Implicatiile Familiale ALE Migratiei Romanilor In Uniunea Europeana
IMPLICAȚIILE FAMILIALE ALE MIGRAȚIEI ROMÂNILOR ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
CUPRINS
CUPRINS
Listă figuri și a tabele
INTRODUCERE
CAPITOLUL I – ASPECTE LEGATE DE MIGRAȚIA INTERNAȚIONALĂ ȘI INTEGRAREA MIGRANȚILOR ROMÂNI
1.1 Tipuri de migrație
1.2 Teorii ale migrației
1.3 Categorii de migranți
1.4 Procesul de integrare al migranților
1.4.1 Strategii și modele de integrare
1.4.2 Migranți din afara UE versus migranți cetățeni UE
CAPITOLUL II – ASPECTE TEORETICE ȘI PRACTICE PRIVIND MIGRAȚIA ROMÂNILOR ÎN STATELE DIN UNIUNEA EUROPEANĂ
2.1 Scurt istoric al migrației românilor în UE
2.2 Aspecte legislative la nivelul României și al Uniunii Europene
2.3 Situația migranților români după criza economică. Aspecte privind migrația de revenire
2.4 Măsuri întreprinse de statul român pentru a facilita păstrarea idenității culturale respectiv pentru încurajarea revenirii românilor în țară
2.5 Implicații la nivel macro și microsocial ale migrației românilor în UE
CAPITOLUL III – CERCETARE CALITATIVĂ DESPRE IMPLICAȚIILE FAMILIALE PRIVIND MIGRAȚIA ROMÂNILOR ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ”
3.1 Metodologia cercetării calitative
3.2 Cadrul Teoretic
3.3 Analiza cercetării calitative
CAPITOLUL IV CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
4.1 Concluzii generale
4.2 Recomandări
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
Anexa 1 –Ghid de interviu pentru migranții români (plecați sau reveniți )
Anexa 2 –Ghid de interviu pentru românii care au sau au avut un membru al familiei sau mai mulți plecați în străinătate
Listă figuri și a tabele
Figura 1. Structura pe vârste a cetățenilor europeni și a imigranților din statele EU 27…….16
Figura 2. Evoluția numărului de români care au părăsit Italia între anii 2000 -2009……….25
Tabel 1. Evoluția numărului de români în Spania și Italia între anii 2002-201……………….18
Tabel 2. Situația emigranților români în Spania………………………………………….…19
Tabel 3. Situația emigranților români în Italia……………………………………………….19
INTRODUCERE
Migrația constuie un proces extrem de complex care merită studiat cât mai detaliat; dacă în cadrul lucrării de licență am ales să studiez intergarea imigranților în România, mi s-a părut firesc ca, pentru lucrarea de disertație să continui procesul de cunoaștere și să abordez și cealaltă fațetă a fenomenului- migranții români care pleacă în străinătate. Consider că migrația românilor în străinătate constituie un fenomen de maxim interes, dată fiind amploarea acestuia în continuă creștere. Cunoașterea cât mai detaliată a acestuia contribuie la posibilitatea dezvoltării de politici, programe și servicii care să răspundă în mod specific și concret nevoilor celor angrenați într-un fel sau altul în acest proces (fie în calitate de migranți, fie în calitate de rudă a unei persoane plecate în afara țării).
Fenomenul migrației românilor în străinătate a reprezentat dintotdeauna una dintre ariiile mele de interes. Într-un fel sau altul, la nivel personal sau academic, în ultimii 10 ani am interacționat constant cu acest domeniu (de la rude, vecini sau prieteni care au ales să plece în străinătate, la studiul diferitelor materiale inspirate de motivațiile ori consecințele care generează acest proces la nivel internațional. Astfel, alegerea temei cercetării calitative – “Implicațiile familiale ale migrației românilor în Uniunea Europeană“ nu a fost întâmplătoare. Aceasta a a avut în vedere aprofundarea unor aspecte extrem de importante, abordate doar parțial în lucrările de specialitate de până acum. Deoarece am dorit să analizez tema în profunzime am ales să realizez interviuri semi-structurate atât cu migranți români cât și un membru al familiei în care existau persoane plecate în străinătate. Realizarea cercetării nu a fost facilă încă de la momentul identificării și contactării subiecților cercetării, deoarece subiectul vizat era unul sensibil pentru toți intervievații, însă prin stabilirea unei relații de încredere și respect reciproc, am putut obține informații relevante.
Scopul acestei lucrării a fost, încă de la început, punerea în lumină a unei categorii relativ nouă de beneficiari (pentru România) însă care, fără un sprijin adecvat riscă să devină extrem de vulnerabilă. În paginile acestei lucrări, însă, sunt inlcluse mai mult decât o serie de noțiuni teoretice și date culese în urma cercetării calitative realizate, deoarece am investit mult efort, multă implicare și multă speranță, pentru că am convingerea că acesta este doar un prim pas din cadrul lungului proces de pledare pentru cauza migranților români și a familiilor acestora rămase în țară.
CAPITOLUL I – ASPECTE LEGATE DE MIGRAȚIA INTERNAȚIONALĂ ȘI INTEGRAREA MIGRANȚILOR ROMÂNI
Din perspectivă demografică, migrația este definită drept o formă de mobilitate spațială sau geografică a populației, însoțită de schimbarea domiciliului obișnuit între două unități administrativ-teritoriale clar definite. Analizând aspectul social al migrației, profesorul Dumitru Sandu consideră că „esența fenomenului de migrație nu este deplasarea în teritoriu, ci deplasarea în spațiul social” (Sandu 1984:18).
În sens larg, migrația este definită ca o schimbare de reședință cu caracter permanent sau semipermanent în care nu există restricții asupra actului de mișcare, sau asupra naturii voluntare sau involuntare a acestui act (Lee 1966: 49). Astfel, trebuie remarcat faptul că, inițial în definiția migrației nu apare diferența dintre migrația internă și cea externă. Însă așa cum surprinde și un alineat din legislația românească, migrația a suferit numeroase transformări de-a lungul timpului, dintr-un proces mai mult regional generat de factori din sfera economică, socială sau politică, ajungând, să fie în prezent un fenomen mondial, implicând aproximativ 3% din populația globului (art. 1din Strategia națională privind imigrația pentru perioada 2011- 2014).
1.1 Tipuri de migrație
Referitor la clasificarea migrației internaționale, se constată o tendință de nuanțare a categoriilor existente, de obicei sub formă dihotomică (migrație temporară versus definitivă, migrație legală versus ilegală, forțată versus voluntară etc.). Cele mai importante criterii de clasificare a migrației sunt considerate a fi următoarele : traversarea sau nu a granițelor unui stat, orizontul temporar al migrației, gradul de libertate în luarea deciziei de a migra, statusul legal al migranților precum și gradul de organizare a migrației. Astfel, în funcție de traversarea granițelor, se poate face distincția între migrația internă respectiv migrația externă. În timp ce migrația internă reprezintă mobilitatea spațială în cadrul granițelor aceluiași stat, migrația externă prespune, dimpotrivă, depășirea granițelor statale precum și implicații mai complexe pentru migrant (Anghel 2009 :17).
Diferența cea mai semnificativă dintre cele două tipuri de migrație, o constituie faptul că migrația externă implică, prin intrarea pe teritoriul unei alte țări, un regim normativ diferit față de cel din țara de origine; migranții au un statut diferit față de ceilalți cetățeni ai statutului fiind catalogați sub denumirea generală de „străini“ și având un număr mai redus de drepturi.
Mai trebuie menționat faptul că migrația internațională, în speță cea externă, este reglată de către fiecare stat în parte prin intermediul gradului de permeabilitate și penetrabilitate a granițelor sale; indiferent de regimul politic caracteristic unei țări, aceasta poate controla fluxurile migratorii care doresc să îi treacă granițele prin diverse mijloace cum sunt: închiderea granițelor, limitarea libertății de mișcare a persoanelor, condiționarea accesului și selectarea persoanelor care au acces pe teritoriul lor (Anghel 2009:18).
Dacă luăm în considerare orizontul temporal al migrației, putem distinge în sensul clasic, între migrația permanentă și migrația temporară. Așa cum indică și denumirile, migrația permanentă presupune o schimbare definitvă a domiciliului permanent, pe când cea temporară implică doar o rezidență. În cadrul migrației temporare, se poate vorbi despre migrația temporară de scurtă durată (care include o perioadă de rezidență între 3 luni și un an) și despre migrația temporară de lungă durată (în care perioada de rezidență depășește un an) (Anghel 2009:20).
Organizația Internațională a Muncii propune o divizare mai detaliată a fenomenului, astfel: mobiltate temporară (migrația temporară cu caracter repetitiv în afara granițelor în ambele sensuri în care durata șederii în altă țară de până la 3 luni), migrație sezonieră (durata șederii de 6 până la 9 luni), migrație temporară (durata șederii de până la 5 ani) și migrație pe termen lung (durata șederii de peste 5 ani).
Un alt criteriu extrem de important este constituit de gardul de libertate pe care îl deține persoana în decizia de a migra conform căruia putem diferenția două mari categorii: migrația voluntară și migrația forțată. Din cauza faptului că în cazul migrației voluntare primează motivații de ordin economic, iar în cazul celei forțate principalele motive sunt persecutarea socio-politico-religioasă, unii specialiști au început să utilizeze sintagmele „migrație economică” atunci când face referire la migrația voluntară respectiv „migrație politică” atunci când se referă la cea forțată. Această clasificare mai este cunoscută și sub denumirea de migrație proactivă (în care accentul se pune pe maximizarea beneficiilor individuale prin reinvestirea capitalului uman) respectiv migrație reactivă, care este o reacție la efectele negative determinate de contexte socio-economice și politice defavorabile (Richmond 1988: 17).
Statusul legal al migranților divide fenomenul migrației în migrație legală și ilegală. Dacă în cazul migrației legale, migranții respectă toate procedurile legale specifice pentru integrarea în țara de destinație, în ceea ce privește migrația ilegală sau iregulară, așa cum indică și denumirea, migranții nu sunt în regulă cu reglementările legale ale statelor. Spre deosebire de migranții legali care sunt agreați de către țările de destinație, fiind primiți în virtutea tratelor internaționale și a respectării drepturilor omului, migranții ilegali pot fi definți astfel fie de țara de origine (atunci când un stat nu permite cetățenilor să părăsească teritoriul țării) cât și de cea de destinație (când un stat nu permite accesul migranților pe propriul teritoriu). Deoarece termenul „ilegal” prezintă o încărcătură negativă puternică, sugerând incriminarea persoanei căreia îi este atribuit, unii specialiști propun utilizarea cuvântului „iregular”, mai ales în situațiile în care deși fluxurile migratorii legale sunt oprite de către țara de destinație , pe piața forței de muncă există cerere (Anghel 2009:22).
În funcție de gradul de organizare a migrației se face distincția între migrația spontană și migrația contractuală sau prearanjată. Spre deosebire de forma spontană a migrației, care implică lipsa pregătirilor anterioare procesului de migrație, forma contractuală a acesteia presupune existența unor legături în țara de destinație care să fasciliteze întreg procesul. Aceste legături pot fi de natură formală: când există o formă contractuală pentru ocuparea un post pe piața forței de muncă din țara de destinație, sau de natură informală, prin intermediul de rețelele sociale constituite din rude sau prieteni (Anghel 2009:27).
La începutul secolului XXI, fenomenul migrației se caracterizează prin intermediul a două mari direcții având orientarea nord- sud respectiv sud-sud care confirmă că aproape toate țările lumii sunt antrenate în această globalizare a migrației. Cele mai importante sisteme migratorii ale planetei sunt prezente în America de Nord, Europa Occidentală și Japonia. Aceste țări constituie destinații pentru așa- numiții migranți pe termen lung, persoane al căror mediu de viață se întinde între țări îndepărate (Berthomiere 2006: 67).
Tendința în ultimii 10 ani în ceea ce privește fenomenul amintit înregistrează un proces de feminizare a migrației, identificată în special la nivelul țărilor Uniunii Europene dinspre țările ex-sovietice. În cadrul acestei tendințe, apar și aspecte negative precum munca fără forme legale și creșterea migrației ilegale și a traficului. Dacă la început, femeile migrau în scopul reunificării familiale, în prezent, din ce în ce mai multe femei migrează singure în scopul integrării pe piața forței de muncă ( Von Oswald 2009:11).
La nivelul țărilor din Uniunea Europeană, migrația joacă un rol deosebit de important. Serge Feld (2007) a realizat, pe baza datelor furnizate de Eurostat, două scenarii cu privire la imaginea Europei în anul 2030. În primul scenariu, tendințele demografice ale statelor sunt păstrate în mod fidel, însă migrația este aproape nulă, în timp ce, în cel de-a doile scenariu migranții au în continuare o contribuție importantă în cadrul țărilor europene. Astfel, în cazul scenariului în care migrația este inexistentă, populația Europei s-ar reduce semnificativ în lipsa migranților care să contrabalanseze procesul îmbătrânirii demografice. În ceea ce privește populația activă a Europei, cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani, aceasta ar ajunge la 15, 9 milioane urmând scenariul cu migrație nulă, respectiv la 33, 8 milioane în cazul existenței migranților.
Everett S. Lee (1966) consideră că factorii care stau la baza deciziei de migrație, pot fi grupați în patru mari categorii și anume: factorii legați de țara de origine, factori legați de țara de destinație, factori personali și obstacole exterioare. Același autor identifică mai multe variabile care influențează fluxul migrator cum sunt : gradul de diversitate al zonelor din teritoriul țării de origine, gradul de diversificare al populației, dificultatea depășirii anumitor obstacole (din aria de origine), fluctuațiile economice, nivelul de progres al țării de destinație (Lee 1966: 51- 53).
Un fenomen interesat ce nu a fost preconizat, este reprezentat de așa-numita migrație de revenire, care constă în reîntoarcerea în țara de origine a unui număr semnificativ de indivizi, într-un interval de timp relativ scurt. Astfel, începând cu 2010 (după apariția crizei economice mondiale) o parte destul de importantă a migranților din Europa de Est (proveniți din țări precum România și Bulgaria) stabiliți în state ale Europei Occidentale (ca Italia sau Spania) au revenit în locurile natale. Principalele cauze ale acestui fenomen sunt constituite de reducerea considerabilă a locurilor de muncă pentru migranți în țările de destinație, pe de o parte dar și de politicile privind locurile de muncă din țările de origine (Zwania-Röbler 2014: 10-12)
1.2 Teorii ale migrației
De-a lungul timpului, au fost propuse mai multe paradigme care au avut drept principal obiectiv explicarea cauzelor fenomenului migrației. Acestea se pot clasifica în trei mari curente: teoriile neoclasice (funcționale), teoriile structurale și teoriile integratoare. Nu se poate vorbi însă încă despre o teorie generală a migrației din cauza diversității și complexității acestui fenomen (Arango 2000: 283).
În cadrul teoriilor neoclasice sau funcționale, cel mai important rol în explicarea apariției fluxurilor de migrație și a deciziei de migrație este atribuit factorilor economici. La nivel macro, migrația internațională este generată de raportul diferit între cererea și oferta de forță de muncă în arii geografice diverse (țări, în cazul celei internaționale), reflectat în diferențele de la nivelul salarial. Decizia de migrație la nivel individual, este rezultatul unui proces de evaluare rațională a beneficiilor migrației internaționale (câștigurile materiale, salariul, gradul de probabilitate de obținere a unui loc de muncă în țara de destinație, comparate cu veniturile în condițiile în care ar rămâne imobil (salariul pe care îl obține în țara de origine și probabilitatea de a obține o slujbă în țara de origine. Pe lângă această paralelă între venituri, se iau în considerare costurile deplasării (costurile călătoriei, al supraviețuirii în țara de destinație până la găsirea unui loc de muncă, dificultățile pe care le presupune adaptarea la o nouă piață a forței de muncă, efortul depus pentru învățarea unei noi limbi și al adaptării la o cultură nouă, dificultățile de ordin psihologic și relațional cauzat de pierderea unor relații și necesitatea creării altora noi). Conform acestei teorii, migrația va fi pusă în practică numai atunci când rezultatul calcului este pozitiv, și anume, când țara de destinație va furniza o mai mare recompensă în raport cu abilitățile individului (Arango 2000:285).
Spre deosebire de abordările funcționale, teoriile structurale vizează nu individul, ci familia și gospodăria tradițională. Cel mai important model din cadrul acestei paradigme este cel „push-pull” sau „respingere-atracție” care sintetizează teoria clasică despre migrație din anul 1889 a lui Ravenstein; acesta consideră că migrația este generată de mai mulți factori structurali de respingere (push) care detrmină indivizii să părăsească țările de origine (război, șomaj, dicriminare etnică, calamități naturale etc.) în același timp existând o serie de factori de atracție a migranților spre o anumită țară de destinație (salarii mai mari, oportunități sporite de angajare pe piața forței de muncă) (Anghel 2009: 34).
Spre sfârșitul anilor 1970, teoria pieței forței de muncă segmentate propune un nou model de explicare a fenomenului migrațional, concentrat de această dată, exclusiv pe factorii din țara de destinație. (Arango 2000: 289). Elementul-cheie în cadrul acestei teorii este reprezentat de idea conform căreia există o piață a forței de muncă duale, care include un sector primar caracterizat în general de slujbe stabile, condiții avantajoase de muncă, salarii generoase și un sector secundar ale cărui principale trăsături sunt: salarii mici, un grad crescut de risc și slabe posibilități de mobilitate ascendentă. (Constantinescu 2002: 100).
În ceea ce privește teoria sistemului global al migrației, ideea de bază de la care se pornește este cea a dominației țărilor capitaliste din centrul dezvoltat al lumii asupra zonelor periferice, în cursa căutarii de materii prime, forță de muncă ieftină și noi piețe de desfacere. Principalul efect, din punct de vedere al migrației, este apariția unei categorii de indivizi care părăsesc comunitatea tradițională și migrează în căutarea unui nivel de trai mai bun, fie către aria urbană, fie direct către țările din economiei capitaliste mondiale. (Constantinescu 2002: 103).
Teoria rețelelor sociale propune o perspectivă a spațiilor interconectate: spațiul de origine (cel mai adesea identificat în forma comunității) și spațiul de destinație (abordat în forma comunității etnice de imigranți). Relațiile sociale și simbolice stabilesc legăturile, furnizându-le imigranților sau potențialilor imigranți acces la informație, sprijin în găsirea unor locuri de muncă și spații de cazare și masă precum și ajutor în depășirea interdicțiilor de intrare în spațiul țării de destinație, suport emoțional și social. (Constantinescu 2002: 105).
În cadul teoriei cauzalității cumulative se postulează ideea cercului vicios al pierderii suferite de țara /regiunea de origine prin migrație în termeni de capital uman, considend că cei care migrează sunt persoane cu un nivel de educație relativ crescut, care dețin o calificare profesională și o motivație puternică crescând productivitatea în aria de destinație, și, în același timp, micșorând-o în cazul țării de origine. În concluzie, pe termen lung „acumularea capitalului uman în aria de destinație ajută la creșterea economică în timp ce epuizarea sa simultană în aria de origine îi exacerbează stagnarea și intensifică condițiile care determină migrația” (Massey et al. 1993: 453).
