Implicații Manageriale în Crearea Motivației Învățării Pentru Asigurarea Succesului Școlar

=== a87cdd1359e28bd9bbfb198f88f839ecdfd3a30b_367504_1 ===

Capitolul III

Studiu constatativ asupra atitudinii cadrelor didactice și a părinților cu privire la succesul și insuccesul școlar

Statisticile alarmante ale abandonului școlar ce se petrec mai ales după încheierea clasei a VIII-a și în timpul liceului demonstrează cât de bolnav poate fi sistemul de învățământ din România. În cele mai multe cazuri, abandonul școlar de după terminarea ciclului gimnazial își are rădăcinile în ceea ce a trăit, experimentat elevul pe parcursul ciclului primar. De aceea învățătorii au o mare responsabilitate deoarece eșecuri școlare precum rămânerea în urmă, insuccese repetate, nu vor mai fi recuperate atunci când elevul trece în ciclul gimnazial, acolo unde fiecare materie este predată de un alt profesor, iar sistemul de notare este unul cu totul diferit.

Legat de subiectul trecerii de la notarea elevilor prin folosirea calificativelor la notarea prin folosirea sistemului de notare de la 1 la 10, consider că și această schimbare poate fi cauza apariției insuccesului școlar deoarece numeroși elevi pot fi debusolați, nu vor înțelege de ce au primit o anumită notă, vor încerca să se raporteze întotdeauna la calificative.

În ceea ce privește succesul școlar și conduita de succes, există anume școli gimnaziale care sunt renumite pentru performanțele elevilor lor încă din clasele I-IV și există clase primare cu elevi care ating performanța școlară și care sunt obișnuiți cu rezultatele de top. Pentru acești elevi, pentru a nu se plafona, o soluție este instruirea diferențiată astfel fiind puși în situația de a lucra mai mult, de a-și perfecționa abilitățile, capacitățile, aptitudinile și deprinderile și sunt feriți de alunecarea spre insucces școlar. Insuccesul școlar poate apărea în cazul elevilor supradotați sau care cunosc performanța școlară deoarece aceștia se pot plictisi dacă învățătorul aplică sarcini comune, cu un nivel mediu de dificultate pentru a putea fi duse la îndeplinire de către tot colectivul clasei. Astfel își pot pierde interesul pentru disciplina care-i plictisește, pot rămâne în urmă ceea ce deja înseamnă insucces școlar. De aceea învățătorul trebuie să selecteze metodele și tehnicile de predare-învățare adecvate pentru clasa de elevi la care predă, pentru necesitățile fiecărui membru al colectivului.

III. 1 Obiectivele cercetării

Cercetarea pe care am desfășurat-o și pe care o voi prezenta în paginile care urmează, a fost făcută la Școala generală Colonel Constantin Langa din localitatea Miroslava, Județul Iași, la clasele a III-a și a IV-a, clase cu elevi care se află în situația de succes școlar dar și cu elevi aflați în situația de insucces școlar. Deși evoluția acestora este una lungă și se mai pot modifica unele aspecte, trebuie avut grijă ca elevii foarte buni să-și mențină nivelul de dezvoltare la care se află dacă nu să-l perfecționeze, iar elevii care se confruntă cu dificultăți trebuie ajutați atât de învățător cât și de familie să depășească momentele grele și să avanseze.

Scopul lucrării l-a constituit determinarea formelor de succes și insucces școlar întâlnite în învățământul primar, accentul fiind pus pe clasele a III-a și a IV-a.

Pentru atingerea acestui obiectiv fundamental, am pornit de la următoarele premise teoretice:

Eforturile de eficientizare a procesului educațional la ciclul primar trebuie îndreptate spre motivarea elevilor pentru a învăța și întărirea încrederii acestora în necesitatea atingerii performanțelor lor școlare;

Redobândirea respectului față de învățământul primar reprezintă o condiție esențială a progresului individual în realizarea învățării și a dezvoltării unor abilități și competențe obținute prin învățare;

Diversitatea metodelor utilizate în predarea-învățarea-evaluarea școlară contribuie la creșterea interesului și a motivației școlarilor mici pentru învățare și reduce riscul apariției insuccesului școlar;

Diferențierea activității de predare-învățare-evaluare reprezintă cheia succesului în stimularea succesului școlar și în prevenirea apariției insuccesului școlar în ciclul primar.

Obiectivele specifice ale cercetării sunt:

determinarea atitudinii pe care o au atât profesorii cât și părinții asupra fenomenelor de succes/insucces școlar în învățământul primar;

observarea comportamentelor elevilor care se află în situația de succes și a celor care se află în situația de insucces școlar la clasele a III-a și a IV-a ;

constatarea atitudinii cadrelor didactice față de elevii care se află în impas și față de elevii care au atins performanța școlară.

Cercetarea s-a concretizat în realizarea a două studii:

Studiul numărul 1: Sondarea opiniilor învățătorilor și a părinților elevilor din ciclul primar față de fenomenele succes și insucces școlar.

Studiul numărul 2: Determinarea percepției și a atitudinilor cadrelor didactice față de elevii foarte buni și față de elevii cu rezultate slabe prin observarea comportamentului învățătorilor.

