectivează prin răspunsuri neadecvate sub raportul intensității cât și al tipului de răspuns pe care îl produce.

De asemenea am remarcat o predominanță a impulsivității, situație explicabilă prin faptul că se obiectivează în acest fel inerția patologică specifica pe de-o parte, iar pe de altă parte inexistența unor criterii operaționale de analiză a semnificațiilor stimulilor cu care vin în contact. Astfel orice stimul ce capătă semnificație personală mai mare decât cel anterior devine dominant si produce efecte imediate pentru satisfacerea lui.

Așadar coeficientul emoțional al subiecților investigați de noi este extrovert-impulsiv și evidențiază dizarmonia structurilor emoțional afective .

Au existat subiecți care evită implicarea în activități sociale care să le afecteze securitatea personală și siguranța de sine și care își activează patternurile învățate în maniera stereotipă automatizată de analiză a contextului social și de executare a deciziei /implementarea deciziei;

A existat un număr egal de subiecți ale căror decizii sunt motivate de satisfacerea unor nevoi imediate și de existența unui nivel de aspirații limitate la aici și acum .

Aceasta de fapt denotă o limitare a responsabilităților ce transcend din actul decizional pe de-o parte, iar pe de altă parte o diminuare a satisfacției resimțite prin executarea unor sarcini bazate pe decizii personale.

Așadar capacitatea de luare a deciziilor la subiecții cu deficiență mintală investigați este determinată de fragilitatea construcției psihice și de vâscozitatea genetică și de caracterul limitat și limitant ale experiențelor personal comunicaționale.

5.2 RECOMANDĂRI

„Desfășurarea procesului de terapie ocupațională se compune din

intervenția educatorului în trei domenii fundamentale :

1. formarea deprinderilor de viață cotidiană:

2. cultivarea capacităților de muncă;

3. educarea abilităților pentru jocuri și altor modalități de

petrecere a timpului liber.” (Popovici D. )

„Terapiile ocupaționale sunt de mai multe feluri, dar pentru handicapați, cele

mai semnificative se referă la ludoterapie, muzico-terapie, terapie prin dans și

ergoterapie” (Emil Verza – Metodologia recuperării în defectologie, 1987)

Pentru indivizii cu deficiență de intelect, cea mai recomandată formă de terapie este ergoterapia( terapia prin muncă) și ludoterapia.

Este necesar ca la acești indivizi să se stimuleze pe cât posibil toate capacitățile,

pentru a putea dobândi încredere în sine, astfel făcând mai ușoară integrarea în colectiv și în societate.

„În perioada adolescenței accentul este indicat să se deplaseze către evaluarea capacităților de profesionalizare ale individului. Se va acorda o atenție deosebită organizării unor activități implicate în șlefuirea deprinderilor de viață cotidiană și legate de o corectă educație sexuală, fără falsă pudoare.” (Popovici D. )

Se recomandă ca la preadolescenții cu debilitate mintală să se realizeze activități de stimulare a comunicării, a creativității, de îmbunătățire a vocabularului dar și de întărire a motricității fine.

Capitolul VI: BIBLIOGRAFIE

Atkinson, R. (2002). Introducere în psihologie. În e. al. București: Tehnică.

Bucheru, I. î. (2001). Relații publice și Comunicare. Teora.

Drăgan, S. (fără an). ” Teoria Literaturii : Studiul literaturii , teorii, critică și istorie literară”.

F.E.Verza. (2002). Introducere in psihopedagogie specială și asistență socială. București.

Florin, V. E. (2011). Tratat de psihopedagogie specială. București: Editura Universității din București.

Goffman, E. (2003). ”Viața cotidiană ca spectacol,. București: comunicare.ro.

http://www.scrigroup.com/didactica-pedagogie/Deficienta-mintala-Trasaturi-d25547.php. (fără an).

http://www.ukessays.co.uk/essays/architecture/socializarea.php#ixzz3YK0rUSAV. (fără an).

https://socializarea.wordpress.com/. (fără an).

Mihăilescu, I. (2003). Sociologie generală : concepte fundamentale și studii de caz. Iași: Polirom.

Popa, M. (2006). Comunicarea: aspecte generale și particulare. București: Paideia.

Popovici, D. V. (fără an). Dezvoltarea comunicării la copiii cu deficiențe mintale. București: Pro HUMANITATE.

rasfoiesc.com. (fără an). Preluat de pe http://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/TEORII-ALE-PERSONALITATII81.php

Rozorea, A. (2014/2015). Curs Evaluarea si tratarea personalității deficientului.

Ryba, K. A. (2000). A Problem Analysis Approach to Functional Behavior Assessment.

scribd. (fără an). Preluat de pe https://www.scribd.com/doc/37875128/Comunicarea-sociala

scribd. (fără an). Preluat de pe https://ro.scribd.com/doc/127803790/Analiza-Comportamentului-La-Copiii-Cu-Deficienta-Mentala)

Verza Emil, V. F. (2011). Tratat de psihopedagogie specială. București: Editura Universității din București.

Vlăsceanu, L. ,. (1993). Dicționar de sociologie. București: editura Babel.

wikipedia. (fără an). Preluat de pe (http://ro.wikipedia.org/wiki/Personalitate)

Wikipedia. (fără an). Preluat de pe https://ro.scribd.com/doc/98001302/Deficien%C5%A3a-mintal%C4%83

ANEXE

Anexa 1

Chestionar privind investigarea luării de decizii cu caracter social

ALEGETI RĂSPUNSUL CARE VĂ CARACTERIZEAZĂ CEL MAI MULT

Ce faci când îi iei cuiva obiectul (jucăria) preferată?

eu nu fac așa ceva

îmi cer scuze și o returnez

folosesc obiectul cât am chef

Când vrei să mergi la un film, iar părinții nu te lasă:

te consolezi cu ideea

te revolți până când obții ceea ce vrei

nu pot să spun ce aș face

Ai rupt din grădina unei case niște flori, și ai fost prins. Ce faci?

fugi cât poți de repede

îți ceri scuze

rupi florile ca să nu mai fii acuzat

Colegul tău are o casetă cu muzica ta preferată. I-ai luat-o să o asculți, fără ca el să știe. Ce faci?

o păstrezi

îți faci o copie

nu recunoști că ai luat-o

Te grăbești să prinzi autobuzul și nu ai timp să iei bilet. Controlorul te-a prins. Ce faci?

plătești amenda

te cerți cu el

nu știu

Vrei să participi la onomastica unui coleg, dar nu ești invitat. Ce faci?

nu mă interesează chestii din astea

te autoinviți

îi urezi toate cele bune

În stația de tramvai cineva a alunecat când a coborât. Ce faci?

ajuți persoana să se ridice

râzi de ea

ignori persoana

Ai întârziat la școală. Ce faci?

te așezi în bancă neinvitat

te scuzi

nu intri

Mama ți-a pregătit mâncarea ta preferată. Din păcate ai venit târziu acasă. Ce faci?

îi reproșezi mamei că nu e caldă

ți-o încălzești singur

mănânci altceva

Ai vrut să cumperi prietenului tău ceva ce știi că i-ar plăcea mult. Nu ai însă banii necesari.

nu îi iei nimic, și nici nu îi spui

nu îi iei nimic, dar îi spui de intenția ta

te împrumuți de bani și îi cumperi ceea ce îi place

Ținând cont de particularitățile vieții psihice, trebuie luat în considerare modul particular de luare a deciziilor cu caracter social, ca variabilă ce intervine în amplul proces de percepție socială.

Referitor la modul de investigare a luării de decizii cu caracter social a fost elaborat ca instrument un chestionar ce constă dintr-o serie de afirmații cu trei alternative de răspuns. Subiectul trebuie să aleagă doar o singură variantă. Fiecare din cele trei variante de răspuns vizează un anumit tip de decizie socială.

