Implicatii Generale Si Specifice LA Nivelul Cerintelor DE Instruire Multinationale ÎN Contextul Operational Actual

ACADEMIA FORȚELOR TERESTRE

”NICOLAE BĂLCESCU”

DISERTAȚIE

TEMA: ”IMPLICAȚII GENERALE ȘI SPECIFICE LA NIVELUL CERINȚELOR DE INSTRUIRE MULTINAȚIONALE ÎN CONTEXTUL OPERAȚIONAL ACTUAL”

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC

Lt.Col.Conf.Univ.

dr. LUCIAN ISPAS

AUTOR

Student masterand

VLAD GOGOAȘE

-IUNIE, 2016-

CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………………………………………..3 Capitolul 1: Mediul operațional actual și operațiile militare…………………………5

Considerații generale ale mediului operațional actual……………………..5

Caracteristicile și elementele mediului operațional…………………………6

1.2.1. Caracteristicile mediului operațional actual………………………..7

1.2.2. Elementele mediului operațional actual……………………………10

Tipuri de operații desfășurate de Forțele Terestre în contextul operațional actual……………………………………………………………………………………13

1.3.1. Operațiile specifice luptei armate…………………………………….14

1.3.2. Operațiile de stabilitate și sprijin……………………………………..16

1.3.3. Operațiile intermediare…………………………………………………..20

1.3.4. Operațiile multinaționale………………………………………………..22

Capitolul 2: Procesul de instruire în contextual multinațional actual…………..25

2.1. Instruirea Forțelor Armate – Delimitări conceptuale…………………….25

2.1.1. Componentele procesului de instruire………………………………25

2.1.2. Principiile instruirii………………………………………………………..29

2.2. Implicații la nivelul cerințelor esențiale ale procesului de instruire…31

2.2.1. Standardizarea instruirii………………………………………………….32

2.2.2. Necesitatea standardizării instruirii………………………………….33

2.2.3. Documentele care stau la baza standardizării instrucției – LCEM și LCIE……………………………………………………………………………………………34

2.2.4. Programele de instrucție pentru misiuni, progamele de instrucție individuală și activitățile standard de instruire și evaluare………………….37

Capitolul 3: Studiu de caz privind eficiența programului de instrucție pentru misiune (PIM) în atingerea cerințelor instruirii în context multinațional actual………………………………………………………………………………………………………..40

3.1.Obiectivele studiului………………………………………………………………….40

3.2.Ipotezele studiului…………………………………………………………………….40

3.3.Eșantionul ales………………………………………………………………………….41

3.4.Metodologie……………………………………………………………………………..42

3.5.Prelucrarea și interpretarea datelor………………………………………………43

3.6.Verificarea ipotezelor………………………………………………………………..55

3.7.Concluziile studiului………………………………………………………………….57

Concluzii și propuneri……………………………………………………………………………….58

Bibliografie………………………………………………………………………………………………..60

Anexe………………………………………………………………………………………………………..62

INTRODUCERE

Dezvoltarea, fără precedent, a societății, atât în plan tehnologic cât și in celelalte domenii, și-a pus amprenta în mod impresionant asupra domeniului militar. Această dezvoltare a determinat progrese remarcabile în dezvoltarea și perfecționarea tehnicilor și procedeelor folosite de militari. Astfel complexitatea mediului operațional actual, alianțele și coalițiile multinaționale, instruirea adecvată a militarilor, au reprezentat puncte importante de plecare în elaborarea acestei lucrări.

Mediului operațional actual prezintă o gamă complexă de amenințări, provocări și oportunități, ceea ce face posibil ca forțele militare să fie chemate pentru a acționa într-o varietate largă de condiții, astfel considerăm necesară verificarea și validarea procesului de instruire al Armatei României în vederea acționării în complexitatea misiunilor primite.

Orice armată are un anumit set de misiuni specifice, strict planificate și de o importanță deosebită, printre care apărarea țării și promovarea intereselor sale naționale, iar pentru a îndeplini aceste obiective este necesară , parcurgerea unui program adecvat și riguros de pregătire.

Lucrarea de fată are ca obiective principale, prezentarea complexității mediului operațional actual, a procesului de instruire și validarea documentelor care reglementează acest lucru fiind strucuturată pe 3 capitole, după cum urmează:

Primul capitol, privește mediul operațional actual , complexitatea acestuia și tipurile de acțiuni militare desfășurate de Armata României în acest mediu. Sunt prezentate informații generale precum și caracteristicile și elementele acestui mediu în corelație logică cu tipurile de acțiuni militare și misiuni specifice întreprinse de Armata României.

Capitolul al doilea, urmărește procesul de instruire , din faza inițială , cu caracteristicile și principiile lui , până în punctul aplicabilității la nivelul domeniului militar. Sunt prezentate informații generale , componente și principii ale procesului de instruire, urmate de informații la nivelul cerințelor de instruire. Este adusă în discuție standardizarea procesului de instruire, prin documentele și programele care reglementează acest lucru, în vederea atingerii cerințelor esențiale de instruire, în concordanță cu mediul oprațional actual.

Al treilea capitol, studiul de caz, care urmărește, eficiența și aplicabilitatea programului de instrucție pentru misiuni (PIM), în atingerea cerințelor esențiale de instruire, în conformitate cu mediul operațional și caracteristicile acestuia. Acesta reprezintă o sinteză a celor două capitole , inglobată într-un chestionar cu aplicativitate la nivelul procesului de instruire din punctul de vedere al comandanților de plutoane.

Partea finală a lucrării , prin concluzii și propuneri, urmărește procesul de instruire, prin referințe bazate pe studiul de caz la nivelul programului de instruire pentru misiuni și standardele ce trebuie atinse pentru realizarea unor capabilități adecvate în urma procesului de instruire al militarilor.

CAPITOLUL 1

Mediul operațional actual și operațiile militare

Considerații generale ale mediului operațional actual

Totalitatea evenimentelor petrecute la început de secol, și-au pus amprenta asupra mediului de securitate actual, și-au declanșat un amplu proces transformațional la nivelul armatelor moderne. Luând în considerare tensiunea la nivelul operațional actual , securitatea fiecărei țări, în contextul securității internaționale, nu se mai bazează numai pe capacitatea de reacție și adaptare dar și pe cea de anticipare.

Realitățiile cotidiene au adus în prim plan apariția, de noi concepte de ducere a acțiunilor militare, în care indicii spațio-temporali au căpătat noi dimensiuni. “Ajustarea pozitivă și rapidă a metodelor de operare ale unei armate la acțiunile adversarului se constituie într-o condiție a eficienței acestora, în concordanță cu circumstanțele predominante ce definesc caracterul real al acțiunilor.”

Membră a NATO, Armata României trebuie sa fie pregătită pentru a duce acțiuni militare complexe, atăt pe teritoriul național cat și în cadru internațional , în sistem de coaliție, în condițiile unui mediu strategic complex și provocatror. “Complexitatea mediului operațional actual și viitor derivă din existența unor actori multipli, noi amenințări și condiții haotice, iar pentru a analiza coerent modul în care va acționa armata română este necesară luarea în considerare a unei multitudini de factori, respectiv : terenul, factori politici, diplomatici, economici, juridici, militari, tehnologici, resursele umane, logistica și informațiile.“

Caracteristicile actuale ale conflictelor militare și a războiului au dus la scăderea numărului de militari ai armatelor prin profesionalizarea lor, apariția unor noi sisteme de arme, diminuare timpului necesar luării unor decizii importante, cu alte cuvinte, un amplu process de transformare pe care îl parcurge și armata română. Transformarea războiului a urmat tendințele de evoluție a omenirii, tehnologiile avansate apărute, “schimbând radical mijloacele și modalitățile de acțiune militară”, formele actuale de confruntare ( politică, economică, culturală, relegioasă), “deplasând epicentrul conflictualității moderne de la câmpul strict militar spre unul geopolitic și geoeconomic”.

Amenințările cu care se va confrunta armata română vor fi de tip hibrid, inovatoare, adaptive și conectate la nivel global. “Începutul noului secol și mileniu a coincis cu cel al unei noi ere în politica internațională, în care economia și securitatea vor ocupa locul central în determinarea evoluției viitoare a lumii și a ordinii internaționale. Securitatea este percepută ca un proces dinamic cu geometrie variabilă, care impune o raportare permanent la noile tipuri de amenințări din mediul extern : terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masă, migrația ilegală, conflictele entice și religioase,și nu numai . Majoritatea acestora au un grad ridicat de impredictibilitate, se întrepătrund totmai mult și, în funcție de particularitățile diferitelor zone, tind să se muleze pe anumite vulnerabilități sau imposibilități de acțiune locale, crescând gradul de risc la adresa securității”

“Diversitate și complexitatea conflictelor militare din ultimele decenii, în cadrul cărora s-au confruntat doctrine, tehnologii , concepții strategice, armate cu grade diferite de înzestrare, însoțite de un suport informațional și logistic deosebit, au scos în evidență situații și condiții noi de pregătire și desfășurare a acțiunilor militare. Tehnologiile avansate, de ultimă oră au schimbat radical mijloacele și modalitățiile de ducere a acțiunilor militare și vor modifica în consecință și caracterul viitoarelor acțiuni militare.”

Mediul operațional de desfășurare a acțiunilor militare, a suferit anumite modificări, determinate de acțiunea structurilor militare, „cu o mare capacitate de concentrare a puterii de luptă, cu potențial integrator și capacitate sporită de manevră și foc la eșaloane tot mai mici.” Astfel, omenirea se confruntă cu un mediu operațional , în continuă mișcare, caracterizat de alianțe și coaliții, precum și de apariția sau dispariția unor actori statali , nonstatali sau transnaționali. Accentul se pune pe terenul complex, pe mediul urban cu infrastructuri de la simple la complexe și pe populația civilă , fapte ce duc la adăugarea unui noi componente, luptei armate și anume criza umanitară, ceea ce duce la noi provocări.

Caracteristicile și elementele mediului operațional actual

Evoluția mediului operațional actual prezintă o gamă complexă de amenințări, provocări și oportunități, ceea ce face posibil ca forțele militare să fie chemate pentru a acționa într-o varietate largă de condiții.” În același timp, inovația și tehnologia, remodelează acest mediu, multiplicand și dezvoltând obiectivele care pot fi realizate chiar de actori minori. Mulți factori se combină pentru a define viitorul mediu operațional. Armata trebuie să fie adaptată la condițiile probabile care se vor găsi în complexul mediu operațional. Viitorul este incert, dar nu în întregime necunoscut, iar acesta va rămâne complicat, volatile și periculos.”

1.2.1 Caracteristicile mediului operațional actual

Mediul operațional actual în care acționează forțele armate, este complex, dinamic și incert.Atunci când vorbim de mediul operațional și de caracteristicile sale, facem referire implicit la operațiile militare ce se desfășoară în acest mediu. În acest sens, literatura de specialitate , evidențiază o multitudine de caracteristici care afectează în mod direct modul de ducere al operațiilor militare.

Caracteristici ale mediului operațional:

Ambiguitate

Asimetrie

Rapiditate

Resurse limitate

Influența Mass-Mediei

Relațiile dintre parteneri

Mediul operațional ambiguu.

Tendința de evoluție a fenomenului militar, are efecte vizibile asupra actorilor care participă la operațiile militare. Astfel viitorii adversari, vor încerca să evite statutul de agresori și vor avea atitudini politice și psihologice evazive. “Viitoarele construcții doctrinare vor trebui să abordeze atât modele de agresiune nonliniare, cât și pe cele care implică forțe conveționale”. De aceea formarea liderilor militari , trebuie să se axeze pe agilitate și adaptare, pentru a fi capabili să facă față oricăror situații.

Mediul operațional asimetric.

Într-un mediu asimetric, o armată mai puțin dezvoltată , caută să obțină anumite avantaje față de un adversar mai puternic, sau în cealaltă direcție , o armată superioară, v-a încerca să caute, elemenle necesare pentru a obține o victorie rapidă și fară pierderi semnificative. Într-un conflict asimetric, se are în vedere punerea în balanță a unui avantaj propriu și a unei vulnerabilități a inamicului.

Un bun exemplu atunci când vorbim de asimetria mediului operațional îl constituie armata Statelor Unite ale Americii. „Deși în acest moment forțele SUA pot fi egalate cu greu în ducerea acțiunilor convenționale, există o percepție generală că SUA se implică greu în soluționarea unei crize, au nevoie de timp pentru a crea condițiile necesare optime pentru a acționa în regiune, sunt ușor influențabile de către opinia publică, se așteaptă să aibă un avantaj zdrobitor în orice conflict și nu doresc implicarea în conflicte care să ducă la pierderi mari în rândul forțelor proprii”. Astfel s-a ajuns la creerea unei alte viziuni asupra oportunităților și vulnerabilităților oricărei armate și la creerea asimetriei din mediul operațional actual.

Rapiditatea mediului operațional

O schimbare vizibilă în ducerea acțiunilor militare este comprimarea timpului. Astfel la nivelurile tactice, operative și strategice se remarcă o rapiditate uluitoare, accentual punându-se pe comunicare și conectivitate.

Dezvoltarea tehnologică , a permis o accelerare în ducerea acțiunilor militare. Un astfel de exemplu îl constituie aparaturile de vedere pet imp de noapte. Astfel prin descoperirea, dezvoltarea și introducerea acestor aparaturi la nivel global , armatele moderne pot lupta în aceleași condiții și ziua și noaptea. Astfel “agilitatea fizică și mentală la toate eșaloanele sunt calități esențiale adaptării la ritmul crescând al acțiunilor militare”.

