IMPLICAȚIILE ÎNZESTRĂRII UNITĂȚILOR CU UN SISTEM TEHNIC NOU, ASUPRA COSTURILOR CU MENTENANȚĂ [308618]

ACADEMIA FORȚELOR TERESTRE „NICOLAE BĂLCESCU"

PROGRAMUL POSTUNIVERSITAR DE PERFECȚIONARE ÎN DOMENIUL

MANAGEMENTULUI CALITĂȚII TOTALE

LUCRARE DE CERTIFICARE

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC

Colonel

Ing. Viorel DASCĂLU

AUTOR

Maior

Teodor PORȘEGA

SIBIU

2018

ACADEMIA FORȚELOR TERESTRE „NICOLAE BĂLCESCU"

PROGRAMUL POSTUNIVERSITAR DE PERFECȚIONARE ÎN DOMENIUL

MANAGEMENTULUI CALITĂȚII TOTALE

Tema: [anonimizat]. Viorel DASCĂLU

AUTOR

Maior

Teodor PORȘEGA

SIBIU

2018

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………………………….4

CAPITOLULI: PRINCIPII PRIVIND MENTENANȚA TEHNICII MILITARE…………………………………………………………………………………………….6

1. l Conceptul de suport logistic integrat……………………………………………..6

l .2 Conceptul de mentenanță centrată pe fiabilitate………………………………..7

l .3 Tipuri de lucrări de mentenanță centrată pe fiabilitate……………………….8

l .4 [anonimizat]………………………………………………………12

Desfășurarea activității de mentenanță pe niveluri de competență în regim propriu……………………………………………..12

Desfășurarea activității de mentenanță în regim externalizat..13

CAPITOLUL 2: [anonimizat] A SISTEMELOR NOI INTRATE ÎN ÎNZESTRAREA UNITĂȚILOR MILITARE…………………………………….15

2.1 Costurile de mentenanță………………………………………………………………………………………15

2.1.1 Introducere……………………………………………………………………………………………….15

2.1.2 Argumente în vederea alocării costurilor de mentenanță și factori care influențează aceste costuri………………………………………………………………………………..16

2.1.3 Abordarea elaborării bugetului de mentenanță……………………………………….16

2.1.4 Etapele pregătirii bugetului de mentenanță……………………………………………..17

2. 2 Recepția vehiculelor noi .18

2.3 Rodajul vehiculelor noi .19

2.4 Mentenanța vehiculelor noi în perioada garanției emise de producător/furnizor………………………………………………………………………..20

2.5 [anonimizat] .21

2.6 Fluxul activităților de mentenanță pentru un sistem nou intrat în înzestrare……………………………22

2.7.[anonimizat]…………………………………………….23

CONCLUZII……………………………………………………………………………….25

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………..26

ANEXE……………………………………………………………………………………………..27

Anexa l Act de reclamație………………………………………………………………27

Anexa 2 Certificat de garanție…………………………………………………………28

Anexa 3 Lista dealeri autorizați……………………………………………………….31

INTRODUCERE

Se spune că în univers sunt două forțe fundamentale: VIAȚA și TIMPUL. Toate organismele, toate structurile anorganice și toate componentele echipamentelor și mașinilor sunt supuse efectului timpului. Așa de puternică este această forță încât rolul MENTENANTEI, nu este doar de a preveni degradarea ci și, în mod special, de a o încetini, de a menține piesele în lucru cât mai mult posibil, sau de a înlocui componentele defecte, ori de a recalibra dispozitivul, de a reduce efectele a sute de parametri defavorabili.

Astfel verbul „a întreține" devine sinonim cu „un scop de a continua să exiști" și astfel această nevoie de a extinde durata de viață este esența muncii de mentenanță.

Nevoia de mentenanță apare natural pentru a se opune forțelor de degradare și poate fi rezultatul unei intervenții ce urmează un plan de întreținere sau de reparare a echipamentului.

Reducerea costurilor și rentabilitatea procesului industrial se pot realiza doar prin combinarea diverșilor factori: creșterea fiabilității echipamentului, creșterea siguranței în exploatare, scăderea costurilor de exploatare, toate conducând la un cost total eficientizat. În consecință, întreținerea mașinilor nu poate fi privită în mod izolat.

Ca parte a societății moderne, armata este nevoită și obligată să aplice în integralitate toate conceptele, principiile și activitățile specifice managementului mentenanței tehnicii.

Dezvoltarea fără precedent a tehnicii de luptă, automatizarea, cibernetizarea și robotizarea acesteia determină creșterea ritmului desfășurării operației (luptei) și, de asemenea, creșterea fluxului de informații care se transmit uneori aproape instantaneu, iar alteori distorsionat și cu intermitență.

Sub acest aspect, și în special datorită alocării, începând cu anul 2018, către bugetul armatei a 2% din PIB, M.Ap.N. a pus în derulare programe majore de înzestrare cu tehnică nouă și de actualitate.

Dacă se vor cumpăra rachetele Patriot, elicoptere de atac, transportoare blindate pentru trupe, avioane F-16, autovehicule militare cu destinație specială, puterea militară de la noi ar crește semnificativ.

Așa cum se știe deja, producătorul american Bell Helicopter a gândit modelul AH-1 Z, pe care România dorește să-1 cumpere pentru anumite unități ale armatei. Este singurul din lume cu un sistem complet de rachete aer-aer. Performanțele acestui elicopter sunt date de sistemul sofisticat de armament: are montate mitraliere și poate să tragă cu 28 de rachete ghidate.

Tot în zona de aviație, România pare decisă să cumpere bateriile de apărare antiaeriană Patriot, creându-ne capabilitatea de a apăra Bucureștiul și chiar puncte strategice din zona vulnerabilă a Mării Negre.

La toate acestea s-ar putea adăuga transportoare blindate pentru trupe 8×8, autocamioane și autovehicule cu destinație specială.

În data de 26 februarie 2018, M.Ap.N. a anunțat public că a fost finalizată procedura de achiziție a primelor trei sisteme de rachete HIMARS, prin semnarea scrisorii de ofertă și acceptare specifică Programului Foreign Military Sales. Sistemul de rachete HIMARS reprezintă un vârf de tehnologie pe plan mondial, fiind unul dintre cele mai fiabile sisteme de acest tip testate în luptă, fiind utilizat, printre alții, de Forțele Terestre și de Corpul de Infanterie Marină ale SUA.

Toate aceste achiziții majore de tehnică militară, vor testa și capacitatea armatei române de a gestiona problemele specifice de asigurare a mentenanței în perioadele post-execuție, achiziționare și garanție.

În concluzie, lucrarea de față abordează problematica mentenanței echipamentelor noi intrate în înzestrarea unei unități militare, atât pe timpul cât acestea sunt în perioada de garanție cât și pe întreaga durată de viață a acestora, precum și costurile necesare întreținerii și scoaterii din uz.

