Implicatii ALE Stimei DE Sine In Motivatia Pentru Munca Aplicatie In Mediu Organizational

CUPRINS

INTRODUCERE 3

CAPITOLUL I

A. Imaginea de sine – stima de sine 6

1. Imaginea de sine 6

1.1 Definire și considerații generale 6

1.2 Conținutul și funcțiile imaginii de sine 7

1.3 Formarea și evoluția imaginii de sine 8

2. Sinele 10

2.1 Definire, considerații generale și structura sinelui 10

3. Stima de sine 15

3.1 Definire și considerații generale 15

3.2 Implicații ale stimei de sine în context social 16

B. Motivația 21

1. Definirea și funcțiile motivației 21

2. Motivație optimă 23

2.1 Motivație,participare și responsabilitate în muncă 24

2.2 Efectele motivației asupra comportamentului uman 26

3. Modele propuse asupra naturii umane și motivației

muncii 27

4. Concepții elaborate asupra motivației 34

5. Dimensiunea socială a motivației 41

CAPITOLUL II

CADRUL METODOLOGIC 42

2.1 Obiectivele și ipotezele lucrării 42

2.2 Metode și instrumente 44

2.3 Descrierea eșantionului 52

2.4 Desfășurarea cercetării 52

CAPITOLUL III

ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR 54

CAPITOLUL IV

CONCLUZII 66

BIBLIOGRAFIE 69

ANEXE 72

BIBLIOGRAFIE

Ceaușu, V. Autocunoaștere și creație, Editura Militară,București, 1986

Chelcea, S. Personalitate și societate în tranziție, Societatea Științifică Tehnică S.A., București, 1994

Chelcea, S. Enciclopedie de psihosociologoe, Editura Economică,

Iluț, P. București, 2003

McClleland, D.C. Human Motivation, Glenrew, 1985

Cucu-Cihan, G. Introducere în cercetarea psihologică, Editura Sylvi

București, 2003

Deci, E.; Vroom, V Management and Motivation, London, Penguin Books

Eysenck, H. Descifrarea comportamentului, Editura Teora, București Eysenck, M. 1981

Festinger, L. A theory of social comparison process, Human Relations, 1954

Goffman, E. Behaviour in Public Places, New-York, 1996

Iluț, P. Psihologie Socială, Editura EXE, București, 1994

Mamali, C. Balanță motivațională și coevoluție, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981

Moraru, I.(coord.) Psihologia muncii industriale, Editura Didactică și Iosif, Gh.(coord.) Pedagogică, București, 1976

Moscovici, S. Psychologie Sociale, Paris: PUF, 1984

Radu, I. Psihologie socială, Editura EXE, Cluj-Napoca, 1994

Radu, I. Metodologie psihologică și analiza datelor, Editura Sincron, 1993

Reuchlin, M. Psihologie generală, Editura Științifică, București, 1999

Roșca, Al. Psihologia muncii industriale, Editura Academia Republicii Socialiste România, 1967

Rotariu, T. Metode statistice aplicate în științele socicale, Editura Polirom, Iași, 1999

Șchiopu, U. Dicționar enciclopedic de psihologie, Editura Babel, București, 1997

Zlate, M. Eul și personalitatea, Editura Trei, București, 2004

Zlate, M. Psihologie socială și organizațională industrială, Editura Politică, București, 1975

Zlate, M. Psihologia muncii: relații interumane, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981

Zlate, M. Introducere în psihologie, Editura Polirom, Iași, 2000

=== capitolul 3 ===

CAPITOLUL III

ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR

Pentru diagnoza stimei de sine și a motivației în muncă am folosit chestionarul SERS și chestionarul ESA. În urma aplicării celor două chestionare am obținut datele brute pentru fiecare subiect în parte. Pentru atingerea obiectivului practic-aplicativ și pentru verificarea ipotezelor generale și a ipotezelor specifice (de lucru) am recurs la prelucrarea statistică a datelor brute. Am realizat acest lucru cu ajutorul programului SPSS 10.0.

Pentru verificarea ipotezelor am realizat corelații între rezultatele brute obținute la cele două chestionare, iar pentru a evidenția distribuția subiecților am calculat media și abaterea standard. Am folosit coeficientul de corelație Bravais-Pearson. Pentru a arăta că rezultatele obținute în urma prelucrării statistice nu se datorează întămplării, hazardului, am formulat pentru fiecare ipoteză de lucru o ipoteză nulă (H).

Pentru testarea ipotezelor generale și a celor specifice am prelucrat statistic datele brute obținute la SERS și la secțiunile B și C ale chestionarului ESA, respectiv secțiunile care măsoară motivația actuală și pe cea expectată. În continuare vom analiza și interpreta fiecare rezultat semnificativ, fiecare ipoteză generală și specifică.

Referitor la prima ipoteză generală, conform căreia presupunem că stima de sine corelează direct cu motivația economică actuală și expectată, putem afirma că a fost confirmată parțial, deoarece în urma prelucrării statistice a fost obținută o corelație semnificativă doar între stima de sine și motivația economică expectată (expectanțe economice). Am obținut un coeficient de corelație moderat,
r = 0,371, ceea ce înseamnă că cele două variabile variază în același sens, respective valorile ridicate ale stimei de sine se asociază cu valori ridicate ale expectanțelor economice și invers.

Prin urmare, putem afirma că persoanele cu o stimă de sine ridicată se vor aștepta la o satisfacere adecvată a expectanțelor lor economice, iar cele cu o stimă de sine scăzută vor expecta nesatisfacerea sau o satisfacere neadecvată a nevoilor economice. Privind situația din alt unghi, putem spune că persoanele care manifestă expectanțe economice scăzute sunt probabil în situația de a anticipa un orizont nefavorabil, iar acest lucru se asociază cu neâncredere, pessimism, deci cu o stimă de sine scăzută. La persoanele care manifestă expectanțe economice favorabile, ridicate vorbim de anticiparea unui orizont optimist, plin de succes, ori succesul afectează în mod pozitiv stima de sine.

Așa cum am afirmat mai sus, între variabilele stimă de sine și motivația economică actuală nu am obținut o corelație semnificativă. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că subiecții eșantionului nostru nu sunt mulțumiți de modul în care condițiile concrete de la locul de muncă le satisfac nevoile economice. Probabil, subiecții nu sunt mulțumiți de mărimea salariului, de neacordarea unor prime sau venituri suplimentare etc.