Cotarea se face acordând câte 0 puncte pentru fiecare răspuns ce corespunde grilei următoare: 1.a, 2.c, 3.a, 4.c, 5.c, 6.a, 7.c, 8.c, 9.c, 10.a; câte 1 punct pentru fiecare răspuns din grila: 1.c, 2.b, 3.c, 4.a, 5.b, 6.b, 7.b, 8.a, 9.a, 10.b; și câte 2 puncte pentru fiecare răspuns din grila: 1.b, 2.a, 3.b, 4.b, 5.a, 6.c, 7.a, 8.b, 9.b, 10.c.

Interpretarea rezultatelor se face adunând punctele. Răspunsurile vizează modul cum individul reacționează luând decizii cu caracter social, în felul următor:

între 6-10 puncte se încadrează persoanele ale căror decizii cu caracter social luate în cunoștință de cauză;

între 11-15 puncte se încadrează persoanele ale căror decizii evită afectarea securității personale și a siguranței de sine;

între 16-20 puncte se încadrează se încadrează persoanele ale căror decizii cu caracter social sunt motivate de satisfacerea unor nevoi imediate, ilogice și de un nivel de aspirații limitate la „aici și acum”, fapt ce denotă o limitare a responsabilităților rezultate din actul decizional.

ANEXA 2

CHESTIONARUL S.C. (ANALIZA STILULUI

DE COMUNICARE)

Apreciați cu ADEVÃRAT / FALS următoarele afirmații, după cum vă este caracteristic. Marcați printr-un "X" în foaia de răspuns varianta aleasă.

___________________________________________________________________________

1.- Spun adesea "da" când aș vrea să spun "nu".

2.- Îmi apăr drepturile fără a le încălca pe ale altora.

3.- Prefer să ascund ceea ce gândesc sau ceea ce simt dacă nu cunosc bine persoana cu care vorbesc.

4.- Sunt mai de grabă o persoană autoritară și decisă.

5.- În general, cred că este mai ușor și mai abil să acționezi prin persoane interpuse, prin intermediari, decât direct.

6.- Mă tem să critic oamenii și să le spun ce gândesc.

7.- Nu îndrăznesc să refuz anumite sarcini, chiar dacă nu intră în atribuțiile mele.

8.- Nu mă tem să-mi exprim părerea chiar dacă acest lucru este primit cu ostilitate.

9.- Când are loc o dezbatere prefer să stau de-o parte, pentru a vedea în ce sens, în ce direcție o va lua.

10.- Mi se reproșează adeseori că am spirit de contrazicere.

11.- Nu-mi place să ascult pe alții.

12.- Mă aranjez astfel încât să fiu în apropierea celor cu funcții mari pentru că aceasta aduce foarte multe beneficii.

13.- Sunt considerat destul de descurcăreț și de abil în relațiile cu alții.

14.- Întrețin cu ceilalți raporturi întemeiate mai curând pe încredere, pe cooperare și mai puțin pe dominare și calcul.

15.- Prefer să nu cer ajutor colegilor mei, ar gândi că nu sunt competent.

16.- Sunt timid și mă simt blocat de îndată ce trebuie să realizez o acțiune neobișnuită.

17.- Se spune că sunt nedescurcăresc și deși este adevărat, asta mă supără, mă enervează.

18.- Mă simt bine în contactele directe, nemijlocite, de tipul " față în față".

19.- Pentru a-mi realize scopurile, adesea mă prefac, joc teatru.

20.- Sunt cam guraliv și adesea retez vorba celorlalți, fără să-mi dau seama de asta în timp.

21.- Pentru a reuși ceea ce mi-am propus sunt gata întotdeauna să fac totul.

22.- În general, știu la cine trebuie să fac apel și mai ales când să fac apel; acest lucru m-a condus la reușită.

23.- În caz de dezacord caut compromisuri realiste pe baza unor interese reciproce.

24.- Prefer să joc "cu cărțile pe față".

25.- Am tendința de a amâna ceea ce trebuie să fac.

26.- Las adesea un lucru început fără a-l termina.

27.- În general, mă manifest așa cum sunt, fără a-mi ascunde sentimentele.

28.- E greu să fiu intimidat.

29.- Cred că a-i speria pe alții prin a fi mai dur cu ei, este un mijloc bun pentru a obține ascultarea lor.

30.- Dacă am fost prins cu ceva ( "pe picior greșit") știu să-mi iau revanșa când se ivește ocazia.

31.- Consider că pentru a determina pe cineva să fie de acord cu tine, este suficient să-i reproșezi că nu-și urmează propriile principii.

32.- Știu să profit de pe urma unui sistem de relații.

33.- Sunt capabil să fiu eu însumi, continuând să fiu acceptat și de majoritatea celorlalți.

34.- Când nu sunt de acord cu cineva îndrăznesc să i-o spun și reușesc să mă fac înțeles.

35.- Am grijă să nu-i inoportunez, să nu-i supăr și să nu-i plictisesc pe alții.

36.- Deși mă străduiesc să iau hotărâri, ezit îndelung și uneori evit chiar să aleg.

37.- Dacă părerea mea este singulară într-un grup prefer să tac.

38.- Vorbesc fără teamă în public, în adunări.

39.- După părerea mea viața constă în raporturi de forță, de luptă.

40.- Îmi asum fără teamă riscuri mari în situații periculoase.

41.- Consider că prin crearea conflictelor poți fi mai eficient (poți obține mai mult) decât prin reducerea tensiunilor.

42.- Cred că mimarea sincerității este un mijloc bun de a câștiga încrederea.

43.- Știu să ascult cu răbdare, fără să tai vorba altora.

44.- Duc până la capăt ceea ce am hotărât să fac.

45.- Îmi exprim sentimentele așa cum le simt.

46.- Știu cum să-i fac pe oameni să accepte și să adere la ideile mele.

47.- Consider că a-i flata pe oameni, a-i măguli, a le face complimente, sunt mijloace bune de a obține ceea ce vrei.

48.- În conversațiile cu alții fac tot posibilul să-mi impun punctul de vedere.

49.- Știu să mânuiesc ironia mușcătoare.

50.- Sunt sensibil și ușor de influențat și-mi dau seama că adesea mă las exploatat.

51.- Prefer să observ evenimentele și discuțiile decât să particip la ele.

52.- Prefer să stau de o parte, în umbră, decât să mă fac remarcat.

53.- Manevrarea și manipularea celorlalți nu sunt, după părerea mea, soluții de folosit.

54.- Opinia mea este că nu trebuie să-ți anunți prea repede intențiile; acest lucru este o probă de neîndemânare.

55.- Șochez adesea prin faptele și opiniile mele.

56.- Prefer să fiu "lup" și să-i mănânc pe alții, decât să fiu "miel" mâncat de ceilalți.

57.- Cred că a-i manevra și manipula pe alții reprezintă adesea singurele mijloace de a obține ceea ce vrei .

mâncat de ceilalți.

57.- Cred că a-i manevra și manipula pe alții reprezintă adesea singurele mijloace de a obține ceea ce vrei .

58.- În general știu să protestez cu eficacitate dar fără agresivitate excesivă.

59.- Uneori, întârzii prea mult în rezolvarea unora dintre problemele mele.

60.- Evit situațiile care m-ar pune într-o lumină neplăcută.

CHESTIONARUL S.C. (ANALIZA STILULUI

DE COMUNICARE)

– Foaie de raspuns –

NUME:………………………………… STILUL NON-ASERTIV ……………

PRENUME:…………………………… STILUL AGRESIV …………………..

VÂRSTÃ:……………………………… STILUL MANIPULATOR……………

PROFESIE:…………………………… STILUL ASERTIV……………………

FUNCȚIE:……………………………..

CHESTIONARUL S.C. (ANALIZA STILULUI

DE COMUNICARE)

– MANUAL –

Stilul de comunicare se referă la ansamblul particularităților de manifestare caracteristice unei persoane în actul comunicativ. Stilul desemnează:

– modalitățile specifice de recepționare/decodificare a mesaului;

– modalitățile personale de prelucrare/interpretare a mesajelor;

– modalitățile specifice de exprimare a răspunsului, particularitățile personale de

feed-back.

Toate acestea decurg din unicitatea și individualitatea ființei umane, fiind expresia personalității umane.