CAPITOLUL l

PRINCIPII GENERALE PRIVIND MENTENANȚA TEHNICII MILITARE

1.1 Conceptul de suport logistic integrat

Suportul logistic integrat (SLI) reprezintă procesul tehnic și de management prin intermediul căruia nevoile de susținere logistică și financiară ale unui sistem sunt identificate pentru întreg ciclul de viață al acestuia și integrate în conținutul programului de dezvoltare/achiziție, de la inițierea programului și până la scoaterea din serviciu a sistemului.

Procesul de planificare SLI al echipamentelor militare se inițiază înainte de intrarea de înzestrare a acestora și se asigură continuu pe durata ciclului de viață (DCV), pentru:

utilizarea eficientă a echipamentelor pe DCV, la un raport optim între performanțele operaționale și costuri;

realizarea unui echilibru stabil, pe termen lung, între cerințele specifice ale profilului operațional vizat și condiționările pe linia susținerii financiare a programului;

asigurarea unui nivel ridicat și predictibil de disponibilitate a echipamentelor militare;

stabilirea, planificarea și asigurarea resurselor necesare realizării suportului logistic al echipamentelor pe DCV.

Scopul principal al SLI este obținerea disponibilității necesare a sistemului la un cost minim pe ciclul de viață.

SLI urmărește realizarea următoarelor obiective:

includerea elementelor SLI, în termeni de parametri măsurabili de performanță, la emiterea cerințelor și în planificarea achiziției echipamentelor/sistemelor militare;

definirea și proiectarea sistemului de SLI;

stabilirea sistemului de SLI;

menținerea sistemului de SLI pe DCV al echipamentului.

SLI cuprinde nouă elemente:

planificarea mentenanței

aprovizionarea

personalul;

echipamentele de testare și suport;

managementul configurației;

informații și date tehnice;

instruire și susținerea instruirii;

facilități și infrastructură;

i) împachetare, manipulare, paletizare, depozitare și transport.

1.2 Conceptul de mentenanță centrată pe fiabilitate

Conceptul fundamental care stă la baza organizării și funcționării sistemului militar de mentenanță din Armata României este mentenanță centrată pe fiabilitate denumit în continuare MCF.

MCF este un concept modern de organizare a mentenanței, care se fundamentează pe un proces dinamic, sistematic, de identificare a nevoilor echipamentelor militare.

MCF are drept scop asigurarea condițiilor necesare pentru ca echipamentele să poată fi utilizate în orice moment potrivit destinației, în mediul operațional pentru care au fost proiectate.

Obiectivele principale ale MCF sunt următoarele:

a) stabilirea priorităților pe linia planificării și executării lucrărilor de mentenanță, care să conducă la creșterea nivelului stării tehnice a echipamentelor în condițiile asigurării limitate cu resurse specifice, materiale, umane, financiare și/sau de timp;

colectarea și exploatarea informațiilor tehnice relevante pentru managementul configurației echipamentelor, în scopul creșterii fiabilității ansamblurilor/sistemelor/părților componente ale acestora care se defectează frecvent;

stabilirea unui program de mentenanță adaptat nevoilor reale ale fiecărui tip de echipament, care să-i asigure acestuia fiabilitatea și siguranța în exploatare;

reducerea costurilor asociate mentenanței echipamentelor.

În cadrul ciclului de viață, dezvoltarea unui plan de MCF se începe din etapa de dezvoltare tehnologică a echipamentului/sistemului de armament.

Pentru implementarea MCF este necesară realizarea unui plan specific pentru fiecare tip de echipament.

Procesul de implementare a unui plan de MCF cuprinde următoarele activități:

a) utilizarea datelor și informațiilor furnizate de producător prin documentația tehnică privind lucrările de mentenanță specifice echipamentului;

b) identificarea ansamblurilor/sistemelor/părților componente ale echipamentelor care sunt importante/prioritare și/sau critice pentru executarea lucrărilor de mentenanță;

obținerea datelor despre modurile de defectare ale echipamentului vizat, din formularele/documentele de evidența exploatării;

evaluarea probabilității de producere a evenimentelor de defectare, condiționate de defectarea ansamblurilor/sistemelor/părților componente, erorile de exploatare și frecvența/eficiența inspecțiilor și controalelor;

e) dezvoltarea unor modele teoretice standard de defectare a echipamentelor;

f) identificarea pachetelor optime de lucrări de mentenanță menite să prevină defectarea echipamentelor;

g) prioritizarea și eșalonarea în timp a lucrărilor de mentenanță, pe următoarele direcții: lucrări de mentenanță impuse de starea tehnică a echipamentului, lucrări de mentenanță pentru monitorizarea stării tehnice a echipamentului și lucrări de mentenanță care se execută în situații de urgență/în operații.

Optimizarea programelor și proceselor de mentenanță reprezintă un ansamblu de măsuri și activități care contribuie la creșterea nivelului stării tehnice a echipamentelor, prin utilizarea feedback-ului provenit din activitatea de exploatare.

Datele și informațiile rezultate din procedurile de optimizare a programelor și proceselor de mentenanță se utilizează pentru: analizele efectuate pentru clasificarea operațională și pe timpul monitorizării stării tehnice a echipamentelor militare;

îmbunătățirea fiabilității echipamentelor-reproiectarea, modificarea și/sau optimizarea unor ansambluri/componente/piese care s-au dovedit puțin fiabile în exploatare;

analiza componentelor/pieselor deteriorate, pentru stabilirea cauzelor defectării;

determinarea cauzelor primare care au generat defecțiunile;

actualizarea specificațiilor de achiziție pentru echipamente și elemente/pachete de SLI pentru acestea, pentru corectarea problemelor identificate;

controlul recurent al defecțiunilor repetitive/tipice;

certificarea instalării și punerii în funcțiune pentru echipamentul nou achiziționat, modernizat sau reparat;

investigarea vârstei echipamentului, care se realizează prin analiza variației stării tehnice a echipamentului în funcție de modificarea parametrilor și a intervalelor dintre lucrările de mentenanță caracteristice programului de mentenanță specific echipamentului.

1.3Tipuri de lucrări de mentenanță centrată pe fiabilitate

Principalele tipuri de lucrări și activități de mentenanță centrată pe fiabilitate sunt următoarele: repararea, întreținerea, revizia, inspecția predictivă, clasificarea operațională, monitorizarea, recuperarea, evacuarea, precum și alte activități de mentenanță stipulate în contractul de asigurare a SLI.

Repararea cuprinde totalitatea lucrărilor desfășurate pentru restabilirea funcționalității echipamentelor, astfel încât să fie posibilă operarea acestora în condiții normale.

Reparațiile sunt lucrări care se execută, în funcție de complexitate, la structuri de execuție a mentenanței, pentru restabilirea capacității de funcționare a echipamentelor care s-au defectat în procesul de exploatare.

