Implicarea Onu In Sustinerea Mondiala A Dezvoltarii [623317]

UNIVERSITATEA „BABEȘ -BOLYAI ”
CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOZOFIE

IMPLICAREA ORGANIZAȚIEI
NAȚIUNILOR UNITE ÎN SUSȚINEREA
MONDIALĂ A DEZVOLTĂRII

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
PROF . UNIV. DR. VIRGILIU ȚÂRĂU

ABSOLVENT: [anonimizat]
2019

2
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 3
CAPITOLUL I . CARACTERIZAREA ORGANIZAȚIEI NAȚIUNILOR UNITE ……………………. 5
1.1 Scurt istoric, scopuri și principii ale ON U ………………………….. ………………………….. ………….. 5
1.2 Membrii, emblema și drapelul ONU ………………………….. ………………………….. ………………….. 7
1.3 Obiectivele ONU ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 8
CAPITOLUL II . STRUCTURA ȘI ORGANIZAREA ONU ………………………….. ……………………. 10
2.1 Organismele principale ale ONU ………………………….. ………………………….. …………………….. 10
2.1.1. Adunarea Genera lă………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 10
2.1.2. Consiliul de Securitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 12
2.1.3. Consiliul Economic și Social ………………………….. ………………………….. ……………………. 12
2.1.4. Consiliul de Tutelă ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 14
2.1.5. Curtea Internațională de Justiție ………………………….. ………………………….. ………………. 14
2.1.6. Secretariatul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 15
2.2. Fonduri, programe și agenții specializate ale ONU ………………………….. ………………………… 15
2.2.1 Programe și fonduri ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 16
2.2.2 Agențiile specializate ale ONU ………………………….. ………………………….. …………………. 17
2.2.3 Alte entități ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 20
CAPITOLUL III . IMPLICAREA ONU ÎN SUSȚINEREA MONDIALĂ A DEZVOLTĂR II…… 21
3.1 Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului ………………………….. ………………………….. ………….. 21
3.2 Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă ………………………….. ………………………….. …………. 23
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 50
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 55

3
INTRODUCERE

„Prin consolidarea celor trei piloni ai Națiunilor Unite – securitate, dezvoltare și drepturile omului
– putem construi o lume mai pașnică, mai prosperă și mai dreaptă pentru generațiile următoare.”
Ban Ki -moon , Secretar General al Națiunilor Unite
în perioada 2007 -2016

Organizația Națiunilor Unite (ONU), fondată în 1945, la sfârșitul celui de -al Doilea Război
Mondial, este cea mai importantă organizație cu vocație internațională din lume. Susține dezvoltarea
la nivel mondial, urmărește realizarea și menținerea păcii și s ecurității în lume, eradicarea sărăciei și
a foametei, respectarea drepturilor și libertăților omului, acțiuni pentru combaterea schimbărilor
climatice, armoni zarea relațiilor dintre națiuni .
Am ales această temă pentru a evidenția principalele probleme c ontemporane care reprezintă
bariere în calea dezvoltării și totodată pentru a remarca rolul și importanța deosebită pe care
Organizația Națiunilor Unite le are în ceea ce privește susținerea mondială a dezvoltării. Prin
fondurile, programele și agențiile s ale specializate, ONU desfășoară o serie de activități pentru
îmbunătățirea calității vieții în regiunile mai puțin dezvoltate ale lumii, oferă sprijin și asistență pentru
educație și sănătate, întreprinde acțiuni de menținere a păcii și securității la niv el mondial, dezvoltă
relații prietenești între națiuni, promovează cooperarea internațională privind soluționarea
conflictelor, toate aceste activități având de fapt scopul general de susținere mondială a dezvoltării.
Metodologia de cercetare cuprinde atâ t cărți de specialitate privind organizațiile și instituțiile
internaționale, Carta ONU, rapoarte oficiale ale Organizației Națiunilor Unite, cât și site -urile oficiale
ale ONU și ale agențiilor sale specializate.
Lucrarea este structurată pe trei capito le: primul capitol cuprinde caracterizarea Organizației
Națiunilor Unite, al doilea capitol prezintă structura și organizarea ONU, iar al treilea capitol detaliază
implicarea ONU în susținerea mondială a dezvoltării.
În primul capitol al lucrării este pre zentat un scurt istoric al Organizației Națiunilor Unite,
fiind apoi descrise scopurile și principiile adoptate de ONU în vederea unei bune funcționări. Sunt
prezentate însemnele oficiale ale organizației, fiind descrisă pe scurt și calitatea de membru al ONU.
De asemenea, capitolul cuprinde și descrierea obiectivelor Organizației Națiunilor Unite.

4
Capitolul al doilea cuprinde structura și organizarea ONU, fiind caracterizate în subcapitole,
cele șase organisme principale ale Organizației Națiunilor Unite, organismele proprii cu caracter
permanent (programe și fonduri) și agențiile specializate.
Al treilea capitol, cel mai amplu, descrie efectiv implicarea ONU în susținerea mondială a
dezvoltării. Primul subcapitol prezintă pe scurt, cele mai importante rea lizări și progrese ale celor 8
Obiective de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) adoptate în anul 2000 la Summit -ul Mileniului
organizat de Națiunile Unite . Al doilea subcapitol cuprinde prezentarea Agendei 2030 pentru
Dezvoltare Durabilă cu cele 17 obiective a vând ca scopuri principale eradicarea sărăciei și realizarea
dezvoltării durabile. Pentru fiecare dintre cele 17 obiective, derivate din Obiective le de Dezvoltare ale
Mileniului , sunt descrise țintele și principalele rezultate înregistrate în Raportul Obie ctivelor de
Dezvoltare Durabilă pentru anul 2018. De asemenea, acest capitol conține și grafice sugestive privind
evoluția obiectivelor Agendei 2030.
Lucrarea conține teme actuale, selectate pentru a evidenția importanța Organizației Națiunilor
Unite și ro lul său în gestionarea problemelor fundamentale ale lumii contemporane .
Scopul lucră rii este acela de a accentua importanța deosebită pe care Organizația Națiunilor
Unite o are în susținerea mondială a dezvoltării, demonstrând totodată rolul major al misi unilor ONU
din întreaga lume în ceea ce privește pacea, securitatea, îmbunătățirea calității vieții oamenilor.

5
CAPITOLUL I
CARACTERIZAREA ORGANIZAȚIEI NAȚIUNILOR UNITE

1.1 Scurt istoric, scopuri și principii ale ONU

Scurt istoric
Organizația Națiunilor Unite (ONU) reprezintă cea mai importantă organizație internațională
din lume. ONU nu funcționează asemenea unei organizații supranaționale, neavând competențele unui
guvern mondial.
Conform Convenției din 1975 privind reprezentarea statelor în relațiile lor cu organizațiile
internaționale, definiția organizației internaționale este următoarea: o asociere de state constituită
printr -un tratat, având un act constitutiv, organe comune și personalitate juridică distinctă de cea a
statelo r membre care o compun .1
Premergătoarea Organizației Națiunilor Unite a fost Liga Națiunilor, o organizație concepută
în condiții similare în timpul Primului Război Mondial și fondată în 1919 sub incidența Tratatului de
la Versailles pentru a promova coop erarea internațională și pentru a aduce pacea și securitatea. Liga
Națiunilor și -a încetat funcționarea după ce a eșuat în prevenirea celui de -al Doilea Război Mondial .
Expresia „Națiunile Unite” a fost folosită pentru prima dată de către președintele Stat elor Unite
ale Americii, Franklin D. Roosevelt, în „Declarația Națiunilor Unite” din 1 ianuarie 1942, în timpul
celui de -al Doilea Război Mondial când, reprezentanții a 26 de națiuni se angajau să continue lupta
împotriva Puterilor Axei.
Organizația Națiu nilor Unite a fost fondată după cel de -al Doilea Război Modial . În cadrul
Conferinței de la San Francisco din anul 1945, reprezentații a 50 de state s -au întâlnit pentru a elabora
Carta Națiunilor Unite. Carta a fost semnată la 26 iunie 1945 de către repr ezentanții celor 50 de
națiuni, iar Polonia nefiind reprezentată la Conferință, a semnat ulterior C arta, devenind al 51 -lea
membru fondator.
La data de 24 octombrie 1945, Carta a intrat în vigoare, fiind ratificată de statele membre și
asfel ziua de 24 oct ombrie devine oficial „ziua ONU”.
Carta definea obiectivele fundamentale ale Organizației Națiunilor Unite, organismele
principale ale acesteia precum și atribuțiile în realizarea cooperării internaționale, menținerea păcii și
securității. Se ținea seama de respectarea principiilor egalității, suveranității și integrității teritoriale.

1 Meșter, Liana, Organizații și instituții internaționale , Editura Universității din Oradea, Oradea, 2010, pg. 7

6
Scopurile2 Organizației Națiunilor Unite sunt următoarele:
1. Să mențină pacea și securitatea internațională și, în acest scop, să ia măsuri colective eficace
pentru prevenirea și înlăturarea amenințărilor împotriva păcii și pentru reprimarea oricăror acte
de agresiune sau altor violări ale păcii și să înfăptuiască, prin mijloace pașnice și în
conformitate cu principiile justiției și dreptului internațional, aplanarea ori rezolv area
diferendelor sau situațiilor cu caracter internațional care ar duce la o violare a păcii.
2. Să dezvolte relații prietenești între națiuni, întemeiate pe respectarea principiului egalității în
drepturi a popoarelor și dreptului lor de a dispune de ele în sele, și să ia orice alte măsuri
potrivite pentru consolidarea păcii mondiale.
3. Să realizeze cooperarea internațională, rezolvând problemele internaționale cu caracter
economic, social, cultural sau umanitar, promovând și încurajând respectarea drepturilor
omului și libertăților fundamentale pentru toți, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie.
4. Să fie un centru în care să se armonizeze eforturile națiunilor către atingerea acestor scopuri
comune .

Conform Cartei Națiunilor Unite, principiile care stau la baza acțiunilor organizației și
membrilor săi, sunt următoarele:
1. egalitate suverană între toți membrii organizației;
2. toți membrii au datoria de a -și îndeplini cu bună -credință obligațiile asumate prin Cartă;
3. toți membrii își vor soluționa disputele inte rnaționale pe cale pașnică, fără să pună în pericol
justiția, pacea și securitatea la nivel global;
4. toți membrii se vor abține de la amenințări cu forța sau utilizarea ei, în orice scop care este
incompatibil cu obiectivele organizației;
5. toți membrii vor c ontribui la acțiunile organizației și nu vor ajuta un stat împotriva căruia
organizația desfășoară acțiuni de constrângere;
6. organizația va asigura ca statele nemembre să desfășoare activități conforme cu principiile
acesteia;
7. organizația nu se va amesteca în problemele care țin de competența internă a unui stat.

2 ***Carta Organizației Națiunilor Unite

7
1.2 Membrii, emblema și drapelul ONU

Membrii ONU
Membrii originari ai Organizației Națiunilor Unite sunt cele 51 de state care au semnat și
ratificat Carta Organizației în anul 1945, devenid astfe l și membri fondatori ai ONU. În prezent, ONU
are un număr de 193 de state membre, cel mai recent membru admis fiind Sudanul de Sud, în 2011.
România este membră a Organizației Națiunilor Unite din anul 1955.
Aderarea la ONU este deschisă oricărui stat dor itor și dispus să accepte obligațiile prevăzute
în Carta Națiunilor Unite.
Procedura de admitere a unui nou membru începe cu depunerea cererii de aderare . În cadrul
Consiliului de Securitate, este necesar un minim de 9 voturi afirmative din totalul de 15 membri (cu
condiția ca niciunul din cei 5 membri permanenți ai Consiliului – Federația Rusă, Regatul Unit al
Marii Britanii și al Irlandei de Nord , Franța, China și Statele Unite ale Americii – să nu voteze
împotriva admiterii). Pe baza recomandăr ii Consil iului de Securitate , Adunarea Ge nerală poate admite
noi membri. În cazul Adunării Generale se aplică votul cu majoritate de două treimi.
Orice stat membru al organizației poate fi suspendat sau exclus din organizație , dacă
desfășoară activități care încalc ă principiile prevăzute în Cartă. La fel ca în cazul unei admiteri,
suspendările sau excluderile se fac de către Adunarea Generală, pe baza recomandărilor Consiliului
de Securitate.
Conform Cartei Națiunilor Unite, limbile oficiale ale ONU sunt: engleza, f ranceza, rusa,
spaniola și chineza. Limba arabă a fost declarată ulterior limbă oficială a Adunării Generale, a
Consiliului de Securitate și a Consiliului Economic și Social.

Emblema și drapelul ONU
Emblema Organizației Națiunilor Unite a fost ado ptată la 7 decembrie 1946. Aceasta a fost
creată de o echipă de designeri condusă de către americanul Oliver Lincoln Lundquist. Emblema
conține harta lumii centrată pe Polul Nord, încojurată de două ramuri de măslin. Harta reprezintă toate
popoarele lumii, zona de interes a Organizației Națiunilor Unite, iar ramurile de măslin simbolizează
pacea.
Drapelul conține emblema oficială de culoare albă a Organizației Națiunilor Unite aflată în
centrul unui fundal albastru. Acestea reprezintă de fapt simboluri asp iraționale care reflectă speranțele
și visurile oamenilor din întreaga lume, pentru pace și unitate.

8
Fig. nr. 1
Drapelul și emblema ONU

Sursa : https://www.un.org/en/ sections/about -un/un -logo-and-flag/index.html și http://research.un.org/en/maps/flags
accesat e la data de 30.05.2019

1.3 Obiectivele ONU

Menținerea păcii și securității internaționale
În urma efectelo r devastatoare ale celui de -al Doilea Război Mondial, a fost înființată
Organizația Națiunilor Unite, având primordiala misiune de a menține pacea și securitatea
internațională. În vederea atingerii acestui obiectiv, ONU urmărește prevenirea izbucnirii con flictelor,
este un mediator în soluționarea unor conflicte existente, creează condiții pentru menținerea păcii și
coordonează lupta globală împotriva terorismului .
În cadrul ONU, responsabilitatea principală pentru menținerea păcii și securității
internaț ionale o are Consiliul de Securitate, Adunarea Generală și Secretarul General jucând de
asemenea, un rol complementar major.
Protejarea drepturilor omului
Expresia „drepturile omului” a fost menționată de șapte ori în Carta ONU, transformând acest
aspect într-unul din obiectivele cheie ale misiunii Organizației Națiunilor Unite. În anul 1948, prin
Declarația Universală a Drepturilor Omului, acestea au fost transpuse în dreptul internațional, iar de
atunci, ONU protejează cu strictețe drepturile omului prin instrumente juridice și activități de teren.
Principalul responsabil în cadrul ONU în vederea atingerii acestui obiectiv, este Oficiul Înaltului
Comisar pentru Drepturile Omului (OHCHR).
Furnizarea ajutorului umanitar
Așa cum se menționează în Carta ONU, unul din obiectivele Organizației este să asigure
cooperarea internațională în rezolvarea problemelor de ordin economic, social, cultural sau umanitar

