Implicații Formative ale Combinării Metodelor Tradiționale și Moderne în Educarea Preșcolarilor

Cuprins

Introducere

Fundamente teoretice

Capitolul I. Metode didactice specifice invațământului preșcolar

I.1.Metode tradiționale

I.2.Metode moderne

Capitolul II.Metodele didactice în activitățile cu scop de educarea limbajului

II.1.Metode specifice folosite în cadrul activităților liber-creative din grădiniță

II.2.Rolul metodelor didactice în dezvoltarea limbajului și pregătirea pentru școală

Capitolul III.Importanța metodelor interactive de grup

Metodologia cercetării

Capitolul IV. Organizarea cercetării

IV.1.Obiectivele și ipoteza cercetării

IV.2.Variabile independente și dependente

IV.3. Metode de cercetare utilizate

IV.4.Eșantionul de subiecți

IV.5.Eșantionul de conținut

CapitolulV. Desfășurarea experimentului

V.1. Etapa constatativă (preexperimentală)

V.2.Etapa experimentală

V.3.Etapa de control(post-experimentală)

Capitolul VI.Prezentarea și interpretarea rezultatelor cercetării

VI.1Strategia de verificare si evaluare a rezultatelor obținute

VI.2.Prezentarea și interpretarea rezultatelor

Concluzii

Bibliografie

Anexe

Introducere

,,Organizarea activității școlare fie in formă frontală ori colectivă ( de muncă cu intregul colectiv al clasei, al anului de studiu etc.), fie in echipe (microgrupuri) sau individuală, ori combinatorie, ca cea sugerată de experimentul team teaching ( bazată, între altele, pe o grupare flexibilă si mobilă a elevilor cu treceri de la activități cu grupuri mari, la acțiuni în grupuri mici, omogene și apoi la activități individuale) recla-mă in mod inevitabil o metodologie adecvată acestor forme organizatorice.”

( Ioan Cerghit, 1997, p. 36)

Metodele de invățământ (,, octos”=cale, drum ,,metha”= către, spre) reprezintă căile folosite in școală de către profesor în a-i sprijini pe elevi să descopere viața, natura, lumea, lucrurile, știinta.Ele sunt totodată mijloace prin care se formează și se dezvoltă priceperile, deprinderile si capacitățile elevilor de a acționa asupra naturii, de a folosi roadele cunoașterii transformând exteriorul in facilități interioare, formându-și caracterul și dezvoltându-și personalitatea.

,,Calitatea pedagogică a metodei didactice presupune transformarea acesteia dintr-o cale de cunoaștere propusă de profesor intr-o cale de învațare realizată efectiv de preșcolar, elev, student, în cadrul instruirii formale si nonformale, cu deschideri spre educatia permanenta.”(Sorin Cristea,1998, p. 303).

Dezideratele de modernizare si de perfecționare a metodologiei didactice se înscriu pe direcțiile sporirii caracterului activ al metodelor de învățământ, in aplicarea unor metode cu un pronunțat caracter formativ, in valorificarea noilor tehnologii instrucționale ( e-learning), in suprapunerea problematizării pe fiecare metodă și tehnică de învățare, reușind astfel să se aducă o însemnată contribuție la dezvoltarea întregului potențial al elevului.

Cerința primordială a educației progresiviste, cum spune Jean Piaget, este de a asigura o metodologie diversificată bazată pe îmbinarea activităților de învățare și de muncă independentă, cu activitățile de cooperare, de învățare în grup și de muncă interdependentă.

În același timp, metodele didactice sunt planuri de acțiune cu funcție (auto)reglatorie (ansamblu de operații care se desfășoară în vederea atingerii unui scop) și modalități de acțiune (strategii de acțiune prin intermediul cărora elevul dezvăluie esența fenomenelor, proceselor, evenimentelor). Utilizarea metodelor de invățământ vizează o triplă finalitate:

-atingerea unor scopuri de cunoaștere ( stăpânirea metodelor de gândire și a unor strategii cognitive de procesare a informațiilor);

– atingerea unor scopuri de instruire ( asimilarea unor cunoștințe, priceperi, deprinderi, a unor tehnici și operații de lucru);

– atingerea unor scopuri formative ( formarea si modelarea trăsăturilor de personalitate).

Din perspectiva acestor finalități, sub aspect metodologic, întregul proces de învățământ poate fi asimilat cu un ansamblu de metode, respectiv de ,,căi’’ de instruire, orientate în special spre următorul obiectiv:

-,, însușirea și / sau elaborarea de către elevi a unor structuri cognitive si operaționale”. Ansamblul de metode asigură pentru cei care se instruiesc și/sau autoinstruiesc, calea de acces spre cunoașterea si transformarea realității inconjurătoare, spre însușirea tehnicii, culturii si civilizației.

În sens mai larg, metoda reprezintă o practică raționalizată, o generalizare confirmată de experiența didactică și/sau de experimente psihopedagogice si care servește la transformarea și ameliorarea naturii umane.

În prezenta lucrare m-am oprit asupra acestei teme, deoarece prin combinarea anumitor metode și tehnici tradiționale și moderne aplicate atât în cadrul activităților dirijate, cât și în cadrul activităților liber creative, se urmărește atât însușirea de noi cunoștințe cât mai ales consolidarea cunoștințelor transmise în vederea educării preșcolarilor și în pregătirea lor pentru școală.

Fundamente teoretice

Teoria si practica metodelor si procedeelor didactice se află într-un continuu proces de restructurare și modernizare, reclamat de următoarele elemente:

– cerințele care stau în fața învățământului;

– complexitatea crescândă a procesului instructiv-educativ;

– achizițiile din domeniul științelor educației;

– achizițiile din științe si din metodologiile specifice acestora;

– necesitatea de a apropia activitatea didactică de activitatea de cercetare științifică;

– necesitatea de a apropia actul predării de cel al invățării ș.a.

Direcția principală de restructurare a metodologiei didactice este accentuarea caracterului euristic, de activism și de creativitate al metodelor de învățământ.În acest sens, amintim, în continuare, câteva posibilități de modernizare a metodologiei didactice:

– asigurarea caracterului dinamic deschis al metodologiei didactice – se referă la faptul ca metodologia didactică trebuie să rămână, în permanență, deschisă cercetării și experimentării psihopedagogice; aceasta cu atât mai mult cu cât in prezent, cercetările din domeniile științelor educației sunt tot mai complexe, ele fiind sprijinite de științe ca: epistemologia, sociologia, psihologia, cibernetica, informatica, teoria comunicării ș.a.

– utilizarea în procesul instructiv-educativ a unor metode care și-au dovedit eficiența în diferite domenii științifice: descoperirea, problematizarea, modelarea, algoritmizarea, analiza structurala, instruirea asistată de calculator ș.a.

-reevaluarea metodelor tradiționale, respectiv transformarea lor din mijloace de transmitere a cunoștințelor gata-elaborate de către profesor și memorate de elevi, într-o modalitate de organizare și îndrumare a activității cognitive, de activizare și mobilizare a elevilor. Didactica modernă înțelege metoda de învățământ ca un sistem omogen de procedee, acțiuni și operații, structurate într-un grup de activități bine corelate, în funcție de o serie de factori.

Diversificarea metodologiei didactice este impusă de necesitatea de a corela cerințele teoriilor învățării cu posibilitățile reale de care dispun elevii. O anumită metodă de învățământ pune în corelație numai anumite variabile ale procesului didactic și ascunde o ipoteză asupra mecanismului de învățare al elevului.

Modernizarea metodologiei didactice reprezintă un element fundamental al reformei pedagogice deoarece, în formarea copilului, metodele joacă rolul unor prețioase instrumente de cunoaștere a realității, de acțiune reală, de integrare în societate. Ele nu privesc doar educatorul, care le vehiculează, ci și copilul, care devine prin metodele moderne principalul beneficiar al propriei activități de descoperire, de activitate reală sau fictive, insușindu-și alături de cunoștințe, priceperi, deprinderi și calea de a ajunge la ele, de a le utiliza în situații noi, de a face transferuri între diferite categorii de cunoștiințe sau de la teorie la practică și invers. Metoda astfel concepută nu mai este exterioară în raport cu cel educat, ci devine un instrument propriu de muncă intelectuală sau productive, inserându-se în cunoștințele sale strategice și procedurale, în competențele sale reale.

Capitolul I. Metode specifice învățământului preșcolar

Pentru aplicarea în practică a cunoștințelor tehnice acumulate de educatoare, o importanță deosebită o constituie cunoașterea metodelor și tehnicilor care le aplică sau utilizează pentru educarea copilului în realizarea procesului instructiv-educativ .

Clasificarea metodelor se realizează după mai multe criterii: scopul urmărit, evoluția lor istorică ( tradiționale-moderne), sarcina didactică prioritară (de dobândire a cunoștințelor, de formare a priceperilor și deprinderilor, de consolidare, de verificare și evaluare, de recapitulare și sistematizare), după natura activității pe care o solicită (metode activ-practice, intuitive, verbale ș.a.).

Cunoașterea si aplicarea metodelor utilizate in grădiniță nu impune o clasificare riguroasă, ci mai degrabă analiza modului lor de aplicare.

Principalele metode care sunt supuse atenției pentru vârsta preșcolară sunt: narațiunea, descrierea, explicația, conversația,activitatea cu cartea, demonstrația, observația, modelarea, experiența dirijată, lucrările practice,exercițiul.

Printre acestea, un rol decisiv îl joacă cele care invită copilul la explorarea directă a realității, la activitate personală , îi stimulează independența și creativitatea, într-o singură expresie, metodele activ-participative ( observația liberă, experiența dirijată, lucrările practice, activitatea cu cartea, exercițiul, metodele de stimulare a creativității personale si colective, conversația euristică ș.a.).

Plecând de la o literatură în domeniu (Palmade, Cerghit, Mucchielli) metodele didactice sunt împărțite din punct de vedere istoric în: -metode tradiționale\ clasice: expunerea, conversația, demonstrația, exercițiul, observația;

-metode moderne: algoritmizarea, problematizarea, brainstorming-ul, instruirea programată, studiul de caz, metode de simulare, proiectul – tema de cercetare.

Insă nu tot ce este “vechi” este neapărat si demodat, după cum nu tot ceea ce este “nou” este și modern.

Aplicarea cu succes a metodelor clasice îmbinate cu metode și procedee moderne vor duce la situarea preșcolarului pe treapta cea mai apropiată de școală, situând școala ca o continuitate a muncii din grădiniță.

I.1.Metode tradiționale

Astfel, explicația este metoda expunerii, în care predomină argumentarea rațională.Explicația ca metodă de lucru își găsește larga sferă de aplicație în gradiniță, deoarece însoțește întreg procesul instructiv-educativ, completând cu succes celelate metode de lucru. Astfel, în cadrul activităților frontale dirijate, cât și a celorlalte activități desfășurate pe parcursul zilei, explicația înlesnește însușirea cunoștințelor, înțelegerea si completarea lor cu ajutorul educatoarei.

Explicația completează în mod automat demonstrația și își are ca teren direct de desfășurare activitățile de observare, lecturi după imagini, activitățile matematice. Explicațe simulare, proiectul – tema de cercetare.

Insă nu tot ce este “vechi” este neapărat si demodat, după cum nu tot ceea ce este “nou” este și modern.

Aplicarea cu succes a metodelor clasice îmbinate cu metode și procedee moderne vor duce la situarea preșcolarului pe treapta cea mai apropiată de școală, situând școala ca o continuitate a muncii din grădiniță.

I.1.Metode tradiționale

Astfel, explicația este metoda expunerii, în care predomină argumentarea rațională.Explicația ca metodă de lucru își găsește larga sferă de aplicație în gradiniță, deoarece însoțește întreg procesul instructiv-educativ, completând cu succes celelate metode de lucru. Astfel, în cadrul activităților frontale dirijate, cât și a celorlalte activități desfășurate pe parcursul zilei, explicația înlesnește însușirea cunoștințelor, înțelegerea si completarea lor cu ajutorul educatoarei.

Explicația completează în mod automat demonstrația și își are ca teren direct de desfășurare activitățile de observare, lecturi după imagini, activitățile matematice. Explicația contribuie, de asemenea, la crearea premiselor însușirii unor deprinderi tehnice de lucru și a unor modalități de acțiune (de exemplu la activitățile de desen, modelaj, aplicații, confecții, educație fizică, educație muzicală, etc.).

Reușita acestor activități depinde de corectitudinea cu care a fost aplicată explicația. Prin explicație educatoarea reușește să concentreze atenția copiilor spre aspectul dorit, dar contribuie și la cunoașterea cauzelor obiectului în studiu.

Mai dificile par a fi explicațiile referitoare la obiecte sau fenomene pe care copiii nu le percep în momentul respectiv. În această situație, educatoarea apelează la reprezentările formate anterior sau folosește anumite texte literare, versuri, povestiri, povești, tablouri, ilustrații, diverse piese muzicale, care sunt în concordanță cu tema explicației și constituie punct de sprijin pentru noile cunoștințe.

Exemplu: cântecul "Unu-i soarele pe cer", copiii finalizează cântecul prin repetarea numărului 1-5 pe degetele mici ale mâinii.

Povestirea ca metodă de expunere este aplicată în cadrul procesului instructiv-educativ pentru prezentarea unor texte literare cu caracter realist, științific sau fantastic, în cadrul activităților frontale dirijate sau la începutul sau finalul activităților frontale dirijate, pentru a trezi interesul copiilor pentru ceea ce urmează si va urma, cât si pentru consolidarea sau verificarea cunoștințelor.