În cadrul reparațiilor se execută atât remedierea defecțiunilor la ansamblurile, subansamblurile, mecanismele și piesele componente constatate pe timpul diagnosticării, cât și eliminarea uzurilor care depășesc limitele admisibile la elementele componente ale altor sisteme care au o legătură de cauzalitate cu producerea modului de defectare respectiv.

Remedierea defecțiunilor și eliminarea uzurilor se realizează prin recondiționarea componentelor deteriorate sau înlocuirea acestora cu altele noi sau care se încadrează în toleranțele admisibile pentru funcționare.

Reparațiile prezintă următoarele particularități:

a) au caracter de necesitate și se execută ori de câte ori este nevoie;

b) pe timpul executării lor se execută una din întreținerile necesare aducerii echipamentelor într-o stare corespunzătoare, potrivit destinației;

nu se execută demontarea echipamentelor, decât atât cât este necesar pentru accesul la subansamblul defect;

se pot executa, după caz, lucrări de tinichigerie, tâmplărie, tapițerie și vopsitorie, în funcție de starea echipamentului la momentul efectuării reviziei.

Întreținerea după ciclul de funcționare/similare este o lucrare care se execută periodic, în scopul menținerii parametrilor funcționali la valorile stabilite de documentația tehnică a acestuia.

Întreținerea tehnică după ciclul de funcționare /similare se execută în fiecare unitate, după un ciclu de km, ore de funcționare/zbor/marș, lovituri sau după perioade prestabilite de timp, în situația necompletării ciclului de rulaj.

Dimensiunea ciclului de funcționare, precum și lucrările care se execută sunt precizate în instrucțiunile specifice de exploatare sau în documentația asigurată prin sistemul de SLI, pentru fiecare tip de echipament.

Întreținerile se execută și la echipamentele defecte, în vederea protejării acestora în raport de factorii care determină fenomene de îmbătrânire, coroziune, degradare a calității componentelor și fluidelor de lucru.

Întreținerile se execută, de regulă, de către structurile de execuție a mentenanței aflate în organica structurilor militare de nivel batalion/similare, cu participarea obligatorie la lucrări a operatorilor echipamentelor.

Reviziile pot fi revizii simple și revizii extinse.

Revizia simplă este o lucrare care cuprinde un număr limitat de operațiuni executate în scopul eliminării uzurilor și a efectelor îmbătrânirii.

Revizia simplă se execută numai la acele ansambluri, subansambluri, piese etc. componente, care potrivit destinației sunt esențiale pentru capacitatea de îndeplinire a misiunii și a căror defectare are drept consecință indisponibilitatea echipamentului.

În cadrul reviziilor simple se elimină prin înlocuire, recondiționare sau combinat, uzurile componentelor, mecanismelor, pieselor și materialelor care depășesc limitele admisibile de uzură ori termenele prescrise de valabilitate și se refac reglajele esențiale ale parametrilor tehnici și funcționali în plajele de variație prevăzute de normele tehnice și/sau de instrucțiunile de exploatare.

Pentru executarea reviziilor simple se utilizează informațiile tehnice furnizate de inspecția predictivă, rezultatele verificărilor executate cu ocazia întreținerilor tehnice sau constatările rezultate în urma utilizării echipamentelor.

Intervalele dintre revizii se stabilesc în funcție de:

a)limite de timp-componenta/subansamblul/ansamblul/agregatul/sistemul supus reviziei se verifică și, dacă este necesar, se aduce în parametrii care se încadrează în intervalele prescrise;

termene de valabilitate ale unor componente, determinate de tipul și calitatea materialului din care sunt fabricate;

termene de valabilitate ale unor fluide de lucru, măsurate în număr de cicluri de funcționare sau în perioade de timp determinate/prestabilite;

d) stare-componenta/subansamblul/ansamblul/agregatul/sistemul supus reviziei face obiectul unor verificări specifice, la realizarea unor criterii privind starea tehnică;

e)evenimente exterioare-componenta/subansamblul/ansamblul/agregatul/ sistemul supus reviziei face obiectul unor verificări speciale, după remedierea defecțiunilor proprii sau a celor suferite de un alt element al echipamentului, care i-ar fi putut afecta starea.

Revizia extinsă este o lucrare complexă care cuprinde un număr important de operațiuni executate în scopul eliminării uzurilor și a efectelor îmbătrânirii la ansambluri, subansambluri, piese etc., ca urmare a îndeplinirii unei norme de funcționare sau a unei perioade normată de timp.

Revizia extinsă se execută în scopul verificării amănunțite a capacității de funcționare a echipamentului potrivit destinației și a stării de detaliu a componentelor, la nivelul de performanță nominal prescris de instrucțiunile de exploatare și mentenanță.

În cadrul reviziei extinse, se verifică în vederea diagnosticării:

a) starea fizică/tehnică de detaliu a subansamblurilor, componentelor și a elementelor de conexiune între acestea;

b) modul de asamblare/strângere/rigidizare/fixare a componentelor, subansamblurilor, agregatelor, sistemelor pe elementele de structură/șasiu;

c) parametrii reglajelor de ansamblu ale sistemelor cinematice, electrice, optice etc.;

existența și gradul de extindere a zonelor de coroziune, uzură excesivă, mătuire etc. a materialelor din care sunt confecționate componentele, agregatele și sistemele echipamentului;

apariția efectelor îmbătrânirii materialelor, care se manifestă prin: fisuri, crăpături, zgârieturi, rigidizarea izolațiilor electrice, pierderea elasticității/rigidității/ rezistenței la uzură, exfolierea acoperirilor de protecție/speciale etc.;

acumulările de oxizi, zgură, murdărie pe suprafețele conexiunilor în mișcare, sau în contact electric;

g) etanșeitatea instalațiilor care vehiculează fluide de lucru etc.

Pe baza diagnosticării, în cadrul reviziilor extinse se execută următoarele activități:

a) se elimină prin înlocuire, recondiționare sau combinat uzurile componentelor, mecanismelor, pieselor și materialelor care ating ori se apropie de limitele admisibile;

se înlocuiesc materialele care și-au îndeplinit termenele prescrise de valabilitate;

se refac toate reglajele parametrilor tehnici și funcționali la valorile nominale prevăzute de normele tehnice și/sau de instrucțiunile de exploatare.

Reviziile extinse se execută planificat, pe baza normelor de timp/funcționare și a fluxurilor/fișelor tehnologice cu operațiunile ce urmează a se executa prescrise de producătorii echipamentelor.

Inspecția predictivă este o lucrare care se execută în scopul descoperirii premiselor de defectare ale echipamentelor.

Inspecția predictivă se realizează prin utilizarea tehnologiilor de testare/control non-intruzive sau, în lipsa acestora, prin inspectare vizuală și auditivă.

Datele și informațiile colectate cu ajutorul inspecțiilor predictive se utilizează pentru identificarea evenimentelor, stărilor, condițiilor și premiselor care pot indica iminența defectării echipamentelor.