A doua ipoteză generală, conform căreia presupunem că stima de sine corelează cu motivația socială actuală și expectată, a fost de asemenea confirmată parțial. Aceasta deoarece am obținut o corelație semnificativă, pozitivă doar între stima de sine și expectanțele sociale. Între stima de sine și motivația socială actuală nu am obținut o corelație semnificativă.

Așadar, între stima de sine și expectanțele sociale am obținut un coefficient de corelație moderat, r = 0,387. Coeficientul de corelație obținut confirmă faptul că cele două variabile variază sincronizat, respectiv valorile ridicate ale uneia dintre ele se asociază cu valori ridicate ale celeilalte.

Prin urmare, valorile ridicate ale stimei de de sine se asociază cu o satisfacere corespunzătoare a expectanțelor de relaționare cu colegii și șefii, a colaborării eficiente cu aceștia. Aceste personae expectează un climat socio – afectiv cald, primitor, un rol și un statut recunoscute și bine definite în cadrul grupului de muncă, etc. Stima de sine scăzută se asociază cu un comportament reținut, sceptic în stabilirea relațiilor cu cei din jur, cu un comportament supus, ușor influențabil, fără inițiativă, izolat. Privit din alt unghi, persoanele care expectează o satisfacere adecvată a nevoilor sociale se vor simții valoroase, respectate, iubite, iar persoanele cu expectanțe sociale scăzute se vor simți nevaloroase, nerespectate, neiubite, abandonate, etc.

Așa cum am specificat mai sus nu am obținut o corelație semnificativă între variabilele stimă de sine și motivație socială actuală, ceea ce însemnă că, probabil în present, condițiile concrete de muncă nu asigură o satisfacere adecvată a acestui tip de nevoi.

A treia ipoteză generală, conform căreia presupun că stima de sine corelează direct cu motivația de autorealizare actuală și expectată a fost, ca și cele anterioare, confirmată parțial. Am obținut o corelație semnificativă, pozitivă între variabilele stimă de sine și expectanțe de autorealizare. Coeficientul de corelație moderat, r = 0,401, ne confirmă faptul că cele două variabile variză în același sens, respective valorile ridicate ale stimei de sine se asociază cu valori ridicate ale expectanțelor de autorealizare și invers.

Persoanele care se autoevaluează pozitiv, sunt conștiente de potențialul intelectual și fizic de care dispun, vor dori ca în activitățile pe care le întreprind, să -și pună în valoare propriile capacități și resurse, să aibe inițiative, să-și asume responsabilități, să rezolve sarcini numeroase și noi, să-ți formeze planuri și strategii de acțiune eficiente. Valorile ridicate ale expectanțelor de autorealizare se asociază cu o evaluare de sine adecvată, pozitivă, deci cu o stimă de sine ridicată. Persoanele cu o stimă de sine scăzută se vor exterioariza printr-un comportament lipsit de inițiativă, de responsabilități la locul de muncă, printr-o activitate mai mult individuală și nu de echipă. Aceste persoane consideră că posibilitățile lor de autoafirmare sunt minime în viitor, și nu caută posibilități de a-și pune în valoare potențialul de care dispun.

Între stima de sine și motivația de autorealizare actuală nu am obținut o corelație semnificativă. Am putea concluziona, că în prezent, condițiile de muncă nu oferă posibilitatea de satisfacere a nevoilor de autorealizare, nu oferă angajațiilor condițiile necesare pentru a-și pune în valoare cunoștințele așa cum și-ar dori.

Prima ipoteză specifică (de lucru), potrivit căreia presupunem că stima de sine corelează direct cu expectanțele economice ale individului, are ca ipoteză nulă (Ho): presupunem că stima de sine nu corelează semnificativ cu expectanțele economice ale individului.

Valoarea moderată a coeficientului de corelație obținut, r = 0,371 confirmă ipoteza de lucru și duce la infirmarea ipotezei nule. Pragul de semnificație, p < 0,01 ne arată că rezultatele obținute sunt valabile pentru 99% din populația testată. Ca și în cazul ipotezei anterioare am calculat media și abaterea standard pentru stima de sine și expectanțele economice (Ev), iar valorile obținute sunt trecute în tabelul 1:

Tabelul 1

Am considerat necesară realizarea unei reprezentări grafice (grafic 1) a variațiilor stimei de sine și expectanțelor economice (motivației economice expectate).

Grafic 1

Stima de sine

Expectanțe economice

Din grafic se poate remarca faptul că atunci când stima de sine ia valori ridicate și expectanțele economice iau, de asemenea, valori ridicate și invers.

Deoarece am obținut o corelație directă moderată, ceea ce înseamnă că cele două variabile variază în același sens, putem spune că valorile ridicate ale stimei de sine se vor asocia cu expectanțe ridicate în plan economic, iar valorile scăzute ale stimei de sine se vor asocia cu expectanțe scăzute în plan economic.

În funcție de stima de sine oamenii pot adopta o atitudine optimistă sau pesimistă. În general, persoanele cu o stimă de sine ridicată se caracterizează mai mult prin optimism, atât în ceea ce privește prezentul, dar și viitorul. Aceste persoane își fixează anumite scopuri, își aleg cele mai bune strategii de atingere a acestora. Ele văd viitorul promițător, cu șanse mari de a-și realiza planurile de viață. Aceste persoane sunt conștiente de valoarea pe care o au, se autoapreciză pozitiv, ceea ce va duce la expectanțe economice ridicate. Vor considera că din moment ce își fac bine sarcinile de lucru, vor trebui să fie plătite corespunzător.

În ceea ce privește oamenii cu o stimă de sine mai scăzută, ei sunt caracterizați de un oarecare pesimism. Ei consideră că nu pot avea mai mult decât au deja; văd viitorul confuz și consideră că o îmbunătățire financiară pe viitor este aproape imposibilă, de obicei multumindu-se cu ceea ce au.

Astfel, în timp ce persoanele din prima categorie se așteaptă ca pe viitor să aibă o situație economică mai bună, cele din a doua categorie se dovedesc a fi neâncrezătoare în ceea ce le poate oferi viitorul.