Conceptul de stil de comunicare se aplică doar acolo unde caracteristicile formale, general valabile ale actului comunicativ se asociază cu anumite maniere personale de receptare-prelucrare-emitere a mesajelor. Este vorba de maniere de comunicare formate în decursul dezvoltării individului, stabile și caracteristice pentru el și care se manifestă relativ independent de conținutul comunicativ vehiculat pentru el și de contextul concret în care operează (vezi persoane care comunică "elegant", echilibrat n orice împrejurare / persoane care comunmică vulgar, agresiv, în orice situație).

Stilul de comunicare este în primul rând un indicator al modului în care o persoană și structurează lumea relațiilor sociale. În al doilea rând stilul de comunicare este un indicator al modului de prelucrare a informațiilor și de transformare a acestor informații în fapte de comportament, în judecăți practice, sociale, evaluative etc

Stilul de comunicare este fundamental determinat de trei elemente:

1.- atitudinile persoanei, ca modalități constante de raportare a acesteia la viața socială, la semeni și la sine;

2.- modelele de comunicare învățate – asertiv, non-asertiv, agresiv (cu varianta sa pasiv-agresivă), manipulator;

3.- temperamentul, ca tip de reactivitate a celulei nervoase.

► STILUL NON-ASERTIV (atitudinea de fugă pasivă) – tendința de a se ascunde, de a fugi mai de grabă decât a înfrunta oamenii. Se poate menifesta printr-un exces de amabilitate și conciliere, prin tendința de a amâna luarea unor hotărâri si adesea prin imposibilitatea luării acestora, însoțită de cedarea către alții a dreptului de a decide. La baza acestor manifestări stă o teamă maladivă de a nu fi judecat de ceilalți, ca și supărarea intensă resimțită în cazul unui eventual eșec – pentru a le evita individul preferă să se supună hotărârii celorlalți. Aceasta nu exclude un sentiment de ciudă, mânie mocnită, ranchiună.

► STILUL AGRESIV (atitudinea de atac) – tendința de a fi mereu în față, de a avea ultimul cuvânt, de a se impune cu orice preț, chiar cu prețul lezării și supărării altor persoane. Pentru a domina, orice mijloc pare a fi utilizabil – înfricoșarea, contrazicerea, umilirea, compromiterea celorlalți, atitudinile și comportamentele șocante, răzbunarea, asumarea unor riscuri excesive. Această atitudine stimulează agresivitatea și antipatia partenerilor și are ca efect pentru persoana în cauză sentimentul de a nu fi iubită, respectată și apreciată, fapte ce o fac și mai agresivă – se crează un adevărat cerc vicios al agresivității.

► STILUL MANIPULATOR (atitudinea de manipulare) – preferința pentru un rol de culise, tendința de a aștepta clipa prielnică pentru a ieși la lumină și a se pune în valoare, tendința de a căuta intenții ascunse în spatele oricăror afirmații ale celorlalți. Persoana evită să spună deschis ceea ce gândește, își schimbă opiniile după cele ale interlocutorului, îi place să fie în preajma celor mari și puternici ( ca o compensare a propriilor slăbiciuni) sperând să obțină beneficii din vecinătatea cu aceștia. Persoanele din această categorie urmăresc ca ceilalți să facă ceea ce ar dori ele, dar acest lucru să nu presupună confruntări deschise – fie ele raționale, constructive – de tip asertiv, fie ele conflictuale – de tip agresiv; este vorba mai de grabă de a aștepta ca situația să se întoarcă în favoarea lor. Adesea aceste persoane "joacă roluri" diverse, ca semn al insuficientei maturizări sociale, aceasta și în legătură cu un statut social slab, precar, nesatisfăcător. Problema indivizilor manipulatori este de a-și ascunde slăbiciunea , de a nu fi descoperiți pentru că și ei se tem de judecata celorlalți și de a nu fi marginalizați.

► STILUL ASERTIV (atitudinea constructivă) – capacitatea de autoafirmare, de exprimare onestă, directă și clară a opiniilor și a drepturilor proprii fără agresivitate și fără a-i leza pe ceilalți; capacitatea urmăririi propriilor interese fără încălcarea nevoilor celorlalți. Persoana știe să asculte și este dispusă să înțeleagă, știe să fie ea însăși (fără simulări și "jocuri de rol") și să se bazeze pe sine. Este cea mai bună atitudine pentru că permite atingerea scopurilor propuse fără a provoca resentimentele celorlalți și chiar câștigându-le adesea simpatia.

COTAREA SI INTERPRETAREA TESTULUI.

Proba a fost construită de S. Marcus, psiholog român cu importante contribuții în studiul fenomenului empatic.

Proba este relevantă pentru cele 4 stiluri fundamentale de comunicare:

1.- Stilul non-asertiv: 1, 7, 15, 16, 17, 25, 26, 35, 36, 37, 50, 51, 52, 59, 60.

2.- Stilul agresiv: 4, 6, 10, 11, 20, 21, 28, 29, 30, 39, 40, 48, 49, 55, 56.

3.- Stilul manipulator: 3, 5, 9, 12, 13, 19, 22, 31, 32, 41, 42, 46, 47, 54, 57.

4.- Stilul asertiv: 2, 8, 14, 18, 23, 24, 27, 33, 34, 38, 43, 44, 45, 53, 58.

Se acordă câte un punct răspunsurilor "ADEVÃRAT". Se însumează punctele pe stiluri de comunicare. Stilul la care s-a obținut numărul maxim de puncte indică atitudinea dominantă în comunicare, caracteristicile relativ stabile și previzibile ale comportamentului comunicativ.

OBS:

Când la două stiluri se obțin punctaje identice sau asemănătoare, stilul manifest de comunicare este încă neconturat, dar sunt conturate la nivel subdominant, latent, două atitudini concurente dintre care una sau alta poate deveni oricând dominantă în funcție de împrejurări.

Când punctajele sunt apropiate la trei-patru stiluri, este vorba de lipsa unui stil de comunicare, ceea ce indică un comportament comunicativ pendular, oscilant, nematurizat, legat de un comportament ambiguu și greu de prevăzut.

ANEXA 3

Numele și prenumele Vârsta Clasa

VĂ RUGAM LA FIECARE INTREBARE SĂ ALEGETI

RASPUNSUL CARE VĂ CARACTERIZEAZA CEL MAI MULT

1. Ce vă place cel mai mult: a. ciocolata; b. iaurtul; c. salata verde

2. Ce vă sperie cel mai mult a. viespile; b. șerpii; c. păienjenii

3 Nu vă place deloc a. să beți ulei de măsline;

să înghițiți un ou crud;

să luați caimacul de la lapte

4. Vă împarfumați: a. doar folosind două sau trei tipuri de deodorante;

folosind doar un singur tip de deodorant;

nu dați atenție tipului de deodorant

5 Ați fost la a. curse de cai; b. concert rock; c. film

6. Când vă place să lucrați: a. dimineața; b. seara; c. noaptea

7. Când leșinați: a. intr-o mulțime de oameni;

când sunteți deasupra prăpastiei;

la vederea sângelui

8. Care este zodia Dvs a. Rac, Scorpion, Pești, Taur;

Berbec, Leu, Săgetător, Fecioara;

Gemeni, Balanța, Vărsător, Capricorn

9. Plângeți cel mai mult: a. când ascultați muzică;

la film;

când citiți o poveste și aceasta v-a impresionat

10.Aveti acasă: a. mai mult de trei ghivece cu flori;

un singur ghiveci cu flori;

nici un ghiveci cu flori

11. Ziua femeii este pe : a. 8 martie; b. 12 februarie; c. 1 martie

12. Vă reamintiți deseori : a. de timpul când erați mic;

de colegii din clasă;

de ultima vacanță de vară

13. Vă pricepeți cel mai bine la: a. limbi străine/ română;

sport ;

probleme practice

14. V-ar plăcea: a. un loc de muncă unde să câștigați mai multi bani;

să fiți profesor/ profesoară;

să lucrați în străinătate

15. Nu ați mai plâns: a. de 3zile; b. de o săptămână; c. de o lună

16. Într-un meci de tenis țineți întotdeauna cu: a. cel (cea) care pierde;

cel (cea) care câștigă;

cu favoritul

17. Când sunteți supărat a. mâncați foarte mult;

nu puteți să dormiți;

nu mâncați aproape deloc

18. Când faceți o prostie: a. dați vina pe altul;

spuneți că a fost un accident;

vă recunoașteți greșeala

19. Când erați mic: a. dormeați buștean;

nu puteați adormi fără lumina aprinsă;

așteptați să vi se spună “Noapte bună!”

