Implicarea Exercitiilor Fizice In Timpul Liber al Oamenilor
Cuprins
Introducere
Importanța problematicii și motivarea alegerii temei
Alegerea temei, motivare
Scopul și obiectivele lucrării
Capitolul I
I.1. Considerații generale
I.2. Categorii ale bugetului de timp liber
I.3. Timpul liber
1I.3.1. Structura și funcțiile timpului liber
I.3.2. Perspective ale loisir-ului
I.4. Caracteristicile loisir-ului
I.4.1. Caracterul liberator
I.4.2.Caracterul dezinteresat
I.4.3.Caracterul hedonist
I.4.4.Caracterul personal
I.5.Funcțiile ile loisirului
I.5.1.Funcțiile psiho-sociologice
I.5.2.Funcții de relaxare
I.5.3.Funcția de recreere-divertisment
I.5.4.Funcția de dezvoltare a personalitatii
I.5.5.Funcțiile sociale ale loisirului
I.6.Particularități ale vârstei
I.6.1.Preadolescența
I.6.2.Adolescența
I.6.3.Motricitatea umană
I.6.4.Motricitatea în etapa tinereții
I.6.5.Probleme specifice adolescenței
Capitolul II
II.1. Subiecți
II.1.2. Etape
II.1.3. Ipoteza
II.2. Metode
II.2.1. Metoda anchetei
II.2.2. Metoda descriptivă – chestionarul
II.2.3. Metoda analitică
II.2.4. Metoda grafică
II.2.5. Metoda statistico – matematică
II.2.6. Metoda studiului bibliografic
II.2.7. Chestionarul sociologic
Capitolul III
III.1. Interpretarea rezultatelor
III.2. Concluzii
III.3. Propuneri
Bibliografie
Anexe
Introducere
Importanța problematicii și motivarea alegerii temei
Nici o persoană nu poate rămâne în activitate permanent (sa lucreze sau sa invete toata ziua). Atât adultii cat si copii si adolescentii au nevoie de timp liber. Oamenii se plang mai des ca nu au destul timp liber decat ca ar avea prea mult. Intr-adevar munca, învătatul, activitătile casnice etc., ne ocupă foarte mult timp, dar totusi ramanem si cu timp in afara acestor obligatii. Nevoia de timp liber dar si tipurile de activităti care/l ocupă au devenit de o mult mai mare importanta în ultimii ani si din cauza impactului acestora asupra starii de sanatate. Se pot pune cel putin doua probleme in legatura cu timpul liber, mai ales la copii:
-asigurarea acestui timp;
-folosirea timpului cât mai eficient;
Rezolvarea problemelor depinde și de părinții (care pun accent pe sarcinile în gospodărie sau pe învățare ) și de prietenii.
Omul are nevoie de odihnă, de somn suficient și de distracție pentru că organismul nu rezistă la niște eforturi care depășesc posibilitățile lor de muncă.
Important este să profităm de timpul nostru liber.
Alegerea temei, motivare
Am ales tema aceasta pentru a scoate în evidența importanța activităților fizice în timp liber și pentru a demonstra că timpul nostru liber are o importantă mare. Cum au apărut tehnologii mai noi așa și a început omul să facă mai puțină mișcare, mai puțină activitate fizică.
Scopul și obiectivele lucrării
Obiectivul nostru este de a studia și a testa implicarea exercițiilor fizice în timpul liber al oamenilor. Determinarea timpului liber al evelilor în timpul săptămânii, folosirea timpului liber în timpul săptămânii și în week-end și zonele de interes ale elevului în timpul liber.
Oamenii au început să folosească computere și alte aparate electronice ( laptopuri, telefoane, tablete, etc. ) pentru petrecerea timpului liber. Omul are nevoie de mișcare zilnic, să-și folosească atât partea mentală cât și partea fizică. Cu apariția calculatoarelor, oamenii din păcate nu mai sânt atrași atât de tare de activitate fizică.
Starea de bine depinde și de activitatea noastră fizică, de aceea trebuie ( mai ales la copii) să creștem interesul de mișcare în aer liber ( diferite ramuri de sport, dans, diferite jocuri, etc. ) .
Capitolul I
I.1. Considerații generale
Se știe că activitatea socială, de producție și de orice altă natură a omului, se desfășoară în timp. În nici o altă perioadă istorică, atenția nu a fost îndreptată atât de pregnant spre problemele timpului, ca în zilele noastre, deoarece niciodată timpul nu a părut a fi mai prețios, mai neincapator, iar instrumentele necesare pentru a-i dezvălui tainele și pentru a-l stăpâni nu au fost mai multe și mai eficiente ca astăzi. Una din direcțiile majore de investigat, o constituie cercetările asupra bugetului de timp liber și în cadrul acestuia, analiză problemei timpului liber.
Structura și conținutul bugetului de timp sunt influențate de numeroși factori, ca: orânduirea socială, apartenența de clasă socială, condițiile naturale, particularitățile naționale, precum și sexul, vârsta, studiile, situația familială, etc.
Timpul se împarte în timp de muncă și timp înafara muncii. Cel dintâi, este acea parte a celor 24 de ore ( sau a săptămânii, lunii, anului, etc.), care se cheltuiește pentru efectuarea muncii socialmente necesară. Cel de-al doilea, reprezintă tot restul timpului inclusiv timpul liber al celor oameni care muncesc.
Ca în atâtea alte domenii, aici prima abordare cunoscută este legată de numele celui gânditor din antichitate care, prin sfaturile lui, preceptele scrise pentru tânărul Nicomah, a inaugurat literatura timpului liber ( Aristotel – Etica nicomahica ). Un preludiu al acestor preocupări teoretice, l-au constituit ideile lui Thomas Morus, Thommaso Campanella, Charles Fourier și ale altor persoane importante. La doar câțiva ani după călătoria lui Columb și, în mod aproape simbolic, „impreuna” cu Amerigo Vespucci, „pleaca” la drum spre o lume nouă, Rafael Hitlodeus, eroul cărții Utopia ( Thomas Morus – Utopia ).
Prin intermediul acestuia, lordul-cancelar al Angliei, relatează despre o țară în care ziua de lucru este de șase ore și unde „rastimpul dintre muncă, mese și somn, fiecare are dreptul să și-l întrebuințeze cum crede de cuvință,…să se folosească de timpul liber în chip înțelept, pentru o altă indeletnicire”, urmărindu-se, înainte de totate, „luminarea mintii”.
Cum și Hitlodeus, toți acești gânditori erau navigatori temerari, anticipând drumul omenirii pe oceanul timpului. Teoriile necoapte, izvoarate din condiții necoapte , sunt urmate de maturizarea condițiilor istorice și de elaborarea teoriei științifice fundamentale, înarmarea maselor de oameni cu instrumentele necesare ind rumul spre viitor. Fondatorii teoriei socialismului științific, apreciau la justa ei valoare importantă timpului liber pentru dezvoltarea integrală a omului.
Aceștia au afirmat de multe ori, că dimensiunea timpului liber este cea care arată măsură în care lumea noastră a reușit să se smulgă din imperiul necesității naturale, pentru a trece în cel al libertății. Karl Marx arată că timpul liber reprezintă timpul afectat dezvoltării depline, multilaterale a omului.
Acest timp acționează ca o uriașa forță de producție asupra productivității muncii. Timpul liber „poate fi privit ca o producție a capitalului de bază; acest capital este omul însuși. Karl Max mai afirmă că timpul liber, reprezentând atât timpul pentru recreere, cât și cel afectat unei activități mai elevante, îl transformă desigur pe cel ce dispune de el într-o altă temă.1
I.2. Categorii ale bugetului de timp liber
În tema noastră studiată de timpul liber, punctul de plecare este bugetul de timp. Prin structurarea sa, se poate contura cadrul în care se situează timpul liber, evidențiind astfel corelația dintre diferite categorii de timp, descoperind astfel surse de suplimentare a timpului liber. Analiza bugetului de timp, relevă conținutul activităților deosebirile și tendințele în utilizarea timpului liber, oferind astfel, repere orientative pentru cei ce se ocupă de organizarea activitailor de timp liber, din perspectiva raționalizării și eficientizării acestuia.
Bugetul de timp, ne arată cu ajutorul unui sistem modul de repartizare a timpului în cele 24 de ore, durata diferitelor activități pe categorii de populație. Modul de clasificare al acestor indicatori, este diferite la diverși cercetători. Prudenski, imparte de timp, dupa urmatoarea schema:
Fondul de timp:
timp de lucru:
timp de muncă;
timp munca suplimentară.
timp nelucrator:
timp afectat muncii casnice si deservirii proprii;
timp pentru somn si masă;
timp legat de munca de productie ( ex.: deplasarea la locul de muncă și acasă ) ;
timpul liber.
V. Patrusev împarte fondul de timp pe două planuri:
– În primul plan apar două categorii:
a. timpul de producție;
b. timp de producție a forței de muncă.
– Inc el de-al doilea plan, timpul este împărțit în:
a. timp de consum al forțelor fizice și intelectuale;
b. timp pentru refacerea forțelor vitale, pentru recuperarea și dezvoltarea și dezvoltarea capacităților fizice și psihice.
Prin folosirea planurilor, autorul evidențiază timpul activităților casnice, ca o zonă de tranziție între timpul de muncă și timpul necesar satisfacerii nevoilor fiziologice și timpul liber.
Alți doi autori, J. Bezouska și J. Vytlacil, întocmesc următoarea schemă:
Timp:
Timp de muncă ( inclusiv deplasarea legată de muncă )
Tim prin afara orelor de serviciu:
refacerea forței de muncă
măncare, somn, îngrijire personală și a copiilor, asistentă medicală;
muncă prestată in afara orelor de serviciu:
muncă remunerată și munci casnice;
timp liber:
studiu individual;
activităti obstenești;
odihna activă ( sport, plimbări, etc. );
odihna pasivă ( film, teatru, etc. );
alt timp liber.
În această clasificare, se neglijează faptul că în cadrul aceleiași activități, poate există o componența „activă” și una „pasivă” și că elementul activ nu se reduce la mișcarea mecanică ( sport, dans, etc. ), ci include și o componența intelectuală.
Modalitatea de clasificare a bugetului de timp folosită în anchetele aplicate în țara noastră, împarte fondul de timp astfel:
– timp cheltuit pentru activități profesionale ( inclusiv deplasarea legată de muncă );
– timp cheltuit pentru activități agricole în gospodărie personală, în industria casnică și meșteșugărească;
– timp cheltuit pentru munci casnice și deservire în gospodărie ( inclusiv îngrijirea și educarea copiilor );
– timp cheltuit pentru satisfacerea nevoilor fiziologice ( masă, somn, îngrijire personală);
– timp cheltuit cu activități culturale și recreative ( timp liber );
– alte activități.
Această schemă, este identică aproape cu acea utilizată în cercetarea comparativă a bugetului de timp, realizată pe plan mondial sub egidă U.N.E.S.C.O. și a Centrului European de Coordonare a Cercetărilor și Documentării în Științele Sociale, în 13 centre din 10 țări din Europa și America.