III.2 Ipotezele cercetării

Putem pleca de la premisa că: dacă activitatea educațională la clasele I-IV se pliază pe nevoile individuale ale fiecărui elev, atunci rezultatele școlare vor fi îmbunătățite, iar pericolul eșecului școlar este înlăturat. Pe de altă parte, această cercetare a pornit de la ipoteza că: dacă părinții se implică mai mult în educarea copiilor încă de la ciclul primar în perspectiva obținerii performanței, sau dacă părinții se ocupă de supravegherea copiilor atunci când aceștia își efectuează temele, atunci elevul va fi motivat să se dezvolte și să ajungă în situația de succes școlar. Cu alte cuvinte, părinții au un rol definitoriu în parcurgerea cu succes a claselor primare de către școlarii mici. De aceea este nevoie ca părinții să se preocupe mai mult de nevoile educaționale ale copiilor lor și să mențină o strânsă legătură cu învățătorii și direcția școlii pentru a putea clarifica anumite situații în care pot fi puși copiii pe care îi au.

O altă ipoteză lansată odată cu începerea cercetării este: dacă elevii claselor primare nu sunt tratați diferențial, dacă evaluarea colectivului este una obiectivă fără să se facă erori de aprecieri precum efectul de ordine, efectul Halo, atunci elevii care se află în situații mai dificile le pot depăși mai ușor și pot ajunge la un nivel de dezvoltare a cunoștințelor, abilităților și deprinderilor care să le permită îmbunătățirea stimei de sine și a rezultatelor școlare.

Pentru a duce la îndeplinire cele două studii menționate mai sus, am ținut seama de următorii indicatori:

Timpul – atât de elaborare cât și de aplicare și colectare a probelor;

Ușurința elaborării și aplicării acestora (aplicabilitatea);

Atitudinea învățătorilor și a părinților – satisfacția participării la probele desfășurate;

Stimularea curiozității epistemice;

Gradul de obiectivitate al evaluării rezultatelor studiilor;

Fidelitatea evaluării rezultatelor studiilor;

Validitatea evaluării rezultatelor studiilor;

Resurse materiale.

III. 3 Designul cercetării

În cercetarea pe care am desfășurat-o, am folosit ancheta bazată pe chestionar precum și observarea pedagogică. Pentru primul studiu am utilizat două chestionare, unul pentru cadrele didactice (învățători), iar celălalt pentru părinți, prin care am urmărit să determin care este percepția și atitudinea celor doi actori importanți ai procesului de învățământ față de ceea ce se petrece la clasa la care predau, respectiv la clasa în care au copiii.

Chestionarul adresat învățătorilor are 15 itemi (Vezi Anexa 1) cu ajutorul cărora am încercat să identific:

Aprecierea învățătorilor privind nivelul clasei de elevi la care predau;

Legătura dintre sistemul de cerințe și particularitățile de vârstă și intelectuale ale elevilor;

Opinia învățătorilor cu privire la faptul că în clasele la care predau există elevi aflați în dificultate și în pragul înregistrării unui insucces școlar;

Modul în care învățătorul tratează elevii în timpul procesului de predare, de învățare și mai ales de evaluare.

Modul în care încurajează învățătorul elevii care obțin rezultate școlare remarcabile să se mențină la un nivel înalt.

Sursele pe care le utilizează pentru eliminarea golului format între elevii foarte buni și cei cu rezultate slabe;

Sugestiile și propunerile pe care învățătorii le pot oferi în vederea orientării elevilor spre formarea conduitei de succes și spre diminuarea sau dacă nu eliminarea cauzelor insuccesului/eșecului școlar.

Chestionarul adresat părinților are 10 temi (vezi Anexa 2) care operaționalizează percepția pe care o au părinții față de conduita elevilor, de rezultatele pe care aceștia le înregistrează și față de soluțiile ce se pot adopta astfel încât copiii pe care îi au să nu se afle/să iasă în/din situația de insucces școlar.

Întrebările chestionarului aplicat părinților a vizat următoarele aspecte:

Aprecierea globală, realizată de către părinți, cu privire la situația educațională în care se află copilul;

Necesitatea și oportunitatea supravegherii prealabile a copiilor în timpul efectuării temelor pentru acasă;

metodele prin care recompensează sau pedepsesc părinții rezultatele școlare ale copiilor lor;

modul în care părinții își ajută copiii să depășească momentele dificile în care se află (dacă le constată) sau în care îi ajută să se perfecționeze.

Cercetarea s-a făcut pe parcursul primului semestru al anului școlar 2012-2013 și a cuprins 4 învățători, doi de la clasele a III-a și doi de la clasele a IV-a, un lot de 81 părinți și tot atâția elevi (clasele a III-a având câte 18 elevi în timp ce una din clasele a IV-a are 21 de elevi, iar cealaltă 24 elevi). Învățătorii, părinții și elevii au participat la această cercetare pe bază de voluntariat, chestionarul pentru părinți fiind aplicat în timpul unei ședințe cu părinții.

Învățătorii au vârste cuprinse între 29 și 47 ani, în timp ce elevii au vârste conforme cu clasele din care fac parte și anume 9 ani cei din clasa a III-a și 10 ani cei din clasa a IV-a.