9
la nivel mondial. Acest lucru s -a materializat încă de la înființarea ONU, când a ajutat la reconstruirea
continentului european, devastat de cel de -al Doilea Război Mondial. În prezent, ONU coordonează
operațiunile de ajutor umanitar în zone afectate de dezastre naturale sau antropice și în care autoritățile
naționale nu fac față singure. Oficiul pentru Coor donarea Afacerilor Umanitare (OCHA) este
responsabil de coordonarea răspunsurilor la urgențe.
Furnizarea ajutorului umanitar se realizează prin programele, fondurile și agențiile ONU: spre
exemplu, Înaltul Comisariat pentru Refugiați al Națiunilor Unite (UNCHR) coordonează operațiuni
pentru protecția refugiaților, apărarea drepturilor și bunăstării lor, se asigură că oricine are dreptul de
a solicita azil sau ajută oamenii fără cetățenie (apatrizii); Fondul Națiunilor Unite pentru copii
(UNICEF) se asigură de protejarea și ajutorarea copiilor în nevoie; prin Programul mondial al
Organizației Națiuni lor Unite pentru alimentație ( PAM) se furnizează alimente și fonduri victimelor
dezastrelor sau refugiaților; Organizația Mondială a Sănătății (OMS) oferă servici i medicale de
urgență.
În anul 2016, cele mai mari cheltuieli ale Organizației Națiunilor Unite , după categorie, au fost
repartizate astfel: asistență umanitară (aproximativ 16 miliarde dolari), asistență p entru dezvoltare
(aproximativ 11,8 miliarde dolari ), operațiuni pentru menținerea păcii ( aproximativ 9 miliarde dolari),
iar în funcție de agenție, sumele cele mai mari au ajuns la: Departamentul pentru operațiuni de
menținere a păcii (aproximativ 8,8 miliarde dolari), UNICEF (aproximativ 5,4 miliarde dol ari),
Programul mondial al Organizației Națiunilor Unite pentru alimentație (aproximativ 5,3 miliarde
dolari), Programul Națiunilor Unite pentru dezvoltare (PNUD) , Înaltul Comisariat pentru Refugiați al
Națiunilor Unite .3
Promovarea dezvoltării durabile
Îmbunătățirea calității vieții și a bunăstrării populației continuă să fie unul dintre principalele
puncte de interes ale ONU, iar semnificația termenului de „dezvoltare” s -a schimbat de -a lungul
timpului, în prezent fiind general acceptată ideea că „dezvolt area durabilă” este cea mai bună cale de
urmat pentru creșterea nivelului de trai și îmbunătățirea calității vieții. Dezvoltarea durabilă presupune
satisfacerea nevoilor prezentului fără a compromite șansa generațiilor viitoare de a -și satisface
propriile nevoi; este o responsabilitate morală și presupune un echilibru între economie și mediu.
ONU atrage atenția asupra unor probleme ale lumii contemporane: schimbările climatice și
intensificarea fenomenelor meteorologice distrugătoare, hazarde naturale și an tropice, discriminări de

3 https://www.unsceb.org/content/FS -F00-04 accesat la data de 28.05.2019

10
gen, asimetria dintre lumea nordică și lumea sudică. Pentru a răspunde acestor probleme, ONU a lansat
Agenda 2030, ca o continuare a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului.
Respectarea dreptului internațional
În Carta ONU sunt p revăzute următoarele: „ să creăm condițiile necesare menținerii justiției
și respectării obligațiilor decurgând din tratate și alte izvoare ale dreptului internațional ”. De atunci,
dezvoltarea și respectarea dreptului internațional reprezintă o parte esenți ală a Organizației. Dreptul
internațional este apărat prin tratate multilaterale, de către instanțe, tribunale, inclusiv Curtea
Internațională de Justiție (principalul organ judiciar al ONU), iar Consiliul de Securitate poate aproba
misiuni de menținere a păcii sau poate impune sancțiuni sau folosirea forței când pacea internațională
este amenințată.

CAPITOLUL II
STRUCTURA ȘI ORGANIZAREA ONU

2.1 Organismele principale ale ONU

Organizația Națiunilor Unite are, conform Cartei, 6 organe principale , cu atr ibuții și obligații
foarte importante. Toate au fost stabilite în 1945 odată cu înființarea ONU. Aceste organisme sunt :
Adunarea Generală, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic și Social, Consiliul de Tutelă, Curtea
Internațională de Justiție și Secr etariatul .
2.1.1. Adunarea Generală
Adunarea Generală este organul reprezentativ al ONU, având în componență toți cei 193 de
membri ai organizației.
Adunarea Generală are următoarele atribuții și responsabilități principale:
– decide admiterea de noi membr i pe baza recomandăr ii Consiliului de Securitate ;
– examinează și aprobă bugetul Organizației ;
– alege membrii nepermanenți ai Consiliului de Securitate, membrii Consiliului Economic și
Social, Secretarul General (după propunerea acestuia din partea Consiliulu i de Securitate) și
15 judecători de la Curtea Internațională de Justiție;
– face recomandări privind cooperarea pentru menținerea păcii și securității internaționale,
inclusiv dezarmare;

11
– inițiază studii și face recomandări pentru promovarea cooperarea polit ică internațională,
dezvoltarea dreptului internațional, întărirea drepturilor și libertăților cetățenești, colaborare
internațională în domeniile economic, social, educațional, al sănătății;
– examinează rapoarte anuale ale celorlalte organisme.
În fiecare an, din septembrie până în decembrie, au loc sesiunile ordinare ale Adunării
Generale. În caz de nevoie, dacă statele membre se pun de acord, pot avea loc sesiuni extraordinare
sau speciale ale Adunării Generale. Sesiunile ordinare ale Adunării Generale po t avea ca obiect
promovarea colaborării internaționale în domeniul politic, economic, social și cultural, dezvoltarea
acțiunilor care vizează îmbunătățirea nivelului de trai și a situației sanitare din țările sărace,
încurajarea respectării legilor intern aționale.
Fiecare stat are dreptul la un vot, dovedindu -se astfel egalitatea între membrii organizației.
Votul este deschis în majoritatea cazurilor, excepție făcând alegerile pentru conducerea organelor
principale ale organizației.
Fig. nr. 2
Adunarea Generală

Sursa : https://www.un.org/en/sections/about -un/main -organs/index.html accesat la data de 04.05.2019
Deciziile cu privire la probleme precum pacea și securitatea inte rnațională, admiterea de noi
membri sau deciziile privind bugetul ONU, se adoptă cu majoritate de două treimi. Celelalte probleme
se decid cu majoritate simplă.
Președintele Adunării Generale este ales anual, în prezent, această funcție fiind ocupată de
Maria Fernanda Espinosa Garcés , originar ă din Ecuador .

12
2.1.2. Consiliul de Securitate
Consiliul de Securitate este organul principal al ONU , având responsabilitatea majoră privind
menținerea păcii și securității internaționale. Nu este subordonat Adunării Generale, iar hotărârile sale
sunt obligatorii pentru toți membrii ONU.
Consiliul de Securitate are 15 membri, dintre care 5 sunt membri permanenți care au drept de
veto: China, Franța, Marea Britanie, Rusia și Statele Unite ale Americii. Ceilalți 10 mem bri
nepermanenți sunt aleși de către Adunarea Generală pe o perioadă de 2 ani, pe criteriul distribuției
geografice echitabile: cinci din Grupurile regionale African și Asiatic, unul din Grupul regional est –
european, doi din Grupul regional latino -american și caraibian și doi din Grupul regional vest –
european4.
Consiliul de Securitate adoptă deciziile cu o majoritate de 9 voturi, în problemele importante
fiind necesar ca toți cei 5 membri permanenți să voteze afirmativ; astfel, se reflectă dreptul de veto al
acestor cinci state.
Principalele atribuții ale Consiliului de Securitate sunt: menținerea păcii și securității
internaționale, investigarea situațiilor care pot g enera conflicte internaționale și formularea soluțiilor
pentru restabilirea păcii, recoman darea admiterii de noi membri. De asemenea, recomandă Adunării
Generale numirea Secretarului General și, numește împreună cu Adunarea Generală, judecătorii Curții
Internaționale de Justiție .
Consiliul de Securitate are datoria ca, în momentul în care const ată existența unei amenințări
împotriva păcii, să caute mai întâi o soluție pașnică de rezolvare a conflictului. În cazul în care
disputele nu încetează, Consiliul are dreptul de a apela la forța armată, de a institui blocade sau
embargouri, statele membre fiind obligate să răspundă afirmativ oricărei solicitări primite de la acesta.
Președenția Consiliului de Securitate al ONU este deținută câte o lună, de fiecare stat membru,
prin rotație.

2.1.3. Consiliul Economic și Social
Fondat în 1946, Consiliul Eco nomic și Social (ECOSOC) este organul principal al ONU axat
pe problemele economice, sociale și de mediu din întreaga lume. ECOSOC are 54 membri, numiți de
Adunarea Generală pe un termen de 3 ani.
Funcțiile5 și responsabilitățile Consiliului Economic și Social sunt următoarele:

4 Meșter, Liana, Organizații și instituții internaționale , Editura Universității din Oradea, Oradea, 2010, pg. 16
5 *** Basic Facts about the United Nations , Department of Public Information, New York, 2004

13
 să fie centru de discuții privind problemele din domeniul economic și social la nivel
internațional;
 să inițieze studii și rapoarte privind problemele internaționale în domeniul economic, social,
cultural, al sănătății și educației și să prezinte recomandări în aceste probleme Adunării
Generale, statelor membre ONU și instituțiilor specializate interesate;
 să promoveze respectul și atenția pentru drepturile omului și libertățile fundamentale ale
acestuia;
 să coordoneze activitatea a gențiilor specializate prin oferirea de consultanță și prin
recomandări trimise Adunării Generale.
Consiliul se reunește în scurte sesiuni în cursul unui an, în luna iulie având sesiunea cea mai
importantă, de 4 săptămâni, care se ține alternativ la New Yo rk și Geneva.
Consiliul Economic și Social a înființat comisii pentru probleme economice și sociale, pentru
promovarea drepturilor omului și alte comisii necesare pentru îndeplinirea obiectivelor sale.
Organele subsidiare6 ale Consiliului Economic și So cial sunt următoarele:
 8 comisii funcționale : Comisia Statistică, Comisia pentru Populație și Dezvoltare, Comisia
pentru Dezvoltare Socială, Comisia pentru Statutul Femeilor, Comisia pentru Stupefiante,
Comisia pentru Prevenirea Criminalității și Justiția Penală, Comisia pentru Știință și
Tehnologie pentru Dezvoltare, Forumul Organizației Națiunilor Unite privind Pădurile;
 5 comisii economice regionale : Comisia economică pentru Africa (ECA) – cu sediul la Addis
Abeba, Ethiopia; Comisia economică și socială pentru Asia și Pacific (ESCAP) – cu sediul la
Bangkok, Thailanda; Comisia economică pentru Europa (ECE) – cu sediul la Geneva, Elveția;
Comisia economică pentru America Latină și Caraibe (ECLAC) – cu sediul la Santiago, Chile;
Comisia economică și socială pentru Asia de Vest (ESCWA) – cu sediul la Beirut, Liban;
 3 comisii permanente : Comisia pentru programe și coordonare, Comisia pentru organizațiile
non-guvernamentale, Comisia pentru negocierile cu agențiile interguvernamentale;
 Alte organisme de experți privind: drepturile economice, sociale și culturale, politica de
dezvoltare, administrația publică, denumirile geografice, cooperarea internațională în materie
fiscală, transportul de mărfuri periculoase, precum și un forum privind problemele indigene.
Potrivit Cartei Organizației Națiunilor Unite, hotărârile Consiliului Economic și Social se
adoptă cu majoritatea de voturi a membrilor prezenți și votanți.

6 https://www.un.org/en/ecosoc/about/subsidiary.shtml accesat la data de 04.05.2019

14
Consiliul Economic și Social permite oricărui membru al ONU să participe la dezbaterile sale,
chiar da că nu are drept de vot, iar subiectele de discuție prezintă interes pentru acesta.
Președintele Consiliului Economic și Social este ales anual. În prezent, acest post aparține lui
Inga Rhonda King , numit ă la data de 26 iulie 2018 . Inga Rhonda King este amb asadorul și
reprezentantul permanent al teritoriului insular Saint Vincent și Grenadine la ONU.

2.1.4. Consiliul de Tutelă
Fondat în anul 1945, Consiliul de Tutelă , alcătuit din cei 5 membri permanenți ai Consiliului
de Securitate , a avut un rol important în primele decenii postbelice, când urmărea și sprijinea evoluția
teritoriilor coloniale spre independență. A avut misiunea de a supraveghea 11 state neautonome,
administrate de 7 state membre ONU, prin crearea sistemului internațional de tutelă.
Princip alele obiective ale Consiliului de Tutelă au fost: de a promova progresul politic,
economic și social în cadrul teritoriilor aflate sub tutelă și de a încuraja evoluția lor spre independență,
de a încuraja respect area drepturilor omului și de a dezvolta sistemul de independență a popoarelor,
de a asigura un tratament egal în problemele social e, economic e și comercial e în aceste teritorii .
Având în vedere că toate statele aflate sub tutelă și -au obținut independența , ultimul fiind statul
Palau, care a deven it, în 1994, al 185 -lea membru a l Organizației Națiunilor Unite, Consiliul de Tutelă
și-a suspendat activitatea la 1 noiembrie 1994, renunțând la obligația întâlnirii anuale și convenind
întâlniri ocazionale, dacă situația o va cere.

2.1.5. Curtea Interna țională de Justiție
Fondată în anul 1945, Curtea I nternațională de Justiție (CIJ), este principalul organ judiciar al
Organizației Națiunilor Unite. Sediul Curții este la Haga, Olanda, fiind singura din cele 6 organisme
principale ale ONU care nu are sediu l la New York, Statele Unite ale Americii.
Curtea Internațională de Justiție veghează respectarea dreptului internațional și a deciziilor
Organizației Națiunilor Unite. Curtea este formată din 15 judecători aleși pe un mandat de 9 ani de
către Adunarea Ge nerală și Consiliul de Securitate. Pentru a fi ales, un candidat trebuie să obțină
majoritatea voturilor în ambele organisme. Între judecătorii aleși, nu pot fi doi de aceeași naționalitate.
Rolul Curții este de a soluționa, în conformitate cu dreptul inte rnațional, litigiil e juridice
prezentate de statele membre, dar și oferirea unor avize consultative.

15
Președintele și vice -președintele Curții Internaționale de Justiție sunt aleși o dată la 3 ani, prin
vot secret și cu majoritate absolută. La 6 februarie 2018 , Abdulqawi Ahmed Yusuf (Somalia) a fost
ales în funcția de președinte CIJ, iar Xue Hanqin (China) vice-președintele CIJ.

2.1.6. Secretariatul
Secretariatul este un organ principal al ONU , al cărui conducător este secretarul general, cel
mai înalt fun cționar administrativ în cadrul Organizației Națiunilor Unite. Secretariatul are sediul la
New York, dar are și birouri la Geneva, Viena, Nairobi .
Secretariatul este organizat pe departamente, direcții, birouri, fiecare având o arie distinctă de
responsabi lități; acestea colaborează între ele în vederea atingerii obiectivelor organizației. Atribuțiile
Secretariatului sunt variate și se referă la aspecte precum: administrarea operațiunilor de menținere a
păcii, medierea disputelor internaționale, până la pre gătirea studiilor privind drepturile omului și
dezvoltarea durabilă. De asemenea, personalul secretariatului trimite spre mass -media comunicări
privind activitatea ONU, organizează conferințe internaționale pe teme de îngrijorare la nivel mondial,
interpre tează discursuri și traduce documente în limbile oficiale ale organizației.
Secretarul general al ONU este ales de Adunarea Generală, la propunerea Consiliului de
Securitate, pe ntru un mandat de 5 ani, cu posibilitate de reînnoire . Secretarul general are dreptul,
conform Cartei ONU, de a aduce în atenția Consiliului de Securitate orice situație care, după părerea
sa, poate reprezenta o amenințare pentru pacea mondială.
În prezent, secretarul general al ONU este António Guterres (Portugal ia), care și -a început
activitatea la 1 ianuarie 2017.