Putem analiza situația și dintr-un alt unghi. De exemplu, persoanele care manifestă expectanțe economice scăzute, se află în situația de a anticipa un orizont nefavorabil, un eventual eșec, iar eșecul afectează în mod negativ stima de sine. În cazul persoanelor care manifestă expectanțe economice ridicate putem vorbi de perspective favorabile, de posibilitatea unui succes, iar succesul afectează în mod pozitiv stima de sine.

Celei de-a doua ipoteze specifice (de lucru), conform căreia presupunem că stima de sine corelează direct cu expectanțele sociale, i-am formulat următoarea ipoteză nulă (Ho): presupunem că stima de sine nu corelează semnificativ cu expectanțele sociale ale individului.

În urma prelucrării datelor brute, am obținut un coeficient de corelație moderat, r = 0,387, ceea ce înseamnă că ipoteza de lucru a fost confirmată, iar ipoteza nulă, infirmată. Pragul de semnificație, p < 0,01 ne arată că rezultatele noastre sunt valabile pentru 99% din populația testată.

Media și abaterea standard pentru variabilele stimă de sine și expectanțe sociale (Sv ) sunt trecute în tabelul 2:

Tabelul 2

Ca și în cazurile anterioare între cele două variabile există o corelație pozitivă moderată: stima de sine scăzută se asociază cu expectanțe sociale scăzute și invers.

Am realizat o reprezentare grafică (grafic 2) pentru a observa mai clar variația stimei de sine și a expectanțelor sociale (motivației sociale expectate).

Grafic 2

Stima de sine

Expectanțe sociale

Din graficul de mai sus se observă că valorile ridicate ale unei variabile se asociază cu valori ridicate și ale celeilalte variabile, iar atunci când valorile uneia scad, scad și valorile celeilalte. Deci, cele două variabile variază în același sens.

Luând cazul persoanelor cu o stimă de sine ridicată putem remarca dorința lor de a stabili pe viitor, relații interpersonale tot mai numeroase, colaborarea mai eficientă cu colegii de serviciu, creșterea sentimentului de apartenență la grup, deținerea unui anumit rol și statut bine definite etc. Dar și expectanțele sociale ridicate se vor asocia cu autoevaluare pozitivă: persoana se va simți importantă pentru colegii de serviciu, se va simți valorizată și respectată etc.

În cazul persoanelor cu o stimă de sine scăzută se va remarca o reținere în a stabili relații cu cei din jur. Vor adopta un comportament de izolare, se vor simți nevaloroși și nerespectați, vor fi ușor influențabili. Expectanțele sociale scăzute îl vor face pe individ să se simtă abandonat, nevaloros, neiubit etc.

Ca și în cazul expectanțelor economice ridicate, expectanțele sociale ridicate reprezintă anticiparea unui posibil succes, iar expectanțele economice scăzute anticiparea unui posibil eșec. Succesele vor duce întotdeauna la o creștere a stimei de sine, pe când eșecurile, la o stimă de sine scăzută.

A treia ipoteză specifică (de lucru), potrivit căreia presupunem că stima de sine corelează direct cu expectanțele de autorealizare (profesionale), are ca ipoteză nulă (Ho): presupunem că stima de sine nu corelează semnificativ cu expectanțele de autorealizare ale individului.

Deoarece am obținut un coeficient de corelație moderat, r = 0,401, putem concluziona că ipoteza de lucru a fost confirmată, iar ipoteza nulă, infirmată. Pragul de semnificație, p < 0,01 ne confirmă ideea potrivit căreia datele obținute sunt valabile pentru 99% din populația testată.

Pentru distribuție am calculat media și abaterea standard pentru variabilele stimă de sine și expectanțe de autorealizare (Av) iar rezultatele sunt trecute în tabelul 3:

Tabelul 3

Ca și în cazul ipotezei anterioare am recurs la o reprezentare grafică (grafic 3) a variațiilor înregistrate de stima de sine și de expectanțele de autorealizare (motivația de autorealizare expectată).

Grafic 3

Stima de sine

Expectanțe de autorealizare

Din grafic reiese faptul că cele două variabile variază sincronizat, în același sens; altfel spus, valorile ridicate înregistrate de stima de sine se asociază cu valori ridicate ale expectanțelor de autorealizare și invers, valorile scazute înregistrate de stima de sine se asociază cu valori scăzute ale expectanțelor de autorealizare.

A treia ipoteză specifică (de lucru), relevă existența unei corelații directe moderate între cele două variabile. Acestea vor varia în același sens, sincronizat.

Așa cum am procedat anterior, vom realiza o interpretare a datelor obținute. Putem analiza două situații: relația stimă de sine ridicată – expectanțe de autorealizare ridicate și relația stimă de sine scăzută – expectanțe de autorealizare scăzute. În prima situație, ne este foarte clar că atunci când o persoană se autoevaluează pozitiv va dori ca pe viitor, în activitățile pe care le va întreprinde, să ia inițiative, să-și asume responsabilități, să-și pună în practică planuri și strategii de atingere a obiectivelor individuale, dar și ale organizației, să-și ajute colegii de muncă etc. Deci, expectanțele ridicate în planul autorealizării pot fi văzute ca o anticipare a unei situații favorabile, ceea ce va duce la o stimă de sine ridicată. Persoanele cu o stimă de sine scăzută se vor manifesta printr-un comportament lipsit de inițiativă, de responsabilități la locul de muncă, printr-o muncă mai mult individuală și nu de echipă. Expectanțele de autorealizare fiind scăzute, persoanele se vor gândi că pe viitor, situația la locul de muncă nu se va îmbunătăți. Ea se va considera fără posibilitatea de valorificare a cunoștințelor personale, fără posibilități de avansare și de a lua decizii etc. Previziunea unor asemenea expectanțe se asociază cu anticiparea unei situații nefavorabile care va duce la o autoevaluare negativă.

Putem remarca faptul că cele trei tipuri de expectanțe au valori apropiate. Observăm că atunci când stima de sine are valori ridicate, expectanțele de autorealizare au cele mai mari valori, pe locul doi clasându-se expectanțele economice, iar pe ultimul loc expectanțele sociale. Deci, pe primul loc în clasementul expectanțelor personale se afla posibilitățile de autorealizare, de autoafirmare.