20. Dacă ați fi artist ce v-ar plăcea să fiți: a. muzician;

b scriitor;

actor

21. Vă întâlniți cel mai des cu: a. colegii de școală; b. rudele; c. cu vecinii

22. Dacă plecați din localitate, la bunici

vorbiți cu mama în fiecare zi;

vorbiți cu mama o dată pe săptămână;

vorbiți rareori cu mama pe perioada când sunteți plecat

23. Vă rugați: a. frecvent; b. uneori; c. niciodată

24 Mergeți la școală: a. pentru ca vă place;

că așa trebuie;

nu aveți ce face în timpul respectiv

25. Când faceți ceva ce vă place și sunteți întrerupt:

a. vă enervați;

continuați să lucrați în timp ce cealaltă persoană vă spune ce dorește;

vă reluați lucrul după ce persoana respectivă pleacă

26. Obișnuiți să luați apărarea prietenilor/ fraților Dvs:

uneori; b. niciodată; c. depinde de situația în care se află

27. Față de anul trecut:

a. nu v-ați schimbat foarte mult;

nu mai sunteți aceeași persoană;

v-ați îmbunătățit comportamentul

28. Când erați mic, aveați tendința:

de a colecționa diverse lucruri;

de a țipa deseori;

de a vă juca deseori singur.

29. Ce vă place:

să știți ce primiți cadou;

să primiți din când în când o atenție;

să vi se facă surprize.

30 Cineva sună la ușă; vă gândiți că este:

fostul Dvs prieten;

poștașul cu o scrisoare recomandată;

cineva care vinde câte ceva.

31 Este dificil să vă iertați prietenul (prietena) dacă:

uită când v-ați cunoscut prima dată;

uită evenimentele la care ați mers împreună;

uită ziua Dvs de naștere

32. Cel mai teribil coșmar pe care l-ați avea ar fi:

cel în care vă pierdeți dinții;

cel în care ceva vă urmărește;

cel în care sunteți prins într-o cușcă.

33 Esențial, pentru tine este:

să câștigi;

să participi;

să nu fii pe ultimul loc.

34 Acum, ceea ce faci tu :

este ceea ce îți place;

este o activitate obișnuită.

este o modalitate prin care să treacă timpul.

35 Într-o echipă sunteți cel care știe:

propună anumite activități;

să împace pe cei implicați;

să găsească răspunsurile corecte.

36. Sunteți deosebit de sensibil:

când vi se schimbă brusc starea;

când celorlalți li se schimbă brusc starea;

când se schimbă vremea.

37. Mergeți singur: a. la cinema; b. la Mc. Donalds; c. în vacanțe

38. Părinții vă lasă:

a. să vă alegeți singuri prietenii;

să stați afară seara până târziu;

să învățați o meserie care vouă vă place

39. Când sunteți singur în casă: a. vă plictisiți;

nu vă plictisiți niciodată;

vă odihniți

40 Când cineva are nevoie de ajutor: a. vă oferiți imediat;

acordați ajutorul numai dacă vi se cere;

găsiți un motiv pentru a nu acordă ajutorul

41. Vă place: a. să fiți în cadrul unui grup de prieteni;

să lucrați singur/ singură;

să fiți șef

42. Când vă certați cu un prieten : a. este definitiv;

sperați să vă împăcați;

considerați că acesta a meritat să vă certați cu el.

43 Visați să deveniți: a. patron;

funcționar;

persoana care închiriază pământul altora

44. Când cineva la care țineți vă vizitează:

faceți tot ce puteți pentru a crea o impresie frumoasă;.

nu dați atenție prea mare vizitei respective;

faceți tot ce puteți ca persoana respectivă să plece mai repede

45. Când sunteți cu prietenii:

vă întrebați ce găsesc la Dvs;

credeți că vă plac așa cum sunteți;

nu vă pasă ce cred despre Dvs;

46. Sunteți: a) singurul copil la părinți;

fiul (fiica) cel (cea) mai mare;

fiul (fiica) cel (cea) mai mic(ă) ;

47. Când serviți masa de prânz, cel mai adesea sunteți:

la cantină cu colegii;

cu un coleg;

singur, mâncând un sandvich;

48. La ziua unui coleg, sunteți mai degrabă :

cel care calmează spiritele;

cel care face care vorbește mult;

cel care face ca petrecerea să se destrame

49. Dentistul vă face să așteptați:

profitați și faceti cunoștință cu cineva din sala de așteptare;

așteptați cu răbdare să vă cheme;

plecați după un sfert de oră pentru a termina cu aceasta corvoadă

50. Cineva pe care nu îl plăceți vă invită în oraș; evitați motivând:

că sunteți obosit;

că trebuie să mergeti în altă parte;

amânați invitația pe altă dată

51. Când dați un telefon unui prieten, nu suportați:

să vă răspunda robotul telefonic;

să vorbiți foarte mult la telefon;

să nu vă recheme și acesta la rândul lui

52. Nu ați intrat niciodată în: a) parcul de distracții; b) teatru; c)muzeu

53. Vă petreceti sfârșitul de săptămână: a) acasă cu părinții;

cu prietenii;

în vizită la rude

54. Vă duceti la vecinii Dvs de apartament:

niciodată;

doar când aceștia fac prea mult zgomot;

ca să cereti cu împrumut ceva.

55. Credeți că sunteți: a) norocos; b)ghinionist; c) ca așa este destinul Dvs

56. Vă este greu: a) să dormiți mult dimineața;

să adormiți;

să vă sculați devreme dimineața

57. La învățătură sunteți; a) primul;

printre primii cinci;

pe la mijlocul clasei, mai mult ultimul

58. V-ar placea să schimbați a) șeful; b) colegii; c) meseria pe care o învățați

59. V-ar fi plăcut să vă puteți alege a) prenumele; b) familia; c) fizicul

60. Când vă cumparați ceva sunteți atent la a) preț; b) calitate; c) marcă

61. Când o prietenă a reușit ceva : a) credeți că are noroc;

vă bucurați pentru ea;

sunteți puțin gelos (oasă) pe ea

62. Când sunteți pedepsit: a) vă este rușine;

credeți că e o nedreptate;

vă supărați

63. Credeți că : a) lucrați mai bine ca ceilalți;

sunteți apreciat după cum meritați;

meritați mai mult decât vi se dă

64. Când vă îmbolnăviți: a) vă însănătoșiți cu greutate;

vă vindecați repede;

vă îmbolnăviți foarte rar

65. Dacă prietenul Dvs ezită să aleagă un sport, îl sfatuiți să facă:

fotbal; b. tenis; c. judo

66. Când vă încurajeaza mama, vă spune:

“Fă un efort, încearcă” ;

“Fă totul cât mai bine posibil” ;

“Poți mai bine”

67.Când aveți probleme: a) adormiți cu greutate;

aveți un somn agitat;

vă treziți foarte devreme dimineața

68. În vacanță : a) aveți un program foarte liber;

practicați sportul preferat;

faceți ceea ce vi se cere

69. Când sunteți criticat de modul cum arătați:

a) replicați celui care a făcut remarca că nu arata nici el prea bine;

spuneți o minciuna motivând modul cum arătați;

schimbați discuția.