Inspecția predictivă cuprinde toate operațiunile efectuate pentru:

identificarea și diagnosticarea uzurilor unor piese, ansambluri, agregate, sisteme ori ale deprecierilor unor parametri funcționali ai acestora, care nu afectează pentru moment starea tehnică a echipamentului;

identificarea nevoilor de refacere a unor reglaje în limitele prevăzute în norme și instrucțiuni;

stabilirea necesarului de lucrări de mentenanță care trebuie executate pentru prevenirea deteriorării/avarierii echipamentului.

Clasificarea operațională stă la baza tuturor activităților specifice optimizării programelor și proceselor de mentenanță și cuprinde evaluarea stării de funcționare a echipamentelor, a gradului de imobilizare, a defecțiunilor sau deteriorărilor survenite la acestea și stabilirea nevoilor de mentenanță.

După evaluare, echipamentele pot fi:

a) echipamente disponibile-apte pentru utilizare conform destinației, fiind suficient alimentate/dotate, având rezervă de resurse și stare tehnică corespunzătoare îndeplinirii misiunilor specifice;

b) echipamente indisponibile-inapte pentru utilizare conform destinației.

Clasificarea operațională cuprinde și evaluarea costurilor de mentenanță pentru refacerea stării tehnice.

Monitorizarea cuprinde totalitatea măsurilor întreprinse pentru urmărirea funcționării echipamentelor în exploatare la utilizator, centralizarea și transmiterea la furnizor sau reparator a constatărilor privind neîndeplinirea condițiilor prevăzute în specificațiile tehnice, gradul de fiabilitate și defecțiunile care apar.

Monitorizarea se realizează prin verificarea și analizarea:

formularelor de evidența exploatării, a fișelor de control tehnic și de inspectare predictivă.

bazelor de date privind exploatarea și comportamentul tehnic ale echipamentului, existente la utilizatori și/sau la modulul de mentenanță;

Recuperarea cuprinde următoarele activități specifice:

identificarea echipamentelor imobilizate, evaluarea stării tehnice a acestora și a cauzelor care au determinat imobilizarea;

planificarea, organizarea și desfășurarea scoaterii echipamentelor imobilizate de sub focul inamicului sau din raioanele amenințate, atât pe timpul pregătirii și ducerii operației/luptei, cât și după finalizarea acesteia;

c) planificarea, organizarea și executarea operațiunilor de scoatere a echipamentelor imobilizate în timpul desfășurării activităților de instrucție sau în timpul executării unor misiuni.

Evacuarea cuprinde măsurile care se întreprind în scopul de a transporta echipamentele recuperate în raioane sau locuri în care se repară sau din care se predau altor structuri.

1.4 Desfășurarea activității de mentenanță pe niveluri de competență, în regim propriu și externalizat

1.4.1 Desfășurarea activității de mentenanță pe niveluri de competență, în regim propriu

Activitatea de mentenanță în sistemul militar este organizată pe trei nivele de competență: mentenanță de nivel luptă, mentenanță de nivel intermediar și mentenanță de nivel complex.

În cadrul mentenanței de nivel de luptă, operațiunile care se execută sunt:

lucrări specifice de inspecții predictive, întrețineri periodice, diagnosticare, control tehnic;

revizii simple, de complexitate redusă, în cadrul cărora se verifică parametrii funcționali esențiali ai echipamentelor, se execută reglaje planificate la intervale de timp, kilometri sau mile parcurse, ore de funcționare, lovituri trase și se înlocuiesc materialele cu perioadă determinată de utilizare: lichide speciale, uleiuri, lubrifianți, repere din cauciuc, mase plastice, lemn, material textil;

reparații;

asistența tehnică, potrivit prevederilor specifice;

lucrări de conservare;

f) recuperarea și evacuarea echipamentelor din locurile de producere a imobilizării, de sub focul inamicului sau din raioanele amenințate și repunerea în stare de funcționare a echipamentelor deteriorate.

Inspecțiile predictive de nivel de luptă se execută cu periodicitatea impusă de producător/furnizor sau cu cea determinată statistic pe baza comportării echipamentelor în exploatare.

Pentru toate inspecțiile predictive, indiferent de complexitate, se utilizează indicațiile tehnice furnizate de producător sau în lipsa acestora se stabilesc limite minime/maxime între care se acceptă deteriorarea anumitor parametri și/sau caracteristici funcționale față de valorile nominale.

În cadrul mentenanței de nivel intermediar se execută, de regulă, următoarele tipuri de lucrări:

diagnosticare;

inspecții tehnice periodice, inspecții predictive;

revizii simple/extinse;

asistență tehnică;

evacuarea echipamentelor din locurile de producere a imobilizării sau din alte locuri de dispunere;

reparații.

Lucrările de mentenanță de nivel intermediar se execută de către centrele de mentenanță și secțiile de mentenanță.

În cadrul mentenanței de nivel complex se execută, de regulă, următoarele tipuri de lucrări:

asistența tehnică;

diagnosticarea;

inspecțiile tehnice periodice și inspecțiile predictive;

evacuarea echipamentelor deteriorate/imobilizate;

revizii extinse și reparații.

Lucrările de mentenanță de nivel complex se execută de către centrele de mentenanță și secțiile de mentenanță.

1.4.2 Desfășurarea activității de mentenanță în regim externalizat

Pentru realizarea mentenanței în regim externalizat se au în vedere:

cadrul legislativ la nivel național, precum și actele normative specifice MApN-regulamente, instrucțiuni și norme-care instituționalizează funcționarea sistemului de mentenanță;

prevederile contractelor de achiziție a echipamentelor, pe linia asigurării suportului logistic integrat;

existența unor operatori economici acreditați, capabili de a prelua executarea unor lucrări de mentenanță a echipamentelor și a asigura piesele de schimb necesare acestor lucrări;

concordanța timpilor de imobilizare a echipamentelor practicați de operatorii economici cu timpii de imobilizare admiși de cerințele operaționale pentru îndeplinirea misiunilor;

fondurile financiare avute la dispoziție;

gradul de diversitate și nivelul cantitativ/calitativ al lucrărilor de mentenanță prestate de operatorii economici;

insuficiența capacităților de producție ale armatei;

h) asimilarea parțială a noilor tehnologii de reparație de către structurile de execuție a mentenanței aparținând armatei, fie din considerente economice, fie din cauza neasigurării personalului calificat și a utilajelor specifice pentru unele lucrări de mentenanță.

La achiziția echipamentelor, se prevede în contract obligativitatea ca furnizorii să asigure suportul logistic pe toată durata de viață a produselor.

