Implicatiile Deontologice ale Profesiei de Designer

Generalități.

Într-o lume a globalizării în care ordinea, disciplina, respectul pentru mediu și cei din jur sunt elemente constitutive ale evaluării unui concept, proiectantul trebuie să se încadreze în regulile deontologice europene. Lucrarea evidențiază rolul și implicațiile designerului, de ordin etic, în proiectarea unui produs. Bazată pe ”dualismul” dintre artă și știință, profesia de designer impune respectarea unui cumul de norme deontologice. Rezultat al relațiilor dintre funcțional, tehnologic, estetic și economic, conceptul propus de designer are ca obiectiv asigurarea confortului psihic și fizic al utilizatorului. Conceptul propus trebuie să aibă un rol educațional, să se înscrie în trendul ”design pentru toți” promovând respectul pentru categoriile defavorizate. Conceptul trebuie să răspundă, pe întreaga sa durată de viață, chiar și după scoaterea sa din uz, cerințelor etice și estetice, să fie prietenos cu mediul și partenerii de lucru în realizarea produsului și evident cu utilizatorii. Bazat pe o analiză stilistică, care-i permite predicția estetică a conceptului în viitor, designerul va crea un produs care să aibă o durată de viață fizică și morală cât mai lungă, anticipând modalitatea refolosirii sale (ca întreg sau părți ale acestuia) după pierderea funcției principale pentru care a fost creat. Condițiile impuse conceptului nou, de natură etică și estetică, trebuie să răspundă cerințelor eco-proiectării. Membru al unei echipe pluridisciplinare, proiectând pentru societate, având parteneri din diferite medii (cercetare, industrie, comerț, ergonomie, mediu, transport), designerul se confruntă cu respectarea unor norme deontologice.

Trăsăturile etice și estetice specifice activității de design, trebuie să asigure crearea unui concept nou într-un mediu pluridisciplinar prietenos, care să răspundă cerințelor societății de azi, cu posibilitățile tehnologice de azi, protejand mediul pentru viitor.

Puncte de vedere etice ale profesiei de designer.

Conceptul designerului trebuie să îmbine plăcutul cu utilul, să răspundă cerințelor etice. Globalizarea, fenomen actual, provoacă designerul la crearea unor concepte care să poată fi folosite, conform noilor directive europene, de diferite categorii defavorizate de utilizatori. Noile concepte de design vor trebui să corespundă principiilor ”design pentru toți”, implicând eforturi suplimentare din partea echipei de proiectanți. Noul concept implică respect pentru categoriile defavorizate, înțelegerea problemelor persoanelor (cu deficiențe, dizabilități) de lângă noi, acceptarea acestora și eliminarea diferențelor în orice formă în care s-ar putea manifesta. Crearea conceptelor valabile unor categorii de utilizatori cât mai mari, reprezintă un câștig din punct de vedere etic (față de categoriile de utilizatori defavorizați), social (față de societate-suntem împreună, folosim aceleași produse, suntem la fel tratați etc.) și economic (același produs deservește o categorie mai mare de utilizatori folosind aceeași resursă materială și tehnică).

Fig. 1 Partenerii designerului față de care se manifestă cerințele deontologice

Economia contemporană se caracterizează printr-o avalanșă de produse. Acestea pot fi departajate din punct de vedere estetic, funcțional, preț de cost, etic (consumatorul alege produsul conștient de impactul acestuia asupra mediului). În calitatea sa de proiectant și aplicant al esteticii industriale, designerul își desfășoară activitatea într-un cadru etic și moral, respectând norme deotologice, educând piața de consum prin conceptele propuse. Deontologia desemnează acel ansamblu de norme și reguli morale care trebuie să ghideze proiectantul în activitatea sa de proiectare, păstrând-o într-o zonă etică. Cerințele deontologice pe care trebuie să le aibă în vedere proiectantul, în procesul de creație, pot fi cuprinse în direcții/obligații față de parteneri (fig.1).

Implicațiile deontologice ale profesiei de proiectant

Procesul de proiectare, caracterizat de munca în echipă, presupune crearea unor noi produse sau îmbunătățirea celor existente. Proiectarea noilor concepte de produse are în vedere cerințele pieței de consum, tehnicile și tehnologiile noi apărute, protecția consumatorului și a mediului. Optimizarea funcțiilor unui produs și a traseului său tehnologic, identificarea celor mai bune soluții estetice, funcționale, tehnologice, constructive, economice, corect argumentate, alegerea unor materiale și forme de energii care răspund cerințelor proiectului, reprezintă o parte importantă a unui pachet de obiective urmărite a fi îndeplinite de proiectant. Designerul va realiza proiectarea produsului, ținând cont de modul de transport, expunerea și prezentarea sa (în raft), astfel încât produsul să ajungă în perfectă stare de funcționare (fără defecte estetice provocate de manipulare și transport necorespunzător) la utilizator. Acest obiectiv etic, reprezintă respectul proiectantului față de:

mediu (produsul își păstrează calitățile și integritatea sa, neeexistând motiv de a rebuta produsul, fără risipă de resursă umană și materială);

consumator (produsul achiziționat și primit este cel pentru care a aplicat);

mediul de afaceri (produsul respectă condițiile impuse de legislație, parteneri și nu numai).