70. După ce realizați ceva a) vă pare rău ca prietenul Dvs nu a reușit și el;

credeți că nu mai aveți ce face în continuare;

sunteți fericit

71. Când sunteți obligat să faceți ceva ce nu aveți chef:

amânați pe mâîne sau pe altă dată;

convingeți pe altcineva să facă acel lucru;

rezolvați rapid sarcina ca să scăpați

72. Detestați strângerile de mână: a) prea puternice;

prea molatice;

din vârful degetelor

Coeficientul emotional reprezintă caracteristica emotionala a subiectului ce se află prin raportarea stabilității/ impulsivității la extroversia/ introversia subiectului. Pentru suprinderea stabilității/ impulsivității variabilele vizate sunt: senzualitatea, sentimentalismul, fidelitatea, pasionalitatea (dacă este sau nu pasionant). Pentru suprinderea extroversiei/ introversiei variabilele sunt: independența, sociabilitatea, combativitatea, ambiția.

Pentru fiecare variabilă s-au creat 9 itemi, structurați fiecare pe 3 modalități de răspuns. Prima modalitate de răspuns are cea mai mare incidență asupra variabilei vizate și se contează cu 2 puncte; a doua modalitate se contează cu 1 punct, iar cea de-a treia cu 0 puncte.

Astfel, vom avea pe axa introversie- extroversie un punctaj maxim de 72 puncte, iar pe axa stabilitate- impulsivitate un punctaj maxim de 72 puncte:

Impulsivitate

72

Introvert- Extrovert-

Impulsiv Impulsiv

Introversie 0 Extroversie 72

Introvert- Extrovert-

Stabil Stabil

0

Stabilitate

Adaptare realizată pentru subiecții cu debiliitate mintală de

LECTOR UNIV. DR. FUGĂREȚU- UREA ROXANA

ANEXA 4

Prelucrări statistice

Reliability

ale: ALL VARIABLES

Frequencies

Frequency Table

Correlations

Chi-Square Test

BIBLIOGRAFIE

Atkinson, R. (2002). Introducere în psihologie. În e. al. București: Tehnică.

Bucheru, I. î. (2001). Relații publice și Comunicare. Teora.

Drăgan, S. (fără an). ” Teoria Literaturii : Studiul literaturii , teorii, critică și istorie literară”.

F.E.Verza. (2002). Introducere in psihopedagogie specială și asistență socială. București.

Florin, V. E. (2011). Tratat de psihopedagogie specială. București: Editura Universității din București.

Goffman, E. (2003). ”Viața cotidiană ca spectacol,. București: comunicare.ro.

http://www.scrigroup.com/didactica-pedagogie/Deficienta-mintala-Trasaturi-d25547.php. (fără an).

http://www.ukessays.co.uk/essays/architecture/socializarea.php#ixzz3YK0rUSAV. (fără an).

https://socializarea.wordpress.com/. (fără an).

Mihăilescu, I. (2003). Sociologie generală : concepte fundamentale și studii de caz. Iași: Polirom.

Popa, M. (2006). Comunicarea: aspecte generale și particulare. București: Paideia.

Popovici, D. V. (fără an). Dezvoltarea comunicării la copiii cu deficiențe mintale. București: Pro HUMANITATE.

rasfoiesc.com. (fără an). Preluat de pe http://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/TEORII-ALE-PERSONALITATII81.php

Rozorea, A. (2014/2015). Curs Evaluarea si tratarea personalității deficientului.

Ryba, K. A. (2000). A Problem Analysis Approach to Functional Behavior Assessment.

scribd. (fără an). Preluat de pe https://www.scribd.com/doc/37875128/Comunicarea-sociala

scribd. (fără an). Preluat de pe https://ro.scribd.com/doc/127803790/Analiza-Comportamentului-La-Copiii-Cu-Deficienta-Mentala)

Verza Emil, V. F. (2011). Tratat de psihopedagogie specială. București: Editura Universității din București.

Vlăsceanu, L. ,. (1993). Dicționar de sociologie. București: editura Babel.

wikipedia. (fără an). Preluat de pe (http://ro.wikipedia.org/wiki/Personalitate)

Wikipedia. (fără an). Preluat de pe https://ro.scribd.com/doc/98001302/Deficien%C5%A3a-mintal%C4%83

ANEXE

Anexa 1

Chestionar privind investigarea luării de decizii cu caracter social

ALEGETI RĂSPUNSUL CARE VĂ CARACTERIZEAZĂ CEL MAI MULT

Ce faci când îi iei cuiva obiectul (jucăria) preferată?

eu nu fac așa ceva

îmi cer scuze și o returnez

folosesc obiectul cât am chef

Când vrei să mergi la un film, iar părinții nu te lasă:

te consolezi cu ideea

te revolți până când obții ceea ce vrei

nu pot să spun ce aș face

Ai rupt din grădina unei case niște flori, și ai fost prins. Ce faci?

fugi cât poți de repede

îți ceri scuze

rupi florile ca să nu mai fii acuzat

Colegul tău are o casetă cu muzica ta preferată. I-ai luat-o să o asculți, fără ca el să știe. Ce faci?

o păstrezi

îți faci o copie

nu recunoști că ai luat-o

Te grăbești să prinzi autobuzul și nu ai timp să iei bilet. Controlorul te-a prins. Ce faci?

plătești amenda

te cerți cu el

nu știu

Vrei să participi la onomastica unui coleg, dar nu ești invitat. Ce faci?

nu mă interesează chestii din astea

te autoinviți

îi urezi toate cele bune

În stația de tramvai cineva a alunecat când a coborât. Ce faci?

ajuți persoana să se ridice

râzi de ea

ignori persoana

Ai întârziat la școală. Ce faci?

te așezi în bancă neinvitat

te scuzi

nu intri

Mama ți-a pregătit mâncarea ta preferată. Din păcate ai venit târziu acasă. Ce faci?

îi reproșezi mamei că nu e caldă

ți-o încălzești singur

mănânci altceva

Ai vrut să cumperi prietenului tău ceva ce știi că i-ar plăcea mult. Nu ai însă banii necesari.

nu îi iei nimic, și nici nu îi spui

nu îi iei nimic, dar îi spui de intenția ta

te împrumuți de bani și îi cumperi ceea ce îi place

Ținând cont de particularitățile vieții psihice, trebuie luat în considerare modul particular de luare a deciziilor cu caracter social, ca variabilă ce intervine în amplul proces de percepție socială.

Referitor la modul de investigare a luării de decizii cu caracter social a fost elaborat ca instrument un chestionar ce constă dintr-o serie de afirmații cu trei alternative de răspuns. Subiectul trebuie să aleagă doar o singură variantă. Fiecare din cele trei variante de răspuns vizează un anumit tip de decizie socială.

Cotarea se face acordând câte 0 puncte pentru fiecare răspuns ce corespunde grilei următoare: 1.a, 2.c, 3.a, 4.c, 5.c, 6.a, 7.c, 8.c, 9.c, 10.a; câte 1 punct pentru fiecare răspuns din grila: 1.c, 2.b, 3.c, 4.a, 5.b, 6.b, 7.b, 8.a, 9.a, 10.b; și câte 2 puncte pentru fiecare răspuns din grila: 1.b, 2.a, 3.b, 4.b, 5.a, 6.c, 7.a, 8.b, 9.b, 10.c.

Interpretarea rezultatelor se face adunând punctele. Răspunsurile vizează modul cum individul reacționează luând decizii cu caracter social, în felul următor:

între 6-10 puncte se încadrează persoanele ale căror decizii cu caracter social luate în cunoștință de cauză;

între 11-15 puncte se încadrează persoanele ale căror decizii evită afectarea securității personale și a siguranței de sine;

între 16-20 puncte se încadrează se încadrează persoanele ale căror decizii cu caracter social sunt motivate de satisfacerea unor nevoi imediate, ilogice și de un nivel de aspirații limitate la „aici și acum”, fapt ce denotă o limitare a responsabilităților rezultate din actul decizional.

ANEXA 2

CHESTIONARUL S.C. (ANALIZA STILULUI

DE COMUNICARE)

Apreciați cu ADEVÃRAT / FALS următoarele afirmații, după cum vă este caracteristic. Marcați printr-un "X" în foaia de răspuns varianta aleasă.

___________________________________________________________________________

1.- Spun adesea "da" când aș vrea să spun "nu".

2.- Îmi apăr drepturile fără a le încălca pe ale altora.

3.- Prefer să ascund ceea ce gândesc sau ceea ce simt dacă nu cunosc bine persoana cu care vorbesc.