Resursele limitate ale noului mediu operațional

Prezentul și viitorul acțiunilor militare se caracterizează prin resurse limitate de timp, personal și echipament. De asemenea datorită programelor de achiziții și doctrinelor bine stabilite, forțele armate moderne, au structuri dotate și echipate cu mult timp înaintea începerii luptei. Astfel este posibil ca pe viitor potențialii inamici să posede echipamente asemănătoare cu cele ale forțelor desfășurate.

Influența Mass-Mediei asupra mediului operațional

Societatea începutului de mileniu III este caracterizată prin prezența masivă a mijloacelor de informare în masă, fiind ușor influențabilă datorită accesului facil al populației la aceste mijloace.

Astfel este lesne de înțeles, că oponenții vor încerca să controleze mijloacele de informare și să obțină beneficii majore pe seama acestora. “Prezența jurnaliștilor alături de forțele proprii va oferi inamicului un grad de cunoaștere a situației pe care nu l-ar putea dobândi prin mijloace convenționale”. În acest sens mijloacele de informare , pot oferi avantaje deosebite de ambele părți ale luptei.

Influența relației dintre parteneri asupra mediului operațional

În momentu de față, orice operație militară se desfășoară intr-un mediu internațional, în cadrul unei aliante sau coaliții. Este lesne de înțeles că partenerii vor avea viziuni diferite asupra stării finale și a mijloacelor de ajungere la acesta. Acest fapt va duce la compromisuri și la o încetinire a ritmului de luptă.

“Adversarii sunt familiarizați cu modul de lucru intr-o alianță, și din aces motiv, vor încerca să exploateze acest lucru, prin vulnerabilitățile ce se descoperă în cadrul unei alianțe, în special prin pătrunderea în acestea a unor state ce simpatizează caza lor”.

Lipsa de încredere deplină, a unui cadru operațional comun, a unei comunicări adecvate, sunt probleme des întâlnite în cadrul alianțelor și astfel le gasim ca și caracteristici ale mediului operațional actual.

1.2.2. Elementele mediului operațional actual

Mediul operațional actual este caracterizat prin complexitatea acestuia. Astfel vorbim de un mediu complex, definit ca un amalgam de factori umani și medii geografice, ce afectează și complică ducercea acțiunilor militare. Operațiile militare se desfășoară în medii complexe, și sunt afectate de numeroase sisteme interdependente, entități și actori. Astfel, rolul acestor factori , obiectivele și modul în care afectează sistemele de putere, trebuiesc analizate , pentru a înțelege pe deplin mediul operațional.

Astfel mediul operațional include unele elemente specifice teatrului de operații, relativ stabile, cum ar fi populația locală și cultura ei, și elemente cu o mobilitate accentuată, marcate prin prezența în teatrul de operații a diferitelor agenții și organizații. Fiecare dintre aceste elemente are o bază de referință comună tuturor operațiilor militare, dar și caracteristici și detalii specifice pentru fiecare tip de operație militară.

“În general,elementele constitutive ale mediului operațional se pot grupa în următoarele categorii:

Mediul fizic

Amenințările și incertitudinile

Populația locală

Prezența și implicarea altor agenții, forțe și organizații.”

Mediul fizic

Prin mediul fizic sau spațiul de luptă al mediului operațional, înțelegem spațiul tridimensional în care se duce lupta, “volumul fizic în care acționează două forțe opuse. Dimensiunile spațiului de luptă depend de posibilitățile forțelor și mijloacelor aflate la dispoziția comandantului”.

Un element de bază în analiza mediului fizic, este terenul, având o importanță deosebită și impunând necesitatea pregătirii forțelor atât din punct de vedere fizic, cât și psihic, pentru cele mai solicitante provocări. Mai mult decât atât, campaniile pot avea loc în zone complexe, muntoase, împadurite, deșertice sau urbane și chiar combinate. Deasemenea condițiile meteorologice își pun amprenta asupra modului de ducere a acțiunilor.

Pregătirea forțelor pentru a acționa în complexitatea spațiului de luptă, este influențată de abordarea actuală a conflictelor. Nu mai există o linie clară intre combatanți și nu se mai alege terenul pentru ducerea acțiunilor militare în funcție de caracteristicile care convin . Astfel militarii sunt nevoiți să cunoscă și să fie în măsură să acționeze în orice zonă geografică și in orice caracteristici ale mediului

Amenințările și incertitudinile

În contextul actual, forțele armate, sunt supuse la amenințări diferite și complexe, amenințări care pot căpăta o multitudine de forme, de la forțe militare ostile până la “elemente insurgente care încearcă să submineze puterea de stat existent și să izgonească forțele străine printr-o combinație de violență și subversiune”.

Totuși amenințările pot lua alte forme decât cele clasice constituite din inamic sau forțe armate opozante. Chiar dacă acestea nu reprezintă întotdeauna amenințări directe la adresa forțelor militare, stabilitatea poate fi amenințată și de probleme de nivel economic, informațional sau social.

“În condițiile comunicațiilor globale și circulației neîngrădite a informației, a monitorizării stricte a acțiunilor militare nu numai de către cercetare și servicii special dar și prin intermediul presei scrise vorbite , video, electronice, planificatorii acțiunilor militare vor fi supuși unor presiuni psihice neobișnuite. Accesul realtiv ușor al opiniei publice la informațiile despre conflict determină extinderea mediului confruntării mult peste limitele teatrului de operații, provocând falii adanci”, astfel domeniul informațional și social reprezintă amenințări puternice la nivelul mediului operațional actual. Deasemenea mediul operațional actual este format din societăți complexe, greu de înscris în anumite modele , pentru care se pot alege cu ușurință cele mai eficiente cai de acțiune, astfel diversitatea socială și economică reprezintă un nou tip de amenințare.

Populația locală

Un element important în analiza mediului operațional il reprezintă populația locală. Importanța este dată de drepturile internaționale umanitare aflate în viguare, dar în special de prezența mare a acestui element in mediul de ducere a acțiunilor militare. Populația locală , reprezintă centrul de greutate al noilor conflicte, în jurul căruia pivotează neîncetat forțele beligerante din zona de conflict. “Apartenența acesteia are un character interschimbabil, oscilând către unul sau celălalt actor , în funcție de interesele pe care aceștia le promovează și de evenimentele care se succed pe timpul interacțiunilor dintre ei”.

“Majoritatea operațiilor au loc în zone populate, iar la nivel tactic forțele au contact zilnic cu populația locală. Desfășurarea operațiilor în aceste condiții reclamă, ca la toate nivelurile, comandanții să ia în considerare efectele acțiunilor militare asupra populației și a infrastructurii. Efectele dorite sau nedorite ale operațiilor militare asupra populației civile sunt elemente cheie de luat în considerare constituindu-se în limitări și în constrângeri pe timpul planificării. Este vital ca pe timpul unei operații militare să fie înțeleasă cultura locală, aceasta având un potențial deosebit în rezultatele și în efectele operaționale”.

Abilitatea de a separa comunitățile locale de insurgenți și atragerea acesteia în folosul propriu, reprezintă un element important în mediul operațional actual dar și un punct central pe care trebuie să se concentreze orice națiune.

Implicarea altor agenții, forțe și organizații

Principalii actori ai acțiunilor militare sunt structurile militare apartinând unor guverne sau altor autorități statale, elementele paramilitare și cele teroriste, care acționează sau nu în folosul statului gazdă. Totuși pe lângă elementele clasice, mediul actual a dus la apariția altor actori la fel de importați.

Operațiile militare implică acțiuni în care forțele militare acționează alături de diverse agenții și organizații, împreună cu acestea, în sprijinul lor sau, fiind sprijinite de acestea. “ Agențiile și organizațiile prezente într-un teatru de operații pot consta în agenții guvernamentale locale, organizații nonguvernamentale sau organizații private. Ele includ forțe de poliție și de securitate ale națiunii gazdă, organizații internaționale și companii private de securitate.”

1.3 TIPURI DE OPERAȚII DESFAȘURATE DE FORȚELE TERESTRE ÎN CONTEXTUL OPERAȚIONAL ACTUAL

Forțele Terestre executa o gama largă de operații, în corespondență cu rolul lor constituțional, cu misiunile ordonate și oportunitățile multiple date de varietatea forțelor și mijloacelor care le alcatuiesc.

În schema de mai jos sunt reprezentate tipurile de operații la care participa Forțele Terestre.

Figura Nr. 1. Operațiile desfășurate de Forțele Terestre

1.3.1 Operații specifice luptei armate

Lupta armată persistă sa fie apogeul confruntării dintre entitățile umane aflate în conflict. Premergator ei, există mai multe etape care, escaladate, duc la o degenerare a situațiiei spre conflict armat. Pâna la un moment dat, aceste etape pot fi ținute sub control și chiar preschimbate prin anumite strategii care constituie metode de punere în practică a unor decizii politice și o serie de expresii ale unei dialectici elaborate a puterilor care se confruntă. În urma luptei armate ramân o multitudine de distrugeri, iar pentru remedierea situației create este necesar un efort intens din partea ambelor parți combatante.

Percepută ca batălie, lupta armată, ca derulare a unor acțiuni armate violente, a reprezentat și înca mai reprezintă vârful de lance al razboiului, punctul lui de maxima intensitate și chiar decisiv. Confruntarea armată constituie cea mai gravă etapa, cea mai costisitoare, cea mai dramatică și cea mai semnificativă consumatoare de resurse umane și materiale din configurația unui razboi

În urmatoarea figură se pot observa cele două componente ale luptei armate.

Figura Nr. 2. Componentele luptei armate

Apararea în contextul operațional actual

În razboiul modern confruntarea parților beligerante evidențiază cele două atitudini fundamentale adoptate în lupta armată modernă apararea și ofensiva. Însa, atitudinea de aparare generează și alte forme și procedee ale acțiunilor militare defensive care se adoptă pe baza unor noi principii și factori determinanți și se aplică în funcție de anumite situații caracterizate prin fluiditate, informații bogate și oportune și decizii de multe ori anticipative.

În contextul luptei armate, apararea, la toate nivelurile de organizare, constituie o forma opțională, dar determinantă a acțiunilor militare, utilizată condiționat în anumite etape ale confruntării și se va organiza într-un cumul de batălii și acțiuni de luptă de proporții diferite, derulate în comun sau independent de către categoriile de forțe armate împreuna cu forțele teritoriale, structurate pe baza unei concepții moderne și conduse după un plan unic.

Din aceasta afirmație reiese numai atitudinea predominant defensivă a forțelor și mijloacelor forțelor armate care iau parte la confruntarea militară nu și modalitatea concreta de îndeplinire a obiectivelor propuse. Ținând cont de apartenența României la alianțe precum NATO și UE putem afirma fară dubii faptul că apararea națională a României s-a transformat într-o apărare colectivă, într-un cadru multinațional aliat.

Potrivit prevederilor doctrinare ale Armatei României, aderarea la structurile de securitate europene și euroatlantice, la operațiile duse de forțele armate pentru apararea naționala, participarea sa fie multinațională, într-un cadru aliat.

Ofensiva în contextul operațional actual

În conflictele militare, dintotdeauna, ofensiva a reprezentat forma decisivă a acțiunilor militare. Dacă unele considerații tactice, operative sau strategice pot impune trecerea la aparare pentru o vreme, învingerea inamicului se realizează, de regulă, prin trecerea, mai devreme sau mai târziu la acțiunile ofensive.

În războiul dus în contextul operațional actual, toate acțiunile militare au un rol important în lupta împotriva agresorului. Însa, operațiile ofensive întrunite ale Forțelor Terestre au cel mai important rol în realizarea scopului fundamental al războiului. Organizarea acestora la nivel operativ și strategic releva esențiala cunoaștere a principiilor, regulilor, normelor luptei armate dupa care se pregătesc și se duc acestea.

Bineînțeles ca operațiile ofensive nu pot fi duse în totalitate de Forțele Terestre, ca o categorie de forțe, ci în colaborare cu forțe aparținând celorlalte categorii de forțe armate.

„Scopul strategic general al războiului de aparare a țarii se realizează, de regula, prin acțiuni militare de tipul ofensivei întrunite executate de forțele terestre împreună cu celelalte categorii de forțe armate. Rolul principal îl vor avea însă marile unitați din forțele terestre. În Razboiul din Golf, spre exemplu, timp de 39 de zile s-au executat asupra Irakului numeroase lovituri din aer și de pe navele de război, dar războiul nu s-a încheiat până când nu au trecut la ofensiva marile unitați din Forțele Terestre, deși acestea au acționat decât 100 de ore.”

1.3.2. Operațiile de stabilitate și sprijin

În evoluția fenomenului militar contemporan, statele democratice au impus folosirea unor noi practici de control al situațiilor de criză și conflict, astfel încât instrumentului militar i-au fost adaugate, pe lângă funcția tradițională de a duce și câștiga războiul, misiunea de a asigura menținerea păcii naționale, regionale și globale și de a descuraja războiul.

„Specialiștii și analiștii militari ai S.U.A. tratează întrunit operațiile pentru pace și operațiile militare altele decât războiul sub denumirea de „operații de stabilitate”.”