Abordarea instituțională definește acea teorie care se concentrează pe studiul instituțiilor care apar și se dezvoltă în cadrul și exclusiv ca rezultat al fluxurilor de migrație. Categoria este extrem de diversă și include agenții care facilitează intrarea, transportul, găsirea unui loc de muncă, locuințe, obținerea actelor pentru imigranți în țara de destinație „speculând oportunitățile economice oferite de diferența dintre numărul mare de indivizi care doresc să emigreze și restricțiile de intrare/muncă/ședere/legalizare a situației din cele mai multe dintre țările dezvoltate și organizațiile voluntare care oferă supot imigranților și chiar militează pentru drepturile acestora furnizând ajutor material, juridic etc ” (Massey et al. 1998: p. 44)
1.3 Categorii de migranți
La nivel general, conform Organizației Națiunilor Unite migranții sunt clasificați în următoarele cinci mari categorii: migranți pe termen lung (aflați de cel puțin un an în țara de destinație), migranți pe termen scurt, migranți căre părăsesc țara de origine în scopuri lucrative, migranți care au dreptul să se stabilească în țara de destinație (rezidenți permanenți) și nomazi.
În România, Inspectoratul General pentru Imigrări distinge între trei mari categorii de migranți: cetățeni ai Uniunii Europene, cetățeni ai Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene și cetățeni non-UE sau resortisanți ai țărilor terțe și refugiați. De asemenea, un alt criteriu important al clasificării imigranților este reprezentat de pregătirea profesională; în funcție de aceasta se face distincția între migranți înalt calificați (parte uneori a fenomenului cunoscut și sub denumirea de „exodul creierelor”) și migranți slab calificați.
Gradul de libertate al persoanei atunci când ia decizia de a migra este criteriul cel mai important care face distincția între migranții voluntari și migranții nevoluntari/ forțați. Dacă din prima categorie, fac parte migranții pentru studii, muncă, reunificare familială etc. în cea de-a doua categorie sunt incluși: solicitanții de azil, persoanele care au primit statutul de refugiat sau cele cu protecție subsidiară ori temporară precum și azilanții respinși aflați în acces pentru o nouă procedură respectiv persoanele tolerate.
Statusul legal din țara–gazdă face diferența între migranții legali și cei aflați ilegal pe teritoriul uni stat. În România, sunt considerați iregulari, migranții care intră în mod ilegal pe teritoriul țării, resortisanții țărilor terțe cărora le-a expirat viza/care nu mai au permis de ședere valabil respectiv solicitanții de azil respinși care nu se află în acces pentru o nouă procedură și nu beneficiază de o altă formă de protecție (OUG. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România).
1.4 Procesul de integrare al migranților
O definiție a integrării pe cât de succintă, pe atât de cuprinzătoare ne este oferită de Pennings care consideră că „integrarea reprezintă procesul prin care individul (migrantul) devine o parte acceptată a societății“. Autorul își justifică această alegere prin caracterul deschis oferit de abordarea sa. Astfel, prin definiția propusă subliniază pe de o parte caracterul mai degrabă procesual decât finit al integrării, sugerând că acest process trebuie analizat din trei perspective: legal-politic, socio-economic și cultural-religios. Pe de altă parte, aceeași definiție este deschisă deoarece nu include cerințele necesare acceptării unui migrant de către societatea–gazdă, așa cum se întâmplă în cazul altor modele precum cel al asimilării, al multiculturalismului sau al pluralismului (Penninx 2004: 3).
Specialiști precum Ager și Strang consideră că integarea străinilor se realizează urmărind patru dimensiuni distincte: integrarea socială, culturală, economică și politică (care nu apare menționată în mod direct, însă reise indirect din acțiuni ca: dobândirea cetățeniei țării-gazdă, participarea în societatea civilă a țării-gazdă, sentimentele de apartenență ale imigranților). Celelalte trei forme de integrare au loc atunci când sunt atinși indicatori ca: accesul la un loc de muncă și o locuință, acesul la educație și sănătate și sprijin financiar respectiv accesul la activități specifice de acomodare culturală și cursuri de învățare a limbiițării de destinație (Ager și Strang 2008:166).
Integrarea reprezintă un proces extrem de important, de adaptare în cadrul societății-gazdă desfășurat pe două paliere și anume: la nivel individual, de către fiecare migrant în parte și la nivelul țării gazdă. În ceea ce îi privește pe migranți, procesul de adaptare în scopul integrării presupune învățarea limbii țării-gazdă, existența accesului la sistemul educațional și la piața foței de muncă, posibilitatea echivalării studiilor sau a diplomelor dobândite în țara de origine, egalitate în fața legii, libertate din punct de vedere cultural și religios. În același timp, raportat la țara de destinație, integrarea implică existența unui mediu caracterizat prin toleranță în care să fie înțelese și acceptate provocările multiculturalității și în care să fie respectate drepturile migranților (Anton 2010 : 591).
Totuși, așa cum precizează și Penninx (2004:4) de multe ori țara de destinație prin structurile sale instituționale constituie cel mai important factor de decizie în ceea ce privește procesul integrării. Timpul are, de asemenea, un rol semnificativ, aducându-se ca argument diferența dintre prima și cea de-a doua generație de migranți stabiliți într-un stat, din punct de vedere al modului de viață, al limbii sau al stabilirii de noi relații cu cetățenii nativi.
1.4.1 Strategii și modele de integrare
De-a lungul timpului, specialiștii au elaborat mai multe modele menite să coordoneze și să faciliteze procesul de integrare. Există două mari criterii utilizate pentru clasificarea acesor modele. În primul rând, în funcție de specificul relației stabilite între imigrant și societatea-gazdă, au fost identificate: modelul conflictual care consideră conflictul social un agent al schimbărilor sociale și al progresului și modelul consensual, în care integrarea se caracterizează printr-o serie de etape care tind spre un relativ echilibru. În cel de-al doilea rând, în funcție de dimensiunile sociale dominante în procesul integrării, s-au conturat următoarele modele: modelul macrosocial, în care un rol esențial îl joacă sistemul social, integrarea fiind determinată de condițiile structurale existente în țara de destinație, modelul microsocial, în care individul este cel mai important element al procesului de integrare și modelul intermediar, care constituie un model de mijloc, plasând experiențele migranților/ refugiaților la jumătatea distanței dintre societate și individ (Witec 2010 : 650).
Și Penninx (2004) analizează două mari modele de integrare. În primul dintre acestea, migrantul este văzut ca un străin care face parte din societatea țării gazdă doar pentru o perioadă scurtă de timp. Acest model, specific statelor precum Franța privește imigranții ca pe niște „oaspeți” și, ca atare, măsurile luate în privința acestora sunt departe de a fi integratoare. Prin urmare, există o distincție clară între cetățenii statului și migranți și este de preferat ca aceștia din urmă, pentru a putea pretinde roluri publice sau politice să devină, la rândul lor, cetățeni. Cel de al doilea model este cel anglo-american în care, spre deosebire de primul, politicile sunt mai permisive în privința manifestărilor respectiv a acțiunilor imigranților. Se acordă o imprtanță deosebită unor concepte ca „etnicitate “ și „minorități entice”, termeni care în modelul francez sunt aproape inexistenți (Penninx 2004: 7-8).
Castles identifică patru mari modalități prin care un stat poate răspunde imigrației: excluziunea totală, excluziunea diferențială, asimilarea și pluralismul sau multiculturalismul. Excluziunea totală presupune împiedicarea accesului tuturor imigranților pe terioriul unei țări, lucru imposibil de realizat în realitate, deoarece până în prezent nu a fost identificată o țară care a putut opri total fluxurile de migranți. Un tip mult mai întâlnit de răspuns la procesul imigrației este excluziunea diferențială, care coincide cu integrarea imigranților doar în anumite sectoare ale pieței forței de muncă, în care se înregistrează o cerere de forță de muncă nesatisfăcută de către populația internă. O altă strategie adoptată de țările-gazdă a fost cea a asimilării, în care accentul era pus pe învățarea limbii și educația copiilor imigranților în instituțiile publice de învățământ, pentru ca, în final, să aibă loc o absorție a migranților de către cultura dominantă a țării de destinație. Răspunsul optim însă este considerat a fi pluralismul sau multiculturalismul în care limba și cultura imigranților sunt recunoscute și acceptate de către țara-gazdă (Castles 1995: 296-301).
Un fenomen complex ce rezultă în urma procesului de integrare este reprezentat de aculturație, fiind caracterizat de întâlnirea și interacțiunea unor grupuri de indivizi de culturi distincte în urma cărora apar schimbări în modelele culturale originale ale unuia sau chiar ale ambelor grupuri. Astfel, se poate afrirma că aculturația, prin faptul că implică învățarea de către imigranți a anumitor trăsături culturale ale țării de destinație, constituie una dintre cele două dimensiuni ale schimbării etnice. (Chiru 2003: 17-19).
Cel mai cunoscut model de aculturație este cel conceput de de J.W.Berry. Modelul bidimensional propus de acesta descrie patru atitudini aculturative sau strategii de aculturație ale imigranților (asimilarea, integrarea, separarea sau segregarea și marginalizarea) generate de răspunsurile în termeni de „da/nu” la următoarele întrebări: „Este important să îmi păstrez propria identitate și trăsăturile culturale?“ respectiv „Este important să stabilesc și să mențin relații cu populația majoritară din societatea-gazdă? ”Strategia de asimilare îi definește pe imigranții care răspund negativ la prima întrebare și afirmativ la cea de-a doua; aceștia adoptă cultura țării de destinație, respingând propria cultură etnică din țara de origine. Acceptând valorile promovate de societatea-gazdă, imigranții ajung să preia trăsăturile grupului majoritar atât la nivel cultural cât și comportamnetal.
Strategia de integrare este caracterizată prin atitudini pozitive față de ambele culturi; imigranții (care au răspuns cu „da” la ambele întrebări) doresc atât să își conserve propria identitate culturală, cât și să interacționeze social și cultural cu populația țării gazdă.
Atunci când indivizii răspund cu „da” la prima întrebare și cu „nu” la cea de-a doua este vorba despre o strategie de separare sau segregare care indică faptul că migranții doresc să își păstreze cât mai bine trăsăturile propriei culturi, însă evită interacțiunea cu membrii societății-gazdă. Ultima dintre stategiile de aculturație – marginalizarea (sau deculturația) este caracterizată de răspunsul negativ la ambele întrebări și de respingerea indivizilor atât a propriei identități culturale (uneori din cauza pierderii culturale forțate) cât și de evitare a contactului cu societatea- gazdă (din cauze precum excludere, discriminare) (Berry 1980: 296-298).
1.4.2 Migranți din afara UE versus migranți cetățeni UE
Imigrația, la nivel european, este definită ca „acțiunea prin care o persoană își stabilește reședința obișnuită pe teritoriul unui stat membru (al Uniunii Europene) pentru o perioadă care este sau se obișnuiește să fie de cel puțin 12 luni după ce, în prealabil, a avut reședința obișnuită într-un alt stat membru sau într-o țară terță” (coord. Alexe 2010: 10).
Conform datelor furnizate de Eurostat la 1 ianuarie 2013, pe întregul teritoriu al Uniunii Europene exista aproximativ 20,4 milioane de cetățeni străini, reprezentând aproximativ 4,1% din întreaga populației a Uniunii Europene. Pe lângă aceștia, există aproximativ 13,7 milioane de cetățeni europeni care locuiesc într-un alt stat al EU27 decât cel de origine.
În continuare, Germania constituie statul care înregistrează cel mai mare număr de migranți (7,7milioane), fiind urmată de Spania (5,1 milioane), Regatul Unit (4,9 milioane), Italia (4,4 milioane) și Franța (4,1 milioane).
Raportat la originea imigranților stabiliți în Uniunea Europeană, cea mai mare parte dintre aceștia (38,5%) sunt cetățeni ai unei țări europene care nu este membră a UE. Astfel , la începutul anului 2012, au fost identificați 7,9 milioane de cetățeni originari preponderent din țări precum Turcia, Albania sau Ucraina. Următorul mare grup de imigranți stabiliți pe teritoriul UE provine din Africa (24,5%) și Asia (în special, China și Hong Kong : 22,0%). Mai specific, în ceea ce privește cetățenii africani, principalele țări de origine ale acestora sunt dintre Maroc și Algeria (Eurostat, 2012).
Raportat la vârstă, s-a constatat că imigranții au în general o medie de vârstă mai scăzută decât cea din țara de destinație (de exemplu, media de vârstă a migranților din Regatul Unit în 2012 a fost de 26 de ani, în timp ce media de vârstă a populației EU 27 este situată la 42 de ani). Acest aspect este foarte bine ilustrat și în graficul de mai jos furnizat de Eurostat în anul 2013.
Figura 1. Structura pe vârste a cetățenilor europeni și a imigranților din statele EU 27
În ceea ce privește solicitanții de azil, din totalul de 319.185 de solicitanți înregistrați în anul 2012, majoritatea solicitanților provin din țări arabe marcate de conflicte (Afganistan- 26.250 persoane, Siria – 23.510 persoane, Pakistan- 19.290, Somalia-12.795 Iran- 12.375 și Irak-11.265). Un număr semnificativ de solicitări (23.360) aparține și cetățenilor proveniți din Rusia, care se află pe locul trei în topul țărilor generatoare de migranți forțați care solicită sprijin într-un stat al UE.
CAPITOLUL II – ASPECTE TEORETICE ȘI PRACTICE PRIVIND MIGRAȚIA ROMÂNILOR ÎN STATELE DIN UNIUNEA EUROPEANĂ
2.1 Scurt istoric al migrației românilor în UE
Fenomenul migrației cetățenilor români în afara țării a debutat după anul 1989, însă trebuie precizat faptul că valurile migratorii de la începutul anilor ’90 au caracteristici diferite față de cele ale valurilor din anii 2000. Inițial, acestea au avut un pronunțat caracter etnic datoirtă migrarii cetățenilor maghiari și germaniaflați pe teritoriul României) sau au vizat ca țări de detinație state ca Turcia sau Israel. Însă, spre mijlocul anilor ’90, Europa de Vest s-a conturat tot mai mult ca destinație principală a migranților români. Astfel, datorită eliminării vizelor de călătorie pentru cetățenii românii de către Uniununea Europeană în anul 2002, numărul de români a numărului de români aflați la muncă în vestul Europei a crescut de trei ori. În prezent, în Italia și Spania, românii dețin majoritatea numerică în ceea ce privește minoritățile străine, în timp ce numărul total al românilor plecați în străinătate se estimează a fi între 2.5 și 3.5 milioane. Conform Raportului anual din 2014 de analiză și prognoză, România a înregistat cel mai ridicat nivel în ceea ce privește mobilitatea forței de muncă- cca. 7.3% din totalul populației emigrând către statele Europei Occidentale în perioada 2004-2009 . (Raport anual de analiză și prognoză – România , 2014:72 )
În opinia profesorului Maria Stoicovici, procesul de migrație din România s-a desfășurat ca în oricare altă parte a lumii, cunoscând perioade de maximă ascensiune respectiv de declin, determinate de condiții economice, sociale sau politice. Anual, a fost constatat un proces de emigrare (între 10.000 și 15.000 de persoane) și unul de imigrare (câteva mii). Dintre aceștia, proporția de migranți cu studii superioare este una destul de importantă (de aproximativ 25%.). Direcțiile preferate ca țări de destinație pentru emigranții români au fost Italia, Spania, SUA și Canada. (Stoicovici 2012: 432)
Profesorul Dumitru Sandu aduce în discuție existența mai multor valuri ale migrației românești de după revoluție. Astfel, există patru mari etape sau valuri strucutrate astfel : etapa I (în perioada 1990-1995, cu o rată de emigrare de 3‰), etapa sau valul al doilea (în perioada 1996-2001, cu o rată de emigrare de 7‰), etapa a treia (între anii 2002-2006, cu o rată de emigrare de 28‰ ) respectiv etapa a patra sau cel de-al patrulea val (începând cu anul 2007) (Sandu, 2006: 18).
Monica Roman și Cristina Voicu au identificat în anul 2010, cinci etape distincte care caracterizează fenomenul migrației românești de după 1989, fiecare având caracteristici bine determinate de specificul emigrării. Astfel, perioada 1990–1993 este caracterizată de emigrarea în masă a minorităților etnice (germane, maghiare) și a românilor, din motive precum tulburările politice și sărăcia.
Între anii 1994 și 1996 a fost înregistrat un nivel scăzut al migrației economice românești în Europa de Vest, în principal pentru muncă sezonieră sau ilegală, dar și niveluri foarte scăzute ale migranților etnici și ale celor care cereau azil. Intervalul 1996–2001 se caracterizează prin creșterea fluxurilor de emigrare, migrația legală permanentă către SUA și Canada fiind mult mai mare decât cea către țările europene. Începând cu anul 1999 se manifestă migrația „incompletă” sau circulară către țările europene pentru muncă ilegală; în paralel se înregistrează și o creștere a traficului de migranți care determină fenomene ca violența și abuzul din partea traficanților/ angajatorilor (acest tip de migrație este caracteristic în special femeilor).
În intervalul 2002–2007 a fost constatată o creștere rapidă în migrația circulară și o întoarcere a românilor din țările Schengen, ca urmare a eliminării obligativității vizelor din acest spațiu (de la începutul anului 2007, românii având acces liber pe piața europeană a muncii). ( în Stoicovici 2012:433)
Tabel 1. Evoluția numărului de români în Spania și Italia între anii 2002-2013
O dată cu ridicarea restricțiilor de pe piața muncii începând cu anul 2014 au fost generate numeroase dezbateri legate de măsurile respectiv sau condițiile speciale pe care unele guverne naționaleale statelor Uniunii Europene au dorit să le introducă pentru cetățenii români și bulgari, măsuri care pot influența în mod negativ dreptul la liberă circulație sau la beneficii sociale etc. Modul de evoluție a fluxurilor migratorii din 2002 până în prezent, ne indică faptul că mai degrabă factorii economici și cei socio-culturali decât cei legali influențează intensificarea sau stagnarea acestor fluxuri. Această ipoteză este ilustrată cu ajutorul cazului Spaniei și Italiei, în care numărul românilor rezidenți a înregistrat un ritm de creștere mai semnificativ înaintea eliminării restricțiilor decât ulterior acestui moment (Raport anual de analiză și prognoză – România/ Libera circulație a forței de muncă în Uniunea Europeană 2014:73 ).