Cu toate deosebiri dintre ele, schemele scot în evidență aceleași raporturi între categoriile de timp și un întreg sistem de coleratii inre ele. Totodată, bugetul de timp ne atrage atenția la ponderea diferită a consumurilor de timp în funcție de gradul de urbanizare, de nivelul de dezvoltare economică, de structură economiei, de structură socială a țării, precum și în funcție de sex, vârstă, stare civică, nivelul de instruire, etc.
I.3. Timpul liber
Aristotel spunea că timpul nostru liber nu înseamnă sfârșitul muncii, ci, dinpotriva, munca înseamnă sfârșitul timpului nostru liber. Aceasta trebuie consacrat artei, științei, și, mai ales, filozofiei.2
Durata timpului liber a depășit, în multe țări europene mai evoluate, durata timpului de lucru. Faptul acesta nu este rezultatul unei perioade de deosebită prosperitate, nici al unei mode sau a declinului valorile, ci este urmarea unei cuceriri sociale începute odată cu tehnologizarea societăților, datorită creșterii productivității. Producția poate să crească, în timp ce durata timpului de lucru scade incet.
Timpul eliberat de muncă profesională tinde din mai mult, în mod inegal dar progresiv, spre a fi folosit în mediul social și familial, de persoanele de toate vârstele, din toate clasele sociale, indiferent de sex.
Din timp liber (Joffre Dumazedier, 1991) 5% ul ocupă practicile socio-spirituale, 5% practicile socio-politice, iar 90% din timpul liber este umplut de o mulțime de activități de o mare varietate, sedentare sau în mișcare cum ar fi: hobby-uri (pasiuni), activitățul de dezvoltare economică, de structură economiei, de structură socială a țării, precum și în funcție de sex, vârstă, stare civică, nivelul de instruire, etc.
I.3. Timpul liber
Aristotel spunea că timpul nostru liber nu înseamnă sfârșitul muncii, ci, dinpotriva, munca înseamnă sfârșitul timpului nostru liber. Aceasta trebuie consacrat artei, științei, și, mai ales, filozofiei.2
Durata timpului liber a depășit, în multe țări europene mai evoluate, durata timpului de lucru. Faptul acesta nu este rezultatul unei perioade de deosebită prosperitate, nici al unei mode sau a declinului valorile, ci este urmarea unei cuceriri sociale începute odată cu tehnologizarea societăților, datorită creșterii productivității. Producția poate să crească, în timp ce durata timpului de lucru scade incet.
Timpul eliberat de muncă profesională tinde din mai mult, în mod inegal dar progresiv, spre a fi folosit în mediul social și familial, de persoanele de toate vârstele, din toate clasele sociale, indiferent de sex.
Din timp liber (Joffre Dumazedier, 1991) 5% ul ocupă practicile socio-spirituale, 5% practicile socio-politice, iar 90% din timpul liber este umplut de o mulțime de activități de o mare varietate, sedentare sau în mișcare cum ar fi: hobby-uri (pasiuni), activități creatoare sau artă, vizionări de spectacole (cel mai adesea la televizor) sau cinema, activități sportive, lectura (ziare, reviste, reviste de specialitate, cărți), întâlniri amicale sau romantice, participări în cadrul diferiterol asociații sau grupuri bazate pe voluntariat în cadrul unor instituții publice sau private. Importanța ocupării acestui timp ar trebui preocupată de autoritățile politice, religioase, familiale sau școlare, pentru a oferi alternative recreative-educative în scopul transformării eventualelor moravuri. Acest timp poate fi sau este, în unele cazuri, timpul în care se produc violențe sau infracțiuni.
Se evidențiază de asemenea timpul de odihnă care ne permite să ne eliberăm de oboseală fizică sau nervoasă prin intermediul așa zisei „odihna activa”. Divertismentul oferit corpului și spiritului poate să înlăture cel mai bine plictiseala generală produsă de rutina cotidiană sau să ușureze trăirea unei perioade de tranziție, fără să se recurgă la serviciile psihanalistului.
Echilibrul între diferitele timpuri sociale a devenit o importanță pentru majoritatea indivizilor. Pentru mulți oameni, hobby-urile, pasiunile ale timpului liber reprezintă un fel de revanșă asupra incertitudinilor devenirii. Tot mai mulți oameni își organizează timpul liber într-o manieră mai selectivă și tind să-și organizeze activitățile plăcute în același mod că și activitățile lor profesionale.
Exercițiile fizice sunt mai puțin supuși utilității sociale. Devine un scop în limitele noului timp social. Exercițiul fizic nu a luat niciodată până acuma forme atât de variate, sportive și extra-sportive, orientate către performanță sau simplă „stare de bine”, la toate vârstele, în toate clasele sociale. Prin exercițiul fizic evoluează de asemenea raportul cu cei din jur și se schimbă raportul cu natura.3
În zielele noastre, conceptul de timp liber cunoaște o largă circulație. În jurul acestei idei s-a elaborat o bogată literatură socio-pedagogică și totodată au început să se inițieze și cercetări de aprofundare și dezvăluire a potențelor educative de care dispune timpul liber pe toate treptele vieții omenești. Denumit „loisir”, „leisure”, „freizeit”, înțelesul conceptului de timp liber nu este diferențiat în prea mare măsură de la popor la popor.
Atât termenul de „loisir” cât și cel de „leisure” își au originea comună în latinescul „licet” (permis). Latinii distingeau otium de negotium: acești termeni exprimau în fapt relația de antiteză.
Joffre Dumazedier definește timpul liber ca un ansamblu de activiati în care individul poate să se dedice cu bucurie, după cum vrea el, ori pentru a se reface, ori pentru a se distra, fie pentru a-și dezvolta informarea sau formarea sa dezinteresata, după ce și-a îndeplinit obligațiile sale profesionale, sociale și familiale.4
În situația în care munca tinde să devină tot mai puțin fizică și tot mai mult intelectuală, timpul liber cuprinde o activitate bogată în conținut, care trebuie să contribuie la dezvoltarea personalității, la perfecționarea calificării, la lărgirea culturei generale, la integrarea în viață socială, la autoinstruire și autoeducare, la dezvoltarea aptitudinilor, etc.
Evoluarea a științei și tehnici, face că ritmul acumulării de noi cunoștințe să fie alert și, în același timp, uzura morală și fizică a cunoștințelor dobândite la un moment dat atât de rapidă, încât adaptarea individului la exigențele preocupărilor sale să determine reciclarea sau recalificarea. Informațiile acumulate în școală, sau experiența practicii, nu mai sunt suficiențe pentru a acoperi fluxul imens de informații datorat ultimelor descoperiri. Câteva date oferit de statistici, sunt elocvente și arată că:
90% din numărul savanților ce au trăit vreodată, au trăit în epoca noastră;
la 40 de ani, un inginer este total depășit de noile cunoștințe și trebuie să se recalificare;
după 5 ani, un inginer chimist nu mai poate folosi decât jumătate din ce a învățat la facultate;
un medic este nevoit să studieze jumătate din timpul lui liber, pentru a fi la curent cu ce este nou în specialitatea să;
Asimilarea de către orice persoană a tot ceea ce survine nou în domeniul său de activitate, alinierea la nivelul impus de cuceririle științei și tehnicii, însușirea noilor valori culturale, se pot realiza doar prin folosirea unei părți din timpul liber cu scopul lărgirii orizontului profesional și de cultura sa generală.
Complexitatea vieții noastre contemporane și ritmul la care este obligat omul să se adapteze, duc la un mare consum de energie, la o imensă solicitare a sistemului nervos. Noile condiții de muncă și viață, socială elemente de compensare în scopul prevenirii sau înlăturării dereglărilor neuropsihice, a surmenajului sau oboselii. Funcția de destindere, de refacere după eforturi fizice și intelectuale, revine timpului liber.5
1I.3.1. Structura și funcțiile timpului liber
Astăzi, conceptul de timp liber cunoaște o largă circulație și începe să fie abordat interdisciplinar. Denumit „loisir”, „leisure”, sau „freizeit”, înțelesul nu diferă prea mult de la popor la popor.
Nu diferă prea mult definiția pe care o da timpului liber, pedagogul și antropologul german Erich Weber, care consideră că timpul liber reprezintă „o anumită perioda din viața omului, pe care acesta o trăiește liber de și liber să; cu alte cuvinte, timpul liber constituie perioada în care individul se eliberează de orice obligații și este liber să-și aleagă anumite activități sau preocupări (sau este liber să nu aibă nici o preocupare)”.
În țara noastră, cercetătorii definesc timpul liber că fiind acea parte a timpului rămas disponibil după efectuarea activităților profesionale, care este folosit pentru studiu, ridicarea calificării, activități sociale sau umanitare, manifestări culturale, sport, distracții, destindere. A existat și o încercare de împărțire mecanică a timpului unei zile în trei (cei trei opt):
8 ore timp de muncă;
8 ore timp de odihnă;
8 ore timp pentru activități social – culturale și gospodărești.
Conform sociologului român Anton Vasilescu, timp liber reprezintă o unitate de timp organizată și cheltuită prin autodeterminare. Elementul care ne definește timpul liber, este autodeterminarea, care arată opțiunea pentru o anumită activitate. Actul opțiunii este precedat de o deliberare, influențată de nivelul de cultură, de aspecte educaționale, de convingeri personale, etc. Astfel, întrebuințarea timpului disponibil, rămâne la latitudinea fiecăruia dintre noi, în funcție de interese, preocupări, gusturi, ideal de viață, rămânând totuși necesitatea de a modela aceste opțiuni, rolul major revenind familiei.6
Figură 1. Împărțirea timpului.
I.3.2. Perspective ale loisir-ului
Loisirul ca timp liber: Problema cea mai des întâlnită a loisirului este lipsa de activitate. Această viziune simplistă devalorizează loisirul, căruia îi atribuie doar rolul de reîncărcare a bateriilor pentru o nouă perioadă de muncă.
Economică: Această abordare are legătură cu ceea precedentă dar poate fi explicată astfel în cât loisirul este o reflectare a stilului de viață. Orice formă de inechitate socială va determina un anumit patern al loisirului. Sunt două fețe ale loisirului determinată de aspecte sociale care generalizează:
Prima reflectă variabilele sociale de clasa impuse de viziunea socialistă, tradițională, discriminările rasiale, inegalitățile determinate de particularitățile de sex;
A doua vizează loisirul ca pe un produs social, un mod de viață la care au acces liber toți subiecii.7
Socială: Interpretarea aceasta este proprie societăților care valorizează egalitatea socială și care nu admit devieri comportamentele de la modelul bun din punct de vedere cultural. Esența acestei abordări este loisirul cu anumit scop. Tipic fostei Uniuni Sovietice și fostelor țări comuniste est- europene, acest tip de loisir s-a bucurat de statut social solid, deoarece a fost proiectat să întărească valorile socio-politice ale epocii.