În viziunea NATO, operațiile de stabilitate și de sprijin includ o mare varietate de acțiuni și activități ce urmăresc atingerea unor obiective diverse, incluzând prevenirea escaladării crizei spre conflict, instaurarea, reinstaurarea, promovarea păcii, acordarea de sprijin în rezolvarea crizelor interne și internaționale, implicarea forțelor în operații necombative, altele decât războiul.

În desfășurarea operațiilor de stabilitate și de sprijin, conducătorii militari țin seama de principiile caracteristice luptei armate, dar și de anumite principii specifice precum:

definirea clară a obiectivului;

unitatea de efort;

siguranța (securitatea) operațiilor;

restricționarea folosirii forței;

legitimitatea;

perseverența;

adaptabilitatea.

Operațiile militare de stabilitate pot cuprinde componente aparținând atât operațiilor de luptă, dar și ale celor care nu implică lupta, care au loc pe timp de pace, criză, dar și în situații de război.

Acest gen de acțiuni se derulează în situația în care celelalte măsuri adoptate nu au fost capabile să determine remedierea unei situații ori sistarea ostilităților și constituie un mod eficient de a întrebuința forța și amenințarea cu forța. Deși asemanătoare ca modalitate de executare cu cele din timpul războiului, scopul final al operațiilor militare de stabilitate îl reprezintă evitarea confruntarii armate și promovarea păcii.

Scopurile generale ale acestor operații sunt în principiu, urmatoarele:

. prevenirea războiului;

. rezolvarea conflictului;

. promovarea păcii;

. sprijinul autorităților civile în soluționarea crizelor.

Operațiilor de stabilitate

Restabilirea legii și ordinii în zonele de conflict se realizează prin intermediul operațiilor de stabilitate. Uneori, doar prezența forțelor armate într-o zona nu stabilizează situația. În unele situații pot fi necesare operații specifice luptei armate pentru înlaturarea unui inamic opozant al operației de stabilitate.

„Forțele armate pot executa operații de stabilitate înaintea ostilităților, în situații de criză, pe timpul ostilităților și după ostilități. Înaintea ostilităților operațiile de stabilitate sunt concentrate asupra descurajării sau prevenirii conflictului. În situații de criză, ele pot soluționa un conflict potențial sau pot preveni escaladarea. Pe timpul ostilităților, ele pot ajuta la împiedicarea generalizării conflictului și pot acorda asistența și încuraja partenerii. După ostilități, operațiile de stabilitate pot asigura un mediu de securitate care permite autorităților civile să preia controlul.”

Trupele din Forțele Terestre pot lua parte la operații de stabilitate, cu o importanță aparte remarcându-se:

controlul armamentelor;

combaterea terorismului;

sprijinul operațiilor antidrog;

asistență umanitară și civică;

asistență acordată unei națiuni;

evacuarea necombatanților;

impunerea de sancțiuni;

operațiile de pace;

demonstrația de forță.

Operațiile de sprijin

Operațiile de sprijin contribuie la ameliorarea suferințelor și oferă ajutor autorităților civile pentru raspunsul la crize. De cele mai multe ori, forțele militare trec cu succes peste circumstanțele create de dezastrele pricinuite de om sau cele naturale. Finalitatea activităților de sprijin este reprezentată de salvarea de vieți omenești, reducerea suferinței, refacerea infrastructurii esențiale, creșterea calității vieții și, în cele din urmă, de a readuce situația la normal.

În operațiile de sprijin, Forțele Terestre sunt întrebuințate pentru a ajuta autoritățile civile externe sau interne, când acestea se lovesc de situații de criză sau alte situații cărora acestea nu le pot face față prin asigurarea de sprijin, servicii, mijloace sau resurse specializate de bază, dupa caz.

Operațiile de sprijin sunt definite de către Doctrina Forțelor Terestre astfel: „ansamblul activităților, acțiunilor și măsurilor pregătite și desfășurate de către Forțele Terestre, care acoperă gama operațiilor diferite de război, executate de armata mai ales pe plan intern, dar și pe plan extern și în care armata are rolul secund,venind să sprijine agenția/organizația, instituția civilă cu rol principal, în special în caz de urgențe, calamități naturale, dezastre și alte situații”

Scopul operațiilor de sprijin este reprezentat de îndeplinirea, pentru o perioadă determinată de timp, a nevoilor imediate ale unor grupuri, până când situația poate fi manageriată de către autoritățile civile fară sprijinul armatei.

În urmatoarea schema sunt reprezentate operațiile de sprijin la care participă forțele terestre.

Figura Nr. 3. Operații de sprijin.

Forțele Terestre au delimitate activități și misiuni mult mai clare în cazul operațiilor de sprijin intern decât în asistența umanitară externă. Operațiile de asistență umanitară externă sunt executate, de regulă, în medii permisive. În rest, ele asigură în cadrul acestor operații acțiuni ofensive și defensive.

„Operațiile de sprijin intern suplimentează eforturile și resursele instituțiilor și organizațiilor centrale sau locale. Acestea sunt precedate, de regulă, de o decizie a autorității constituționale abilitate cu privire la un dezastru sau o urgență de proporții.”

În operațiile de sprijin intern, Forțele Terestre acționează în conformitate cu prevederile legale în vigoare ce fac referire la starea de necesitate, de urgență sau de asediu, precum și în concordanță cu acordurile încheiate cu organele administrației publice locale sau centrale.

În operațiile de sprijin intern Forțele Terestre execută:

-operații de salvare în caz de calamități naturale și dezastre;

– sprijinul managementului consecințelor accidentelor nucleare,

biologice, chimice, radiologice și a exploziilor de mare putere(NBCRE);

– sprijinul impunerii legii civile;

– asistența comunității.

De regulă, Forțele Terestre execută acțiuni de asistență umanitară externă ca parte componentă a unei forțe întrunite multinaționale, alaturi de reprezentanții puterii civile a României în statele în care se desfășoară operațiile. Sprijinul este acordat conform tratatelor, memorandumurilor de înțelegere, acordurilor, precum și a altor documente specifice pentru acțiunile internaționale.

În cadrul asistenței umanitare externe, unitățile Forțelor Terestre

execută:

– operații de salvare;

– sprijinul managementului consecințelor accidentelor nucleare,

biologice, chimice, radiologice și a exploziilor de mare putere(NBCRE);

-asistența comunității/reconstrucția dupa conflict.

1.3.3 Operațiile intermediare

Operațiile intermediare sunt activități și acțiuni premergătoare, consecutive sau ulterioare operațiilor specifice luptei armate sau celor de stabilitate și de sprijin, prin care unitățile din compunerea forțelor terestre se pregătesc, sau sunt duse în starea în care să poată desfășura operația următoare, sau să înceteze misiunea.

Trupele din Forțele Terestre pot lua parte la operații intermediare, cu o importanță aparte remarcându-se:

-Deplasarea

-Staționare

-Regrupare

-Înlocuire

-Înaintare spre contact

-Lupta de întâlnire

-Joncțiunea forțelor

-Retragerea

Deplasarea în câmpul de luptă este executată pe timp de pace, în situații de criză, la război și în etapa postconflict în vederea „dislocării dintr-un raion în altul, intervenției pe anumite aliniamente, desfășurării forțelor cu scopul realizării dispozitivelor stabilite, introducerii în operație, realizării unor manevre rapide, constituirii unor noi grupări de forțe sau scoaterii lor de sub loviturile inamicului, întăririi apărarii sau trecerii la apărare pe un nou aliniament, schimbării raioanelor de dispunere, constituirii rezervelor, refacerii capacității operaționale”

„Prin staționare se înțelege: situația în care se pot afla trupele înainte sau dupa încheierea unei acțiuni de luptă, precum și pe timpul marșurilor lungi, când sunt necesare opriri de o durata mai întinsă, pentru odihna trupelor.” Scopul staționării este asigurarea condițiilor necesare trupelor pentru pregatirea executarii unei noi misiuni, refacerii puterii de lupta, reluarea sau executarea marșului.

Înaintarea spre contact sau „deplasarea pentru luarea contactului cu inamicul este executată în vederea desfășurării operației și este încheiată în momentul când forțele principale sunt dispuse în teren în conformitate cu planul comandantului. De cele mai multe ori aceasta semnifică desfășurarea forțelor pentru realizarea dispozitivului operativ sau de luptă care poate fi o etapa a operației de ansamblu a gruparii de forțe.”

Lupta de întâlnire este caracterizată de faptul ca se desfășoară într-un spațiu limitat, fară a deține informații destule în legatură cu inamicul și acestui fapt se datorează caracterul ei neprevazut, de surprindere pentru ambii adversari sau cel puțin pentru unul din aceștia, ceea ce conduce la desfășurarea spontană a acțiunilor de luptă, degenerând, ulterior, în lupta de durată.

„Acțiunile în retragere sau, pur și simplu, retragerea reprezintă o acțiune militară desfașurată de trupe în anumite circumstanțe nefavorabile, având ca scop principal sustragerea forței de sub loviturile puternice ale inamicului și punerea lor într-o poziție mai bună. ”

„Joncțiunea constă în stabilirea contactului dintre două sau mai multe unități sau formațiuni proprii, care pot avea misiuni similare (spre exemplu: atacul și cucerirea unor obiective situate în apropiere; acțiunile ofensive a două grupări de forțe care materializează manevra de învăluire sau de întoarcere dublă) sau misiuni diferite (o misiune ar putea fi apărarea unui obiectiv în încercuire, fie de o forță încercuită, fie de o forță de desant aerian sau aeromobilă;).”

Înlocuirea reprezintă retragerea din luptă a unor forțe proprii și deplasarea acestora în ascuns, spre înapoi, sau de-a lungul frontului și angajarea în locul acestora a altor forțe aduse din adâncime sau din alta parte.

Regruparea reprezintă acțiunea de deplasare a trupelor proprii dintr-un raion în altul, sau de pe o direcție pe alta, pentru realizarea unui dispozitiv necesar, la un moment dat, în vederea trecerii la o altă formă de luptă, mutării efortului în timpul luptei în scopul reabilitării, întaririi grupării de forțe existente, întaririi efortului pe alte direcții, deplasarea mijloacelor și forțelor în vederea scoaterii lor de sub focul inamicului. Prin regrupare se realizează schimbarea dispozitivelor de luptă anterioare în alte raioane și derularea acțiunilor de luptă pe direcții, altele decât cele de dinainte.

1.3.4. Operațiile multinaționale

“Operațiile întrunite multinaionale sunt acele acțiuni militare la care participă două sau mai multe state, cu forțe militare de mărimi diferite, aparținând mai multor categorii de forțe ale armatei, aflate sub control politic și comandă unică și pentru care a fost stabilit un obiectiv unic”.

“Referitor la conceptul de Operații Militare Întrunite Multinaționale (Multinational Combined Joint Operations), în cadrul Alianței Atlanticului de Nord, acestea sunt operații militare la care participă forțe reprezentând două sau mai multe țări și cel puțin două categorii de forțe ale armatei. Operațile Aliate Întrunite (Allied Joint Operations) reprezintă tipul de operații militare la care participă forțe aparținând numai țărilor membre ale NATO”.

“În războiul de apărare a țării, pentru situația în care acțiunile militare se vor desfășura împreună cu forțe aliate, în cadrul unor operații întrunite multinaționale, eficiența cooperării marilor unități (unităților) ale Armatei Române cu acestea este dependentăde o serie de factori, dintre care cei mai importanți îi considerăm a fi:

– scopurile urmărite de fiecare membru al alianței (coaliției);

– doctrina de luptă;

– nivelul de instruire;

– interoperabilitatea tehnicii,a mijloacelor de lovire și a altor echipamente;

– deosebirile culturale;

– limbajul;

– încrederea reciprocă;

– lucrul în echipă. “

Această caracteristică a operațiilor militare , și anume multinaționalitate se aplică pentru tot spectrul de operații întreprinse de forțele armate, idiferent că este vorba de lupta armată, stabilitate și sprijin sau cele intermediare.

Misiunea principală specifică luptei armate ce îi revine Armatei Române, și mai exact Forțelor Terestre, este „participarea la lupta armată pentru apararea țării sau a spațiului integrat al Alianței și promovarea intereselor României și ale aliaților privind pacea și stabilitatea regională”

În situațiile specifice operațiilor multinaționale, Forțele Terestre execută întreaga gamă de operații specifice luptei armate, în diferite situații: independent, întrunit sau multinațional, pe teritoriul național sau în afara acestuia, în orice condiții geografice, climaterice, temporale, de anotimp și starea vremii, ziua și noaptea. Pentru o reacție rapidă la fenomenele care atentează la integritatea teritorială a țării sau a spațiului integrat al Alianței, structurile stabilite în vederea constituirii, în mod oportun , a grupărilor de forțe, menite să raspundă situațiilor de război, trebuiesc generate, regenerate și proiectate spre a acționa corespunzator la un moment dat.

În succesul operațiilor multinaționale joacă un rol deosebit de important dotarea corespunzatoare a forțelor. Aceasta nu este una standard, ci diferă de la misiune la misiune, în funcție de necesitățile care se preconizează să apară.