4.- Sunt mai de grabă o persoană autoritară și decisă.

5.- În general, cred că este mai ușor și mai abil să acționezi prin persoane interpuse, prin intermediari, decât direct.

6.- Mă tem să critic oamenii și să le spun ce gândesc.

7.- Nu îndrăznesc să refuz anumite sarcini, chiar dacă nu intră în atribuțiile mele.

8.- Nu mă tem să-mi exprim părerea chiar dacă acest lucru este primit cu ostilitate.

9.- Când are loc o dezbatere prefer să stau de-o parte, pentru a vedea în ce sens, în ce direcție o va lua.

10.- Mi se reproșează adeseori că am spirit de contrazicere.

11.- Nu-mi place să ascult pe alții.

12.- Mă aranjez astfel încât să fiu în apropierea celor cu funcții mari pentru că aceasta aduce foarte multe beneficii.

13.- Sunt considerat destul de descurcăreț și de abil în relațiile cu alții.

14.- Întrețin cu ceilalți raporturi întemeiate mai curând pe încredere, pe cooperare și mai puțin pe dominare și calcul.

15.- Prefer să nu cer ajutor colegilor mei, ar gândi că nu sunt competent.

16.- Sunt timid și mă simt blocat de îndată ce trebuie să realizez o acțiune neobișnuită.

17.- Se spune că sunt nedescurcăresc și deși este adevărat, asta mă supără, mă enervează.

18.- Mă simt bine în contactele directe, nemijlocite, de tipul " față în față".

19.- Pentru a-mi realize scopurile, adesea mă prefac, joc teatru.

20.- Sunt cam guraliv și adesea retez vorba celorlalți, fără să-mi dau seama de asta în timp.

21.- Pentru a reuși ceea ce mi-am propus sunt gata întotdeauna să fac totul.

22.- În general, știu la cine trebuie să fac apel și mai ales când să fac apel; acest lucru m-a condus la reușită.

23.- În caz de dezacord caut compromisuri realiste pe baza unor interese reciproce.

24.- Prefer să joc "cu cărțile pe față".

25.- Am tendința de a amâna ceea ce trebuie să fac.

26.- Las adesea un lucru început fără a-l termina.

27.- În general, mă manifest așa cum sunt, fără a-mi ascunde sentimentele.

28.- E greu să fiu intimidat.

29.- Cred că a-i speria pe alții prin a fi mai dur cu ei, este un mijloc bun pentru a obține ascultarea lor.

30.- Dacă am fost prins cu ceva ( "pe picior greșit") știu să-mi iau revanșa când se ivește ocazia.

31.- Consider că pentru a determina pe cineva să fie de acord cu tine, este suficient să-i reproșezi că nu-și urmează propriile principii.

32.- Știu să profit de pe urma unui sistem de relații.

33.- Sunt capabil să fiu eu însumi, continuând să fiu acceptat și de majoritatea celorlalți.

34.- Când nu sunt de acord cu cineva îndrăznesc să i-o spun și reușesc să mă fac înțeles.

35.- Am grijă să nu-i inoportunez, să nu-i supăr și să nu-i plictisesc pe alții.

36.- Deși mă străduiesc să iau hotărâri, ezit îndelung și uneori evit chiar să aleg.

37.- Dacă părerea mea este singulară într-un grup prefer să tac.

38.- Vorbesc fără teamă în public, în adunări.

39.- După părerea mea viața constă în raporturi de forță, de luptă.

40.- Îmi asum fără teamă riscuri mari în situații periculoase.

41.- Consider că prin crearea conflictelor poți fi mai eficient (poți obține mai mult) decât prin reducerea tensiunilor.

42.- Cred că mimarea sincerității este un mijloc bun de a câștiga încrederea.

43.- Știu să ascult cu răbdare, fără să tai vorba altora.

44.- Duc până la capăt ceea ce am hotărât să fac.

45.- Îmi exprim sentimentele așa cum le simt.

46.- Știu cum să-i fac pe oameni să accepte și să adere la ideile mele.

47.- Consider că a-i flata pe oameni, a-i măguli, a le face complimente, sunt mijloace bune de a obține ceea ce vrei.

48.- În conversațiile cu alții fac tot posibilul să-mi impun punctul de vedere.

49.- Știu să mânuiesc ironia mușcătoare.

50.- Sunt sensibil și ușor de influențat și-mi dau seama că adesea mă las exploatat.

51.- Prefer să observ evenimentele și discuțiile decât să particip la ele.

52.- Prefer să stau de o parte, în umbră, decât să mă fac remarcat.

53.- Manevrarea și manipularea celorlalți nu sunt, după părerea mea, soluții de folosit.

54.- Opinia mea este că nu trebuie să-ți anunți prea repede intențiile; acest lucru este o probă de neîndemânare.

55.- Șochez adesea prin faptele și opiniile mele.

56.- Prefer să fiu "lup" și să-i mănânc pe alții, decât să fiu "miel" mâncat de ceilalți.

57.- Cred că a-i manevra și manipula pe alții reprezintă adesea singurele mijloace de a obține ceea ce vrei .

mâncat de ceilalți.

57.- Cred că a-i manevra și manipula pe alții reprezintă adesea singurele mijloace de a obține ceea ce vrei .

58.- În general știu să protestez cu eficacitate dar fără agresivitate excesivă.

59.- Uneori, întârzii prea mult în rezolvarea unora dintre problemele mele.

60.- Evit situațiile care m-ar pune într-o lumină neplăcută.

CHESTIONARUL S.C. (ANALIZA STILULUI

DE COMUNICARE)

– Foaie de raspuns –

NUME:………………………………… STILUL NON-ASERTIV ……………

PRENUME:…………………………… STILUL AGRESIV …………………..

VÂRSTÃ:……………………………… STILUL MANIPULATOR……………

PROFESIE:…………………………… STILUL ASERTIV……………………

FUNCȚIE:……………………………..

CHESTIONARUL S.C. (ANALIZA STILULUI

DE COMUNICARE)

– MANUAL –

Stilul de comunicare se referă la ansamblul particularităților de manifestare caracteristice unei persoane în actul comunicativ. Stilul desemnează:

– modalitățile specifice de recepționare/decodificare a mesaului;

– modalitățile personale de prelucrare/interpretare a mesajelor;

– modalitățile specifice de exprimare a răspunsului, particularitățile personale de

feed-back.

Toate acestea decurg din unicitatea și individualitatea ființei umane, fiind expresia personalității umane.

Conceptul de stil de comunicare se aplică doar acolo unde caracteristicile formale, general valabile ale actului comunicativ se asociază cu anumite maniere personale de receptare-prelucrare-emitere a mesajelor. Este vorba de maniere de comunicare formate în decursul dezvoltării individului, stabile și caracteristice pentru el și care se manifestă relativ independent de conținutul comunicativ vehiculat pentru el și de contextul concret în care operează (vezi persoane care comunică "elegant", echilibrat n orice împrejurare / persoane care comunmică vulgar, agresiv, în orice situație).

Stilul de comunicare este în primul rând un indicator al modului în care o persoană și structurează lumea relațiilor sociale. În al doilea rând stilul de comunicare este un indicator al modului de prelucrare a informațiilor și de transformare a acestor informații în fapte de comportament, în judecăți practice, sociale, evaluative etc

Stilul de comunicare este fundamental determinat de trei elemente:

1.- atitudinile persoanei, ca modalități constante de raportare a acesteia la viața socială, la semeni și la sine;

2.- modelele de comunicare învățate – asertiv, non-asertiv, agresiv (cu varianta sa pasiv-agresivă), manipulator;

3.- temperamentul, ca tip de reactivitate a celulei nervoase.

► STILUL NON-ASERTIV (atitudinea de fugă pasivă) – tendința de a se ascunde, de a fugi mai de grabă decât a înfrunta oamenii. Se poate menifesta printr-un exces de amabilitate și conciliere, prin tendința de a amâna luarea unor hotărâri si adesea prin imposibilitatea luării acestora, însoțită de cedarea către alții a dreptului de a decide. La baza acestor manifestări stă o teamă maladivă de a nu fi judecat de ceilalți, ca și supărarea intensă resimțită în cazul unui eventual eșec – pentru a le evita individul preferă să se supună hotărârii celorlalți. Aceasta nu exclude un sentiment de ciudă, mânie mocnită, ranchiună.