Externalizarea lucrărilor de mentenanță se abordează diferențiat, pe tipuri de echipamente și proveniență, avându-se în vedere cerințele operaționale specifice, fondurile disponibile și starea/capacitatea sistemului militar de mentenanță la momentul respectiv, astfel:

a) controlul, diagnosticarea, inspecțiile și întreținerea sunt în sarcina operatorilor sau a formațiunilor de mentenanță și se pot desfășura în cadrul activităților de întreținere, în situația în care anumite operațiuni care corespund acestor activități asociate mentenanței nu pot fi executate prin forțe proprii din cauză că presupun reglaje complexe, demontări de subansambluri etc., activitățile se externalizează în întregime către un prestator civil specializat. În cazul asigurării suportului logistic prin contract de achiziție a echipamentelor, activitățile respective intră în grija operatorului economic;

recuperarea și evacuarea echipamentelor deteriorate se abordează diferențiat, în funcție de realitățile impuse de contractele cu prestatorii, în măsura în care aceștia își asuma anumite riscuri, dar, în principiu, recuperarea și evacuarea se execută de către structurile de evacuare proprii;

reconstrucția/reasamblarea și repararea la echipamentele cu specific militar se execută prin structurile de mentenanță proprii sau externalizat, după caz, în funcție de varianta cea mai economică.

CAPITOLUL 2

STUDIU DE CAZ: COSTURILE DE MENTENANȚĂ A SISTEMELOR NOI INTRATE ÎN ÎNZESTRAREA UNITĂȚILOR MILITARE

2.1 Costurile de mentenanță

2.1.1 Introducere

Etapa de mentenanță este un element important în perioada de viață a unui echipament, care trebuie menținut în stare de funcționzre satisfăcătoare, pentru a fi capabil de performanțele pentru care a fost proiectat.

Costurile de mentenanță ale unui sistem variază adesea de la 2 la 20 de ori din prețul de achiziție. Costurile de mentenanță includ totalitatea oportunităților pierdute întro anumită perioadă de timp, randamentul scăzut și calitatea redusă a performanțelor cauzate de nefuncționarea echipamentelor sau funcționării nesatisfăcătoare, toate aceste aspecte fiind în strânsă legătură cu deteriorarea siguranței personalului și a mediului.

Oricum, costurile de mentenanță s-ar putea exprima mai simplu ca fiind totalitatea materialelor și a muncii necesare menținerii echipamentului în stare de funcționare corespunzătoare. După unii autori, cheltuielile de mentenanță se împart în patru mari categorii: cheltuieli directe, cheltuieli datorate pierderilor de producție, cheltuieli de deteriorare a echipamentelor, și cheltuieli cu echipamentele de rezervă.

Cheltuielile directe sunt asociate cu păstrarea echipamentelor în stare de funcționare și cuprind cheltuielile cu inspecțiile periodice, cheltuielile de întreținere preventivă, costurile reparațiilor, costurile reviziilor tehnice și costurile de service. În organizația militară aceste costuri au cel mai mare procentaj, având în vedere vârsta medie ridicată a sistemelor tehnice militare și numărul mare de echipamente.

Cheltuielile asociate cu pierderile de producție, se referă la întreruperea producției datorită avarierii echipamentelor de bază și lipsei unor echipamente de schimb. În sistemul militar aceste cheluieli pot fi asociate cu cheltuielile cauzate de imposibilitatea folosirii unui echipament din cauza indisponibilității sau neoperativității acestuia. De exemplu, în situația în care o unitate militară logistică primește misiunea de a transporta o anumită cantitate de combustibil de la o unitate militară la alta, și echipamentele necesare sunt indisponibile sau neoperative din diverse cauze, aceasta este nevoită să achiziționeze serviciul de transport de la un operator civil, în acest caz costurile fiind mult mai ridicate.

Cheltuielile de deteriorare a echipamentelor se referă la degradarea echipamentelor și la scăderea timpului lor de viață din cauza unei mentenanțe necorespunzătoare. În organizația militară aceste cheltuieli sunt foarte frecvente din cauza alocării insuficente de fonduri necesare activității de mentenanță, lipsei S.D.V.-urilor, infrastructurii învechite sau inexistente, personalului slab instruit, etc.

Când discutăm despre costurile echipamentelor de rezervă, ne referim, de fapt, la cheltuielile cu menținerea în stare de funcționare a echipamentelor de rezervă, astfel încât acestea să fie oricând disponibile, pentru a înlocui sisteme indisponibile. În M.Ap.N. aceste costuri sunt generate de întreținerile executate la echipamentele existente la stocurile de mobilizare și de luptă.

2.1.2 Argumente în vederea alocării costurilor de mentenanță și factori care influențează aceste costuri

Mai jos am enumerat câteva dintre argumentele prevederii cheltuielilor de mentenanță:

– stabilirea necesității alocării unor costuri de mentenanță;

– stabilirea bugetului necesar;

-furnizarea de informații utile în proiectarea de noi echipamente/elemente/sisteme tehnice;

– furnizarea de informații utile în cadrul studiilor asupra costurilor pentru un întreg ciclu de viață al unui echipament;

– verificarea cheltuielilor;

– luarea deciziilor privind înlocuirea echipamentului;

– compararea eficienței costurilor de mentenanță în industrii similare;

– dezvoltarea politicilor optime de mentenanță;

– compararea abordărilor companiilor existente pe piață în ceea ce privește mentenanța;

– oferirea de feed-back la managementul de nivel superior.

Mulți factori influențează costurile de mentenanță, inclusiv vârsta echipamentului, tipul și starea sa generală, experiența și abilitățile operatorului, politica de mentenanță a companiei, tipul de service, abilitățile și îndemânarea personalului de mentenanță, condițiile de mediu, specificația echipamentului și verificările periodice.

2.1.3 Abordarea elaborării bugetului de mentenanță

În continuare voi aborda două tipuri de elaborare a bugetului, și anume: abordarea istorică și abordarea plecând de la zero.

Când vorbim despre abordarea istorică, ne referim la experiența anilor trecuți, la perspectiva istorică. De cele mai multe ori bugetul se încadrează în această categorie. Profesioniștii implicați în întocmirea unui asemenea tip de buget, apelează la experiențele anilor anteriori, pentru determinarea costurilor estimate pentru anul următor. Această abordare este eficientă, rațională, și presupune o muncă de documentare relativ restrânsă. Problema care se pune totuși se referă la evitarea erorilor din trecut, care nu trebuie perpetuate și repetate.

Abordarea plecând de la zero se referă la dezvoltarea unui buget pe baze logice, fără a avea în spate nici un istoric. Fiecare element de referință din buget se justifică doar prin necesitățile și cerințele curente sau prin priorități, în funcție de fondurile disponibile. Cheltuielile acestui tip de buget se grupează, în funcție de priorități, în pachete de lucru clasificate, la rândul lor, în trei categorii: cheltuieli impuse de dispoziții, norme, regulamente, instrucțiuni, cheltuieli neimpuse de dispoziții, norme, regulamente, instrucțiuni și cheltuieli apărute pentru prima dată în buget. Câteva dintre avantajele acestui tip de abordare de buget, ar putea fi:

– un proces de elaborare a bugetului mai atent și mai fundamentat;

– o utilizare judicioasă a fondurilor disponibile;

– o mai bună înțelegere a obiectivelor organizației și a scopurilor echipei de conducere.