Implinirii personale: Ca să putem argumenta această caracteristică a loisirului este necesar să ne referim la valorile umane pe care le induce, respectiv, autoimplinirea și socializarea. Potențialul loisirului de împlinire în plan creator a fost recunoscut nu de mult într-o mai mare măsură. În lumea modernă a profesiilor sedentare, a muncii repetitive, singurele momente de creativitate constau deseori în experiența loisirului, care induce bună dispoziție și gustul excelenței. Asocierea acestei credinței ca dezvoltarea personală este cheia orcarui proces cultural al individului, conturează un concept al losirului care devine tot mai semnificativ în raport cu muncă.
I.4. Caracteristicile loisir-ului
În litertura de specialitate sunt patru caracteristici, două pozitive și două negative.
I.4.1. Caracterul liberator
Presupune opinia a individului. Este supusă clar determinismelor sociale ca oricare alt fapt social. De asemenea, aceasta depinde de relațiile sociale, de obligațiile care favorizează crearea de grupuri și de organisme necesare exercitării sale. Loisirul conține însă, eliberarea de obligații instituționale impuse de societate. Chiar dacă aceste obligații sunt severe ele au un caracter secundar. Loisirul se opune obligațiilor fundamentale, presupunându-le totuși.
I.4.2.Caracterul dezinteresat
Caracteristic loisirul nu este în mod fundamental subordonat nici unei finalități lucrative, nici unei finalități ideologice. Loisirul are un caracter în care, jocul, activitățile fizice, artistice, intelectuale sau sociale , nu se găsesc nici unei finalități materiale sau spirituale impuse de societate, în ciuda faptului că determinații materiali sau sociali se exercită asupra acestora.
I.4.3.Caracterul hedonist
În majoritatea anchetelor, loisirul este demonstrată și explicată ca o stare de satisfacție, considerată o finalitate în sine. Căutare aceasta a plăcerii este evident de natură hedonistică. Bineînțeles că fericirea nu se reduce la loisir, ea poate însoți exercițiul obligațiilor sociale de bază, căutarea plăcerii, a bucuriei de a trăi, reprezintă o trăsătură fundamentală a loisirului societății moderne. În activitatea de loisir, satisfacția este prima condiție, a oricărei tensiuni sau stări de concentrare. Adeseori, în jocul contra cuiva sau contra propriei persoane, satisfacția presupune un efort voluntar chiar mai intens decât cel pe care îl presupune activitatea profesională. Fără caracterul hedonist fundamental, loisirul își pierde esența: „nu e amuzant, nu e interesant”, sunt afirmații care declanșează activitățile de loisir, sărăcindu-le de atributele lor fundamentale.
I.4.4.Caracterul personal
Toate funcțiile manifestate ale loisirului, exprimate de către subiecți, răspund nevoilor individuale, în paralel cu obligațiile impuse de societate. Loisirul este legat de aspirațiile omului total, aflat deopotrivă în relație și în contradicție cu rigorile societății. Pe de o parte, aceasta dă posibilitatea omului de a se elibera de oboseală fizică sau psihică care desincronizează ritmul natural al subiectului și posibilitatea de recuperare și descărcare. Pe de altă parte, loisirul oferă șansa înlăturării plictiselii cotidiene, generată de sarcinile repetitive, deschizând universul imaginar al divertismului permis sau interzis de societate ( dupa E. Sue 1991, citat de Mernand, J. D., 2002 )8.
I.5.Funcțiile ile loisirului
Privind loisirul, indiferent de concepțiile sale, aceasta nu este privită numai ca o inlatuire de determinisme sociale care acționează mecanic, și ca un fapt uman, în care legea probabilităților acționează asupra conduitelor umane. Se pune întrebarea: Căror necesități servește loisirul, în plan individual, economic și social.
Pornind de la aceste necesități, E. Sue (1991), citat de Mernand J.D., identifică funcțiile psiho-sociologie, funcțiile sociale și funcția economică a loisirului9.
I.5.1.Funcțiile psiho-sociologice
Loisirul asigură funcții psihologice, în măsura în care se realizează mai multe compensări esențiale echilibrului psihic al individului. Dumazedier evidențiază trei funcții: funcția de relaxare, funcția de recreere-divertisment și funcția de dezvoltare a personalității.
I.5.2.Funcții de relaxare
Relaxarea are un rol foarte important și presupune refacerea rezervelor energetice, recreerea, destinderea, eliberarea de tensiunile acumulate aspecte specifice unor activități ca pescuitul, vânătoarea, înotul, plimbările, etc. Destinderea poate fi indusă și de activități sportive care angajează intens comportamentul subiectului, cum ar fi judo-ul, de exemplu. Aceast lucru este explicată prin faptul că în structura motrica și a efortului, apare decontractarea ca fază complementară a lucrului de intensitate. Obișnuința de a induce starea de relaxare, însoțește în timp individul peste tot parcursul vieții. Funcția aceasta este aproape cea mai importantă, în sensul că fără o refacere a potențialului fizic și psihic, nu se poate vorbi de loisir. Relaxarea înseamnă în același timp pauza sau repaus și eliberare; repaus reparator după tensiunile și oboseală acumulată într-o zi de muncă și eliberare de condiționările și constrângerile care apăsa individul. Mai multe anchete interprinse au arătat faptul că munca nu reprezintă unica sursă de tensiune nervoasă sau fizică; timpul pierdut cu transportul spre și de la locul de muncă, reprezintă un alt factor stresor. Studiile statistice au indicat că 20% din rezidenții marilor orașe, petrec mai mult de 1,5 ore în mijloacele de transport, timp resimțit ca „timp pierdut”, o constrângere gratuită care generează asupra timpului destinat loisirului. Acest aspect al modului de viață urban se face atât în momentele necesare de relaxare, care devin sinonime cu repausul, că principală componența a loisirului.
I.5.3.Funcția de recreere-divertisment
Din mai multe puncte de vedere divertismentul reprezintă o paranteză absolut necesară în economia vieții, sinonimă cu spectacolul sau cu sărbătoarea. Aceasta transformă spațiul, comprima săi dilată timpul imaginar, metamorfeaza locuri și oameni. Loisirul exprimat prin activități motrice sportive înseamnă un refugiu într-o lume diferită. Satisfacția, divertismentul țin de latura ludică a aventurii, de rupere de monotonie; faptul că orice partidă nu este jucată dinainte și orice meci nu e tranșat de la început, permite individului să schimbe complet perspectiva din punct de vedere temporal sau spațial, aceasta recompunand de fiecare data o altă realitate. Recreerea completează relaxarea, dându-i un conținut mai dinamic.
Toate sentimente, să te simți bine, să fii în acord cu ține însuși, să pui în valoare înclinațiile individuale, reprezintă elementele cheie ale moralei hedoniste-pivot al concepției despre loisir. De astfel, dezvoltarea fără precedent a loisirului în societate modernă pune în antiteză etica puritană a muncii și etica hedonistă, susceptibilă să transforme radical stilul nostru de viață (E. Sue, 1991).
I.5.4.Funcția de dezvoltare a personalitatii
Funcția această rezidă în posibilitatea eliberării subiectului de automatisme gândirii și ale acțiunii sale, într-o participare a acestuia la viață socială care îl îmbogățește latura cunoașterii și la o cultură a corpului în care coexistă rațiunea și sensibilitatea. Sportul, educația fizică, exercițiul fizic în general, că exponenți ai loisirului, prin latura profund formativă pe care o promovează, modelează personalitatea și prin aspectul socializat de integrare în grupul în care subiecții își descoperă valorile proprii, ale celorlalți și ale mediului fizic. Dezvoltare este cea mai ambițioasă, este cea mai puțin revendicată în cadrul loisirului. Permisă aplicată a acestei funcții constă în faptul că după orele destinate profesiei, subiectul păstrează suficiențe resurse pentru a se dedica unor activități care contribuie la dezvoltarea sa fizică, intelectuală sau artistică.
Eforturile și chinuiala de dezvoltare personală supracompensează efectele negative ale muncii, prin lărgirea ariei de interes a individului pentru tot ceea ce îl înconjoară. Indiferent de natură. munca acționează de multe ori ca un reductor de personalitate, deoarece nu dezvoltă decât anumite aspecte ale acestei. Loisirul, în schimb prin funcția sa de dezvoltare, permite exprimarea unei polivalente proprii fiecărui individ și evită atrofiile fizice sau intelectuale generate de un mod de viață unidimensional. Trebuie încurajat, amatorismul în cel mai bun sens al cuvântului, prin opoziție cu viața profesională, amatorul fiind cel care găsește în activitățile non-profesionale, oportunități nebănuite de dezvoltare complementară a personalității ( E, Sue, 1991 ), citat de Mernand J.D., (2002)10
I.5.5.Funcțiile sociale ale loisirului
Împreună cu funcțiile cu dominantă psihologică literatura descrie și funcții care produc efecte la nivelul societății de ansamblu, pe care le explicăm în cele ce urmează:
I.5.5.1.Funcția de socializare: Mai de mult, o serie de mutanți cum ar fi urbanizarea intensivă, habitatul vertical, condițiile de lucru au antrenat o reducere a raporturilor sociale ( E. Sue, 1991 ). Tot același tipări îl urmează și activitățile de loisir, care devin din ce în ce mai puțin colective. Majoritatea timpului liber se petrece în familie, această fiind structură care îndeplinește cel mai pregnant funcția de socializare a individului. Tinerii au tendința să părăsească repede celula familială și să conteste un model familial care nu mai este atât de frumos si bine că înainte. Chiar dacă familia modernă a pierdut din atributele ei importante, aceasta rămâne structura cea mai coeficientă, pe termen lung; grupurile de prieteni care uneori se substituie familiei originale, nu pot exercita funcțiile importante ale acestuia de-a lungul întregii vieți. Deci, activitățile motrice de timp liber, împreună cu educație fizică și sport, au caracteristici distincte ce le recomandă ca factori de socializare și integrare socială.
I.5.5.2. Funcția simbolică: Este caracterizată ca fațeta simbolică a activităților de loisir care se traduce în semnul aparenței sociale a unui individ, după varianta de loisir ales. Stilul în care omul alege să își petreacă timpul liber, reprezintă un indiciu al afirmațiilor individuale în raport cu ceilalți, aspectul simbolic al loisirului și dacă nu mai este atât de pregnant ca în secolele trecute, păstrează totuși un caracter dicret. Împreună cu alți factorii consumul activităților de loisir, participă la conturarea nivelului de viață.
I.5.5.3. Funcția terapeutică: Această funcție reunește două dintre funcțiile anterioare menționate: relaxarea și divertismentul. Ambele permit refacerea tonusului fizic și restabilirea echilibrului psihic. Se înțelege de sine că loisirul contribuie la menținerea unei bune stări de sănătate, iar efectele loisirului fizic sunt mai vizibile. Sedentarisumul, absența oricărei eforturi fizice, duc la fragilizarea funcțiilor fiziologice și la atrofia activităților senzoriale. Medicina muncii a constat o diminuare sensibilă a acuității vizuale și auditive a mediei angajaților, iar o serie de școli din SUA, pentru a preveni acest pericol, au introdus cursuri de dezvoltare a acuității senzoriale, pentru elevii din clasele mici.