Apartenența Romaniei la organizații precum NATO și UE a creat premisele că, operațiile la care participă forțele armate în vederea apararii naționale, să se deruleze cu participare multinațională, într-un cadru aliat. Articolul 5 din Tratatul Alinței Nord-Atlantice spune: „Părțile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva tuturor si, în consecință, sunt de acord că, dacă are loc asemenea atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului la auto-aparare individuală sau colectivă recunoscut prin articolul 51 din Carta Națiunilor Unite, va sprijini Partea sau Părțile atacate prin efectuarea imediată, individual sau de comun acord cu celelalte Părți, a oricarei acțiuni pe care o consideră necesară, inclusiv folosirea forței armate, pentru restabilirea și menținerea securității zonei Nord-Atlantice.”

Prin urmare, fiind membru al Alianței Nord-Atlantice și în conformitate cu obiectivele politice și angajamentele internaționale ale României, Armata României se obligă să participe la operații multinaționale, derulate pe teritoriul național sau în afara acestuia.

CAPITOLUL 2

Procesul de instruire în contextul multinațional actual

2.1. Instruirea forțelor armate, delimitări conceptuale

Orice armată are un anumit set de misiuni specifice, strict planificate și de o importanță deosebită, printre care apărarea țării și promovarea intereselor sale naționale, iar pentru a îndeplini aceste obiective este necesară , parcurgerea unui program adecvat și riguros de pregătire.

Prin instruire se înțelege “ procesul de predare a cunoștințelor și deprinderilor”, “acțiunea de a se instruii și rezultatul ei” și pentrul domeniul militar “pregătirea militarilor pentru însușirea teoriei și practicii militare”.

Instruirea forțelor reprezintă o activitate de bază a procesului de realizare a capacității operaționale a oricărei armate, sau procesul prin care se formează capacitatea operațională a unei armate din transformarea resurselor umane, financiare și materiale, fiind considerat un element central în constituirea și menținerea unei forțe armate apte să îndeplinească misiunile ce i se atribuie. Este o componentă importantă a pregătirii forțelor, prin modernizarea organizmului militar.

Scopul instruirii Armatei României, constă în realizarea, consolidarea și menținerea capabilităților operaționale ridicate a forțelor, pe niveluri ale instruirii și capabilități de intervenție în raport cu misiunile încredințate acestora, în context național sau internațional.

Instruirea forțelor armate, se planifică la toate nivelurile ierarhice, diferențiat pe componente ale instruirii, în funcție de locul și rolul pe care le au structurile constiruite și cel mai important, al misiunii ordonate.

2.1.1 Componentele procesului de instruirii

Instruirea militară este un proces amplu, în care sunt angrenate instituții și resurse umane, materiale și financiare, fiind susținut de un sistem de reglementare foarte bine definit . În procesul de instruire se utilizează un anumit set de metode și proceduri în vederea realizării capacității operaționale necesare personalului și structuriilor armatei pentru a îndeplinii misiunile specifice cu echipamentele din dotare.

Forța oricărei armate nu este înnăscută sau cumpărată. Aceasta se dobândește, se dezvoltă și se menține, prin instruirea adecvată a personalului ce o compune.

Pilonii principali pe care se sprijină și se asamblează întreaga arhitectură a instruirii sunt cele patru componente de bază ale aceste activități:

Figura Nr. 4

Învățământul militar

Este o componentă fundamentală a instruirii, responsabilă de formarea profesională inițială, dar și de dezvoltarea profesională continuă. Cu toate că sunt prezente două direcții de instruire, teoretică și practic-aplicativ, ponderea este deținută de aspectele de ordin teoretic.

Obiectivul general al învățământului militar, constă în asigurarea cunoștințelor teoretice și inițierea în practica profesională personalului militar.

Ca și obiective specifice remarcăm:

Asigurarea cunoașterii domeniului militar și a specilităților în vederea încadrării ulterioare

Dezvoltarea capacității de gândire, intensificare cunoașterii, acumulării cunoștințelor și dezvoltarea deprinderilor practice

La nivelulu structurii învățământului militar, remarcăm diferite niveluri educaționale cu programele de studii aferente: liceal, postlicel, universitar, postuniversitar, precum și cursuri de formare continuă, profesională, de carieră și de perfecționare.

Învățământul militar este “o parte integrantă a sistemului național de învățământ”, dar și o component a Armatei României, de aceea tot ce ține de organizare sau curriculă se va supune atât cadrului legislatic al învățământului civil cât și celui militar.

Având în vedere acest context și această dublă subordonare, activitatea tinde sa fie îngrunată și deosebit de complex , dacă luăm în calcul și transformarea Armatei și a instrucției acesteia și seria de mutații și transformări ce au apărut odată cu apartenența la NATO, și în special cu realizarea compatibilităților între forțele armate ale statelor aliate și ale sistemelor de învățământ militar .

Instrucția

Este activitatea care se desfășoară după cele intreprinse în învâțâmântul militar, iar caracteristica sa de bază , este practic- aplicativă, fiind necesare cunoștintele teoretice și deprinderile individuale, acumulate sau dobândite în procesul de învățământ.

Prin instrucție se realizează și se menține capacitatea operațională a forțelor, astfel încât acestea să fie în măsură să îndeplinească misiunile încredințate atât pe teritoriu național cât și în afara acestuia, la nivel propriu , aliat sau multinațional. Deasemenea prin aceasta se cultivă spiritul de luptă și virtuțiile militare, se dezvoltă abilitățile de lider și se realizează coeziunea structurilor.

Instrucția în Armata României se bazeză pe o serie de principii bine definite astfel:

Executarea acesteia în condiții cat mai apropiate de cele reale

Utilizarea corectă a prevederilor doctrinare ale Armatei României

Orientarea acesteia în vederea îndeplinirii misiunilor specifice

Răspunderea comandantului pentru menținerea nivelului de instruire adecvat

Ca și obiective putem remarca.

Formarea și dezvoltarea profesională a luptătorului

Pregătirea psiho-morală, cultivarea spritului de luptător și realizarea coeziunii

Realizarea și menținerea capacității operaționale

Procesul de instrucție pentru luptă a militarilor are caracteristici care-l diferențiază de orice alt tip de proces instructive-educativ și asta pentru că derivă din conceptual “ instruiește-te așa cum vei lupta.”

Instruirea militarilor are un caracter preponderant practic, deoarece militarul trebuie format in primul rand ca un bun executants, ca un luptător, iar pentru asta militarul trebuie să execute o multitudine de ședințe practice, cele teoretice fiind necesare doar pentru pregătirea celor dinainte.

Exercițiile

Reprezintă forma superioară și integratoare de instruire colectivă a structurilor forțelor armate, care contribuie la creșterea coeziunii acestora și dezvoltare și menținerea deprinderilor militarilor.

Prin exerciții se realizează antrenarea structurilor forțelor armate, în vederea executării de sarcini ce reies din cerințele esențiale pentru îndeplinire misiunilor și perfecționarea în comun a capabilităților operaționale. Deasemenea prin acestea se asigură suportul operațional necear evaluării nivelului de instruire ale forțelor armate, în concordanță cu misiunile acestora.

Obiectivele generale ale exercițiilor:

Creșterea și consolidarea/menținerea capacității operaționale a forțelor în concordanță cu misiunile primate

Identificarea aspectelor care pot și standardizate și folosite ulterior pe timpul instrucției

Îndeplinirea de obiective comune de instruire cu ale forțe aliate, sau a altor structuri naționale

Îmbunătățirea capacităților de cooperare între civili și militari

Culegerea, elaborarea și valorificare lecțiilor învățate pentru folosirea lor în procesul de instrucție și inbunătățirea acestuia

Forțele armate execută de-a lungul unui an numeroase exerciții militare , ca formă de instruire colectivă , exerciții cu caracter național dar și internațional. Odată cu aderarea la NATO, Armata Română a desfășurat un numar impresinonat de exerciții , număr în creștere de la an la an , ca urmare a nevoii de creștere a nivelului de interoperabilitate între structurile diferitelor armate din cadrul alinaței.

Instruirea prin practicare

Este componentă care încheie ciclul instrurii. Aceasta presupune acumultare de experiență profesională prin exersarea atribuțiilor, sarcinilor sau misiunilor și este susținută de acumulările de cunoștințe și dezvoltările deprinderilor realizate pe timpul celorlalte faze ale instruii.

Caracteristice acestei faze îi sunt și aspectele presupuse de lărgirea orizontului cunoașterii și dezvoltarea spre perfecționare a deprinderilor personalului , ceea ce reprezintă, în fapt, transformări calitative ale instruirii.

Toate realizările și nerealizările din celelalte faze sunt puse în evidență în cadrul acesteia, fiind faza în care tot procesul de instruire poate fi analizt, și pe baza acesteia să se obțină feedback-ul necesar în stabilirea măsurilor corective pentru următorul ciclu de instruire.

Instruirea prin practicare și “practicarea atribuțiilor funcției are rolul de a continua instruirea personalului reprezentând modalitatea de bază pentru îndeplinirea misiunilor și a sarcinilor specifice. Prin practicarea atribuțiilor funcției se acumulează experiențe, se însușesc învățăminte și se formează deprinderi verificate practic. Experiența combativă și cea dobândită pe funcția pe care un militar este încadrat este expresia a ceea ce s-a învățat practicând”.

2.1.2 Principiile instruirii

Prin principiu înțelegem totalitatea legilor și a noțiunilor de bază ale unei discipiline sau domeniu, iar pentru instruirea forțelor armate, din cele mai vechi timpuri au existat principii bine gândite și puse la punct.

Ca elemente conceptuale, principiile instruirii forțelor sunt definite ca un set de reguli fundamentale ce guvernează acest domeniu. Conform noilor orientări și concepte privind activitatea de instruire în Armata României se aplică următoarele principii de bază:

Caracterul unitar

Continuitatea

Adaptabilitatea

Anticipația

Concordanța

Eficiența

Standardizarea

Descentralizarea

Caracterul întrunit și integrat

Caracterul unitar al instruirii face referință la cadrul legislative, ce guvernează acest proces, prin referințele și reglementările specific aplicabile întregului proces de instruire și a componentelor lui. Prevederile actelor normative, sunt implementate prin reglementări specifice la toate nivelurile ce se transmit tuturor structurilor implicate.

Continuitatea instruirii se evidențiază prin două aspect, dimensiunea temporal și conținutul tematic. Astfel dimensiunea temporală este dată de etapizarea procesului de instrucție , proces ce este impărțit pe an, etapă de instrucție sau în unitățile de învățământ an universitar, școlar, trimestru sau semestru. Totodată acest principiu este present și în conținutul tematic, aplicându-se regula de la simplu la complex, în temele și ședințele desfășurate.

Adaptabilitatea reprezintă capacitatea procesului de instruire de a se actualize permanent în raport cu schimbările ce au loc la nivelul mediului operațional actual, respective la nivelul situației de securitate. Astfel calitatea profesională a personalului este un punct cheie în derularea acestui principiu.

Anticipația este un proces ce se poate observa la nivelurile superioare ale Armatei României,nivelurile strategice și de comandă . Deasemenea este în strânsă legătură cu principiul adaptabilității.

Concordanța se valorizează alături de anticipație prin scopurile urmărite eșalonate de la nivelul strategic la nivelul tactic. Sistemul de învățământ militar contribuie semnificativ la evidențierea acestui pricipiu, deoarce scopul primar al acestui proces , este ca la finalul perioadei de instruire , militarii să fie pregătiți pentru ocuparea posturilor , conform cerințelor acestuia.

Eficiența este unul din principiile cel mai des invocate atunci când se discută despre procesul de instruire. Astfel putem vorbii despre un sistem că este eficient , dacă la finalul procesului , produsul este în concordanță cu așteptările. Eficiența în instruire, este dată de cerințele de la nivel național și de la nivelul alianțelor din care face parte Armata Română, și are ca sistem de referință, capacitatea militarilor, de a deserve interesul armatei în concordanță cu sistemele și echipamentele avute în dotare.

Standardizarea, reprezită principiul prin care se urmărește asigurarea și crearea condițiilor atât de necesare interoperabilității atat la nivel național cât și internațional. În domeniu instruirii standardizarea susținere realizarea interoperabilității structurilor de forțe constituite. Adoptarea unor standard militare NATO reprezintă un punct important în acest proces, contribuind în mod real și semnificativ la siguranța realizării obiectivelor.

Descentralizarea presupune ca fiecare structură militară să desfășoare o instruire proprie, potrivită planificărilor aprobate de eșaloanele superioare. Astfel comandanții pot modifica ritumul instruirii și conținutului acesteia, în funcție de problemele constatate, cu condiția să obțină finalitățile stabilite inițial.

Caracterul întrunit și integrat al instruirii evidențiază două aspect extreme de importante în economia operațiilor și războiului. După acumularea experienței datorată participării forțelor armatei la acțiunile militare , în teatrele de operații externe, la nivelul capabilităților militare a apărut problema desfășurării acțiunilor intrunite, astfel antrenarea tuturor militarilor și structurilor în exersarea acțiunilor de tip întrunit a devenit o prioritate, atât pentru armata României cât și pentru celelalte armate.

Caracterul integrat al acțiunilor structurilor de forțe este o necessitate a instruirii în contextual îndeplinirii misiunilor specific la nivel interinstituțional. Exersarea rolului fiecărei component potrivit responsabilităților stabilite prin lege preprezintă o preocupare important a sistemului politico-militar.