► STILUL AGRESIV (atitudinea de atac) – tendința de a fi mereu în față, de a avea ultimul cuvânt, de a se impune cu orice preț, chiar cu prețul lezării și supărării altor persoane. Pentru a domina, orice mijloc pare a fi utilizabil – înfricoșarea, contrazicerea, umilirea, compromiterea celorlalți, atitudinile și comportamentele șocante, răzbunarea, asumarea unor riscuri excesive. Această atitudine stimulează agresivitatea și antipatia partenerilor și are ca efect pentru persoana în cauză sentimentul de a nu fi iubită, respectată și apreciată, fapte ce o fac și mai agresivă – se crează un adevărat cerc vicios al agresivității.

► STILUL MANIPULATOR (atitudinea de manipulare) – preferința pentru un rol de culise, tendința de a aștepta clipa prielnică pentru a ieși la lumină și a se pune în valoare, tendința de a căuta intenții ascunse în spatele oricăror afirmații ale celorlalți. Persoana evită să spună deschis ceea ce gândește, își schimbă opiniile după cele ale interlocutorului, îi place să fie în preajma celor mari și puternici ( ca o compensare a propriilor slăbiciuni) sperând să obțină beneficii din vecinătatea cu aceștia. Persoanele din această categorie urmăresc ca ceilalți să facă ceea ce ar dori ele, dar acest lucru să nu presupună confruntări deschise – fie ele raționale, constructive – de tip asertiv, fie ele conflictuale – de tip agresiv; este vorba mai de grabă de a aștepta ca situația să se întoarcă în favoarea lor. Adesea aceste persoane "joacă roluri" diverse, ca semn al insuficientei maturizări sociale, aceasta și în legătură cu un statut social slab, precar, nesatisfăcător. Problema indivizilor manipulatori este de a-și ascunde slăbiciunea , de a nu fi descoperiți pentru că și ei se tem de judecata celorlalți și de a nu fi marginalizați.

► STILUL ASERTIV (atitudinea constructivă) – capacitatea de autoafirmare, de exprimare onestă, directă și clară a opiniilor și a drepturilor proprii fără agresivitate și fără a-i leza pe ceilalți; capacitatea urmăririi propriilor interese fără încălcarea nevoilor celorlalți. Persoana știe să asculte și este dispusă să înțeleagă, știe să fie ea însăși (fără simulări și "jocuri de rol") și să se bazeze pe sine. Este cea mai bună atitudine pentru că permite atingerea scopurilor propuse fără a provoca resentimentele celorlalți și chiar câștigându-le adesea simpatia.

COTAREA SI INTERPRETAREA TESTULUI.

Proba a fost construită de S. Marcus, psiholog român cu importante contribuții în studiul fenomenului empatic.

Proba este relevantă pentru cele 4 stiluri fundamentale de comunicare:

1.- Stilul non-asertiv: 1, 7, 15, 16, 17, 25, 26, 35, 36, 37, 50, 51, 52, 59, 60.

2.- Stilul agresiv: 4, 6, 10, 11, 20, 21, 28, 29, 30, 39, 40, 48, 49, 55, 56.

3.- Stilul manipulator: 3, 5, 9, 12, 13, 19, 22, 31, 32, 41, 42, 46, 47, 54, 57.

4.- Stilul asertiv: 2, 8, 14, 18, 23, 24, 27, 33, 34, 38, 43, 44, 45, 53, 58.

Se acordă câte un punct răspunsurilor "ADEVÃRAT". Se însumează punctele pe stiluri de comunicare. Stilul la care s-a obținut numărul maxim de puncte indică atitudinea dominantă în comunicare, caracteristicile relativ stabile și previzibile ale comportamentului comunicativ.

OBS:

Când la două stiluri se obțin punctaje identice sau asemănătoare, stilul manifest de comunicare este încă neconturat, dar sunt conturate la nivel subdominant, latent, două atitudini concurente dintre care una sau alta poate deveni oricând dominantă în funcție de împrejurări.

Când punctajele sunt apropiate la trei-patru stiluri, este vorba de lipsa unui stil de comunicare, ceea ce indică un comportament comunicativ pendular, oscilant, nematurizat, legat de un comportament ambiguu și greu de prevăzut.

ANEXA 3

Numele și prenumele Vârsta Clasa

VĂ RUGAM LA FIECARE INTREBARE SĂ ALEGETI

RASPUNSUL CARE VĂ CARACTERIZEAZA CEL MAI MULT

1. Ce vă place cel mai mult: a. ciocolata; b. iaurtul; c. salata verde

2. Ce vă sperie cel mai mult a. viespile; b. șerpii; c. păienjenii

3 Nu vă place deloc a. să beți ulei de măsline;

să înghițiți un ou crud;

să luați caimacul de la lapte

4. Vă împarfumați: a. doar folosind două sau trei tipuri de deodorante;

folosind doar un singur tip de deodorant;

nu dați atenție tipului de deodorant

5 Ați fost la a. curse de cai; b. concert rock; c. film

6. Când vă place să lucrați: a. dimineața; b. seara; c. noaptea

7. Când leșinați: a. intr-o mulțime de oameni;

când sunteți deasupra prăpastiei;

la vederea sângelui

8. Care este zodia Dvs a. Rac, Scorpion, Pești, Taur;

Berbec, Leu, Săgetător, Fecioara;

Gemeni, Balanța, Vărsător, Capricorn

9. Plângeți cel mai mult: a. când ascultați muzică;

la film;

când citiți o poveste și aceasta v-a impresionat

10.Aveti acasă: a. mai mult de trei ghivece cu flori;

un singur ghiveci cu flori;

nici un ghiveci cu flori

11. Ziua femeii este pe : a. 8 martie; b. 12 februarie; c. 1 martie

12. Vă reamintiți deseori : a. de timpul când erați mic;

de colegii din clasă;

de ultima vacanță de vară

13. Vă pricepeți cel mai bine la: a. limbi străine/ română;

sport ;

probleme practice

14. V-ar plăcea: a. un loc de muncă unde să câștigați mai multi bani;

să fiți profesor/ profesoară;

să lucrați în străinătate

15. Nu ați mai plâns: a. de 3zile; b. de o săptămână; c. de o lună

16. Într-un meci de tenis țineți întotdeauna cu: a. cel (cea) care pierde;

cel (cea) care câștigă;

cu favoritul

17. Când sunteți supărat a. mâncați foarte mult;

nu puteți să dormiți;

nu mâncați aproape deloc

18. Când faceți o prostie: a. dați vina pe altul;

spuneți că a fost un accident;

vă recunoașteți greșeala

19. Când erați mic: a. dormeați buștean;

nu puteați adormi fără lumina aprinsă;

așteptați să vi se spună “Noapte bună!”

20. Dacă ați fi artist ce v-ar plăcea să fiți: a. muzician;

b scriitor;

actor

21. Vă întâlniți cel mai des cu: a. colegii de școală; b. rudele; c. cu vecinii

22. Dacă plecați din localitate, la bunici

vorbiți cu mama în fiecare zi;

vorbiți cu mama o dată pe săptămână;

vorbiți rareori cu mama pe perioada când sunteți plecat

23. Vă rugați: a. frecvent; b. uneori; c. niciodată

24 Mergeți la școală: a. pentru ca vă place;

că așa trebuie;

nu aveți ce face în timpul respectiv

25. Când faceți ceva ce vă place și sunteți întrerupt:

a. vă enervați;

continuați să lucrați în timp ce cealaltă persoană vă spune ce dorește;

vă reluați lucrul după ce persoana respectivă pleacă

26. Obișnuiți să luați apărarea prietenilor/ fraților Dvs:

uneori; b. niciodată; c. depinde de situația în care se află

27. Față de anul trecut:

a. nu v-ați schimbat foarte mult;

nu mai sunteți aceeași persoană;

v-ați îmbunătățit comportamentul

28. Când erați mic, aveați tendința:

de a colecționa diverse lucruri;

de a țipa deseori;

de a vă juca deseori singur.