I.5.5.4. Funcția economică: Extensia a loisirului nu poate fii aplicată fără a analiza beneficiul pe care acesta îl aduce sistemului economic. Industria loisirului reprezintă un filon important de creștere a economiilor occidentale, bazate pe ciclul producției-consum. Timpul pentru loisir este în egală măsură un timp pentru consum și în acest sens, el stimulează producția de bunuri și servicii. După cum privește bugetul destinat activităților de loisir, regrupand cheltuielile în funcție de cele trei funcții, divertisment și dezvoltare, studii efectuate în Franța arată că anual, există o creștere globală de 6% din produsul național brut datorită industriei loisirului, o creștere cu 12% a achizitilor de aparatură electronică de loisir, o progresie de 13% a achiziției de materiale și echipamente sportive și un buget cultural cu 4% mai mare.
I.6.Particularități ale vârstei
Această etapă pe care unii autori ( U. Schiopu )11 o împart în 3 sub etape:
Preadolescența (14-16 ani)
Adolescentă propriu-zisă (16-18 ani)
Adolescentă prelungită (18-25 ani)
Adolescentul își modifică percepția de sine inclusiv schema corporală, ca expresie a propriei identități. Maturizarea biologică intelectuală și morală se resimt progresiv în conduita afișată, căutarea de sine fiind substituită prin afirmarea de sine ( U. Schiopu, citat de Dragnea A., (1999) )12.
I.6.1.Preadolescența
„Înainte de a urmări transformările fizice și psihice cele mai importante din cursul acestui stadiu, să identificăm diferențele dintre cercetători cu privire la locul pe care aceștia îl stabilesc petru preadolescență, în cursul general al dezvoltării psihice umane.
sunt cercetători precum P.Osterrieth care nu consideră preadolescența un stadiu propriu-zis, distinct de altele, și astfel intervalul dintre 10 și 14 ani este divizat între copilărie (considerată până la 12 ani) și adolescenta (începând cu 12 ani). Reperul utilizat în această stadializare este apariția în jurul a 12 ani gândirii formale care este, cu deosebire, caracteristica adolescenței;
preadolescenta este văzută ca un substadiu al adolescenței în care se pregătesc schimbările ce vor caracteriza adolescenta propriu-zisă (Zisulescu, 1968, p. 401, Lehalle, 1988, p. 32). Avantajul acestui punct de vedere constă în relevarea mai pregnantă a relațiilor dintre aceste două intervale de viață;
preadolescența poate fi considerată un stadiu de sine stătător ținând seamă de activitatea fundamentală a acestei perioade, învățarea cu un grad sporit de complexitate, de nivelul relațiilor cu ceilalți care este crescut față de stadiu anterior și de începutul raportării la sine. Această este și punctul nostru de vedere.”13
I.6.2.Adolescența
„Adolescența. care este cuprinsă între 14si 20 de ani, urmată de postadolescență până la 25 de ani, se caracterizează prin foarte multe schimbări și transformări și de aceea a fost considerată o a doua naștere (J,-J. Rousseau) sau un moment esențial în dezvoltarea psihică umană (Lehalle, 1988,p. 11). În tabloul amplu și complex al dezvoltării din acest stadiu pot fi relevate câteva aspecte dominante care definesc locul adolescenței în procesul devinerii ființei umane, și anume:
avans cognitiv remarcabil, atingându-se chiar vârfurile cele mai înalte în manifestarea unora dintre capacitățile de cunoaștere;
depășirea identificării cu părinții, ieșirea de sub tutela familiei și a școlii și integrarea în viață socială și culturala a comunității.
intensificarea conștiintei de sine și a căutării asidue a identității de sine (E. Erikson), a unicității și originalității proprii;
parcurgerea unei faze decisive în cucerirea independenței și autonomiei, după ce se parcurge o perioadă foarte tensionată (Allport, 1981, p. 135; Debesse, 1970, p. 90; Lehalle 1988, p.12). Acesta din urmă afirmă că se produce măcar o modificare a dependențelor;
apariția conștiintei apartenenței la generație;
construirea unor noi componente ale personalității și dezvoltarea lor într-o strucura unitară care mediază adaptările eficiente la toate tipurile de situații.”14
„În același sens, Karl C. Garrison consideră că sarcinile principale ale dezvoltării în adolescentă sunt: a) dezvoltarea independenței emoționale față de părinți; b) înțelegerea și acceptarea sinelui; c) înțelegerea sex-rolurilor; d) îndeplinirea satisfăcătoare a tuturor noilor roluri; e) dezvoltarea conștiintei sociale.”15
I.6.3.Motricitatea umană
Mai multe lucrări de specialitate descriu perioade de vârstă, separate de o serie de caracteristici de dezvoltare și de creștere.
Prezentăm în tabelul următor „varstele cronologice ale diferitelor perioade de dezvoltare” (K. Hazwood, 1993, citat de Aura Bota)16:
I.6.4.Motricitatea în etapa tinereții
Această etapă face parte din vârstele adulte active, mai puțin investigate din punct de vedere al comportamentului motrice al individului, cu excepția celor angrenați în activități de performanță.
Perioada este influențată de debutul activităților profesionale care pune bazele statului social al tânărului. Această sensibilitate senzorială contribuie desigur și la desăvârșirea repertoriului motrice al individului, pentru performeri, se obțin rezultate de vârf în competiții de anvergură.
Nimeni nu se mai îndoiește astăzi că reușita în plan profesional este condiționată de resursele biologice, motrice ale individului, așa numitul „physical fitness”17.
Încercând o prezentare a tipologiei tinerilor în funcție de gradul de implicare în activitățile motrice:
tinerii sedentari, neinteresați de practicarea activităților motrice, cu profesii inactive din punct de vedere motrice;
tineri vag interesați de mișcare care practică ocazional diferite activități motrice;
tineri activi care resimt plăcerea mișcări și au formată obișnuință practicării sistematice a exercițiilor fizice;
viața de relație a acestor tineri este bogată, ei fiind valorizați superior de către semenii lor.
În activitate de timp liber, sau în sportul recreativ, pentru toți subiecții se urmărește ameliorarea tuturor formelor de solicitare motrică, printr-o activitate regulară (minim 2-3 ori pe săptămâna); la subiecții clinic sănătoși nu se impun restricții în alegerea mijloacelor, ci doar respectarea particularităților individuale.
I.6.5.Probleme specifice adolescenței
„Adolescența reprezintă o etapă de tranziție ce face legătură între stadiul de copil și cel de adult. Ieșirea din copilărie și transformarea într-o persoană matură înseamnă de multe ori presiuni suportate cu greu, ce pot atrage după ele adevărate furtuni intrafamiliale.
Din punct de vedere fizic, începând de la pubertate (pe care unii autori o consideră substadiu al adolescenței) au loc modificări constituționale, cu creșteri în înălțime și greutate, creșteri osoase și musculare nu intotdeuna concordanțe, ceea ce uneori înseamnă o dizarmonie în aspectul general care determină preocupări deosebite legate de corpul aflat în dezvoltare, sentimente de nemulțumire, conflicte în încercarea de acceptare a unei noi imagini. Deși aparent minore, dificultățile pot deveni adevărate probleme existențiale. Acestor schimbări li se adaugă explozia hormonală, cu rol în maturizarea biologică. Apar transformări ale caracterelor sexuale primare și apar caracterele sexuale secundare, specifice fiecărui gen. Modificările fizice cu care se confruntă adolescentul presupun un efort foarte mare de adaptare al acestuia. Spre sfârșitul adolescenței, disproporțiile se ameliorează și dispar, lucrurile se echilibrează, metamorfoză se desăvârșește, lăsând tânărului adult un corp format, cu trăsături bine definite ale chipului formând astfel o clară identitate fizică. Adolescența reprezintă de asemenea un punct de răscruce din punct de vedere al vocației: momentul de alegere a carierei. Dacă până acum copilul a mers pur și simplu la școală și a urmat o programă școlară stabilită de alții, acum se ajunge la o intersecție, unde fiecare drum înseamnă o direcție profesională care va aduce succese sau eșecuri. Dar cât de grea este alegerea când direcțiile sunt atât de multe, când dorințele adolescentului nu sunt văzute că cele mai profitabile de către cei din jur, când toți îi spun să faci cea mai bună alegere.
Aceste procese de formare au loc simultan, sub o dublă influență – interioară, prin presiunea de dezvoltare și maturare firească, înscrisă în structura biologică predeterminată, și exterioară, incluzând aici mediul familial, școlar și social. Dificultățile derivă din gradul de adaptare al fiecăreia din aceste identități la standardele impuse de cele trei mari grupuri obișnuite de influență externe. Situația optimă e cea în care identitatea se conformează cerințelor mediului. Când această nu se întâmplă, adolescenții o resimt profund și dezvoltă comportamente particulare, relativ specifice. O variantă este retragerea în sine, cu tendința la izolare într-o lume interioară, în care scad contactele cu colegi, prieteni, familie, cu ore lungi de autoanaliză, nemulțumiri, ruminații existențiale, ajungând deseori la căutarea propriului sens, cu întrebări (pseudo) filosofice despre destinul că individ, destinul întregii omeniri. O a două variantă este răzvrătirea împotriva a tot ce poate însemnă autoritate, din cauza unor standarde și limite considerate prea înguste, îngrădind aspirații și dorințe neconforme cu normele acesteia. E cazul adolescentului care începe să lipsească de la ore, se ceartă cu profesorii, pleacă de acasă, refuză regulile familiei și sfaturile celor mai vârstnici ca el, își găsește aliați în prieteni care la rândul lor par a se sufoca în legile nescrise ce pun granițe atunci când libertatea devine un risc. Cele două situații problematice standard sunt două poziții extreme. În prima individul își dezvoltă un univers interior vast pe care vrea să îl stăpânească, în timp ce prin comportamentul lui pare a se considera prea mic față de lumea exteriora. În a doua există preocuparea tânărului de a-și crește libertatea spre a cuceri lumea din jur, părând prea mare pentru lumea asta mică, cu prea puțin timp de a se uita în propriul suflet.”18
Capitolul II
II.1. Subiecți
Tabel nr. 1 Cuprinde subiecții chestionați.
Am aplicat un chestionar la 97 elevi din liceu, la 48 din clasa a XI-a și a X-a, 23 de genul feminin și 25 de genul masculin, 49 din clasa a XI-a și a XII-a dintre care 30 de genul feminin și 19 de genul masculin, precum și unui număr de 51 de studenți de la facultățile de la Universitatea din Oradea, împărțită și pe sexe 32 de genul feminin și 19 de genul masculin.