2.2 Implicații la nivelul cerințelor esențiale ale procesului de instruire .

„Când perfecționarea continuă, multifuncțională și structurală a diferitelor eșaloane este o realitate, când suplețea, manevrabilitatea, ritmul înalt de acțiune, adaptabilitatea și capacitatea de a acționa întrunit sunt cerințe actuale ale celor mai multe structuri ale armatelor moderne, când transformarea NATO pentru a face față noilor provocări ale secolului XXI este o realitate, considerăm că rolul instruirii forțelor este fundamental în optimizarea raportului dintre domeniile informațional, structural și acțional ale războiului modern”.

Transformările care au loc în Armata României sunt transformări de natură calitativă și nu cantitativă. “Finalitatea transformării o vor reprezenta forțe instruite bazate pe rețea și distribuite adecvat, capabile să fie performante în luarea deciziei și obținerea efectelor dorite în cadrul spațiului luptei”.

Luând în considerare factorii care stau la baza succesului și eficienței cooperării armatei României cu celelalte armate ale alianței, se remarcă o necesitate în standardizarea instruirii forțelor și respectarea cerințelor de instruire stabilite la nivel multinațional.

Factorii cooperării:

– scopurile urmărite de fiecare membru al alianței (coaliției);

– doctrina de luptă;

– nivelul de instruire;

– interoperabilitatea tehnicii,a mijloacelor de lovire și a altor echipamente;

– deosebirile culturale;

– limbajul;

– încrederea reciprocă;

– lucrul în echipă.

În această idee, instruirea trebuie axată pe creerea unui cadru unitar, la nivelul doctrinelor, nivelurilor de instruire, tehnicilor și procedurilor folosite de toate armatele participante la o operație de coaliție.

2.2.1. Standardizarea instruirii.

Standardele militare reprezintă elementul de bază al standardizării militare. Prin definiție standardul militar reprezintă “un act normativ specific în care sunt consemnate nivelurile succesive, parțiale sau finale cu care trebuie finalizată o activitate sau acțiune și cuantificat nivelul de performanță stabilit pentru o anumită structură, perioadă de pregătire, misiune, acțiune, activitate, funcție și post de lucru”.

“Standardul este definit ca fiind o normă sau un ansamblu de norme care reglementează caracteristicile unui produs. El poate reprezenta și documentul în care sunt consemnate aceste norme. Standardele aplicabile domeniului militar sunt denumite standarde militare. În accepțiunea NATO standardele militare pot fi”:

standarde administrative;

standarde tehnice;

standarde operaționale.

Astfel în categoria standardelor operaționale sunt incluse și standardele de instrucție. Așa cum reiese din analizele unor conflicte militare contemporane, complexitatea mediului operațional actual a adus in discuție conceptul de interoperabilitate și de creștere a acesteia.

“Una din condițiile esențiale ale integrării reale a Armatei noastre în NATO este instruirea, deoarece ea constituie fundamentul pe care se construiește interoperabilitatea – condiția obligatorie pentru desfășurarea oricărei acțiuni (activități) în cadrul Alianței. Doctrina instruirii Forțelor Armate reprezintă un exemplu de materializare a angajamentului luat de a angajamentului luat de România, în domeniul armonizării conceptuale cu NATO. Pentru a realiza acest document, s-au consultat documentele similare din majoritatea statelor membre ale Alianței Nord – Atlantice. De asemenea, s-a utilizat experiența acumulată de militarii români, participanți la exerciții și operații comune cu cele ale Alianței”.

2.2.2. Necesitatea standardizării instruirii.

Standardul este un document stabilit prin consens și aprobat de către autoritatea recunoscută în cadrul Ministerului Apărării Naționale, care prevede reguli, prescripții caracteristic metode și proceduri referitoare la activități sau rezultatele acestora. El mai reprezintă nivelul minim de profesionalism acceptat și necesar executării unei sarcini de instruire. Acesta cuprinde acuratețea, durata, fazele calitatea, restricțiile etc. ce ne arată cât de bine trebuie îndeplinită o sarcină de instruire.

Astfel, considerăm necesară implementarea standardelor militare în procesul de instruire, întrucât astfel se permite utilizarea procedurilor comune și metodelor operaționale uniforme pentru a crea o perspectivă unică la nivelul Armatei Române. Acest mod de abordare se reflectă apoi în doctrinele de instruire, în tehnicile, tacticile și procedurile forțelor armate. În condițiile apartenenței României la Alianța Nord – Atlantică, standardele militare constituie un element important pentru realizarea interoperabilității.

O realitate a pregătirii de perspectivă a militarilor indiferent de armă și specialitateo reprezintă necesitatea instruirii în aceea manieră care să asigure “evoluția de la simplu la complex, de la eșaloane mici spre eșaloanele superioare, în funcție de nivelul de pregătire realizat, de performanțele și posibilitățile fizice și intelectuale atinse de fiecare”.

Elaborarea și stabilirea unor standarde unice, specifice individului, sau subunităților, care ulterior să fie uniformizate concomitent cu descentralizarea procesului de planificare și organizare a instrucției, reprezintă o etapă importantă a standardizarii și necesară.

Angajarea, în ultima perioadă de timp, a forțelor NATO în acțiuni militare în diferite teatre de operații a scos în evidență faptul că nivelul de interoperabilitate al forțelor Alianței nu este la nivelul necesar astfel se consideră că una din cauzele principale care au generat această situație a fost tocmai lipsa standardizării, fiind un element care sporește necesitatea standardizării instruirii.

2.2.3 Documentele care stau la baza standardizării instrucției – LCEM și LCIE

Integrarea României în NATO a impus, din punct de vedere militar și în special din punct de vedere al capabilităților acestui sistem, schimbarea din timp a vechiului sistem de instruire, bazat pe repetarea ciclică a temelor și exercițiilor cuprinse în programele de pregătire pentru luptă, cu un sistem care să fie bazat pe misiunea specifică stabilită, astfel aceasta schimbare va contribui la o folosire mai rațională a resurselor avute la dispoziție, ridicându-se astfel gradual nivelul de instruire.

La nivelul Statului Major General, s-au elaborat o serie de documente și proceduri, care să standardizeze procesul de instruire și să vină în ajutorul comandanților de la toate nivelurile. Astfel dintre acestea reamintim:

– Doctrina instruirii Forțelor Armate;

– Conceptul „Lecții Învățate" și aplicarea sa în procesul de instruire;

– Lista cu Cerințele Esențiale ale Misiunilor – LCEM.

Astfel instrucția și exercițiile se planifică având la bază obiectivele specifice ale structurilor, Lista cu cerintele esentiale ale misiunilor (LCEM) și lista cu cerințele instrucției si exercițiilor (LCIE)

Este lesne de înțeles și recunoscut faptul că este imposibil ca structurile luptătoare să realizeze și să mențină un nivel ridicat al instruirii în concordanță cu toate cerințele. Un accent deosebit se va pune pe evaluarea nivelului de instruire a comandamentelor și trupelor, acesta constituind elementul principal care reflectă capacitatea unei structuri militare de a-și îndeplini sau nu misiunea încredințată. Prin adoptarea noului sistem de instruire, acesta se desfășură în scopul realizării capacității operaționale a unităților în concordanță cu Listele cu Cerințele Esențiale ale Misiunii – LCEM (METL), conform standardelor de instrucție.

Prin urmare comandanții și statele lor majore vor trebui să identifice, în mod selectiv, acele cerințe care sunt esențiale pentru îndeplinirea misiunilor pentru război, cerințe care sunt grupate în LCEM.

Putem defini LCEM ca fiind “ansamblu cerințelor identificate de către comandantul structurii militare, în urma unei analize judicioase a planurilor de operații și a documentelor de planificare, în vederea îndeplinirii cu succes a misiunii”. Ea cuprinde activitățile și acțiunile de bază pe care o structură militară trebuie să le execute pentru îndeplinirea misiunii de luptă stabilite.

Considerăm că acest documnet nu urmărește doar însușirea unor informații și cunoștințe teoretice (noțiuni de balistică interioară și exterioară, cunoașterea uneltelor de geniu, anumite caracteristici constructive și de funcționare a armamentului și tehnicii din dotare), ci și formarea deprinderilor necesare utilizării oportune și eficiente a armamentului și tehnicii, precum și asigurarea protecției individuale și colective.

Elaborarea Listei cu Cerințe Esențiale ale Misiunii ține cont de anumite principii, astfel:

se elaborează de către comandantul/ șeful eșalonului respectiv și se aprobă de comandantul/ șeful eșalonului superior;

se aplică întregii structuri;

fiecare Listă cu Cerințe Esențiale ale Misiunii sprijină și o completează pe cea a eșalonului superior;

atât evaluatorul cât și structura evaluată utilizează aceleași elemente și folosește aceleași instrumente de măsură;

evaluatorul are aceleași coordonate pentru evaluare ca și unitatea/ structura care este evaluată;

sistemul de operare al câmpului de luptă se folosește, în mod sistematic, pentru a asigura ca toate elementele capacității combative ale strucurii/ eșalonului să fie direcționate pentru îndeplinirea misiunii. Elementele sistemului de operare al câmpului de luptă sunt funcții majore ale acțiunilor de luptă: comanda și controlul, informațiile, manevra, mobilitatea/ supraviețuirea unității, sprijinul de foc, sprijinul de luptă, apărarea aeriană, sprijinul logistic.

Este necesară respectarea principiilor întrucât pe baza LCEM, se stabilesc și se programează, în timp și spațiu, activitățile ce trebuie executate în domeniul instrucției colective de către fiecare structură militară pentru a deveni aptă să își îndeplinească misiunile.

Cerințele instruirii reprezintă diferența rezultată prin comparare, în aceleași condiții a nivelului real de cunostințe, deprinderi si aptitudini cu cel din standardul precizat în obiectivul de instruire respectiv.

Astfel LCIE, sau Lista cu cerințele instruirii și exercițiilor reprezită documentul elaborat în concordanță cu LCEM , care vine în ajutorul comandanților atunci când planifică, organizează sau conduc procesul de instruire. Înglobează standarde valabile la nivelul unității respective, în funcție de misiunile sau activitățile specifice pe care le are și este în permanență revizuit și completat.

În sensul revizuirii acestor cerințe, comandanții au un rol esențial , în special pe timpul desfășurării de actiuni în teatrele de operații sau la întoarcerea din acestea. Dupa două luni de la ajungere în teatru sau după o lună de la intoarcere din acesta, comandanții unităților eleborează un raport pentru validarea instrucție.

-Formularea LCIE (Lista cu cerințele instruirii și exercițiilor)

-Planificarea și organizarea instrucției în concordanță cu misiunea avută

-Suficiența timpului avut la dispoziție pentru instrucție

– Suficiența bazei materiale

– Suficiența ASIE ( Activități standard de instruire și evaluare)

-Utilizarea și colectarea lecțiilor învățate

-Realismul scenariilor pentru antrenare

La elaborarea listei, suntem de părere că nivelul de instruire la care se situează eșalonul respectiv rezultat, în principal, din evaluările anterioare, are o pondere deosebită peste care un comandant nu ar trebui să treacă cu vederea. Totodată considerăm necesar ca și comandanții eșaloanelor inferioare să participe la procesul de elaborare rezultând astfel o mai bună înțelegere a cerințelor de luptă, și astfel, LCEM fiind cunoscută, sprijinită și “acceptată” de întregul personal. Datele utilizate pe timpul elaborării LCEM eșalonului superior pot fi folosite de către comandanții eșaloanelor subordonate pentru elaborarea propriilor liste, asigurându-se astfel continuitatea și unitatea conceptuală.

2.2.4. Programele de instrucție pentru misiuni , progamele de instrucție individuală și activitățile standard de instruire și evaluare

Conform documentelor de constituire, fiecare structură militară are ca rol îndeplinirea unui set de misiuni derivate din misiunile generale ale forțelor militare. În acest sens, putem vorbi de misiunile specifice fiecărei structurii militare. Pentru îndeplinirea unei misiuni, structura militară trebuie să „rezolve” o serie de cerințe specifice acelei misiuni. Acestea sunt cerințe colective, de comandă și individuale și pot fi asimilate unor secvențe ale misiunii.

Sistemul operațional al acțiunilor militare are, conform celor mai mulți teoreticieni militari, șase funcții de bază:

-informațiile;

-manevra forțelor;

-întrebuințarea focului;

-sprijinul logistic;

-protecția forțelor și comanda și controlul.

În general, o cerință a misiunii se regăsește sub diverse aspecte în fiecare din aceste funcții. Din punct de vedere al instrucției, fiecărei cerințe a misiunii îi corespunde o activitate de instrucție, în sensul că pentru a fi aptă să îndeplinească cerința, o structură militară trebuie mai întâi să se instruiască în acest sens. Această activitate se numește Activitate-Standard de Instrucție și Evaluare (ASIE) și arată în ce constă instrucția ce trebuie executată în vederea asigurării deprinderilor colective necesare îndeplinirii acelei cerințe. Practic, o ASIE nu se deosebește prea mult de ceea ce numim planul desfășurării unei ședințe de instrucție.

„Documentul care înglobează misiunile specifice unei structuri militare, cerințele misiunilor respective, activitățile-standard de instrucție și evaluare ce corespund în planul instrucției cerințelor misiunilor, precum și alte informații importante pentru instrucția structurii miliare”, toate organizate într-un sistem logic, astfel încât comandantul să poată determina cu suficientă precizie și ușurință ce instrucție trebuie să facă structura sa pentru a putea să îndeplinească misiunea primită, se numește Programul de instrucție pentru misiuni.