Este relevant de analizat situația emigranților români din Spania și Italia deoarece, conform unor statistici Eurostat din anul 2013, în aceste două state, românii se situează pe primul loc în ceea ce privește numărul de imigranți . Tabelele de mai jos redau detaliat acest fapt :
Tabel 2. Situația emigranților români în Spania
Tabel 3. Situația emigranților români în Italia
În ccea ce privește identificarea unui profil al migrantului român, conform Recensământului din anul 2011, în ceea ceprivește nivelul educațional, mai puțin de 10% dintre cei 385.729 de migranți români care au lucrat pentru o perioadă mai scurtă de un an, erau absolvenți de studii superioare. Statisticile Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM), au relevat același lucru – mai mult de 70% dintre locurile de muncă intermediate în anul 2012 erau în agricultură sau alte ocupații care nu necesitau calificare. Și alte statistici au confirmat că majoritatea emigranților români din Spania și Italia au un nivel scăzut de pregătire: 40% fiind angrenați în sectoare ce necesită un nivel redus de pregătire, 53% în sectoare care implicî un nivel mediu și doar 7% în sectoare care solicită calificări superioare.Trebuie menționat însă, faptul că însă, că această distribuire pe cele trei sectore, nu relevă în mod obligatoriu nivelul real de pregătire al lucrătorilor mobili, ci doar modul în care aceștia lor sunt alocați pe sectoare de activități. (Raport anual de analiză și prognoză – România/ Libera circulație a forței de muncă în Uniunea Europeană 2014 : 76-77)
2.2 Aspecte legislative la nivelul României și al Uniunii Europene
La nivel european, Convenția europeană referitoare la statutul juridic al lucrătorului migrant, elaborată încă din anul 1977, constituie unul dintre cele mai importante documente legislative din domeniul migrației. Conform articolului 1 al acesteia „lucrător migrant" desemnează “cetățeanul unei Părți contractante care a fost autorizat de către o altă Parte contractanta să își stabilească reședința pe teritoriul sau pentru a se încadra într-o muncă salariată”.
Alte documente importante sunt : Directiva Parlamentului European și a Consiliului 38/2004 privind dreptul la circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor lor respectiv Regulamentul Parlamentului European și a Consiliului 1992/2006 de modificare a Regulamentului Consiliului 1408/1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora (ce sunt cetățeni ai unui stat al Uniunii Europene) care se deplasează în cadrul Comunității, Decizia Consiliului 491/2007 privind orientările politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre.
Programul Stockholm derulat în perioada 2010-2014 a fost adoptat de către Consiliul European în decembrie 2009 și marchează prioritățile pentru dezvoltarea unei zone europene a libertății, securității și justiției pe parcursul următorilor 5 ani. Referitor la migrație, Programul Stockholm conține și măsuri care vizează sprijinirea cetățenilor din state terțe abordând subiecte precum integrarea și acordarea de drepturi (egalitatea în drepturi dintre cetățenii din state terțe și cetățenii UE, încheierea de parteneriate cu țările de origine). Același program subliniază necesitatea coordonării politicilor de integrare și corelarea acestora cu alte politici din domenii conexe precum anagajarea sau educația, ținând cont în același timp și de obiectivele propuse în Strategia Europa 2020.
În ceea ce privește sistemul de protecție socială, Ministerul Muncii, prin intermediul Agenției Naționale de Ocupare a Forței de Muncă reprezintă organismul care colaborează cu instituțiile europene din țările de destinație ale migranților români pentru asigurarea dreptului la diverse drepturi sau beneficii precum pensie sau șomaj.
Astfel, în cazul șomajului, sunt utilizate regulamente specifice precum privind certificarea perioadelor de asigurare potrivit căruia migrantul are dreptul de valorificare a perioadelor de asigurare pentru șomaj realizate potrivit legislației de asigurări sociale a unui stat membru în vederea deschiderii dreptului la prestații în alt stat membru, prin totalizare cu perioadele de asigurare realizate ultima dată în acest stat membru.
Aceleași regulamente fac precizare și la exportul prestației de șomaj. Acesta constă în posibilitatea menținerii dreptului la plata prestațiilor de șomaj acordate într-un anumit stat membru în perioada în care șomerul în cauză este înregistrat ca persoană în căutarea unui loc de muncă în alt stat membru.
În cazul persoanelor care au lucrat în mai multe state membre ale Uniunii Europene, drepturile de pensie se acordă cu respectarea prevederilor regulamentelor comunitare și ale legislațiilor naționale, persoanele interesate putând solicita obținerea drepturilor de pensie potrivit legislațiilor în vigoare ale statelor membre în care au desfășurat activități profesionale. Prin urmare, dacă o persoană a lucrat atât în România cât și în Spania, de exemplu, va beneficia de drepturi de pensie acordate de ambele state, calculate proporțional cu perioadele de asigurare socială realizate în cele două sisteme de pensii, cu respectarea prevederilor legislațiilor în materie din aceste două țări.
Unul dintre cele mai importante acte normative care are rolul de a reglementa situația migranților români este Legea nr. 156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate, republicată în anul 2009. Conform articolului 1, “Statul român asigură protecția cetățenilor români cu domiciliul în România care lucrează în străinătate “. Asfel, una dintre principalele măsuri întreprinse de căre Guvernul român este accea de a încheia, prin intermediul autorităților competente “înțelegeri, tratate sau convenții cu autorități publice similare din alte state, în vederea stabilirii condițiilor de protecție a cetățenilor români cu domiciliul în România care lucrează în țările respective“. În mod evident, aceste documente, trebuie să aibă la bază principiul egalității de tratament respectiv cel al aplicării clauzelor mai favorabile prevăzute, în funcție de caz, în legislația română, străină sau internațională. De asemenea, în cadrul acelorași înțelegeri, tratate sau convenții, se ține cont de următoarele : stabilirea nivelului pentru salariul minim, durata timpulu de lucru respectiv de odihnă, condițiile generale de muncă, de protecție și de securitate a muncii și, nu în ultimul rând, asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale sau care intervin în afara procesului muncii. (Legea nr. 156/2000, art. 1-3 )
Relațiile dintre România și comunitățile românești din vecinătate respectiv emigrație au la bază, atât prevederile art. 7 din Constituția României, cât și pe cele din Legea 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni. În prezent, în cadrul Ministerului Afacerilor Externe funcționează Ministrul delegat pentru Românii de Pretutindeni, a cărui principală atribuție este accea de a coordona activitățile din domeniul relațiilor cu românii de pretutindeni, prin intermediul Departamentului de Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni (DPRRP), condus de un secretar de stat. Potirvit Legii 299/2007, sintagma „ români de pretutindeni” include persoanele de origine care își asumă în mod voluntar identitatea culturală românească : “persoanele aparținând minorităților lingvistice sau grupurilor etnice autohtone care trăiesc în statele vecine din vecinătatea României, indiferent de etnonimul folosit, membrii comunităților românești/originare din România din emigrație, cetățenii români cu domiciliu sau reședința în străinătate”.
Strategia privind relația cu românii de pretutindeni 2013 – 2016, elaborată de Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerul Afacerilor Externe prevede șase mari direcții de acțiune : cultură, educație, spiritualitate și tradiție, mass media, societatea civilă și demersuri politico-diplomatice. Astfel, în ceea ce privește primul palier de activitate (cultură) obiectivele principale sunt: “păstrarea și afirmarea identității culturale a românilor de pretutindeni, promovarea valorilor culturale și spirituale românești la nivelul opiniei publice din statele de domiciliu/reședință; păstrarea, îmbogățirea și punerea în valoare a patrimoniului cultural românesc pe plan extern, etc.” Pentru atingerea acestui obiectriv, direcțiile de acțiune majore au în vedere: organizarea de manifestări culturale, publicarea operelor scriitorilor români, restaurarea și întreținerea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, monumente de artă etc. din afara teritoriului României etc.
Legat de direcția “Educație” , obiectivele strategiei au în vedere: “păstrarea și afirmarea identității lingvistice a românilor de pretutindeni respectiv formarea unor elite și a unei noi generații de lideri care să reprezinte interesele comunităților românești în statele de domiciliu/reședință”. Pentru îndeplinirea acestor scopuri, se oferă sprijin următoarelor acțiuni: finanțarea proiectelor inițiate de membrii comunităților de românești pentru organizarea unor cursuri de limbă româna, istorie și geografie a României în sistemul educațional privat; repararea unor școli și grădinițe pentru copiii români, înființarea de biblioteci și dotarea acestora cu fond de carte românească; “acordarea de burse de studiu pentru copii și tineri români din străinătate pentru a studia în școli și în universități din România sau din străinătate, organizarea de tabere și școli de vară pentru copiii de origine română.”
Obiectivele specifice pentru aria de acțiune “Spiritualitate și tradiție” includ păstrarea identității spirituale a românilor de pretutindeni respectiv familiarizare tinerilor și copiilor cu credința ortodoxă. Dintre principalele direcții de acțiune amintim : construirea ori repararea locașurilor de cult românești aflate în localități în care există un număr semnificativ de migarnți români etc.
“ Afirmarea și păstrarea identității culturale a românilor de pretutindeni, consolidarea imaginii României și a statutului și valorilor comunităților românești” constituie obiectivele majore pentru direcția “Mass media” din cadrul strategiei. Printre principalele acțiuni întreprinse pentru atingerea acestor obiective se numără: sprinjin pentru emisia în limba maternă a unor posturi radio și de televiziune respectiv pentru realizăriea de emisiuni și programe depre evenimenteel din România și din comunitățile românești, sprijinirea funcționării presei online etc. (ibidem)
Societatea civilă reprezintă cea de-a cincea arie de acțiune, iar obiectivele specifice acesteia includ: “consolidarea solidarității în rândul comunităților românești din afara granițelor prin sprijinirea dezvoltării societății civile respectiv consolidarea și extinderea mediului asociativ românesc din afara granițelor”. Cele mai importante activități care pot fi întreprinse în vederea realizării acestor obiective sunt : încurajarea apariției de asociații la nivelul comunităților românești din afara granițelor, oferirea de sprijin în vedere înființării de organizații și asociații ale românilor de pretutindeni.
Ultimul palier a Strategiei Naționale privind Relația cu Românii de Pretutindeni se referă la demersurile politico-diplomatice prin intermediul cărora se urmăresc afirmarea valorilor românești la nivel internațional și respectarea drepturilor minorităților naționale. Direcțiile de acțiune întreprinse în vederea îndeplinirii acestor scopuri presupun: “monitorizarea permanentă a evoluțiilor din comunitățile etnicilor români din statele învecinate, susținerea acțiunilor de promovare a intereselor comunităților românești în țările de reședință”.
Legea nr. 321 din 14 iulie 2006 privind regimul acordării finanțărilor nerambursabile pentru programele, proiectele sau acțiunile privind sprijinirea activității românilor de pretutindeni și a organizațiilor reprezentative ale acestora, conf art.1 “Sprijinirea activității românilor de pretutindeni se realizează prin acordarea de finanțări nerambursabile și alte mijloace de sprijin financiar, în limita bugetului alocat, asociațiilor, fundațiilor, organizațiilor, instituțiilor și altor persoane fizice și juridice reprezentative aparținând comunităților românești de pretutindeni din afara granițelor, în condițiile prezentei legi.”
2.3 Situația migranților români după criza economică. Aspecte privind migrația de revenire
Revenirea, uneori denumită remigrare (Davids și van Houte 2008:157) este considerată ca fiind etapa finală a procesului de migrație, care mai cuprinde etapa pregătirii/luării deciziei de a migra și etapa propriu-zisa a migrației sau instalarea în țara de destinație aleasă de migrant. În contextul dezvoltării paradigmei trasnaționalismului în studiul migrației, revenirea nu mai este considerată ca fiind etapa ultimă a unui proces linear, deoarece migranții pregătesc această etapă prin numeroase vizite și prin remitențele financiare și sociale.
Datele statistice au relevat faptul că rata de revenire a lucrătorilor mobili români și bulgari din Germania a înregistart o creștere semnificativă, fapt care conduce la ipoteza conform căreia o parte din migranții româniio pleacă în străinătate pentru o perioadă limitată de timp – rata migrației de revenire din Germania în România a fost înregistrată în 2013 la 20% (de la 50.265 în 2012 la 60.450 în 2013).
Așa cum ilustrează și datele oferite de autoritățile italiene, numărul românilor care au părăsit Italia în perioada 2000-2009 a înregistrat mici variații, crescând mai semnificativ între 2008 și 2009 (lucru ușor de explicat pe fondul crizei economice). Însă, raportat la numărul total de cetățeni români aflați pe teritoriul Italiei în decembrie 2010 (de cca.968.576 persoane), constatăm că rata revenirii în țară a fost și rămâne în continuare extrem de scăzută.
Figura 2. Evoluția numărului de români care au părăsit Italia între anii 2000 -2009
În cadrul unui studiu privind comunitățile românești din Spania, realizat în anul 2009 sub coordonarea profesorului Dumitru Sandu, aproape jumătate (47%) dintre românii intervievați în zona Madridului și-au manifestat dorința de a reveni în țară în următorii cinci ani. Au fost identificate patru grupe distincte de imigranți : cei cu intenția de revenire imediată, în următorul an (14%); cei care vizau un termen mediu de revenire, de doi-cinci ani (33%); persoanele care se gândeau la revenire numai pe termen lung, după cinci ani (15%); și potențialii migranți definitivi, care nu doresc să mai revină în țară. Intențiile de revenire în țară sunt diferențiate nu numai ca grad, ca intensitate, ci și ca tip. (Sandu, 2009 : 43 )
Astfel, revenirea poate fi un comportament în întregime voluntar sau relativ obligat prin constrângeri economice (de exemplu, piedrerea locului de muncă) sau de politică rezidențială. Migrația de tip nepermanent, temporară sau circulatorie presupune un migrant-evaluator. Acesta evaluează în mod continuu din perspectiva proprie și familială, în termeni de origine și destinație, oportunitățile și costurile asociate cu veniturile și consumul. Intenția de revenire indică fie eșecul, fie împlinirea obiectivelor asumate prin strategie. (Sandu 2009 : 45-46)
Sub aspectul resurselor, persoanele cu probabilitate mare de revenire în țară se distingeau prin venituri relativ ridicate în Spania (peste media de aproximativ 1400 Euro pe lună), situație materială bună în România, nivel de educație relativ redus și o slabă cunoaștere a limbii spaniole. Rezultă că tind să revină în țară persoanele care au acumulat venituri peste media specifică migranților români respectiv care au situație materială relativ bună și în țară, dar nu s-au integrat bine în mediul spaniol sub aspectul cunoașterii limbii spaniole.
În cadrul migrației familiale tendința spre remigrare, este maximă la migranții care sunt în cuplu, în Spania, 46% dintre aceștia declarând că se vor întoarce sigur, în curând, în România. Intenția de revenire în țară este dependentă în bună măsură de modul în care migranții estimează efectele șederii lor în Spania asupra familiei (copii, soț sau soție, părinți, în țară sau în Spania). Dorința de revenire în țară este puternic structurată la persoanele care au o percepție predominant negativă asupra incidenței familiale a propriei migrații. (Sandu, 2009 : 48-50 )
O altă categorie de factori care acționează independent în condiționarea deciziei de remigrație sau de stabilire în străinătate este asociată cu sentimentele identitare. Persoanele cele mai înclinate să revină în țară au fost cele care manifestau un grad sporit de atașament față de localitatea de domiciliu și regiunea de care aceasta aparține în România și, simultan, au declarat că au un slab atașament față de țara de destinație (în cazul studului, Spania).
Intenția de revenire în țară este puternic înrădăcinată în solul unor planuri multiple. Cei care au delcarat că intenționează să revină curând, fie că sunt siguri sau mai puțin siguri de acest lucru, îți doreau casă, afacere și/sau mașină în mult mai mare măsură decât ceilalți migranți. Din totalul migranților intervievați, 32% ar dori să deschidă o afacere în România în următorii doi ani, iar pentru cei deciși să revină în următorii cinci ani în țară ponderea corespunzătoare este de 44%. (Sandu, 2009 : 60-62 )
Conform cercetării caliative realizate de Manuela Stănculescu în anul 2010, există un tablou mai complex al motivațiilor de revenire decât pare la prima vedere. Chiar dacă „dorul” de familie sau casă este foarte des invocat de către migranții reveniți și constituie de regulă prima reacție la întrebarea referitoare la motivele revenirii, cu cât discuția avansează și cu cât sporește nivelul de încredere dintre intervievat și intervievator, ies în evidență alte motive care stau la baza deciziei de revenire și care nu sunt de natură sentimentală. Cercetarea calitativă a mai evidențiat faptul că revenirea migranților este aproape întotdeauna însoțită de un plan de „supraviețuire” în România, (ca de exemplu economii anterioare, o afacere sau un loc de muncă convenabil). De asemenea, din analiza interviurilor a fost relevat faptul că pentru o anumită categorie de migranți – cei care și-au atins parțial obiectivul plecării, cum ar fi construirea unei case și acumularea unor economiii, șederea în țara-gazdă nu este rentabilă decât dacă munca prestată permite migrantului să facă economii în continuare, nu doar să își acopere cheltuielile zilnice. În momentul în care această cerință nu mai poate fi satisfăcută, iar celelalte obiective ale migrației sunt parțial atinse, decizia de revenire devine foarte probabilă. (Stănculescu 2011: 110-111)
O altă strategie de revenire temporară însă, este revenirea în România pe perioada în care migrantul primește alocația de șomaj din țara de destinație. Acest interval îi permite migrantului să testeze piața muncii din România, putând să își acopere cheltuielile necesare traiului din banii de șomaj. Șansele de întoarcere în țara de destinație după încheierea perioadei de șomaj sunt diminuate în situația în care fostul migrant reușește să își găsească un loc de muncă satisfăcător în România. (Stănculescu 2011 : 112)
2.4 Măsuri întreprinse de statul român pentru a facilita păstrarea idenității culturale respectiv pentru încurajarea revenirii românilor în țară
În anul 2008, a fost adoptată Hotărârea nr.187/2008 privind aprobarea Planului de măsuri pentru revenirea în țară a cetățenilor români care lucrează în străinătate. Potrivit acesteia, Departamentul Strategie și Ocupare Forță de Muncă, din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse avea de pus în aplicare o serie de măsuri care avea drept scop încurajarea revenirii migranților români în țară. Prima dintre aceste acțiuni este reprezentattă de constituirea și actualizarea periodică a unor baze de date cu privire la cetățenii români care își desfășoară activitatea în străinătate, prin intermediul colectării datelor de la instituțiile relevante respectiv realizarea de studii și rapoarte. O altă măsură relevantă precizată în cuprinsul acestei Hotărâri a avut în vedere realizarea unei campanii de informare și recrutare de forță de muncă dintre cetățenii români care lucrează în străinătate asupra oportunităților de angajare din România. În mod concret, au fost organizate burse de locuri de muncă în zonele unde există comunități mari de români (în Italia – bursa locurilor de muncă de la Roma din 23 februarie 2008, respectiv în Spania – bursa locurilor de muncă de la Castellon de la Plana din 12-13 aprilie 2008).
Alte măsuri care au vizat întoarcerea cetățenilor români în țară, au fost cele prin care se asigurau facilități pentru dezvoltarea unor afaceri pe cont propriu, generatoare de noi locuri de muncă respectiv dezvoltarea de programe speciale pentru lucrătorii migranți români care sunt interesați să lucreze în agricultură pe teritoriul României.
În ciuda acestor măsuri însă, migrația românilor a continuat să aibă un trend ascedent și după anul 2008, fapt care confirmă că măsurile adoptate de statul român nu au reușit să aducă schimbări semnificative în ceea ce privește încurajarea migrației de revenire.
Ministerul Afacerilor Externe prin intermediul Departamentulului Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni a implementat o serie de proiecte în concordanță cu Strategia privind relația cu românii de pretutindeni 2013–2016. Astfel, a lansat în luna ianuarie editia I a Concursului de creație pentru tinerii români din afara granițelor „Mihai Eminescu” prin intermediul căruia a reușit să promoveze patrimoniul cultural eminescian, să stimuleze interesul pentru studiul în limba română și să consolideze legăturile dintre instituțiile publice din România și tinerii români de pretutindeni.