2.2. Fonduri, programe și agenții specializate ale ONU

Pe lângă cele 6 organisme principale ale ONU, Adunarea Generală a creat câteva organisme
proprii cu caracter permanent (programe și fonduri) și a încheiat diferi te acorduri cu anumite agenții
specializate, cu scopul îndeplinirii obiectivelor într -un mod mai facil și mai rapid. Împreună, aceste
organizații formează Sistemul Națiunilor Unite. Sistemul Națiunilor Unite reprezintă totalitatea
structurilor organizatori ce și funcționale instituite conform Cartei Națiunilor Unite sau create pe baza
acesteia. El se compune din Organizația Națiunilor Unite (ONU), organele și organismele sale proprii,
cu caracter permanent, și din instituțiile (agențiile) specializate, auton ome.7

7 Bal, Ana, (coordonator), Dumitrescu, Sterian, Milena -Zaharia, Rodica, Economie Mondială , Editura Economică,
București

16
Programele și fondurile sunt finanțate prin contribuții voluntare ale căror valori rămân la
latitudinea fiecărui stat membru, în timp ce agențiile specializate sunt finanțate atât prin contribuții
voluntare cât și prin plăți la care statele membre se angajează în momentul semnării tratatelor; acestea
sunt numite contribuții evaluate și reprezintă o sursă sigură de finanțare a acțiunilor ONU.
Organizația Naținilor Unite a creat fonduri și programe cu scopul de a soluționa problemele
refugiaților, de a oferi ajutor alimentar, asistență pentru dezvoltare și protejarea mediului.

2.2.1 Programe și fonduri
Programul Națiunilor Unite pentru dezvoltare ( PNUD ), cu sediul la New York, activează în
aproximativ 170 de state, contribuind la eradicarea sărăciei, r educerea inegalităților; oferă soluții
pentru o guvernare democratică, prevenirea crizei sau redresarea economiei, pentru probleme de
mediu și energie nepoluantă, egalitatea de gen. În toate activitățile, PNUD încurajează respectarea
drepturilor omului și sprijină minoritățile și grupurile vulnerabile. De asemenea, se implică activ în
implementarea Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, adoptată de liderii Organizației în
septembrie 2015. Cuprinde Fondul de Dezvoltare a Capitalului (UNCDF) și Programul Vo luntari ai
ONU (UNV).
Programul Națiunilor Unite pentru mediu ( UNEP ), cu sediul la Nairobi, a fost înființat de
Adunarea Generală a ONU în anul 1972 . Promovează și încurajează parteneriatul între dezvoltarea
economică și grija pentru mediu, oferă soluții p entru pentru îmbunătățirea calității vieții, fără a
compromite șansa generațiilor viitoare.
Fondul Națiunilor Unite pentru populație ( UNFPA) , cu sediul la New York, oferă programe
care să reducă sărăcia și să asigure că fiecare sarcină este dorită, fiecar e naștere este sigură și fiecare
fată și femeie este tratată cu demnitate și respect . Acțiunile UNFPA au la bază premisa că toți oamenii
trebuie să beneficieze de drepturi și șanse egale; se axează pe tineri și femei, acestea fiind considerate
grupuri vuln erabile. Domeniile principale de activitate ale UNFPA sunt: sănătatea reproducerii,
egalitatea între sexe, strategii privind populația și dezvoltarea.
Programul Națiunilor Unite pentru așezări umane ( UN-HABITAT ), cu sediul la Nairobi,
promovează dezvolta rea socială, dezvoltarea durabilă a așezărilor umane și cooperarea internațională
în vederea creșterii finanțării pentru așezările umane.
Fondul Națiunilor Unite pentru copii ( UNICEF ), cu sediul la New York. Acționează în 190
de state pentru a salva viețil e copiilor, pentru a le apăra drepturile și le susține educația. Priorități

17
principale: educația fetelor, acces la imunizare și protejarea copiilor. A primit Premiul Nobel pentru
pace în anul 1965.
Fondul de Urgență Internațional pentru copii al Națiunilor Unite a fost creat după cel de -al
Doilea Război Mondial, în anul 1946 de către Adunarea Generală a ONU, cu scopul de a oferi asistență
de urgență copiilor din țările devastate de război. În anul 1950, Adunarea Generală a pus în sarcina
UNICEF abordarea ne voilor copiilor din țările în curs de dezvoltare, iar în 1953, a prelungit mandatul
UNICEF pe termen nelimitat și a schimbat numele organizației în Fondul Națiunilor Unite pentru
copii, păstrând însă acronimul UNICEF.
Programul mondial al Organizației Nați unilor Unite pentru alimentație ( PAM ), cu sediul la
Roma, a fost înființat în anul 1961 de către Adunarea Generală a ONU și Organizața pentru
Alimentație și Agricultură (FAO) . La nivel global, este cea mai mare agenție umanitară care luptă
împotriva foamet ei și a malnutriției . Anual, programul ajută aproximativ 80 de milioane de persoane
din țările în curs de dezvoltare.
Zilnic, PAM implică aproximativ 5000 de camioane, 20 de nave și 92 de avioane pentru
oferirea de alimente și asistență celor care au cea mai mare nevoie. În fiecare an, se distribuie mai
mult de 15 miliarde de porții la un cost estimat la 0,31 dolari/porție. Eforturile Programului se
concentrează pe oferirea asistenței de urgență, ajutorului pentru dezvoltare și operațiunilor speciale.
Două treimi din activitatea PAM se desfășoară în țările afectate de conflicte, unde oamenii sunt de trei
ori mai predispuși la subnutriție comparativ cu cei din țările fără conflicte.8

2.2.2 Agențiile specializate ale ONU
Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură ( FAO ), cu sediul la Roma,
coordonează, la nivel internațional, lupta împotriva foametei. Este un forum de negociere a acordurilor
între țările în curs de dezvoltare și țările dezvoltate, dar și o sursă de informații și cunoștinț e tehnice
care să sprijine dezvoltarea. A re ca scop creșterea securității alimentare, îmbunătățirea productivității
agricole și dezvoltarea nivelului de trai al populației din mediul rural.
Organizația Aviației Civile Internaționale ( OACI ), cu sediul la Mo ntreal, stabilește standarde
internaționale privind securitatea și eficiența transportului aerian ținând seama și de aspectele legate
de mediu și promovează dezvoltarea în condiții de siguranță a aviației civile în întreaga lume.

8 https://www1.wfp.org/overview accesat la data de 05.05.2019

18
Fondul Internațional pentr u Dezvoltare Agricolă ( FIDA ), cu sediul la Roma, este o
organizație financiară internațională și totod ată agenție specializată a ONU. Se axează pe mediul rural,
eradicarea sărăciei și creșterea calității vieții din acest tip de habitat prin creșterea produ ctivității și a
veniturilor . FIDA oferă țărilor în curs de dezvoltare împrumuturi cu o rată mică a dobânzii pentru
finanțarea programelor de dezvoltare agricolă.
Organizația Internațională a Muncii ( OIM ), cu sediul la Geneva, reunește reprezentanți ai
guvernelor, angajato rilor și angajaților pentru a stabili standarde și a dezvolta politici și programe care
promovează munca decentă atât pentru bărbați cât și pentru femei. Încurajează respectarea drepturilor
în domeniul muncii, oportunități decente de angaj are, protecția socială, promovează munca în condiții
de libertate, securitate, egalitate și demnitate umană.
Fondul Monetar Internațional ( FMI ), cu sediul la Washington, este o organizație cu 18 9
membri care are ca scop asigurarea cooperării monetare globa le, a stabilității financiare, facilitarea
schimburilor internaționale, promovarea creșterii economice durabile și reducerea sărăciei. De
asemenea, FMI oferă consultanță și împrumuturi membrilor săi.
Organizația Maritimă Internațională ( OMI ), cu sediul la Londra, este agenția specializată a
ONU care este responsabilă de asigurarea securității transportului naval, protejarea mediului marin și
reducerea poluării aerului și apelor de către nave. Creează un cadru legislativ în domeniul transportului
naval, care este apoi adoptat și implementat la nivel mondial, încurajează inovația și eficiența.
Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor ( UIT), cu sediul la Geneva, promovează
cooperarea internațional ă pentru îmbunătățirea telecomunicațiilor, încearcă să asigure și să protejeze
accesul fiecărei persoane la mijloace de comunicare, coordonează utilizarea frecvențelor radio și de
televiziune , lucrează la îmbunătățirea permanentă a rețelei de telefonie și internet, desfășoară activități
de cercetare.
Organizația Naț iunilor Unite pentru Educație, Cultură și Știință ( UNESCO ), cu sediul la
Paris, promovează pacea prin cooperarea internațională în domeniul educației, științei și culturii, iar
programele sale contribuie la atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă ale Agendei 2030.
Promovează ideea că pacea trebuie construită pe baza solidarității morale și intelectuale a umanității,
iar prin instrumentele educaționale propuse încurajează oamenii să trăiască într -o lume fără ură și
intoleranță.
Principale atribuții: coordonarea eforturilor globale pentru asigurarea unei educații de calitate
pentru toți, coordonarea, la nivel mondial, a sistemelor de alertă pentru tsunami, încurajarea libertății

19
de expresie și libertății presei și nu în ultimul rând, conservarea moșteni rii naturale și culturale
mondiale.
În prezent, lista patrimoniului mondial natural și cultural UNESCO cuprinde 1073 de situri
din 167 de țări. Din România, pe lista patrimoniului UNESCO sunt următoarele: Delta Dunării,
mănăstirile pictate din Moldova, măn ăstirea Horezu, satele cu biserici fortificate din Transilvania,
cetățile dacice din Munții Orăștiei, centrul istoric al Sighișoarei, bisericile de lemn din Maramureș,
pădurile seculare de fag din Carpați.
Organizația Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Ind ustrială ( ONUDI ), cu sediul la Viena,
este agenția specializată a ONU care promovează cooperarea industrială internațională și dezvoltarea
industrială a țărilor în curs de dezvoltare prin oferirea de asistență, consultanță sau instruire în
elaborarea de pr ograme de dezvoltare.
Organizația Mondială a Turismului ( UNWTO ), cu sediul la Madrid, promovează turismul ca
motor al creșterii economice, dezvoltării și sustenabilității mediului. Organizația include 158 de state
membre, 6 membri asociați și peste 500 de membri afiliați reprezentând sectorul privat, instituții
educaționale, asociații de turism și autorități locale din domeniul turismului. Priorități principale:
integrarea turismului în agenda globală, creșterea competitivității în turism, promovarea dezvol tării
durabile a turismului cu respectarea autenticității socio -culturale a comunităților gazdă, creșterea
contribuției turismului la reducerea și dezvoltarea sărăciei , construirea de parteneriate.
Uniunea Poștală Universală ( UPU ), cu sediul la Berna, are ca obiectiv e: stabilirea de
reglementări internaționale privind serviciile poștale, asigurarea unei rețele de servicii internaționale
moderne, îmbunătățirea serviciilor poștale și promovarea cooperării în materie de servicii poștale.
Organizația Mondială a Sănătății ( OMS ), cu sediul la Geneva, este o agenție specializată a
ONU care acționează pentru atingerea de către toți oamenii a celui mai înalt nivel posibil de sănătate.
Organizația desfășoară activități pentru combaterea și/sau reducerea bolilor prec um gripa, HIV,
cancer, malaria, pentru sprijinirea mamelor și copiilor din țările în curs de dezvoltare; de asemenea,
se asigură de calitatea aerului, apei și a alimentelor și furnizează medicamente și vaccinuri.
Organizația Mondială a Proprietății Intele ctuale ( OMPI ), cu sediul la Geneva, promovează
protecția la nivel internațional a proprietății intelectuale și încurajează cooperarea în ceea ce privește
drepturile de autor, mărci de fabrică, brevete.
Organizația Meteorologică Mondială ( OMM ), cu sediul la Geneva, promovează cercetarea
științifică în domeniul schimbărilor climatice și contribuie la schimbul de date meteorologice la nivel
mondi al care furnizează informații importante pentru aviație, transportul maritim, agricultură.

20
Grupul Băncii Mondiale , cu sediul la Washington, se concentrează pe reducerea sărăciei și
îmbunătățirea standardelor de viață prin oferirea de împrumuturi și asistență tehnică țărilor în curs de
dezvoltare . Lucrează în peste 100 de țări prin cele 5 filiale care împreună, formează Grupul Băncii
Mondiale:
1. Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD)
2. Asociația Internațională pentru Dezvoltare (AID)
3. Societatea Financiară Internațională (SFI)
4. Agenția de Garantare a Investițiilor Multilaterale (AMGI)
5. Centrul Internaț ional pentru Reglementarea Diferendelor privind Investițiile (CIRDI)

2.2.3 Alte entități
Alte entități cu care ONU este în strânsă legătură sunt:
– Centrul I nternațional de Comerț (ITC), cu sediul la Geneva ;
– Conferința Națiunilor Unite pentru comerț și de zvoltare (UNCTAD), cu sediul la Geneva ;
– Înaltul Comisariat pentru Refugiați al Națiunilor Unite (UNHCR), cu sediul la Geneva ;
– Biroul ONU pentru Servicii de proiect ( UNOPS ), cu sediul la Copenhaga;
– Agenția Națiunilor Unite de Ajutor și Lucrări pentru Refugi ații Palestinieni din Orientul
Apropiat ( UNRWA ), cu sediul la Amman ;
– UN-WOMEN , cu sediul la New York;
– Programul comun al Națiunilor Unite privind HIV/SIDA (UNAIDS) , cu sediul la Geneva;
– Institutul Națiunilor Unite pentru Cercetare în domeniul Dezarmării (UNIDIR ), cu sediul
la Geneva .
Ale o rganizații asociate: Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA), Organizația
pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) și Organizația Mondială a Comerțului (OMC).

21
CAPITOLUL III
IMPLICAREA ONU ÎN SUSȚINERE A MONDIALĂ A DEZVOLTĂRII

3.1 Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului

În anul 2000, la Summit -ul Mileniului, organizat de Națiunile Unite, liderii mondiali s -au
angajat să reducă sărăcia globală și să salveze milioane de vieți. Reprezentanți din 189 de ț ări au
stabilit, de comun acord, 8 obiective, cunoscute ca Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) ,
care vizează: eradicarea sărăciei extreme și a foametei, asigurarea educației primare universale,
promovarea egalității de gen și afirmarea femeilor, reducerea mortalității infantile, îmbunătățirea
sănătății materne, combaterea HIV/SIDA, malariei și a altor boli, asigurarea durabilității mediului și
crearea unui parteneriat global pentru dezvoltare. Aceste obiective au avut ca și termen de finalizare
anul 2015.
Figura nr. 3
Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului

ODM 1 – Eradicarea sărăciei extreme și a foametei
ODM 2 – Accesul universal la educația primară
ODM 3 – Promovarea egalității înt re sexe și afirmarea femeilor
ODM 4 – Reducerea mortalității infantile
ODM 5 – Îmbunătățirea sănătății materne
ODM 6 – Combaterea HIV/SIDA, malariei și altor boli
ODM 7 – Asigurarea durabilității mediului
ODM 8 – Crearea unui parteneriat glo bal pentru dezvoltare

Sursa: https://www.un.org/millenniumgoals/ accesat la data de 26.05.2019

Conform Raportului final ODM din iulie 2015, cele mai importante realizări și progrese ale
celor 8 Obiecti ve de Dezvoltare ale Mileniului sunt:

22
– numărul persoanelor care trăiesc în condiții de sărăcie extremă a scăzut cu mai mult de
jumătate, de la 1,9 miliarde în 1990 la 836 milioane în 2015 (ODM 1) ;
– procentul persoanelor subnutrite din țările în curs de dezvo ltare a scăzut cu aproape
jumătate față de 1990 (ODM 1) ;
– numărul copiilor neînscriși la cursurile din școala primară a scăzut de la 100 milioane în
anul 2000 la aproximativ 57 milioane în 2015 (ODM 2) ;
– obiectivul eliminării disparității de gen din învățămâ ntul primar a fost atins în majoritatea
țărilor (ODM 3) ;
– rata mortalității în rândul copiilor sub 5 ani a scăzut cu mai mult de jumătate față de 1990
(ODM 4) ;
– rata mortalității materne a scăzut cu aproximativ 45 procente la nivel global față de 1990
(ODM 5 );
– au fost evitate peste 6,2 milioane de decese cauzate de malarie , în perioada 2000 -2015
(ODM 6) ;
– infecțiile cu HIV au scăzut cu aproximativ 40% în perioada 2000 -2013 (ODM 6) ;
– până în 2014, aproximativ 13,6 milioane de persoane infectate cu HIV au benefic iat de
terapia antiretrovirală (ART), o creștere semnificativă față de anul 2003 când tratamentul
a ajuns la doar 800 mii de persoane infectate (ODM 6) ;
– în perioada 2000 -2013, intervențiile de prevenire, diagnostic și tratare a tuberculozei au
salvat aprox imativ 37 de milioane de vieți (ODM 6) ;
– la nivel global, 147 de țări au îndeplinit obiectivul privind acces ul durabil la o sursă de
apă potabilă, 95 de țări au îndeplinit obiectivul de salubritate (înjumătățirea numărului de
persoane care nu beneficiază d e servicii de bază de canalizare), 77 de țări reușind atingerea
ambelor ținte (ODM 7) ;
– asistența oficială pentru dezvoltare din partea țărilor dezvoltate a crescut cu 66% între anii
2000 -2014, ajungând în 2014 la 135,2 miliarde dolari (ODM 8) .
Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului au reprezentat cea mai de succes mișcare anti -sărăcie
din istorie și au servit ca punct de plecare pentru noile obiective de dezvoltare durabilă ale Agendei
2030.
Din analiza raportului ODM lansat în iulie 2015 se observă efi ciența și se demonstrează că se
pot face progrese chiar și în țările slab dezvoltate. Pe lângă faptul că au contribuit la progresul
societății, aceste obiective au demonstrat că guvernele, mediul de afaceri și societatea civilă pot lucra

23
împreună pentru un scop comun. Cu toate că au fost salvate milioane de vieți și pentru alte câteva
milioane de persoane au fost îmbunătățite condițiile de trai, râman în prezent numeroase neajunsuri
în mai multe domenii. De acee a, a fost necesară adoptarea Agendei 2030, cun oscută anterior sub
denumirea Agenda de dezvoltare post -2015 .
Eforturile concentrate ale guvernelor naționale, ale comunității internaționale, a societății
civile și a sectorului privat, au ajutat la extinderea speranței și a oportunităților pentru oamenii din
întreaga lume. Totuși, rămân probleme nerezolvate pentru milioane de oameni, cum ar fi: eradicarea
foametei (aproximativ 800 de milioane de oameni încă trăiesc în condiții de sărăcie extremă și suferă
de foamete) , atingerea egalității de gen, îmbunătă țirea serviciilor medicale, accesul la școală pentru
toți copi ii, precum și orientarea spre direcția dezvoltării durabile.
Conflictele rămân cele mai mari amenințări pentru dezvoltare, iar statele vulnerabile, frecvent
afectate de conflicte se confruntă di n păcate și cu cele mai mari rate ale sărăciei. Tot în aceste țări,
procentul copiilor care nu frecventează cursurile școlare a crescut de la 30% în 1999 la 36% în 2012.
Inegalitatea de gen persistă, în ciuda faptului că un număr mult mai mare de reprezent anți în
parlamente sunt de genul feminin sau că un număr mai mare de fete sunt înscrise la școală, femeile
sunt încă expuse discriminării în ceea ce privește accesul la un loc de muncă sau participarea la luarea
deciziilor. În ceea ce privește mediul încon jurător, emisiile de dioxid de carbon la nivel global au
crecut cu mai mult de 50% din 1990, iar 40% din populația lumii se confruntă cu deficitul de apă și
se estimează că acesta va crește.

3.2 Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă

Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă care cuprinde un set de 17 obiective având ca scopuri
principale eradicarea sărăciei și realizarea dezvoltării durabile, a fost adoptată la 25 septembrie 2015
la Summitul ONU de la New York.
Liderii mondiali și -au propus o serie de obi ective ambțioase, pe termen lung, privind
dezvoltarea durabilă și care vor continua Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului până în anul 2030.
Bazându -se pe succesul și impulsul ODM, vor fi mobilizate eforturile pentru a pune capăt tuturor
formelor de săr ăcie, pentru a lupta împotriva inegalităților , pentru oferirea de locuri de muncă decente
și creștere economică și pentru combaterea schimbărilor climatice, asigurându -se în același timp că
nimeni nu este lăsat în urmă.
Uniunea Europeană sprijină această i nițiativă și se angajează să contribuie la acest proces, cum
ar fi adoptarea unor modele mai durabile de producție și consum, cât și prin politicile sale externe.

24
Uniunea Europeană, cu statele sale membre, reprezintă cel mai important donator de fonduri de
dezvoltare din lume la bugetul ONU.
Stabilirea de obiective este importantă în orice activitate pentru că ghidează și orientează spre
finalizarea eficientă. Dacă ODM au vizat în special țările în curs de dezvoltare, noua agendă este mult
mai amplă și va influența toate țările și politicile interne ale acestora, precum și redefinirea modului
în care stat ele conlucrează pentru un angajament global care să conducă omenirea spre dezvoltarea
durabilă.
Pentru a exista dezvoltare durabilă este esențială armoniz area a trei elemente de bază și anume:
creșterea economică, incluziunea socială și protecția mediului; interconectate, acestea sunt cruciale
pentru bunăstarea oamenilor și societăților.
În stabilirea noilor obiective au fost implicați oameni din întreaga l ume, în peste 80 de țări
având loc conferințe, ateliere de lucru, diverse întâlniri . De asemenea, a fost creat un sondaj „My
World” al ONU, disponibil în 10 limbi, care a invitat oamenii să voteze șase factori din cele 16 variante
posibile, factori care le -ar îmbunătăți viețile lor și ale familiilor lor. Participarea la acest sondaj s-a
făcut online sau pri n intermediul telefonului mobil, iar prin intermediul programelor ONU, cei care
nu au avut acces la internet au putut vota prin metoda „ pix și hârtie”. A stfel și persoanele din țările
mai sărace au avut posibilitatea de a -și spune părerea despre ceea ce ar putea contribui la îmbunătățirea
calității vieții lor . S-au înregistrat 9.736.484 de voturi, atât din țările dezvoltate cât și din țările în curs
de dez voltare, iar clasamentul domeniilor de interes este prezentat în graficul de mai jos.
Fig. nr. 4
Rezultate sondaj „My World”

Sursa: http://data.myworld2015.org/ accesat la data de 30.05.2019

25
Educați e mai bună
Asistență medicală mai bună
Noi oportunități privind locurile de muncă
Guvern onest și responsabil
Alimente mai accesibile
Protecția împotriva criminalității și violenței
Acces la apă curată și servicii de salubritate
Sprijin pentru persoanele c are nu pot munci
Transport și drumuri mai bune
Egalitate între femei și bărbați
Energie sigură la domiciliu
Libertăți politice
Libertate de la discriminare și persecuție
Protejarea pădurilor, râurilor și oceanelor
Acces la internet și telefonie
Acțiuni pri vind schimbările climatice

După cum se poate observa, persoanele care au participat la sondaj consideră că principalii
factori care le -ar îmbunătăți condițiile de viață sunt: o educație mai bună și asistența medicală mai
bună. Următorii factori în clasame nt sunt reprezentați de noi oportunități privind locurile de muncă și
de responsabilitatea și onestitatea guvernelor . Pe ultimul loc în clasament, acțiunile privind
schimbările climatice, denotă faptul că acest aspect nu prezintă un interes destul de mare pentru
oameni, aceștia nefiind de părere că încercările privind stoparea schimbărilor climatice le -ar putea
îmbunătăți viețile.
Definitivarea Agendei s -a realizat în urma unui proces participativ fără precedent, implicând
persoane din întreaga lume.
Cele 17 obiective noi de dezvoltare durabilă acoperă domenii precum sărăcia, sănătatea,
inegalitatea, creșterea economică, securitatea alimentară, gestionarea durabilă a resurselor, a
producției și consumului, schim bări climatice, ocuparea forței de muncă, acce sul la justiție. Pentru
implementarea cu succes a Agendei 2030, este nevoie de implicarea tuturor statelor, ținându -se seama
de nivelul fiecăreia de dezvoltare.

26
Fig. nr. 5
Obiectivele de Dezvoltare Durabilă

Sursa: https://sustainabledevelopment.un.org/sdgs accesat la data de 26.05.2019

Obiectivul 1: Eradicarea sărăciei de peste tot, sub orice formă a ei
Țintele principale asociate obiectivului: eradicarea, până în 2030, a sărăciei extreme de peste
tot, sub orice formă a ei, pentru persoanele care trăiesc cu mai puțin de 1,25 dolari/zi; reducerea la
jumătate, până în 2030, a procentului bărbaților, femeilor și copiilor de toate vârstele care trăiesc în
sărăcie; implementarea unor sisteme și mă suri adecvate de protecție socială .
Eradicarea sărăciei de peste tot, sub orice formă a ei , până în anul 2030, este un obiectiv
esențial la nivel internațional, pentru că, în prezent, peste 700 de milioane de persoane, adică
aproximativ 11% din populația l umii trăiește în condiții de sărăcie extremă, nereușind satisfacerea
unor nevoi de bază precum sănătatea, educația, accesul la apă potabilă.
Grafic nr. 1
Obiectivele de Dezvoltare Durabilă

Sursa: grafic realizat de autor după datele din The Sustain able Development Goals Report 2018 , United Nations New
York, 2018

Deși rata sărăciei la nivel mondial a fost redusă cu mai mult de jumătate din anul 2000, unul
din zece oameni din regiunile în curs de dezvoltare încă trăiesc , împreună cu familia, cu mai p uțin de
1,90 dolari/zi, valoare stabilită la nivel internațional ca prag al sărăciei. S-au înregistrat progrese

27
semnificative în țări din Asia de Est și Sud -Est, dar în Africa Subsahariană continuă să trăiască sub
pragul sărăciei aproximativ 42% din popula ție. Asia de Sud și Africa Subsahariană concentrează
aproximativ 70% din populația extrem de săracă a lumii. Și statele dezvoltate se confruntă cu
problema sărăciei, un exemplu fiind faptul că 30 de milioane de copii sunt săraci în țările bogate.
Grafic nr. 2
Evoluția ponderii populației care trăiește sub pragul sărăciei la nivel mondial
în perioada 2000 -2017 (%)

Sursa: grafic realizat de autor după https://unstats.un.org/sdgs/indicat ors/database/ accesat la data de 26.05.2019

Datorită acțiunilor întreprinse de ONU prin programele sale și agențiile specializate, cum ar fi
FAO și UNICEF, OIM, UN -Women, Banca Mondială, UNHCR, obiectivul 1 a înregistrat progrese;
ponderea populației car e trăiește sub pr agul sărăciei la nivel mondial în perioada 2000 -2017 a scăzut
cu mai mult de jumătate, de l a 25,6% în 2002 la 9,2% în 2017, după cum reflectă și graficul de mai
sus.
Sărăcia înseamnă mai mult decât lipsa veniturilor sau a resurselor care asigură un trai
sustenabil; înseamnă și foamete, malnutriție, vulnerabilitate la dezastre sau boli, acces limitat la
educație și alte servicii de bază, discriminare și excludere socială.
Acțiunile prioritare privind eradicarea sărăciei vizează îmbunătățire a accesului la mijloace de
trai sustenabile și la servicii sociale de bază, oferirea de oportunități antreprenoriale și resurse
productive, susținerea persoanelor care trăiesc în sărăcie, inclusiv abordarea impactului 051015202530
2000 2002 2004 2006 2008 2010 2012 2014 2016 2018

28
disproporționat al sărăciei asupra fem eilor, colaborarea cu donatorii și nu în ultimul rând,
intensificarea cooperării internaționale în vederea eradicării sărăciei.9
Creșterea economică trebuie să fie inclusivă, să promoveze egalitatea de șanse și să asigure
locuri de muncă durabile. Discrepa nțele economice dintre lumea nordică și lumea sudică împiedică
creșterea economică, coeziunea socială și poate genera tensiuni politice și sociale care se pot
transforma în conflicte. De aceea, problema sărăciei trebuie să ne preocupe pe toți. Se pot imple menta
sisteme de protecție socială care să ajute populația din regiunile predispuse la riscuri, guvernele pot
stimula crearea de locuri de muncă prin strategii și politici fiscale. Mediul educațional, împreună cu
sectorul cuaternar al economiei, respectiv serviciile de cercetare și inovare, atrag atenția asupra
impactului sărăciei și oferă, prin noile tehnologii, soluții pentru îmbunătățirea calității vieții.
Anual, se elaborează un raport final care cuprinde atât progresele înregistrate pentru fiecare
obiectiv din Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, cât și lacunele rămase.
Conform Raportului Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă pentru anul 2018, în al treilea an de
implementare, pentru Obiectivul 1 s-au înregistrat următoarele :
– rata sărăciei extreme a s căzut, în 2013 reprezentând o treime din valoarea ratei din 1990;
– proporția angajaților care trăiesc împreună cu familiile lor cu mai puțin de 1,90 dolari pe
persoană pe zi, a scăzut semnificativ în ultimele două decenii, de la 26,9% în 2000 la 9,2%
în 201 7;
– în 2017, pierderile economice cauzate de dezastrele naturale au fost estimate la peste 300
de miliarde de dolari, valoarea fiind una dintre cele mai mari din ultimii ani , cauzată în
principal și de uragane le majore care au afectat Statele Unite ale Amer icii și mai multe țări
din Caraibe , spre exemplu uraganele Irma și Harvey.

Obiectivul 2: Eradicarea foametei, asigurarea securității alimentare și nutriției
îmbunătățite și promovarea unei agriculturi durabile
Țintele principale asociate obiectivului , avâ nd ca termen anul 2030:
– eradicarea foametei și a tuturor formelor de malnutriție, de peste tot și punându -se accent
pe grupuri vulnerabile – copii sub 5 ani, adolescente, femei însărcinate și persoane
vârstnice;
– dublarea productivității și a veniturilor din agricu ltură pentru micii producători;
implementarea unor practici agricole care să contribuie la creșterea producției și a

9 https://sustainabledevelopment.un.org/topics/povertyeradication accesat la data de 18.05.2019

29
productivității, dar în același timp care să protejeze ecosistemele și să răspundă
schimbărilor climatice, precum și menținerea d iversității genetice;
– creșterea investițiilor, inclusiv prin cooperare internațională, în infrastructura rurală și în
serviciile de cercetare; dezvoltarea tehnologiei agricole;
– prevenirea restricțiilor comerciale care pot denatura piața agricolă mondială;
– adoptarea unor măsuri pentru a asigura funcționarea adecvată a piețelor produselor
alimentare.
Este important ca acest obiectiv să fie atins deoarece foametea și malnutriția constituie o
barieră în calea dezvoltării durabile, deoarece au un impact negativ asupra economiei, educației,
sănătății și dezvoltării sociale. Foametea și malnutriția înseamnă un număr mai redus al populației
active, înseamnă o predispoziție mai mare spre diferite boli și prin urmare, persoane care nu sunt
capabile să își asigure un v enit minim necesar existenței. În prezent, aproximativ 800 de milioane de
persoane se confruntă cu foametea, majoritatea în țările în curs de dezvoltare.
Noile statistici indică un număr crescând al persoanelor care se confruntă cu foametea,
ajungând în an ul 2017 la 821 de milioane de persoane, adică 1 din 9 persoane la nivel mondial , valori
similare cu cele din urmă cu un deceniu .10 Cea mai gravă situație este în America de Sud și în cea mai
mare parte a Africii. Printre cauzele acestei situații se numără r ăzboaiele civile, problemele sociale,
practici agricole ineficiente și utilizarea unor mijloace agro -tehnice rudimentare, risipa de alimente ,
seceta și alte dezastre naturale . De aceea, se impun măsuri urgente și eficiente, având în vedere că
obiectivul „z ero foamete” trebuie atins până în anul 2030.
Acest obiectiv pune accent pe realizarea unor practici agricole durabile care să asigure în
același timp: alimente sănătoase, venituri, dezvoltare rurală și protejarea mediului. În acest sens, sunt
esențiale in vestițiile în agricultură în vederea creșterii productivității agricole.
Conform Raportului Obiectivelor de Dezvol tare Durabilă pentru anul 2018, pentru Obiectivul
2 s-au înregistrat următoarele :
– ponderea persoanelor subnutrite la nivel mondial a crescut d e la 10,6% în 2015 la 11% în
2016, adică de la 777 de milioane în 2015 la 815 milioane în 2016;
– din cauza alimentației, aproximativ 240 de milioane de copii au deficiențe în dezvoltare
(înălțime și greutate nepotrivite vârstei, s upraponderabilitate );
– ajuto rul financiar acordat pentru agricultură în țările în curs de dezvoltare a scăzut.