II.1.2. Etape
Am parcurs mai multe etape în realizarea acestei lucrări:
Alegerea temei;
Alcătuirea planului lucrării;
Consultarea bibliografiei de specialitate;
Fundamentarea teoretică a temei alese;
Elaborarea chestionarului și aplicarea acestora;
Prelucrarea datelor;
Interpretarea rezultatelor;
Elaborarea lucrării;
Elaborarea concluziilor și propunerilor;
II.1.3. Ipoteza
Presupunem preponderența activităților de tip intelectual (artei, științei, tehnicii) ori semi-pasiv (shopping, clubing, etc.), care duc la consumarea unei mari cantități de energie nervoasă și solicită o mare concentrare a proceselor psihice, impunând asigurarea unor elemente de compensare, prin introducerea unor activități de alt gen (cele fizice);
Majoritatea activităților profesionale se desfășoară în interior, în spații închise, determinând apariția nevoii de mișcare, de evoluție în aer liber; excesul de timp acordat mijloacelor moderne de informare, și divertisment (calculatoare, internet, video, televizor, etc.), duce la imobilism și sedentarism, la apariția unor tentații care pot conduce la conflicte cu normele sociale sau chiar legale, făcând esențial contactul cu natura.
Necesitatea diversificării mai accentuate a tipurilor de activități din timpul liber, ținând cont de influențele pe care exercită, de funcțiile pe care le acoperă, dar și de categoriile de persoane cărora li se adresează (copii, tineri, adulți, vârstnici, băieți, fete, supraponderali, persoane cu handicap, etc.).
Înafara practicii instituționale, exercițiul fizice ocupă un loc nesemnificat între preocupările specifice petrecerii timpului liber, mai ales cu înaintarea în vârstă.
Cunoașterea particularităților bugetului de timp și a timpului liber specific categoriilor de populație studiate, ne vor pune la îndemâna informații ce ne vor ajuta să găsim cele mai potrivite mijloace de influentare.
Ce anume determină adultul, conștient că exercițiul fizic îi este necesar pentru sănătatea sa, să nu-l practice în mod constant.
II.2. Metode
Metodele care le-am folosit în această lucrare sunt: metoda anchetei care utilizează chestionarul, metoda analitică, metoda grafica care îmi ajută la interpretarea rezultatelor prin grafice, metoda studiului bibliografic care cuprinde specialiștii din domenii diferite în ceea ce se regăsește pe baza temei în lucrările de specialitate, metoda statistico-matematică care ne ajută la interpretarea rezultatelor prin formule.
II.2.1. Metoda anchetei
Utilizează chestionarul, interviul. Prin aceste metode se urmărește să se cunoască motivele, opiniile, interesele, opțiunile diferitelor categorii de subiecți despre activitățile motrice.
Chestionarele constau într-o succesiune de întrebări adresate în scris care vor solicita răspunsul, de asemenea, scrise. De regulă, chestionarele se cuplează cu alte metode de cercetare pentru a desprinde și modul în care subiectul percepe și interpretează anumite variabile.
Chestionarele solicita din partea subiectiilor în funcție de întrebare trei tipuri de răspunsuri: închise în care subiectul răspunde cu da sau nu, deschise în care subiectul își construiește răspunsul și la alegere subiectul optează pentru 1,2 sau 3 variante de răspuns.
Principalele etape ale unei anchete sunt:
Precizarea obiectului ( temei anchetei );
Selectarea eșantionului ( alegerea subiecților);
Elaborarea instrumentelor de anchetă;
Ancheta- pilot pentru verificarea și definitivarea chestionarului;
Aplicarea temelor pe întreg eșantion;
Interpretarea rezultatelor și formularea concluziilor.
Interviul poate fi forma, cu întrebări la care subiecții se pregătesc să răspundă din timp și informal cu întrebări la care subiecții răspund la prima vedere sau întrebări puse de cercetător în funcție și de răspunsurile anterioare ale subiecților.
II.2.2. Metoda descriptivă – chestionarul
Aici punem în evidență două din definițiile propuse de Tudor V., 19, citându-i pe Cosmovici, A., (1996) și pe Epuran, M., (2005):
„Chestionarul este un sistem de întrebări elaborat în așa fel încât să obținem date cât mai exacte la o persoană sau la un grup social.”
„Chestionarul are rolul de a măsura sau de a sonda caracteristicile comportamentale sau atitudinale ale subiecților.”
Am utilizat o combinație între metoda chestionarului și interviu, în sensul că am utilizat același protocol pentru toți subiecți și completarea răspunsurilor a urmat unui dialog ce a urmărit eliminiarea unor eventuale neclarități în formularea itemilor. Tipul chestionarului este unul combinat, incluzând întrebări cu răspunsuri închise, la alegere și libere.
II.2.3. Metoda analitică
Se regăsește prin studiul informațiilor disponibile în literatura de specialitate, pentru o fundamentare teoretică – științifica a temei cât mai amplă. Deși am încercat să ne conectăm la informații cât mai recente, se vor regăsi și surse bibliografice de specialitate mai vechi, dar care sunt încă pertinente din punct de vedere științific. Prin realizarea acestui tip de cercetare, am urmărit clarificarea problematicii legate de:
Structura și conținutul educației, elementele definitori ale procesului didactice și aspecte de maximă generalizare;
Relația de intercondiționare organism – efort prin reacțiile adaptive și consecințele acestora în context general și particular.
II.2.4. Metoda grafică
Constă în exprimarea rațională și intuitivă a datelor obținute sub forma unor reprezentări grafice care permit vizualizarea, analizarea și compararea acelor date; are valoare de semnificație doar în colorație cu utilizarea metodei statistico – matematice.
II.2.5. Metoda statistico – matematică
Interpretarea statistico – matematică a datelor utilizând parametrii statistici după cum urmează:
Media aritmetică a șirului de date, calculată după formula:
unde, X i = valorile variabilei,
n = numărul total de cazuri.
Eroarea medie a mediei care se calculeaza după formula:
, dacă n < 30, sau , dacă n > 30
Abaterea standard se calculează după formula:
unde, Xmax = valoarea maximă din șirul de date,
Xmin = valoarea minimă din șirul de date,
K = constanta, functie de numărul subiecților.
Semnificația diferenței dintre medii se utilizează pentru eșantioane necorelate, cu un număr de subiecți mai mic de 30 (criteriul „t” – student), după formula:
–
unde, X = media primului eșantion,
–
Y = media celui de-al doilea eșantion,
m1 = eroarea medie a primului eșantion,
m2 = eroarea medie a celui de-al doilea eșantion.
Pragul minim de semnificație a fost considerat la p = 0,05.20
II.2.6. Metoda studiului bibliografic
Această metodă asigură în primul rând cunoașterea de către cercetător a preocupărilor analoage, manifestate de către specialiștii din țara și din străinătate și a rezultatelor obținute în domeniul temei respective precum și posibilitățile aprofundării problematicii pe care o studiază. Cu alte cuvinte, cercetarea indiferent cărui fenomen, presupune o amplă documentare în domeniul respectiv, cerințe imposibil de realizat fără cunoașterea prealibila a tuturor eforturilor depuse în această direcție.
În ceea ce privește lucrarea de față această prima metodă m-a ajutat foarte mult prin faptul că mi-a deschis orizontul spre domeniul timpului liber.
Studiul documentelor îmbinate cu noile ceceriri ale teoriei și practicii pe plan mondial ne permite formularea unor concluzii clare necesare orientării în continuare a muncii.
II.2.7. Chestionarul sociologic
Este instrumentul cel mai utilizat în ancheta sociologică și el constă dintr-un set de întrebări formulate în scris și ordonate în mod logic, care se referă la anumite aspecte ale vieții sociale. Calitatea cercetării realizate cu ajutorul chestionarului depinde în primul rând de calitatea întrebărilor acestuia, sociologii apreciind că ancheta nu poate fi mai bună decât întrebările conținute de chestionar.
În elaborarea chestionarului sociologic se procedează în felul următor: mai întâi se stabilește tema investigației, după care se vor identifica aspectele ce decurg din această temă și se va fixa locul fiecăruia în cadrul domeniului investigat. În funcție de aspectele urmărite se vor formula întrebări clare și precise, se va proceda apoi la ordonarea logică a întrebărilor formulate. Odată întocmit, chestionarul va pre-testat, adică va fi administrat unui număr redus de persoane pentru a răspunde la întrebările pe care le conține.
Din analiza răspunsurilor date cercetătorul poate să-și dea seama dacă întrebările sunt înțelese de către cei ce urmează să răspundă, dacă sunt clar formulate și dacă pe bază lor se pot obține răspunsuri concludente. Pe baza concluziilor desprinse în urma pretestarii se procedează la îmbunătățirea chestionarului.
În elaborarea oricărui tip de chestionar, cercetătorul trebuie să țină seamă de nivelul de pregătire a celor ce urmează să răspundă, de maniera în care se poate trezi interesul respondenților pentru a completa chestionarul precum și de condițiile de coerența logică, claritate și inteligibilitate.
Importantă este apoi și dimensiunea chestionarului, deoarece de acesta va depinde timpul necesar pentru completarea lui. Experiența acumulată până în prezent de cercetarea realizată pe baza de chestionar evidențiază că timpul destinat completării sale depinde în primul rând de împrejurările în care se administrează chestionarul.
Astfel chestionarele înmânate în magazin, pe stradă, la ieșirea din centrul de votare nu trebuie să necesite pentru completare un interval de 5-10 minute. Același interval de timp va fi respectat și în cazul chestionarelor la care se solicită răspunsul prin telefon. Dacă chestionarul se administrează la domiciliu sau la locul de muncă al respondenților, atunci el poate fi dimensionat pentru a putea fi completat între 30 și 60 de minute, dar în nici un caz nu va trebui să depășească termenul de 60 de minute, dar în nici un caz nu va trebui să depășească termenul de 60 de minute.
Corectitudinea informațiilor colectate cu ajutorul chestionarului este condiționată de modul în care sunt abordați viitorii respondenți, de încrederea pe care o inspiră operatorul care administrează chestionarul și de abilitățile de comunicare ale acestuia. Cei abordați pentru a completa chestionarul vor reacționa negativ dacă persoana operatorului nu inspiră încredere sau dacă acesta nu știe cum să li se adreseze.
Intervine apoi seriozitatea operatorului căruia îi este interzis să administreze chestionarul altor persoane decât celor care sunt incluse în eșantion. Pentru sporirea șanselor de completare a chestionarului de către toți cei cărora le este destinat, se presupune că, chestionarul să reprezinte interes și această condiție va fi îndeplinită atăt prin natura temei investigate cât și prin maniera de formulare a întrebărilor.