Aflat la cea de-a șasea ediție, Programul „ARC” a reușit să marcheze interesul special pe care România îl acordă promovării în rândul tinerilor români din afara granițelor a conștiinței naționale românești și a unei relații apropiate a acestora cu statul român, reunind în fiecare an peste 2000 de elevi, tineri, studenți și profesori însoțitori români din țările aflate în jurul granițelor și Balcani: Republica Moldova, inclusiv regiunea Transnistreană, Ucraina (regiunea Cernăuți, Odesa și Transcarpatia), Ungaria, Serbia (Voivodina și Valea Timocului), Bulgaria, Albania, Republica Macedonia, dar și din țări precum Italia, Grecia, Canada, Orientul Mijlociu, Africa. În cadrul programului sunt incluse activități culturale, sportive și educative, urmărindu-se facilitarea comunicării în limba română a tinerilor de etnie română din țările vecine și din emigrația recentă, împărtășirea propriilor experiențe și stabilirea unor contacte interpersonale între tinerii români de pretutindeni.
Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni a organizat în perioada 17 – 24 august 2014, la Eforie Nord, județul Constanța, cea de-a doua ediție „Diaspora Estival”, program destinat românilor din afara granițelor țării. Evenimentul a reunit aproximativ 200 de reprezentanți ai mediului asociativ românesc din întreaga lume și a fost structurat sub forma unor ateliere de lucru pe teme de interes pentru comunitățile românești din străinătate (ca de exemplu managementul de proiect și al accesării fondurilor europene, transfrontaliere, publice și nerambursabile).
În anul 2014, în cadrul proiectului “Presa română din străinătate – element de consolidare și promovare identitară”, DPRRP a organizat o serie de reuniuni, în țară și în străinătate, reuniuni care au avut rolul de a facilita legătura dintre presa de limbă română din străinătate la țara – mamă. Prin intermediul acestui proiect, s-a urmărit și conectarea instituțiilor media românești la specificul comunităților de români, la problemele semnalate de acestea și la modul în care românii de peste hotare înțeleg să se manifeste cultural și identitar prin intermediul mass media sau să semnaleze aspecte de interes.
Ziua de 31 august a fost instituită ca „Ziua Limbii Române” prin Legea nr. 53/2013 și se sărbătorește atât în România, cât și în afara granițelor de către reprezentanțele diplomatice și institutele culturale ale României, prin dezvoltarea unor programe cultural-educative. Asociațiile românești din afara granițelor sărbătoresc la rândul lor „Ziua Limbii Române” prin organizarea si participarea la manifestări culturale.
2.5 Implicații la nivel macro și microsocial ale migrației românilor în UE
În total, în Uniunea Europeană (UE-27) au fost înregistrați în 2007 aproximativ 29,1 milioane de cetățeni străini, dintre care 10,6 milioane au reprezentat migranții intra-UE (European Commission, 2008). Aproximativ 40% din migranți au fost cetățeni ai noilor state membre UE, majoritatea fiind din România (1,6 milioane), Polonia (1,3 milioane) și Bulgaria (310.000). (Son, 2012 :32)
Pentru țara de origine, emigrația unei părți din totalul forței de muncă are implicații majore (pozitive și negative), deoarece modifică numărul și structura forței de muncă, influențează consumul și investițiile în economia sursă, precum și comportamentul membrilor gospodăriei pe piața muncii. Rezultatele obținute subliniază impactul negativ al emigrației asupra forței de muncă din țările de origine analizate în panel, atenuat însă de relaxarea presiunilor generate de persistența nivelului ridicat al șomajului. În ceea ce privește analiza impactului emigrației forței de muncă asupra pieței muncii din țările de origine, se poate concluziona că efectele pozitive generate de relaxarea presiunilor determinate de persistența nivelului ridicat al șomajului sunt contracarate de impactul negativ asupra mărimii forței de muncă, în special a celei înalt califi- cate (cu educație terțiară). Principala limită a cercetării întreprinse este relevată de lipsa datelor privind migrația internațională a forței de muncă pe plan mondial și la nivelul Uniunii Europene, în special. Totodată, cercetarea întreprinsă a permis identificarea de noi oportunități și direcții viitoare de cercetare, prin extinderea analizei factorilor determinanți și modelatori ai emigrației forței de muncă și evaluarea consecințelor economice ale acestui proces atât pentru țările de origine, cât și pentru cele de destinație ale migranților. (Son, 2012: 38)
La nivel macroeconmic, migrația duce la destabilizarea pieței de muncă, prin crearea fie a unui excedent în anumite zone, fie la deficitul forței de muncă, în anumite sectoare, pe anumite perioade și în anumite zone. Suprasaturația forței de muncă într-un sector poate fi privită ca un fenomen agresic de către populația nativă.
La nivel individual, apar fenomene atât pozitive , prin creșterea nivelului de trai, a mulțumirii, a sentimentului siguranței locului de muncă, cât și negative, care vizaeză în special relația cu cu grupul de proveniență (sentiment de dezrădăcinare etc.) Impactul la nivelul României înseamnă afectarea unor sectoare (construcții, servcii, producție) care se confruntau cu un deficit de forță de muncă până în ultimul semestru al anului 2008. De asemenea, trebuie avut în vedere și și fenomenul declinului populației active (pierdere directă și efecte în timp din cauza dezechilibrării structurilor pe vârste și ca urmare a migrării populației tinere). (Bristena : 2009)
Conform unui studiu realizat în anul 2008 de UNICEF și Alternative Sociale, privind fenomenul copiilor rămași acasă prin plecarea părinților la muncă în străinătate, la nivel național, fenomenul era estimat atunci a fi caracteristic pentru aproximativ 350.000 de copii. Mai mult de o treime dintre aceștia, adică aproximativ 126.000 de copii erau afectați de migrația ambilor părinți. În termeni de timp petrecut fără părinți, 16% din copiii cu ambii părinți plecați au petrecut mai mult de un an fără aceștia, iar 3% chiar mai mult de patru ani. (Toth, 2008: 11)
Foarte rar (7%) părinții au informat autoritățile despre intenția lor de a pleca în străinătate și mai mult, de obicei, părinții nu și-au pregătit în nici un fel copiii înainte de a pleca. Principalele consecințe asupra copilului sunt vizibile în termeni de suferință emoțională și psihologică (lucru declarat atât de părinți cât și de copii). Acest lucru conduce la ipoteza că este probabil ca situația copiilor cu părinți migranți sa fie similară cu cea a copiilor cu părinți separați (divorțati) sau părinti extrem de ocupați. (Toth 2008 : 20)
De asemenea, cercetarea cantitativă a relevat faptul o pondere de 9% din cazul gospodăriilor cu tatăl migrant sau cu ambii părinți migranți în care a fost relevat faptul că relațiile s-au schimbat în rău. La nivelul familiei, cea mai gravă consecință o constituie destrămarea acestora, iar copiii au de suferit nu numai din cauza formalizării despărțirii, ci și din cauza conflictelor ce apar atunci când se dispută custodia acestora.
Între efectele negative, a fost sesizat faptul că plecarea unuia dintre părinți determină în unele cazuri o deteriorare a relației copilului cu părintele rămas acasă. Astfel, în cazul celor cu tatăl plecat în străinătate, ponderea copiilor care nu au o relație foarte bună cu mama lor este mai mare decât în celelalte cazuri. Același lucru se poate observa și mai pregnant în cazul relației dintre copil și tată în condițiile în care mama este plecată din țară. Alte efecte negative se întâlnesc la nivel psihologic; datele din studiu au confirmat existența unei asocieri semnificative între absența ambilor părinți sau doar a mamei și frecvența simptomelor de deprimare la copii. (Toth, 2007 :9)
CAPITOLUL III – CERCETARE CALITATIVĂ DESPRE „IMPLICAȚIILE FAMILIALE ALE MIGRAȚIEI ROMÂNILOR ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ”
3.1 Metodologia cercetării calitative
Obiective generale
1. Exploarea situației românilor migranți în Europa asupra perspectivei migrației de revenire.
2. Identificarea perspectivei românilor care au un membru al familiei plecat în străinătate cu privire la migrație în general și la migrația de revenire, în special.
Obiective specifice
1. Identificarea perspectivei românilor migranți asupra posibilității revenirii definitive în România.
2. Exploarea atitudinii migranților români respectiv a românilor care au un membru al familiei plecat în afara țării asupra consecințelor la nivel familial ca urmare a migrației.
Universul cercetării și unitățile de analiză și înregistrare
Populația de migranți români din Uniunea Europeană și românii care au un membru al familiei sau mai mulți plecați în străinătate.
Eșantion
Eșantionul este unul de oportunitate și cuprinde un număr de 12 de persoane, dintre care 5 migranți (dintre care 4 încă plecați și unul revenit în România) respectiv 7 români care au un membru al familiei sau mai mulți plecați respectiv reveniți din străinătate.
Subiecții selectați sunt din județele: Bistrița, Brăila, Buzău, Dâmbovița, Prahova, Teleorman și Vâlcea, iar metoda de selecție utilizată a fost bulgărele de zăpadă. Trebuie amintit faptul că migranții constituie un grup destul de dificil de abordat; astfel pentru realizarea interviurilor și pentru aplicarea cu succes a metodei bulgărelui de zăpadă, „metodă de eșantionare nonprobabilistică, folosită deseori în cercetările de teren, prin care fiecărei persoane intervievate i se cere să indice alte persoane care ar putea fi intervievate” a fost nevoie ca operatorul de interviu să depună eforturi suplimentare în vederea stabilirii unei relații bazate pe încredere și empatie, respect și implicare (Babbie, 2010: 262).
Întrebări de cercetare
Cum este percepută migrația de revenire de către migranții români respectiv de către românii care au un membru al familiei plecat în străinătate?
Care sunt principalele implicații la nivel familial din perspectiva migranților respectiv a membrilor de familie rămași în țară?
Care este perspectiva românilor migranți respectiv a celor care au un membru al familiei sau mai mulți plecați în străinătate asupra efectelor migrației ?
Care este percepția asupra modului de implicare al statului în ceea ce privește încurajarea migrației de revenire ?
Operaționalizare și cuantificare/ conceptualizare
Migrație – proces global a cărui principală caracteristică este stabilirea domiciliului unei persoane într-o altă țară decât cea de origine din diverse motive (economice, pentru studii, pentru reîntregirea familiei, din motive de persecuție în țara de origine etc.)
Imigrant – persoana care și-a stabilit domiciliul din țara de origine într-o altă țară, permanent sau temporar, în mod voluntar sau forțat.
Revenire – procesul prin care un migrant se întoarce în țara de origine
Consecințe ale migrației – efecte multilaterale asupra membrilor unei familii determinate de plecarea în altă țară a unuia dintre membri (de ordin economic, social, psihologic etc.)
Emigrație – fenomenul părăsirii țării natale de către un individ sau grup de indivizi pentru a se stabili în alta
Imigrație – fenomenul stabilirii domiciliului de către o persoană într-o altă țară (țară de desstinație) diferită de țara de origine
Român care are un membru de familie plecat în străinătate – Cetățeanul român care face parte dintr-o familie în care unul dintre membrii de până la gradul II (părinnte, copil, frate, soră, soț, soție etc.) este plecat în afara țării
Tipul cercetării, metode, și tehnici
Tipul cercetării: Studiu calitativ exploratoriu
Metoda utilizată: bulgărele de zăpadă
Tehnici : interviul semistructurat
Instrumentul utilizat: ghidul de interviu pentru migranți români respectv pentru românii care au un membru al familiei sau mai mulți plecați în străinătate (Anexa 1, Anexa 2).
Temele din cadrul ghidului de interviu pentru migranții români au vizat următoarele elemente:
-caracteristici socio-demografice : perioada plecării în altă țară, componența familiei, prezența sau nu a acesteia pe teritoriul țării de destinație, gen, ocupație, educație, vârstă
– motivele care au determinat decizia de migrație și modul în care aceasta a fost resimțită de familia rămasă în țară
– percepția asupra implicațiilor familiale care au urmat deciziei de migrație
– factori care le-au influențat/ le-ar putea influența decizia de revenire în România
– planuri de viitor
– perspectiva asupra efectelor și a evoluției migrației în general
– percepția asupra modului de implicare al statului și recomandări în ceea ce privește măsurile de încurajare a migrației de revenire
Temele din cadrul ghidului de interviu pentru românii care au un membru al familiei sau mai mulți plecați în străinătate au vizat următoarele elemente:
-caracteristici socio-demografice : perioada plecării în altă țară a membrului migrant, componența familiei, ocupație, educație, vârstă
– modul în care familia a resimțit decizia de migrație
-percepția familiei asupra modului în care relațiile dintre membri s-au modificat o dată cu migrația
-percepția familiei în ceea ce privește decizia de revenire sau nu și asupra posibilității reintegrării membrului migrant
– perspectiva asupra efectelor și a evoluției migrației în general
– percepția asupra modului de implicare al statului și recomadări în ceea ce privește măsurile de încurajare a migrației de revenire
3.2 Cadrul Teoretic
Implicații familiale privind migrația la nivel internațional
În contextul migrației, de multe ori, familia a fost analizată doar din punct de vedere economic. Dar, date fiind implicațiile majore pe care le generează asupra fiecărui membru, este evidentă necesitatea unei analize mult mai detalitate a acesteia. (IOM, 2014 : 7)
În urma procesului de migrație, familiile își măresc veniturile, își cresc accesul la sistemul educațional și de sănătate și sunt în general mai capabile să le ofere perspective mai bune propriilor copii. Realitatea procesului migrațional din zilele noastre conține provocări serioase în cazul familiilor și poate avea un impact negativ asupra bunăstării membrilor și a dezvoltării acesteia în general. Deși a fost demonstrat faptul că politicile sunt mai eficiente când vizează întreaga familie ca un întreg, cercetările legate de migrație au relevat că politicile actuale privind familia tind să se concentreze mai degrabă pe individ decât pe familie ca un tot unitar.
Migrația aduce provocări semnificative la nivel socio-economic, dat fiind faptul că poate genera situații de vulnerabilitate (risc de abuz, de abandon sau de exploatare) în rândul membrilor familiei. Acest fapt este valabil mai ales în cazul migranților ilegali, cărora de multe ori, le este refuzat accesul la suport și protecție socială. (IOM, 2014 : 1-3)
În același timp, migrația poate avea efecte pozitive, atât asupra migranților cât și asupra familiilor acestora care au rămas în țările de origine. Nivelul de trai crește ca și accesul la servicii – o mai bună educație, îngrijiri medicale de mai bună calitate.
Realitatea procesului migrațional contemporan este aceea că, persoanele care râmân în țara de origine, sunt de multe ori afectate în mod negativ de abesența rudei plecate în străinătate, fiind afectată în special relația părinte- copil. Migranții economici sunt uneori forțați să își lase copiii în țara de origine din cauza politicilor restrictive din țara de destinație, sau din cauza faptului că locul de muncă nu le permite să își poată lua copiii. Prin urmare, părinții sunt nevoiți să lase copiii în grija altor membri ai familiei sau ai comunității. Cercetările realizate au evidențiat că separarea copilului de părinți determină efecte negative la nivel emoțional, schimbări comportamentale și sentimente de tristețe, abandon, furie și respingere. Studiile din țări cu o rată crescută a migrației feminine au confirmat faptul că, în cazul copiilor rămași în țara de origine, sunt mult mai frecvente sentimentul de abandon respectiv tendința pierderii respectului față de părinți.
Migrația mamelor poate avea efecte negative și în ceea ce privește situația școlară a copilului, putând determina creșterea căsătoriilor la vârste tinere în rândul fetelor, sau creșterea riscului de abuz de droguri și alte comportamente deviante. Tatăl care rămâne acasă, nu reușește să înlocuiască rolul tradițional al mamei și se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește multitudinea de sarcini pe care le au de realizat, singurătatea și stresul. (IOM, 2014 : 5 -6)
Migrația poate înregistra efecte semnificative și în cazul membrilor familiei în vârstă rămași în țara de origine. Cele mai multe studii au relevat faptul că părinții în vârstă rămași acasă își pot îmbunătăți nivelul de trai cu ajutorul financiar trimis de copiii lor adulți. Cu toate acestea, absența prelungită a copiilor, poate influența în mod negativ starea psihologică a vârstnicilor.De multe ori, buncii sunt singurele persoane adulte care râmân în țara de origine și care au grijă de nepoți. În acest context, vârstnicii pot fi coplești de responsabilități și pot risca probleme grave de sănătate și astfel, costul migrației copiilor lor este mai mare decât beneficiile pe care le primesc. Asemenea situații evidențiază nevoia acută a unor programe de suport în comunitățile de origine pentru membrii familiei care au rămas aici, demostrându-se faptul că existența unui sistem suport pentru familiile migranților (de tipul comunicării constante prin telefon, Skype sau internet) poate contribui la o stare de pozitivă și de reziliență a întregii familii. (IOM, 2014 :7)
Pe lângă efectele deja prezentate, trebuie menționat faptul că, în cazul unor probleme de sănătate grave ale părinților, de multe ori, migranții (mai ales cei ilegali) sunt îm imposibilitatea de a se întoarce în țara de origine și de a avea grijă de aceștia.. În cadrul unui studiu realizat în anul 2010 a fost evidențiat faptul că impactul negativ al migrării copiilor, poate determina în cazul vârstnicilor probleme de sănătate și creșterea riscului de izolare. (Antman, 2012 :14)
Astfel, se conturează tot mai mult nevoia ca viitoarele studii care au drept temă migrația și implicațiile acesteia la nivel familial, să își îndrepte atenția cu precădere către impactul non-economic al migrației, ca de exemplu, efectele la nivel psihologic și emoțional în rândul membrilor familiei migrantului. Date fiind implicațiile fenomenului de migrație în rândul migranților și al familiilor acestora, este necesară o înțelegere mai bună a nevoilor și a responsabilităților tuturor membrilor implicați în procesul de migrație pentru ca acestea să fie satisfăcute atât în țara de origine cât și țara de destinație. Migranții ar trebui să fie capabili să se bucure condiții de muncă și de trai decente, ca și de o dezvoltare sustenabilă pentru familiile și comunitățile din care provin. (IOM, 2014 :7)
În cadrul unui studiu internațional, realizat în anul 2012, familia este prezentată de către majoritatea migranților ca un factor decisiv în ceea ce privește deczia de revenire, însă cercetările au demonstrat că între familie și migrația de revenire nu există o relație cauzală directă. În mod specific, decizia de revenire are legătură cu schimbările care se preconizează a apărea în cadrul familiei (apariția unui copil, înscrierea copilului la școală sau trecerea acestuia într-un nou ciclu de învățământ). Pot exista și cazuri de boală sau decesul părinților care să accelereze această decizie. (Barcevičius et al. 2012: 26 )
Implicații familiale privind migrația românilor în Uniunea Europeană
Conform Silviei Marcu, imigrația românească se caracterizazează prin trei mari trăsături: reprezintă un feneomen relativ recent (începând cu anul 1990), are drept principală țară de destinație statele din sudul Europei și se manifestă în special prin migrația temopară sau circulară. Un migrant circular este reprezentat de o persoană care se angajează într-o acțiune de mobilitate din țara de origine spre cea de destinație, cel puțin o dată pe an. Migrația circulară a apăraut ca o consecință a integrării României în Uniunea Europeană și a liberei circulații a forței de muncă.