29. Ce vă place:

să știți ce primiți cadou;

să primiți din când în când o atenție;

să vi se facă surprize.

30 Cineva sună la ușă; vă gândiți că este:

fostul Dvs prieten;

poștașul cu o scrisoare recomandată;

cineva care vinde câte ceva.

31 Este dificil să vă iertați prietenul (prietena) dacă:

uită când v-ați cunoscut prima dată;

uită evenimentele la care ați mers împreună;

uită ziua Dvs de naștere

32. Cel mai teribil coșmar pe care l-ați avea ar fi:

cel în care vă pierdeți dinții;

cel în care ceva vă urmărește;

cel în care sunteți prins într-o cușcă.

33 Esențial, pentru tine este:

să câștigi;

să participi;

să nu fii pe ultimul loc.

34 Acum, ceea ce faci tu :

este ceea ce îți place;

este o activitate obișnuită.

este o modalitate prin care să treacă timpul.

35 Într-o echipă sunteți cel care știe:

propună anumite activități;

să împace pe cei implicați;

să găsească răspunsurile corecte.

36. Sunteți deosebit de sensibil:

când vi se schimbă brusc starea;

când celorlalți li se schimbă brusc starea;

când se schimbă vremea.

37. Mergeți singur: a. la cinema; b. la Mc. Donalds; c. în vacanțe

38. Părinții vă lasă:

a. să vă alegeți singuri prietenii;

să stați afară seara până târziu;

să învățați o meserie care vouă vă place

39. Când sunteți singur în casă: a. vă plictisiți;

nu vă plictisiți niciodată;

vă odihniți

40 Când cineva are nevoie de ajutor: a. vă oferiți imediat;

acordați ajutorul numai dacă vi se cere;

găsiți un motiv pentru a nu acordă ajutorul

41. Vă place: a. să fiți în cadrul unui grup de prieteni;

să lucrați singur/ singură;

să fiți șef

42. Când vă certați cu un prieten : a. este definitiv;

sperați să vă împăcați;

considerați că acesta a meritat să vă certați cu el.

43 Visați să deveniți: a. patron;

funcționar;

persoana care închiriază pământul altora

44. Când cineva la care țineți vă vizitează:

faceți tot ce puteți pentru a crea o impresie frumoasă;.

nu dați atenție prea mare vizitei respective;

faceți tot ce puteți ca persoana respectivă să plece mai repede

45. Când sunteți cu prietenii:

vă întrebați ce găsesc la Dvs;

credeți că vă plac așa cum sunteți;

nu vă pasă ce cred despre Dvs;

46. Sunteți: a) singurul copil la părinți;

fiul (fiica) cel (cea) mai mare;

fiul (fiica) cel (cea) mai mic(ă) ;

47. Când serviți masa de prânz, cel mai adesea sunteți:

la cantină cu colegii;

cu un coleg;

singur, mâncând un sandvich;

48. La ziua unui coleg, sunteți mai degrabă :

cel care calmează spiritele;

cel care face care vorbește mult;

cel care face ca petrecerea să se destrame

49. Dentistul vă face să așteptați:

profitați și faceti cunoștință cu cineva din sala de așteptare;

așteptați cu răbdare să vă cheme;

plecați după un sfert de oră pentru a termina cu aceasta corvoadă

50. Cineva pe care nu îl plăceți vă invită în oraș; evitați motivând:

că sunteți obosit;

că trebuie să mergeti în altă parte;

amânați invitația pe altă dată

51. Când dați un telefon unui prieten, nu suportați:

să vă răspunda robotul telefonic;

să vorbiți foarte mult la telefon;

să nu vă recheme și acesta la rândul lui

52. Nu ați intrat niciodată în: a) parcul de distracții; b) teatru; c)muzeu

53. Vă petreceti sfârșitul de săptămână: a) acasă cu părinții;

cu prietenii;

în vizită la rude

54. Vă duceti la vecinii Dvs de apartament:

niciodată;

doar când aceștia fac prea mult zgomot;

ca să cereti cu împrumut ceva.

55. Credeți că sunteți: a) norocos; b)ghinionist; c) ca așa este destinul Dvs

56. Vă este greu: a) să dormiți mult dimineața;

să adormiți;

să vă sculați devreme dimineața

57. La învățătură sunteți; a) primul;

printre primii cinci;

pe la mijlocul clasei, mai mult ultimul

58. V-ar placea să schimbați a) șeful; b) colegii; c) meseria pe care o învățați

59. V-ar fi plăcut să vă puteți alege a) prenumele; b) familia; c) fizicul

60. Când vă cumparați ceva sunteți atent la a) preț; b) calitate; c) marcă

61. Când o prietenă a reușit ceva : a) credeți că are noroc;

vă bucurați pentru ea;

sunteți puțin gelos (oasă) pe ea

62. Când sunteți pedepsit: a) vă este rușine;

credeți că e o nedreptate;

vă supărați

63. Credeți că : a) lucrați mai bine ca ceilalți;

sunteți apreciat după cum meritați;

meritați mai mult decât vi se dă

64. Când vă îmbolnăviți: a) vă însănătoșiți cu greutate;

vă vindecați repede;

vă îmbolnăviți foarte rar

65. Dacă prietenul Dvs ezită să aleagă un sport, îl sfatuiți să facă:

fotbal; b. tenis; c. judo

66. Când vă încurajeaza mama, vă spune:

“Fă un efort, încearcă” ;

“Fă totul cât mai bine posibil” ;

“Poți mai bine”

67.Când aveți probleme: a) adormiți cu greutate;

aveți un somn agitat;

vă treziți foarte devreme dimineața

68. În vacanță : a) aveți un program foarte liber;

practicați sportul preferat;

faceți ceea ce vi se cere

69. Când sunteți criticat de modul cum arătați:

a) replicați celui care a făcut remarca că nu arata nici el prea bine;

spuneți o minciuna motivând modul cum arătați;

schimbați discuția.

70. După ce realizați ceva a) vă pare rău ca prietenul Dvs nu a reușit și el;

credeți că nu mai aveți ce face în continuare;

sunteți fericit

71. Când sunteți obligat să faceți ceva ce nu aveți chef:

amânați pe mâîne sau pe altă dată;

convingeți pe altcineva să facă acel lucru;

rezolvați rapid sarcina ca să scăpați

72. Detestați strângerile de mână: a) prea puternice;

prea molatice;

din vârful degetelor

Coeficientul emotional reprezintă caracteristica emotionala a subiectului ce se află prin raportarea stabilității/ impulsivității la extroversia/ introversia subiectului. Pentru suprinderea stabilității/ impulsivității variabilele vizate sunt: senzualitatea, sentimentalismul, fidelitatea, pasionalitatea (dacă este sau nu pasionant). Pentru suprinderea extroversiei/ introversiei variabilele sunt: independența, sociabilitatea, combativitatea, ambiția.

Pentru fiecare variabilă s-au creat 9 itemi, structurați fiecare pe 3 modalități de răspuns. Prima modalitate de răspuns are cea mai mare incidență asupra variabilei vizate și se contează cu 2 puncte; a doua modalitate se contează cu 1 punct, iar cea de-a treia cu 0 puncte.

Astfel, vom avea pe axa introversie- extroversie un punctaj maxim de 72 puncte, iar pe axa stabilitate- impulsivitate un punctaj maxim de 72 puncte:

Impulsivitate

72

Introvert- Extrovert-

Impulsiv Impulsiv

Introversie 0 Extroversie 72

Introvert- Extrovert-

Stabil Stabil

0

Stabilitate

Adaptare realizată pentru subiecții cu debiliitate mintală de

LECTOR UNIV. DR. FUGĂREȚU- UREA ROXANA

ANEXA 4

Prelucrări statistice

Reliability

ale: ALL VARIABLES

Frequencies

Frequency Table

Correlations

Chi-Square Test