Aceste documente sunt cele mai importante produse ale activității de standardizare a instrucției, întrucât ele se elaborează prin adaptarea standardelor-sursă la condițiile specifice forțelor noastre. Pentru instrucția individului acestea se elaborează separat pe arme și categorii de personal luptător (soldați, gradați, subofițeri și ofițeri), iar pentru instrucția colectivă, pe arme și, în cadrul acestora, separat, pe eșaloane (grupă/ echipă/ echipaj, pluton, companie, batalion și comandamente de mare unitate).

PIM sunt instrumente foarte eficiente puse la dispoziția comandanților structurilor militare, a statelor lor majore și a comandanților subordonați pentru planificarea, desfășurarea și evaluarea instrucției. Ele contribuie la creșterea responsabilității privind modul în care se planifică și execută instrucția, asigură o folosire judicioasă a resurselor și creează posibilitatea determinării cu precizie și suficientă obiectivitate a nivelului atins prin instruire.

Aceste programe au la bază principiile instrucției, cuprinse în “Doctrina instruirii Forțelor Armate” și răspunde cerințelor esențiale ale standardizării instrucției:

prezintă activitățile-standard de instrucție și evaluare ce corespund cerințelor colective ale misiunilor fiecărui tip de structură militară, stabilind prin aceasta ce instrucție trebuie să facă acea structură;

sugerează cum să se facă instrucția pentru a se atinge nivelul de performanță necesar îndeplinirii misiunilor.

Inițierea procesului de elaborare a PIM se poate face prin ordin al șefului Statului Major General, respectiv al șefilor statelor majore ale categoriilor de forțe ale armatei și comandamentelor de armă, conform programelor și planurilor stabilite la fiecare nivel sau în urma solicitării acestui lucru, ierarhic, de către eșaloanele inferioare.

PIM se elaborează de către grupurile de lucru constituite de Statul Major General, statele majore ale categoriilor de forțe ale armatei și comandamentele de armă. Acestea funcționează, de regulă, în cadrul Universității Naționale de Apărare, pentru nivelul întrunit, la nivelul structurilor de instrucție și doctrină, pentru nivelul interarme și în școlile de aplicație, pentru nivelul armelor.

Nevoile privind elaborarea PIM- urilor stau, alături de celelalte standarde de instrucție, la baza elaborării/ revizuirii Programelor de Standardizare a Instrucției, care sunt documente manageriale pentru realizarea acestui aspect al reformei în domeniul instrucției. Aceste programe sunt elaborate de către Direcția Doctrină și Instrucție, pentru nivelul întrunit, respectiv de structurile de instrucție și doctrină de la nivelul categoriilor de forțe ale armatei, pentru nivelurile interarme și al armelor. Ele asigură permanent informațiile privind situația în domeniu, elementele de organizare, conducere și monitorizare a activității, precum și folosirea eficientă a resurselor.

PII-ul sau programul de instruție individuală conține activitățile de instrucție pe care trebuie să le execute orice militar pentru realizarea capacității operaționale neceare îndeplinirii misiunilor .

Instructia individuală este activitate prin care se formează și se dezvoltă capacitatea militarilor de a fi luptători cu cunoștințele și deprinderile pentru îndeplinirea misiunilor.

Acesta se elaborează în funcție de:

misiunile și obiectivele instrucției individuale

ordinele primite de la eșalon

resursele avute la dispoziție

Reprezintă un produs de standardizare a instrucției individuale, constituind un instrument de lucru care permite concentrarea resurselor în funcție de priorități și planificarea într-o manieră integratoare.

CAPITOLUL 3

Studiu de caz privind eficiența programului de instrucție pentru misiune (PIM) în atingerea cerințelor instruirii în context multinațional actual

3.1. Obiectivele studiului

Această cercetare științifică urmărește identificarea corelației instrucție-cerințe de instruire, și anume modalitatea în care Programul de instrucție pentru misiune, ajută comandantul/instructorul în procesul de instruire al militarilor pentru atingerea cerințelor generale și specifice de instruire.

Instrucția actuală, la nivelul unităților, se bazează pe utilizarea documentelor de standardizare și anume PII, PIM și ASIE, astfel considerăm necesară, studierea modului în care aceste documente și în special Programul de Instrucție pentru Misiune iși atinge obiectivele și anume creerea unui nivel de instruire uniform și în concordanță cu cerințele mediului actual de ducere al luptei.

Obiectivul 1: Identificarea nivelului de familiarizare al comandanților de plutone cu programul de instruire pentru misiune (PIM) și cerințele instrucției;

Obiectivul 2: Verificarea eficienței metodei de instruire cuprinsă în PIM

Obiectivul 3: Verificarea nivelului de actualitate al informațiilro din PIM în atingerea cerințelor de instruire specifice mediului operațional actual.

3.2. Ipotezele studiului

Prin ipoteze înțelegem anticiparea unui răspuns provizoriu la întrebările de cercetare și la obiectivele studiului, având menirea de a impune cercetării o direcție exactă. Se poate defini ca un punct de plecare în elaborarea cercetării , un punct care nu se dovedește, ci șe testează prin confirmarea sau infirmarea lui.

Astfel pentru cercetarea în domeniul procesului de instruire al forțelor armate, considerăm importante următoarele ipoteze.

Ipoteza 1: Comandanții de plutoane nu sunt familiarizați îndeajuns cu metodele standardizate de instruire și nici cu standardele pe care trebuie să le atingă.

Ipoteza 2: Marea majoritate a comandanților de plutoane, consideră PIM-ul, un document importanat în desfășurarea procesului de instruire.

Ipoteza 3: Ofițerii consideră, că informațiile din PIM-uri nu sunt de actualitate și că lipsesc multe elemente care i-ar putea ajuta în atingerea unor obiective standard.

Ipoteza 4: Majoritatea personalului, va avea răspunsuri contradictorii, în ceea ce privește gradul de satisfacție la adresa conținutului și structurii PII-ului fată de ultima întrebare unde nu vor avea nimic de schimbat.

Ipotezele corespund celor 4 grupuri de întrebări pe care le voi avea în chestionar, și vin să ghideze modul în care a fost creeat chestionarul.

3.3. Eșantionul ales

Eșantionul ales este format din ofițeri, comandați de plutoane, aflați în primii 4 ani de la terminarea școlii, fiind selecționți un număr de 33 de militari, atât personal de sex masculin, cât și feminin. Vârsta acestora este cuprinsă între 22 și 27 de ani. Aceștia au diferite specializări militare (infanterie, auto, vânători de munte, artilerie etc.). O caracteristică importantă, va fi participarea la misiuni internaționale, aceasta dând un plus de veridicitate datelor obținute.

Cu toții au fost de acord să participe și să răspundă cât mai sincer la întrebările din chestionarul adresat.

3.4. Metodologie

În vederea realizării acestui studiu am ales ca și metodă de cercetare chestionarul. Acesta cuprinde un număr de 15 întrebări dintre care 14 închise , cu variante de răspuns și una deschisă pentru a vedea modul în care tinerii ofiteri consideră că ar trebuii îmbunătățit Programul de instrucție pentru Misiune.

Întrebările sunt grupate pe 4 categorii:

În prima categorie am urmărit modul în care personalul intervievat este familiarizat cu documentele și principiile instruirii standardizate și anume PII, LCIE și LCEM .

A doua categorie urmărește maniera în care este folosit PII-ul și actualitatea informațiilor cuprinse în acestsa.

A treia categorie, urmărește aplicabailitatea informațiilor transmise cu ajutorul PII-ului, în vederea îndeplinirii misiunilor în contextul operațional actual și anume în teatrul de operații

A patra categorie, respectiv ultima întrebare, are rol de a controla oarecum răspunsurile anterioare, dar și de a vedea elementele care ar trebuii schimbate în concepția comandaților de plutoane.

3.5 Prelucrarea și interpretarea datelor

În primele 4 întrebări, am încercat să determin modul în care, comandații de plutoane cunosc programul de instrucție pentru misiuni (PIM), structura lui și aplicabilitatea și de asemenea nivelul de pregătire pentru utilizare acestui document.

Ce reprezintă pentru dumneavoastră Programul de instrucție pentru misiuni (P.I.M) ?

a. un mijloc de informare în vederea instruirii subordonaților

b. un mijloc de instruire în conformitate cu cerințele cerute

Figura Nr. 5

La întrebarea aceasta, un număr de 5 persoane au considerat PIM-ul un mijloc de informare, pe când 27 au considerat a fi un miijloc de instruire. Astfel putem spune că deși PIM-ul este un document care înglobează misiunile specifice unei structuri militare, cerințele misiunilor respective, activitățile-standard de instrucție și evaluare ce corespund în planul instrucției cerințelor misiunilor, precum și alte informații importante pentru instrucția structurii miliare, ofițerii, comandanți de plutoane îl folosesc pentru instrucția propriu-zisă ci nu doar pentru o informare.

În această idee, ei sunt scutiți de efortul de a concepe și a căuta informații pentru instruire, folosindu-se de cele oferite prin PIM.

Ați fost prelucrați , pe timpul desfășurării studiilor despre conținutul și modalitățile de utilizare ale Programul de instrucție pentru misiuni (P.I.M):

a.Da

b.Foarte puțin

c.Nu

Figura Nr. 6

La această întrebare, un număr 6 persoane au afirmat că nu au fost prelucrați pe timpul școlii despre modul de utilizarea al acestui program, iar un număr de 7 au afirmat ca au fost prelucrați . Totuși marea majoritate și anume 20 de persoane au afirmat că informațiile dobândite pe timpul școlii despre programul de instrucție pentru misiuni (PIM), au fost foarte puține. Acest lucru denotă faptul, că deși standardizarea instrucției nu este un concept nou, aplicarea acesteia încă are carențe deosebite, având efecte negative asupra procesului de instruire și asupra atingerii cerințelor esențiale de instruire

Astfel militarii au fost nevoiți să folosească autoinstruirea pentru a putea folosi aceste documente și metode importante, fapt ce a ingreunat procesul de instruire , în special la începutul carierei comandanților de plutoane

În ce măsură considerați că structura Programul de instrucție pentru misiuni (P.I.M), este una care permite lucrul ușor cu acesta?

a.Mică

b.Medie

c.Mare

Figura Nr. 7

La această întrebare un număr de 5 peroane au raspuns negativ, și anume că lucrul cu Programul de instrucție pentru luptă nu este unul facil și un număr 8 persoane au răspuns că este foarte ușor.

La fel ca la întrebarea anterioară , marea majoritate, au avut un răspuns intermediar, și anume 20 de persoane care au susținut că intr-o măsură medie, structura PIM , le permite lucru cu acesta.

Această întrebare este în strânsă legătura cu cea anterioară , fiind lesne de înțeles că dacă militarii nu au fost instruiți corespunzător în domeniul documentelor folosite pentru instrucție, acestora li se va părea destul de greu să le folosească.

Este de remarcat că pe locul doi ca număr de răspunsuri se află cei care consideră că Programul de instrucție pentru luptă este unul bine structurat, fapt ce denotă, că acest document este elaborat în condiții bune, dar totuși pregătirea pentru folosirea acestuia reprezintă un punct esențial în instrucția de bază

Sunteți familiarizat cu conceptele LCIE ( Lista cu cerințe pentru instrucție și exerciții) și LCEM ( Lista cu cerințe esențiale pentru misiune)?

a.Da

b.Am auzit de ele

c.Nu

Figura Nr. 8

După cum se observă din acest grafic, la această întrebare, marea majoritate a persoanelor doar au auzit de conceptele LCIE și LCEM, urmați de cei care stiu ce reprezintă aceste acronime și pe ultimul loc de cei care nu au auzit niciodată. Un număr de 16 militari recunosc faptul că doar au auzit de aceste elemente, 12 sunt familiarizați cu ele și 5 nu au auzit niciodată.

Având în vedere că LCEM reprezintă ansamblu cerințelor identificate de către comandantul structurii militare, în urma unei analize judicioase a planurilor de operații și a documentelor de planificare, în vederea îndeplinirii cu succes a misiunii, iar LCIE documentul elaborat în concordanță cu LCEM , care vine în ajutorul comandanților atunci când planifică, organizează sau conduc procesul de instruire, remarcăm o problemă la origanizarea și conducerea unei instruiri eficiente.

În mediul operațional actual , unde militarii diferitelor state, luptă unul alături de celălalt și dau dovadă de încredere reciprocă, este necesar ca nivelul lor de instruire să fie unul liniar și să nu existe diferențe semnificative între aceștia, astfel se recomandă ca aceste concepte să fie prezentate încă din timpul școlii pentru familiarizare și utilizarea corectă.

Următoarele întrebări fac referire, la calitatea informațiilor din PIM, la modul în care îî ajută pe instructori și la finalitatea oferită de acestea. Este setul cu cea mai mare relevanță pentru studiul executat și pentru lucrarea de disertație în special.

Pe o scală de la 1 la 5 , 1 fiind cea mai mare notă iar 5 cea mai mică , ce notă ați acorda calității și actualității informațiilor din PIM?

Figura Nr. 9

Conform graficului , la această intrebare majoritatea celor itervievați au acordat o notă maximă calității și actualității informațiilor oferite de PIM, la acestia adăugându-se și cei care au acordat nota 2. Totuși de cealaltă parte observăm un număr ridicat care au acordat o notă intermediară, nota 3, lucru ce semnifică și întărește, cel mai probabil concluziile întrebărilor anterioare și anume că , militarii nu sunt familiarizați cu aceste concepte , deci nu pot oferii informații despre conținutul lor.