În cadrul unui studiu realizat în anul 2011 privind migranții români din Spania, a fost relevat faptul că familia joacă un rol important în ceea ce privește decizia de revenire în țară. Astfel, cea mai mare probabilitate de revnire se înregistează în cazul personalor care nu sunt mulțumite de efectele migrației asupra propriilor familii, sau în cazul celor care au copiii în România. (Marcu 2011 : 3-7)
Procesul migrației afectează familia, mai ales la nivel psiho-emoțional și relațional. Astfel, plecarea părinților pe termen lung în condițiile în care copilul este la o vârstă foarte fragedă , poate determina o rupere a legăturii părinte-copil dar și diminuarea capacității de control, de supraveghere a acestuia, vizibil în planul rezultatelor școlare sau adoptării de comportamente deviante. Informațiile relevate în cadrul unui studiu privind fenomenul copiilor cu părinți plecați în străinătate, au indicat faptul că familia constituie sursa principală de sprijin pentru copii atunci când se confruntă cu o problemă, în special dacă aceasta este legată de școală. În cazul copiilor cu părinți migranți ponderea celor care afirmă că nu apelează la nimeni pentru a‐i ajuta în probleme legate de școală este semnificativ mai mare decât în cazul copiilor fără părinți migranți. Alte efecte negative se întâlnesc la nivel psihologic, datele din studiu demonstrând existența unei asocieri semnificative între absența ambilor părinți sau doar a mamei și frecvența simptomelor de deprimare la copii. (Toth, 2007 :9)
Cel mai ridicat grad de risc se înregistrează în cazul copiiilor mici, a căror personalitate este supusă riscului de a se forma dizarmonic. Din cauza lipsei modelului parental, mulți dintre aceștia pot dezvolta tulburări de somn, stări de agresivitate, lipsă de încredere în ei înșiși. Copiii din ciclul primar și gimnazial pot deveni labili emoțional, pot face parte din grupuri de egali cu risc deviant, pot deveni agresivi verbal și fizic, din cauza frustrărilor, a anxietății și marginalizării. (Pescaru-Baran, 2004 : 89)
Ancheta în rândul copiilor implicați în studiu, au ilustrat existența unei relații între divorț și migrație. Această interdependență poate fi explicată cu ajutorul a două ipoteze : fie plecarea unuia dintre parteneri la muncă în străinătate se asociază unui risc crescut de apariție a divorțului, (divorțul este o consecință negativă a migrației) fie plecarea unuia dintre părinți în străinătate este o soluție de rezolvarea a conflictelor și problemelor economice apărute în familie în urma unui divorț (migrația este o consecință a divorțului). În urma analizării datelor, a fost validată cea de-a doua ipoteză și anume faptul că migrația are loc după divorț, ca o formă de adaptare a mamelor singure. Odată survenit divorțul între părinți, rolul economic revine aproape exclusiv mamelor. În acest context, plecarea la muncă în străinătate apare ca fiind soluția optimă de a surmonta dificultățile economice în condițiile în care se pot baza pe sprijinul familiei extinse în creșterea copiilor. (Toth, 2007 : 15)
3.3 Analiza cercetării calitative
3.3.1 Perspectiva migranților români
Motivele care au determinat decizia de migrație și modul în care aceasta a fost resimțită de familia rămasă în țară
Majoritatea intervievaților (4 din 5 persoane) au declarat ca motiv principal al deciziei de migrație situația financiară nesatisfăcătoare, care nu le putea asigura o viață decentă (creșterea și educarea copiilor, sau întemeierea unei familii). Într-un singur caz a fost indentificat ca factor decisiv dorința de a urma studii într-o altă țară, dublată de lipsa perspectivelor unui viitor în România.
“Motivul principal penntru care am părăsit România a fost dorința de a studia la un alt nivel față de România dar de asemeni pentru că nu reușeam sa văd niciun fel de viitor creat pe munca proprie și un nivel de trai decent.” (migrantă în Marea Britanie, 18- 24 ani)
În unul dintre cazuri, a apărut ca motiv secundar și dorința de reîntregire a familiei, caz în care tatăl era deja plecat în străinătate, fiind apoi urmat de soție și copil..
„Faptul că nu ne descurcam financiar, și faptul că soțul mea era deja plecat acolo de mai mult timp și era greu să ne vedem doar o dată, de două ori pe an.” (migrantă în Italia, 25-34 ani)
De asemenea, în proporție de 100 % intervievații au răspuns că se află în țara de destinație alături de o altă rudă (părinți, soț, soție) sau persoană apropiată (nepot, prieten), însă de obicei se pare că a fost utilzată metoda plecării unui singur membru al familiei, care în timp, identifica locuri de muncă și pentru alți membri.
“După ce am plecat în 2010, am reușit să îi găsesc și mamei mele un loc de muncă, care la rândul ei a găsit un loc de muncă pentru tatăl meu.” (migrantă în Marea Britanie, 18- 24 ani).
A fost identificat și un caz în care persoana plecată singură, și-a întemeiat o familie în țara de destinație.
„Inițial am plecat singur, dar aici am cunoscut-o pe actuala mea soție, deci pot spune, că în prezent sunt cu soția mea și cu băiețelul nostru care se va naște peste 3 luni.” (migrant Marea Britanie, 25 – 34 ani).
În toate cazurile, au existat membrii ai familiei care au rămas în țară (părinți, frați, copii, soț, soră, etc.), însă decizia cu privire la plecarea în străinătate a fost resimițită în moduri diferite în funcție de vârsta și relația persoanei plecate cu respectivii membri. Astfel, cel mai ridicat grad de reticență cu privire la acceptarea deciziei de plecare, l-au avut copiii și apoi părinții, pe când, în cazul soților, se pare că gradul de tolerare al deciziei a fost mai mare.
„Soțul a înțeles mai bine, însă fetelor le-a fost greu să accepte. A trebuit să le explic că pentru ele plec, să le asigur o educație și o viață mai bună. Ele nu preau voiau să plec, dar până la urmă au acceptat ideea”.(migrantă revenită din Spania, 55-64 ani)
“Prima dată au avut o reținere, însă s-au obișnuit cu ideea deoarece și fratele meu este plecat în străinătate de 8 ani. Prin urmare sunt oarecum obișnuiți cu această idee, dar în același timp le este greu ca ambii copii sa fie plecați în țări străine.”(migrantă Cipru, 18- 24 ani)
Percepția asupra implicațiilor familiale care au urmat deciziei de migrație
Toate persoanele intervievate au declarat că au păstrat legătura cu rudele rămase în România, cel mai utilizat mijloc de comunicare fiind de departe telefonul mobil (utilizat în general pentru convorbiri săptămânale). Apoi, în special în ceea ce privește persoanele cu vârste până în 35 ani, sunt menționate și mijloace precum skype și rețele de socializare (precum facebook), acestea având marele avantaj că pot fi folosite la costuri mult mai reduse decât telefonul. Vizitele în țară, sau chemarea în viiztă a rudelor în țara de destinație are o frecevnță anuală, sau maxim de 2-3 ori pe an (fiind asociate cu perioada sărbătorilor importante – Crăciunul și Paștele respectiv cu perioada vacanței de vară ).
„Da, vorbesc la telefon cu părinții și cu sora, și de sărbători anul trecut ( Crăciun) am venit toți 3 în țară.” (migrantă în Italia, 25-34 ani)
„Bineînțeles că ținem legătura, nici nu aș vedea cum e sa treacă o săptămână și să nu știu nimic de părinții mei sau ei de mine.” (migrantă Cipru, 18- 24 ani)
Chiar dacă legătura cu familia din România s-a păstrat, relațiile în sine au suferit modificări de-a lungul timpului, în multe dintre cazuri, ajungând să fie mai reci, mai distante.
„Încercăm să menținem relațiile cât mai strânse cu cei din țară, mai ales că fetița e foarte atașată de bunicii din România și pentru ea a fost mai greu să se adapteze, să își lase bunicii, prietenii și să se integreze aici. Vorbim la telefon cu bunicii, ne mai și vedem din când în când, evident că nu e la fel ca atunci când eram în țară, dar cred că asta se întâmplă cu toate familiile care pleacă în străinătate.” (migrantă în Italia, 25-34 ani)
Există și cazuri în care intervievatul este de părere că relația cu părinții,de exemplu, nu a suferit modificări majore, fiind la fel de apropiată ca atunci când se afla în România.
“Relația mea cu părinții nu s-a schimbat. La fel ca și înainte vorbim, ne spunem problemele pe care le întâmpinăm, ne dăm sfaturi. Consider că ne aflîm în aceeași relație armonioasă ca și acum 2 ani când am plecat de acasă.” (migrantă Cipru, 18- 24 ani)
Factori care le-au influențat/ le-ar putea influența decizia de revenire în România
În peste 50% dintre cazuri (3 din 5) persoanele intervievate au declarat că nu doresc sau nu sunt sigure că mai vor să se întoarcă definitiv în România. De observat faptul că toți cei 3 intervievați care și-au exprimat această părere sunt plecați în străinătate alături de alte rude apropiate (părinți, soț- soție, copil) și deja consideră că și-au conturat o nouă viață în țara de destinație, viață pe care nu ar putea să o aibă dacă s-ar întoarce în România.
„Sincer… nu știu dacă vreau să mă reîntorc. Adică, în vizite cu sigurană o să mai vin.Dar, definitiv….aici avem deja o viață, o să avem și un copil care o să crească aici de la început….și nu mă gândesc doar la bani…e vorba și de mentalitate, de modul în care oamenii văd lucrurile. Da, inițial nu am plecat cu gândul că să rămân definitiv în Anglia. Am plecat cu un contract pentru 9 luni, după care m-am întors. Apoi, am plecat din nou în februarie anul trecut și acum am găsit un job pe cont propriu. Deci, planul inițial era să muncesc, să fac niște bani și să mă întorc. Acum însă, mă gândesc tot mai serios să rămân…” (migrant Marea Britanie, 25 – 34 ani).
În același timp, au fost identificate și persoane care și-au manifestat dorința de a reveni definitiv în România. Printre motivele enumerate de acestea ar fi stabilizarea situației financiare a familiei, apariția unor probleme de sănătate și deterioarea situației economice din țara de destinație.
„Păi m-am mai liniștit și cu cheltuielile, fetele acum au terminat cu școala și fiecare are un serviciu, nu mai au nevoie de susținerea mea. Și acum am și o vârstă, au apărut și niște probleme de sănătate, iar situația din Spania, economic vorbind, începuse să se înrăutățească și am preferat să vin acasă și mă pensionez pe caz de boală.” (migrantă revenită din Spania, 55-64 ani)
De asemenea, o altă persoană intervievată a condiționat revenirea în țară de identificare unui loc de muncă în concordanță cu pregătirea avută și de un salariu competitiv cu cel din alte state pentru un post similar.
“Pentru mine ar fi ideal să merg în țară, să-mi caut de muncă în domeniul în care am absolvit facultatea și să mi se ofere șansa să lucrez, nu să fiu respinsă deoarece nu am experiență. Dacă mai toți angajatorii ne resping din acest motiv de unde să facem experiență? Un alt motiv ar fi ca salariile să fie acordate în măsura muncii depuse. Spre exemplu, munca unui asistent social nu este foarte ușoară, însa salariul la noi în țară este foarte foarte mic în comparație cu cu alte țări.” (migrantă Cipru, 18- 24 ani)
Planuri de viitor
În ceea ce privește planurile de viitor ale celor intervievați, acestea diferă în mod cert, în funcție de dorința acestora de a se întoarce sau nu în România. Astfel, pe de o parte, au fost identiifcate persoanele care doresc să își continue viața în țara de destinație, mulți dintre aceștia având deja relații sau familii alături de ei.
“Să imi termin studiile, să îmi găsesc un job bine plătit și să mă bucur de viață alături de partenerul meu.” (migrantă în Marea Britanie, 18- 24 ani)
Pe de altă parte, există și situații în care migranții români își doresc să contiune paternul deja lansat de alți migranți, care constă în a munci pentru mai mulți ani, după care să se întoarcă și să își facă un rost în țara de origine:
Cam acești 5 ani mi-ar mai trebui ca să muncesc aici în Cipru pentru a realiza în Romania tot ce mi-am propus. Insă, niciodată nu se stie ce ne poate rezerva viitorul…(migrantă Cipru, 18- 24 ani)
Perspectiva asupra efectelor și a evoluției migrației în general
Referitor la efectele pozitive ale migrației românilor în străinătate, toți cei intervievați au fost de părere că cea mai importantă consecință este cea de ordin material, românii plecați reușind să îi ajute financiar pe cei rămași în țară. Un alt efect pozitiv ar putea fi vizitarea unor locuri noi și lărigirea orizonturilor, conturarea de noi perspective asupra mediului în care trăiesc. În general, în afară de ajutorul financiar, intervievații au găsit cu mare dificultate și alte efecte cu caracter pozitiv.
“Faptul că reușesc să facă mai mulți bani decât ar fi făcut vreodată în țară. Ceea ce pe de altă parte e și cam frustrant, gândește-te că în România eu eram profesoară și câștigam mult mai puțin decât în Italia pot câștiga ca menajeră, de exemplu.” (migrantă în Italia, 25-34 ani)
Dacă luăm în calcul și efectele negative, în mod incontestabil, cel mai predominat a fost cel legat de detrioarea relației cu membrii familiei rămași în țară, verbalizat prin sintagme ca : „dor, griji, distanțare, tristețe, ruperea de familie și de țară” etc. Se pare că alterarea într-un grad mai mare sau mai mic a relației dintre ruda plecată în străinătate și ceilalți membri ai familiei rămși în România este „prețul” pe care să îl plătească pentru asigurarea bunăstării materiale a acestora din urmă. Acest lucru devine cu atât mai copleșitor, atunci când vine vorba despre plecarea unuia dintre părinți. De multe ori, părinții sunt puși în situații extreme, în care dacă aleg să plece pentru a le asigura copiilor lor o viață decentă, într-un mod indirect, conștient sau nu, își asumă și înstrăinarea față de aceștia, determinată de distanța fizică care îi împiedică să mai aibă o relație normală.
„E greu, și pentru unii și pentru alții. Părinții că sunt nevoiți să plece, și în loc să își vadă copiii crescând, să se bucure de ei, stau și se chinuie prin țări străine ca să le asigure o viață mai bună, și copiii pentru că rămân fără mamă sau fără tată și le duc dorul, se închid ei și rămân fără copilărie…” (migrantă revenită din Spania, 55-64 ani)
În ceea ce privește evoluția situației legată de migrație, părerea unanimă este cea conform căreia românii vor continua să plece în străinătate deoarece situația din România rămâne una dificilă. Dacă în state precum Italia sau Spania, migrația nu mai este la fel de puternică din cauza crizei economice care a afectat și aceste țări, în state precum Marea Britanie, se pare că românii continuă să emigreze într-un număr tot mai semnificativ. Răspunsul pare a fi ascuns în nivelul de trai net superior al statelor din Europa occidentală.
“Aici e vorba de modul de gândire și de modalitate de a face lucrurile. În timp ce în România se fură din ce în ce mai mult, în Anglia se investește din ce în ce mai mult pentru a îmbunătăți sistemul de sănătate, beneficii, muncă, drumuri etc. Deși din descrierea de mai sus poate părea că totul e roz în Anglia,nu e dar, per total Anglia va continua sa evolueze, în timp ce Romania poate evolua dar foarte, foarte încet.” (migrantă în Marea Britanie, 18- 24 ani)
Singurii care aleg să se întoarcă sunt cei care deja au muncit în străinătate minim 5-10 ani, și care au acumulat suficiente fonduri pentru a-și realiza planurile și satisface nevoile unei vieți decente.
„Cred că în continuare românii vor pleca în străinătate, pentru că situația din țară e în continuare grea. E adevărat o parte au început să se și întoarcă, dar din cei care au stat nu știu, poate 10 ani și au reușit să strângă un ban, să își facă o casă, un rost aici, dar cei mai tineri, nu prea au multe opțiuni și decât să muncească pe salarii de nimic în țară, mulți aleg să plece.” (migrantă în Italia, 25-34 ani)
“Momentan in Cipru este bine și cred că și în viitor va fi la fel de bine în comparație cu țara noastră. Aici banul are altă valoare, îți poți îndeplini multe dintre planurile propuse, trăiești altfel… În România nu știu ce se va întampla, însa sper ca lucrurile să se mai îmbunătățeasca pentru a ne retrage în țara noastră alături de familii.” (migrantă Cipru, 18- 24 ani)
Percepția asupra modului de implicare al statului și recomadări în ceea ce privește măsurile de încurajare a migrației de revenire
Întrebați fiind dacă au benficiat sau dacă, cel puțin cunosc la modul teoretic, măsurile prin care statul român dorește să încurajeze migrația de revenire (bursă de joburi, ajutoare de la asociații ale românilor din străinătate), răspunsurile au fost în totalitate negative, unii dintre aceștia crezând chiar că este o întrebare ironică sau confundând aceste forme de sprijin cu cele ofeite de comunitățile de români în găsirea unui loc de muncă în țara de destinație. Astfel, este evident că aceste măsuri sunt insuficiente și puțin cunoscute în rândul potențialior beneficiari.
Nu, cu românii din Spania, mă mai întâlneam la biserică și acolo se mai puneau anunțuri pentru angajare…. de exemplu dacă era o fată care lucrase undeva și acum voia să plece înapoi în țară, punea anunț, că se caută menajeră sau bonă sau îngrijitoare și te punea în legătură cu fosta familie la care lucrase. (migrantă revenită din Spania, 55-64 ani)
În ceea ce privește măsurile pe care statul le-ar putea adopta în scopul încurajării revenirii în țară a migranților români, toate răspunsurile au avut același numitor comun și anume, mai multe locuri de muncă respectiv salarii decente. Pe lângă partea financiară, au existat și răspunsuri care au scos în evidență diferența de atitudine dintre angajatorii din România și cei din alte state.
Ehe…aici e mult de zis…..Ar trebui lucrat în primul rând la mentalitate, adică, nu doar să fie joburi și salarii decente….să existe un respect reciproc angajat-angajator, că tu ca angajat nu ești sclav pe plantație. Nu zic că aici totul e perfect, doar că față de România, oamenii sunt mai civilizați, lucrurile au evoluat… (migrant Marea Britanie, 25 – 34 ani)
În concluzie, în opinia migranților români, statul ar trebui să găsească mijloacele necesare pentru a putea oferi nu doar un trai decent din punct de vedere finaciar, ci și un mediu în care să primeze valori precum respectul față de munca depusă, onestitatea, corectitudinea etc.
3.3.2 Perspectiva românilor care au un membru al familiei plecat în străinătate
Modul în care familia a resimțit decizia de migrație
În peste 50% dintre cazurile intervievate (5 din 7 persoane) membrul familiei plecat în străinătate a fost mama. Reacția membrilor familiei cu privire la decizia de plecare a fost foarte variată – de la indignare, dezacord, opoziție, la acceptare și susținere. În mod puțin surprinzător, în cazul familiilor în care mama a fost cea care a plecat în străinătate, doi dintre intervievați au declarat că au fost de acord cu decizia acesteia. În celelalte cazuri, reacțiile au fost de ințial dezacord transformat în resemnare și apoi în acceptare a situației.