Povestirea trebuie, în primul rând, sa fie accesibilă copilului, să-1 emoționeze puternic, sa fie la obiect și să nu încarce memoria copilului cu date nesemnificative.

În cadrul activităților de povestire, educatoarea are posibilitatea de a aplica metode, procedee, lucruri diferite în funcție de grupa căreia se adresează, a nivelului copiilor, cât și a discutării textului literar sub forma conversației, a dialogului, a explicației. Caracterizarea personajelor face apel la acțiunea povestirii, atașamentul copilului spre cele pozitive, dar și la motivația copilului pentru unele personaje. Pe marginea unei povestiri se poate da posibilitatea copiilor să creeze noi întâmplări, povestioare posibile, din imaginație sau cu fapte similare cu cele prezentate de educatoare. Subiectul acestora poate fi observat și din conținutul unei poezii.

Exemplu: povestea creată de copii "Cum ar putea fi Zdreanță?" sau "Cum să-1 ajutăm pe cațelușul șchiop să poată umbla?".

Copilul trebuie să desprindă faptele bune de cele rele, să domine "binele" asupra "răului". Textele literare de actualitate, cu aspecte din viața cotidiană sau științifico-fantastică, contribuie la lărgirea orizontului cognitiv, dar și la dezvoltarea limbajului, a imginației creatoare, a dezvoltării formelor de analiză, sinteză, caracterizându-le.

Exemplu: "Ursul păcălit de vulpe".

–   Ursul – credul;

–   Vulpea – hoată, șireată, lacomă, mincinoasă.

Copiii au creat pe marginea acestei povestiri o altă poveste: "întâmplare din pădure" – unde au venit alte animale și, în final, vulpea a fost judecată, pedepsită și ursului i s-a dat pește pe săturate.

Demonstrația este una din metodele de bază aplicate în gradiniță.

Demonstrația este mereu însoțită de explicație și invers, nu se pot realiza separat.

Întrucât vârsta preșcolară este caracterizată printr-o gândire concretă, este necesar ca în procesul cunoașterii să se acorde o importanță deosebită treptei senzoriale, contactului nemijlocit cu realitatea. De aceea, ori de câte ori se va organiza o activitate care are ca scop predarea de noi cunoștințe despre un aspect concret al realității se va folosi metoda demonstrației îmbinată cu explicația.

Materialul demonstrativ trebuie să fie accesibil viziunii copilului, estetic realizat și prezentat in câmpul său vizual, pentru a contribui la stimularea curiozității și a reușitei unei activități.

Materialul trebuie să fie astfel prezentat ca să poată fi perceptat prin cât mai multe simțuri. Se poate urmări transformarea unor substantive în diferite ipostaze: "Apa și transformările ei", "Gheața", "Vaporii", etc.

Exemplu: "Focul și efectele lui". Demonstrația educatoarei, însoțită de explicație, la acestea adaugându-se observația și problematizarea.

Etapele demonstrației:

-aprinderea focului în sobăprin folosirea unui chibrit;

-aprinderea lumânării tot prin folosirea unui chibrit;

-perceperea focului, stabilirea însușirilor, flacăra;

Copiii fac deducții, le verbalizează pe baza celor percepute:

-culoarea flacării;

-forma alungită la ambele capete, luminozitatea;

-caldura crescută de flacără;

-culoarea, mirosul, direcții în care se ridică fumul;

-efectele focului;

-arderea chibritului;

-culoarea chibritului ars;

-transformările în cărbune;

Obținerea cenușii:

-arderea hârtiei;

-arderea textilelor;

-fire de bumbac.

Întrebuințările focului (foloase, pagube) – s-au făcut demonstrații și pentru concretizarea în fața copiilor a efectelor pozitive sau negative, unde s-a precizat că focul este folositor dacă-1 folosim util, dacă nu obținem pagube. O importanță deosebită am acordat și demonstrației în cadrul tuturor activităților frontale dirijate, cât și a demonstrației aplicate în cadrul activității didactice de dimineață, în special în cadrul sectorului știință.

Conversația este metoda de instruire si educare a copiilor cu ajutorul întrebărilor și răspunsurilor. Această metodă presupune ca preșcolarul să posede un material perceptiv, pe baza căruia să se poată discuta. Metoda conversației constituie prilejul de a stabili unele aspecte semnificative, de a le preciza după ce ele au fost transmise, studiate și se completează cu noi secvențe.

Copiilor li se formează deprinderea de a-și exprima gândurile cu ajutorul cuvintelor, de a expune acele cunoșținte despre care este vorba la un moment dat.

Contribuie pe deplin la sistematizarea cunoștințelor și imprimarea lor bine în memorie. Copiii au posibilitatea, sub îndrumarea educatoarei, să facă asociații între cunoștințele anterioare, să-și spună părerea și să facă comparații, trăgând anumite concluzii sau să argumenteze cu exemple proprii subiectul abordat.

Întrebările adresate de către educatoare trebuie să fie scurte, precise, clare, la obiect.

Exemplu: "Cum este floarea?" este o întrebare prea generală, copilul nu poate da un răspuns satisfăcător, dar la întrebări ca acestea, copilul va răspunde ușor.

-Ce culoare are frunza?

-De ce s-a îngălbenit frunza?

-De ce are pete ruginii?

Tema conversației trebuie să ofere copilului sistematizarea cunoștințelor dintr-o succesiune logică de întrebări și răspunsuri bine gândite, eșalonate și conduse de educatoare.

Metoda conversației își găsește aplicabilitate în special la grupele mari, dar începe cu grupa mică sub forma dialogului.

La grupa mare pregătitoare, metoda conversatiei se va axa pe aspecte care duc la cunoasterea cât mai diversă, obiectivă a lumii, a mediului ambiant pe toate domeniile de activitate.

Exercițiul:

Această metodă vine să completeze, să sistematizeze si să segmenteze toate deprinderile de muncă practică, intelectuală, etc. încă de la venirea copilului în gradiniță și până la plecarea lui la școală. Constă de fapt în repetarea unor deprinderi de munca: intelectuală, practică, în mod sistematic, în scopul consolidării diferitelor acțiuni ale copilului.

Exercițiul își găsește teren de exprimare pentru copil pe tot parcursul activităților, astfel:

– exercițiul înseamnă chiar salutul la intrarea în grădinită, apoi;

– îmbrăcarea, servitul mesei civilizat;

– pregătirea salii de grupă pentru activități;

În cadrul activităților frontale dirijate, exercițiul este nu numai o modalitate de observare, dar este și o necesitate, fără exercițiu copilul "uită" și nu-și consolidează deprinderile de muncă necesare, indiferent de natura lor. Pentru a aplica această metodă trebuie să ținem seama de gradarea exercițiilor de la: "simplu la complex" și de la "ușor la greu". În cadrul activităților de scriere, la început copilul apasă tare, rupe creionul, strânge puternic creionul în mână, schimbă poziția corpului, ceea ce îl obosește foarte mult. Sub indrumarea educatoarei și prin exercițiu foarte mult, copilul își va elimina aceste neajunsuri.

O importantă deosebită o are coordonarea corectă dintre ochi – mână, care trebuie să stea în atentia educatoarei, pentru a nu-și forma greșit pozitia scris-citit.

Coordonarea analizatorului vizual și auditiv. Aceasta înseamnă că miscările se diferentiază, devin mai precise, ca urmare a faptului că procesul de excitație se restrânge tot mai mult la celulele nervoase care dirijează direct activitatea mușchilor mâinii. Schimbările propuse de educatoare sporesc interesul copiilor pentru a efectua același exercițiu, dar sub altă formă.

Exemplu: "Linia"

–       Linia frântă

–       Vaporul;

–       Acoperișul casuței lui Zdreanță;

–       Gard cu uluci;

–       Dinții fierăstrăului.

O altă temă pentru exemplificare: "Ovalul".

–          Conturul balonului;

–          Bobițe de struguri;

–          Palete de tenis.

Metoda exercițiului se poate aplica cu succes în cadrul activităților matematice pentru însușirea în mod conștient a tuturor exercițiilor, problemelor matematice, pentru formarea și consolidarea reprezentărilor matematice si aplicarea imediată în practica activităților din gradiniță- familie.

Folosirea judicioasă în cadrul activităților a metodei exercițiului contribuie la dezvoltarea gândirii, a independenței în actiune, în mișcări. În același timp, se stimulează activități creatoare și se creează condiții pentru dezvoltarea aptitudinilor copiilor, fiecare exersând mai mult în direcția în care-i place.

I.2 Metode moderne

Ca metode moderne se aplică în practică algoritmizarea, modelarea, problematizarea, învățarea prin descoperire și tratarea diferențiată.

Modelarea în știință și tehnică. Prin model se ințelege un sistem mai simplu, elaborat ca un înlocuitor a unui sistem mai complex ( originalul) și care, pe baza analogiei lui cu sistemul original, servește ca mijloc de a studia indirect proprietățile și transformările posibile ale sistemului original.

Deci, prin modelare se înțelege metoda de a cerceta obiecte și fenomene din natură și societate cu ajutorul modelelor. Modelarea presupune, ca metodă de predare, folosirea modelelor în cadrul activităților de predare-învățare, principala functie având-o cea demonstrativă și cognitivă. Modelul, de fapt, ilustrează obiectul original prin felul cum este conceput, confecționat, prezentat copiilor spre observație, pentru a-i descoperi caracteristicile sub aspectele esențiale, conduse de educatoare spre intuiția copilului. Modelarea își are efectul în cadrul activităților de exercitii grafice, desen, pentru a aprecia în special proporția dintre obiecte, având un punct de reper stabilit de educatoare (modelaj, confecții etc.).

Problematizarea- această metodă presupune crearea unor situații problematice, care antrenează și oferă copiilor posibilitatea de a surprinde diferențe, relații dintre obiectele si fenomenele realității, între cunoștiințele anterioare și noile cunoștințe, prin soluții pe care ei înșiși le elaborează sub indrumarea educatoarei. Ceea ce caracterizează problematizarea este crearea unor situații conflictuale, problematice în gândirea copilului. Aceste situații apar atunci când copilul observă un dezacord între anumite cunoștințe și problema care se cere a fî rezolvată, indiferent de categoria de activitate (activităti matematice, cunoașterea mediului), când este pus în situația de a alege din cunoștințele sale numai pe cele care-1 ajută să rezolve o problemă dată sau când există contradicții între modul de rezolvare teoretică și cel de rezolvare practică a unei probleme.

În cadrul activităților de dezvoltare a vorbirii, problematizarea se poate aplica în cadrul jocurilor didactice orale, exemplu: "Ghicește ce-am găsit". Educatoarea formulează intenționat propoziții cu nonsens, iar copiilor le revine sarcina de a repeta si corecta exprimarea și sensul adecvat al cuvintelor în propoziție.

Algoritmizarea este metoda care se bazează pe cuceririle psihologice privitoare la operativitatea gândirii. Un algoritm este un procedeu, o regulă bine determinată de a rezolva o problemă tipică. Dacă algoritmul este urmat corect, după un anumit număr de operații, se va găsi în mod cert soluția problemei. Se pune întrebarea dacă putem transpune și în învățământul preșcolar această metodă. Exercițiile de formare de grupe de obiecte după un anumit criteriu, de formare de perechi, de aranjare în șir crescător si descrescător a grupelor de obiecte sunt de fapt niste algoritmi pe care copiii i-au însușit în mod conștient. Este important ca în formarea algoritmilor să se respecte două momente esențiale: fixarea lor și aplicarea repetată. Educatoarea trebuie să aprecieze just folosirea algoritmilor, să elimine problemele stereotipe, mecanice, care nu conduc la dezvoltarea gândirii, a creativității.

Învațarea prin descoperire. Pentru ca în procesul de învățământ copilul să devină cât mai activ și munca să-și imprime un caracter creator, educatoarea caută permanent noi metode si procedee care să vină în sprijinul său prin descoperirea noului. Una din aceste metode eficiente si creative este " învățarea prin descoperire ". Această metodă oferă cunoștințe durabile, solide având în prim plan dezvoltarea gândirii, creativitatea și nu memorizarea, obligă copilul să nu se mulțumească cu ce i se spune, ci să aibă gândire critică, obiectivă, disciplinată și cere un volum de observații, analize, aprecieri, trecerea de la analiză la sinteză, de la concret la abstract, dezvoltă perseverenta, vointa, modelează aptitudinile de investigație. Această metodă se aplică ținând cont de nivelul dezvoltării psihofizice și intelectuale ale copiilor, altfel duce la eșec sau neaccesibilitate, sau la confuzii.

În cadrul activităților de cunoaștere a mediului, copiii pot descoperi prin experiențe efectuate împreună cu educatoarea: însămânțarea grâului, creșterea lui cu toate etapele dezvoltării, pâna la coacerea bobului de grâu și apoi analiza acestuia pe baza observației și demonstrației. În cadrul activitățiilor de dezvoltare a vorbirii, copiii descoperă alte modalităti sau caracteristici ce i se pot atribui unui personaj sau obiect în discuție, descoperiri realizate de ei și conduse cu mult tact de educatoare prin efectul scontat.

Printre metodele moderne aplicate copiilor amintesc:

Metoda acvariului- este o tehnică ce evaluează comportamentul preșcolarului în timpul unei activități de învățare organizată in grup precum și evaluarea comportamentului întregului grup.