Având în vedere faptul că acest program se revizuiește periodic, având informații în concordanță cu cerințele mediului operațional actual , este lesne de înțeles de ce majoritatea a oferit note maxime la această întrebare.

La polul opus, pentru cei 5 oameni care au oferit notele minime, putem afirma că este posibil ca aceștia să nu folosească aceste documente, deci să nu fie în măsură să îl noteze corespunzător sau să nu găsească informațiile pe care le caută.

În ce măsură considerați că informațiile din Programul de instrucție pentru misiuni (P.I.M) , vă ajută în procesul de instrucție al subordonaților?

a.Mică

b.Medie

c.Mare

Figura Nr. 10

La această întrebare se remarcă faptul, că personalul intervievat consideră Programul de instrucție pentru misiuni , un element important în organizarea și conducerea instrucției. Astfel un număr de 13 militari consideră că PIM îi ajută foarte mult în procesul de instruire, 17 în medie măsură, iar 3 sunt de părere că nu sunt ajutați de loc de acest document.

Marea majoritate consideră Programul de instruire pentru misiune un element important în conducere instrucției, usurându-le munca și standardizând instrucția. În această idee se atinge unul din principiile procesului e instruire și anume eficiența ca fiind unul din principiile cel mai des invocate atunci când se discută despre procesul de instruire. Astfel putem vorbii despre un sistem că este eficient , dacă la finalul procesului , produsul este în concordanță cu așteptările.

Deasemenea chiar dacă 17 militari consideră că sunt ajutați în medie măsură de programul de instrucție, se poate deduce că lipsa informațiilor despre folosirea acestui program poate fi o probelmă în alegerea sau nu a utilizării acestui document în procesul de instrucție

În ce măsură considerați că STX-urile din Programul de instrucție pentru misiuni (P.I.M) , vă ajută în procesul de instrucție al subordonaților în atingerea cerințelor esențiale ale instruirii?

a.Mică

b.Medie

c.Mare

Figura Nr. 11

La întrebare numărul 7 remarcăm faptul, că personalul intervievat consideră STX-urile din Programul de instrucție pentru misiuni , un element important în oganizarea și conducerea instrucției dar mai ales în atingerea cerințelor standard pentru instruire. Astfel un număr de 25 militari consideră că Stx-urile foarte bune în procesul de instruire, 6 în medie măsură, iar 2 sunt de părere că nu sunt ajutați de loc de acest document.

Prin această întrebare, am incercat să determin eficiență STX-ului în conducerea instruiri și atingerea cerințelor pentru aceasta. Astfel 25 dintre ofițerii intervivați au afirmat că prin folosirea acestui document se ating cerințele esențiale ale instruirii și se ajunge la un nivel ridicat de instruire. Se poate afirma faptul că sunt cunoscute carențele de instruire pe care le au subordonați și standardele pe care trebuie să le atingă pentru îndeplinirea misiunilor specifice ce îî revin fiecărei subunități în parte. Deasemenea se poate deduce că militarii sunt ajutați de modul de organizare al unui STX și de structura lui, usurându-i munca.

Considerați că v-ați putea descurca și fară acest program de instrucție?

a.Nu

b.Probabil

c.Da

Figura Nr. 12

La această întrebare un număr de 2 peroane au raspuns pozitiv, și anume că s-ar descurca și fără acest document și un număr de 9 persoane au răspuns că este probabil.

La fel ca la întrebările anterioare , marea majoritate, și anume 23 de persoane au afirmat că nu s-ar descurca fără acest document, lucru ce ne sugerează, o importanță deosebită dată acestui program în procesul de instruire.

Rezultatele acestei întrebări sunt strâns legte de experiențele profesionale ale persoanelor intervievate și de cunoștințele pe care le au aceștia. Într-un mediu în continuă schimbare, o persoană cu o experiență profesională vastă, va încerca să iși pună amprenta personală asupra subordonaților și să folosească în instruire cunoștințele proprii acumulate de-a lungul timpului. În această situație este lesne de înțeles , că în primii 3 ani de la absolvirea unei forme de învățământ vei încerca să te folosești de metode alternative de predare și anume documente care reglementează și standardizează acest lucru.

Acest lucru ne explică de ce majoritatea militarilor cred că nu se pot descurca fără un document care reglementează și explică intocmai pași care trebuie urmați pentru creerea unei baze profesionale de succes.

În ce măsură considerați că cerințele de instruire din Programul de instrucție pentru misiuni (P.I.M), sunt suficiente pentru îndeplinirea misiunilor specifice?

a.Mică

b.Medie

c.Mare

Figura Nr. 13

La această întrebare, conform diagramei, răspunsurile sunt împărțite între suficiență și insuficiență. Astfel că un număr de 20 persoane consideră că cerințele de instruire din PIM sunt suficiente pentru îndeplinirea în condiții bune a misiunilor stabilite, un număr de 10 consideră că nu sunt suficiente iar numai 3 persoane sunt între cele două răspunsuri.

Prin această intrebare am incercat să verific actualitatea și eficența informațiilor din PIM-uri. Astfel dacă considerm PIM-ul, documentul care inglobează toate instrucțiunile organizate într-un sistem logic, astfel încât comandantul să poată determina cu suficientă precizie și ușurință ce instrucție trebuie să facă structura sa pentru a putea să îndeplinească misiunea primită, observăm că acesta iși atinge scopul pentru că 20 din cei 33 de militari îl consideră suficient.

La polul opus sunt peroanele care ar dorii mai mult de la instrucție și de la acest program, astfel se remarcă din nou pregătirea profesională a militarilor și modul în care aceștia încearcă să o transmită subordonaților. Putem afirma că nivelul de instruire pe care il oferă PIM-ul este unul standard, îndeplinind cerințele la un nivel bun și nu foarte bun , neîndeplinind toate cerințele mediului operațional actual.

Considerați că cerințele mediului operațional actual se reflectă în cadrele de misiuni prezentate în PIM?

a.Da

b.Sunt aprope de realitate

c.Nu

Figura Nr. 14

Conform graficului , la această intrebare majoritatea celor itervievați, au susținut că cerințele mediului operațional actual se reflectă în cadrele de misiune prezentate în PIM. Astfel la acestă întrebare 25 de persoane au răspuns că întradevăr cerințele se reflectă în cadrele misiunilor, 7 au răspuns că sunt aproape de realitate și doar o persoană nu le-a considerat corespunzătoare.

Mediul operațional actual, în continuă mișcare, caracterizat de alianțe și coaliții, precum și de apariția sau dispariția unor actori statali , nonstatali sau transnaționali a pus întotdeauna piedici procesului de instruire, metodelor și documentelor folosite pentru acesta.

Răspunsul pozitiv al majorității în ceea ce privește corelația dintre mediul operațional actual și misiunile din PIM ne confirmă faptul că acest program este de actualitate și este un document important în procesul de standardizare al armatei României și instruirii acesteia.

În ce măsură considerați că Activitățile standard de instruire și evaluare (ASIE) vin în sprijinul dumneavoastră pentru atingerea cerințelor de instruire specifice?

a.Mică

b.Medie

c.Mare

Figura Nr. 15

La această întrebare se remarcă faptul, că personalul intervievat consideră Activitățile standard de instruire și evaluare (ASIE), un element important în organizarea, conducerea și în special evaluarea instrucției. Astfel un număr de 13 militari consideră că ASIE îi ajută foarte mult în procesul de instruire, 17 în medie măsură, iar 3 sunt de părere că nu sunt ajutați de loc de acest document.

Din punct de vedere al instrucției, fiecărei cerințe a misiunii îi corespunde o activitate de instrucție, în sensul că pentru a fi aptă să îndeplinească cerința, o structură militară trebuie mai întâi să se instruiască în acest sens. Această activitate se numește Activitate-Standard de Instrucție și Evaluare (ASIE) și arată în ce constă instrucția ce trebuie executată în vederea asigurării deprinderilor colective necesare îndeplinirii acelei cerințe

Putem afirma că majoritatea peroanelor intervievate folosesc ASIE în procesul de instruire și că acesta este un document foarte bine elaborat, în conformitate cu cerințele de instruire.

Următoarele întrebări fac referire, la calitatea și actualitatea informațiilor din PIM, în îndeplinirea misiunilor specifice în mediul internațional , în cadrul teatrelor de operații, dar și încrederea pe care o acordă militarii acestui program , chiar înainte de al testa în mediul de operații

Ați participat la misiuni internaționale pe funcția de comandant pluton?

Da

Nu

Figura Nr. 16

La această întrebare am avut un număr de 10 militari care au participat la misiuni internaționale. Prin aceasta voi încerca să verific modul în care PIM-ul ajută la atingerea cerințelor de instruire reale , cele necesare pentru un mediu de operație extern.

Dacă la intrebarea numărul 12 ați raspuns cu DA, care considerați că a fost actualitate informațiilor din Programul de instrucție pentru misiuni (P.I.M), în corelație cu situațiile întâlnite în teren?

Excelentă

Satisfăcătoare

Gresit concepută

Nu a avut relevanță

Figura Nr. 17

La această întrebare se poate observa că am avut doar răspunsuri pozitive, astfel că din 10 militari, 6 consideră excelentă actualitatea informațiilor iar 4 satisfăcătoare. Putem afirma că acest program iși atinge scopurile, și poate fi folosit cu succes pentru instruirea miltarilor în condiții cît mai apropiate de cele reale

Dacă la intrebarea numărul 12 ați raspuns cu NU, considerați că informațiile din Programul de instrucție pentru misiuni (P.I.M), vă vor ajuta intr-o misiune viitoare?

Da

Puțin probabil

Nu

Figura Nr. 18

Deasemenea gradul de încredere în actualitatea și eficiența acestui program este unul ridicat, majoritatea celor intervievați dând răspunsuri pozitive. Astfel avem 20 de miliari care cred că vor fi ajutați de acest program și doar 3 care consideră puțin probabil acest lucre

Ultima întrebare, corespunzătoare ultimului grup este în primul rând menită să imbunătățească Programul de instrucție pentru luptă , dar și să verifice veridicatatea datelor colectate, prin verificarea gradului de satisfacție oferit de PIM unui militar și nevoia acestuia de a schimba documentul.

Dați exemplu de două modificări pe care le-ați aduce Programului de Instrucție pentru Misiuni (PIM).

La acest capitol, deși răspunsurile nu au fost foarte multe , putem evidenția faptul că militarii solicită o bază mai mare de cerințe în conformitatea cu evoluția actuală a mediului operațional.

O altă solicitarea este aceea de a ingloba cerințele unei misiuni într-o singură ASIE, nemaifiind necesară scoaterea unor multitudine de ASIE pentru o temă.

Deasemenea putem afirma că răspunsurile au fost unele corecte, iar de exemplu cei care nu au fost satisfăcuți de informațiile pe care le-au gasit în acest program au avut un comentariu de scris la această întrebare, iar cei care au fost mulțumiți nu au mai avut nimic de scris.

3.6. Verificarea ipotezelor

După prelucrarea datelor și verificarea acestora următorul pas al acestui studiu îl reprezintă verificarea ipotezelor, liniile de bază în conducerea unei cercetări. Ipotezele au corespuns celor 4 grupuri de întrebări pe care le-am avut în chestionar.

Ipoteza 1: Comandanții de plutoane nu sunt familiarizați îndeajuns cu metodele standardizate de instruire și nici cu standardele pe care trebuie să le atingă.

Pentru prima ipoteză, am avut primul set de întrebări, în care am urmărit modul în care personalul intervievat este familiarizat cu documentele și principiile instruirii standardizate și anume PII, LCIE și LCEM .

Acestă ipoteză s-a verificat, deoarce majoritatea personalului , cum reiese din studiul de caz și diagramele de mai sus, nu au fost pregătit suficient în lucrul cu aceste documente, fiind necesară o pregătire la locul de muncă după terminarea școlii. Cu toate acestea militarii nu au considerat aceste documente doar mijoloace de informare pentru conducerea procesului de instrucție , ci metode și elemente absolut necesare pentru acest lucru.

Pentru următoarele două ipoteze , punctul de plecare și totodată baza verificării a fost reprezentată de cel de al doilea set de întrebări în corelație cu cel de al treilea.

Ipoteza 2: Marea majoritate a comandanților de plutoane, consideră PIM-ul, un document importanat în desfășurarea procesului de instruire.

Întrebările 6, 7 și 8 au verificat fără urme de îndoială acestă ipoteze, astfel că majoritatea celor intervievați au susținut că PIM-ul în totalitatea sa îi ajută în procesul de instruire, fiind un document importat. Mai mult de atât, un număr de 23 de militari au considerat că nu s-ar descurca fară acest document în valorificarea procesului de instruire.

Astfel putem concluziona, că deși nu au avut infomații la început despre acest program, prin dobândirea acestora, ofițerii au început să îl folosească la adevărata capacitate și în momentul de fată reprezintă baza unei instrucții standardizate.

Ipoteza 3: Ofițerii consideră, că informațiile din PIM-uri nu sunt de actualitate și că lipsesc multe elemente care i-ar putea ajuta în atingerea unor obiective standard.