Dezavantajele abordării bugetului pornind de la zero, constau în faptul că munca pentru întocmirea unui astfel de buget este mai laborioasă, mai detaliată, necesită o documentare aprofundată și deci un timp mai îndelungat de pregătire, în comparație cu abordarea pe considerente istorice.

Pentru mentenanța sistemelor noi intrate în înzestrarea unităților militare, trebuie să existe o abordare plecând de la zero, bazată pe specificațiile tehnice a fiecărui echipament și pe recomandările fiecărui furnizor, astfel încât să poată fi menținut în serviciu un timp cât mai îndelungat. Trebuie de reținut faptul că datorită specificacității echipamentelor achiziționate de M.Ap.N., acestea au costuri de achiziție și mentenanță foarte ridicate, ceea ce impune ca echipa de mentenanță să elaboreze un buget cât mai detaliat și documentat.

2.1.4 Etapele pregătirii bugetului de mentenanță

Profesioniștii care lucrează în acest domeniu, au dezvoltat un proces de elaborare a bugetului, după cum urmează:

– colectarea informațiilor asupra experiențelor din anii anteriori;

– solicitarea informațiilor de la departamentele operaționale cu privire la planul acestora pe anul următor;

– identificarea echipamentelor ale căror cheltuieli de reparație sunt semnificative;

– estimarea necesarului de materiale consumabile de care are nevoie structura de execuție a mentenanței, în special când este vorba de repere scumpe sau multe;

– estimarea cheltuielilor de revizie;

– eșalonarea cheltuielilor pe luni;

– stabilirea graficelor de costuri cumulate pe fiecare variabilă importantă în parte;

– actualizarea periodică a costurilor totale și individuale și reprezentarea lor grafică.

În evaluarea costurilor de mentenanță, fiecare unitate în parte își stabilește toate tipurile de costuri care intră în componența costului de mentenanță, în funcție de profilul activității, în funcție de priorități etc.

Echipa de conducere a mentenanței va decide toate tipurile de costuri care trebuie prevăzute în costul de mentenanță pentru toate aplicațiile viitoare. Fără un cost de mentenanță corect calculat, bine documentat și fundamentat, nu se poate întocmi nicio strategie bugetară pentru anul următor, nu se poate contura nicio strategie economică pentru creșterea eficacității activității de mentenanță.

2.2. Recepția vehiculelor noi

Recepția unui echipament nou/reparat reprezintă ansamblul de activități organizate și desfășurate în vederea luării în primire a echipamentului respectiv, prin verificarea conformității acestuia, precum și a documentelor însoțitoare cu legislația specifică și/sau clauzele contractuale referitoare la cerințele comerciale, tehnice, de calitate, garanție, inscripționare etc. specifice achizițiilor sau mentenanței în sistem externalizat.

Recepția vehiculelor noi se execută de către autoritatea contractantă/autoritatea delegată, prin comisii de recepție special constituite și instruite, din care pot face parte și membrii din structura beneficiară, la sediul autorității contractante/autorității delegate, furnizor sau altă locație stabilită prin contract.

La primirea vehiculelor noi, comisia de recepție verifică CIV, documentele de atestare a calității, de garanție, celelalte documente prevăzute în legislația specifică/contract, starea tehnică și de completare a acestora, precum și îndeplinirea celorlalte clauze contractuale.

Comisia de recepție nominalizată prin OZU de către comandantul/șeful unității militare beneficiare, formată din: președintele comisiei – șeful de stat major/locțiitorul comandantului/șefului unității militare și membrii: șeful structurii logistice, locțiitorul tehnic, șeful structurii căreia îi vor fi repartizate vehiculele, șefi ai structurilor cu responsabilități în domeniu și comandanții de subunități, ia în primire vehiculele nou intrate în înzestrare, executând recepția acestora.

La recepție se verifică:

existența tuturor documentelor, în conformitate cu prevederile legislației specifice/clauzelor contractuale, pentru fiecare vehicul/lot de vehicule;

existența sigiliilor furnizorului și a materialelor livrate odată cu echipamentul, starea de completare a fiecărui vehicul și existența reperelor prevăzute în loturile de piese, scule și accesorii, conform specificației;

dacă seriile armamentului, instalațiilor, mijloacelor de transmisiuni și a principalelor agregate corespund cu cele înscrise;

dacă datele de fabricație corespund cu prevederile contractului de livrare;

funcționarea motorului, transmisiei, suspensiei, propulsiei, direcției, frânării, echipamentului electric și a celorlalte echipamente și instalații specifice fiecărui tip de vehicul, atât în staționare cât și în deplasare;

modul de funcționare a armamentului prin executarea tragerilor, a instalațiilor și aparaturii speciale, precum și existența loturilor de piese, scule și accesorii specifice acestora;

dacă plinurile cu lubrifianți și lichide speciale corespund clauzelor contractuale.

Dacă la recepția vehiculelor se constată neconformități, lipsuri sau defecțiuni, comisia întocmește documentele corespunzătoare și acționează în conformitate cu prevederile contractuale și legislația specifică.

În situația în care documentele specifice sunt corespunzătoare și nu se constată, pe timpul recepției echipamentelor neconformități, lipsuri sau defecțiuni, se întocmesc/completează documentele de recepție, de predare primire, de calitate, de garanție, de intrare în gestiune etc., după caz.

Unitățile militare primitoare sunt obligate:

să urmărească, să analizeze periodic și să raporteze eșaloanelor superioare modul de comportare în exploatare a vehiculelor noi;

să întocmească și să înainteze, ierarhic, în termen de 24 de ore de la constatarea defecțiunii, la toate structurile/eșaloanele superioare, acte de reclamație, conform modelului stabilit de producător/furnizor prin contractul de achiziție sau conform modelului din anexa nr l.

Eșalonul superior, după primirea actelor de reclamație este obligat să le transmită autorității contractante, în vederea notificării producătorului/furnizorului, pentru urgentarea remedierii defecțiunilor și repunerii în stare de funcționare a vehiculelor nou intrate în înzestrare, în maxim 48 ore de la primirea acestora.

Urmărirea în exploatare a vehiculelor nou intrate în înzestrare se execută în baza precizărilor proprii ale structurilor de specialitate a M.Ap.N.

În situația în care se constată că defectarea unui vehicul nou a fost determinată de necunoașterea și/sau nerespectarea instrucțiunilor specifice acestuia, comandantul unității dispune măsurile necesare pentru imputarea contravalorii reparațiilor executate pentru repunerea în stare de funcționare, potrivit reglementărilor în vigoare.

2.3 Rodajul vehiculelor noi

Rodajul unui echipament reprezintă procesul/perioada de funcționare al/a acestuia într-un regim strict de încărcare statică și dinamică pentru obținerea unei ajustări cât mai fine a suprafețelor de contact ale pieselor aflate în mișcare relativă una față de cealaltă.