Obiectivul acestei metode este rezolvarea creativă a unei sarcini de învățare și evaluarea comportamentelor individuale și de grup.

Tehnica blazonului propune completarea compartimentelor unei scheme cu desene, jetoane, cuvinte sau propoziții care prezintă sinteza unui aspect real.

Obiective: -identificarea caracteristicilor unei teme sub formă simbolică sau scrisă;

realizarea unei sarcini comune într-un timp dat, într-o atmosferă relaxantă și cooperantă.

Cvintetul este o metodă de reflecție ce constă în crearea a cinci versuri respectând cinci reguli în scopul de a sintetiza conținutul unei teme abordate.

Este tehnica prin care se rezumă și sintetizează cunoștințe , informații, sentimente si convingeri.

Cvintetul este o poezie cu 5 versuri.

Obiective urmărite:

-să sintetizeze cunoștințele și informațiile despre un subiect;

– sa exprime gânduri , idei, sentimente personale asupra subiectului prin intermediul cuvântului.

– Lotus- este o modalitate interactivă de lucru în grup care oferă posibilitatea stabilirii de relații între noțiuni pe baza unei teme principale din care derivă alte opt teme.

Obiective: stimularea inteligențelor multiple și a potențialului creativ în activități individuale și de grup pe teme din domenii diferite.

Piramida și diamantul au ca obiectiv dezvoltarea capacității de a “sintetiza” principalele probleme, informații, idei ale unei teme date sau unui text literar.

Capitolul II Metode didactice în activitățile cu scop de educarea limbajului

II 1. Metode specifice folosite în cadrul activităților liber-creative din grădiniță

În lucrarea mea m-am oprit în principal la activitățile liber creative și la unele aspecte privind dezvoltarea limbajului. Dintre metodele prezentate în cadrul activitatilor liber-creative, cele mai utilizate sunt: explicația, conversația, exercițiul.

Activitatea didactică de dimineată se desfasoară în funcție de centrele de interes produse în cadrul activității" frontale dirijate " cu " tema " si " subtema " precizată la începutul fiecărei săptămâni.

Ca puncte precise de reper în stabilirea obiectivelor spre realizare,
Programa activitații instructiv-educative în Grădinița de Copii propune realizarea acestora pe sectoare:

Sector "știintă"

Sector "Construcții"

Sector "Jocuri cu rol"

Jocuri de masă

Sector "Bibliotecă"

Sector "Artă"

Aceste sectoare constituie diferite tipuri de jocuri, tinând seama de obiectivele specifîce fiecărui sector al centrului de interes (teme, subteme în discuție, în observație), cât și în domeniul din care se inspiră acestea.

Organizarea si desfășurarea jocurilor la libera alegere (activitatea didactică de dimineată) nu poate fi eficientă dacă nu se ține seama de metodologia de lucru și pregătirea lor pe baza unei scheme obiective concret abordate.

În organizarea si îndrumarea acestora se va ține seama de necesitatea îndrumării activității la alegere:

Principiul organizării și îndrumării la alegere:

–       principiul liberei opțiuni;

–       principiul ierarhizării obiectivelor operaționale;

–       principiul îndrumării sistematice;

–       principiul activizării.

Pregătirea activității la alegere:

– Pregătirea cadrului specific la alegere.

Obiectivele activității la alegere:

–       Obiective generale;

–       Obiective speciale ( particulare);

–       Obiective generale și specifice.

Conținutul activității la alegere:

a. Caracterul de largă deschidere a programei activitătii la alegere;

b. Conținutul activitătii la alegere pe grupe de vârsta.

Jocuri simbolice, joc cu reguli, ocupații individuale și cu grupuri mici de copii.

Organizarea si îndrumarea jocurilor evaluate:

a. Jocuri de creatie cu subiecte din viata cotidiană;

b. Jocuri cu subiecte din basme si povești (jocurile dramatizării);

c. Jocuri cu reguli (jocuri simple);

d. Jocuri distractive, jocuri hazlii, jocuri de atentie, jocuri de perspicacitate, jocuri de expresie afectivă.

Referiri speciale ale obiectivelor și conținutul jocurilor la libera alegere
Obiective generale

Extinderea sferei de cuprindere a conținutului activității la alegere pe baza reprezentărilor acumulate despre realitatea înconjurătoare, prin contactul divers, nemijlocit sau prin exercitarea sistematică și continuă a influențelor instructiv- educative.

Practica susținută a jocurilor simbolice prin abordarea creativă a unei tematici variate și prin reproducerea simbolică a acțiunilor și a relațiilor sociale tot mai complexe, asimilate în procesul cunoașterii.

Stimularea aptitudinilor de colaborare originală a jocurilor simbolice cu subiecte din viața cotidiană și cu subiecte din povești și basme cunoscute și de organizarea practică a acestora în sensul creării atmosferei de joc, al repartizării rolurilor, al interpretării acestora cât mai veridic și în sensul desfășurării acțiunilor în toată complexitatea lor.

Formarea capacităților copiilor de a practica în mod independent sau sub conducerea liderilor formali a jocurilor cu reguli ce pot fi introduse în repertoriul ludic cu ușurință.

Dezvoltarea capacitățiilor intelectuale, morale, estetice și fizice prin antrenarea copiilor la variate activități optionale sub forma jocului simbolic și a jocului cu reguli și în spiritul jocului prin creșterea ponderii ocupațiilor ludice cu finalități practice.

Dezvoltarea prin joc și exerciții a gândirii și imaginației creatoare, a capacității de a efectua în acțiunea de joc operații simple de analiză, sinteză, comparație, generalizare și abstractizare, concretizare, în perspectiva familiarizării copiilor cu activități de tip școlar.

Valorificarea tuturor activităților la alegere în scopul îmbogățirii și adâncirii cunoașterii, al însușirii limbii materne, al intensificării, comunicării și autocomunicării, cât și în scopul lărgirii relațiilor de cooperare, ca premisă a realizării lor.

1. Exemplificări de jocuri de diferite tipuri:

a. Jocuri simbolice:

"De-a mămicile"

"De-a familia"

"De-a șantierul de construcții"etc.

b. Jocuri de construcție:
"Casa bunicilor"
"Grădinița noastră"
"Cartierul nostru"
"Satul nostru".

c. Jocuri cu subiecte din povesti și basme:
Jocul dramatizării
"De-a scufița roșie"
"De-a capra cu trei iezi"
"De-a punguța cu doi bani"

Dramatizări
"Anotimpurile"
"Sarea în bucate"
"Iedul cu trei capre"
"Greierele și furnica etc.

2. Jocuri de mișcare

"Lupul si vânătorul"
"Rândunica își caută cuibul"
"Gâștele si vulpea"
"Broscuțele sar în lac"

Jocuri sportive și distractive

"Mingea la căpitan"
"Ochește ținta"
"De-a caii și călăreții"
"Prindem fluturi"
"Atinge clopoțelul"
"Ne dăm în leagăn"

3. Jocuri de circulație rutieră

"Atenție la semafor"
"Stop roșu, treci pe verde"

"De-a polițiștii"

4. Jocuri senzoriale

"Saculețul fermecat"
"Ghici ce formă are"
"Spune cum este"
"Ghici din ce este făcut"

Jocuri pentru dezvoltarea sensibilitații vizuale

"Ghici ce culoare se potrivește"
"Așează la culoarea potrivită"
"Arată-mi culoarea pe care să ți-o spun"
"Cine are aceeași culoare"

Jocuri pentru dezvoltarea sensibilității auditive

"Deschide urechea bine"

"Ghici cine te-a strigat?"

"Ghici cine este la telefon"

Jocuri pentru dezvoltarea sensibilității gustativ-olfactive

"Ghici ce-ai gustat?"

"Ce a cumpărat mama de la piață?"

"Ce floare am mirosit"

"Spune ce gust are?"

5. Jocuri intelectuale

a. Jocuri de stimulare a comunicării orale

"Povestește ce-ai visat"

"Povestește cum ți-ai petrecut vacanța"

b. Jocuri de exersare a pronunției corecte

"Spune la fel ca mine"
"Să facem ca șarpele"
"Se aude sirena"
"Cântecul greierașului"
"Cocoșul și găina"
"Bunica toarce"

c. Jocuri de atenție și de orientare spațială

"Ghici ce jucărie am ascuns"
"Gasește locul potrivit"
"Unde am așezat păpușa"
"Așează ursulețul unde iți spun"
"Spune-mi vecinii tăi"

d. Jocuri de realizare a abstractizării și generalizării

"Cum se numesc toate acestea la un loc"
"Cine poate face mai multe grupe"
"Ghici la ce cuvânt m-am gândit"
"Alege imaginile"

e. Jocuri pentru dezvoltarea perspicacității

"Gasește drumul lui Grivei spre cuscă"
"Care masină ajunge mai repede la tine?"
"Este ceva greșit în tablou?"
"Ce se potrivește?"
"Unde este mai multă apă?"

f. Jocuri pentru dezvoltarea imaginației

"Spune mai departe"

"Hai să facem o poveste"

"Ce s-a întâmplat mai departe?"

g. Jocuri pentru dezvoltarea proceselor de inhibiție voluntară și a autocontrolului

"Jocul mut"
"Sus-jos"
"Zboară – zboară"
"De-a visul"etc.

Jocuri logico-matematice

"Așeaza la casuța potrivită"
"Șantierul de construcții"
"Trenul cu o diferența"
"Ce piesă lipsește?"

Jocuri de cunoaștere a mediului înconjurător

"Când se întâmplă?"

"Să facem un tablou de iarnă"

"Dupa mine cine vine?"

Jocuri de mișcare cu text și cânt

"Ursulețuldoarme"
"Lanțul"
"Dansulrozelor"
"Țaranul e pe câmp"

Jocuri pentru însușirea de comportare morale

"Să sărbătorim ziua colegilor"

"La teatru"

"Avem oaspeți la masă"

Deși activitățile sunt liber-creative, copiii se manifestă liber, totuși, educatoarea folosește o serie de metode specifice. Acestea sunt explicația, demonstrația, conversația și exercițiul.

Jocurile propriu-zise, ocupațiile ludice si exercițiile-joc, judicios folosite și la această vârstă, în etapa consacrată jocului ca formă de activitate instructiv- educativă, trebuie să se remarce sub aspectul conceperii prin rigurozitate stiintifico-metodică, iar sub aspectul finalității practice prin maxima eficiență formativă. La toate grupele, jocurile copiilor nu trebuie sa fie privite ca o simplă joacă, ci ca o activitate gândită, proiectată mental judicios, îndrumată diferențial în funcție de obiectivele stabilite, de natura activităților și de individualizarea acestora.

Aplicarea noii programe, cu comentarea întregii activități instructiv- educative pe "centre de interes", contribuie la modernizarea și restructurarea întregii activități educaționale.

Activitatea didactică de dimineață se desfașoară pe sectoare, are drept arii de stimulare concentrate pe urmatoarele domenii: știintă, artă, construcție, jocuri cu rol, joc de masă, bibliotecă. Aceste arii de stimulare concentrează desfasurarea jocului la libera alegere, pe un subiect prestabilit, dar oferă largi posibilități de manifestare liberă a copilului, tocmai prin varietatea de organizare și desfăsurare a acestuia.

Prin reducerea numărului de activităti frontale dirijate în formarea ariilor de stimulare, se oferă copiilor largi posibilități de achiziții de cunoștințe, deprinderi de muncă intelectuală, practică, cât și formarea abilităților și a comportamentelor după posibilitatea de acțiune a fiecărui copil.

Dacă sunt riguros organizate, vor oferi fiecărui copil teren, cadru de manifestare larg, favorabil, iar printr-o atenție și orientare cu tact educativ, fiecare copil va fi adus la nivelul de dezvoltare normală a unui copil de 5-7 ani.

O importanță deosebită în desfăsurarea acestor activități, arii de stimulare, are organizarea sălii, a spațiului grupei pe centre de interes (arii de stimulare), care definite si bine echipate, pun in mișcare sensibilitatea și activitatea copilului.

În organizarea ariilor de stimulare este necesar să se țina seama de zona de desfășurare, să se creeze spațiu suficient, în special pentru aria "bibliotecă" sau a "jocului de masă". În folosirea materialului se porneste de la experiența de viată și limbaj a copiilor, jucăriile trebuie să corespundă nu numai posibilităților de antrenare în diferite tipuri de joc, dar și a vârstelor și nivelului de dezvoltare psihică a copiilor

Prin manipularea jucăriilor, materialul cu care copilul emite judecăți, decizii, compară și deosebește, învată să asculte și să se concentreze. Ele asigură trecerea de la viața instructivă, egocentrică, la deschiderea spre lumea socială, de a știi uneori să uite de sine pentru a înțelege și a se ajuta reciproc.

Prin folosirea, în cadrul ariilor de stimulare, a unui material variat și adecvat, prin antrenarea tuturor copiilor unui grup, grupe, se evită însușirea mecanică de cunoștințe, iar copilul este mai activ și învată din plăcerea de a se juca. Desfășurarea jocurilor pe arii de stimulare asigură o strânsă legatură între ceea ce se lucrează pe microgrupuri și în comun, pentru a oferi copilului o adaptare individuală și socială, pentru a face legatura cu învățarea de tip școlar.

Îmbinarea activitaților pe microgrupuri cu activitatea comună oferă condiții de realizare a obiectivelor pe care activitatea individualizată nu le poate realiza total.