Experiența arată că, chiar chestionarele mai extinse sunt completate integral dacă prezintă interese pentru respondenți. Întrebările unui chestionar se deosebesc după mai multe criterii.21
după rolul pe care îl au în cadrul chestionarului se întâlnesc următoarele tipuri de întrebări:
întrebări introductive menite să formalizeze respondentul cu subiectul investigației, să trezească interesul acestuia;
întrebări de trecere spre conținutul propriu-zis al chestionarului;
întrebări filtru care nu permit trecerea la întrebările următoare dacă nu s-a răspuns la întrebarea anterioară;
întrebări bifurcate care direcționează spre întrebările următoare în funcție de răspunsul dat la această întrebare;
întrebări de control cu rolul de a verifica dacă respondentul a înțeles sensul întrebărilor anterioare și dacă răspunsurile date până atunci sunt sincere;
întrebări de identificare prin care se cere respondentului să menționeze sexul, studiile, vârsta, zona de domiciliu pentru a stabili grupul social cărui îi aparține respectivul respondent.
Asemenea de întrebări se plasează întotdeauna la sfârșitul chestionarului explicându-se totodată rațiunea introducerilor pentru a evita suspiciunile celui care completează chestionarul.
după forma întrebărilor și posibilitățile de răspuns se împart în:
întrebări standard sau închise (da, nu, nu știu sau foarte mult, puțin, foarte puțin, deloc);
întrebări care conțin răspunsuri posibile;
întrebări deschise care dau posibilitatea respondentului să formuleze el însuși răspunsul și să dea propriile explicații.
Cât privește clasificarea chestionarelor, acestea se disting în funcție de conținutul informațiilor vizate în chestionare de date factuale și chestionare de opinie. Primele se mai numesc și chestionare administrative și ele sunt lansate de către instituțiile administrative publice pentru cunoașterea diferitelor realități sociale (structura populației, vârsta. sexe. profesii, avere, nivelul de pregătire, etc.). Un astfel de chestionar îl reprezintă cel administrat cu prilejul recensământului populației. Cele mai folosite chestionare administrative sunt chestionarele statistice cu ajutorul cărora se colectează de către institutul central de statistica toate informațiile privitoare la viața economică, culturala, politică, religioasă, etc.
Chestionarele de opinie au ca scop cunoașterea opiniilor și atitudinilor respondenților față de anumite realități sociale iar prin intermediul lor și cunoașterea realităților la care se referă aceste opinii.
După întinderea și diversificarea informațiilor colectate chestionarele se împart în:
chestionare speciale care se limitează la informații dintr-un singur domeniu;
omni… care colectează informații din mai multe domenii.
În cazul chestionarului de opinii reușită anchetei desfășurate cu ajutorul acestora este condiționate decisiv de modul în care se realizează eșantionarea și de caracterul reprezentativ al eșantionului. Prin eșantion se înțelege grupul de persoane selectat pentru a răspunde la chestionar. În raport cu numărul populației investigate eșantionul este de dimensiuni foarte mici, dar acesta nu reprezintă un obstacol în calea obținerii unor informării foarte corecte.
Prin urmarea legile statisticii sunt cele care determină relația dintre domeniile eșantionului și corectitudinea evaluărilor. Pentru ca eșantionul să fie cât mai reprezentativ se recomandă următoarele procedura:
Stabilirea universului anchetei sociologice adică a dimensiunilor populației supuse investigațiilor.
Elaborarea modului teoretic al structurii populației pe diverse criterii: vârsta, sex, profesii, etc..
Stabilirea în funcție de dimensiunea populației investigate și a celei situate în eșantion;
Stabilirea dimensiunilor sub-eșantioanelor în funcție de ponderea pe care o are fiecare grup social în ansamblul populației;
Selectarea preponderent aleatorie a personalului din eșantion, această metodă de selectare oferind șanse teoretice egale pentru fiecare membru al populației spre a fi incluse în eșantion.
Chestionarul este cel mai ieftin mijloc de investigare socială și cu ajutorul lui se pot recolta și prelucra într-un interval relativ mic de timp informații dintre cele mai diverse și într-un volum foarte mare. Pentru administrarea chestionarului nu este necesară întotdeauna deplasarea operatorului la domiciliul sau locul de muncă al respondentului, în prezent folosindu-se chestionarele trimise prin poștă sau publicații în ziare.
Corectitudinea informațiilor dobândite pe baza chestionarului este asigurată dacă se respectă condițiile privitoare la calitatea întrebărilor, la selectarea eșantioanelor, la modul de lucru al operatorilor cu respondenții.
Capitolul III
III.1. Interpretarea rezultatelor
Categoria de sexe din care fac parte subiectii chestionati la (intrebarea nr. 2) sunt urmatoarele: studenti 65% masculin si 35% feminin. Elevii de liceu din clasele a IX-a, a X-a sunt 37% masculin, iar feminin sunt 63%, urmata de clasele a XI-a, a XII-a 45% masculin si 55% feminin din totalul numarului de elevi din clasa respectiva.
Din ce categorie de sex face-ti parte ? (Genul)
Categoria de varsta (intrebarea nr.3) din care fac parte cei chestionati este 14-18 ani ani cuprizand clasele a IX-a, a X-a, unde 100% au varsta intre 14-18. Clasele XI-a, si a XII-a 88% au varsta cuprinsa pana in 18 ani iar 12% au varsta cuprinsa intre 19 si 25 ani. Iar studentii cu varsta cuprinsa intre 19 si 25 ani, reprezinta 92%, iar peste 25 de ani doar 8%.
Din ce categorie de varsta faceti parte?
Elevii din clasele a IX-a, a X-a, 56% sunt din mediul urban (oras sub 100 mii loc.) si 44% din mediul rural (la casa cu gradina). Iar studentii 32% din mediul urban (oras peste 100 mi loc.), 32% din mediul urban (oras sub 100 mii loc.) si 36% din medul rural (la casa cu gradina), (reprezinta intrebarea nr. 4). Elevii claselor a XI-a si a XII-a din mediul urban (oras cu sub 100 mii loc.) fiind 58% si 42% din mediul rural (la casa cu gradina).
Domiciliul stabil
La intrebarea nr. 5 referind la nr total de persoane care locuiesc intr-o locuinta, chestionatii au dat raspunsuri diferite. Elevii din clasele a IX-a si a X-a, 71% 2-4 persoane si 29% 4-6 persoane iar cei din clasele a XI-a si a XII-a 66% 2-4 persoane si 44% 4-6 persoane. Studentii de facultate 57% 2-4 persoane si 43% 4-6 persoane. La studenti procentajul de persoane intr-o locuinta este mai mica fiind ca mai multi traiesc fara parinti sau doar cu un parinte.
Cate persoane traiti in locuinta?
La întrebarea nr. 6 elevii din liceu au răspuns cu da la diferență mare față de studenți, la care diferența este destul de mare. Majoraitatea au dat răspuns negativ adică nu au suficient timp liber din cauza programului prea încărcat pe care îl au, în timp ce elevii din liceu au dat răspunsuri într-o formă egală adică și negativ și pozitiv. Putem să observăm că elevii din liceu dau mai multe răspunsuri aproape de ceea ce determină nivelul lor de studiu.
Nu au cerințe așa de mari de îndeplinit că studenții de la facultate. Elevii au un program mai acceptabil din punct de vedere a timpului pe o zi. La studenții mai există și diferența acela ca unii fiind ocupați de problema subzistenței, neavând suficienți bani să se întrețină. Din această cauză, pe lângă facultate ei trebuie să mai și lucreze.
Elevii de liceu au dat răspunsuri apropiate între da și nu, pe când studenții sunt de părere că nu au suficient timp liber, ei sunt determinați de anumiți factori de natură organizatorică, precedând muncii care să le asigure desfășurarea unui stil de viață cât mai bun și mai sănătos.
Consideri că ai suficient timp liber?
Timpul liber pe care îl au pe săptămână le permite în mare parte desfășurarea activităților de timp liber iar cu răspunsurile pe întrebarea nr. 7 ne arată și timpul alocat pentru somn. La elevii de liceu cei din clasele a XI-a și a XII-a au răspuns în felul urmator: Ziua – 3% cu mai puțin de 6 ore/deloc, 90% între 6 și 8 ore/1 oră și 7% cu mai mult de 8 ore/mai mult de 1 oră. Noaptea: 76% mai puțin de 6 ore/deloc, 20% între 6 și 8 ore/1 oră și 4% mai mult de 8ore/1 oră. Cei din clasele a IX-a și a X-a: Ziua și noaptea – 2% cu răspunsul mai puțin de 6 ore/deloc, 90% între 6 și 8 ore/1 oră și 8% cu mai mult de 8 ore/mai mult de 1 oră. Studenții având un orar mai dificil au răspuns diferit. Ziua – 75% mai puțin de 6 ore sau deloc, 23% între 6 și 8 ore sau 1 oră și 2% mai mult de 8 ore sau mai mult de 1 oră. Noaptea 80% mai puțin de 6 ore sau deloc, 13% între 6 și 8 ore sau 1 oră și 7% mai mult de 8 ore sau mai mult de 1 oră.
Câte ore dormi deobicei?
Întrebarea nr.8 care se referă la alimentația eleviilor și a studenților ne arată mult și din stilul lor de viață. O alimentație bună înseamnă foarte mult pentru un om din punct vedere biologic, fizic dar și din punct de vedere psihic. Dacă un om nu mănâncă bine nu poate să fie activ psihic 100% nici la școală nici în timpul lui liber. Dacă nu mănâncă destul înseamnă că nu are suficient timp (la studenți mai mult) sau familia lui/ei nu are bani destui.
Substanțele nutritive sunt cele care oferă hrană pentru ca celulele să poată funcționa. Dacă acestea lipsesc, organismul devine mai atacabil bolilor produse de bacterii și viruși. Energia necesară funcțiilor fizice, dar și psihice provine din rezervele de țesut gras ale organismului.
Fiecare masă trebuie să conțină un număr relativ mic de calorii. Mesele la restaurant, fast food-uri sau rare și bogate aduc un aport prea mare de alimente de-odată, lucru care duce la o dezechilibrare a organismului.
Elevii de clasa a IX-a și a X-a sunt 68% cu mai mult de 3 mese, 32% cu 3 meșe și 0% cu mai puțin de 3 mese. Elevii de clasă a XI-a și de a XII-a sunt 64% cu mai mult de 3 mese, 36% cu 3 mese și tot 0% cu mai puțin de 3 mese. Studenții fiind mai neorganizat și neplanificat din cauza orarului și eventual muncii au alte valori: 51% 3 mese, 27% mai mult de 3 mese și 12% mai puțin de 3 mese.
De câte ori mănânci într-o zi?
Alimentația copiilor este cea mai importantă pe lângă activitate fizică. Elevii din liceu au o alimentație sănătoasă iar studenții nu. Mulți dintre studenți din cauza că nu locuiesc acasă nu au altă modalitate decât să mănânce mâncare cumpărată sau făcută singur în chirie sau un cămin. Considerând că studenții nu au condiții atât de bune decât elevii care stau acasă, nu au șansa de o masă bună.
Răspunsurile la întrebarea nr. 9 sunt clare, elevii din clasa a IX-a și a X-a au răspuns 88% cu DA și 12% cu NU iar cei din clasa a XI-a și din a XII-a 83% Da și 17% NU. Studenții au răspuns mai negativ, doar 35% cu DA și 65% cu NU.