Așadar pentru atingerea obiectivelor propuse, a fost pusă în aplicare următoarea metodologie de cercetare:

Metoda observației;

Metoda chestionarului;

Metoda analizei rezultatelor chestionarelor;

Analiza statistică;

III.4 Descrierea grupurilor de subiecți

Din perspectivă pedagogică, nivelul claselor a III-a este unul relativ omogen din punct de vedere al posibilităților intelectuale existând elevi cu rezultate foarte bune (Fb. la toate disciplinele), există elevi care, pe lângă rezultatele foarte bune pe care le au, sunt implicați în activități extrașcolare (cântă în ansamblu folcloric, practică dans modern, participă la diverse concursuri la matematică și Limba Română, concursuri școlare la diverse discipline, atelierul de Trigami), dar există și elevi care nu pot atinge obiectivele stabilite de învățător, care se descurcă greu la citit și la operațiile matematice. Elevii agreează materiile unde sunt desfășurate activități practice îndeosebi desenul, educația tehnologică, educație muzicală (cei mai mulți dintre ei fac parte dintr-un ansamblu folcloric și cântă la fluier dar și vocal), educația fizică. Sunt interesați și atunci când se apropie orele de științe deoarece aici sunt îmbinate activitățile practice (elevilor li se cere să facă anumite proiecte, investigații, referate, experimente) cu teoria. Elevii clasei a III-a B nu prezintă foarte mult interes atunci când urmează orele de matematică, deoarece o consideră complicată.

La clasele a IV-a există o discrepanță între o clasă și cealaltă și anume: elevii clasei a IV-a A au rezultate mai slabe la învățătură, aici sunt întâlnite cazuri de absenteism nemotivat, în timp ce elevii clasei a IV-a B sunt silitori, cea mai mare parte a acestora având calificativele Bine și Foarte Bine. De asemenea o parte din aceștia sunt colegi cu elevii de clasa a III-a în ansamblul folcloric. Elevii ambelor clase a IV-a sunt atrași de materiile mai puțin solicitante dar mai captivante: religia, științele, cultură civică, o parte din aceștia preferă și istoria și geografia în timp ce alții nu le enumeră în preferințe afirmând că este dificil să învețe ani sau nume de munți și ape. Sunt elevi care participă la concursuri: „Micul matematician”, „Cangurașul” la diverse materii, „Comper”, „Joy”, etc. și sunt elevi care încă au probleme în a citi și a efectua calcule simple. Există însă și elevi care nu au probleme la învățătură dar din diverse motive nu se implică mai mult în activitatea de învățare, aceștia nedorind să participe la concursuri, sau să organizeze serbări, sau să meargă să desfășoare alte activități extrașcolare specifice vârstei lor.

Din perspectivă economică și totodată financiară, nu ne confruntăm cu cazuri excepționale, situația claselor încadrându-se în decorul economic al României de astăzi. Copii provin din familii cu un nivel mediu de trai, nu a existat pe parcursul celor trei/patru ani de activitate niciun caz de abandon din cauza faptului că părinții nu aveau bani pentru a-și întreține copii și a le oferi minimum de confort necesar pentru a merge la școală și pentru a-și desfășura activitatea acasă în condiții normale. Cu toate acestea, am pierdut de-a lungul perioadei menționate doi elevi care au fost luați de părinții lor care își desfășurau munca peste hotare în țări precum Spania și Italia.

Pe de altă parte, avem un elev care s-a întors în țară cu întreaga familie dat fiind faptul că situația economică din Spania nu mai este la fel de bună ca cea de acum cinci – șase ani. Elevul a fost înmatriculat în clasa a III-a B din anul școlar 2012/2013 și s-a integrat fără probleme în colectiv, adaptându-se la ritmul de învățare impus de școala noastră și nu a avut probleme legate de limba română întrucât părinții au avut grijă să nu o uite.

Există situații în care elevii sunt în grija unuia din părinți (mama) deoarece celălalt este încă plecat la muncă în afara granițelor țării. Din ce în ce mai puține sunt cazurile în care elevii sunt în grija bunicilor sau altor rude apropiate pentru că ambii părinți sunt la muncă în străinătate (avem doar un singur caz de acest gen).

Cu toate acestea însă, situația delicată în care se află România astăzi nu i-a ocolit de disponibilizări pe uni părinți care însă se pot descurca să-și țină copii la școală, oferindu-le strictul necesar. Avem de-a face cu șase astfel de cazuri de părinți șomeri sau fără ocupație, însă sperăm ca situația să se amelioreze și nu să devină una critică. Există două cazuri în care elevii au primit rechizite gratuite și care s-au încadrat pentru o bursă socială, restul familiilor au bugetul peste salariul minim pe economie.

Nu s-au înregistrat restanțe în plata fondului școlii, iar de fiecare dată când am cerut sprijinul financiar al acestora pentru organizarea diverselor activități educative sau participarea la diferite concursuri, mai ales ale ansamblului folcloric, acolo unde era nevoie de deplasarea în afara localității, nu am întâmpinat refuzuri sau rea voință.

În relația cu școala, unii dintre părinți sunt implicați, se interesează de ce fac elevii la școală, îi sprijină atunci când au concursuri școlare, în timp ce alții nu participă la ședințele cu părinții și nici nu trec pe la școală să se intereseze de ceea ce fac copiii lor.