Față de parteneri (prezentați în fig.1), proiectantul trebuie să respecte anumite norme deontologice:

păstrarea confidențialității asupra proiectului la care lucrează, asupra tehnologiei și a modului de fabricație al produselor realizate;

respectarea normelor de salarizare, siguranță și protecție a muncii; respectarea bazei materiale și umane, folosirea acestora într-un mod optim, economic, în scopuri legate de activitatea profesională;

respectarea priorităților proiectelor ce trebuie realizate;

folosirea metodelor de lucru care sunt în cooncordanță cu principiile proiectării și realizării etice;

să fie loial firmei și proiectelor la care participă;

să folosească întrega resursă existentă pentru realizarea proiectului sau temei de proiect; să nu își însușească idei și să le expună drept proprii; să nu aducă prejudicii firmei;

să respecte programul, orele de lucru și dispozițiile pe care le primește.

Crearea unor produse durabile este un alt obiectiv etic pe care designerul îl are în vedere. Pentru acest obiectiv se vor utiliza materiale care nu sunt deficitare, scumpe, sau care implică folosirea unor tehnologii complicate, cu costuri ridicate (în mod nejustificat), prezentând un raport preț de cost-calitate corect.

Designerul poate fi considerat un educator al pieții de consum, conceptele sale putând transmite mesaje care să educe utilizatorii în sensul respectului pentru mediu, societate, sau a categoriilor de persoane/utilizatori defavorizate. Cultivând respectul pentru mediu, designerul va fi preocupat de crearea unor concepte de produse care să permită reciclarea, recuperarea, repararea, reinventarea acestora după scoaterea lor din uz. Conceptul creat trebuie să aibă în vedere uzura fizică și morală a produsului, în sensul diminuării efectelor negative ale uzurii. Întârzierea acestui proces de uzură determină prelungirea vieții produsului, deci întârzierea înlocuirii produsului, astfel încât viața produsului să fie cât mai lungă. Elementele estetice folosite de designer vor fi argumentate pentru a nu determina creșteri inutile ale prețului de cost.

Membru al unei echipe pluridisciplinare, designerul trebuie să respecte anumite cerințe legate de etica profesională. Educația deontologică asigură designerului o corectă percepție a aspectelor legate de practicarea acestei profesii, identificând posibilele surse de abuzuri în practicarea acestei profesii. Cunoașterea, însușirea și respectarea normelor morale ale codului deontologic determină consolidarea, eficiența și prestigiul profesiei de proiectant.

Fig.2 Direcțiile valabile în designul produselor, în comunicarea vizuală prin imagine, în domeniul publicității sunt prezentate

Publicitatea este un alt domeniu de referință al activității unui designer, în care latura etică a acestei profesii (fig.2) va:

conține afirmații sau referiri conforme faptic cu adevărul;

fi echitabilă față de clienți, față de ceilalți designeri și în acord cu demnitatea și onoarea profesiei de designer;

promova produse, concepute sau servicii într-o manieră potrivită statutului profesiei;

permite ca numele său să fie asociat la realizarea și/sau promovarea unui proiect conceput de el, dacă a fost modificat sau realizat în mod original de el.

Concluzii:

Esteticul produsului industrial reprezintă un cumul de caracteristici, funcții, costuri și problematici care trebuie rezolvate într-o manieră care să demonstreze grija pentru societatea de consum și mediu.

Produsul creat prezintă un rol educativ.

Activ în societate, cu implicare în diferite medii socio-economice, designerul trebuie să respecte normele deontologice.

Plină de atribute, funcții, responsabilități și calități, profesia de design contribuie la calitatea vieții.

Bibliografie și webografie:

1. Daj, I., Asupra relației Design – Deontologie profesională, Meridian ingineresc, ISSN 1683-853X, Ed. UTM, Chișinău, nr.3/2005.

2. Daj, I., Asupra unor aspecte cu privire la evitarea vicierii designului produselor, Buletinul AGIR, ISSN 1224-7928, Ed AGIR, București, nr. 4/2005.

3. Daj, I., Educație deontologică și formare profesională în designul industrial, Buletinul AGIR, ISSN 1224-7928, Ed. AGIR, București, nr.1/2010.

4. Duguay, B., Consommation et image de soi. Liber, Montréal 2005.

5. Guillaume, V., Heilbrunn, B, Peyricot, O. L’ABCdaire du design. Flammarion, Paris 2003.

6. Lazăr, C., Autoritate și deontologie, Ed. Licorna, 1999.

7. Pralea, Jeni, Traseul schematic al unui proiect, Editura Performantica, ISBN 978-606-685-272-2 Iași, 2015.

8. www.Icsid.org