Educatoarea va aprecia modul de desfășurare liberă dirijată sau semidirijată.

Aceste structuri de activități promovează jocul ca activitate fundamentală și asigură:

–         accesul liber și direct la jucării, materiale, truse, unelte;

– formarea unor deprinderi de conduită ale copiilor în timpul jocului, unor deprinderi de a-și lua singuri jucăriile sau alte materiale și de a le reașeza în ordine la locul lor.

– formarea deprinderilor de comunicare în mod liber între ei, fără să strige sau să se producă zgomote, zgomote de cooperare cu partenerii de joc, de a-și distribui și asuma roluri astfel încât fiecare să aibă acces la interpretare.

Educatoarei i se oferă ocazia de a constata priceperile și deprinderile formate, precum și lacunele acestora, având posibilitatea să se definească elementele specifice prin care trebuie să intervină în îndrumările individuale necesare.

Alegerea ariilor de stimulare se face în funcție de obiectivele pe care dorim să le realizeze copilul (a centrului de interes, tema, subtema care preocupă săptamânal educatoarea – grupa) eșalonate pe cinci zile lucratoare a săptamânii.

Desfășurarea ariilor de stimulare cum ar fi: Aria jocului cu rol, Aria jocului de masă, Aria bibliotecă, Aria știință, conduce la formarea reprezentării copiilor sub aspectele esențiale ale cunoașterii obiectelor, animalelor, plantelor, anotimpurilor, vârstelor.

Toate acestea sunt ca o completare a cunoștințelor acumulate în cadrul activității frontale dirijate, a descoperirii unor valențe proprii a subiecților, a folosirii unei game variate de materiale din natură sau confecționate de copii, răspunzând tuturor centrelor și conducând copilul spre o personalitate multilaterală, cunoștințe, deprinderi care se formează, consolidează și verifică în acest mod educatia.

CAP.II 2 Rolul metodelor didactice in dezvoltarea limbajului si pregătirea pentru școală

Prin natura ei, limba este un sistem de semne organizate riguros si determinate de scopul suprem al comunicarii umane. Din acest unghi, la o analiză atentă, devine vizibilă organizarea materialului de construcție, fie la nivelul enunțului, fie la cel al unității de comunicare. Copilul se deprinde cu aceste caracteristici intuitive, la vârsta când i se formează primele abilități de comunicare. Acestea și le va perfecționa și conștientiza odată cu regimul școlar care utilizează funcția metalingvistică și prin aceasta traducem în limbaj didactic o realitate instrumentală abstractă.

Învațarea se întemeiază, deci, pe achizițiile spontane din anii preșcolarității, fără a realiza o delimitare netă a acestor două faze.

Jean Piaget spusese autoritar: "Toate conduitele comportă un aspect înnăscut și unul dobândit, dar nu se știe unde se află frontiera dintre ele"; este firesc să fie așa, pentru că o nouă achiziție se clădește pe un sistem de cunoștințe și deprinderi sedimentat deja și nu pe un teren gol.

Este cunoscut faptul că formarea capacităților operaționale și funcționale reprezintă o problemă importantă în cadrul formării intelectuale. Funcțiile mintale apar și se maturizează diferit, de aceea învățarea limbajului și a anumitor forme de raționament sunt posibile numai atunci când aceste funcții au atins un anumit grad de dezvoltare și maturizare.

Însușirea limbii materne reprezintă un element esențial pentru asimilarea de cunoștințe, pentru formarea deprinderilor și priceperilor. Fără limbaj nu este posibilă gândirea și învățarea. Grija pentru însușirea și folosirea corectă a limbii se corelează cu preocuparea pentru depistarea și cercetarea tulburărilor de vorbire.

În gradiniță, învațarea orală a limbii constituie un instrument indispensabil pentru învățarea cititului și scrisului. Limba de "neînlocuit cu alta" (George Sion) este un fagure de miere filtrat prin raze de suflet și "curge prin veac pentru a ajunge în viers o nuantă de graiuri și cuminți" (Tudor Arghezi).

Cercetările psihologice au arătat, iar experiența muncii didactice din grădiniță confirmă, că dezvoltarea vorbirii copiilor, a limbajului, în special, are loc sub influența mediului și a educației. Acest lucru se realizează cu efîciență optimă în cadrul întregului program din gradiniță, în procesul relațiilor copil-copil și copil-educatoare, pe baza experienței cognitive căpătate.

Copilul vine în grădiniță cu anume competentă lingvistică, garanția integrării sociale și condiție a dobândirii performanței lingvistice.

Respectând obiectivele sub aspect fonetic, sub aspect lexical, sub aspect al structurii gramaticale, al comunicării orale, al expresivității vorbirii, și totodată particularitățile psihologice ale limbajului cu ceea ce este caracteristic în acest sens, acestea se materializează, se realizează.

Însusirea limbii materne se realizează prin respectarea unor reguli (fonetice, lexicale, morfologice și sintactice). Funcția esențială a limbajului este comunicarea, cu cele două aspecte: limbaj interior, limbaj exterior. în perioada preșcolarității copilul învață limbajul prin care își exprimă dorințele, nevoile, gândirile, emoțiile, intențiile sale. La vârsta preșcolară, limbajul capătă noi valențe și permite copilului să realizeze relații complexe cu adulții și cu ceilalti copii, să-și organizeze activitatea psihică, să-si exprime ideile și stările ulterioare, dar și să înțeleagă și să acumuleze informații.

Prin intermediul limbajului, copilul iși dezvoltă propria-i experiență și mai cu seamă învață din experiențele altora. Cu ajutorul limbajului se formează și se organizează sisteme în care sunt integrate cunoștințele, ceea ce contribuie la sistematizarea și la complicarea condițiilor interioare de formare a personalității.

Intervenția adultului asupra dezvoltării vorbirii copilului se face fie prin canalele verbale, fie prin cele ocupaționale, în special prin cele de organizare a jocului, exersării sau executării unor sarcini.

În procesul comunicării cu adultul, copilul folosește același limbaj, dar este original după felul cum gândește. În procesul instructiv-educativ, prin intermediul limbajului se realizează transmiterea cunoștințelor cu noi reprezentări, limbajul este mijloc de comunicare, mijloc de cunoaștere.

Prin intermediul limbajului, educatoarea face cunoscut copiilor denumirea lucrurilor, fenomenelor, a legăturilor cauzale dintre acestea. Educatoarea realizează prin comunicarea cu copilul stimularea proceselor psihice, a gândirii cu procesele ei (analiză, sinteză, comparatie etc.). Interactiunea cognitivă verbalizată a educatoarei cu copilul va fi cu adevarat formativă, numai dacă în această relatie copilului îi va fi satisfăcută curiozitatea și dacă va gasi răspuns la atâtea "necunoscute" ale realitătii cu care vine în contact.

În procesul comunicării copilul își formează și dezvoltă viața afectivă, cu ajutorul cuvântului, educatoarea contribuie la educatia estetică dezvoltându-i frumosul din natură, viață, societate.

În cadrul activităților frontale dirijate se vor selecta teme care să conducă familiarizarea copilului cu dezvoltarea vorbirii sub toate aspectele sus amintite, pentru integrarea cât mai eficientă în activitatea scolară.

Pentru a rezolva sarcina principală, aceea de a pregăti preșcolarul pentru integrarea activă în procesul instructiv din școală, se încearcă găsirea unor soluții, mijloace și metode eficiente care să contribuie la dezvoltarea vorbirii. În acest sens, mijlocul cel mai eficient pentru dezvoltarea gândirii și a vorbirii copiilor este jocul didactic de dezvoltare a vorbirii.

Jocul didactic, ca formă specifică de învătare la vârsta prescolară, reușește mai bine decât oricare alt gen de activitate să îmbine elementele instructive cu cele educative și să antreneze intens copilul în stimularea si exersarea jocului, fără ca el să conștientizeze acest efort.

Jocul didactic reușește, de asemenea, să antreneze în joc toți copiii grupei, astfel că aceștia depun același efort de gândire și exprimare. Astfel, prin intermediul jocului didactic, se fixează si activează vocabularul copiilor și contribuie la îmbunatătirea pronunției, la formarea unor noi noțiuni.

Eficiența acestor jocuri didactice depinde, însă, în mare masură de modul în care educatoarea știe să le selecționeze, în raport cu situațiile concrete existente în grupa pe care o conduce.

Această presupune o bună cunoastere a posibilităților fiecărui copil, precum și defectelor de vorbire, astfel că, în funcție de aceste realități, să se acționeze și prin intermediul jocului didactic – eficient mijloc de formare și educare a copilului.

Realizarea cu succes a obiectivelor propuse în cadrul jocurilor didactice s-a pornit de la un stadiu aprofundat, ținând seama de specificul jocului și de particularitățile evoluției intelectuale a copiilor de vârstă preșcolară. La grupa mare, jocurile didactice desfăsurate la începutul anului școlar vizează exersarea deprinderii de a izola cuvintele din propoziții prin jocurile: "Ce cuvinte am spus?", "Răspunde repede și bine", "Jocul cuvintelor". Se va continua cu jocuri de despărțire a cuvintelor în silabe și sunete.

Exemplu: "Alege jetoanele", joc cu obiective complexe și bine determinate.

Sarcina didactică a acestui joc constă în recunoașterea și denumirea obiectelor ilustrate, a căror denumire este formată dintr-o silabă sau exersarea deprinderii de a forma propoziții în care să existe cuvinte monosilabice și bisilabice.

Pe baza materialului concret prezentat, copiii denumesc aceste obiecte și despart cuvintele în silabe, precizând câte silabe are cuvântul. în complicarea jocului s-au folosit fișe pe care erau desenate diferite obiecte și s-a cerut copiilor să deseneze în dreptul fiecărei imagini atâtea liniuțe câte silabe are cuvântul corespunzător. Pentru verificarea acestor cunoștințe, atunci când copiii sunt familiarizați cu silaba și sunetul și stapânesc tehnica de separare a propoziției în cuvinte, silabe și sunete, se poate organiza la grupa mare un joc didactic de evaluare a cunoștințelor: jocul "Cine știe mai bine?", unde se pot folosi ca material didactic jetoane cu fructe, legume, animale, un flanelograf – ilustrație. Jocul se desfăsoară având câte un conducător. Se numește din fiecare echipă câte un copil pentru a alege de pe masa educatoarei imagini a caror denumire începe cu un anumit sunet, pe care să le așeze pe flanelograf. Copiii care aleg corect și integral jetoanele și se încadrează în timp câstigă o bulină pentru echipa lor. A doua cerintă a jocului constă în taierea cu o linie a noțiunilor a căror denumire începe cu sunetul dat.

Jocul cuprinde trei cerinte, cea de a treia cerintă constând în alegerea de către fiecare grupă a cuvintelor preferate (3-4 cuvinte) și despărtirea lor în silabe.

Acest joc asigură participarea activă și individualizată a fiecarui copil în sarcinile date, își însușesc semnificația cuvântului, adică notiunile care se schimbă, se îmbogățesc și se precizează treptat, pe masura acumulării experienței și a perfecționării operațiilor gândirii. Preșcolarii nu învată regulile gramaticale, nu cunosc definiții, nu stiu ce este substantivul, verbul, declinarea, dar respectă aceste reguli de vorbire, deoarece atât prin joc cât și prin modelul de vorbire corectă sunt antrenați să le cunoască, corectându-i doar atunci când greșesc.

Întrucât la copii se observă deseori folosirea greșită a formelor de genitiv și dativ (ei pun deseori întrebări de genul: "A lu cui sunt cărțile?" sau "A lu cine este umbrela?"), pentru înlăturarea acestor defecte se pot desfășura jocuri didactice ca: "A cui hrană este?", "A cui îmbrăcăminte este?", punându-i de fiecare dată pe copii în situația de a folosi corect desinențele cauzale, cât și întrebările corespunzătoare acestor cazuri. Se urmărește, totodată, dezvoltarea atenției vizuale și a capacității de analiză.

Sarcina didactică pentru jocul "A cui hrană este?" este de a formula un răspuns corespunzător întrebării și de a recunoaște hrana și animalele care o folosesc. Jocul presupune existența în fața fiecărui copil a unei imagini reprezentând un animal, imaginile reprezentând hrana lor aflându-se pe masa educatoarei. Se cere copiilor să intuiască imaginea dată de educatoare și imaginile din fața lor și se explică regula. La întrebarea "A cui hrană este?", copilul care are în față reprezentarea animalului respectiv trebuie să raspundă, formulând corect propoziția.

Exemplu: "Morcovul este hrana iepurașului", "Iarba este hrana vacii", "Aluna este hrana veveriței". Prin acest joc se urmareste exprimarea corectă a formelor de genitiv masculin și feminin la numărul singular și plural. Pornind gradat, de la jocul în care s-a stabilit numai acordul complet (gen, număr și caz ), copiii capătă deprinderea de a folosi acordul gramatical pentru toate părțile de vorbire.

Prin jocul didactic "Răspunde repede și bine" se urmărește formarea deprinderilor de a realiza în timpul vorbirii acordul corect între determinant și determinat (între atribut și substantiv, între subiect și predicat), precum și precizarea și activizarea vocabularului privind unele cuvinte cu sens contrar.