Rodajul vehiculelor noi se execută respectându-se instrucțiunile furnizorului, precum și precizările din normativele de exploatare și mentenanță pentru fiecare tip de echipament.

În cadrul rodajului, vehiculele pot fi utilizate pentru executarea unor activități, dar numai cu respectarea regulilor stabilite pentru încărcarea vehiculului și viteza de deplasare corespunzătoare fiecărei trepte de viteză.

Se vor evita accelerările bruște și turarea excesivă a motorului în gol mai ales la pornire, când motorul nu a atins temperatura de regim, frânările bruște de lungă durată etc.

Pe timpul executării rodajului se supraveghează în permanență aparatura de măsură și control de la bord, buna funcționare a tuturor ansamblurilor și subansamblurilor, precum și a vehiculului în ansamblu.

Rodajul vehiculelor noi se execută, în cadrul unităților beneficiare, sub directa îndrumare a locțiitorului tehnic.

La primirea unor vehicule noi, înainte de executarea rodajului, locțiitorul tehnic organizează, pe o perioadă de 1-2 zile, cu operatorii o convocare de pregătire privind cunoașterea, exploatarea, întreținerea și modul de executare a rodajului.

În normele de rodaj ale vehiculelor se includ și deplasările de la furnizor la beneficiar.

Pe timpul deplasării de la furnizor la beneficiar, delegații unităților militare beneficiare răspund de asigurarea securității circulației, respectarea itinerariilor de deplasare și respectarea regimului de deplasare în conformitate cu prevederile din normativele de exploatare ale vehiculului pe timpul efectuării rodajului.

În cazul producerii unor abateri sau accidente de circulație, răspunderea revine, din momentul primirii vehiculelor, unității beneficiare.

După terminarea rodajului se execută operațiunile de întreținere și reglaj indicate de constructor/reparator.

Rodajul vehiculelor noi se execută numai după ce li s-au repartizat numere de înregistrare sau de rodaj, iar pe foile de parcurs, la rubrica "baza legală" de ieșire în cursă, se menționează "RODAJ".

Pentru efectuarea rodajului, CLÎ repartizează numere de rodaj și emite certificate de înregistrare specifice acestei activități. Folosirea acestora la vehicule se menționează în OZU al unității beneficiare.

Itinerariile de rodaj se aprobă de comandanții/șefii eșaloanelor superioare pentru unitățile militare din subordine.

Asigurarea carburanților, lubrifianților și lichidelor speciale pentru executarea rodajului la vehicule se face prin grija unității beneficiare.

2.4 Mentenanța vehiculelor noi în perioada garantei emise de

producător/furnizor

Pentru a înțelege mai bine modalitatea în care se execută activitățile de mentenanță pe timpul garanției a unui sistem nou intrat în înzestrarea unei unități militare, voi folosi ca exemplu vehiculul UTV ARCTIC CAT

PROWLER 1000 XT EPS, intrat în înzestrarea unității militare 01037 Vatra Dornei în anul 2015. Autospeciala a fost achiziționată de M.Ap.N, pentru înzestrarea echipelor de căutare și salvare, existente la nivelul unității militare, pentru intervenția în situații de urgență în cooperare cu Inspectoratul pentru Situații de Urgență și instituțiile abilitate pentru gestionarea situațiilor speciale.

Vehiculul a fost furnizat unității militare 01037 Vatra Dornei, împreună cu certificatul de garanție, manualul de operare, manualul proprietarului și inventarul de complet. Acestea reprezintă principalele documente în baza cărora se execută toate activitățile de mentenanță în perioada de garanție.

Intervențiile de mentenanță fără respectarea instrucțiunilor și indicațiilor oferite de către producător/furnizor, pot duce la pierderea garanției, imputarea eventualelor pagube, sau, în cel mai rău caz, la indisponibilizarea vehiculului.

Conform certificatului de garanție emis de către furnizor (anexa 2), lucrările de mentenanță în perioada de garanție se execută numai în unitățile de service autorizate RAR (anexa 3).

Prin urmare, unitatea militară 01037 Vatra Dornei, în calitate de beneficiar, nu poate interveni în nici un fel asupra autospecialei, întrucât structura de execuție a mentenanței din cadrul acesteia, nu este autorizată RAR, orice intervenție în regim propriu conducând la pierderea garanției.

Singura activitate de mentenanță pe care unitatea militară beneficiară o poate desfășura este monitorizarea.

Unitatea este obligată să urmărească funcționarea vehiculului în exploatare, să centralizeze și transmită la furnizor sau reparator, constatările privind neîndeplinirea condițiilor prevăzute în specificațiile tehnice, gradul de fiabilitate și defecțiunile care apar.

2.5 Mentenanță vehiculelor noi intrate în înzestrare în perioada

post-garanție

Mentenanță vehiculelor noi intrate în înzestrare în perioada post-garanție, se poate executa externalizat, îndeosebi pentru echipamentele complexe, funcție de precizările furnizorului, sau în regim propriu, pe niveluri de competență, de către structurile de execuție a mentenanței, în conformitate cu instrucțiunile și dispozițiile specifice.

Funcție de contractul de achiziție încheiat între furnizor și beneficiar, pentru executarea lucrărilor de mentenanță în perioada post-garanție, producătorul poate fi obligat să pună la dispoziția unităților militare, contracost, piesele de schimb, S.D.V.-urile, precum și specialiștii necesari, astfel încât echipamentele achiziționate să poată fi menținute în serviciu pentru o perioadă îndelungată de timp, cu costuri de întreținere și reparație cât mai reduse.

2.6 Fluxul activităților de mentenanță pentru un sistem nou intrat în înzestrare

Pentru a evidenția activitățile de mentenanță care se execută în unitățile militare, pentru un sistem nou intrat în înzestrare, am folosit o diagramă flow-chart, plecând de la achiziția echipamentului și încheind cu scoaterea din funcțiune/declasarea acestuia.

2.7 Analiza SWOT – Mentenanța sistemelor noi intrate în înzestrare

SWOT este un acronim pentru puncte tari, puncte slabe, oportunități si amenințări. Prin definiție, punctele tari (S) si punctele slabe (W) sunt factori interni pe care îi avem ca măsură de control. De asemenea, prin definiție, oportunități (O) si amenințări (T) sunt factori externi asupra cărora, in esență, nu avem nici un control.

Analiza SWOT este instrumentul cel mai renumit pentru verificarea si analiza poziției strategice de ansamblu a afacerii si a mediului său. Scopul cheie al acesteia este de a identifica strategiile care vor crea un model specific de afacere, care va alinia cel mai bine resursele si capacitățile unei organizații la cerințele mediului în care funcționează firma.