10 https://www.un.org/sustainabledevelopment/wp -content/uploads/2018/09/Goal -2.pdf accesat la data de
18.05.2019

30
Atât timp cât foametea și malnutriția persistă și limitează dezvoltarea durabilă, nu se vor putea
atinge nici celelalte obiective ale Agendei 2030 privind educația, sănătat ea sau egalitatea de gen.
Grafic nr. 3
Evoluția numărului persoanelor subnutrite, la nivel mondial,
în perioada 2000 -2017 (milioane)

Sursa: grafic realizat de autor după https://unst ats.un.org/sdgs/indicators/database/ accesat la data de 26.05.2019

Din grafic se observă că numărul persoanelor subnutrite, la nivel mondial, a fost în creștere în
perioada 2000 -2003, urmând o scădere destul de importantă până în 2015, când numărul lor î ncepe
din nou să crească din cauza situațiilor de conflict la nivel mondial, hazardelor și probl emelor
economice și financiare. În toată perioada analizată, numărul persoanelor subnutrite nu a depășit 1
miliard, însă numărul de 820,8 milioane înregistrat î n 2017 rămâne o provocare pentru ONU.

Obiectivul 3: Asigurarea sănătății și promovarea bunăstării pentru persoanele de toate
vârstele
Țintele principale asociate obiectivului, având ca termen anul 2030:
– reducerea ratei mortalității materne la mai puțin d e 70 la 100.000 de nașteri vii;
– reducerea mortalității infantile până la cel puțin 12 născuți vii din 1.000 și reducerea
mortalității în rândul copiilor sub 5 ani până la cel puțin 25 la 1.000 născuți vii;
– stoparea epidemiilor de SIDA, tuberculoză, malarie și alte boli tropicale și combaterea
hepatitei și a altor boli transmisibile; 020040060080010001200

31
– reducerea cu o treime a mortalității premature cauzată de boli netransmisibile prin
prevenire și tratament și promovarea sănătății mentale și a bunăstării;
– îmbunătățirea preveni rii și tratării abuzului de stupefiante, droguri sau alcool;
– asigurarea accesului la informații privind sănătatea reproducerii și planificarea familială;
– susținerea cercetării privind vaccinuri și medicamente împotriva diferitelor boli.
În ciuda progreselo r semnificative din domeniul sănătății din ultimii ani, anual, peste 6
milioane de copii mor înainte de împlinirea vârstei de 5 ani și numai jumătate din femeile din regiunile
în curs de dezvoltare au acces la servicii de îngrijire a sănătății.
Este nevoi e de o serie de măsuri și eforturi pentru a eradica o gamă largă de boli și pentru a
aborda numeroasele probleme de sănătate care pot să apară. În acest sens, se asigură: o finanțare mai
eficientă a sistemelor de sănătate, acces mai larg la servicii medica le, îmbunătățirea igienei, modalități
de reducere a poluării mediului înconjurător. Acestea pot asigura progrese semnificative, contribuie
la creșterea speranței de viață și salvează viețile a milioane de oameni. În prezent, mult mai mulți
oameni trăiesc m ai sănătos decât în deceniul trecut.
Conform Raportului Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă pentru anul 2018, pentru Obiectivul
3 s-au înregistrat următoarele:
– rata mortalității materne a scăzut cu 37% din anul 2000; însă, în anul 2015, aproximativ
300.000 de femei din întrega lume au murit din cauza complicațiilor din timpul sarcinii
sau la naștere; între 2012 -2017, aproape 80% din nașterile la nivel mondial au fost asistate
de personal medical specializat, comparativ cu 62% în perioada 2000 -2005;
– între 20 00-2016, la nivel mondial, rata mortalității în rândul copiilor sub 5 ani a scăzut cu
47%, de la 9,9 milioane la 5,6 milioane; iar rata mortalității infantile a scăzut cu 39%;
– în 2018 s -au înregistrat 44 de nașteri la 1.000 de fete cu vârsta între 15 și 19 ani, comparativ
cu anul 2000 când s -au înregistrat 56 de nașteri; cea mai mare rată (101) este în Africa
Subsahariană;
– rata infectării cu HIV a scăzut de la 0,4 la 0,26 per 1.000 de persoane în perioada 2005 –
2016; pentru femeile de vârstă fertilă din Afr ica Subsahariană, rata este mai mare (2,58);
– numărul cazurilor de malarie a crescut de la 210 milioane în 2013 la 216 milioane în 2016;
numărul cazurilor de tuberculoză a scăzut de la 173/100.000 persoane în anul 2000 la
140/100.000 persoane în anul 2016;
– apa potabilă nesigură, salubritatea și igiena precare, influențează rata mortalității globale
(aproximativ 870.000 de decese în 2016).

32
Obiectivul 3 vizează realizarea de progrese în domeniile sănătății materne și a copiilor,
reducerii și stopării bolilor transmisibile și netransmisibile și finanțării sistemului de sănătate.
Grafic nr. 4
Procentul nașterilor asistate de personal medical specializat (%)

Sursa: grafic realizat de autor după https://unstats.un.org/sdgs/indicators/database/ accesat la data de 26.05.2019

În ceea ce privește p rocentul nașterilor asistate de personal medical specializat , graficul
reflectă un progres înregistrat în perioada 2000 -2017 atât la nivel mondial , cât și la nivelul Asiei
Centrale și de Sud, Oceaniei (exceptând Australia și Noua Zeelandă) și Africii Subsahariene, regiunile
cu cele mai mici procentaje conform statisticilor ONU. Dintre aceste regiuni, cel mai important
progres a fost înregistrat în Asia Centrală și de Sud, unde procentul nașterilor asistate de personal
medical specializat aproape s -a dublat, de la 39,5% în 2000 la 77,4% în 2017. În schimb, în Oceania
(exceptând Australia și Noua Zeelandă), acest procent rămâne la valoare mică, sub 50% în 2017. Toate
aceste procente arată că există o nevoie continuă de intervenție din partea Organizației Mondiale a
Sănătății, UNICEF, UNFPA, Băncii Mondiale și nu numai.

Obiectivul 4: Asigurarea accesului tuturor la educație de calitate și promovarea învățăr ii pe
tot parcursul vieții
Țintele principale asociate obiectivului, având ca termen anul 2030: asigurarea învățământului
primar și secundar, gratuit, echitabil și de calitate, atât pentru băieți cât și pentru fete; asigurarea 61.841.446.939.5
67.247.651.846.9
79.457.849.277.4
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90LUMEAAFRICA SUBSAHARIANĂOCEANIA (EXC. AUSTRALIA ȘI NOUA ZEELANDĂ)ASIA CENTRALĂ ȘI DE SUD
2017 2010 2000

33
accesului egal și la prețuri accesibile pentru învățământul superior; eliminarea disparităților de gen în
educație și asigurarea accesului egal la toate nivelurile de educație și formare profesională, inclusiv
pentru persoanele cu dizabilități sau copiii aflați în situații vulnerabile ; cooperarea internațională
pentru formarea cadrelor didactice în special în țările în curs de dezvoltare .
Educația este unul dintre factorii cheie care ajută la reducerea inegalităților, menținerea păcii,
contribuind inclusiv la atingerea altor obiective din Agenda 2030. La nivel global, mai mult de
jumătate dintre copiii neînscriși la școală trăiesc în Africa Subsahariană. Statele din această regiune
se încadrează în stadiul de explozie demografică, prin urmare, numărul copiilor care vor necesita acces
la educație va fi tot mai mare. De asemenea, tot în regiunile în curs de dezvoltare (Africa Subsahariană,
Oceania și vestul Asiei) încă persistă problema inegalității de gen în accesul la educația primară. Mai
mult de jumătate dintre copiii și tinerii din într eaga lume nu îndeplinesc standardele minime de
competență în lectură și matematică. Limitarea accesului la educație reprezintă totodată limitarea
accesului la o viață de calitate. O educație de calitate este baza pentru educația permanentă, pe tot
parcursu l vieții, necesară pentru incluziune social ă și dezvoltarea durabilă.
În vederea realizării acestui obiectiv al Agendei 2030 se fac investiții în sistemul educațional,
se construiesc școli și se asigură resursele necesare învățării, se organizează cursuri și workshop -uri
pentru perfecționarea personalului didactic și nu în ultimul rând, se asigură îmbunătățirea accesului la
apă și electricitate în școli. Organizația Națiunilor Unite răspunde acestor cerințe prin f onduri le,
programe le și agenții le sale specializate.
Conform Rapor tului Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă pentru anul 2018, pentru Obiectivul
4 s-au înregistrat următoarele:
– la nivel global, rata înscrierii în învățământul primar a crescut de la 63% în 2010 la 70%
în 2016; cele mai mici rate se înregistrează în Africa Subsahariană, nordul Africii și vestul
Africii;
– mai mult de jumătate dintre copiii și tinerii din întreaga lume (58%) nu îndeplinesc
standardele minime de competență în lectură și matematică ;
– în 2016, doar 34% din școlile primare din țările în curs de dezv oltare au avut energie
electrică și mai puțin de 40% au fost dotate cu echipamente pentru spălarea mâinilor.

34
Grafi c nr. 5
Școli (nivel primar) care au acces la apă potabilă – procentul la nivel mondial
și statele cu cele mai mici valori în 2017 (%)

Sursa: grafic realizat de autor după https://unstats.un.org/sdgs/indicators/database/ accesat la data de 28.05.2019

Grafic nr. 6
Școli (nivel primar) care au acces la electrici tate – procentul la nivel mondial
și statele cu cele mai mici valori în 2017 (%)

Sursa: grafic realizat de autor după https://unstats.un.org/sdgs/indicators/database/ accesat la data de 28.05.2019

Conform statisticilor ONU privind școlile (nivel primar) cu acces la apă potabilă și
electricitate, graficele de mai sus reflectă valorile înregistrate în anul 2017 la nivel mondial și în țările
aflate pe ultimele trei locuri; în ceea ce pr ivește accesul la apă potabilă, se observă o diferență foarte
mare între media la nivel mondial de 78,6% și Niger, țara aflată pe ultimul loc în anul 2017, cu un
01020304050607080
World Cameroon Niger Togo
010203040506070
World Burundi Niger Sierra Leone78,6
34,4
16,6 20,2
69,08
8,52 5,17 4,20

35
procent de doar 16,6%. Și în ceea ce privește accesul la electricitate, Niger se află pe penul tima poziție,
cu 5,17%, ultimul loc fiind ocupat de Sierra Leone cu 4,2%, ambele țări fiind la o diferență extrem de
mare de media mondială de 69,08%. Se observă astfel că țările din lumea sudică sunt mult în spatele
mediei globale în domenii de bază, cum este și educația.

Obiectivul 5: Obținerea egalității de gen și încurajarea/abilitarea tuturor femeilor și fetelor
Țintele principale asociate obiectivului, având ca termen anul 2030: eliminarea tuturor
formelor de discrimare împotriva femeilor și fet elor din toată lumea, precum și a tuturor formelor de
violență împotriva acestora în sfera publică și privată (inclusiv eliminarea căsătoriilor forțate și a altor
forme de exploatare); asigurarea accesului și participării femeilor în viața politică, econom ică;
asigurarea accesului universal la informații privind sănătatea reproducerii; adoptarea și întărirea
politicilor și legilor care susțin egalitatea de gen și încurajarea/abilitarea tuturor femeilor și fetelor .
Populația feminină reprezintă jumătate din populația totală a lumii și prin urmare, jumătate din
potențialul acesteia. Dar în prezent, inegalitatea de gen persistă și determină stagnarea progresului
social. În unele țări, fetele și femeile sunt private de accesul la servicii de sănătate de calitat e sau
nutriție corespunzătoare, determinând o rată mai mare a mortalității în rândul lor. În perioada
adolescenței, inegalitatea de gen se extinde, numărul căsătoriile forțate fiind mult mai mare în rândul
fetelor. Anual, la nivel global, aproximativ 15 mi lioane de fete sub 18 ani sunt căsătorite forțat, ce
ceea înseamnă un număr de 37.000 de căsătorii pe zi.11
Obținerea egalității de gen , care de altfel este un drept fundamental, este importantă pentru
eliminarea problemelor existente în prezent, precum: a cces limitat la educație în regiuni precum Africa
Subsahariană, Asia de Vest, Oceania, oportunități limitate pe piața forței de muncă, probleme în
dezvoltarea socială , violența domestică.
Conform Raportului Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă pentru anul 2 018, pentru Obiectivul
5 s-au înregistrat următoarele:
– în perioada 2005 -2016, pe baza datelor din 56 de țări, s -a constatat că 20% dintre
adolescentele între 15 și 19 ani au suferit abuzuri fizice sau sexuale;
– în anul 2017, la nivel global, aproximativ 21% dintre femeile cu vârste cuprinse între 20 și
24 de ani au declarat că au fost căsătorite înainte de vârsta de 18 de ani; un progres s -a
înregistrat în Asia de Sud, unde rata căsătoriilor forțate a scăzut cu 40% față de anul 2000;

11 https://www.un.org/sustainabledevelopment/wp -content/uploads/2018/09/Goal -5.pdf accesat la data de
25.05.2019

36
– în perioada 2000 -2016, pe baza datelor din 90 de țări, s -a constatat că femeile petrec de
trei ori mai multe ore în munca la domiciliu, neremunerată, comparativ cu bărbații;
– la nivel global, procentul femeilor care activează în parlamentele naționale a crescut de la
19% în 2010 la 23% în 2018.