În partea a doua a acestui joc se folosește banda de magnetofon, pe care au fost înregistrate propozitii cuprinzând adjective acordate corect cu substantive, de exemplu: "Maria este o fată harnică". În timp limitat, copilul numit de educatoare răspunde cu aceeași propoziție, găsind însă antonimul adjectivului enunțat. Aceleași adjective însoțesc, în continuare, un substantiv la masculin, de exemplu: "Andrei este un băiat harnic", "Andrei este un băiat lenes". Acest joc contribuie și la dezvoltarea intelectuală a preșcolarilor.

Pentru dezvoltarea capacității de sinteză, se mai pot desfășura diverse jocuri didactice care stimulează creativitatea copiilor în exprimarea orală și le îmbogățește vocabularul activ. Astfel, prin jocul didactic "Citește în cărticică" se urmărește formarea deprinderilor de a compune o scurtă povestire.

Jocurile didactice pentru stimularea unei vorbiri expresive, fluente, coerente, au o contribuție deosebită la vârsta prescolară. Acum, dezvoltarea expresivității limbajului presupune cultivarea capacității de comunicare prin exprimarea reprezentărilor din experiența personală, adaptată la diverse situații și la diverși parteneri.

Având în vedere că la dezvoltarea expresivității limbajului contribuie mai mulți factori, cum ar fi: mimica, intonația, intensitatea vocii, ritmul expunerii, se desfășoară cu copiii jocuri care să-i pună în situația de a utiliza toți acești factori.

Astfel de jocuri sunt: "Ce știm despre eroul îndrăgit?" și "Oglinda fermecată". Obiectivele fixate în aceste jocuri sunt:

–         recunoașterea personajului și a poveștii;

–         caracterizarea personajelor;

–         redarea unui fragment din povestea respectivă.

Paralel cu organizarea și desfăsurarea jocurilor didactice, în grădiniță un rol deosebit de important îl dețin jocurile – exerciții, menite să contribuie la optimizarea sarcinilor și obiectelor programei, la valorificarea potențelor intelectuale ale copiilor.

Importanța jocurilor – exercițiu desfăsurate în gradinită derivă din faptul că ele au o influentă mare asupra dezvoltarii limbajului atât sub aspect fonetic, lexical, gramatical, cât si expresivitătii vorbirii.

Indiferent de forma de realizare, activitătile de dezvoltare a vorbirii, prin specificul de organizare si desfăsurare, stimulează copilul în mod creativ- formativ. Pe lângă activitătile de joc didactic, activitătile de povestire, memorizare, povești create de copii, povestiri cu un început dat de educatoare și continuat de copii, vor face copilul să dialogheze cu el însuși si cu realitatea înconjurătoare, apropiindu-1 de aceasta în modul cel mai firesc și spontan. Educatoarei îi revine sarcina de a conduce, orienta și contribui prin "viu grai", prin relatia educatoare – copil, prin vorbire dialogată despre toate câte sunt, la estetica tintei limbajului, a plasticitătii lui în exprimare.

Activitătile de memorizare contribuie la realizarea dialogului copilului cu animale îndrăgite, fluturi, plante, personaje îndrăgite, activităti comune a legăturii omului cu ceea ce îl înconjoară.

Ele contribuie la corectarea exprimării gresite, dar și la formarea unui ,limbaj coerent, expresiv, plastic, în măsura în care educatoarea este un model, pentru copil, de felul cum recită o poezie, de modul de a-1 face pe copil să, înteleagă textele literare prezentate și de a folosi intonația potrivită și a da textului finalul adecvat.

Exemple-memorizari la grupa mare:
"Revedere" – M. Eminescu
"Somnoroase păsărele" – M. Eminescu
"Zdreanță" – T. Arghezi
"Cațelușul șchiop" – E. Farago

Convorbirile tematice, prin subiectele abordate, vin să completeze varietatea temelor posibile spre realizarea în diferite domenii, în special a celor cognitive de cunoaștere a mediului:

"Gradinița noastră, bucuria copiilor"

"Toamna pe strada mea"

"Au plecat păsările călătoare"

"Baba iarna intră-n sat"

"Vine primăvara"

"Plecăm la școală"etc.

Aceste convorbiri oferă dialogul larg deschis cu educatoarea, cu copilul și îi dau posibilitatea de a cunoaște nivelul cunoștințelor acumulate și vocabularul activ al copiilor.

O contribuție importantă în plan apropiat o are literatura "științifico- fantastică" care propune subiecte foarte îndrăgite de copii, personaje cu care copilul comunică, care le reprezintă și îmbogățește fantezia. Prin exemlificări concrete putem face copiii să înțeleagă că, în decursul timpului, ceea ce în trecut era de domeniul fantasticului sau a incredibilului, astăzi acestea sunt lucruri realizabile, iar fanteziile timpului nostru, prin dezvoltarea tehnicii și a creației, a invenției umane, pot deveni lucruri realizabile.

Activitățile de memorizare, de povestire a educatoarei, jocuri didactice, convorbirile contribuie în mare măsură la îmbogățirea vocabularului, a exersării acestuia în vederea pregătirii copilului pentru scoală.

Cap III. Importanța metodelor interactive de grup

Să pornim odată cu copiii la descifrarea, organizarea și aplicarea metodelor noi în activitatea instructiv-educativă care poate fi una cooperantă, modernă, activă, flexibilă, accesibilă, plăcută și democratică.

Veți smulge cu siguranță exclamațiile copiilor: „Ce activitate frumoasă!”, „Ce joc interesant!”, „Ce multe am invățat!”, „Când mai jucăm jocul cu steluțele?”, „Eu aș dori să fac un blazon al prietenului meu”, „Eu o bulă dublă pentru familia mea!”, „Eu o să-l învăț pe X povestea Y” etc.

Pentru a ajunge aici, nu este foarte greu. Acționați direct ! Propuneți-vă un obiectiv: „Schimb, mă schimb, vă schimb, REUȘESC!”

Nevoile și cerințele copiilor „actori” pe scena educațională pretind dascălilor o schimbarea radicală a modului de abordarea a activității didactice.

Noul, necunoscutul, căutarea de idei prin metodele interactive conferă activității „mister didactic”, se constituie ca o „aventură a cunoașterii”, în care copilul e participant activ pentru că el întâlnește probleme, situații complexe pentru mintea lui de copil dar în grup, prin analize, dezbateri, descoperă răspunsuri la toate întrebările, rezolvă sarcini de învățare, se simte responsabil și mulțumit la finalul lecției.

Acum știm cu toții că „oricine poate învăța de oriunde”. Copiii primesc prin diferite canale, prea multe informații pe care nu le rețin și nici nu au capacitatea de selecție a acestora.

Prin metodele interactive de grup, copiii își exersează capacitatea de a selecta, combina, învăța lucruri de care vor avea nevoie în viața de școlar și de adult. Efortul copiilor trebuie sa fie unul intelectual, de exersare a proceselor psihice și de cunoaștere, de abordare a altor demersuri intelectuale interdisciplinare decât cele clasice, prin studiul mediului concret și prin corelațiile elaborate interactiv în care copiii își asumă responsabilitatea, formulează și verifică soluții, elaborează sinteze în activități de grup, intergrup, individual, în perechi. Ideile, soluțiile grupului au încărcătură afectivă și originalitate, atunci când se respectă principiul flexibilității.

Toate metodele interactive de grup (în special 6/3/5, brainstroming, 6/6, ș.a.m.d.) stimulează creativitatea, comunicarea, activizarea tuturor copiilor și formarea de capacități ca: spiritul critic constructiv, independență în gândire și acțiune, găsirea unor idei creative, îndrăznețe de rezolvarea a sarcinilor de învățare.

Fiind prezentate ca niște jocuri de învățare, de cooperare, distractive, nu de concentrare, metodele interactive învață copiii să rezolve probleme cu care se confruntă, să ia decizii în grup și să aplaneze conflictele.

Situațiile de învățare, rezolvate prin metode interactive de grup dezvoltă copiilor gândirea democratică deoarece ei exersează gândirea critică și înțeleg că atunci când analizează un personaj, comportamentul unui copil, o faptă, o idee, un eveniment, ei critică comportamentul, ideea, fapta și nu critică personajul din poveste sau copilul, adultul. Metodele învață copiii, că un comportament întâlnit în viața de zi cu zi poate fi criticat pentru a învăța cum sa-l evităm. Ei aduc argumente, găsesc soluții, dau sfaturi din care cu toții învață. Este însă importantă alegerea momentului din lecție, dintr-o zi, personajul copil și fapta lui, deoarece ele reprezintă punctul cheie în reușita aplicării metodei și nu trebuie să afecteze copilul. Tocmai acesta este punctul forte al metodelor care introduc în dezbatere comportamentele reale, cotidiene.

După fiecare metodă aplicată, se pot obține performanțe pe care copiii le percep și-i fac responsabili în rezolvarea sarcinilor de lucru viitoare. Copiii înțeleg și observă că implicarea lor este diferită, dar încurajați, își vor cultiva dorința de a se implica în rezolvarea sarcinilor de grup. Grupul înțelege prin exercițiu să nu-și marginalizeze partenerii de grup, să aibă răbdare cu ei exersându-și toleranța reciproc.

Metodele implică mult tact din partea dascălilor, deoarece trebuie sa-și adapteze stilul didactic în funcție de tipul de copil timid, pesimist, agresiv, acaparator, nerăbdător pentru fiecare găsind gestul, mimica, interjecția, întrebarea, sfatul, orientarea, lauda, reținerea, aprecierea, entuziasmul în concordanță cu situația și totul va fi ca la carte.

Metodele interactive de grup se pot combina între ele sau cu cele tradiționale, cu metode din aceeași categorie, iar metodele tradiționale nu se elimină, se modernizează, se combină, se modifică, se îmbunătățesc și se adaptează. Dintre obiectivele metodelor interactive enumerăm:

Formarea sau promovarea unor calități europene ce au la bază atitudini și competențe democratice, stabilirea unor relații interculturale care au al bază comunicare;

Însușirea unor cunoștințe, abilități, comportament de bază în învățarea eficientă a unor abilități practice în condiții de cooperare;

Dobândirea primelor elemente ale muncii intelectuale în vederea cunoașterii realității și a activității viitoare de învățare școlară;

Implicarea activă și creativă a copiilor pentru stimularea gândirii productive, a gândirii divergente, libertatea de exprimare a cunoștințelor, a gândurilor, a faptelor;

Formarea deprinderilor copiilor de a găsi singuri informații, de a lucra în echipă, de a aplica cunoștințele în diferite situații de viață, de a conștientiza stilurile de învățare pe care le preferă (adică cum învață o poezie, o poveste, cum realizează un desen, o construcție etc., cel mai repede);

Realizarea unor obiective interdisciplinare, a ști să culeagă informații despre o temă dată , a ști să identifice probleme diferite, a ști să facă conexiuni;

Încurajarea autonomiei copilului și promovarea învățământului prin cooperare;

Focalizarea strategiilor pe promovarea diversității ideilor;

Formarea unui sistem de capacități;

Formarea deprinderii de a gândi critic;

Comunicarea pe baza unei tehnologii informaționale, moderne, interactive.

În urma aplicării acestor metode, copiii învață să-și împărtășească ideile, capătă încredere în ei, devin responsabili pentru ideile și acțiunile lor:

învață să privească critic mediul social în care trăiește el, fiind parte integrantă a acestuia și să se descurce în situații reale de viață;

învață cum să învețe, printr-un antrenament plăcut interactiv în grup;

își exersează capacitatea de autoevaluare și de a evalua alternative și a lua decizii, de a critica, a testa ipoteze, a reflecta;

se comportă cu toleranță, afectivitate, sensibilitate, corectitudine cu cei din jur;

învață să învețe creativ, să negocieze soluțiile, ideile, să rezolve o sarcină alături și împreună cu alți copiii;

se comportă cu toleranță, afectivitate, sensibilitate, corectitudine cu cei din jur;

învață să argumenteze, să caute alternative, să facă afirmații neobișnuite, să adreseze chiar întrebări neobișnuite, să-și exprime gândurile creativ, spontan.

Ar fi frumos ca fiecare dascăl să fie pentru copiii lui „formator” pentru a simți zilnic acea satisfacție pe care ți-o dă pregătirea pentru activitatea cu copiii și mai ales plăcerea de a realiza o predare/învățare/evaluare creativă diversă, eficientă, atractivă, diferențiată, atât pentru tine ca dascăl, cât și pentru copiii.

Metodologia cercetării

CAPITOLUL IV. Organizarea cercetării

Cercetarea de față se include în sfera studiilor calitative urmărind demersul științific și metodologic al tezelor de specialitate din domeniul pedagogiei preșcolare. În funcție de obiectivele propuse urmărește să pună în evidență importanța combinării metodelor tradiționale cu cele moderne în educarea copiilor de vârstă preșcolară.

IV.1.. Obiectivele cercetarii

1.  Relevanța utilizării metodelor și procedeelor adecvate în vederea adaptării optime a preșcolarilor la activitatea școlară;

2. Evidențierea importanței educației timpurii în dezvoltarea comunicării verbale la copiii de vârstă preșcolară;

3.  Reliefarea importanței achiziționării unui vocabular adecvat vârstei, particularităților și nevoilor personale ale copiilor;

4.  Identificarea gradului de influență al mediului needucativ asupra dezvoltării abilitaților de comunicare și de achiziționare a elementelor de limbaj la copilul de vârstă preșcolară, utilizând metode didactice adecvate.