“Hmmm…la inceput, am fost mai reticenți, mai ales că pleca într-o țară în care nu știa limba de acolo și nu știam cum o să se descurce. Dar apoi am înțeles că trebuie să plece, că avem nevoie de bani și că asta e singura soluție. Probabil a contat si faptul că eram destul de mari, eu tocmai intram la facultate atunci, de exemplu”.(rudă migrantă română revnită din Spania, 25-34 ani)
Nici în cazul soților, acordul nu a fost dat de la început, aceștia trecând prin mai multe etape până au reușit să ajungă la un consens:
“Reacția mea….inițial a fost de indignare și opozitie și apoi, în urma discuțiilor și a conștientizăriii situației,am ajuns la acceptarea deciziei.”(rudă migrant în Marea Britanie, 18-24 ani)
Conform răspunsurilor primite, în general, familia nu a dorit plecarea unuia dintre membrii săi în afara țării, fapt relevat și din interviurile cu migranții români. Situația finaciară, uneori aproape critică însă, a fost cea care a determinat acceptarea situației ca fiind cea mai bună alternativă la acel moment. Faptul că mama a fost principalul membru care a plecat în străinătate explică și reticența celorlalți membri (în special copiii care au rămas de cele mai multe ori cu bunicii sau în cel mai fericit caz cu tatăl) cu privire la decizia plecării. De asemenea, la acel moment (acum 8-9 ani) în țări precum Spania și Italia forța de muncă feminină era foarte căutată și remunerată cu un salariu mult peste media din România, acest lucru clarificând și de ce numeroase femei au ales să facă acest pas. Cu toate acestea, nici în momentul prezent, situația economică din România nu pare a fi una foarte bună deoarece există încă români care aleg să plece în străinătate pentru a-și putea întreține familia, dovadă fiind faptul că printre intervievați au fost persoane care au declarat că au rude plecate de puțin timp ( de exemplu, 4 luni).
Percepția familiei asupra modului în care relațiile dintre membri s-au modificat o dată cu migrația
Numitorul comun al relațiilor dintre membrul familiei plecat și rudele rămase acasă este o comunicare frecventă (apropae zilnică) spre deosebire de situația conturată în urma interviurilor cu migranți, în care comunicarea era cel mai adesea, săptămânală. Trebuie avut în vedere faptul că în cea de-a doua parte a interviurilor (cele pentru rudele migranților), mulți dintre intervievați sunt copii care au mama plecată în străinătate. În acest context, comunicarea mult mai frecventă este cât se poate de explicabilă. De asemenea, trebuie să ținem cont, că, o dată cu trecerea timpului și evoulția tehnologiei și modalitățile de comunicare au devenit mai ieftine și mai accesibile, astfel mulți dintre migranți pot ține acum legătura cu rudele prin intermediul internetului (în special skype și, uneori, facebook) spre deosebire de acum 7-10 ani, când telefonul fix sau mobil era singura opțiune existentă. În ceea ce privește vizitele însă, situația nu este cu mult modificată față de cea conturată în analiza interviurilor cu migranți, acestea fiind în continuare o dată pe an.
“De comunicat, comunicăm zilnic, prin telefon sau skype iar de văzut ne vedem o dată pe an.”(rudă migrantă în Franța, 18-24 ani)
În ceea ce privește calitatea relațiilor, însă lucrurile diferă foarte mult. Astfel, au existat intervievați care au afirmat că relația cu persoana plecată în străinătate nu s-a schimbat în vreun fel sau ori s-a consolidat și intervievați care, dimpotrivă au fost de părere ca relațiile din cadrul familiei s-au deteriorat. Aceștia din urmă consideră distanțarea ca pe un lucru aproape imposibil de evitat chiar în relația părinte- copil, în unele cazuri înregistrându-se o deterioare mai redusă a relației, însă, în altele a cauzat o ruptură aproape totală:
“Da, iți dai seama că fără să vrei, relațiile se mai răcesc. Vorbindmai puțin, începi să te distanțezi, membrul plecat, nu mai e practic chiar un membru al familiei fiind așa de departe…”(rudă migrantă română revnită din Spania, 25-34 ani)
“Dacă la început ne-am îndepărat datorită ranchiunii, în prezent simt că distanța ne-a făcut să devenim niște străini, care vorbesc din când în când și se văd odată pe an. Mi-e teamă să nu se întâmple același lucru și în relația cu fratele meu.” (rudă migrantă în Franța, 18-24 ani)
Și relația dintre cei doi soți are de suferit din cauza distanței, calitatea comunicării fiind serios afectată.
Nu mai comunicăm la fel de bine ca înainte, nu mai am timp și nici îndrăzneala să îmi spun ofurile, lucru care pe mine ma frustrează și mă face să mă închid în mine.(rudă migrant Marea Britanie, 18- 24 ani)
Concluzia generală ar fi că, deși comunicarea este mai frecventă decât acum 8-10 ani, relațiile inter-umane încă au mult de suferit din cauza distanței, deoarece mijloacele de comunicare nu pot suplini prezența fizică a unei persoane.
Percepția familiei în ceea ce privește decizia de revenire sau nu și asupra posibilității reintegrării membrului migrant
În majoritatea cazurilor (5 din 7 persoane) intervievații au răspuns că în mod, evident s-ar bucura foarte mult dacă ruda plecată în străinătate ar decide revenirea definitivă în România, dintre aceștia făcând parte, în primul rând persoanele care au declarat că au menținut o relație bună de-a lungul timpului cu membrul familiei aflat în afara țării. Totuși, au existat și răspunsuri care au evidențiat fie faptul că rudele din străinătate au o viață satisfăcătoare acolo și nu crede că revnirea ar fi cea mai bună opțiune, fie că dimpotrivă relația actuală dintre membrii familei s-ar deteriora o dată cu revnirea în țară a rudelor plecate.
“Nu știu dacă mi-aș dori să revină….din câte observ este mai bine că sunt acolo…..în cazul în care ei ar dori sa revină, bineînțeles: m-aș bucura.”(rudă migrantă Spania, 18- 24 ani)
Aces timp de răspuns ilustrează foarte bine modul distanțarea care s-a produs între membrii familiei, reacția de reticență în cazul revenirii definitive fiind cu o puternică încărcătură negativă.
“Dacă vin pentru o scurtă vizită totul e o armonie, însă dacă ar decide să rămână definitiv cred că s-ar înrăutăți, ținând cont că și-ar da seama că m-am îndepărtat foarte tare de ei și că atitudinea mea drăgăstoasă e de complezență.”(rudă migranți Franța, 18- 24 ani).
În ceea ce privește decizia de revenire în țară, conform răspunsurilor intervievaților, în peste 50% din cazuri (4 din 7) persoanele plecate în străinătate își doresc să revină, însă nu în perioada imediat următoare, ci, peste câțiva ani, motivul fiind în continuare cel financiar, dorința de a ajunge la o situație de echilibru care să le permită realizarea anumitor planuri.
“Are în plan să mai stea încă 5 – 10 ani și apoi să se întoarca în țară.” (rudă migrantă în Italia, 18- 24 ani)
Există însă și cazuri în care, conform spuselor celor intervievați, rudele plecate în străinătate nu doresc să se mai reîntoarcă în România, ci au ales să se stabilească în țara de destinație.În urma interviurilor, a fost constatată o dorință de revnire mai puternică în rândul migranților români a căror familie se află încă aici, spre deosebire de cei care sunt plecați alături de soț- soție, părinți- copii și care au manifestat o dorință mult mai redusă de reîntoarcere. Se pare că aceștia din urmă sunt de părere că viața din țara de destinație are o calitate superioară față de cea din România, factor decisiv în decizia revenirii.
“Părinții mei își doresc să iasă la pensie în țara de adopție, fratele meu terină liceul și urmează să se înscrie la o școală de electricieni.” (rudă migrantă Franța, 18- 24 ani)
Majoritatea intervievaților au declarat că nu s-au gândit să plece la rândul lor în străinătate, aceștia mulțumindu-se să cunoască diverse state cu ocazia vizitelor la rudele plecate în străinătate. Este posibil ca experiența , de multe ori negativă, a distanțării față de cei dragi să îi detemine pe românii care au o rudă plecată în afara țării, să privească emigrarea cu reticență. Situația cu un grad mult mai ridicat de răspândire în cazul românilor este cea în care toată familia alege să plece în străinătate. Astfel, în unul dintre cazuri însă, persona intervievată a declarat că este posibil ca și ea să plece în străinătate în viitorul apropiat pentru a fi alături de soțul său.
“Probabil voi pleca și eu acolo în scurt timp, urmând a naște acolo și a ramâne o perioadă (unu, doi ani poate) până ne vom face un rost. Ne vom întoarce în țară pentru a boteza copilașul, urmând a pleca iar la scurt timp. Incă nu suntem siguri că așa vom proceda, însă ideea unei stabiliri temporare a familiei acolo cred că va rămâne valabilă, fie că va fi după nașterea copilului sau înainte.“(rudă migrant Marea Britanie, 18- 24 ani)
Perspectiva asupra efectelor pozitive și negative ale migrației în general
Ca și în cazul interviurilor cu migranții românii, în urma analizei interviurilor românilor care au un membru al familiei plecat în străinătate, s-a constatat că principala consecință pozitivă semnalată este cea legată de ameliorarea situației economice, asociată cu posibilitatea asigurării unei vieți decente respectiv cu facilitarea accesului la educație.
“Un trai mai bun , posibilitatea de a putea spera la mai bine” (rudă migrantă Italia, 18- 24 ani)
„Pozitive? În afară de chestiunea financiară, de faptul că prin banii câștigați își pot ajuta familia, copiii pot termina o școală (cum s-a întâmplat și în cazul nostru), nu știu ce alte consecințe pozitive pot fi.” (rudă migrantă română revnită din Spania, 25-34 ani)
Un alt intervievat a scos în evidență și importanța venirii în contact cu alte culturi, care contribuie la dezvoltarea personală a migranților, ajutându-i să privească lucrurile din mai multe perspective.
“In primul rând, faptul că îi ajută pe cei din țară din punct de vedere financiar, iar în al doilea rând că ei interacționează cu o altă cultură, își schimbă semnificativ modul de gândire, își lărgesc orizonturile.” ( rudă migrantă Spania, 18- 24 ani)
În ceea ce privește efectele negative ale migrației, deteriorarea relațiilor din cadrul familiei a fost adusă în prim plan cel mai frecvent, deterioare care însă se poate manifesta în grade diferite – de la o simplă distanțare până la înstrăinarea membrilor sau chiar destrămarea familiei. În mod cert, realația care este cea mai afectată este cea dintre părinte-copil, care cu cât este mai distantă, cu atât poate genera efecte mai grave (de la risc de abandon școlar, frecventarea unui anturaj periculos, la depresie, lipsă de încredere, probleme psihice etc.) .
“Copii care rămân acasă suferă mult din cauza plecării părintelui, din punctul meu de vedere le afectează întreaga viață. Din nenfericire, foarte multe familii se destramă din această cauză, părinții ajungând să divorțeze”.(rudă migrantă în Spania, 18- 24 ani)
Dat fiind că mulți dintre intervievați se aflau în postura copilului cu un părinte plecat în străinătate, aceștia au putut povesti chiar din experiența proprie despre modul în care un copil resimte plecarea în străinătate a unuia dintre părinți.
“Efecte foarte nocive asupra dezvoltării copiilor. Copilului îi lipsește modelul matern/patern, iubirea și grija părintelui, se simte singur și abandonat, riscă să dezvolte afecțiuni psihice .” (rudă migrantă revenită din Spania, 25- 34 ani)
“Mama mea este plecată în străinătate încă de când aveam 9 ani (eram in clasa a III-a), astfel că pot vorbi și despre asta. Momentan am 22 de ani, iar ea este tot in Spania. Mi-a lipsit destul de mult, chiar daca era despărțită de tatăl meu. Am crescut cu tata si cu bunica din partea lui, și cu sora mea mai mică decât mine cu un an. Cât am fost mici ne-am dorit ca părinții noștri să se împace, dar pe măsură ce am crescut ne-am obișnuit cu ideea. Oricum, îmi aduc aminte că atunci cand eram în școala primară și gimnaziu am acuzat-o și am criticat-o pe mama mea de câteva ori pentru că a plecat în străinătate și nu apucam să o vedem decât o dată la 2-3 ani la început, când putea ea să vina în țară.” (rudă migrant Marea Britanie, 18- 24 ani)
Alte efecte negative menționate de persoanele intervievate au fost : dezvoltarea în cazul copiilor a unei stime de sine scăzute, dificultăți în a crea legături stabile și de durată cu cei din jur, riscul preluării modelului părinților la maturitate, cu proprii copii, suferință, vinovăție, lipsă de încredere față ce cei din jur.
Nu doar relația părinte- copil este afectată, ci și cea dintre soți, aceștia de asemenea se pot distanța, în final ajungându-se chiar la destrămarea familiei.
“Soții se dezobișnuiesc să conviețuiască împreună, apar diferențe de obiceiuri, fiecare își dezvoltă propriul program, stil de viață, urmând ca la revenirea în țară să fie nevoie de o readaptare unul la celălalt. Mai ales dacă inainte să plece din țară erau proaspat căsătoriți, cum este și cazul nostru.“ (rudă migrant Marea Britanie, 18- 24 ani)
Percepția asupra modului de implicare al statului și recomandări privind măsurile pe care statul român le-ar putea lua pentru a încuraja revenirea în țară a migranților români
În urma analizării răspunsurilor primite, a fost relevat faptul că, la fel ca în cazul interviurilor cu migranții românii, principala măsură pe care statul român ar trebui să o adopte în scopul încurajării revenirii în țară a românilor plecați în străinătate, este cea legată de crearea mai multor locuri de muncă și oferirea unor remunerări mai mari, suficiente pentru acoperirea tuturor cheltuielilor de bază ale unei familii.
“Creerea de locuri de muncă stabile și care să ofere beneficii astfel încât angajatul să-și poată permite plata nevoilor lunare, să își poată permite să trăiască în condiții decente.” (rudă migrantă în Italia, 18- 24 ani)
“Ehe… greu de zis. Sunt atâtea de facut. Atâta timp cât economia la noi este cum este, locurile de muncă și salariile sunt cum sunt, slabe șanse să îi determine pe mulți să se întoarcă. Cei care se întorc nu o fac pentru că ar primi vreo motivație din partea statului, ci pentru că le este dor de "ai lor", pentru că, în adâncul sufletului, încă se simt români, pentru că au speranța că ar mai putea face o schimbare pozitivă în țara asta.” (rudă migrant Marea Britanie, 18- 24 ani)
Pe lângă aspectele de ordin financiar, au fost aduse în discuție și elemente legate de valorile și modul de a se comporta ale cetățenilor din alte state, de sistemul de asigurări din țara de destinație , elemente care în opinia personaei intervievate fac diferența atunci când trebuie să alegi în care dintre state să rămâi definitiv.
“Probabil că noi cei rămași ne-am gândi la locuri de muncă și salariile mai mari însă dacă ar fi să-și răspundă părinți mei ți-ar spune: „oameni educați, tratament egal, salarii pe măsura muncii depuse și sistem medical cât să mai trăim câțiva ani” (rudă migrantă Franța, 18- 24 ani)
Așadar, statul român are două mari paliere pe care trebuie să pună accentul în viitorul apropiat : creea mai multor locuri de muncă și salarii aferente muncii depuse respectiv schimbarea atitudinii față de muncă și față de angajați.
CAPITOLUL IV CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
4.1 Concluzii generale
În urma informațiilor desprinse din partea teoretică a lucrării, a fost relevat faptul că numărul migranților români în Uniunea Europeană nu a suferit modificări drastice după criza econmică din 2008. Italia și Spania contiună să fie statele europene în care există cel mai mare număr de români, deși, în ultima perioadă au fost incluse pe lista țărilor de destinație și Germania sau Marea Britanie.
În cazul României, în prezent, se poate discuta despre o migrație circulară, (caracterisitcă celei de-a patra etape sau celui de-al patrulea val specific migrației românești) în care românii se întorc periodic în țară pentru a-și vedea rudele rămase în România. Acest tip de migrație caracteristică românilor poate fi înțeleasă în contextul unui profil al migrantului român care include o persoană cu studii și calificare medii, care are deja o familie în România și al cărui principal scop este obținerea unor venituri necesare pentru un trai decent. Astfel, este mult mai probabilă revenirea după un anumit număr de ani decât stabilirea definitivă în țara de destinație.
Atât legislația europeană cât și cea românească au în vedere protecția socială a migranților prin asigurarea transfrontalieră a accesului la drepturi precum pensie sau șomaj. Statul român a eleborat o strategie prin intermediul căreia vizează păstrarea identității etnice și culturale a românilor aflați în afara granițelor. Asfel, annual, sunt puse în aplicare o serie de acțiuni legate de cultură, educație, spiritualitate și tradiție, mass media, societatea civilă și demersuri politico-diplomatice.
În urma mai multor studii realizate de-a lungul timpului, a fost relevat faptul că mai mult de jumătate dintre românii plecați în străinătate își doresc să revină în România la un moment dat. Printre motivele principale ale deciziei de revenire se numărau : existența unei familii în țara de origine, obținerea veniturilor necesare sau inadaptarea în țara de destinație.
Pe de altă parte, migranții care au declarat că doresc să se stabilească în țara de destinație erau, de cele mai multe ori acolo și cu ceilalți membri ai familiei, reușiseră să își formeze un nou stil de viață și să se integreze în societatea-gazdă.
În ceea ce privește cercetarea calitativă realizată, consider că am reușit să ating obiectivele propuse, explorând implicațiile familiale privind migrația românilor în Uniunea Europeană – atât din perspectiva migranților români cât și din cea a românilor care au un membru al familiei plecat în străinătate. De asemenea, în urma interviurilor s-a putut contura o perspectivă a migranților asupra modului de implicare al statului român în ceea ce privește încurajarea migrației de revenire. În același timp, prin atingerea obiectivelor generale și specifice ale cercetării, am putut răspunde și întrebărilor de cercetare.
Astfel, pentru a identifica perspectiva migranților și a românilor care au un membru al familiei plecat în străinătat asupra consecințelor la nivel familial ca urmare a migrației am analizat aspecte ca : modul în care familia a resimțit decizia de migrație, percepția familiei asupra modului în care relațiile dintre membri s-au modificat o dată cu migrația respectiv percepția familiei în ceea ce privește decizia de revenire sau nu și asupra posibilității reintegrării membrului migrant respectiv planuri de viitor respectiv efectele migrației în general.
Perspectiva migranților
În ceea ce privește motivele care au determinat decizia de migrație, cea mai mare parte a intervievaților (4 din 5 persoane) au precizat ca motiv principal al deciziei de migrație situația financiară nesatisfăcătoare, care nu le putea asigura o viață decentă.