Consideri că alimentația ta este sănătoasă?
Supele și ciorbele sunt ambele sănătoase și apar des la fiecare persoană acasă pe „meniu”. O ciorbă cu uncontinut gustos și bun și cu legume cu conținut glucidic mic și cu adaos redus de ulei și fără prăjeli are un conținut caloric foarte redus și poate fi un aliment corect pentru orice moment al zilei, inclus pentru o cină bună.
Din cauzele amintite mai sus, am adăugat intreabarea aceasta (întrebarea nr. 10) în chestionar și am ajuns la următoarele rezultate: elevii din clasa a IX-a și a X-a au răspuns 75% cu DA și 25% cu NU iar cei din clasa a XI-a și a XII-a 79% cu DA și doar 21% cu NU. Studenții prin faptul că majoritatea stă departe de acasă și prin faptul că nu au condiții foarte bune pentru o masă bună mănânc mai multe feluri de mâncare. Ei au răspuns 88% cu DA și 12% cu NU.
Agreezi supele si ciorbele?
Să mănânci sănătos este atât de importă încât la întrebarea nr. 11 chestionați au fost întrebați despre alimentele vegetale. Copii mai mici în vârstă sânt cei care nu prea mănânc sănătos și sunt aproape forțați de părinți să mănânce pe lângă alte și legume dar așa cum cresc, fiecare învață ceva despre cum ar trebui să fie o masă sănătoasă. Elevii de 14-18 ani sunt acea vârstă amintită unde intelectul lor începe să ia conducerea. Dar nu putem să vorbim despre studenții altfel pentru că ei și dacă sânt mai mari și au o experiență mai bună, tot prin faptul că sunt departe de acasă și de părinți, mănânc ce vor si cand vor.
Elevii de liceu dar și studenții au răspund aproape toți pozitiv (cu DA), unii poate fiind vegetarieni. Din clasa a IX-a și a X-a am avut 94% Da și 6% NU iar în clasa a XI-a și a XII-a 100% Da și nici un Nu. La studenți 93% DA și 7% NU.
Agreezi alimentele vegetale?
Carnea este atât de importantă cât legumele sau fructele. Din cauza această și întrebarea nr. 12 are un rol important. Elevii din clasa a IX-a și a X-a au răspuns în egalitate cu cei din clasă a XI-a și a XII-a, 80% zilnic, 20% de ori/săptămâna și 0% deloc (sunt vegetarian). Studenții care după cum știm au probleme cu alimentația fiind singur, departe de acasă și stau mai rău cu banii au răspuns 28% zilnic, 69% de 3 ori/săptămâna și 3% deloc(sunt vegetarian).
Studenții sunt mai calmi decât elevii din liceu, poate nu numai din cauza vârstei! Se spune că vegetarieni sunt anemici și scunzi, iar cei care consumă carne sunt energici, sănătoși șic u o statură impunătoare. Un student nu mănâncă atâta carne cât un elev care stă acasă și mănâncă sănătos în fiecare zi.
De câte ori/săptămâna mănânci carne?
Putem observa cum trece timpul că prea puțin dau importantă învățatului (întrebarea nr. 13). Cel mai puțin timp studiului îl acordă clasele a XI-a, a XII-a, ci dinpotriva chiar ei ar trebui să acorde mai mult timp studiului. După care sunt uramti de studenți care nu se prea omoară cu învățatul, mulți dintre ei sunt care lucrează și nu prea au timp liber. Studenții nu aloca un timp ritmic studiului deoarece mulți dintre ei învață în sesiune iar elevii de liceu învață ritmic pe tot parcursul anului deoarece notarea se face pe parcursul anului școlar.
La studenți interesele sunt mai stabile, mai active și mai realiste decât la elevii de liceu. Interesele fiind mai active, studenții cultivându-și-le într-o oarecare măsură, au determinat și dezvoltarea aptitudinilor necesare domeniului pentru care manifestă interes. Deci, și în cazul elevilor din clasele a XI-a, a XII-a este valabilă observația, școală este încă axată pe formarea de competențe. Elevii din clasă a IX-a și a X-a au răspuns 25% cu mai mult de 3 ore, 45% cu între 1 ore și 3 ore și 30% cu mai puțin de 1 oră. Cei din clasă a XI-a și a XII-a au răspuns 21% cu mai mult de 3 ore, 36% cu între 1 ore și 3 ore și 43% cu mai puțin de 1 oră. Studenții au răspuns 31% cu mai mult de 3 ore, 18% cu între 1 ore și 3 ore și 51% cu mai puțin de 1 oră.
Mulți studenți învață doar în sesiune și nivelul lor de cunoștințe este slab din cauza că tot ce învață se uită după două săptămâni. Studenții dar și elevii nu învață de multe ori din cauza noilor tehnologii, smartphone-uri, Pc tablete, etc.
Cât timp petreci zilnic pentru teme și învățat?
Pe lângă activitățile didactice elevii trebuie au și alte obligații acasă cum ar fi curățenie, mâncare, cumpărături, etc. (întrebarea nr. 14). Toate acestea sunt activități gospodărești pe care le are în mare fiecare elev de făcut acasă. Studenții sunt într-o altă situație fiind că nu locuiesc acasă, dar cei care se duc acasă în fiecare week-end sau aproape în fiecare, deja au de făcut și dacă nu atât de mult cât elevii de liceu.
Elevii de clasa a IX-a și X-a au răspuns 20% mai puțin de 1 oră, 45% între 1 și 2 ore și 35% mai mult de 2 ore. Cei din clasa a XI-a și XII-a, 42% mai puțin de 1 oră, 20% între 1 și 2 ore și 38% mai mult de 2 ore. Aici are rol și domiciliul stabil, cine stă la sat/comună are deobicei mai mult de făcut fiind că cei din oraș 50% stau la bloc. Studenții au răspuns 68% cu mai puțin de 1 oră, 20% între 1 și 2 ore și 12% mai mult de 2 ore.
Cât timp dedici zilnic, în medie, activităților gospodărești?
Sunt multe persoane care preferă să se relaxeze în timpul liber, fără să depună efort, mergând în cluburi, restaurante sau stând acasă, în fața televizorului. Aceste activități dau doar o falsă impresie de relaxare și nu fac deloc bine organismului, mai ales pentru cei care au o muncă de birou.
\ Este mult mai sănătos să combinați relaxarea cu sportul sau cu exerciții fizice care să pună cât de cât în mișcare organismul. Majoritatea preferă activități, exerciții fizice în timpul liber necesar pentru aspectul exterior al corpului. Sănătatea este pe primul loc după care practicarea cu regularitate a unei activități fizice nu numai că ajută la dezvoltarea fizică a organismului dar și a avea o carieră din urma acestora dacă este și puțin talent.
Cei chestionați au răspuns în felul următor: elevii din clasa a IX-a și a X-a 97% cu DA și doar 3% cu NU, cei din clasa a XI-a și a XII-a 95% cu DA și 5% cu NU. Studenții au răspuns cu92% cu DA și 8% cu NU (întrebarea nr. 15).
Când se face exercițiul fizic, circulația sângelui se accelerează, inima primește sânge mai rapid și îl trimite mai repede spre plămâni. Plămânii funcționează mai bine, furnizând o cantitate mai mare de sânge, care este trimis cu o putere mai mare în tot oganismul. Exercițiul fizic conferă o viață și o putere nouă fiecărei părți a corpului. Sistemul nervos câștiga sau pierde putere, în funcție de modul în care este tratat. Dacă este folosit un timp prea îndelungat sau prea intens, este slăbit. Dacă este folosit corespunzător, el câștiga putere. Că să fim sănătoși, trebuie să avem o activitate echilibrată, mintea trebuie să se armonizeze cu acest lucru.
Considerați că exercițiile fizice sunt importante în petrecerea timpului liber?
Dacă ne convingem să trăim sănătos prin sport și să avem o alimentație corectă atunci putem trăi o viață lungă și de calitate. Stilul nostru de viață va influența apariția bolilor peste 10, 20, 30 de ani. Stilul nostru de viață influențează foarte mult sistemul imunitar, dar care depinde supraviețuirea noastră pe această planetă. Elevii și studenții au un mod de viață de multe ori dezordonat din punct de vedere al efortului fizic și al alimentației echilibrate, care determină un randament scăzut, din punct de vedere intelectual și apariția diferitelor dezechilibre (întrebarea nr. 16).
Sănătatea persoanelor mai în vârstă, poate fi îmbunătățită printr-un stil de viață sănătos. Beneficiile obținute în urmă exercițiile fizice nu sunt vizibile imediat. Corpul trece printr-o serie de transformări și are nevoie de timp pentru a se adapta schimbărilor. Ideal este să facem mișcare în fiecare zi, minim 30 de minute, pentru că un efort fizic intens, realizat o singură dată, de exemplu, duminică, nu are aceeași eficiență că mișcarea zilnică.
Daca da, de ce?
Poate cei care au dat respunsuri negative la întrebarea nr. 17, preferă alte activități decât cele amintite. Sportul practicat incorect și fără minte îmbolnăvește organismul. Atunci când alegi un program de fintess de exemplu, este bine să apelezi la sfaturile și supravegherea unui antrenor. Incorect practicat, sportul poate provoca neplăceri fizice.
Marea majoritate a subiecților care au dat răspuns negativ preferă alte activități decât cele menționate de noi pentru ei, petrecerea timpului liber prin mișcare nu este necesară. Pentru cei care au dat răspunsuri negative la această întrebare, sănătatea nu este importantă, nici felul în care arată.
Pentru o viață activă nu e necesar să îți cumperi haine speciale pentru a face sport sau a merge la o sală de fitness. Exercițiile fizice pot fi și ar trebui să fie parte din viață de zi cu zi.
Trebuie să gasest lucruri pe care îți place să le faci, încearcă să faci plimbări vioaie, într-un ritm mai rapid. Mergi pe bicicletă, dansează și diferite ocupații pe lângă casă.
Răspunsurile posibile sunt: a. prefer să citesc o carte, b. prefer să utilizez calculatorul, c. exercițiul fizic mă plictisește și d. prefer alte activități. Elevii din clasă a IX-a și a X-a au răspuns 15% a., 41% b., 12% c. și 22% d. Cei din clasă a XI-a și a XII-a, 8% a., 56% b., 10% c. și 26% d. Studenții 22% a., 67% b., 9% c. și 2% d.
Daca nu, de ce?
Practicarea sportului în orice fel este important și necesar pentru organism și pentru suflet. Dacă ne uităm la răspunsurile date de cei chestionați pe întrebarea nr. 18, observăm când au făcut ultima dată sport elevii și studenții înaintea orei în care au răspuns la această întrebare.
Putem observa în graficul de mai jos că marea majoritate a celor chestionați au practicat exercițiul fizic ieri sau azi, fiind urmați de o parte dintre chestionați care au practicat acum câteva zile.