Obiectivul 6: Asigurarea accesului la apă și sisteme de canalizare pentru toți oamenii
Țintele principale asociate obiectivului, având ca termen anul 2030: asigurarea accesului
universal și echitabil la apă potabilă sigură și accesibilă pe ntru toți; îmbunătățirea calității apei prin
reducerea poluării; utilizarea eficientă a apei și gestionarea integrată a resurselor de apă; protejarea și
restaurarea ecosistemelor legate de apă; extinderea cooperării internaționale și sprijinul acordat țări lor
în curs de dezvoltare în activități legate de apă și canalizare, tratarea apelor reziduale, eficiența apei,
tehnologii de reciclare și refolosire.
Deși accesul la apă este un drept fundamental, miliarde de oameni se confruntă zilnic cu lipsa
unor servi cii de bază precum sistemele de apă și canalizare, aproximativ 1,8 miliarde de oameni
folosind surse de apă contaminată, iar 2,4 miliarde de oameni nu dispun de toalete sau latrine. Deficitul
de apă afectează mai mult de 40% din populație și se estimează c ă procentul va crește. 80% din apele
reziduale sunt deversate în apele curgătoare și mări, fără a fi filtrate și tratate, ceea ce duce la o poluare
accentuată, iar bolile cauzate de apa contaminată și lipsa igienei cauzează peste 800 de decese în
rândul co piilor, în fiecare zi.12
Managementul eficient și sustenabil al apelor are mai multe avantaje: o mai bună gestionare a
producției alimentare, a energiei, toate contribuind la creșterea economică precum și la protejarea
ecosistemelor și biodiversității. Pentru atingerea acestui obiectiv sunt necesare mai multe investiții
pentru gestionarea ecosistemelor de apă dulce și a sistemelor de igienizare la nivel local în țările în
curs de dezvoltare din Africa Subsahariană și cea mai mare parte din Asia.
Conform Rapo rtului Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă pentru anul 2018, pentru Obiectivul
6 s-au înregistrat următoarele:
– în 2015, 29% din populația globală nu avea acces la o sursă sigură de apă potabilă și 61%
nu aveau acces la servicii de salubritate;
– datele din 7 9 de țări cu venituri medii și mari, cu excepția celor mai multe țări din Africa
și Asia, arată că 59% din apele uzate sunt tratate în siguranță;

12 https:// www.un.org/sustainabledevelopment/wp -content/uploads/2018/09/Goal -6.pdf accesat la data de
25.05.2019

37
– datele din 22 de țări din Africa de Nord, Asia Centrală și de Vest, Asia de Sud, arată că
acestea prezintă un risc de peste 70% de a se confrunta în viitor cu deficitul de apă.
Grafic nr. 7
Ponderea populației care are acces la surse de apă potabilă sigură, pe medii de viață,
la nivel mondial, în perioada 2000 -2015 (%)

Sursa: grafic realizat de autor dup ă https://unstats.un.org/sdgs/indicators/database/ accesat la data de 28.05.2019

Analizând graficul, se observă diferențe mari între mediul rural și urban în ceea ce privește
ponderea popul ației care are acces la surse de apă potabilă sigură . Deși în mediul rural procentul a
fost în creștere în perioada 2000 -2015, valorile din mediul urban sunt aproape duble, având în perioada
analizată, procente aproximativ constante, între 84% -85%. Se cons tată astfel că rămâne prezentă
problema inegalității dintre mediile de viață rural și urban.

Obiectivul 7: Asigurarea accesului tuturor la surse de energie durabil ă modern e, de
încredere și la prețuri accesibile
Țintele principale asociate obiectivului , având ca termen anul 2030: asigurarea accesului
universal la servicii energetice accesibile, fiabile și moderne; creșterea substanțială a ponderii energiei
regenerabile în mixul energetic global; intensificarea cooperării internaționale în domeniul cerce tării
privind energia regenerabilă, eficientă și nepoluantă; investiții în infrastructura și tehnologia
energetică ecologică. 0102030405060708090
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
rural urban

38
Activitățile noastre zilnice se bazează pe sursele de energie, acestea susținând toate sectoarele
economiei. Neavând acces la aces te surse de energie, se înregistrează un declin în dezvoltarea
economică. Pentru o dezvoltare durabilă este necesară investiția în exploatarea surselor de energie
inepuizabile și nepoluante cum ar fi: energia solară, eoliană, geotermală, hidroenergia, în u ltimul
deceniu înregistrându -se progrese în acest sens.
Conform Raportului Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă pentru anul 2018, pentru Obiectivul
7 s-au înregistrat următoarele:
– ponderea populației globale care are acces la energie electrică a crescut de la 78% în 2000
la 87% în 2016, iar numărul persoanelor care trăiesc fără energie electrică a scăzut la sub
1 miliard;
– în perioada 2000 -2016, în țările în curs de dezvoltare, ponderea populației care are acces
la electricitate s -a dublat.
Grafic nr. 8
Ponderea populației care are acces la electricitate, pe medii de viață,
la nivel mondial, în perioada 2000 -2016 (%)

Sursa: grafic realizat de autor după https://unstats.un.org/sdgs/indic ators/database/ accesat la data de 28.05.2019

Se observă din acest grafic privind p onderea populației care are acces la electricitate că există
diferențe între cele două medii de viață, la fel ca și în cazul accesului la surse de apă potabilă sigură,
dar în cazul acces ului la electricitate diferențele între mediul rural și mediul urban sunt mult mai mici.
La nivel mondial, în mediul urban, accesul la electricitate este de peste 95% (96,95% în 2016) iar în
mediul rural procentul este de 76,03% în 2016. 020406080100120
2000 2005 2010 2015 2016
rural urban

39
Obiectivul 8: Promovarea creșterii economice durabile, a locurilor de muncă și a condițiilor
decente de muncă pentru toți
Țintele principale asociate obiectivului, având ca termen anul 2030:
– susținerea creșterii economice pe cap de locuitor și în particular, creșterea cu cel puțin 7%
a produsului intern brut (PIB) pe an în țările mai puțin dezvoltate;
– creșterea productivității economice prin diversificare, modernizare tehnologică și inovare,
cu accent pe sectoarele cu valoare adăugată ridicată și cu forță de muncă intensivă;
– promovarea politicilor orientate spre activități productive, creativitate și inovare, spirit
antreprenorial;
– adoptarea unor măsuri pentru eliminarea muncii forțate, sclaviei moderne și a traficului de
ființe umane;
– asigurarea unor locuri d e muncă productive și decente pentru toate persoanele, inclusiv
cele cu dizabilități și remunerarea egală pentru munca de aceeași valoare;
– protejarea drepturilor angajaților și promovarea unui mediu de lucru sigur pentru toți.
Fără atingerea acestui obiect iv, este imposibilă atingerea obiectivului 1 al Agendei 2030,
respectiv eradicarea sărăciei, întrucât un loc de muncă sigur asigură un venit care acoperă nevoile de
bază. În prezent, aproape 2,2 miliarde de oameni trăiesc sub pragul sărăciei (sub 1,90 dola ri pe zi).
Creșterea economică durabilă presupune crearea unor condiții optime de muncă, de calitate,
care să stimuleze progresul economic, fără a afecta mediul înconjurător. Pentru aceasta, sunt necesare,
printre altele, servicii de consultanță în manage mentul veniturilor care să susțină investiții productive.
Conform Raportului Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă pentru anul 2018, pentru Obiectivul
8 s-au înregistrat următoarele13:
– productivitatea muncii la nivel global, măsurată ca producție/angajat, a c rescut cu 2,1% în
2017, aceasta fiind cea mai rapidă creștere înregistrată din 2010;
– datele din 45 de țări arată inegalitatea dintre bărbați și femei în ceea ce privește venitul: în
89% din aceste țări, venitul pe oră al bărbaților este mai mare cu 12,5% d ecât cel al
femeilor;
– rata globală a șomajului a scăzut de la 6,4% în anul 2000 la 5,6% în anul 2017; tinerii sunt
mai predispuși spre șomaj decât adulții, rata șomajului global în rândul tinerilor fiind de
13% în 2017;

13 *** The Sustainable Development Goals Report 2018 , United Nations New York, 2018

40
– în țările dezvoltate, aproape fiecar e adult are un cont la o bancă sau altă instituție
financiară, comparativ cu doar 35% dintre adulții din țările în curs de dezvoltare; în toate
regiunile, femeile dețin un procent mai redus decât bărbații.

Obiectivul 9: Construirea de infrastructură rezis tentă, promovarea industrializării durabile
și stimularea inovației
Țintele principale asociate obiectivului, având ca termen anul 2030: dezvoltarea unei
infrastructuri de calitate, fiabilă, durabilă, inclusiv regională și transfrontalieră; promovarea
industrializării incluzive și sustenabile și creșterea rolului industriei în țările în curs de dezvoltare;
adoptarea unor tehnologii ecologice în industrie; creșterea accesului la tehnologia informației și a
comunicațiilor ; stimularea cercetării și inovației î n țările în curs de dezvoltare.
Creșterea economică, progresul social și acțiunile împotriva schimbărilor climatice sunt în
relație directă cu investițiile în infrastructură, dezvoltare industrială sustenabilă și progres tehnologic ,
care contribuie la real izarea obiectivelor de mediu precum eficiența energetică. Sunt necesare
investiții în produse de înaltă tehnologie pentru eficientizarea producției și în servicii care să asigure
conexiunile între oameni, cum ar fi internetul sau rețelele de telefonie mobi lă.
Conform Raportului Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă pentru anul 2018, pentru Obiectivul
9 s-au înregistrat următoarele:
– ponderea globală a valorii adăugate a producției în PIB a crescut în perioada 2005 -2017
de la 15,2% la 16,3%, fiind influențată d e creșterea rapidă a producției din Asia;
– până în 2016, 61% din populația țărilor în curs de dezvoltare a beneficiat de servicii de
telefonie mobilă 3G; la nivel global, ponderea a fost de 84%.

Obiectivul 10: Reducerea inegalităților în interiorul țărilor și între țări
Țintele14 principale asociate obiectivului, având ca termen anul 2030:
– promovarea incluziunii sociale, economice și politice a tuturor, indiferent de vârstă, sex,
rasă, etnie, religie, dizabilități, statut economic sau de altă natură;
– adoptar ea unor politici, în special politici fiscale, salariale și de protecție socială pentru a
obține un grad mai mare de egalitate;
– creșterea treptată a veniturilor pentru cei mai săraci 40% locuitori ai unei țări, astfel încât
să depășească media națională;

14 https://www.un.org/sustainabledevelopment/inequality/ accesat la data de 25.05.2019

41
– asigurarea unui grad mai mare de reprezentare a țărilor în curs de dezvoltare în procesul
de luare a deciziilor în cadrul instituțiilor economice și financiare internaționale;
– adoptarea unor politici de migrație și mobilitate a persoanelor, planificate, sig ure și bine
gestionate;
– punerea în aplicare a principiului tratamentului special și diferențiat pentru țările în curs
de dezvoltare, în conformitate cu acordurile Organizației Mondiale a Comerțului.
Inegalități de diferite tipuri continuă să existe în inte riorul țărilor și între țări , iar acestea
constituie o amenințare la progres și dezvoltare pe termen lung, pentru că duc la creșterea ratei
criminalității, degradarea mediului, probleme sociale, conflicte, războaie. Obiectivele Agendei 2030
nu pot fi atins e dacă o parte a populației este exclusă. Inegalitatea se manifestă în diverse cazuri:
femeile din mediul rural sunt de trei ori mai predispuse decesului la naștere decât cele din mediul
urban; femeile și fetele cu dizabilități se confruntă cu o dublă disc riminare; milioane de copii cu vârsta
sub 5 ani mor din cauze care pot fi prevenite, doar pentru faptul că trăiesc în țări în curs de dezvoltare.
În prezent, există mari discrepanțe între lumea nordică și lumea sudică, iar acest lucru se
reflectă și în ind icele de dezvoltare umană . În lumea nordică se înregistrează cele mai mari valori ale
PIB, ale gradului de alfabetizare și a speranței de viață. Asimetria dintre lumea nordică și lumea sudică
în plan economic, demografic și social influențează fenomenul migratoriu, asimetria forței de muncă
și poate genera conflicte etnice, rasiale.
Conform Raportului Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă pentru anul 2018, pentru Obiectivul
10 s-au înregistrat următoarele:
– în 2016, pentru 64,4% din exporturile țărilor în cu rs de dezvoltare către piețele mondiale,
au fost eliminate tarifele, înregistrându -se o creștere de 20% față de anul 2010;
– țările în curs de dezvoltare au avut, în 2016, acces liber pe piață pentru aproximativ 50%
din totalul produselor exportate.

Obiecti vul 11: Transformarea orașelor în orașe sigure, rezistente și durabile
Țintele principale asociate obiectivului, având ca termen anul 2030:
– dezvoltarea urbană incluzivă și durabilă;
– asigurarea, pentru toți, inclusiv a celor aflați în situații vulnerabile ( femei, copii, vârstnici,
persoane cu dizabilități) a accesului la sisteme de transport sigure, accesibile și durabile;
creșterea siguranței rutiere;
– consolidarea eforturilor de protejare a patrimoniului cultural și natural al lumii;

42
– reducerea impactului ne gativ al orașelor asupra mediului prin acordarea unei atenții sporite
calității aerului și gestionării deșeurilor ;
– susținerea legăturilor economice, sociale și de mediu între zonele urbane, periurbane și
rurale prin consolidarea planificării dezvoltării re gionale și naționale;
– oferirea de asistență tehnică și financiară țărilor în curs de dezvoltare pentru ridicarea unor
construcți i durabile, rezistente, realizate din materii prime locale.
Acest obiectiv este unul important și datorită faptului că jumătate din populația lumii, adică
aproximativ 3,5 miliarde de persoane, trăiesc în mediul urban, iar estimările arată că numărul
populației urbane va crește până la 5 miliarde în 2030. De aceea, trebuie propuse soluții și proiecte de
management care să facă față exploziei urbane și care să gestioneze o dezvoltare controlată a orașelor.
În prezent, este o preocupare numărul mare de persoane (833 de milioane) care trăiesc în cartierele
insalubre de la marginea marilor orașe. O altă preocupare o reprezintă aglomerați a, consumul mare de
energie din mediul urban și gradul ridic at de poluare din marile orașe, precum și gestionarea în
siguranță a deșeurilor. Deși orașele ocupă doar 3% din suprafața de uscat a Pământului, sunt
responsabile de 60 -80% din consumul energetic și de 75% din emisiile de carbon.
Conform Raportului Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă pentru anul 2018, pentru Obiectivul
11 s-au înregistrat următoarele:
– între anii 2000 și 2014, ponderea populației urbane care trăia în mahalale a scăzut de la
28,4% l a 22,8%, însă numărul real al persoanelor care trăiesc în mahalale a crescut de la
807 milioane în 2000 la 833 de milioane în 2018;
– în 2016, 91% din populația urbană respira un aer care nu corespunde standardelor de
calitate ale Organizației Mondiale a Săn ătății; tot în 2016, poluarea a cauzat aproximativ
4,2 milioane de decese în rândul populației din mediul urban.

Obiectivul 12: Asigurarea unor modele durabile de consum și producție
Țintele principale asociate obiectivului, având ca termen anul 2030: implementarea unui
program de 10 ani privind consumul și producția durabilă ; gestionarea durabilă și utilizarea eficientă
a resurselor naturale ; reducerea la jumătate, pe cap de locuitor, a deșeurilor alimentare și reducerea
risipei de alimente de la recoltar e la producție și desfacere; implementare a unor tehnici eficiente de
reciclare și reutilizare a deșeurilor; încurajarea societăților transnaționale să adopte practici durabile
de consum și producție .

43
În condițiile în care populația globului este în continu ă creștere, se impune adoptarea unor
măsuri care să susțină producția și consumul responsabile și exploatarea rațională a resurselor. Trebuie
să se acorde o atenție mai mare educării consumatorilor cu privire la consumul durabil, oferindu -le
informații ade cvate în acest sens. Se impune adoptarea de măsuri eficiente și urgente, având în vedere
că, anual, risipa alimentară ajunge la o treime din producția de alimente (1,3 miliarde tone) .
Conform Raportului Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă pentru anul 201 8, pentru Obiectivul
12 s-au înregistrat următoarele:
– până în 2018, 108 țări au implementat politici naționale și inițiative relevante pentru
consumul și producția durabile;
– 93% dintre cele mai mari companii din lume se implică în acțiuni privind durabilit atea
producției și consumului.