A patra ipoteză specifică (de lucru), conform căreia presupunem că stima de sine corelează direct cu motivația economică actuală, are ca ipoteză nulă (Ho): presupunem că stima de sine nu corelează semnificativ cu motivația economică actuală.

Conform rezultatelor obținute a reieșit că cele două variabile nu corelează semnificativ, ceea ce înseamnă că ipoteza nulă nu poate fi respinsă, deci judecata se suspendă.

Între variabilele stimă de sine și motivația economică actuală nu am obținut o corelație semnificativă. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că subiecții eșantionului nostru nu sunt mulțumiți de modul în care condițiile concrete de la locul de muncă le satisfac nevoile economice. Probabil, subiecții nu sunt mulțumiți de mărimea salariului, de neacordarea unor prime sau venituri suplimentare etc.

De asemenea, și pentru a cincea ipoteză specifică (de lucru), conform căreia presupunem că stima de sine corelează direct cu motivația socială actuală, a fost formulată o ipoteză nulă (Ho): presupunem că stima de sine nu corelează semnificativ cu motivația socială actuală.

Nici în cazul acestei ipoteze nu s-a obținut o corelație semnificativă, ceea ce înseamnă că ipoteza nulă nu poate fi respinsă, așadar judecata se suspendă.

Aceasta însemnă că, probabil în present, condițiile concrete de muncă nu afectează satisfacerea acestui tip de nevoi.

Ultima ipoteză specifică (de lucru) potrivit căreia presupunem că stima de sine corelează direct cu motivația de autorealizare actuală. Am formulat următoarea ipoteză nulă (Ho): presupunem că stima de sine nu corelează semnificativ cu motivația de autorealizare actuală .

Datorită faptului că între cele două variabile nu s-a obținut o corelație semnificativă, putem concluziona că ipoteza nulă nu poate fi respinsă, deci judecata se suspendă.

Am putea concluziona, că în prezent, condițiile de muncă nu oferă posibilitatea de satisfacere a nevoilor de autorealizare, nu oferă angajațiilor condițiile necesare pentru a-și pune în valoare cunoștințele așa cum și-ar dori.

Probabil că în prezent, pentru eșantionul selectat, stima de sine și motivația pentru muncă nu sunt afectate de condițiile concrete de muncă. Însă, existența unei certitudini sau incertitudini în ceea ce privește situația viitoare de lucru, determină anumite variații ale variabilelor: expectanțele economice, sociale și de autorealizare.

Probabil și faptul că subiecții sunt în marea lor majoritate tineri (sub 40 de ani) duce la o proiectare și o plasare a stimei de sine în viitor, dar și la o aproximare unor expectanțe economice, sociale și de autorealizare. Deci, se pune accentul mai mult pe viitor, decât pe prezent; ceea ce se întâmplă în prezent este probabil mai puțin imporant decât ceea ce se va întâmpla pe viitor, oare și pentru faptul că persoanele mai tinere cred în speranța unui viitor mai bun. Persoanele mai tinere sunt încrezătoare în posibilitățile lor de perfecționare și de afirmare pe viitor, spre deosebire de persoanele mai în varstă care sunt mai puțin entuziasmate în legătură cu evoluția lor profesională.

Putem conchide cu ideea potrivit căreia fiecare persoană își stabilește un anumit nivel al așteptărilor, care trebuie formulat în conformitate cu realitatea și cu posibilitățile persoanei de a și le satisface.Este foarte important ca fiecare să- și cunoască propriile limite, pentru a evita în limita posibilului eșecurile, dar mai ales pentru a realiza o autoapreciere corectă. Putem avea de-a face cu o subapreciere sau supraapreciere, atunci când nu există o corectă și suficientă cunoaștere de sine. Atingerea nivelului de aspirație pe care fiecare dintre noi ni-l propunem, este interpretată ca succes, iar în caz contrar, ca eșec. Dinamica succese-eșecuri este factorul care-și pune cel mai puternic amprenta asupra imaginii de sine și implicit asupra stimei de sine. În experiența de viață individul se confruntă atât cu succese, cât și cu eșecuri în toate cele trei planuri luate în considerare de noi: economic, social și profesional. Aceste succese și eșecuri se asociază cu un anumit nivel al motivației și cu un anumit nivel al stimei de sine.

=== capitolul 2 ===

CAPITOLUL II

CADRU METODOLOGIC

2.1 Obiectivele și ipotezele lucrării

Stima de sine influențează într-o manieră evidentă întreaga viață a individului, fie că acesta se află la vârsta adolescenței, fie că este adult. Considerăm că stima de sine are o implicație majoră în activitatea desfășurată de individ, în alegerea strategiilor pentru atingerea scopurilor propuse, în motivația pentru muncă etc. Stima de sine se reflectă în comportamentul fiecărei persoane atât în contextul mediului social, familial, cât și la locul de muncă. De aceea, am putea spune că o persoană cu o stimă de sine ridicată se va comporta la locul de muncă prin inițiativă, asumarea de responsabilități, va fi activă și comunicativă, pe când o persoană cu o stimă de sine scăzută se va comporta total opus primei.

Ne-am propus ca obiectiv teoretic realizarea unui cadru general-teoretic referitor la stima de sine și motivația pentru muncă a individului. Am considerat necesară prezentarea unor informații referitoare la imaginea de sine, apoi am realizat o abordare a conceptelor de ,,sine” și ,,stimă de sine” (definire, structură, etc.). Am încercat să surprindem care sunt implicațiile pe care stima de sine le are în procesul comparării sociale. În ceea ce privește motivația individului pentru muncă, am considerat semnificativă prezentarea unor modele propuse asupra naturii umane și motivației muncii, a unor concepții cu privire la motivație în context organizațional, cât și o abordare socială a motivației.

Ca obiectiv practic-aplicativ, lucrarea de față își propune să evidențieze modul în care într-un anumit grup de muncă stima de sine și motivația pentru muncă a individului, se află într-o relație corelațională.

Ne-am propus să formulăm trei ipoteze generale:

I. presupunem că variabila stimă de sine corelează direct (pozitiv) cu motivația economică actuală și expectată.

II. presupunem că variabila stimă de sine corelează direct (pozitiv) cu motivația socială actuală și expectată.

III. presupunem că variabila stimă de sine corelează direct (pozitiv) cu motivația de autorealizare actuală și expectată.