Decizia cu privire la plecarea în străinătate a fost resimițită în moduri diferite în funcție de vârsta și relația persoanei plecate cu respectivii membri, cel mai ridicat grad de reticență cu privire la acceptarea deciziei de plecare înregistrându-se încazul copiilor și al părinților migranților.
Toate persoanele intervievate au declarat că au păstrat legătura cu rudele rămase în România, cel mai utilizat mijloc de comunicare fiind de departe telefonul mobil , iar în cazul persoanelor cu vârste până în 35 ani- internetul (în specila skype și rețele de socializare precum facebook) Vizitele în țară, sau chemarea în viiztă a rudelor în țara de destinație are o frecevnță anuală, sau maxim de 2-3 ori pe an.
În peste 50% dintre cazuri (3 din 5) persoanele intervievate au declarat că nu doresc sau nu sunt sigure că mai vor să se întoarcă definitiv în România. De observat faptul că toți cei 3 intervievați care și-au exprimat această părere sunt plecați în străinătate alături de alte rude apropiate (părinți, soț- soție, copil) și deja consideră că și-au conturat o nouă viață în țara de destinație, viață pe care nu ar putea să o aibă dacă s-ar întoarce în România.
În același timp, au fost identificate și persoane care și-au manifestat dorința de a reveni definitiv în România, însă în anumite condiții cum ar fi : fi stabilizarea situației financiare a familiei, identificare unui loc de muncă în concordanță cu pregătirea avută și de un salariu competitiv cu cel din alte state pentru un post similar.
În ceea ce privește planurile de viitor ale celor intervievați, acestea diferă în mod cert, în funcție de dorința acestora de a se întoarce sau nu în România. Astfel, pe de o parte, au fost identiifcate persoanele care doresc să își continue viața în țara de destinație, mulți dintre aceștia având deja relații sau familii alături de ei. Pe de altă parte, există și situații în care migranții români își doresc să contiune paternul deja lansat de alți migranți, care constă în a munci pentru mai mulți ani, după care să se întoarcă și să își facă un rost în țara de origine.
Referitor la efectele migrației românilor în străinătate, toți cei intervievați au fost de părere că cea mai importantă consecință pozitivă este cea de ordin material, românii plecați reușind să îi ajute financiar pe cei rămași în țară. Un alt efect pozitiv ar putea fi vizitarea unor locuri noi și lărigirea orizonturilor, conturarea de noi perspective asupra mediului în care trăiesc.
Dacă luăm în calcul și efectele negative, în mod incontestabil, cel mai predominat a fost cel legat de detrioarea relației cu membrii familiei rămași în țară. Se pare că alterarea într-un grad mai mare sau mai mic a relației dintre ruda plecată în străinătate și ceilalți membri ai familiei rămși în România este „prețul” pe care să îl plătească pentru asigurarea bunăstării materiale a acestora din urmă.
Perspectiva românilor care au un membru al familiei plecat în străinătate
În peste 50% dintre cazurile intervievate (5 din 7 persoane) membrul familiei plecat în străinătate a fost mama., iar reacția membrilor familiei cu privire la decizia de plecare a fost foarte variată – de la indignare, dezacord, opoziție, la acceptare și susținere.
Conform răspunsurilor primite, în general, familia nu a dorit plecarea unuia dintre membrii săi în afara țării, fapt relevat și din interviurile cu migranții români. Situația finaciară, uneori aproape critică însă, a fost cea care a determinat acceptarea situației ca fiind cea mai bună alternativă la acel moment.
Numitorul comun al relațiilor dintre membrul familiei plecat și rudele rămase acasă este o comunicare frecventă (apropae zilnică) spre deosebire de situația conturată în urma interviurilor cu migranți, în care comunicarea era cel mai adesea, săptămânală. Trebuie avut în vedere faptul că în cea de-a doua parte a interviurilor (cele pentru rudele migranților), mulți dintre intervievați sunt copii care au mama plecată în străinătate. În acest context, comunicarea mult mai frecventă este cât se poate de explicabilă. În ceea ce privește vizitele însă, situația nu este cu mult modificată față de cea conturată în analiza interviurilor cu migranți, acestea fiind în continuare, în medie, o dată pe an. În ceea ce privește calitatea relațiilor, însă, lucrurile diferă foarte mult. Astfel, au existat intervievați care au afirmat că relația cu persoana plecată în străinătate nu s-a schimbat în vreun fel sau ori s-a consolidat și intervievați care, dimpotrivă au fost de părere ca relațiile din cadrul familiei s-au deteriorat, ajungându-se uneori la o ruptură aproape totală.
În majoritatea cazurilor (5 din 7 persoane) intervievații au răspuns că în mod, evident s-ar bucura foarte mult dacă ruda plecată în străinătate ar decide revenirea definitivă în România, dintre aceștia făcând parte, în primul rând persoanele care au declarat că au menținut o relație bună de-a lungul timpului cu membrul familiei aflat în afara țării. Totuși, au existat și răspunsuri care au evidențiat fie faptul că rudele din străinătate au o viață satisfăcătoare acolo și nu crede că revnirea ar fi cea mai bună opțiune, fie că dimpotrivă relația actuală dintre membrii familei s-ar deteriora o dată cu revnirea în țară a rudelor plecate.
În ceea ce privește decizia de revenire în țară, conform răspunsurilor intervievaților, în peste 50% din cazuri (4 din 7) persoanele plecate în străinătate își doresc să revină, însă nu în perioada imediat următoare, ci, peste câțiva ani, motivul fiind în continuare cel financiar. Există însă și cazuri în care, rudele plecate în străinătate nu doresc să se mai reîntoarcă în România, ci au ales să se stabilească în țara de destinație. Majoritatea intervievaților au declarat că nu s-au gândit să plece la rândul lor în străinătate, aceștia mulțumindu-se să cunoască diverse state cu ocazia vizitelor la rudele plecate în străinătate.
Ca și în cazul interviurilor cu migranții românii, s-a constatat că principala consecință pozitivă a migrației semnalată este cea legată de ameliorarea situației economice.În ceea ce privește efectele negative ale acesteia, deteriorarea relațiilor din cadrul familiei (care poate varia de la o simplă distanțare până la înstrăinarea membrilor sau chiar destrămarea familiei) a fost adusă în prim plan cel mai frecvent. În mod cert, relația care este cea mai afectată este cea dintre părinte-copil, care, cu cât este mai distantă, cu atât poate genera efecte mai grave (de la risc de abandon școlar, frecventarea unui anturaj periculos, la depresie, lipsă de încredere, probleme psihice etc.) .
4.2 Recomandări
Cele mai importante recomandări ale migranților români privind măsurile pe care statul român le-ar putea întreprinde în vederea încurajării migrației de revenire au vizat aspecte precum : creearea de locuri de muncă în concordanță cu pregătirea avută și de un salariu competitiv cu cel din alte state pentru un post similar, un mediu în care să primeze valori precum respectul față de munca depusă, onestitatea, corectitudinea, o atitudine potrivită a angajatorului etc.
Ca și în cazul interviurilor cu migranții românii, principala măsură pe care statul român ar trebui să o adopte în scopul încurajării revenirii în țară a românilor plecați în străinătate,în perspectiva românilor care au un membru al familiei plecat în străinătate, este cea legată de crearea mai multor locuri de muncă și oferirea unor remunerări mai mari, suficiente pentru acoperirea tuturor cheltuielilor de bază ale unei familii. Pe lângă aspectele de ordin financiar, au fost aduse în discuție și elemente legate de valorile și modul de a se comporta ale cetățenilor din alte state, de sistemul de asigurări sociale, de sănătate din țara de destinație, elemente care în opinia personaei intervievate fac diferența atunci când trebuie să alegi în care dintre state să rămâi definitiv.
De asemenea, în cazul ambelor tipuri de intervievați, au fost obținute în proporție de 100% răspunsuri negative la întrebarea care viza ajutorul primit din partea statului român pentru încurajarea revenirii în România. Prin urmare, este evidentă nevoia, în primul rând, a creșterii formelor de sprijin ale statului pentru a încuraja migrația de revenire, și, în al doilea rând, de o informăre mult mai amplă despre aceste forme de suport.
O consecință negativă a migrației asupra familiei este cea referitoare la afectarea relațiilor dintre persoana plecată în străinătate și familia rămasă în țară. Astfel, se impune dezvoltarea de servicii specifice cu accent pe partea psiho-emoțională, pentru toate tipurile de rude ale migranților care rămân în România (copii, soț- soție, părinți).
BIBLIOGRAFIE
Ager, A. Strang, A (2008), “Understanding Integration: A Conceptual Framework” Journal of Refugee Studies 21 (2 ): 166-190
Anghel, R. Horvath, I. (2009), Sociologia migrației. Teorii și studii de caz românești, Iași: Editura Polirom
Arango, J. (2000) Explaining migration: a critical view UNESCO Oxford: Editura Blackwell Publishers 283-296
Alexe, I. (coord.) (2010) Gestionarea benefică a imigrației în România, studiu realizat în cadrul programului Migrație și Dezvoltare de Fundația Soros România
Antman, F. (2012) The Impact of Migration on Family Left Behind. Bonn : University of Colorado at Boulder and IZA
Anton, G. (2010) „Imigranți și refugiați” în D. Buzducea (coord.) Asistența socială a grupurilor de risc. Iași: Editura Polirom
Babbie, E. (2010), Practica cercetării sociale, Iași: Editura Polirom
Barcevičius, A. , Iglicka, K. (2012) Labour mobility within the EU : The impact of return migration , Dublin : European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions
Berry J.W. (1980) “A psychology of Immigration” Journal of Social Issues 57(3): 615-631
Berthomiere ,W. , Hily, M. (2006) “Décrire les migrations internationals. Les expériences de la co-présence.” Revue européenne des migrations internationals 22 (2): 67-82
Bristena-Nicolae, F. (2009) Migrația forței de muncă și resursele umane- impact geostrategic în revista Sfera politicii, nr. 137
Castles , S. (1995) “How nation- states respond to immigration and ethnic diversity” New York Community 21 (3):293-308.
Chiru, C.(2003) “Aculturație” în Chelcea, S. Iluț, P.(coord.) Enciclopedie de psihosociologie. București: Editura Economică
Constatin, D.L. (coord.) (2004) Fenomenul migraționist din perspectiva aderării României la Uniunea Europeană București : Institutul European din România
Constantinescu, M. “Teorii ale migrației internaționale” (2002) Revista Sociologie Românească 3-4: 93-114
Davids, T., and van Houte, M., Remigration, development and mixed embeddedness: An agenda for qualitative research?, în Cassarino, J. P., (ed.), Conditions of Modern Return Migrants, Florence, Robert Shuman Centre for Advanced Studies, European University Institute, 2008, pp. 9–29.
Everett, S. Lee (1966) “A theory of migration” Demography 3 (1) : 47-57
Feld, S.(2003) Approches économiques des migrations internationales. Conséquences dans les pays d'accueil et effets sur la main-d'oeuvre dans l'Union Européenne et particulièrement au Luxembourg: Liege: Group de Recherches Economiques et Sociales sur la Population
Marcu, S. (2011) Romanian Migration to the Community of Madrid (Spain): Patterns of Mobility and Return, International Journal of Population Research
Massey, D. (1993) „Theories of International Migration: A Review and Appraisal” în D. Massey J. Arango , G. Hugo, A. Kouaouci, A. Pellegrino J. Taylor (coord.) Population and Development Review 19 (3): 431-466
Penninx, R (2004) Integration processes of migrants in the European Union and policies relating to integration, Amsterdam:Institute for Migration and Ethnic Studies
Pescaru-Băran, A. (2004) Familia azi. O perspectivă sociopedagogică.București: Editura Aramis, Educația XXI
Richmond, H. A, (1988) “Sociological Theories of International Migration: The Case of Refugees” Current Sociology 36 (7): 7-25
Sandu, D.(1984) Fluxurile de migrație în România. București: Editura Academiei Republicii Socialiste România
Sandu, D.(2006) Locuirea temporară în străinătate. Migrația economică a românilor: 1990-2006. București FSD Fundația pentru o Societate Deschisă
Sandu, D. (coord.) (2009) Comunități românești în Spania , studiu realizat de Fundația Soros România
Son, L. Noja, G. (2012) Migrația internațională și impactul asupra pieței muncii, analiză realizată în cadrul Romanian Statistical Review nr. 9 / 2012
Son, L. Noja, G. (2012) Analiza macroeconometrică în panel a factorilor modelatori ai emigrației forței de muncă la nivelul Uniunii Europene în Economie teoretică și aplicată Volumul XIX (2012), No. 11(576), pp. 12-27
Stănculescu, M., Stoiciu, V. (coord.) (2011) Impactul crizei economice asupra migrației forței de muncă românești. București, studiu realizat cu sprijinul Fundației Soros România
Stoicovici, M. (2012) România ca țară de origine, de tranzit și de destinație a migranților în „Revista Română de Sociologie”, serie nouă, anul XXIII, nr. 5–6, p. 429–443, București, 2012
Toth, A. (2008) Analiză la nivel național asupra fenomenului copiilor rămași acasă prin plecarea părinților la muncă în străinătate realizat de UNICEF și Alternative Sociale
Toth, G. (2007) Efectele migrației: copiii rămași acasă , studiu realizat de Fundația Soros România
Witec, S. (2010) “Aspecte privind asistența refugiaților” în Buzducea, D.(coord.) Asistența socială a grupurilor de risc. Iași: Editura Polirom
Von Oswald, A., Schemelz, A. (2009) Migrants, refugees and human rights immigration in Europe . Berlin: Editura : Netzwerk Migration in Europa
Zwania-Rößler,I. , Ivanova, V. (2014) Welcome home? Challenges and Chances of Return Migration, German Marshall Fund of the United States and the Robert Bosch Stiftung
International Organization for Migration (IOM), International Dialogue on Migration (IDM ) (2014) Managing Return Migration Challenges and Opportunities)
Raport anual de analiză și prognoză – România cap. V Libera circulație a forței de muncă în Uniunea Europeană 2014 disponibil pe http://sar.org.ro/wp-content/uploads/2014/04/Libera-circulatie-a-fortei-de-munca.pdf
Legislație:
***Convenția Europeană referitoare la statutul juridic al lucrătorului migrant din 1977
*** Hotărârea nr. 187/2008 privind aprobarea Planului de măsuri pentru revenirea în țară a cetățenilor români care lucrează în străinătate
*** Legea 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni
***Legea nr. 156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate, republicată în anul 2009
*** Legea nr. 321 din 14 iulie 2006 privind regimul acordării finanțărilor nerambursabile pentru programele, proiectele sau acțiunile privind sprijinirea activității românilor de pretutindeni și a organizațiilor reprezentative ale acestora
***Ordonanța de Urgență nr.194/ 2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial, nr.201/8.03.2004, cu modificările și completările ulterioare
***Programul de la Stockholm –o Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor și pentru protecția acestora (2010/C 115/01) disponibil pe http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:115:0001:0038:RO:PDF consultat la data de 19.04.2015
***Strategia națională privind imigrația pentru perioada 2011- 2014
*** Strategia privind relația cu românii de pretutindeni 2013 – 2016
Site-uri :
http://ori.mai.gov.ro consultat la data de 15.02. 2015
http://www.migrationinformation.org consultat la data de 15.02. 2015
http://www.coe.int/t/dg3/migration/archives/Documentation/Legal_texts/093_Convention_Legal_Status_Migrant_Workers_ro.pdf consultat la data de 17.02.2015
http://www.anofm.ro/mmfes-organizeaza-la-castellon-de-la-plana-spania-o-campanie-de-informare-si-o-bursa-a-locurilor-de- consultat la data de 04.03.2015
http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/mobilitatea-fortei-de-munca/3819 consultat la data de 04.03.2015
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Munca/MobilitateaForteiDeMunca/2014-ghiduri/2014-01-01_Ghid_Spania.pdf consultat la data de 04.03.2015
http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php consultat la data de 17.03.2015
http://ec.europa.eu/eurostat/statisticsexplained/index.php/File:Main_countries_of_citizenship_and_birth_of_the_foreign_foreignborn_population,_1_January_2013_(1)_(in_absolute_numbers_and_as_a_percentage_of_the_total_foreign_foreign-born_population)_YB14_II.png) consultat la data de 17.03.2015
http://www.dprp.gov.ro/legislatie/ consultat la data de 02.04. 2015
http://www.dprp.gov.ro/wp-content/uploads/2014/03/Strategie-2013.pdf consultat la data de 02.04. 2015
http://www.dprp.gov.ro/proiecte/actiuni-proprii-ale-departamentului-politici-pentru-relatia-cu-romanii-de-pretutindeni-in-anul-2013/ consultat la data de 10.04. 2015
http://www.dprp.gov.ro/proiecte/proiecte-finantate/ consultat la data de 10.04. 2015
http://demo.istat.it/str2010/index_e.html consultat la data de 20.04.2015
http://demo.istat.it/altridati/trasferimenti/index_e.html consultat la data de 20.04.2015
ANEXE
Anexa 1 –Ghid de interviu pentru migranții români (plecați sau reveniți )
Bună ziua, mă numesc Laura Radu si sunt masterandă la Facultatea de Sociologie si Asistență Socială, Universitatea din București. În scopul realizării lucrării de disertație, intenționez să realizez o cercetare despre „Implicațiile familiale ale migrației românilor în Uniunea Europeană” . Informațiile obținute în cadrul cercetării vor fi folosite strict în scop academic. Datele dumneavoastră vor rămâne confidențiale.
Nu există „răspunsuri bune” sau „răspunsuri greșite” si nimeni nu va judeca răspunsurile pe care le veți da. Este foarte important pentru noi să ne spuneți despre experiența personală în ceea ce privește tema interviului. În scopul realizării analizei ulterioare, vă cerem permisiunea de a înregistra interviul.
Dacă sunteți de acord, voi porni reportofonul. Dacă doriți să oprim înregistrarea sau discuția în orice moment al interviului, va rugăm să ne spune’i.
Ne asteptăm ca durata acestei întâlniri să fie de aproximativ 30 de minute.
De cât timp sunteți plecat din România și în ce țară ? / Cât timp ați fost plecat din România și în ce țară?
Care au fost motivele pentru care ați decis să plecați în străinătate ?
Sunteți plecat/ Ați fost plecat singur/ă sau împreună cu alți membri ai familiei?
Ce membri ai familiei dumneavoastră au rămas în țară ?
Care a fost reacția familiei cu privire la hotărârea de a pleca în străinătate?
Țineți/ Ați ținut legătura cu membrii familiei rămași în România ? Cu care dintre aceștia ?
Prin ce mijloace țineți /ați ținut legătura legătura cu membrii familiei aflați în țară ? (telefon, skype, facebook etc.)
Cât de des comunicați/ ați comunicat cu membrii familiei din România?
Ați primit vreo formă de sprijin de la statul român pe durata șederii în străinătate care să vă motiveze să vă întoarceți în România ? (bursă de joburi, sprijin de la asociații ale românilor etc.)
Care sunt motivele care v-ar putea face să reveniți în România? / Care au fost motivele pentru care ați decis să reveniți în România ?
Considerați că relațiile cu ceilalți membri ai familiei s-au schimbat în vreun fel de-a lungul timpului ? În ce mod ?
Ce ne puteți spune despre relația dumneavostră actuală cu familia ?