Obiectivul 13: Acționarea de urgență pentru a combate schimbările climatice și impactul
acestora
Țintele principale asociate obiectivului, având ca termen anul 2030: integrarea măsurilor
privind adaptarea la riscurile climat ice și hazardele naturale în strategii și politici la nivel național;
atenționarea și sensibilizarea populației și la nivel de instituții, privind adaptarea la schimbările
climatice și reducerea impactului acestora.
Schimbările climatice sunt cauzate de ac tivitățile omului și amenință viitorul planetei, al
tuturor oamenilor, dar mai ales al celor vulnerabili din țările în curs de dezvoltare. Schimbările
climatice afectează fiecare stat și economiile naționale. Câteva dintre efectele schimbărilor climatice
sunt: creșterea nivelului oceanului planetar, fenomene meteorologice extreme, creșterea intensității
radiațiilor solare, ploi acide, emisiile de gaze cu efect de seră au în prezent cel mai mare nivel din
istorie; omenirea nu a mai trăit niciodată într -o atm osferă ca cea din prezent. Antonio Guterres,
secretarul general al ONU, a declarat că schimbările climatice reprezintă „cea mai importantă
amenințare sistemică la adresa umanității ”.
Dacă nu se iau măsuri urgente, temperatura medie a aerului va crește cu 3 grade Celsius în
acest secol, iar efectele se vor resimți pe întreaga planetă, de exemplu: m igrații în masă din cauza
creșterii nivelului apelor, reducerea biodiversității, diminuarea rezervelor de hrană, toate acestea
putând genera conflicte. Pentru a r ăspunde amenințării schimbărilor climatice, țările au adoptat
Acordul de la Paris, care a intrat în vigoare în noiembrie 2016 și prin care acestea s -au angajat în
limitarea creșterii temperaturii globale sub 2 grade Celsius.

44
Conform Raportului Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă pentru anul 2018, pentru Obiectivul
13 s-au înregistrat următoarele:
– temperatura medie globală din perioada 2013 -2017 a înregistrat valori record;
– țările dezvoltate care au ratificat Acordul de la Paris continuă să înregistreze prog rese în
vederea atingerii obiectivului privind mobilizarea a 100 de miliarde de dolari anual pentru
a răspunde nevoilor țărilor în curs de dezvoltare în contextul acțiunilor de atenuare a
efectelor schimbărilor climatice.

Obiectivul 14: Conservarea și uti lizarea durabilă a oceanelor, mărilor și resurselor marine
Țintele15 principale asociate obiectivului, având ca termen anul 2030:
– prevenirea și reducerea semnificativă a poluării marine de toate tipurile ;
– gestionarea și protejarea durabilă a ec osistemelor m arine și de coastă; întărirea rezistenței
acestora și luarea de măsuri pentru restaurarea acestora;
– stoparea pescuitului excesiv, ilegal, nedeclarat și a practicilor distructive și implementarea
unor planuri de management care să refacă resursele piscicole în cel mai scurt timp posibil;
– sporirea beneficiilor economice ale țărilor mai puțin dezvoltate, prin exploatarea rațională
a resurselor marine și gestionarea durabilă a pescuitului, acvaculturii și turismului;
– oferirea accesului pescarilor de scară mică la piețele marine ;
– dezvoltarea cercetării și cunoștințelor științifice privind tehnologiile marine pentru a spori
contribuția biodiversității marine la dezvoltarea țărilor în curs de dezvoltare .
Mările și oceanele lumii au un impact major asupra vieții, ac ționează ca element reglator, oferă
o serie de resurse (resurse piscicole, resurse minerale); au fost folosite încă din Antichitate în
navigație, transportul pe apă fiind și astăzi cea mai ieftină cale de transport. Pentru o dezvoltare
durabilă este esenți al un management eficient al resurselor marine, în vederea conservării și utilizării
durabile a mărilor și oceanelor. Cu toate acestea, în prezent, există o deteriorare continuă a apelor de
coastă din cauza poluării, iar acidificarea oceanelor are un efect negativ asupra biodiversității . De
aceea, este important să se extindă zonele pentru protejarea biodiversității marine, să se intensifice
finanțările și acțiunile de cercetare pentru a găsi soluții optime de conservare a resurselor marine.
Conform Raportu lui Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă pentru anul 2018, pentru Obiectivul
14 s-au înregistrat următoarele:

15 https://www.un.org/sustainabledevelopment/oceans/ accesat la data de 25.05.2019

45
– studiile efectuate arată că nivelul de aciditate marină a crescut cu aproximativ 26% de la
Revoluția Industrială;
– tendințele globale indică deterio rarea continuă a apelor de coastă din cauza poluării și a
eutrofizării ; fără eforturi susținute, se estimează că eutrofizarea în zonele de coastă va
crește în ecosistemele marine mari până în 2050;
– începând cu ianuarie 2018, 16% din apele maritime teritori ale au fost încadrate în ariile
protejate naționale, dublu față de anul 2010.

Obiectivul 15: Gestionarea durabilă a pădurilor, combaterea deșertificării, oprirea și
remedierea degradării solului, stoparea pierderii biodiversității
Țintele principale asoci ate obiectivului, având ca termen anul 2030:
– conservarea, restaurarea și utilizarea durabilă a ecosistemelor de apă dulce, a pădurilor,
zonelor umede și uscate, în conformitate cu acordurile internaționale;
– implementarea managementului durabil pentru toat e tipurile de păduri, stoparea
despăduririlor, restaurarea pădurilor degradate și împăduriri;
– combaterea deșertificării și restaurarea terenurilor degradate;
– adoptarea unor măsuri urgente pentru degradării habitatelor naturale, conservarea
biodiversității și protejarea speciilor amenințate, stoparea braconajului;
– finanțări pentru gestionarea durabilă a pădurilor și oferirea de stimulente pentru țările în
curs de dezvoltare în vederea îmbunătățirii programelor de conservare și reîmpădurire.
Pădurile acoperă aproximativ 30% din suprafața de uscat a Terrei, iar prin funcțiile: climatică,
hidrologică, ecologică, economică, turistică și de agrement, pădurile susțin viața oamenilor.
Aproximativ 1,6 miliarde de oameni depind de păduri pentru a -și asigura existența. Cei mai săraci
sunt și cei mai afectați de degradarea terenurilor, deșertificare, despădurire. 13 milioane de hectare de
păduri se distrug anual, în timp ce deșertificarea afectează 3,6 miliarde de hectare.
Pădurile adăpostesc mai mult de 80% din speciil e de animale și plante terestre și din cele 8.300
de rase de animale cunoscute, 8% au dispărut și alte 22% sunt pe cale de dispariție. Gestionarea
durabilă a pădurilor reprezintă un element cheie pentru protejarea biodiversității și combaterea
schimbărilor climatice, contribuind totodată la exploatarea rațională a resurselor și creșterea
productivității terenurilor.
Conform Raportului Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă pentru anul 2018, pentru Obiectivul
15 s-au înregistrat următoarele:

46
– zonele forestiere ale Pământului s -au redus de la 4,1 miliarde de hectare (31,2%) în anul
2000 la 4 miliarde de hectare (30,7%) în anul 2015 ;
– braconajul și traficul de animale încetinesc eforturile de conservare, aproximativ 7.000 de
specii de animale și plante fiind raport ate în comerțul ilegal în 120 de țări;
– asistența pentru dezvoltare în sprijinul biodiversității a totalizat aproximativ 7 miliarde de
dolari în 2016, în scădere cu 21% față de 2015.

Obiectivul 16: Promovarea unor societăți drepte, pacifiste și pentru toți
Țintele principale asociate obiectivului, având ca termen anul 2030: reducerea semnificativă
a tuturor formelor de violență și a ratelor de deces asociate; stoparea abuzurilor, a traficului și a tuturor
formelor de violență asupra copiilor; promovarea sta tului de drept la nivel național și internațional și
asigurarea accesului egal la justiție pentru toți; reducerea semnificativă a fluxurilor financiare ilegale
și a traficului de arme și combaterea tuturor formelor de criminalitate organizată și a terorism ului;
reducerea substanțială a corupției și a mitei în toate formele ei; d ezvoltarea unor instituții eficiente,
responsabile și transparente la toate nivelurile ; consolidarea integrării țărilor în curs de dezvoltare în
instituțiile globale de guvernare; a sigurarea accesului public la informație și protejarea libertăților
fundamentale, în conformitate cu legislația națională și acordurile internaționale ; promovarea și
aplicarea legilor și politicilor nediscriminatorii pentru dezvoltarea durabilă .16
Pentru a a tinge obiectivele din Agenda 2030 este esențială existența unor societăți pașnice,
drepte și incluzive. Oamenii trebuie să se simtă în siguranță și cu libertate deplină de exprimare,
indiferent de rasă, etnie, religie sau orientare sexuală. Instituțiile pu blice trebuie să fie eficiente și
incluzive, pentru a oferi asistență de specialitate în orice domeniu și pentru toți oamenii. De aceea,
guvernele, societatea civilă și comunitățile trebuie să colaboreze pentru implementarea unor soluții
durabile în vedere a reducerii violenței, asigurării justiției drepte, combaterea corupției. Deși în ultimul
deceniu s -au redus cazurile de omucidere și trafic de persoane, în America Latină, Africa Subsahariană
sau Asia, rămân mii de persoane expuse acestor riscuri.
Confor m Raportului Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă pentru anul 2018, pentru Obiectivul
16 s-au înregistrat următoarele:
– în perioada 2012 -2014 au fost depistate mai mult de 570 de fluxuri care implică traficul de
persoane la nivelul întregii lumi, cele mai mu lte vizând deplasarea dinspre lumea sudică
spre lumea nordică;

16 https://www.un.org/sustainabledevelopment/peace -justice/ accesat la data de 26.05.2019

47
– majoritatea victimelor traficului de persoane au fost femei și fete (71%) și 28% copii, din
care 20% fete; peste 90% dintre victime au fost supuse exploatării sexuale și mun cii
forțate;
– ponderea deținuților aflați în detenție, fără a fi condamnați pentru o infracțiune, a rămas la
un nivel constant în ultimul deceniu, în jurul valorii de 30%;
– la nivel global, 73% dintre copiii cu vârste sub 5 ani au fost înregistrați după naștere; în
Africa Subsah ariană procentul este doar de 46%;
– din 2015 până în 2018, în 61 de țări, cel puțin 1.000 de militanți pentru drepturile omului,
jurnaliști sau sindicaliști, au fost uciși; aceasta echivalează cu o persoană ucisă în fiecare
zi în timp ce lucrează pentru a i nforma publicul și pentru a construi o lume liberă și pașnică.

Obiectivul 17: Revitalizarea parteneriatului global pentru dezvoltare durabilă
Țintele principale asociate obiectivului, având ca termen anul 2030: consolidarea mobilizării
resurselor interne, inclusiv prin sprijin internațional acordat țărilor în curs de dezvoltare, pentru
îmbunătățirea capacității interne de colectare a impozitelor și a altor venituri ; asistarea țărilor în curs
de dezvoltare în vederea diminuării sau restructurării datoriilor și pentru implementarea unor planuri
de management prin care să se atingă obiectivele de dezvoltare durabilă; consolidarea cooperării
regionale și internaționale Nord -Sud și Sud -Sud pentru facilitarea schimburilor de cunoștințe și
tehnologie; p romovarea u nui sistem comercial universal, bazat pe reguli, deschis, nediscriminatoriu
și echitabil, în cadrul Org anizației Mondiale a Comerțului; creșterea semnificativă a exporturilor
țărilor în curs de dezvoltare; încurajarea și promovarea parteneriatelor pentru c onstruirea unor strategii
de dezvoltare durabilă.
În 2015, liderii mondiali au adoptat Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, care vizează să
pună capăt sărăciei și foametei, să elimine inegalitățile, să combată schimbările climatice și altele
derivate. P entru ca aceste obiective să fie atinse, este importantă colaborarea dintre guverne, societatea
civilă, oamenii de știință, mediul academic și sectorul privat, prin parteneriate globale; acest obiectiv,
al 17 -lea din Agenda 2030, ne arată modalitatea prin care se poate lucra pentru atingerea celorlate 16
obiective, adică prin realizarea parteneriatelor glo bale pentru dezvoltare durabilă și pentru garantarea
că nimeni nu este lăsat în urmă.
Conform Raportului Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă pentru anul 2 018, pentru Obiectivul
17 s-au înregistrat următoarele:

48
– asistența pentru dezvoltare a scăzut în 2017 la 146,6 miliarde de dolari, cu 0,6% mai puțin
față de 2016;
– 79% din importurile din țările în curs de dezvoltare au intrat în țările dezvoltate fără taxe
vamale;
– rata exporturilor țărilor mai puțin dezvoltate a scăzut de la 1,1% în 2013 la 0,9% în 2016;
– numărul utilizatorilor de internet din Africa aproape s -a dublat în ultimii patru ani ; mai
mult de 4 miliarde de oameni nu folosesc internetul, 90% dintre a ceștia provenind din
lumea sudică;
– în perioada 2008 -2017, 89% dintre țări au efectuat cel puțin un recensământ al populației
și al locuințelor.
Grafic nr. 9
Numărul utilizatorilor de internet la 100 de locuitori, în perioada 2000 -2017,
la nivel mond ial și în țările cu valorile minimă și maximă

Sursa: grafic realizat de autor după https://unstats.un.org/sdgs/indicators/database/ accesat la data de 28.05.2019

Graficul reprezintă evol uția numărului utilizatorilor de internet la 100 de locuitori, în perioada
2000 -2017, la nivel mondial și în țăril e cu valorile minimă și maximă. Deși se observă o creștere în
toate cele trei situații, discrepanțele sunt extrem de mari, în Eritrea neputând u-se vorbi despre o
evoluție, valorile fiind sub 2%, în timp ce în Andorra valorile se apropie de 100%. În perioada 2000 –
2017, la nivel mondial, n umărul utilizatorilor de internet la 100 de locuitori a crescut semnificativ de
la 6,69 la 48,57. Accesul la i nternet reprezintă un indicator al dezvoltării și al progresului, iar valorile
extrem de mici atât din Eritrea, dar și din majoritatea țărilor de pe co ntinentul african arată încă o dată 020406080100120
1995 2000 2005 2010 2015 2020
World Andorra Eritrea

49
diferențele dintre Nord și Sud. Totodată, internetul este o sursă de informare, iar faptul că în lumea
sudică, accesul la internet este redus, influențează negativ și alte domenii precum educația, sănătatea,
fiind în același timp o barieră în calea progresului.

Prin Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, ONU , prin progr amele și agențiile sale
specializate și împreună cu partenerii și colaboratorii săi, au salvat milioane de vieți și a u contribuit
la îmbunătățirea condițiilor de viață pentru alte milioane de persoane. Bazându -se pe succesul ODM,
Organizația Națiunilor Uni te a adoptat aceste 17 noi obiective în cadrul Agendei pentru Dezvoltare
Durabilă, urmând ca până în 2030, să fie mobilizate eforturile pentru a pune capăt tuturor formelor de
sărăcie, pentru a lupta împortiva inegalităților de gen și pentru combaterea sch imbărilor climatice,
asigurându -se totodată că nimeni nu este lăsat în urmă.