În ceea ce privește aspectul sociologic, putem trasa o serie de caracteristici care, evident se desprind din caracterizarea făcută din punct de vedere economic și financiar. Astfel avem de-a face cu familii nucleare și, așa cum este cazul în zonele rurale dar mai puțin numeroase, familii extinse, nu ne confruntăm cu familii monoparentale provenite din cauza divorțului sau al decesului, însă, așa cum am mai discutat, avem familii ai căror tați sunt plecați în afara granițelor.

Discutând despre aspectele sociologice ale familiei și a modului în care aceasta își răsfrânge interesul asupra elevilor, pentru ca ei să poată deveni oameni capabili, să se adapteze în viitor la rigorile vieții, sociologii au subliniat în nenumărate rânduri faptul că rolul mamei în creșterea și educarea copilului s-a diminuat dramatic din cauza cerințelor societății contemporane. Astfel mamele sunt nevoite să îndeplinească același volum de sarcini ca și soții lor, uneori chiar mai mare.

Din fericire pentru noi toți, nu ne-am confruntat cu cazuri de violență în familie, care să perturbe creșterea și dezvoltarea elevilor.

După cum bine știm climatul din familie precum și anturajul elevului contribuie la formarea personalității acestuia și își poate pune amprenta asupra proceselor psihice și aspectelor psihologice. De aceea, noi ca și cadre didactice, trebuie înainte de a evalua cunoștințele elevilor, trebuie să observăm personalitatea elevilor, comportamentul acestora, pe scurt să-l evaluăm din punct de vedere psihic și psihologic pentru a înțelege anumite gesturi făcute și așa cum se întâmplă din ce în ce mai des, să știm de ce un elev nu poate depăși anumite bariere și nu-si poate îndrepta conduita sau anumite note. Concluzia trasă din cele spuse anterior, ar fi că problemele de ordin psihic și psihologic se pot răsfrânge asupra rezultatelor școlare pe care noi, cadrele didactice, de asemenea le evaluăm.

Din punct de vedere temperamental, elevii claselor a III-a A-B și a IV-a A-B se încadrează în proporție de 40 % în cadrul tipului activ, fiecare dorind să ducă la bun sfârșit o activitate, unii dintre ei dau dovadă că sunt buni camarazi de aceea rezistă împreună în cadrul ansamblului folcloric despre care am mai amintit, pe de altă parte cei mai mulți își doresc să fie independenți să facă totul singuri pentru că merg pe premisa că se descurcă ei, iar un mic procent din cele 40%, sunt violenți, extrovertiți, exuberanți. Deși nu au existat cazuri de violență extremă, la nivelul clasei există, din nefericire, acea agresivitate verbală, elevii jignindu-se unii pe ceilalți utilizând expresii total nepotrivite pentru mediul educativ.

O proporție de 30% o reprezintă elevii care fac parte din tipul nervos. Acești elevi pot fi caracterizați ca fiind uneori agitați dar cu idei scânteietoare, reușind astfel să ia note foarte bune. Cu toate aceste, elevii din acest tip temperamental au un mare defect și anume, doresc să facă foarte multe activități, sunt entuziaști atunci când sunt cooptați, lucrează cu entuziasm la sarcinile date dar numai pentru o perioadă scurtă de timp, deoarece nu au răbdarea necesară și de aceea abandonează treaba începută și nu reușesc să o ducă la bun sfârșit.

20% din elevii claselor a III-a și a IV-a A-B fac parte din tipul amorf – nonșalant aici fiind vorba despre elevii care nu lucrează decât dacă sunt forțați, elevii indolenți care nu sunt interesați de ce teme au, de ce note primesc, de rezultatele muncii lor. Acești copii sunt și ușor influențabili ceea ce poate reprezenta o problemă gravă în viitor. Ei sunt cei care fac probleme doar pentru că așa le-a spus X sau Y să facă, negândindu-se la consecințele acțiunilor lor.

Doar un mic procent de 10% sunt copii serioși, talentați dornici de muncă și să învețe lucruri noi. Acești elevi sunt din ce în ce mai puțini nu numai în școala noastră, ci întreaga țară se confruntă cu o astfel de problemă. Cei 10 % fac parte din tipul pasionat, fiind siguri de ceea ce au de făcut, muncitori, sunt încântați de succes și sunt descurcăreți.

Aceste tipuri temperamentale la un moment dat astfel încât nu există elevi care să aibă un temperament curat activ sau pasionat, această analiză fiind una relativă însă bazată pe observarea trăsăturii dominante a elevilor.

În ceea ce privește aptitudinile, pe cele simple le posedă tot colectivul claselor a III-a A-B și a IV-a A-B în sensul că dețin aptitudini senzoriale (acuitate vizuală și auditivă), aptitudini psihomotorii (mobilitatea corpului, dexteritate manuală) dar sunt copii care dețin și aptitudini complexe cum sunt: flexibilitatea gândirii (mai multe soluții pentru o problemă), aptitudini literare, artistice, sportive, matematice. Aceste ultime aptitudini fac din cei care le posedă, elevi creativi și iminenți. De aceea, în momentul în care s-a făcut selecția pentru ansamblul folcloric sau pentru diverse concursuri și olimpiade, a fost aplicat un chestionar și în urma analizei rezultatelor s-au putut selecta elevii cu adevărat talentați și dornici de a face performanță (Anexă).