Ipoteza cercetarii

Presupun că:

Implementarea unui program de activități în care se utilizează un set de metode și tehnici tradiționale și moderne specifice învățământului preșcolar determină îmbunătățirea sesizabilă a abilităților de comunicare contribuind la îmbogățirea limbajului, în vederea adaptării optime la viața școlară.

IV.2.Variabilele cercetării

Variabile independente

        Aplicarea unui program de achiziții în care să se îmbine armonios metodele didactice tradiționale și moderne în activitățile de comunicare.

Variabile dependente

        Nivelul de imbunătățire a abilităților de comunicare.

       Gradul de manifestare a capacităților de adaptare la viața școlară .

IV.3.Metode de cercetare utilizate

În cadrul cercetării am insistat pe folosirea următoarelor metode: anamneza, studiul documentelor personale, observația, metoda testelor, experimentul.

În cercetare am folosit atât metode de culegere a datelor cât și metode de prelucrare a datelor pe care le voi prezenta succint în continuare:

        Observatia a avut drept scop surprinderea unor elemente ale comunicării atât în activitatile liber alese în care copilul se manifesta spontan și liber mai aproape de ceea ce este mai puțin controlat și cenzurat, cât și în cadrul activităților comune desfășurate cu întreaga grupă de copii sub îndrumarea directă a educatoarei. Datele obținute au fost consemnate și folosite mai ales în analiza de caz.

        Anamneza a vizat culegerea de informații despre parinți, evoluția sarcinii, starea de sănătate, despre condițiile materiale și socio-culturale ale familiei, despre calitatea influențelor asupra copilului.

        Studiul documentelor personale a fost menit să completeze datele obținute prin primele două metode și să ofere o imagine mai completă asupra subiecților investigați. Pe baza studiului documentelor personale ale copiilor s-au obținut date despre proveniența socială ale acestora, starea lor de sănătate, despre relațiile care există în familie și despre nivelul cultural al părinților.

        Testul, proba psihologică. Această metodă am folosit-o atât în faza pre-experimentală cât și în faza experimentală, rezultatele acesteia oferindu-mi posibilitatea de a obține informații obiective asupra dezvoltării psihice și a pregătirii copilului pentru școală, din punct de vedere fizic, psihic, afectiv, etc.

        Experimentul a constat în măsurarea efectului produs ca urmare a introducerii unuia sau mai multor factori experimentali – spre exemplu utilizarea metodelor specifice fiecărei grupe. Experimentul se desfăsoară folosind mai multe tehnici: tehnica grupului, pe care se experimentează, tehnica grupelor paralele (experimentală și de control), având același nivel de cunoștințe, același număr de subiecți și fiind egale din punct de vedere al vârstei.

Instrumente de cercetare utilizate

        Test de evaluare inițială

        Testul pentru cunoașterea vârstei psihologice a limbajului dupa Alice Descoeudres

        Test de evaluare finală

IV. 4.Eșantionul de subiecți

În vederea urmăririi obiectivelor și a verificării ipotezei specifice formulate, am cuprins în cercetare un număr de 20 de copii cu vârste cuprinse între 5 și 7 ani care au frecventat în anul școlar 2010-2011 grădinița.

Grupa experimentală a cuprins un număr de 10 copii cu vârste între 5 și 7 ani, dintre care 4 fete și 6 băieți, iar grupa de control tot un număr de 10 copii cu vârste între 5 și 7 ani, dintre care 5 fete și 5 baieți.

IV.5.Eșantionul de conținut

Activitățile liber alese cât și cele de educarea limbajului au fost adaptate unităților de învățare corespunzătoare temei săptămânii. Spre exemplu: jocul dramatizare „De-a punguța cu doi bani”; dramatizări „Anotimpurile”, „Greierele și furnica”; jocuri de stimulare a comunicării orale: „Povestește ce ai visat”, „Povestește cum ți-ai petrecut vacanța”; jocuri de exersare a pronunției corecte: „Spune la fel ca mine”, „Descoperă unde am greșit”; jocuri de realizare a abstractizării și generalizării: „Cum se numesc toate acestea la un loc”, „Ghici la ce cuvânt m-am gândit”; jocuri pentru dezvoltarea imaginației „Hai să facem o poveste”, jocuri de verificare și consolidare:” Cine știe , e câștigător!”, de verificare a însușirii conținutului poveștii „Fata babei și fata moșneagului”, lecturi după imagini „ A sosit primăvara!”.

CAPITOLUL V. Desfășurarea experimentului

V. 1.Etapa constatativă (preexperimentală)

În cadrul acestei etape am stabilit cadrul cercetării, am formulat ipoteza și am alcătuit eșantionul de subiecți, am ales metodele și tehnicile de cercetare, am aplicat testarea situației experimentale și a tehnicilor de cercetare,am înregistrat datele și am stabilit strategia desfășurării experimentului..

Evaluarea initiala

        a constituit punctul de plecare în stabilirea strategiei didactice. Pornind de la datele cuprinse în aceste evaluari s-a putut face o analiza privind saltul înregistrat de copii pâna la data aplicarii probelor ce au stat la baza cercetarii noastre.

TEST DE EVALUARE INIȚIALĂ

(Evalueaza cunostintele de limbaj)

TEMA: Traista cu povesti

Item cu raspuns scurt.

Completeaza ce lipseste pentru a avea propozitia înteles

„Este vicleana, sireata si da iama la poiata.” 1p

Item cu alegere multipla

Scrie atâtea liniute câte cuvinte are propozitia si încercuieste cifra corecta: 1p

CAPRA MERGE DUPĂ MÂNCARE.

1

4

5

Item de asociere

Uneste personajele apartinând aceleiasi povesti: 2p

Item cu alegere duala

Spune ce este fals si ce este adevarat în propozitiile urmatoare:

–         „Fata babei a îngrijit catelusa bolnava si a plecat mai departe”.

–         „Alba ca Zapada a ajuns la casa piticilor”.

–         „Scufita Rosie a manâncat lupul.” 3p

Item de completare

Recunoaste povestea si completeaza verbal ce lipseste:

„Era limpede ca afurisita de cotoroanta încerca s-o pacalesca pe …………. sa se vâre în ………….pentru a o închide acolo!… Caci de îndata ce ar fi fost acolo, …….. ar fi închis cuptorul si ar fi lasat-o pe biata micuta sa se…………. si apoi ar fi mâncat-o! Numai ca………….. copil istet, îti dadu numaidecât seama ce gânduri cocea………….si se prefacu ca-i natânga si neîndemânatica.” 3p

V.2 Etapa experimentală

În cadrul acestei etape am introdus metode și tehnici noi în activitățile susținute la nivelul grupului experimental, am aplicat probe, am făcut măsurători și determinări. Precizez că am acționat și la nivelul grupului de control aplicând aceleași probe ,dar fără a implementa programul de activități și jocuri didactice propus în lucrarea de față. Acest lucru s-a facut cu scopul de a compara ulterior între ele rezulatele și scorurile obținute de copiii cuprinși în cele două grupe.

Testul de stabilire a vârstei psihologice a limbajului

        adaptat dupa Alice Descouedres, probă ce se poate aplica copiilor de la 2 la 7 ani și este alcatuită din șapte subprobe, prin care am vizat următoarele aspecte ale dezvoltării gândirii și limbajului copiilor:

–          stabilirea asemănărilor/deosebirilor dintre diferite obiecte sau imagini ale unor obiecte;

–          completarea lacunelor dintr-un text;

–          memorarea unor grupe de cifre;

–          denumirea unor culori;

–           imitarea unor acțiuni ;

–           stabilirea unor contrarii fără imagini ale obiectelor;

–           denumirea unor materiale din care sunt confecționate unele obiecte.

Subproba nr. 1:

Stabilirea asemănărilor (deosebirilor) dintre diferite obiecte sau imagini ale unor obiecte

Material:

1.      desenul unei case mari și al unei case mici;

2.      o carte nouă și una veche;

3.      o minge tare și o minge moale;

4.      desenul unui pom înalt și al unui pom scund;

5.      o bucată de hârtie netedă și una zgrunțuroasă;

6.      fotografia unui batrân și a unui tânăr;

7.      o foaie de hârtie întinsă și una mototolită;

8.      desenul unei linii drepte și a uneia curbe;

9.      imaginea unui copil trist și a unuia fericit;

10.  două bile de aceeași mărime și culoare una grea și una usoară care se pun în palmele copilului.

Desfasurare:

Spunem copilului (pentru prima grupa de contrarii) „vezi, această casă este mare, în timp ce aceasta este…..(mica)

        se continuă astfel cu toate celelalte grupe de contrarii;

        se notează răspunsurile copilului;

        se calculează numărul de răspunsuri corecte.

Subproba nr. 2:

Completarea de lacune într-un text

Material: am folosit următorul text:

„Este timp frumos, cerul este ….(senin, albastru), soarele este foarte….(strălucitor) . Jana și Maria merg să se plimbe pe câmp. Ele adună ….(flori) . Fetele sunt foarte mulțumite auzind cântecele frumoase ale micilor …(păsărele) . Deodată cerul se întunecă, se acoperă de …(nori) . Fetele se grăbesc să se întoarcă …(acasă) .Cerul este spintecat de…(fulgere) . Jana și Maria se sperie de zgomotul făcut de…(tunete) . Ele roagă pe cineva să le adăpostească în casă deoarece ploua puternic și nu aveau la ele…(umbrele, haine de ploaie), iar hainele lor erau complet…(ude).

Desfasurare:

I se spune copilului: „Îti voi spune o povestire, te rog să fii atent, când eu mă opresc și n-am să stiu ce să spun, tu va trebui să ghicești și să spui ce trebuie să fie completat”.

        Se va citi rar și cu accentul necesar;

        Se notează răspunsurile copilului;

        Se calculează numărul de răspunsuri corecte.

Subproba nr. 3:

Memorare de cifre și reproducerea lor

Material: am folosit următoarele serii de cifre:

1.      2 – 4

2.      5 – 6 – 3

3.      4 – 7 – 3 – 2

4.      8 – 4 – 6 – 5 – 9

5.      6 – 9 – 2 – 3 – 4 – 8

Desfășurare:

Se spune copilului: „Fii atent! Îți voi spune niște cifre, iar tu le vei repeta imediat ce eu le-am spus”.

        Se prezintă fiecare serie în ritm de comandă de gimnastică;

        Se oprește proba la seria pe care copilul nu reușește să o reproducă deși i s-a citit de trei ori. Performanța subiectului este egală cu ultima serie realizată corect. Pentru prima serie primește coeficientul 2, pentru seria a II-a primește coeficientul 3, pentru seria a III-a primește coeficientul 4, pentru seria a IV-a primește coeficientul 5, pentru seria a V-a primește coeficientul 6.

Subproba nr. 4:

Denumirea unor materiale

Material de desfășurare: am folosit următoarele întrebări:

1.      Din ce este facută cheia?

2.      Din ce este facută masa?

3.      Din ce este facută lingurita?

4.      Din ce sunt facuți pantofii?

5.      Din ce sunt facute ferestrele?

6.      Din ce sunt facute casele?

Se consemnează numărul de răspunsuri corecte.

Subproba nr. 5:

Stabilirea unor contrarii fără obiecte sau imagini ale acestora

Material și desfășurare: am folosit urmatoarele cupluri contrarii:

1.      cald – ….(frig sau rece)

2.      uscat – ….(ud sau umed)

3.      frumos – ….(urât)

4.      neascultator – ….(ascultator sau cuminte)

5.      curat – ….(murdar)

6.      mare – ….(mic)

7.      ușor – ….(greu)

8.      vesel -.…(trist, indispus, nefericit)

Se notează de la 0 la 8 în funcție de numărul de răspunsuri exacte.

Subproba nr. 6:

Denumirea a 10 culori

Material și desfășurare:

Se prezintă culorile:

1.      roșu; 6. violet;

2.      verde; 7. gri;

3.      negru; 8. galben;

4.      roz; 9. maro;

5.      alb; 10. albastru

Se cere copilului să le denumească și se notează de la 0 la 10, dupa numărul exact de răspunsuri corecte.

Subproba nr. 7:

Cunoașterea sensului unor verbe

Desfășurare :

a) Se mimeaza următoarele acțiuni și se cere copilului să le denumească:

1.      a tuși;

2.      a fricționa;

3.      a cânta;

4.      a arunca;

5.      a spăla;

6.      a respira.

b) se mimează următoarele 6 acțiuni, cerându-le copilului să le imite și să le denumească:

1.      a scrie; 4. a se ridica;

2.      a se apleca; 5. a sări;

3.      a se balansa; 6. a împinge

Se consemnează rezultatele care se notează de la 0 la 12 în funcție de numărul de răspunsuri corecte.

V.3. Etapa de control (post- experimentală)

Este etapa în care am înregistrat rezultatele obținute de cele două eșantioane de subiecți, grupa experimentală și grupa de control, am stabilit diferențele, am prelucrat statistic datele și am interpretat rezultatele.