Ne-am propus să formulăm șase ipoteze specifice (de lucru):

presupunem că stima de sine corelează direct cu expectanțele în plan economic;

presupunem că stima de sine corelează direct cu expectanțele în plan social;

presupunem că stima de sine corelează direct cu expectanțele în planul autorealizării;

presupunem că stima de sine corelează direct cu motivația economică actuală;

presupunem că stima de sine corelează direct cu motivația socială actuală;

presupunem că stima de sine corelează direct cu motivația de autorealizare actuală.

Un aspect important al cercetării psihologice este cel referitor la variabile. În cercetarea de față lucrăm cu următoarele variabile:

stima de sine;

motivația economică, socială și de autorealizare a individui;

motivația economică, socială și de autorealizare ce caracterizează prezentul individului;

expectanțele economice, sociale și de autorealizare ale individului.

2.2 Metode și instrumente

Plecând de la cadrul general teoretic al stimei de sine și motivației muncii am formulat o serie de ipoteze de lucru. Pentru atingerea obiectivelor propuse și pentru verificarea ipotezelor de lucru am folosit metoda anchetei bazată pe chestionar, metoda observației și studiul relațional (Cucu-Ciuhan, 2003, p.19).

,,Observația ca metodă de cercetare constă în urmărirea intenționată și înregistrarea exactă, sistematică a diferitelor manifestări comportamentale ale individului (sau ale grupului) ca și a contextului situațional al comportamentului” (Zlate, 2000, p.118).

Ancheta ca metodă de cercetare psihologică, presupune recoltarea unor informații cu privire la viața psihică a unui individ sau a unui grup social și interpretarea acestor informații în vederea sublinierii semnificației lor psihocomportamentale. Ancheta pe bază de chestionar este frecvent folosită în psihologie, iar chestionarul reprezintă instrumentul de bază al acestui tip de anchetă. Septimiu Chelcea definea chestionarul ca ,,o succesiune logică și psihologică de întrebări scrise sau de imagini grafice cu funcție de stimuli, în raport cu ipotezele cercetării care prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare determină din partea celui anchetat un comportament verbal sau nonverbal, ce urmează a fi înregistrat în scris” (apud Zlate, 2000, p.135).

Studiul relațional reprezintă o metodă de cercetare în cadrul căreia este surprinsă relația dintre două sau mai multe variabile. El presupune ,,ca întâi să descrii (prin măsurare și observare) fiecare variabilă pe care încerci să o relaționezi” (Cucu-Ciuhan, 2003, p.19). În cadrul studiului relațional avem de a face cu relații corelaționale care pun în evidență corespondența dintre două variabile (în cazul de față stima de sine și motivația pentru muncă). Există cazuri când relația dintre variabile lipsește cu desăvârșire, dar de cele mai multe ori ne întâlnim cu relații pozitive sau negative, iar în cazuri mai complexe cu relații curbilinii.

Din punct de vedere al timpului cercetarea realizată s-a desfășurat într-un singur punct pe linia timpului, ceea ce înseamnă că avem de-a face cu un ,,design de cercetare transversal” (Cucu-Ciuhan, 2003, p. 20).

În lucrarea de față am folosit două chestionare. Unul vizează evaluarea stimei de sine iar celălalt motivația pentru muncă a angajaților. Pentru diagnoza stimei de sine am folosit ,,Scala de măsurare a stimei de sine” (SERS – Self-Esteem Rating Scale) care îi are ca autori pe Willam R. Nugent și Janita W. Thomas. Acest chestionar a fost tradus și adaptat pentru populația din România de Mihaela Minulescu. Scala de măsurare a stimei de sine indică nu numai probleme ale stimei de sine, ci și nivelurile neproblematice și pozitive ale acesteia. Chestionarul cuprinde 40 de itemi ce surprind o arie largă a autoevaluării, incluzând autoaprecierea globală, competența socială, abilitatea de rezolvare a problemelor, abilitatea intelectuală, autocompetența și prețuirea de sine prin raportare la ceilalți.

În ceea ce privește validitatea, s-a raportat o bună validitate de conținut și o bună validitate factorială. De asemenea, SERS are o bună validitate de construct, corelând semnificativ cu Index of Self-Esteem și cu Scala de Mulțumire Generalizată (un instrument de măsurare a depresiei). SERS are corelații scăzute cu variabilele demografice. Consistența internă are valoarea alfa 0,97 pentru varianta americană.

Scorurile pot avea valori teoretice cuprinse între -120 și +120; deci, amplitudinea teoretică a variației este de Astima de sine =240.

Pentru diagnoza motivației angajaților am utilizat un chestionar elaborat de lect. univ. dr. Manuela Ciucurel. Chestionarul încearcă să surprindă ce anume îi motivează pe angajați (A), în ce măsură motivația lor este satisfăcută de condițiile actuale de muncă (B) și ce așteaptă ei pe viitor de la locul de muncă (C). Pe scurt, ce-și doresc, ce au și ce cred că vor avea.

Chestionarul a fost realizat pornindu-se de la clasificarea lui Schein și de la teoria expectanței elaborată de Vroom. S-a considerat că din cele patru modele, modelul omului complex satisface cel mai bine exigențele realității. Celelalte trei modele au fost considerate ca ilustrări ale celor trei forme motivaționale (economică, socială și de autorealizare), componente ale unui singur întreg: motivația omului complex.

Ponderea celor trei forme în ansamblul motivației este variabilă. Atunci când una dintre ele apare în prim-planul motivației individului, acesta se va comporta într-o manieră asemănătoare modelului corespunzător, dar într-o formă mult mai ponderată. El va acționa mai ales în vederea satisfacerii acelor nevoi care se află în prim-plan, iar dacă nu va reuși va adopta unul din comportamentele de răspuns la frustrare. Dacă recurge la restructurarea problemei, individul își va activa probabil cea de-a doua formă de motivație în ierarhia personală sau cea care poate fi satisfăcută de organizație.

După stabilirea celor trei forme motivaționale, următorul pas în construcția chestionarului ESA a constat în identificarea unor grupe a câte șapte indicatori motivaționali, corespunzători fiecărei forme. Stimulii reținuți sunt considerați ca fiind definitorii pentru forma motivațională corespunzătoare și deci capabili de a produce activarea acesteia.