Despre atitudinea față de propria persoană, unii dintre ei sunt încrezători în forțele proprii, alții sunt mai timizi și emotivi ceea ce-i transformă în opusul celorlalți, însă un lucru trebuie menționat deoarece este un aspect ce ia amploare și produce conflicte în sânul colectivului: nici cei foarte buni, nici cei cu rezultate mai puțin bune nu sunt modești. Lipsa de modestie îi transformă pe copii din colegi în rivali fără temei. Despre voința elevilor nu sunt prea multe de spus deoarece cea mai mare parte a colectivului claselor a III-a și a IV-a au voință să învețe, să se implice, să participe, însă există acea categorie de elevi care, cu toate că vor, nu sunt destul de motivați sau caută motive pentru a se putea sustrage de la activitățile pe care le-ar fi putut face.

După ce am asistat la orele claselor a III-a A-B și a IV-a A-B în zilele de luni, marți, miercuri și joi, elevii de clasa a III-a fiind vizitați în primele două zile ale săptămânii la orele de Limba Română, Științe ale Naturii, Matematică, Muzică, iar cei de clasa a IV-a în următoarele două zile la disciplinele Limba Română, Matematică, Geografie, Istorie, Muzică, am completat fișa de observare a comportamentului învățătorilor la clasă (Anexa nr. 1).

III.5 Interpretarea rezultatelor cercetării

După încheierea zilelor de observație, am adresat celor patru învățători un chestionar ce cuprinde 15 întrebări la care a trebuit să răspundă. Le-am lăsat libertatea de a alege dacă doresc să le semneze sau nu. De asemenea, le-am oferit învățătorilor chestionare pe care să le aplice la ședința cu părinții și de această dată fiindu-le lăsată libertatea de a se semna sau nu.

După ce toate chestionarele au fost completate, am realizat interpretarea datelor. Toate cele patru cadre didactice au răspuns integral întrebărilor la fel și cei 81 de părinți ce au fost prezenți la ședințele realizate.

Rezultatele chestionarelor adresate cadrelor didactice au fost următoarele:

La întrebarea numărul 1 doi dintre învățători au răspuns că ei consideră nivelul clasei la care predau foarte bun, în timp ce ceilalți doi au afirmat că-l consideră bun.

La întrebarea numărul doi am primit același răspuns din partea tuturor și anume: numesc insucces școlar atât notele scăzute cât și absenteismul și neparticiparea activă la ore.

Pentru întrebarea numărul doi dintre învățători consideră că programa școlară specifică clasei la care predau este potrivită din punct de vedere al conținutului și al particularităților de vârstă ale elevilor în timp ce ceilalți doi consideră că pentru unele materii este în conformitate în timp ce pentru altele nu.

Toți cei patru consideră că neconcordanța dintre cerințele programele școlare și particularitățile elevilor poate fi o cauză a apariției insuccesului școlar.

Unul dintre învățători a răspuns că există un raport de prietenie între el și elevii lui, ceilalți trei afirmând că relațiile sunt de colaborare.

Toți cei patru au afirmat că întotdeauna tratează elevii cu obiectivitate.

Trei dintre învățători au afirmat că atunci când un elev înregistrează o reușită îl laudă și-l dă exemplu pentru întreaga clasă în timp ce cel de-al patrulea a afirmat că-l sfătuiește să se mențină la nivel înalt.

Doi dintre învățători susțin că atunci când un elev nu-și efectuează tema îi dă calificativul insuficient în timp ce ceilalți doi susțin că îl pun să efectueze tema în clasă în prezența lor.

Toți cei patru au observat că uneori unii elevi prezintă stări anxioase.

La întrebarea numărul 10 am primit patru răspunsuri diferite. Unul dintre învățători a afirmat că ia legătura cu familia atunci când a identificat un elev care este în pragul insuccesului școlar, un altul a afirmat că îl îndrumă la psihologul școlii, altul că îl implică în activitățile de grup, iar cel de-al patrulea a afirmat că realizează ore suplimentare după program.

Toți cei patru consideră că învățământul diferențiat poate garanta omogenitatea colectivului de elevi. Aceeași formulă a fost și pentru întrebarea numărul 12, aceștia răspunzând că au fost de mai multe ori în vizită la elevii clasei pe care o au.

Doi dintre învățători au afirmat că elevii întâmpină dificultăți în efectuarea temelor atunci când nu înțeleg enunțul ceilalți doi afirmă că au dificultăți pentru că nu știu cum să abordeze exercițiile date.

Disciplinele la care elevii claselor a III-a și a IV-a le au provin din aria curriculară Matematică și Științe precum și din aria curriculară Limbă și comunicare.

Pentru ultim întrebare învățătorii au dat o serie de soluții de preîntâmpinare/diminuare a insuccesului școlar printre care se numără: elaborarea și administrarea unor sarcini diferențiate, în funcție de ritmul și posibilitățile de asimilare ale celui care învață; să se stabilească planuri de intervenție terapeutică; utilizarea muncii în echipă favorizează colaborarea și utilizarea de sine a fiecărui membru după capacitățile lui.