Evaluarea finala

TEST DE EVALUARE FINALĂ

(evaluează cunoștințele dobândite în urma intervenției)

Cuprinde:

I1 item de completare (proba orală) – propoziții simple și dezvoltate 1p

I2 item subiectiv 1p

I3 item obiectiv cu alegere multiplă 1p

I4 item obiectiv cu alegere duală 1p

I5 item de asociere (tip pereche) – asociere sonoră 1p

Punctaj maxim 5 puncte

TEST

CUVINTE, SILABE, SUNETE

I1 : Spune mai departe (proba orală)

„Ana are ……………”

I2 : Reprezintă grafic propoziția în casetă

I3 : Încercuiește cifra care corespunde numărului de cuvinte din propoziție

I4 : Încercuiește cuvântul alcătuit din mai multe silabe și reprezintă silabele în căsuțe

C O P I L G R Ă D I N I Ț Ă

I5 Colorează imaginile în a caror denumire se află sunetul „ r ”

VI. Prezentarea și interpretarea rezultatelor cercetării

Pe parcursul programului de intervenție am folosit în cadrul activităților de educarea limbajului, jocuri didactice pe arii de stimulare a abilităților de comunicare, conversație și îmbogătire a vocabularului. (Anexe)

Programul s-a implementat pe durata semestrului II al anului scolar 2010-2011. S-au susținut un număr de 10 activități specifice în care s-au folosit următoarele metode: conversația, explicația, exercițiul, demonstrația, experimentul, braistormingul, comunicarea rotativă, învățarea în cerc, examinarea povestirii, turnirul întrebărilor, Lotus, metoda Blazonului, metoda Acvariului, cvintetul, piramida și diamantul.

Între evaluarea initială și cea finală, în cadrul programului de intervenție, pe langă probele administrate (Testul de stabilire a vârstei psihologice a limbajului) în vederea ameliorării dificultăților de comunicare și achiziționării de noi abilități, am desfășurat o serie de activități și jocuri didactice (vezi eșantionul de conținut, capIV), utilizând în cadrul lor metode și procedee specifice nivelului de dezvoltare al copiilor (vezi metode utilizate, capII), cu o frecvență de o activitate pe săptămână timp de 10 săptămâni.

VI.1. Strategia de verificare și evaluare a rezultatelor obținute

Modalitatea de verificare si evaluare a rezultatelor obtinute s-a realizat prin introducerea scorurilor în tabele si compararea acestora cu valorile standard ale testelor aplicate. S-au analizat pe rând rezultatele (sub forma de punctaje) si s-au interpretat prin analiza comparativa a procentelor obtinute de copiii din cele doua grupuri: experimental si de control.

VI.2. Prezentarea și interpretarea rezultatelor

Rezultate obținute la testul inițial:

Interpretarea rezultatelor:

Observând tabelul de mai sus putem concluziona asupra următoarelor aspecte. Datorită faptului că asupra grupului experimental s-a acționat prin aplicarea de metode și procedee specifice și s-au realizat activităti, jocuri didactice cu caracter stimulativ și de dezvoltare a limbajului, se pot observa diferențe semnificative a procentelor calculate în urma punctajelor obținute.

Aceste aspecte de diferențiere se datorează faptului că cele două grupe sunt diferit constituite, grupa de control cuprinzând mai mulți copii proviniți din medii sociale defavorizate, la care rata frecventării gradiniței este scăzută și asupra cărora nu s-a intervenit prin activitățile care au fost realizate la grupul experimental.

Rezultate ale testului de stabilire a vârstei psihologice a limbajului

Punctajul obținut la fiecare probă corespunde unei anumite vârste a limbajului (vezi tabelul următor); se face media acestor vârste și se obtine vârsta psihologică a limbajului copilului care poate sau nu corespunde vârstei cronologice.

Prin raportarea vârstei de dezvoltare a limbajului la vârsta cronologică se poate constata că:

      dacă vârsta psihologică a limbajului este egală cu vârsta cronologică (V.L..=V.C.) se poate vorbi de o dezvoltare normală a copilului;

      dacă vârsta psihologică a limbajului este mai mare decât vârsta cronologică (V.L.>V.C.) se poate vorbi de o dezvoltare superioară a copilului;

      dacă vârsta psihologică a limbajului este mai mică decât vârsta cronologică (V.L.>V.C.) se poate vorbi de o dezvoltare deficitară a copilului.

Acest test a fost aplicat celor 20 de copii preșcolari cu vârste cuprinse între 3 ani și 7 ani pentru a se stabili vârsta psihologică a limbajului. Testul a cuprins 7 subprobe – contrarii pe baza de imagini și obiecte, completarea lacunelor într-un text, memorarea unor serii de numere, denumirea unor materiale din care sunt făcute diverse obiecte, denumirea unor culori și nuante, numirea și imitarea unor acțiuni.

Analiza comparativă a rezultatelor obținute de cele două loturi mi-a permis să relev diferența nivelului de dezvoltare a comunicării și limbajului copiilor din cele două loturi care nu au beneficiat de aceleași condiții de mediu socio-cultural și educațional.

TABEL Nr.1Rezultatele obținute la testul de cunoaștere a vârstei psihologice a limbajului de grupa A (grupul de control)

În tabelul nr.1 sunt cuprinse rezultatele obținute la testul de cunoaștere a vârstei psihologice a limbajului (dupa A. Descoeudres) de grupa A (grupul de control) format din 10 copii cu vârste cuprinse între 5 și 7 ani care sunt în primul an de frecventare a grădiniței.

Media vârstei cronologice este 6 ani iar media vârstei psihologice a limbajului este 5.2 ani. Cele mai slabe rezultate s-au obtinut la proba nr.5 la care media vârstei limbajului este cu 1.3 mai mică decât media vârstei cronologice și la proba nr.4 la care media vârstei limbajului este cu 1.2 mai mică decât media vârstei cronologice.

TABEL Nr.2Rezultatele obținute la testul de cunoaștere a vârstei psihologice de grupa B (grupul experimental)

În tabelul nr.2 sunt redate rezultatele obținute de grupa B (grupul experimental) format din 10 copii cu vârste cuprinse între 5-7 ani dar care sunt în al doilea an de frecventare a grădiniței.

Media vârstei cronologice este 5.9 ani iar media vârstei psihologice a limbajului este 6.2 ani. La o singură probă (nr.1) s-a înregistrat aceeași medie a vârstei psihologice a limbajului ca și media vârstei cronologice.

Din aceste rezultate se constată că media vârstei psihologice a limbajului a grupei B este superioară vârstei cronologice cu o diferență de 1 an față de grupa A. Acest lucru ne demonstrează că mediul educativ oferit de grădiniță copiilor contribuie la dezvoltarea comunicării și limbajului copiilor. Prin parcurgerea activităților instructiv-educative la grupa pregătitoare (cele două grupuri studiate) s-a ajuns la obținerea unor rezultate bune (la grupa de control) și foarte bune (la grupa experimentală) în ce privește nivelul dezvoltării psihice pe toate planurile.

Rezultate obtinute la testul final:

Interpretarea rezultatelor:

Proba de evaluare finală a avut 5 itemi a câte un punct fiecare.Tabelul de mai sus ne conduce la concluzia că actionându-se asupra subiecților în mod frecvent și organizat, prin procesul de învățământ, se înregistrează un progres vizibil atât la grupa experimentală cât și la grupa de control chiar dacă intervenția nu a fost aceeași și condițiile socio-culturale de proveniență a copiilor diferite.

În cadrul grupei experimentale, la 4 itemi s-au obținut procente de 100 % ceea ce înseamnă un nivel ridicat de cunoștințe și abilități de comunicare acumulate, la grupa de control procentele sunt destul de bune, comparativ cu cele înregistrate la testul ințial, la copii care au frecventat grădinița în mod regulat dar mai scăzute la cei care au frecventat sporadic.. Acest lucru denotă faptul că, dacă educatoarea a insistat pe activități de educarea alimbajului chiar dacă nu a avut un program de intervenție bine stabilit și copiii au frecventat în mare parte grădinița, se poate înregistra un mic progres și în cazul copiilor care provin din medii socio-culturale defavorizate sau care sunt în primul an la gradinită .

Cunoscându-se că dezvoltarea limbajului preșcolarului are la bază experiența cognitivă a acestuia în relațiile cu cei din jur li s-a oferit copiilor posibilități optime de exprimare liberă, acest lucru realizându-se în orice moment al zilei, de la venirea lui în grădiniță și pâna la plecare.

Atât în activitățile comune organizate cu grupa de copii, cât și în cele individuale, accentul s-a pus pe exprimarea copiilor pentru ca limbajul să fie viu, colorat, intonația să fie expresivă, astfel încât preșcolarii să-și însușească raporturile gramaticale ale limbii, sub aspect morfologic și sintactic, fonetic și lexical.

Materialul necesar desfășurării normale a gândirii și limbajului a fost furnizat de realitate, de povestirile educatoarei, de experiența de viață a copilului, de relațiile sale cu ceilalți copii.

Ținând seama că trecerea de la intuitiv la verbal-abstract depinde de bogăția experienței intuitiv-actionale, de gradul de elaborare a tipurilor superioare de activitate, de modul în care se asigură achiziționarea de informații, în activitățile desfășurate cu copiii s-a urmărit cultivarea procesele psihice de cunoaștere: gândirea, limbajul, memoria, imaginația, atenția voluntară etc. Organizarea judicioasă a activității de instruire a avut ca urmare dezvoltarea spiritului de observație, stimularea permanentă a inteligenței și creativității copiilor, a independenței în gândire și acțiune. De asemenea s-a pus accent pe formarea la copii a deprinderilor de exprimare corectă, stimularea vorbirii coerente și expresive, prevenirea și corectarea unor defecte de vorbire, de pronunție a sunetelor.

S-a urmărit, cum era firesc la această vârstă, dezvoltarea aparatului fono-articular, insistându-se asupra mișcărilor de articulare corectă a sunetelor (fricative, vibrante, velare), precum și a diftongilor ai, ei, ea, au, corectându-se, în același timp, tulburările din vorbire a unor copii. Paralel cu această activitate, accentul s-a pus pe dezvoltarea, îmbogățirea fondului principal de cuvinte care denumesc obiecte utilizate de copil în activitatea cotidiană, acțiuni, calități ale obiectelor, noțiuni referitoare la culori, așezare în spațiu și timp. Limbajul a fost abordat într-o viziune integrată, urmărindu-se atât latura receptivă cât și cea expresivă. De aceea i s-au pus copilului la dispoziție materiale specifice, care să se constituie într-un mediu educativ și cultural activ, stimulativ: cărti, caiete și unelte de scris, ziare, reviste, imagini și jocuri cu imagini , discuri, dischete, video, computer etc. În toate activitățile comune și la alegere, copiii au fost antrenați în actul verbalizării. Ei au avut permanent ca model conduita verbală a educatoarei, iar acasă, a parinților și a adulților din preajmă. Înțelegerea cuvintelor noi și a expresiilor însușite în cadrul diverselor activități s-a fixat prin activizarea acestora, cerându-se copiilor să le utilizeze în contexte noi.

Adeziunea preșcolarilor la o vorbire corectă, din punct de vedere gramatical, a fost privită în relație cu formarea deprinderilor de a-și exprima gândurile într-o comunicare coerentă și corectă. Astfel s-a avut în vedere, gradat, formarea deprinderilor de vorbire dialogată, exprimarea în propoziții simple, apoi în propoziții dezvoltate, a gândurilor, ideilor, sentimentelor, formarea corectă a pluralului, acordul predicatului cu subiectul și al adjectivului cu substantivul; folosirea corectă a flexiunii verbale și a celei nominale, cunoașterea și folosirea în comunicare a pronumelui de politețe.

Expresivitatea exprimării preșcolarilor a constituit de asemenea, un principal obiectiv al activităților de educare a limbajului, deprindere dobândită prin activități de povestire, prin lecturi după imagini, prin memorizări sau jocuri didactice.

Activitățile libere ale preșcolarilor au creat un climat afectiv de comunicare verbală liberă și civilizată între copii, au consolidat actul comunicării în formele ei cele mai variate, generate de diversitatea jocurilor, a cântecelor, a exercițiilor ritmice.

Concluziile cercetării

Datorită imbinării armonioase a metodelor tradiționale cu cele moderne in activitățile de comunicare, am constatat faptul că rolul limbajului și al comunicării este hotarâtor în formarea și dezvoltarea personalității copilului, în îmbogățirea capacității acestuia de a intra în relație cu ceilalti copii și cu adulții, de a interacționa cu mediul, de a-l cunoaște și de a-l stapâni prin explorări, încercări, exerciții, experimente, în descoperirea de către fiecare copil a propriei identități și în dobândirea deprinderilor de a învăța, a fost necesară tratarea interdisciplinară a problemelor. Acest lucru favorizează identificarea unicității copilului, cultivarea aptitudinilor lui creative. Corelarea dintre discipline a contribuit și la stimularea interesului copilului pentru cunoaștere.

De acest mediu educațional au beneficiat copiii din eșantionul al doilea (grupa experimentală) care, sub îndrumarea competentă a educatoarei a completat sau înlocuit în multe cazuri mediul familial care nu întotdeauna oferă un mediu propice unei dezvoltări normale a personalității copilului și se reflectă îndeosebi în dezvoltarea comunicării și limbajului.

În grupa A (grup de control) întâlnim copii cu o dezvoltare a limbajului precară, copii care întâmpină mari dificultăți în comunicarea cu persoanele adulte tocmai din cauza mediului familial în care comunicarea este lăsată pe ultimul plan. Unii părinți consideră că dacă îi oferă copilului mijloace materiale în exces pot substitui lipsa de comunicare și de afecțiune de care este înconjurat acesta. Copiii petrec foarte mult timp în fața calculatorului și a televizorului ceea ce îi fac pe parinți să fie „multumiți” de interesul pe care îl manifestă copilul și de faptul că acesta este „cuminte”. Este preferat acest gen de activități pentru că este comod pentru adulți știindu-i pe copii în siguranță în locul activităților active în care copilul să se dezvolte din punct de vedere psihomotor.