50
CONCLUZII

Prezenta lucrare „Implicarea ONU în susținerea mondială a dezvoltării” cuprinde trei capitole:
primele două cu noțiuni teoretice privind descrierea celei mai importante organizații la nivel
internațional, respectiv Organizația Națiunilor Unite cu organele sale principale, fonduri, programe și
agenții specializate și capitolul al treilea, mai amplu, cuprinzând detalierea implicării ONU în
susținerea m ondială a dezvoltării.
Organizația Națiunilor Unite a fost fondată la sfârșitul celui de -al Doilea Război Mondial, din
dorința de a aduce pacea, securitatea și cooperarea internațională și pentru a preveni un alt conflict
global. De la cei 51 de membri fon datori, ONU a ajuns în prezent la 193 de membri, ceea ce
demonstrează importanța organizației la nivel mondial. Organizația Națiunilor Unite ajunge în 2019
la al 74 -lea an de existență, păstrându -și scopurile și principiile de bază ale Cartei.
Organizația Națiunilor Unite acționează prin intermediul organismelor sale principale și
anume: Adunarea Generală, care adoptă decizii cu privire la pacea și securitatea internațională,
bugetul organizației, admiterea de noi membri; Consiliul de Securitate, al cărui scop principal este
menținerea păcii și securității în lume, coordonând și în prezent numeroase operațiuni privind
menținerea păcii sau soluționarea unor conflicte; Consiliul Economic și Social, care este focusat pe
problemele economice, sociale și de medi u la nivel mondial; Curtea Internațională de Justiție, care
urmărește soluționarea litigiilor juridice în conformitate cu dreptul internațional; Secretariatul, ale
cărui sarcini variază asemenea problemelor abordate de ONU și este condus de Secretarul Gene ral,
cea mai înaltă autoritate în cadrul Organizației Națiunilor Unite. Al șaselea organism principal al ONU
este Consiliul de Tutelă, care avea ca scop supravegherea statelor aflate sub tutelă și sprijinirea lor
pentru obținerea independenței; însă, dator ită faptului că și -a îndeplinit obiectivele, Consiliul de
Tutelă și -a suspendat activitatea în 1994.
Pe lângă aceste șase organisme principale, Organizația Națiunilor Unite a creat organisme
proprii cu caracter permanent și a încheiat diferite acorduri cu agenții specializate. Astfel, își poate
îndeplini obiectivele într -un mod mai rapid și mai ușor, și în același timp poate contribui la susținerea
mondială a dezvoltării în întreaga lume prin operațiunile și programele sale. Organizația Națiunilor
Unite are șase organisme principale, fonduri, programe și agenții specializate, fiecare având obiective
specifice și desfășurând activități corespunzătoare pentru îndeplinirea obiectivelor precum:
menținerea păcii și securității, soluționarea litigiilor privind pro bleme economice sau juridice, oferirea

51
de sprijin și asistență pentru educație și sănătate, cooperare globală privind stoparea efectelor negative
ale schimbărilor climatice și multe altele.
Obiectivele Organizației Națiunilor Unite , pentru atingerea căror a aceasta își desfășoară
activitatea, sunt: m enținerea păcii și securității internaționale , protejarea drepturilor omului , furnizarea
ajutorului umanitar , promovarea dezvoltării durabile , respectarea dreptului internațional . ONU
tratează așadar cele mai im portante probleme ale lumii contemporane.
Prin Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, adoptate în anul 2000 la Summit -ul Mileniului
organizat de către ONU și având ca și termen de realizare anul 2015, s -a dovedit că această inițiativă
a Organizației Na țiunilor Unite a reprezentat cea mai de succes mișcare anti -sărăcie din istorie,
numărul celor care trăiesc în condiții de sărăcie extremă fiind redus cu mai mult de jumătate, de la 1,9
miliarde în 1990 la 836 milioane în 2015. De asemenea, au fost făcute progrese majore în ceea ce
privește rata mortalităț ii în rândul copiilor sub 5 ani, care a scăzut cu mai mult de jumătate față de
1990 , rata investițiilor privind combaterea bolilor precum HIV/SIDA sau malariei, dar și în domeniul
egalitatății de gen, mult mai multe fete fiind înscrise la școală.
Prin Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, ONU și partenerii săi au salvat milioane de vieți
și au contribuit la îmbunătățirea condițiilor de viață pentru alte milioane de persoane. Bazându -se pe
succesul ODM, Organizația Națiunilor Unite a adoptat 17 noi obiective în cadrul Agendei pentru
Dezvoltare Durabilă, urmând ca până în 2030, să fie mobilizate eforturile pentru a pune capăt tuturor
formelor de sărăcie, pentru a lupta împortiva inegalităților de gen și p entru combaterea schimbărilor
climatice, asigurându -se totodată că nimeni nu este lăsat în urmă.
Realizarea obiectivelor Agendei 2030 reprezintă calea spre un viitor durabil și mai bun pentru
toți, acestea vizând principalele domenii de interes și identifi carea soluții lor pentru rezolvarea
problemelor fundamentale ale lumii contemporane. Obiectivele sunt interconectate , iar prin
colaborare la nivel internațional, se poate asigura o lume mai bună și condiții superioare de trai.
Principalele provocări la care trebuie găsite soluții se referă la sărăcie, inegalitate, pace și justiție și
nu în ultimul rând, schimbările climatice și degradarea mediului. Obiectivele se referă atât la statele
dezvoltate cât și la cele în curs de dezvoltare, fiind obiective globale; acestea presupun realizarea unei
dezvoltări care să vizeze atât aspectele economice cât și sociale și de mediu, adică asigurarea unei
bune calități a vieții atât pentru generațiile actuale cât și pentru generațiile viitoare.
Scopurile urmărite prin acest e obiective sunt: salvarea de vieți omenești, reducerea
inegalităților, conștientizarea populației de importanța luării unor măsuri rapide în anumite probleme
fundamentale care, chiar dacă nu ne afectează imediat, vor afecta generațiile următoare. Este o

52
responsabilitate morală a generației actuale să exploateze în mod rațional resursele naturale și să
păstreze un echilibru între evoluția numerică a populației, resursele naturale și dezvoltare. Obiectivele
tratează principalele aspecte care ar asigura dezvo ltarea și progresul pe termen lung, iar prezentarea
detaliată a acestora are rolul de a demonstra că doar prin realizarea de parteneriate globale și
dezvoltarea de strategii comune se pot găsi soluții eficiente. Această idee se reflectă foarte bine în
obiectivul 17 al Agendei de dezvoltare durabilă, respectiv Revitalizarea parteneriatului global pentru
dezvoltare durabilă .
Raportul Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă pentru anul 2018, arată rezultatele înregistrate
în cadrul fiecărui obiectiv; pe de o part e, progresele și aspectele pozitive care asigură premisele
dezvoltării durabile, iar pe de altă parte, se observă și lacunele, problemele persistente care încetinesc
procesul de dezvoltare.
În cazul obiectivului 1 – Eradicarea sărăciei de peste tot, sub o rice formă a ei , datorită
acțiunilor întreprinse de ONU prin programele sale și agențiile specializate, cum ar fi FAO și
UNICEF, OIM, UN -Women, Banca Mondială, UNHCR, s-au înregistrat progrese importante ;
ponderea populației care trăiește sub pragul sărăci ei la nivel mondial în perioada 2000 -2017 a scăzut
cu mai mult de jumătate, de la 25,6% în 2002 la 9,2% în 2017. Progresele mari înregistrate în cadrul
acestui obiectiv, în special reducerea, la nivel mondial în pe rioada 2000 -2017, cu mai mult de
jumătate, a ponderii populației care trăiește sub pragul sărăciei, demonstrează faptul obiectivele pot
fi atinse. Chiar dacă în prezent există numeroase bariere în calea atingerii acestei ținte, respectiv
situațiile de con flict numeroase care sunt accentuate de criza refugiaților, intensificarea hazardelor
care duc la creșterea numărului de sinistrați, nivelul nu tocmai ridicat al sistemelor de sănătate,
salubritate, educație, din țările din lumea sudică, consider totuși, c ă eradicarea sărăciei până în 2030,
chiar dacă nu va fi atinsă până în 2030, cu siguranță procentul de 9,2% înregistrat în 2017 se va
diminua.
În cazul obiectivului 2 – Eradicarea foametei, asigurarea securității alimentare și nutriției
îmbunătățite și pr omovarea unei agriculturi durabile , Raportul Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă
pentru anul 2018 arată că ponderea persoanelor subnutrite l a nivel mondial a crescut de la 777 de
milioane în 2015 la 815 milioane în 2016 și tot din cauza alimentației necore spunzătoare, aproximativ
240 de milioane de copii au deficiențe în dezvoltare . Eradicarea foametei, asigurarea securității
alimentare , rămân o provocare pentru ONU deoarece, dacă nu sunt asigurate nevoile de bază, omul
nu poate tinde spre nevoi de ordin su perior – de apartenență, de stimă și autorealizare. Este greu de
estimat dacă foametea va putea fi eradicată până în 2030, având în vedere instabilitatea pe plan politic,

53
social, sau fenomenele climatice extreme de pe planetă. Desigur, că și acestea pot fi controlate, prin
măsurile propuse în cadrul fiecărui obiectiv de unde rezultă interconectarea dintre cele 17 obiective
pentru a crea o lume mai bună pentru toți.
Chiar dacă toate obiectivele sunt importante pentru o bună calitate a vieții și pentru dezvo ltarea
durabilă, unele dintre acestea le influențează hotărâtor pe celelalte. Obiectivul 4 – Asigurarea
accesului tuturor la educație de calitate și promovarea învățării pe tot parcursul vieții , îl consider ca
fiind unul dintre cele mai importante obiecti ve ale Agendei 2030, pentru că doar prin educație putem
avea acces la informații, ne putem integra pe piața forței de muncă, ne putem forma atitudini și valori
civice astfel încât să reducem inegalitatea și conflictele, și nu în ultimul rând, să conștienti zăm
importanța luptei împotriva poluării și a schimbărilor climatice. Doar prin educație, pot fi create
măsuri și politici eficiente pentru realizarea progresului și, tot prin educație, acestea pot fi
implementate cu succes. Educația este un factor cheie î n dezvoltare și de aceea este esențial ca acesta
să fie prezent în toate țările lumii, inclusiv în regiunile mai puțin dezvoltate, pentru că doar prin
educație pot fi reduse discrepanțele dintre lumea nordică și lumea sudică. Pentru ca educația să aibă
efectele dorite și în folosul societății, este decisivă, așa cum am mai menționat, atingerea nevoilor de
bază: hrană, adăpost și nevoilor de siguranță și securitate. Importanța satisfacerii nevoilor de bază
reiese și din faptul că primele două obiective ale Agendei 2030 vizează tocmai eradicarea sărăciei și
a foametei.
Un alt obiectiv extrem de important al Agendei 2030, îl consier a fi obiectivul 13 – Acționarea
de urgență pentru a combate schimbările climatice și impactul acestora , acesta fiind în strânsă
legătură cu obiectivul 4 pentru că, doar prin educație putem conștientiza importanța managementului
mediului și reducerea impactului activităților umane asupra mediului. Conform sondaj ului „My
World” al ONU , folosit pentru stabilirea noilor obiective ale Ag endei 2030, a cțiuni le privind
schimbările climatice au fost pe ultimul loc dintre cele 16 variante posibile, în țările în curs de
dezvoltare și pe locul 10 în țările dezvoltate, cu acces superior la educație . Țările dezvoltate, deși sunt
conștiente de impa ctul activităților umane asupra mediului, sunt totodată și țările cele mai poluante.
Dezvoltarea durabilă se referă și la responsabilitatea morală pe care o are generația actuală față de
generațiile viitoare și de aceea este important ca generația actuală să utilizeze în mod rațional
resursele, să conserve biodiversitatea, să utilizeze tehnologii nepoluante și implicit să reducă nivelul
de poluare a mediului.
Din cauza schimbărilor climatice și a efectelor distrugătoare ale acestora sunt puse în pericol
vieți omenești, sunt distruse așezările, acces ul la surse de apă potabilă sigură este limitat ,

54
produc tivitatea agricolă scade, prin urmare populația se poate confrunt a cu diverse boli, epidemii,
foamete și fenomene migratorii necontrolate. Astfel, dacă nu se pune accent pe acest obiectiv și pe
importanța lui, există riscul ca nici celelalte obiective să nu poată fi atinse. P entru a combate
schimbările climatice și impactul acestora , este nevoie de implicarea tuturor statelor lumii și
acționarea de urgență înc epând de azi, pentru că de mâine poate fi prea târziu.
S-au înregistrat rezultate pozitive și evoluții în multe aspecte, cum ar fi: ponderea populației
care trăiește sub pragul sărăciei la nivel mondial în perioada 2000 -2017 a scăzut cu mai mult de
jumătat e, de la 25,6% în 2002 la 9,2% în 2017 ; rata mortalității materne a scăzut a scăzut cu 37% din
anul 2000 și numărul nașteril or asistate de personal medical specializat a crescut până la 80%; rata
infectării cu HIV a scăzut de la 0,4 la 0,26 per 1.000 de pe rsoane ; rata înscrierii în învățământul primar
a crescut de la 63% în 2010 la 70% în 2016 ; ponderea populației globale care are acces la energie
electrică a crescut de la 78% în 2000 la 87% în 2016 .
Însă, multe probleme rămân încă prezente : persistența in egalității de gen în special în țările în
curs de dezvoltare, discrepanțe între lumea nordică și lumea sudică, degradarea mediului și
schimbările climatice, conflictele și războaiele civile care reprezintă una dintre cele mai mari
amenințări la adresa omen irii. Cauzele acestor probleme sunt diverse : crize economic e și financiar e,
accesul limitat la resurse, hazarde naturale și antropice, lipsa capacității de a implementa strategi i de
dezvoltare pe termen lung și altele.
Cele 17 obiective ale Agendei 2030 sunt linii directoare pentru stabilirea politicilor la nivel
național și internațional în domeniile economic, social, politic. Țările trebuie să promoveze statul de
drept, respectarea drepturilor omului, creșterea gradului de implicare a femeilor în viața so cială și
politică, instituții incluzive și eficiente. Un rol esențial îl are educația, care are menirea de a forma
tineri responsabili și care să conștientizeze importanța valorilor precum: dreptatea, egalitatea, pacea.
Organizația Națiunilor Unite își de monstrează rolul important pe care îl are în susținerea
mondială a dezvoltării, fiind implicată activ în toate acțiunile care susțin dezvoltarea societății
contemporane: sprijinirea țărilor în curs de dezvoltare din punct de vedere economic, social; oferir ea
de asistență de urgență în caz de dezastre; inițierea de acțiuni privind îmbunătățirea situației sanitare,
medicale și educaționale; și nu în ultimul rând implicarea în restabilirea ordinii în zonele de conflict
din întreaga lume.
Prin misiunile și acți unile sale la nivel global, Organizația Națiunilor Unite își întărește poziția
de cea mai importantă organizație cu vocație internațională, fiind implicată activ în toate domeniile
privind dezvoltarea societății.

55
BIBLIOGRAFIE

1. Bal, Ana, Economie Mondi ală, Editura Economică, București, 2002
2. Ciobanu, Ramona, Organizații și relații internaționale, Editura Beck, 2014/2015
3. Harvey J., Langholtz, Ph. D., Principles and Guidelines for UN Peacekeeping Operations ,
Peace Operations Training Institute, 1st edition, 2010
4. Meșter, Liana, Organizații și instituții internaționale , Editura Universității din Oradea,
Orad ea, 2010
5. Miga -Beșteliu, Raluca, Organizații internaționale interguvernamentale – Studii Juridice ,
București, Editura AllBeck, 2000
6. Miga -Beșteliu, Raluca, Organizații internaționale interguvernamentale , Editura Beck,
București, 2006
7. Zaharia, Rodica -Milena, Economie mondială , Editura ASE, București, 2005
8. *** Basic Fact s about the United Nations , United Nations Department of Public Information,
New York, 2017
9. *** Carta Organizației Națiunilor Unite , semnată la 26 iunie 1945 la San Francisco, intrată în
vigoare la 24 octombrie 1945
10. *** Civil Affairs Handbook , United Nations Department o f Peacekeeping Operations and
Department of Field Support, New York, 2012
11. *** Progress towards the Sustainable Development Goals , Report of the Secretary -General ,
United Nations, Economic and Social Council , 201 8
12. *** The Millennium Development Goals Report 201 5, United Nations, New York, 201 5
13. *** The Susta inable Development Goals Report 2018 , United Nations, New York, 201 8
14. *** United Nations Peacekeeping Operations, Principles and Guidelines , Department of
Pecekeeping Operations and Department of Field Support, New York, 2008
15. http://data.myworld2015.org/
16. http://research.un.org/en/maps/flags
17. https://susta inabledevelopment.un.org/
18. https://unstats.un.org/sdgs/indicators/database/
19. https://www.un.org/
20. https://www.undp.org/content/undp/en/home/sustainable -development -goals.html
21. https://www.undp.org/content/undp/en/home/sdgoverview/mdg_goals/
22. https://www.unsceb.org/