Astfel, pentru motivația economică (M) au fost reținuți următorii indicatori motivaționali:

mărimea salariului;

posibilitatea unor venituri suplimentare;

participarea la profit;

apropierea domiciliului de locul de muncă;

servicii sociale de care beneficiază salariatul;

timp liber în afara muncii;

sporuri acordate.

Motivația socială (M) este ilustrată de următorii indicatori:

relații apropiate între membrii colectivului;

superiori înțelegători și competenți;

desfășurarea activității în grup;

stabilitatea locului de muncă;

comunicarea și informarea la locul de muncă;

poziția de lider informal al grupului;

stilul de conducere al liderului formal.

Motivația profesională (MPROFES) este pusă în evidență de următorii indicatori motivaționali:

independență și responsabilitate ca urmare a recunoașterii competenței la locul de muncă;

posibilități de perfecționare profesională;

posibilități de valorificare a cunoștințelor și inițiativelor personale;

posibilități de avansare (fără creșterea salariului);

posibilități de a lua parte la decizie sau de a ocupa un post de conducere;

libertatea alcătuirii programului de muncă;

valorizarea socială a muncii.

Chestionarul ESA cuprinde trei părți notate cu A,B,C. Această structură are în vedere surprinderea nivelului infrastructural a motivației, conform modelului expectanței elaborat de Vroom. Secțiunea A încearcă să surprindă valența factorilor motivaționali implicați în situația de muncă. Secțiunea B are în vedere intrumentalitatea factorilor motivaționali, deci măsura în care este satisfăcută în mod real trebuința respectivă în contextul oferit de situația în care este implicat individul. Secțiunea C se referă la expectanța subiectului, la ceea ce crede că poate obține pe viitor prin activitatea sa, pe linia satisfacerii trebuințelor și dorințelor sale.

Secțiunea A

După stabilirea celor trei grupe de factori motivaționali, a urmat cuplarea stimulilor în perechi. Mai întâi stimulii motivaționali din grupa M au fost cuplați cu cei din grupa M, apoi apoi cei din grupa M cu cei din grupa M și în final, factorii din grupa M cu cei din grupa M.

Au rezultat 21 de cupluri, ce au fost transpuse în fraze afirmative. În structura fiecărei fraze, pozițiile care pot fi ocupate de factorii motivaționali sunt două: corespunzător factorului motivațional prezentat primul și corespunzător factorului pereche.

Dacă într-o frază care conținea un cuplu M M stimului M era trecut în poziția (a), iar cel al M era (b), în următoarea frază ce conține un cuplu M M, în poziția (a) se va găsi un stimul aparținând M, iar în (b) unul din grupa M. Această procedură elimină pericolul alegerii de fiecare dată a factorului motivațional prezentat primul.

În secțiunea A s-a recurs la enunțuri și nu la întrebări, datorită caracterului mai impersonal al acestora; astfel, s-a încercat prevenirea apariției unui factor inerent implicării prea directe a celui chestionat: încercarea de a realiza o imagine frumoasă despre sine prin alegerea acelor factori motivaționali considerați dezirabili de către organizație și societate. Enunțurile formulate au fost amestecate pentru a-l determina pe subiect să nu realizeze comparații între perechile de factori motivaționali, ci în interiorul aceleiași perechi.

A rezultat un chestionar de 21 de enunțuri, fiecare conținând o pereche de stimuli motivaționali.

Cel chestionat face comparațiile interpereche și nu urmărește același stimul de-a lungul chestionarului.

Comparațiile repetate și punctajele acordate duc la formarea unei ierarhii a celor trei forme motivaționale. Scorul brut mai mare obținut la una din cele trei forme, înseamnă că cel chestionat activează respectiva formă motivațională în acel moment și loc.

Modalitățile de răspuns. Există patru modalități de răspuns. Celui chestionat i se spune că are la dispoziție trei puncte pe care trebuie să le acorde conform preferințelor în felul următor:

dacă admite răspunsul (a) și îl repinge pe (b), atunci va scrie în foaia de răspuns (3) a; (0) b;

dacă admite parțial răspunsul (a) și nu respinge în totalitate pe (b), el va nota (2) a; (1) b;

dacă admite răspunsul (b) și-l respinge pe (a), atunci el va scrie (0) a; (3) b;

dacă admite parțial pe (b) și nu-l respinge în totalitate pe (a), va trece în foaia de răspuns (1) a; (2) b.

Celui chestionat i se va atrage atenția în instructaj că nu poate folosi nici o altă valoare și nici o altă combinație de cifre în afară de cele trei prezentate mai sus. O altă condiție importantă este aceea ca toți itemii să primească răspuns, chiar dacă intervin dificultăți în alegerea acestuia și să reflecteze bine înaintea acordării punctelor, acestea fiind limitate.

Itemii sunt cu răspunsuri în evantai, iar subiectul reține răspunsul care i se potrivește cel mai bine.

Calcularea scorului brut se face pentru fiecare formă motivațională în parte pe baza unei grile de evaluare a răspunsurilor prezentată în anexa 1 a lucrării. Fiecărei forme motivaționale îi corespund câte 14 itemi. Scorul brut maxim ce poate fi obținut de una din cele trei forme motivaționale este de 42 de puncte, iar cel minim este 0. Suma scorurilor brute la cele trei dimensiuni este totdeauna 63 de puncte.

Secțiunea B ( instrumentalitatea)

Această secțiune are în vedere măsura în care este satisfăcută în mod real trebuința respectivă. Este vorba de măsura în care locul de muncă satisface sau nu acea trebuință. Factorii prezentați anterior sunt considerați caracteristici ale locului de muncă, iar subiectul este rugat să aprecieze în ce măsură locul lui de muncă posedă acea caracteristică.

Factorii motivaționali sunt amestecați în structura chestionarului pentru ca subiectul să nu se concentreze pe o singură dimensiune (economică – E, socială – S, profesională – a) a locului de muncă. Aprecierea locului de muncă este raportată la prezent ( Ep, Sp, Ap) și se face prin notarea de la zero la trei astfel:

0 – locul dumneavoastră de muncă posedă în foarte mică măsură respectiva însușire;

1 – locul dumneavoastră de muncă posedă în mică măsură respectiva însușire;

2 – locul dumneavoastră de muncă posedă în mare măsură respectiva însușire;

3 – locul dumneavoastră de muncă posedă în foarte mare măsură respectiva însușire.