Rezultatele chestionarelor pentru părinți au fost următoarele:

80% dintre părinți au afirmat că ei sunt cei care se ocupă de controlul copilului în timp ce ceilalți 20% au ales varianta b „soțul/soția.

Din timpul alocat copilului într-o zi doar 15% din părinți petrec foarte mult timp alături de copil, 30% acordându-i timp îndelungat, pe când restul de 25% suficient, 20% puțin iar 10% fiind aproape inexistenți în viața copilului;

70% dintre părinți au afirmat că se discută adeseori în familie despre modul în care trebuie educat copilul, în timp ce ceilalți 30 % au afirmat că rar aduc acest subiect în discuție.

40% dintre părinți susțin că ai lor copii își efectuează singuri temele, 50% au afirmat că ai lor copii le solicită ajutorul în timp ce 10 % au afirmat că ai lor copii trebuie stimulați pentru a merge să facă temele.

La modul în care părintele se comportă atunci când copilul ia un calificativ slab, fiecare părinte acționează astfel: 30% ceartă copilul, 20% îl obstrucționeză de la ce-i place, 20% discută cu el, 15% nu-i vorbesc, 10% nu ia nicio atitudine și 5% îl lovesc.

Atunci când elevul obține rezultate foarte bune părinții acționează după cum urmează: 40% îl felicit, 30% îi cumpăr un cadou, 20% îl încurajez să-și mențină ritmul de lucru, 10% îl ignor.

Ocupațiile pe care elevii le au acasă sunt următoarele: 40% jocul pe calculator, 25% învățatul, 15% uitatul la televizor; 10% joaca afară cu prietenii și 10 % cititul.

80% dintre părinți consideră sănătatea elevilor lor ca fiind foarte bună, în timp ce 20% o consideră ca fiind bună.

Cei mai mulți părinți au afirmat că ai lor copii întâmpină dificultăți majore la matematică 70%, restul de 30% au afirmat că întâmpină dificultăți la limba română. Materiile la care elevii învață cu ușurință sunt Științele (60%), Religia (20%), Istoria (10%) și Geografia (10%).

Părinții iau legătura cu învățătorul copilului lor după cum urmează: 45% foarte des, 35% des, 20 % rar.

III.6 Concluziile cercetării

Cercetarea desfășurată în învățământul primar a reprezentat o experiență deosebită pentru mine deoarece am intrat în contact atât cu elevii care și-au desfășurat activitățile în prezența mea, străduindu-se să dea tot ce-i mai bun la ore și cu cei patru învățători care depun efortul de a ține pasul cu cerințele din planurile de învățământ și din noul curriculum. Se poate ca rezultatul fișei de observație și a chestionarelor să fie unul puțin distorsionat deoarece prezența mea, a unui străin la ore, să fi influențat modul de gândire a lecțiilor, de structurare a materialelor, de pregătire a colectivului de elevi și a modului de abordare didactică a conținuturilor.

Cu toate acestea, clasele pe care le-am vizitat nu sunt clase cu probleme majore, existând însă elevi care au nevoie de ajutor și de îndrumare și sper ca aplicația pe care am desfășurat-o să dea serios de gândit cadrelor didactice întrucât de modul cum se formează elevul în învățământul primar depinde evoluția ulterioară a acestuia la ciclul gimnazial, iar un elev aflat în pragul insuccesului încă din clasele I-IV, va fi greu de recuperat în clasele V-VIII.

În urma metodelor de cercetare aplicate și a interpretării rezultatelor chestionarelor completate de cele patru cadre didactice și a părinților elevilor claselor a III-a A-B și a IV-a A-B, pot trage următoarele concluzii:

Elevii foarte buni au ajuns să facă performanță deoarece lucrează foarte mult acasă;

Învățătorii se străduiesc prin aplicarea metodelor moderne, active, interactive și integratoare să-i implice pe elevii care au probleme la învățătură în activitățile desfășurate;

Învățătorii încearcă să realizeze o evaluare imparțială, cu toate acestea se poate observa că aceștia manifestă un comportament mai maleabil cu elevii foarte buni;

Elevii hiperactivi nu sunt și cei mai buni, sunt elevi care își irosesc energia atunci când lucrează în grup pe diferite acțiuni, însă nu sunt ei aceea care și oferă ideile cele mai bune sau răspunsurile corecte;

Învățătorii încearcă să-i antreneze să participe la oră și pe elevii timizi care de cele mai multe ori preferă să se exprime în scris decât oral;

S-a încercat o diferențiere a sarcinilor, elevilor cu dificultăți de învățare fiindu-le date fișe de lucru independent pentru ca învățătorii să nu irosească timpul cu aceștia și în același timp să-i țină pe loc pe cei care și-au însușit cunoștințele;

Există elevi cu carențe la învățătură care s-au transmis de la un an la altul și care necesită timp pentru a putea fi recuperați.