V-ați gândit vreodată să reveniți definitiv în România ? / V-ați gândit vreodată să plecați din nou în străinătate ?
Care sunt planurile dumneavostră pentru următorii 5 ani ?
Care credeți că sunt principalele consecințe pozitive ale plecării românilor în străinătate asupra familiilor rămase în țară?
Dar negative?
Ce efecte credeți că are asupra copiilor plecarea în străinătate a unuia dintre părinți ?
Ce ar putea face statul român pentru a-i motiva pe românii plecați în străinătate să se întoarcă în țară ?
Cum credeți că va evolua în urmãtoarea perioadã situația în tara de migratie si cea din România?
Cum credeți că veți reuși să vă reintegrați în România la revenire? (dupa caz)/ Cum credeți ați reușit să vă reintegrați în România după revenirea în țară?
Date socio-demografice
1. Gen
2. Vârsta (în ani împlinți)
3. Educație (ultima formă absolvită)
4. Stare civilă
5. Copii (dacă este cazul)
6. Județ de origine
7. Anul plecării din România
8. Țara de destinație
Anexa 2 –Ghid de interviu pentru românii care au sau au avut un membru al familiei sau mai mulți plecați în străinătate
Bună ziua, mă numesc Laura Radu si sunt masterandă la Facultatea de Sociologie si Asistență Socială, Universitatea din București. În scopul realizării lucrării de disertație, intenționez să realizez o cercetare despre „Implicațiile familiale ale migrației românilor în Uniunea Europeană” . Informațiile obținute în cadrul cercetării vor fi folosite strict în scop academic. Datele dumneavoastră vor rămâne confidențiale.
Nu există „răspunsuri bune” sau „răspunsuri greșite” si nimeni nu va judeca răspunsurile pe care le veți da. Este foarte important pentru noi să ne spuneți despre experiența personală în ceea ce privește tema interviului. În scopul realizării analizei ulterioare, vă cerem permisiunea de a înregistra interviul.
Dacă sunteți de acord, voi porni reportofonul. Dacă doriți să oprim înregistrarea sau discuția în orice moment al interviului, va rugăm să ne spuneți.
Ne asteptăm ca durata acestei întâlniri să fie de aproximativ 30 de minute.
Ce membru din familia dumneavostră est plecat / a fost plecat în străinătate ?
În ce țară este plecat/ a fost plecat și de cât timp?
Care au fost motivele pentru care a decis să plece în afara țării ?
Care a fost reacția familiei cu privire la hotărârea de a pleca în străinătate ?
Ce alți membri ai familiei, în afară de dumneavostră, au rămas în România ?
Prin ce mijloace țineți legătura / ați ținut legătura cu membrul familiei aflați în străinătate? (telefon, skype, facebook etc.)
Cât de des comunicați / ați comunicat membrul familiei aflat în afara țării ?
Care sunt motivele care ar putea să îl/o facă să revină în România? / Care au fost motivele pentru care a revenit în România ?
Considerați că relația membrilor familiei din țară cu ruda plecată în străinătate, s-a schimbat în vreun fel de-a lungul timpului ? În ce mod ?
Ce ne puteți spune despre relația dumneavostră actuală cu rudele plecate în strănătate ?
Care ar fi reacția dumneavostră dacă acesta ar reveni țară ? / Care a fost reacția dumneavostră când acesta a revenit în țară ?
Care credeți că sunt principalele consecințe pozitive ale plecării românilor în străinătate asupra familiilor rămase în țară ?
Dar negative ?
Ce efecte credeți că are asupra copiilor plecarea în străinătate a unuia dintre părinți ?
Ce ar putea face statul român pentru a-i motiva pe românii plecați în străinătate să se întoracă în țară ?
Dumneavostră v-ați gândit vreodată să plecați în străinătate?
Ce ne puteți spune despre planurile de viitor ale membrului din familia dumneavostră plecat în străinătate ?
Date socio-demografice
1. Gen
2. Vârsta (în ani împlinți)
3. Educație (ultima formă absolvită)
4. Stare civilă
5. Copii (dacă este cazul)
6. Județ de origine
7. Anul plecării din România a membrului familiei dvs:
8. Țara în care este plecat membrul familiei dvs :
BIBLIOGRAFIE
Ager, A. Strang, A (2008), “Understanding Integration: A Conceptual Framework” Journal of Refugee Studies 21 (2 ): 166-190
Anghel, R. Horvath, I. (2009), Sociologia migrației. Teorii și studii de caz românești, Iași: Editura Polirom
Arango, J. (2000) Explaining migration: a critical view UNESCO Oxford: Editura Blackwell Publishers 283-296
Alexe, I. (coord.) (2010) Gestionarea benefică a imigrației în România, studiu realizat în cadrul programului Migrație și Dezvoltare de Fundația Soros România
Antman, F. (2012) The Impact of Migration on Family Left Behind. Bonn : University of Colorado at Boulder and IZA
Anton, G. (2010) „Imigranți și refugiați” în D. Buzducea (coord.) Asistența socială a grupurilor de risc. Iași: Editura Polirom
Babbie, E. (2010), Practica cercetării sociale, Iași: Editura Polirom
Barcevičius, A. , Iglicka, K. (2012) Labour mobility within the EU : The impact of return migration , Dublin : European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions
Berry J.W. (1980) “A psychology of Immigration” Journal of Social Issues 57(3): 615-631
Berthomiere ,W. , Hily, M. (2006) “Décrire les migrations internationals. Les expériences de la co-présence.” Revue européenne des migrations internationals 22 (2): 67-82
Bristena-Nicolae, F. (2009) Migrația forței de muncă și resursele umane- impact geostrategic în revista Sfera politicii, nr. 137
Castles , S. (1995) “How nation- states respond to immigration and ethnic diversity” New York Community 21 (3):293-308.
Chiru, C.(2003) “Aculturație” în Chelcea, S. Iluț, P.(coord.) Enciclopedie de psihosociologie. București: Editura Economică
Constatin, D.L. (coord.) (2004) Fenomenul migraționist din perspectiva aderării României la Uniunea Europeană București : Institutul European din România
Constantinescu, M. “Teorii ale migrației internaționale” (2002) Revista Sociologie Românească 3-4: 93-114
Davids, T., and van Houte, M., Remigration, development and mixed embeddedness: An agenda for qualitative research?, în Cassarino, J. P., (ed.), Conditions of Modern Return Migrants, Florence, Robert Shuman Centre for Advanced Studies, European University Institute, 2008, pp. 9–29.
Everett, S. Lee (1966) “A theory of migration” Demography 3 (1) : 47-57
Feld, S.(2003) Approches économiques des migrations internationales. Conséquences dans les pays d'accueil et effets sur la main-d'oeuvre dans l'Union Européenne et particulièrement au Luxembourg: Liege: Group de Recherches Economiques et Sociales sur la Population
Marcu, S. (2011) Romanian Migration to the Community of Madrid (Spain): Patterns of Mobility and Return, International Journal of Population Research
Massey, D. (1993) „Theories of International Migration: A Review and Appraisal” în D. Massey J. Arango , G. Hugo, A. Kouaouci, A. Pellegrino J. Taylor (coord.) Population and Development Review 19 (3): 431-466
Penninx, R (2004) Integration processes of migrants in the European Union and policies relating to integration, Amsterdam:Institute for Migration and Ethnic Studies
Pescaru-Băran, A. (2004) Familia azi. O perspectivă sociopedagogică.București: Editura Aramis, Educația XXI
Richmond, H. A, (1988) “Sociological Theories of International Migration: The Case of Refugees” Current Sociology 36 (7): 7-25
Sandu, D.(1984) Fluxurile de migrație în România. București: Editura Academiei Republicii Socialiste România
Sandu, D.(2006) Locuirea temporară în străinătate. Migrația economică a românilor: 1990-2006. București FSD Fundația pentru o Societate Deschisă
Sandu, D. (coord.) (2009) Comunități românești în Spania , studiu realizat de Fundația Soros România
Son, L. Noja, G. (2012) Migrația internațională și impactul asupra pieței muncii, analiză realizată în cadrul Romanian Statistical Review nr. 9 / 2012
Son, L. Noja, G. (2012) Analiza macroeconometrică în panel a factorilor modelatori ai emigrației forței de muncă la nivelul Uniunii Europene în Economie teoretică și aplicată Volumul XIX (2012), No. 11(576), pp. 12-27
Stănculescu, M., Stoiciu, V. (coord.) (2011) Impactul crizei economice asupra migrației forței de muncă românești. București, studiu realizat cu sprijinul Fundației Soros România
Stoicovici, M. (2012) România ca țară de origine, de tranzit și de destinație a migranților în „Revista Română de Sociologie”, serie nouă, anul XXIII, nr. 5–6, p. 429–443, București, 2012
Toth, A. (2008) Analiză la nivel național asupra fenomenului copiilor rămași acasă prin plecarea părinților la muncă în străinătate realizat de UNICEF și Alternative Sociale
Toth, G. (2007) Efectele migrației: copiii rămași acasă , studiu realizat de Fundația Soros România
Witec, S. (2010) “Aspecte privind asistența refugiaților” în Buzducea, D.(coord.) Asistența socială a grupurilor de risc. Iași: Editura Polirom
Von Oswald, A., Schemelz, A. (2009) Migrants, refugees and human rights immigration in Europe . Berlin: Editura : Netzwerk Migration in Europa
Zwania-Rößler,I. , Ivanova, V. (2014) Welcome home? Challenges and Chances of Return Migration, German Marshall Fund of the United States and the Robert Bosch Stiftung
International Organization for Migration (IOM), International Dialogue on Migration (IDM ) (2014) Managing Return Migration Challenges and Opportunities)
Raport anual de analiză și prognoză – România cap. V Libera circulație a forței de muncă în Uniunea Europeană 2014 disponibil pe http://sar.org.ro/wp-content/uploads/2014/04/Libera-circulatie-a-fortei-de-munca.pdf
Legislație:
***Convenția Europeană referitoare la statutul juridic al lucrătorului migrant din 1977
*** Hotărârea nr. 187/2008 privind aprobarea Planului de măsuri pentru revenirea în țară a cetățenilor români care lucrează în străinătate
*** Legea 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni
***Legea nr. 156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate, republicată în anul 2009
*** Legea nr. 321 din 14 iulie 2006 privind regimul acordării finanțărilor nerambursabile pentru programele, proiectele sau acțiunile privind sprijinirea activității românilor de pretutindeni și a organizațiilor reprezentative ale acestora
***Ordonanța de Urgență nr.194/ 2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial, nr.201/8.03.2004, cu modificările și completările ulterioare
***Programul de la Stockholm –o Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor și pentru protecția acestora (2010/C 115/01) disponibil pe http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:115:0001:0038:RO:PDF consultat la data de 19.04.2015
***Strategia națională privind imigrația pentru perioada 2011- 2014
*** Strategia privind relația cu românii de pretutindeni 2013 – 2016
Site-uri :
http://ori.mai.gov.ro consultat la data de 15.02. 2015
http://www.migrationinformation.org consultat la data de 15.02. 2015
http://www.coe.int/t/dg3/migration/archives/Documentation/Legal_texts/093_Convention_Legal_Status_Migrant_Workers_ro.pdf consultat la data de 17.02.2015
http://www.anofm.ro/mmfes-organizeaza-la-castellon-de-la-plana-spania-o-campanie-de-informare-si-o-bursa-a-locurilor-de- consultat la data de 04.03.2015
http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/mobilitatea-fortei-de-munca/3819 consultat la data de 04.03.2015
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Munca/MobilitateaForteiDeMunca/2014-ghiduri/2014-01-01_Ghid_Spania.pdf consultat la data de 04.03.2015
http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php consultat la data de 17.03.2015
http://ec.europa.eu/eurostat/statisticsexplained/index.php/File:Main_countries_of_citizenship_and_birth_of_the_foreign_foreignborn_population,_1_January_2013_(1)_(in_absolute_numbers_and_as_a_percentage_of_the_total_foreign_foreign-born_population)_YB14_II.png) consultat la data de 17.03.2015
http://www.dprp.gov.ro/legislatie/ consultat la data de 02.04. 2015
http://www.dprp.gov.ro/wp-content/uploads/2014/03/Strategie-2013.pdf consultat la data de 02.04. 2015
http://www.dprp.gov.ro/proiecte/actiuni-proprii-ale-departamentului-politici-pentru-relatia-cu-romanii-de-pretutindeni-in-anul-2013/ consultat la data de 10.04. 2015
http://www.dprp.gov.ro/proiecte/proiecte-finantate/ consultat la data de 10.04. 2015
http://demo.istat.it/str2010/index_e.html consultat la data de 20.04.2015
http://demo.istat.it/altridati/trasferimenti/index_e.html consultat la data de 20.04.2015
ANEXE
Anexa 1 –Ghid de interviu pentru migranții români (plecați sau reveniți )
Bună ziua, mă numesc Laura Radu si sunt masterandă la Facultatea de Sociologie si Asistență Socială, Universitatea din București. În scopul realizării lucrării de disertație, intenționez să realizez o cercetare despre „Implicațiile familiale ale migrației românilor în Uniunea Europeană” . Informațiile obținute în cadrul cercetării vor fi folosite strict în scop academic. Datele dumneavoastră vor rămâne confidențiale.
Nu există „răspunsuri bune” sau „răspunsuri greșite” si nimeni nu va judeca răspunsurile pe care le veți da. Este foarte important pentru noi să ne spuneți despre experiența personală în ceea ce privește tema interviului. În scopul realizării analizei ulterioare, vă cerem permisiunea de a înregistra interviul.
Dacă sunteți de acord, voi porni reportofonul. Dacă doriți să oprim înregistrarea sau discuția în orice moment al interviului, va rugăm să ne spune’i.
Ne asteptăm ca durata acestei întâlniri să fie de aproximativ 30 de minute.
De cât timp sunteți plecat din România și în ce țară ? / Cât timp ați fost plecat din România și în ce țară?
Care au fost motivele pentru care ați decis să plecați în străinătate ?
Sunteți plecat/ Ați fost plecat singur/ă sau împreună cu alți membri ai familiei?
Ce membri ai familiei dumneavoastră au rămas în țară ?
Care a fost reacția familiei cu privire la hotărârea de a pleca în străinătate?
Țineți/ Ați ținut legătura cu membrii familiei rămași în România ? Cu care dintre aceștia ?
Prin ce mijloace țineți /ați ținut legătura legătura cu membrii familiei aflați în țară ? (telefon, skype, facebook etc.)
Cât de des comunicați/ ați comunicat cu membrii familiei din România?
Ați primit vreo formă de sprijin de la statul român pe durata șederii în străinătate care să vă motiveze să vă întoarceți în România ? (bursă de joburi, sprijin de la asociații ale românilor etc.)
Care sunt motivele care v-ar putea face să reveniți în România? / Care au fost motivele pentru care ați decis să reveniți în România ?
Considerați că relațiile cu ceilalți membri ai familiei s-au schimbat în vreun fel de-a lungul timpului ? În ce mod ?
Ce ne puteți spune despre relația dumneavostră actuală cu familia ?
V-ați gândit vreodată să reveniți definitiv în România ? / V-ați gândit vreodată să plecați din nou în străinătate ?
Care sunt planurile dumneavostră pentru următorii 5 ani ?
Care credeți că sunt principalele consecințe pozitive ale plecării românilor în străinătate asupra familiilor rămase în țară?
Dar negative?
Ce efecte credeți că are asupra copiilor plecarea în străinătate a unuia dintre părinți ?
Ce ar putea face statul român pentru a-i motiva pe românii plecați în străinătate să se întoarcă în țară ?
Cum credeți că va evolua în urmãtoarea perioadã situația în tara de migratie si cea din România?
Cum credeți că veți reuși să vă reintegrați în România la revenire? (dupa caz)/ Cum credeți ați reușit să vă reintegrați în România după revenirea în țară?
Date socio-demografice
1. Gen
2. Vârsta (în ani împlinți)
3. Educație (ultima formă absolvită)
4. Stare civilă
5. Copii (dacă este cazul)
6. Județ de origine
7. Anul plecării din România
8. Țara de destinație
Anexa 2 –Ghid de interviu pentru românii care au sau au avut un membru al familiei sau mai mulți plecați în străinătate
Bună ziua, mă numesc Laura Radu si sunt masterandă la Facultatea de Sociologie si Asistență Socială, Universitatea din București. În scopul realizării lucrării de disertație, intenționez să realizez o cercetare despre „Implicațiile familiale ale migrației românilor în Uniunea Europeană” . Informațiile obținute în cadrul cercetării vor fi folosite strict în scop academic. Datele dumneavoastră vor rămâne confidențiale.
Nu există „răspunsuri bune” sau „răspunsuri greșite” si nimeni nu va judeca răspunsurile pe care le veți da. Este foarte important pentru noi să ne spuneți despre experiența personală în ceea ce privește tema interviului. În scopul realizării analizei ulterioare, vă cerem permisiunea de a înregistra interviul.
Dacă sunteți de acord, voi porni reportofonul. Dacă doriți să oprim înregistrarea sau discuția în orice moment al interviului, va rugăm să ne spuneți.
Ne asteptăm ca durata acestei întâlniri să fie de aproximativ 30 de minute.
Ce membru din familia dumneavostră est plecat / a fost plecat în străinătate ?
În ce țară este plecat/ a fost plecat și de cât timp?
Care au fost motivele pentru care a decis să plece în afara țării ?
Care a fost reacția familiei cu privire la hotărârea de a pleca în străinătate ?
Ce alți membri ai familiei, în afară de dumneavostră, au rămas în România ?
Prin ce mijloace țineți legătura / ați ținut legătura cu membrul familiei aflați în străinătate? (telefon, skype, facebook etc.)
Cât de des comunicați / ați comunicat membrul familiei aflat în afara țării ?
Care sunt motivele care ar putea să îl/o facă să revină în România? / Care au fost motivele pentru care a revenit în România ?
Considerați că relația membrilor familiei din țară cu ruda plecată în străinătate, s-a schimbat în vreun fel de-a lungul timpului ? În ce mod ?
Ce ne puteți spune despre relația dumneavostră actuală cu rudele plecate în strănătate ?
Care ar fi reacția dumneavostră dacă acesta ar reveni țară ? / Care a fost reacția dumneavostră când acesta a revenit în țară ?
Care credeți că sunt principalele consecințe pozitive ale plecării românilor în străinătate asupra familiilor rămase în țară ?
Dar negative ?
Ce efecte credeți că are asupra copiilor plecarea în străinătate a unuia dintre părinți ?
Ce ar putea face statul român pentru a-i motiva pe românii plecați în străinătate să se întoracă în țară ?
Dumneavostră v-ați gândit vreodată să plecați în străinătate?
Ce ne puteți spune despre planurile de viitor ale membrului din familia dumneavostră plecat în străinătate ?
Date socio-demografice
1. Gen
2. Vârsta (în ani împlinți)
3. Educație (ultima formă absolvită)
4. Stare civilă
5. Copii (dacă este cazul)
6. Județ de origine
7. Anul plecării din România a membrului familiei dvs:
8. Țara în care este plecat membrul familiei dvs :
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Implicatiile Familiale ALE Migratiei Romanilor In Uniunea Europeana (ID: 151169)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.