Rezultatele superioare ale copiilor din grupa B (grupa experimentală) sunt justificate și din analiza mediilor socio-culturale din care provin copiii. Așa cum am mai amintit, din cei 10 copii, toți provin din familii organizate în care relațiile sunt armonioase. Rezultatele mai slabe ale copiilor din grupa A au o justificare și în faptul că din cei 10 copii numai 5 provin din familii organizate, 3 provin din familii aparent organizate în care relatiile sunt tensionate si 2 provin dintr-un mediu familial monoparental. Aceste relații din interiorul familiilor copiilor influentează într-o masură foarte mare comportamentul, manifestările preșcolarilor atât în relațiile cu adulții cât și în relațiile cu copiii de vârsta lor.

Am constatat că în ultimii ani vin în grădiniță copii care prezintă deficiențe mari în comunicare, în relaționare și în dezvoltarea psihomotorie. Deficientele constatate în exprimarea și în pronunția copiilor nu se datorează unor disfuncționalități somatice, ci sunt datorate, în mare măsură, lipsei de preocupare a parinților de a relaționa cu copilul, de a comunica eficient cu el. Este cu atât mai alarmantă situația cu cât am constatat ca această delasare și atitudine de indiferentă față de nevoile copilul nu vine din partea unor părinți cu un nivel intelectual scăzut, ci din partea unor părinți care au studii superioare.

În goana lor după câștiguri materiale uită sau neglijează faptul că acest pui de om are nevoie de caldură, de înțelegere și de atenție din partea celor mari.

Acest lucru are un efect aproape distructiv asupra dezvoltării psihice și intelectuale a copilului, deoarece, fiind privat de atenția, de afecțiunea și de interesul adulților din preajma sa copilul își creează o lume imaginară în care se retrage și din care va ieși din ce în ce mai greu.

Aspectele prezentate mai sus au reieșit din rezultatele slabe obținute de copiii din primul eșantion, cel care este în primul an de gradinită și la care efectul negativ al mediului familial este mai pregnant. De asemenea, copilului căruia i se acordă atenție și sprijin de către adulții și frații lui are rezultate foarte bune iar cel care își petrece cea mai mare parte a timpului singur în fața televizorului și a calculatorului prezintă mari lacune în dezvoltarea limbajului și al comunicarii.

O altă constatare pe care am facut-o pe baza experienței acumulate în activitatea desfășurată cu copilul preșcolar a fost aceea ca acei copii care provin din familii cu mai mulți copii și ai căror frați au vârste mai mari decât ei au deprinderi și cunoștințe mai bogate. Acest fapt se datorează tocmai relațiilor care există între acești copii și frații lor cu un efect benefic atât pe plan cognitiv cât și pe plan psihomotor și afectiv, diminuând în mare masură dezinteresul manifestat de parinți.

BIBLIOGRAFIE

1.Bradu, B. (1997), Preșcolarul si literatura, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

2.Breben,S; Gongea,E.; Ruiu,G.;Fulga,M. (2006),Metode interactive de grup, Ghid metodic,Editura Arves

3.Bocoș, M. (2007), Didactica disciplinelor pedagogice, Presa Universitară Clujeană

4.Cerghit, I. (2006), Metode de învătământ, Editura Polirom

5.Cucoș, C. (2005), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade

didactice, Editura Polirom

6.Culegere metodică (1975), Educația intelectuală a copilului preșcolar,

Editura Didactică și Pedagogică, București

7.Culegere metodică (1978), Integrarea copilului în activitatea școlară,

Editura Didactică si Pedagogică, București

8.Culegere metodică (1978), Copii de 5-6 ani, Editura didactica, Tribuna școlii, București

9.Debesse, M. (1970), Psihologia copilului de la naștere la adolescență,

Editura Didactică și Pedagogică, Bucuresti

10.Gheorghian, E.; Taiban, M., Metodica jocului și a altor activități cu

Preșcolarii, Editura Didactică și Pedagogică, București;

11.Ionescu,M.(2000),Demersuri creative în predare și învățtare,Editura Presa Universitară Clujeană

12.Ionescu, M., Radu, I. (2001), Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj- Napoca

13.Montessori, M. (1972), Descoperirea copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București

14.Nicola, I. (1993), Cercetarea psihopedagogică, Editura Didactică și Pedagogică, București

15.Păiși. E. L. (2001) Laborator preșcolar, Editura V&I Integral, București;

16.Popescu, E. (1982), Pedagogie Preșcolară, Editura Didactică și Pedagogică, București .

17. Șchiopu, U. (1970), Psihologia vârstelor, Editura Didactică și Pedagogică, București

18. – xxx- Revista Învățtământului Preșcolar, Nr. 3-4/2008; nr. 1-2/2009;

19. –xxx- (1993), Programa activităților instructiv- educative în grădiniță

20. – xxx- (1991), Psihologia copilului prescolar – manual pentru clasa a IX-a , școli Normale, Editura didactica, Tribuna școlii, Bucuresti

21.Adrese de internet

www.didactic.ro

www.referate.ro

www.edu.ro

ANEXE

Proiecte didactice

PROIECT DIDACTIC

GRUPA: mare pregătitoare

DENUMIREA ACTIVITĂȚII: Educarea limbajului

TEMA ACTIVITATII: „ Cine știe, e caștigător!”

MIJLOCUL DE REALIZARE: Joc didactic

TIPUL ACTIVITĂȚII: Verificare,consolidare

SCOPUL ACTIVITATII: Verificarea și consolidarea cunoștințelor copiilor referitoare la caracteristicile anotimpului primăvara și cunoștințelor despre sarbătoarea Paștelui.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

-să precizeze lunile anotimpului primăvara;

-să deseneze flori specifice primăverii;

-să selecteze jetoane cu păsări călătoare;

-să construiască, să confecționeze, să aranjeze în tablou elementele cerute de text;

-să numere corect în limitele 1-10;

-să rezolve probleme de adunare cu 1-2 unități;

-sa recite o poezie in concordanta cu mesajul transmis;

-să cânte cu plăcere un cântec de primăvară învățat anterior;

-să raspundă repede și bine la întrebările concursului;

-să găsească conținuturi|idei| cunoștințe legate de sărbătoarea Paștelui

STRATEGII DIDACTICE:

a)            Metode și procedee:, conversația, explicația, jocul didactic, ghicitorile, metoda Lotus, metoda Blazonului, metoda Acvariului

b)     Mijloace de învățământ: imagini de primăvară, iepuraș de pluș, coș cu ouă vopsite, lipici, flori de primăvară confecționate din hârtie, ghicitori, ouă încondeiate, machetă (cu .găină, ouă ,puișori), bagheta lui Rilă Iepurilă, biletele cu intrebări (vezi Anexa), ghirlandă cu narcise numerotate de la 1 la 7, tabloul „Primavara”, bețisoare, 3 coșulețe, 3 suporturi, imagini de Paști și de Craciun, 8 flori de nufăr, blazoane, creioane colorate, stimulente.

BIBLIOGRAFIE:

SILVIA BREBAN, ELENA GONGEA, GEORGETA RUIU, ELENA MATEI, Cunoașterea mediului inconjurător-Ghid pentru invătământul preșcolar, Editura Radical,2001.

AURELIA ANA , SMARANDA CIOFLICA, Jocuri didactice pentru educarea limbajului, indrumător metodic,Editura Tehno-Art,1999.

SILVIA BREBEN, ELENA GONGEA, GEORGETA RUIU, MIHAELA FULGA, Metode interactive de grup, Ghid metodic ,Editura Arves, 2006

Anexe

1 Cine știe o poezie 2)Numără câte oușoare

Despre ouă rosii, Se află in coșul iepurașului

Despre iepurași, Mai pune două, roșioare,

Despre Învierea lui Hristos Și spune acum: în total câte are?

Să o spună acum frumos.

3)Ce sărbătorim de Paști?

4)Ce semnifică culoarea roșie a ouălor vopsite?

5)Cum se pregătesc oamenii de Paști?

6)Ce înseamnă mielul tăiat de Paști?

PROIECT DIDACTIC

GRUPA: pregatitoare

DENUMIREA ACTIVITĂȚII: Educarea limbajului

TIPUL ACTIVITĂȚII: Joc didactic

TEMA: "Gaseste cuvântul potrivit"

SCOPUL: Exersarea gândirii si vorbirii copiilor prin completarea unei propozitii cu 1, 2 sau 3 cuvinte care întregesc sensul.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE: Pe parcursul si la sfârsitul activitătii copiii vor fi capabili:

O1: să completeze propozitia începută de educatoare cu cuvântul sau cuvintele potrivite ;

O2: să formeze propozitii cu un cuvânt dat;

O3: să-si însusească treptat formele gramaticale ale limbii române printr-o vorbire corectă,

clară, coerentă;

O4: sa pronunte corect sunetele si cuvintele.

STRATEGII DIDACTICE:

a.       Metode si procedee: conversatia, explicatia, exercitiul, demonstratia;

b.      Mijloace de învatamânt: imagini reprezentând obiecte, fiinte, actiuni ale oamenilor si copiilor, fise individuale, panou, jetoane

BIBLIOGRAFIE:

Aurelia, Popa: "Jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii", Editura Ion Creanga – 1978, Bucuresti

PROIECT DIDACTIC

GRUPA: pregatitoare

DENUMIREA ACTIVITĂȚII: Educarea limbajului

TEMA ACTIVITATII:”Fata babei si fata mosneagului”, de Ion Creanga

MIJLOCUL DE REALIZARE:Repovestirea copiilor

TIPUL ACTIVITĂȚII: Verificare-consolidare

SCOPUL ACTIVITATII:Dezvoltarea capacitatii copilului de a reproduce continutul unui text narativ, de a se exprima liber, creativ; verificarea insusirii continutului povestii „Fata babei si fata mosneagului”,de Ion Creanga .

OBIECTIVE OPERAȚIONALE

O1: sa reproduca in rezumat continutul povestii;

O2:sa adreseze intrebari legate de continutul povestii si sa raspunda la acestea;

O3; sa desprinda invatatura povestii pe baza intrebarilor;

O4:sa explice cuvintele din text:” sluta”, „vitrega”, „horopsita”;

O5:sa alcatuiasca propozitii cu cuvintele noi din text;

O6:sa numeasca trasaturile caracteristice ale personajelor principale pe baza faptelor acestora;

O7:sa stie cine este Ion Creanga;

O8:sa dea exemple de alte povesti scrise de Ion Creanga.

STRATEGII DIDACTICE:

a.               Metode :- povestirea, explicatia, predarea-invatarea reciproca, conversatia, cvintetul, piramida si diamantul.

b.      Mijloace de învatamânt: planse, ,carte cu povestea data, portretul lui Ion Creanga, macheta si siluete reprezentand personajele povestii, palete cu intrebari( Ce?, Cine?, Cum?, Cand?, De ce ?, Din ce cauza?), coronite de lider( avand inscriptionate literele R,I ,C, P), cartonase pentru masa (avand inscriptionate literele R, I, C, P), o piramida.

.BIBLIOGRAFIE:

DUMITRANA, MAGDALENA, Educarea limbajului in invatamantul prescolar, Editura Compania, Bucuresti, 1999.

SILVIA BREBEN, ELENA GONGEA, GEORGETA RUIU, MINAELA FULGA, Metode interactive de grup, Ghid metodic, Editura Arves,2006.

Povesti, povestiri,basme si legende- antologie pentru prescolari( coord. Anca Buldoaca), editata de revista Invatamantul Prescolar, Bucuresti, 1999.

Rezumat lucrare licență

Am ales lucrarea de licență cu titlul “Implicații formative ale combinării metodelor tradiționale și moderne în educarea preșcolarilor”. M-am oprit asupra acestei teme, deoarece prin combinarea anumitor metode și tehnici tradiționale și moderne aplicate atât în cadrul activităților dirijate, cât și în cadrul activităților liber creative, se urmărește atât însușirea de noi cunoștințe cât mai ales consolidarea cunoștințelor transmise în vederea educării preșcolarilor și în pregătirea lor pentru școală.

În primul capitol am descris metodele specifice folosite în educarea preșcolarilor; atat metodele tradiționale cât și cele moderne.

În capitolul doi m-am oprit asupra metodelor specifice folosite în cadrul activitătilor liber-creative cât și în cele de dezvoltarea limbajului.

În capitolul trei am descris importanta utilizării metodelor interactive de grup în educarea preșcolarilor.

În cadrul etapei „metodologia cercetării” am stabilit cadrul cercetării, am formulat obiectivele și ipoteza,am alcătuit eșantionul de subiecți și esantionul de conținut, am ales metodele și tehnicile de cercetare, am aplicat testarea situației experimentale și a tehnicilor de cercetare, am înregistrat datele și am stabilit strategia desfășurării experimentului..

În final am ajuns la concluzia ca datorită imbinării armonioase a metodelor tradiționale cu cele moderne în activitățile de comunicare, am constatat faptul că rolul limbajului și al comunicării este hotarâtor în formarea și dezvoltarea personalității copilului, în îmbogățirea capacității acestuia de a intra în relație cu ceilalti copii și cu adulții, de a interacționa cu mediul, de a-l cunoaște și de a-l stapâni prin explorări, încercări, exerciții, experimente, în descoperirea de către fiecare copil a propriei identități și în dobândirea deprinderilor de a învăța.