Concluzii

După cum am putut observa pe parcursul acestei lucrări există o multitudine de factori care influențează atât succesul cât și insuccesul școlar. Principiul conform căruia factorii externi acționează prin intermediul celor interni, poate explica atât starea de succes cât și pe cea de insucces școlar. De aceea cadrelor didactice le revine sarcina de a cunoaște în detaliu elevii pe care îi au la clasă, mai ales învățătorii deoarece aceștia petrec întreaga zi cu copiii și de a nu lase nerezolvate stări de anxietate ale elevilor aparent neimportante, dar care pot genera mai târziu complicații, elevul refuzând să învețe, sau să se integreze în grup sau să se implice activ la orele de curs.

Un prim pas spre eliminarea fenomenului de eșec școlar îl reprezintă recunoașterea. Învățătorii trebuie să recunoască faptul că la clasă există elevi cu dificultăți de învățare, cu dificultăți materiale ceea ce nu le permite achiziționarea de materiale necesare studiului sau cu probleme psiho-afective, motrice, etc. Un al doilea pas îl reprezintă formarea unei strânse legături între învățător, părinți, elevi și psihologul școlii, întrucât dacă o problemă este identificată atunci toți acești piloni pot colabora astfel pericolul apariției eșecului școlar fiind eliminat.

În ceea ce-i privește pe elevii dotați, capabili de performanță școlară, care cunosc succesul atât prin obținerea calificativului Foarte Bine la toate materiile cât și prin obținerea de premii și distincții la diverse concursuri școlare, aceștia trebuie tratați diferențiat, le trebuie acordată atenția necesară și trebuie să le fie formată capacitatea de a lucra independent astfel încât aceștia să nu se piardă cu timpul. De asemenea învățătorul și părinții trebuie să fie foarte atenți la crearea orarului și a programului de lucru întrucât trebuie respectată curba de efort, elevii având posibilitatea să se odihnească și să fie pregătii pentru o nouă zi de școală.

Pe lângă școala care are un rol foarte important în crearea conduitei de succes dar și a sentimentului de repulsie față de învățătură, familia este de asemenea responsabilă pentru evoluția școlarului mic. De aceea părinții ar trebui să fie mai prezenți în viața elevilor, să se implice mai mult în creșterea și educarea acestora ascultându-i, sfătuindu-i, îndrumându-i, nefiind de ajuns gestul de a le asigura necesarul de cărți, culegeri, caiete, și rechizite.

Întrucât nu există o rețetă pentru obținerea succesului, școlar nu ne rămâne decât să-i ajutăm pe elevi să-și dezvolte un ritm propriu de învățare, să-i implicăm în procesul educațional și să-l ajutăm să se adapteze la contextul școlar.

Anexe

Anexa numărul. 1: Fișă de observație a învățătorilor

Anexa numărul 2: Chestionar pentru cadrele didactice:

Cum considerați nivelul clasei la care dumneavoastră predați?

Foarte bun;

Bun;

Mediocru.

Ce numiți dumneavoastră insucces școlar?

Notele scăzute;

Absenteismul;

Neparticiparea activă la ore;

Toate cele trei.

Considerați că programa disciplinelor specifice claselor a III-a/ a IV-a corespunde cu particularitățile de vârstă și cu nivelul clasei la care predați?

Da;

Nu;

Pentru unele discipline da, pentru unele nu.

Considerați că neconcordanța dintre cerințele programei școlare și particularitățile elevilor este o cauză a apariției insuccesului școlar?

Da;

Nu;

Poate.

Ce raporturi există între dumneavoastră și elevii dumneavoastră?

De colaborare;

De prietenie;

Relații distante.

Apreciați cu obiectivitate elevii?

Întotdeauna;

Uneori;

Niciodată.

Cum răsplătiți un elev care a înregistrat un rezultat foarte bun (a luat un calificativ bun la o testare, un premiu la un concurs)?

Îl laud și îl dau ca exemplu întregii clase;

Îl sfătuiesc să se mențină la acest nivel;

Nu îi fac niciun compliment.

Care sunt mijloacele de sancțiune pe care le aplicați elevilor care nu-și efectuează tema?

Le aplic corecții fizice;

Le dau calificativul insuficient;

Îi pun să efectueze tema la clasă în prezența mea.

Ați observat în clasa dumneavoastră elevi cu stări afective de anxietate?

Frecvent;

Uneori;

Niciodată.

Dacă ați identificat elevi care se află în pragul insuccesului școlar, cum încercați să-i readuceți la normalitate?

Realizez cu ei ore suplimentare după program;

Le acord mai multă atenție în timpul orelor, implicându-i în activitățile desfășurate;

Îi îndrum către psihologul școlii;

Iau legătura cu familia pentru a afla cauzele;

Nu iau nicio atitudine.

Care sunt măsurile la care recurgeți pentru a transforma colectivul într-unul omogen?

Lucrez diferențiat;

Aplic metodele activ-participative de predare-învățare;

Încurajez lucrul în echipă (pe grupe, în perechi).

Ați realizat vreo vizită la domiciliul elevilor pe care îi aveți la clasă?

Da, de mai multe ori;

Da, o singură dată;

Niciodată.

Ce dificultăți întâmpină elevii atunci când au de rezolvat tema pentru acasă?

Nu înțeleg cerința exercițiilor;

Nu știu să abordeze anumite exerciții și probleme;

Uită că au teme și nu le efectuează.