Secțiunea C (expectanța)

Această secțiune are în vedere așteptările individului pe linia satisfacerii nevoilor lui. Chestionarul este același cu cel din secțiunea B, dar de data aceasta subiectului i se cere în ce măsură se așteaptă ca pe viitor locul lui de muncă să câștige într-o măsură mai mare respectiva însușire, eventual ca urmare a eforturilor pe care le face în acest sens. Aprecierea se referă la viitor, deci vom avea Ev (expectanțe economice), Sv (expectanțe sociale) și Av (expectanțe de autorealizare), ca măsurile de luat în calcul.

Modalitatea de răspuns este aceeași ca la B, prin notare de la 0 la 3.

Scorul brut maxim la secțiunea B și secțiunea C la o anumită dimensiune a motivației este de 21 de puncte, iar cel minim de 0 puncte. La secțiunile B și C, suma scorurilor brute la cele trei dimensiuni nu este o sumă fixă, asa cum este cazul secțiunii A.

Fiecărei dimensiuni îi corespund 7 itemi, spre deosebire de secțiunea A unde avem 14 itemi, motiv pentru care, la compararea lor trebuie lucrat cu valoarea medie a scorurilor și nu cu scorul brut.

Astfel pentru secțiunea A scorurile brute se vor împărți la 14, iar pentru secțiunile B și C scorurile se vor împărți la 7. Chestionarul ESA, foile de răspuns și grila de evaluare a răspunsului poate fi găsite în anexa 1 a lucrării.

Etalonarea chestionarului ESA

Chestionarul ESA se adresează în special unei populații alcătuite din persoane angajate activ în procesul muncii; de aceea este foarte posibil ca rezultatele să difere dacă va fi aplicat pe alte populații (elevi, studenți, pensionari). Chestionarul încearcă să surprindă ce anume îi motivează pe angajați (A), în ce măsură motivația lor este satisfăcută de condițiile actuale de muncă (B) și ce așteaptă ei pe viitor de la locul de muncă (C). Pe scurt, ce-și doresc, ce au și ce cred că vor avea.

E – motivație economică;

S – motivație socială;

A – motivație de autorealizare;

Ep – motivație economică prezentă;

Sp – motivație socială prezentă;

Ap – motivație de autorealizare prezentă;

Ev – expectanțe economice;

Sv – expectanțe sociale;

Av – expectanțe de autorealizare;

2.3 Descrierea eșantionului

Eșantionul utilizat pentru realizarea cercetării este alcătuit din 60 de subiecți, toți angajați ai RAFISERV S.A. din cadrul combinatului petrochimic Pitești. Cei 60 de subiecți au fost aleși, dintr-o populație de 240 de muncitori în domeniul mecanic. Am apelat la eșantionarea cu pas statistic, ce presupune sortarea ,, în pași”. În prealabil, s-a întocmit un tabel cu cei 240 de angajați, trecuți în ordine alfabetică, după care am ales 60 de persoane, din 4 in 4. Eșantionul obținut cuprinde salariați cu vârsta cuprinsă între 20 și 55 de ani. Marea majoritate are o vârstă sub 40 de ani, iar 20% dintre ei au între 42 și 55 de ani. Deci subiecții sunt în general tineri. Angajații au o vechime de lucru în domeniu cuprinsă între 2 și 34 de ani.

Din punct de vedere al structurii pe sexe, toți subiecții sunt bărbați. Rezultatele obținute pe acest eșantion trebuie raportate la populația sursă și nicidecum extinse și la alte populații.

2.4 Desfășurarea cercetării

Am realizat această cercetare pentru a evidenția că variația stimei de sine la o persoană se asociază cu variația motivației pentru muncă a aceleiași persoane și invers.

Pentru început am stabilit obiectivele teoretic și aplicativ-practic, apoi ipoteza generală și mai multe ipoteze de lucru. După aceea, am ales metodele și instrumentele de lucru. Am utilizat SERS-ul pentru evaluarea stimei de sine și chestionarul ESA pentru evaluarea motivației în muncă. Am stabilit un eșantion alcătuit din șaizeci de subiecți pe care s-a realizat cercetarea propriu-zisă. Cele două chestionare au fost administrate la locul de muncă. Prin intermediul metodei observației am putut remarca faptul că la primul contact cu subiecții cercetării, aceștia erau rezervați în comportament și sceptici. Am observat o stare de încordare și neliniște dar, după ce au fost informați în detaliu cu privire la scopul studiului meu, au devenit mai relaxați și cooperativi; au răspuns fără probleme chestionarelor ce le-au fost administrate. După ce le-am prezentat instrucțiunile, subiecții și-au exprimat propriile opțiuni în foile de răspuns.

Am strâns cele 120 de chestionare după care am făcut cotarea și am calculat rezultatele brute pentru fiecare subiect în parte. Rezultatele obținute au fost prelucrate statistic cu ajutorul programului SPSS 10.0.

=== CHESTIONAR ESA ===

Anexa 1

CHESTIONAR ESA

SECȚIUNEA A

VÂRSTA …..

SEX …..

PROFESIE …..

STUDII …..

INSTRUCȚIUNI :

În fața dumneavoastră se află o listă de afirmații. Vă rugăm să le citiți cu atenție și să indicați preferințele dumneavoastră prin scrierea cifrei corespunzătoare în parantezele situate în dreptul fiecărei afirmații. Dumneavoastră dispuneți de 3 puncte pe care trebuie să le acordați astfel:

dacă admiteți răspunsul (a) și-l respingeți pe (b), scrieți (3)a și (0)b;

dacă admiteți parțial răspunsul (a) și nu-l respingeți în totalitate pe (b), scrieți (2)a și (1)b;

dacă admiteți răspunsul (b) și-l respingeți pe (a), scrieți (0)a și (3)b;

dacă admiteți parțial răspunsul (b) și nu-l respingeți în totalitate pe (a), scrieți (1)a și (2)b.