Spre deosebire de ipotezele anterioare , care s-au verificat fără urme de îndoială , aceasta nu se verifică. Idee inițială, în care consideram că actualitatea programului de instrucție pentru luptă lasă de dorit, prin întrebările 9, 10 și 11, peronalul intervievat ne-a demonstrat contrariul. Deasemenea un punct foarte important l-a reprezentat părerea ofițerilor care au participat în teatrele de operații , care în marea lor majoritate au dat credit informațiilor și actualități acesteia

Putem afirma că actualizarea constinuă a documentelor de instrucție , în corelație cu standardele NATO, cu ordinele eșaloanelor superioare , cu baza materială dar mai ales cu cerințele clar ale misiunilor desfășurate de militari, fac din PIM, un document de actualitate, verificat prin acest chestionar.

Ipoteza 4: Majoritatea personalului, va avea răspunsuri contradictorii, în ceea ce privește gradul de satisfacție la adresa conținutului și structurii PII-ului fată de ultima întrebare unde nu vor avea nimic de schimbat.

Deasemenea această ipoteză, nu s-a verificat, având în vedere răspunsurile sincere pe care le-am primit de la toți cei care au completat chestionarul. Astfel că cei care nu au fost mulțumiți de PIM și și-au exprimat aceste ideei în primele întrebări, la ultima întrebare au ținut să aducă un plus în structura și conținutul programului de instrucție pentru misiuni.

3.7. Concluziile studiului

Într-un mediu în continuă schimbare, programul de instrucție pentru misiuni, vine să standardizeze procesul de instruire și să ajute instructorii/comandanții de plutoane în acest proces.

Astfel prin acestă cercetare , am reușit să creem o imagine clară a binomului Instruire- Cerințe pentru instruire, imagine obținută de la cei care au nevoie de un proces de instrucție la cel mai înalt nivel pentru desfășurarea în condiții optime a misiunilor încredințate.

La sfârșitul acestui studiu , putem afirma că Programul de Instrucție pentru Misiune iși atinge obiectivele și anume creerea unui nivel de instruire uniform și în concordanță cu cerințele mediului actual de ducere al luptei și de asemenea că obiectivele propuse inițial au fost atinse cu scucces.

Se remarcă faptul că, în sistemul militar de învătământ există carențe la nivelul pregătirii tinerilor ofițeri cu privire la utilitatea și modul de folosirea al unor documente importante , dintre care PIM-ul după cum a reieșit din acest studiu. De aceea considerăm că, ar trebuii insistat pe acest aspect în vederea instruirii corecte și eficiente a militarilor, încă de la început. Deoarce rapiditatea acțiunilor din aceste perioade este o caracteristică importantă a mediului operațional , considerăm necesară instruirea precisă și fără întârzieri a militarilor.

Un element important al acestui studiu, îl reprezintă actualitatea informațiilor din Programul de instruire pentru misiuni, lucru pentru care au garantat majoritatea militarilor intervievați. Totuși având în vedere faptul că acest program se revizuiește periodic, având informații în concordanță cu cerințele mediului operațional actual , puntem afirma cu siguranță că nu există probleme în ceea ce privește actualitatea informațiilor. Acest lucru a fost validat și de operațiile duse în cadrul misiunilor externe și mai ales de comandanții de plutoane care au avut nevoie deplină de un proces de instrucție în concordanță cu realitatea pentru îndeplinirea misiunilor.

Un ultim element , se remarcă prin eficiența acestui program în atingerea unor cerințe esențiale în procesul de instruire. Cerințele mediului actual în domeniul instruirii depășeșc cu mult cerințele clasice , atât de uzitate în armata României, astfel că prin acest chestionar am reușit să validez modul în care PIM-ul ajută instructorii pentru atingerea tuturor cerințelor esențiale de instruire.

În final putem spune că deși un program de standardizare încă la început, Programul de Instrucție pentru Misiuni, este un element important și în acelși timp indispesabil procesului de instruire și comandanților de plutoane , pentru atingerea cerințelor esențiale de instruire în conformitate cu caracteristicile și elementele mediului operațional actual.

Concluzii și propuneri

Tema abordată de această lucrare este una de actualitate, despre care putem afima că se află în centrul atenției având în vedere că în momentul de fată se pune accentul pe operații întrunite, la care participă toate categoriile de forțe și diferiți actori statali și non statali.

Fără urme de îndoială , ne aflăm în fața unui fenomen militar, amplu caracterizat de dinamși de diferențe culturale, un fenomen care și-a pus amprenta pe procesul de instruire al forțelor armate , ca și necesitate în îndeplinirea misiunilor încredințate

Totalitatea evenimentelor petrecute la început de secol, și-au pus amprenta asupra mediului de securitate actual, și-au declanșat un amplu proces transformațional la nivelul armatelor moderne. Luând în considerare tensiunea la nivelul operațional actual, securitatea fiecărei țări, în contextul securității internaționale, nu se mai bazează numai pe capacitatea de reacție și adaptare dar și pe cea de anticipare, astfel această anticipare o putem observa la nivelul procesului de instruire, în standardizarea acestuia și în documentele folosite pentru acest proces.

Despre procesul de instruire putem concluziona că trebuie axat pe creerea unui cadru unitar, la nivelul doctrinelor, nivelurilor de instruire, tehnicilor și procedurilor folosite de toate armatele participante la o operație de coaliție, lucru pe care după cum am demonstrat în prezenta lucrare, a rușit să fie aplicat cu succes în Armata României.

Indiferent de misiunile pe care trebuie să le îndeplinească Armata României, în permanență , prin apartenența la alianțele multinaționale , vor fi prezenți lângă noi, actori cu doctrine și principii diferite. Astfel se remarcă necesitatea aplicării unui program drastic de standardizare la nivelul instruirii forțelor, lucru început deja cu succes.

Analizând toate datele din complexitatea lucrării, putem spune că documentele pentru standardizare sunt la un nivel ridicat , dar există modalități de înbunătățirea marcate prin propunerile acestei lucrări.

Astfel putem propune următoarele imbunătățiri la nivelul programului de instrucție pentru misiuni și anume:

Creerea unei baze mai mari de cerințe în conformitatea cu evoluția actuală a mediului operațional.

Inglobarea cerințele unei misiuni într-o singură ASIE, nemaifiind necesară scoaterea unor multitudine de ASIE pentru o temă.

În concluzie putem afirma că deși un program de standardizare încă la început, Programul de Instrucție pentru Misiuni, este un element important și în acelși timp indispesabil procesului de instruire și comandanților de plutoane , pentru atingerea cerințelor esențiale de instruire în conformitate cu caracteristicile și elementele mediului operațional actual, lucru pe care am reușit să îl demonstrez prin această lucrare și în special prin partea practică a acesteia.

BIBLIOGRAFIE

Autori români:

Alexiu D., Dragomirescu V., Stancu M., Pantazi S., Arta militară. Operații intermediare, București, Editura UNAp, 2005

Colibaba. C., Instruirea și evaluarea structurilor din Forțele Terestre, în contextul participării acestora la operații de coaliție, Editura UNAp, București 2015

Enache D.,Stăncilă L.,Țenu C., Curs de artă militară, București, Editura UNAp, 2005

Grigoraș C., Operații de stabilitate și sprijin, Generarea și Regenerarea forțelor, Sibiu, Editura Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” , 2011

Grigoraș C., Repetiții și simulări în pregătirea operațiilor militare, Sibiu, Editura Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, 2016

Grigore L., Științe militare- trecut, prezent și perspective, Editura UNAp, București, 2007

Irina O., Iordan A., Considerații generale privind operațiile de stabilitate. În: „Securitatea și Apărarea Spațiului Sud-Est European, în Contextul Transformărilor de la Începutul Mileniului III”, Secțiunea 5:Arta operativă, București, Editura UNAp”, 2006

Neagoe V., Riscuri și vulnerabilități ale mediului de securitate în zone de importanță strategică pentru România, Editura UNAp, București

Stăncilă L., Legile și principiile luptei armate moderne, Editura Academiei de Înalte Studii militare, București, 2000

Uscoi N., Ostropel V., Operații întrunite multinaționale de stabilitate și sprijin – Aspecte specifice ale procesului de educație și instruire, Sibiu, Editura Academiei Forțelor Terestre, 2004

Culegere de termeni, concepte și noțiuni de referință din domeniile politicii militare, securității naționale și apărării armate, Ministerul Apărării Naționale, București 2000

Doctrina instruirii Forțelor Armate, Ministerul Apărării Naționale, București 2006

F.T./I.-4, Manualul de luptă al plutonului de infanterie, Făgăraș, 2006

F.T.-1, Doctrina Forțelor Terestre, București, 2007

Statul Major General, Tratat de Știință Militară, Volumul II, București, Editura Militara, 2001

Periodice:

Gl. mr. Dr. Mihail Orzeață, Doctrina instruirii Forțelor Armate – un pas esențial pentru integrarea în NATO, în „Revista de Științe Militare”, nr. 1/2004

Gl. bg. Teodor Frunzeti, Misiunea – Cerința – Condițiile – Standardul: o modalitate de sistematizare a instrucției și avantajele ei, în „Revista de Științe Militare”, nr. 1/2004

Gl. bg. dr. Vasile Paul, Lista cu Cerințele Esențiale ale Misiunii, în „Observatorul Militar” nr. 21/ 2002

Statul Major al Forțelor terestre, Buletin de teorie militară, Nr. 4 , 2011

Infografie:

https://info.publicintelligence.net/CanadaLandOps.pdf

http://www.spodas.ro/revista/index.php/revista/article/viewFile/46/60

http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/fizionomia_actiunilor_militare.pdf

http://www.unap.ro/ro/doctorat/teze%20doctorat%20rezumate/2016%20IANUARIE/Laviniu%20BOJOR.pdf http://www.spodas.ro/revista/index.php/revista/article/viewFile/46/60

http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/fizionomia_actiunilor_militare.pdf

http://www.armyacademy.ro/reviste/3_2005/a30.pdf

http://www.scrigroup.com/istorie-politica/stiinte-politice/CONSIDERATII-NORMATIVE-PRIVIND33855.php

http://www.armyacademy.ro/reviste/3_2005/a30.pdf

https://dexonline.ro/definitie/instruire

http://www.cissb.ro/Revista_centrului_2010/cap13_ELEMENTE.pdfhttp://www.cissb.ro/Revista_comunicatiilor/2009/1/Revista_CCI_1.html

ANEXE

CHESTIONAR

–EFICIENȚA PROGRAMUL DE INSTRUCȚIE PENTRU MISIUNI-

– (PIM)-

Vă rog să răspundeți cât mai sincer posibil la următoarele întrebări.

Chestionarul este anonim.

Ce reprezintă pentru dumneavoastră Programul de instrucție pentru misiuni (P.I.M) ?

a. un mijloc de informare în vederea instruirii subordonaților

b. un mijloc de instruire în conformitate cu cerințele cerute

Ați fost prelucrați , pe timpul desfășurării studiilor despre conținutul și modalitățile de utilizare ale Programul de instrucție pentru misiuni (P.I.M):

a.Da

b.Foarte puțin

c.Nu

În ce măsură considerați că structura Programul de instrucție pentru misiuni (P.I.M), este una care permite lucrul ușor cu acesta?

a.Mică

b.Medie

c.Mare

Sunteți familiarizat cu conceptele LCIE ( Lista cu cerințe pentru instrucție și exerciții) și LCEM ( Lista cu cerințe esențiale pentru misiune)?

a.Da

b.Am auzit de ele

c.Nu

Pe o scală de la 1 la 5 , 1 fiind cea mai mare notă iar 5 cea mai mică , ce notă ați acorda calității și actualității informațiilor din PIM?

…………………………………….

În ce măsură considerați că STX-urile din Programul de instrucție pentru misiuni (P.I.M) , vă ajută în procesul de instrucție al subordonaților?

a.Mică

b.Medie

c.Mare

În ce măsură considerați că informațiile din Programul de instrucție pentru misiuni (P.I.M) , vă ajută în procesul de instrucție al subordonaților în atingerea cerințelor esențiale ale instruirii?

a.Mică

b.Medie

c.Mare

Considerați că v-ați putea descurca și fară acest program de instrucție?

a.Nu

b.Probabil

c.Da

În ce măsură considerați că cerințele de instruire din Programul de instrucție pentru misiuni (P.I.M), sunt suficiente pentru îndeplinirea misiunilor specifice?

a.Mică

b.Medie

c.Mare

Considerați că cerințele mediului operațional actual se reflectă în cadrele de misiuni prezentate în PIM?

a.Da

b.Sunt aprope de realitate

c.Nu

În ce măsură considerați că Activitățile standard de instruire și evaluare ( ASIE) vin în sprijinul dumneavoastră pentru atingerea cerințelor de instruire specifice?

a.Mică

b.Medie

c.Mare

Ați participat la misiuni internaționale pe funcția de comandant pluton?

Da

Nu

Dacă la intrebarea numărul 12 ați raspuns cu DA, care considerați că a fost actualitate informațiilor din Programul de instrucție pentru misiuni (P.I.M), în corelație cu situațiile întâlnite în teren?

Excelentă

Satisfăcătoare

Gresit concepută

Nu a avut relevanță

Dacă la intrebarea numărul 12 ați raspuns cu NU, considerați că informațiile din Programul de instrucție pentru misiuni (P.I.M), vă vor ajuta intr-o misiune viitoare?

Da

Puțin probabil

Nu

Dați exemplu de două modificări pe care le-ați aduce Programului de Instrucție pentru Misiuni (PIM).

1-……………………………………………………………………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………………………………………………..

2-……………………………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………………………………

Vă mulțumesc!