Cu alte cuvinte, aceasta este fundamentală pentru evaluarea potențialului intern si a limitelor, oportunităților și amenintarilor posibile din mediul extern. Examinează toți factorii din interiorul și din afara organizației care influențează succesul. Un studiu consecvent al mediului in care firma operează ajută la previzionarea / predicția tendințelor de schimbare și, de asemenea, ajută la integrarea acestora in procesul de luare a deciziilor în cadrul organizației.

În organizația militară, în acest caz, analiza SWOT răspunde stadiului de organizare și funcționare a sistemului de mentenanță și oferă soluții pentru definirea oportunităților și viziunii structurilor responsabile cu achiziția și mentenanța sistemelor noi achiziționate.

Pe această bază datele obținute pot fi folosite la orientarea acțiunilor conducerii organizației, privind perfecționarea sistemului de management al mentenanței, măsuri ferme, abile și eficiente pentru a schimba unele convingeri ale personalului din cadrul structurilor de conducere și execuție a mentenanței, considerarea acțiunii ca un prim contact cu problematica de dezvoltare a sitemului de management al mentenanței.

Pentru realizarea acestei analize SWOT am folosit tehnici și materiale specifice existente la nivelul unității militare, care cuprind analiza a două mari categorii:

mediul extern:

factorii politici – au influență asupra organizației, care având buget integral de la stat depinde de deciziile politice;

factorii tehnici – au o mare influență deoarece introducerea unor tehnologii noi presupune cheltuieli foarte mari;

factorii economici – importanți datorită unei economii naționale nu foarte dezvoltată, dar care s-a înscris pe un trend ascendent.

mediul intern:

factorul uman – personalul din cadrul structurilor de conducere și execuție al mentenanței, are o importanță deosebită în implementarea noilor strategii de mentenanță;

infrastructura – aceasta trebuie adaptată la cerințele actuale ale sistemului de mentenanță;

reglementările – acestea influențează capacitatea de executare a mentenanței la nivelul unităților militare, impunând anumite limitări.

CONCLUZII

Pentru a ajunge la cele mai bune practici de mentenanță în cadrul unităților militare, trebuie să se reînnoiască nu numai tehnologia de întreținere și reparație, dar și mentalitățile oamenilor în conduita lor profesională. Dacă modificările din cele două planuri nu survin simultan, ciclul de schimbare nu va putea fi susținut, fapt pentru care organizația va ajunge la concluzia că trebuie să revină la căile învechite, deja bătătorite, eșuând în implementarea celor mai bune practici de mentenanță.

În ultimul timp s-a observat o schimbare de atitudine în modul în care responsabilii iau în considerare funcția de mentenanță. Unul dintre cei mai importanți factori care au contribuit major la această schimbare a fost acela că structurile de conducere a mentenanței au devenit centre de interes în evaluarea costurilor în cadrul organizației militare. De obicei, costurile generale de funcționare înregistrează fluctuații de la an la an, dar există potențial pentru realizarea unor economii semnificative, ceea ce merită atenția conducerii instituției militare. Aplicând practicile avansate de management al mentenanței prezentate în cadrul lucrării de față, economiile pot deveni semnificative.

Costurile activității de mentenanță sunt deosebit de complexe, cunoașterea lor in profunzime necesitând un imens volum de muncă. Fiecare sistem de mentenanță este caracterizat de costuri specifice, care pot conduce la decizii optime in ceea ce priveste activitatile necesare. Costurile cele mai reduse se regăsesc in cazul politicilor de mentenanță preventive, politicile corective dovedindu-se a fi deosebit de costisitoare.

Așa cum am menționat în cadrul introducerii lucrării, începând cu anul 2018, România a alocat 2% din P.I.B. pentru înzestrarea armatei cu tehnică nouă și de actualitate, așa cum și-a asumat ca membru cu drepturi și obligații în cadrul NATO.

Începând din acest moment, ține de capacitatea organizației militare de a cheltui inteligent sumele de bani repartizate, astfel încât sistemele noi ce urmează a fi achiziționate, să fie menținute în serviciu pe termen cât mai lung și cu costuri de mentenanță cât mai reduse. De asemenea, strategia de achiziție trebuie să includă proceduri clare de mentenanță pentru echipamentele noi, de la achiziționare, dare în folosință și operare, până la scoatere din funcțiune, precum și de la specializarea operatorilor pe costurile furnizorului, până la furnizarea pieselor de schimb necesare pentru menținerea în serviciu.

BIBLIOGRAFIE

[1] Cîmpan, M., Arghir, Mariana, Equipment Maintenance Study, Acta Technica Napocensis, Ed. UTPres, 2013

[2] Lepădat, D., Regulamentul managementului echipamentelor pe durata ciclului de viață, București, 2017

[3] Popescu, M., Instrucțiuni privind mentenanța echipamentelor de blindate, automobile și tractoare din înzestrarea armatei României, București, 2011

[4] Verzea, L, Gabriel, M., Richet, D., Managementul activității de mentenanța, Ed. Polirom, Iași, 1999

[5] Mărăscu-Klein, V., Toma, V., Managementul mentenanței, Editura Universității Transilvania din Brașov, 2007

[6] Revista comunicațiilor și informaticii nr 1/2015, Mentenanța echipamentelor militare

[7]www.scribd.com/document/359925024/Analiza-Swot-a-Serviciilor-de-Mentenanta-Din-Sistemul-Electroenergetic4

[8]www.mobilindustrial.ro/current_version/note…/Costuri%20de%20mentenanta.pdf

Anexa nr. 1

ROMÂNIA

MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE
Unitatea militară nr. O

DE ACORD COMANDANTUL U.M. 0.

Către U.M.O.

ACT DE RECLAMAȚIE
NR DIN

1. Tipul și marca mijloculuitehnic

……………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Nr. de înmatriculare (seria) mijlocului tehnic

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Țara sau uzina constructoare

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Denumirea agregatului (utilajului) scos din funcționare și seria

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Data primirii mijlocului tehnic din import (de la uzina constructoare)

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………

De la începutul exploatării a funcționat………………………………………………………………..km (ore, loviturietc.)

Data când s-a descoperit defecțiunea (uzura prematură, avaria, ruperea detaliilor -sigilii, serii poansonate/turnate)

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Descoperirea defecțiunii (uzurii premature, a ruperii detaliilor – sigilii, serii poansonate/turnate sau avariei) și împrejurarea în care s-a produs

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Cauzele uzurii premature, a ruperii detaliilor – sigilii, serii poansonate/turnate sau avariei și partea inculpată, potrivit concluziilor comisiei

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

10. La mijlocul tehnic (agregatul, utilajul) deteriorat trebuie înlocuite sau reparate următoarele subansambluri sau piese

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

11. Mijlocul tehnic necesită a fi trimis la (uzina constructoare)

…………………………………………………………………………………………………………………..

12. Este necesar deplasarea la unitate a delegatului (uzinei constructoare)

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

PREȘEDINTELE COMISIEI MEMBRII :

Anexa nr. 2

Anexa nr. 3