Nu folosiți nici o altă combinație de cifre. Nu există un timp dat, dar nici nu întârziați prea mult la fiecare afirmație. Nu lăsați nici un enunț fără răspuns, chiar dacă aveți dificultăți în alegerea variantei de răspuns.

Vă mulțumim !

1. Consider că este mai bine să aleg:

a) un loc de muncă bine plătit;

b) unul la care am relații apropiate cu colegii.

2. Aș fi interesat(ă) de:

a) participarea la decizii sau de ocuparea unui post de conducere;

b) timpul meu liber.

3. Aș prefera:

a) un loc de muncă sigur, dar mai puțin apreciat social;

b) un loc de muncă nesigur, dar mai bine apreciat social.

4. Este mai important pentru mine:

a) să lucrez în subordinea unor persoane înțelegătoare, competente;

b) să am posibilitatea unor venituri suplimentare.

5. M-ar interesa mai mult:

a) sporurile acordate la locul de muncă;

b) posibilitatea de a-mi valorifica cunoștințele și inițiativele personale.

6. Consider că este mai bine să aleg:

a) participarea la decizie sau ocuparea unui post de conducere;

b) o bună comunicare cu colegii mei.

7. Aș fi interesat(ă) mai mult de:

a) participarea la profitul obținut de întreprindere;

b) comunicarea și informarea la locul de muncă.

8. Pentru mine este mai important:

a) să am libertatea alcătuirii programului de muncă;

b) să beneficiez de facilitățile sociale acordate de conducere.

9. Aș prefera:

a) să fiu șeful neoficial al grupului, să-mi alcătuiesc programul în funcție de grup

b) să am libertatea de a-mi alcătui programul așa cum vreau eu.

10. Cred că este mai bine să optez:

a) pentru un loc de muncă stabil;

b) pentru un loc de muncă apropiat de domiciliul meu.

11. M-ar mulțumi mai mult:

a) un loc de muncă apropiat de domiciliul meu;

b)un loc de muncă îndepărtat,dar la care mi se recunoaște competența profesională

12. Mi se pare mai important:

a) să lupt pentru recunoașterea independenței și responsabilității la locul de muncă.

b) să mă confprmez stilului de conducere al șefului meu.

13. Aș fi interesat(ă) mai mult de:

a) facilitățile sociale oferite de conducere;

b) posibilitatea de a lucra în grup sau echipă.

14. Ca recompensă a muncii mele, aș prefera să mi se ofere:

a) posibilitatea înscrierii la un curs de perfecționare;

b) posibilitatea participării la profit.

15. Pentru mine, cea mai mare satisfacție îmi este oferită de:

a) o avansare;

b) relații apropiate cu colegii mei.

16. Aș fi interesat(ă) de:

a) ocuparea poziției de șef neoficial al grupului;

b) timpul meu liber.

17. Drept recompensă pentru munca mea aș prefera să mi se ofere:

a) posibilitatea unor venituri suplimentare;

b) o avansare.

18. Consider că este mai bine să aleg:

a) să lucrez cu superiori înțelegători și competenți;

b) să particip la un concurs de perfecționare profesională.

19. M-ar interesa mai mult:

a) sporurile acordate la locul meu de muncă;

b) stilul de conducere al șefului meu.

20. Pentru mine este mai importantă:

a) valorificarea cunoștințelor și inițiativelor personale;

b) o bună integrare în activitatea grupului.

CHESTIONAR ESA

SECȚIUNILE B ȘI C

INSTRUCȚIUNI :

Vă rugăm să citiți o listă de însușiri ale oricărui loc de muncă. Sarcina dvs. constă în a aprecia în ce măsură este prezentă în mod efectiv respectiva însușire la locul dvs. de muncă (coloana B) și în ce măsură vă așteptați ca pe viitor locul dvs. de muncă să câștige într-o măsură mai mare respectiva însușire, eventual ca urmare a eforturilor pe care le faceți în acest sens. Aprecierea se face prin notare de la 0 la 3, astfel:

B: 0 – locul dvs. de muncă posedă într-o foarte mică măsură respectiva însușire;

1 – locul dvs. de muncă posedă în mică măsură respectiva însușire;

2 – locul dvs. de muncă posedă în mare măsură respectiva însușire;

3 – locul dvs. de muncă posedă în foarte mare măsură respectiva însușire.

C: 0 – vă așteptați ca pe viitor să crească într-o foarte mică măsură ponderea acelei însușiri;

1 – vă așteptați ca pe viitor să crească în mică măsură ponderea acelei însușiri;

2 – vă așteptați ca pe viitor să crească în mare măsură ponderea acelei însușiri;

3 – vă așteptați ca pe viitor să crească în foarte mare ponderea acelei însușiri.

Nu lăsați nici un enunț fără răspuns, chiar dacă aveți dificultăți în alegerea variantei de răspuns.

Vă mulțumim !

ÎNSUȘIRI ALE LOCULUI DE MUNCĂ

Mărimea salariului

Poziția de șef neoficial al grupului

Posibilitatea de valorificare a cunoștințelor și inițiativelor personale

Posibilitatea unor venituri suplimentare

Comunicarea și informația la locul de muncă

Posibilități de avansare

Timp liber în afara muncii

Stabilitatea locului de muncă

Posibilitatea de a lua parte la decizie / de a ocupa un post de conducere

Participarea la profit

Desfășurarea activității în grup

Libertatea de alcătuire a programului de muncă

Apropierea domiciliului de locul de muncă

Stilul de conducere al șefului

Aprecierea socială a muncii

Beneficierea de facilități sociale

Superiori înțelegători și competenți

Independență și responsabilitate ca urmare a recunoașterii competenței la locul de muncă

Sporuri acordate

Relații apropiate între membrii colectivului

Posibilități de perfecționare profesională

FOAIA DE RĂSPUNS

GRILA DE EVALUARE A RĂSPUNSURILOR

SECȚIUNEA A

SECȚIUNILE B ȘI C

E: 1, 4, 7, 10, 13, 16, 19

S: 2, 5, 8, 11, 14, 17, 20

A: 3, 6, 9, 12, 15, 18, 21

=== tabeleC2 ===

REZULTATE BRUTE OBȚINUTE LA SECȚIUNEA ,,C” A CHESTIONARULUI ESA