Care sunt disciplinele la care elevii au dificultăți de învățare?

Disciplinele din aria curriculară Matematică și Științe;

Disciplinele din aria curriculară Limbă și comunicare;

Disciplinele din aria curriculară Arte;

Disciplinele din aria curriculară Om și Societate.

Ce soluții puteți enumera pentru preîntâmpinarea/diminuarea insuccesului școlar?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Anexa numărul 3: Chestionar pentru părinți:

Cine se ocupă de mai mult în familia dumneavoastră de controlul copilului?

Eu;

Soțul/Soția;

Bunicii

Cât timp alocați efectiv copilului dumneavoastră pe zi?

Foarte mult;

Mult;

Suficient;

Puțin;

Foarte puțin.

Aveți obiceiul să discutați în familie despre educația copilului?

Adeseori;

Rar;

Deloc.

Copilul își face lecțiile cu interes sau trebuie să fie stimulat?

Le efectuează singur;

Are nevoie de ajutor;

Are nevoie să fie stimulat.

Cum vă comportați cu copilul când ia un calificativ slab?

Îl cert;

Îl lovesc;

Nu-i vorbesc;

Îl obstrucționez de la ceea ce-i place;

Discut cu el;

Nu iau nicio atitudine.

Cum vă comportați cu copilul când obține un rezultat foarte bun?

Îl felicit;

Îi cumpăr un cadou;

Îl încurajez să-și mențină ritmul de lucru ridicat;

Îl ignor.

Care sunt ocupațiile preferate ale elevului?

Învățatul;

Cititul

Uitatul la TV;

Jocurile pe calculator;

Joaca afară cu prietenii.

Cum apreciați starea de sănătate a copilului dumneavoastră?

Foarte bună;

Bună;

Satisfăcătoare.

La ce obiect învață mai ușor copilul dumneavoastră și la care întâmpină dificultăți?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Cât de des luați legătura cu învățătorul copilului dumneavoastră?

Foarte des;

Des;

Rar;

Niciodată.

Bibliografie

Ausubel, D., P., Robinson, F., G., (1981), Învățarea în școală, Ed. Didactică și Pedagogică, București;

Bersan, O., (2004), Rolul cadrului didactic în prevenirea rămânerii în urmă la învățătură, în Revista de științe ale educației, nr.2, Timișoara;

Bonțas, Ioan, (1998), Pedagogie, Ed. All, București;

Crețu, Elvira, (1999), Psihologie școlară pentru învățământul primar, Ed. Aramis, București;

Crețu, Tinca, (2001), Psihologie generală, Ed. Credis, București;

Cristea, Gabriela, (2003), Psihologia educației, Ed. C.N.I Coresi, București;

Cosmovici, Andrei, (1999), Psihologie școlară, Ed. Polirom, Iași;

Cucoș, Constantin, (coord.), (1998), Psihopedagogie, Ed. Polirom, Iași;

Dumitriu, Gheorghe, (2003), Psihologia dezvoltării și educației, Ed. Alma Mater, Bacău;

Dumitriu, Gheorghe, Dumitriu, Constanța, (2003), Psihopedagogie – Curriculum suport pentru examenele de definitivat și gradul II în învățământ, Ed. Didactică și Pedagogică, București;

Iacob, Luminița, (2004), Psihologia școlară, Ed. Polirom, Iași;

Kulcsar, Tiberiu, (1987), Factori psihologici ai reușitei școlare, Ed. Didactică și Pedagogică, București;

Nicola, Ioan, (2003), Tratat de pedagogie școlară, Ed. Aramis, București;

Moisin, Anton, (2001), Arta educării copiilor și adolescenților în familie și școală, Ed. Didactică și Pedagogică, București;

Ockel, Edhit, (1976), Cât poate fi solicitat copilul în procesul pedagogic, Ed. Didactică și Pedagogică, București;

Oprea, Lăcrămioara, Crenguța, (2008), Strategii didactice interactive, Ed. Didactică și Pedagogică, București;

Oprița, Cristina, Colcer, Dana, (2007), Învățare și succes școlar, în Adolescent-revistă de autocunoaștere și dezvoltare personală, nr. 15;

Paraschiva, Alina-Maria, (2006), Psihologia Educației, Ed. Asa, București;

Popescu, V. V., (1991), Succesul și insuccesul școlar; precizări terminologice, forme de manifestare, cauze, în Revista de pedagogie, nr. 12;

Salade, Dumitru, (1963), Succesul și semnificația pedagogică, în Revista de pedagogie, nr.4;

Sălăvăstru, Dorina, (2005), Psihologia educației, Ed. Polirom, Iași;

Stoica, Marin, (2002), Pedagogie și psihopedagogie, Ed. Gheorghe Alexandru, Craiova;

Stoltz, Gabriela, (2000), Eșec școlar, risc de eșec social, Ed. Victoria, București;

Șchiopu, Ursula, (coord.), (1997), Dicționar de psihologie, Ed. Babel, București;

Turcu, Filimon, (2004), Psihologia școlară; Ed. ASE, București;

Vrășmaș, Ecaterina, Adina, (2002), Consilierea și educația părinților, Ed. Aramis, București;

www. didactic.ro;

www. psihopedagogie.blogspot.ro.