Sportul pentru toți asigură feicărui individ posibilitatea de auto-influențare fizică și psihică, echilibrul optim al acestor sfere, starea de sănătate, în același timp cu satisfacerea nevoilor de mișcare și participare la viață socială, a nevoilor de comunicare și exprimare. Nu în ultimul rând, combate stresul vieții cotidiene și favorizează realizarea în bune condiții a sarcinilor profesionale.
Când ai făcut ultima data sport în afara școlii?
Petrecerea timpului liber cu prietenii sau în diferite grupuri este important, mai ales că un elev de liceu are nevoie de prieteni, de activitate liberă într-un cadru organizat pentru dezvoltarea personalității. Studenții sunt mai afectați de colegii în jurul lor și se impune și faptul că sunt plecați de acasă și au tendința de a descoperi orașul și de a încerca lucruri noi (întrebarea nr. 19).
Dintre studenți nu a răspuns nimeni cu negativ adică cu un NU, iar între elevii de li ceu au fost mai mulți care nu petrec timpul lor liber în cadret organizate. Dintre Studenții 65% au bifat da, în clubul elevilor aici clubul eleviilor însemnând cluburi sau pub-uri, 30% da, la școală și 15% da, într-un club sportiv. Elevii au răspuns 73% da, la școală, 9% da, într-un club sportiv, 5% cu răspunsul NU și 0% cu da, în clubul elevilor
.
Petreci timp liber în cadru organizat?
La întrebarea nr. 20 chestionații au fos obligați să numeroteze în ordinea plăcerii lui niște actvitati pe care le face în timpul lui liber.
Numerotarea ne arată care dintre activități îi place la elev sau la student cel mai mult și cel mai puțin. În mare la calasele a IX-a, a X-a și a XI-a, XII-a și la studenți la fel am ajuns la rezultatele următoare: a. 70% locul 4, b. 80% locul 3, c. 85% locul 2, d. 56% locul 7, e. 52% locul 6, f. 66% locul 5 și g. 79% locul 1.
Tabel nr. 2. Ordinea celor mai plăcute lucruri pe care le faci în timpul liber.
Când îți alegi o ramură de sport tebuie s-o alegi în felul următor, să ai plăcere, să ai voință, curaj și un pic de talent pentu sportul acela. Pentru mulți elevi dar și studenți este neplăcut când trebuie să practice un sport doar din voința altcuiva, nu contează dacă la școală/facultate sau acasă cu prietenii sau familia. Din cauza această întrebarea nr. 21 îl cere pe chestionatul să își exprimă propria părere și să ne răspundă la întrebare cu sportul lui preferat pe care nu poate să practice.
La clasa a IX-a și a X-a din 48 de persoane 29 au răspuns cu înot, (din acești 39 încă au scris 17 ski) 13 cu tenis de câmp și 6 nu nimic. La clasele a XI-a și a XII-a din 49 de chestionați 31 cu înot, 9 cu tenis de masă și 9 cu nimic. Din 51 de studenți, 14 cu Go kart, 13 cu bungee jumping, 20 cu patinaj și 4 cu nimic.
Tabel nr. 3. Sporturile pe care nu pot dar vor să facă.
Elevii și studenții au nevoie de aer liber și în timpul școlii, au nevoie de repaus de o mică scăpare de la lecțiile zilnice. Activitățile de timp liber organizate de către școli și facultăți devin din cât în cât mai rare și plictisitoare pentru elevii și studenții. Prin întrebarea nr. 22 ași dori să mă interesez un pic, ce activități de timp liber și-a dori un elev sau un student să fie organizat de către școală/facultate (întrebarea nr. 22).
O activitate trebuie să fie bine organizat, trebuie să ai echipamentul necesar, știință necesară și trebuie să ai grijă de copii să nu se hrănească sau să „nu fie în intuneric”, să nu fie în neclar.
Elevii din clasă a IX-a și a X-a au răspund în felul următor: 23% au răspuns de învățare a limbilor străine 44% activități sportive și 33% teatru. Cei din clasă a XI-a și a XII-a: 45% de învățarea limbilor străine, 10% pictura, 35% activități sportive și 10% tatru. Studenții 30% de teatru, 14% de învățarea a limbilor străine, 46% activități sportive și 10% pictura.
Ce activitati de timp liber si-ai dori sa fie organizate de catre scoala?
Distracția este un factor care nu poată să lipsească în viața unor persoanei de 14-18 sau 19-25 de ani. În zilele de astăzi elevii dacă au voința să meargă la școală este din cauza distracției fiind că acolo îl întâlnește fiecare cu prietenul/prietenă lui/ei se distrează și în timpul orei. Iar la studenți deja se găsește o lipsă de distracție chiar dacă și ei au șansa de a se distra. Un student mai ales care și lucrează pe lângă facultate, nu are prea mult timp și putere pentu distactie.
Cu întrebarea nr. 23 am vrut să vedem care sunt activitățile care își vin în minte atunci când auzi cuvântul distracție sau dacă te gândești la ea.
Elevii din clasa a IX-a și a X-a au răspuns: 50% dans, diferite ramuri sportive și petrecere cu prietenii și 50% plimbare prin cluburi și excursii. Cei din clasa a XI-a și a XII-a au răspuns: 40% dans și diferite ramuri sportive, 45% excursii cu prietenii și 15% în cinema cu prietenii. Studenții au avut ideii mai extreme (din ciuda faptului că elevii de liceu să distrează mai bine și mai mult deobicei): 35% mers cu bicicleta, 26% un film în cinema, 15% dans în diferite balulri și 24% excursie la mare cu prietenă și prietenii.
Ce activități își vin în minte atunci când te gândești la distracție?
III.2. Concluzii
Rezultatele cercetărilor efectuate, susțin puternic efectele benefice ale exercițiului fizic efectuat după principii științifice, dacă aceasta constituie o parte integrant a activităților și de timp liber. Din cauza asta deși starea de sănătate, sau starea de bine și condiția fizică nu sunt sinonime ci doar complementare, exercițiul fizic a ajuns tot mai mult să fie identificată ca o condiție a unei stări de sănătate bune, iar petrecerea timpului liber să fie identificată, confundată chiar cu sportul sau activitatea fizică.
Prin metode diverse ar trebui să facem posibil pentru că ne stă în putere, prin metode diverse că argumente de acest tip să-i convingă pe concetățenii noștri să-și modifice atitudinea și comportamentul, spre un stil de viață bun și sănătos.
Există problema formării consumatorilor de timp liber cultivat prin practicarea sportului, prin activități în aer liber, este una dintre mari probleme în viitorul nostru. În următoarele decenii felul în care o persoană își va consuma timpul liber va fi mai important pentru personalitatea lui. Eventual dacă civilizația tehnică introduce, prin automatizare, în procesul de muncă, din ce în ce mai mult mașină și preia de la om multe din funcțiile sale, lăsându-i așa acestuia în mare măsură numai funcția de coordonare.
Sportul de masă și exercițiile fizice practicată de oamenii în timpul liber reprezintă o mare sursă de avantaje bologice și psihologice. Sursa aceasta aduce fiecăruia câte ceva bun și în primul rând curajul și voința tinereții.
Eu am ales această temă tocmai pentru a studia, a verifică și a arată locul pe care îl ocupă exercițiul fizic în activitățile practicate de elevi și studenți în timpul liber, efectele lui asupra organismului, dar și capacitatea elevilor de organizare și practicare a acestuia.
Concluziile la care am ajuns în urma chestionarului sunt următoarele:
– cei care spun că au suficient timp liber și-l ocupă cu activități pasive și nu cu activități active;
– timpul liber pe care îl au elevii din liceu este omogen pe când studenții afirmă că nu au timp liber;
– elevii consideră că petrecerea timpului liber prin exercițiul fizic ar trebui să se facă liber;
– mulți tineri practică exerciții fizice de teamă imbolnairii, dar n-ar trebui.
Sportul practicată de către tineri în timpul liber reprezintă o mare sursă de avantaje biologice, psihologice și economice. Această sursă aduce fiecăruia ceva bun și optimism în viață.
III.3. Propuneri
Propuneri trebuie să se bazeze pe un curent de opinie publică solid care să aibă în vedere atingerea a mai multor obiective:
Prevenire a instalării stării de boală, educarea populației pentru practicarea exercițiilor fizice;
Educarea individului sănătos pentru menținerea să într-o stare de sănătate bună;
Atingerea acestor obiective, pe lângă formele organizatorice practicate în prezent, pot beneficia de direcții de acționare cum sunt:
– promovarea unor proiecte care să urmărească o educație pentru mișcare, pentru sănătate prin exercițiul fizic;
– susținerea unor cursuri sau seminari cu conținutul din domeniul științei sportului;
– organizarea unor școli sportive conduse de instctori;
– organizarea unor festivaluri de creație, de cultură sportivă; muzică, pictură, etc.;
– introducerea în școli a unor cărți în care să îi îndrume pe copii să practice sport.
Bibliografie
Anton V.,(1974) – „Timpul liber al elevului adolescent", Editura Didactica si Pedagogică, București;
Aura, Bota, (2007), – „Kinesiologie”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti;
Dragnea A., Aura Bota, (1995), – „Teoria activitatilor motrice”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti;
Dragnea, Constantin Adrian, (2006) – „Elemente de psihosociologie a grupurilor sportive”, Editura CD Press, București;
Gianni Toti, – „Timpul liber”, Editura politica, București;
Lucaciu G., (2004), – „Activitati recreative (note de curs)”, Universitatea din Oradea;
Melania Câmpeanu și colab.,(2008) – „Sport pentru timp liber si sănătate”, Cluj-Napoca, Editura Napoca star;
Mernand, Jean Denis (2002), – „Cum ne administram timpul liber”, Editura Polirom;
Schiopu U., Verza E., (1995), – „Psihologia varstelor, Ciclurile vietii”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti;
Tudös, S., (1993), – „Elemente de statistică aplicată, M.T.S.”, București;
http://www.psihiatrie-psihologie.ro/articole/articole/despre-adolescenta.
Anexe
CHESTIONARUL
Cum apreciați timpul liber și componentele stării de bine (Wellness)?
Acest chestioar urmărește să scoată în eividenta opiniile în legătură cu cuantumul timpului liber în raport cu celelalte tipuri de activități zilnice precum și nivelul informațional în legătură cu componentele stării de bine (wellness). Datele de identificare ale respondenților sunt și vor rămâne confidențiale, protejând astel dreptul la intimitate și dreptul la opinie. În vederea completării chestonarului, va rugăm să completați spațiile libere ori să încercuiți variantă de răspuns aleasă.
1.Inițialele numelui și prenumelui……….
2.Genul: 1.masculin 2.feminin
3.Vârsta:…..ani Clasa: a….-a
4.Domiciliu stabil:
1. urban (oraș peste 100 mii loc) 2. urban (oraș sub 100 mii loc) 3. rural (comună sau sat)
a. la bloc b. la casă fără grădină c. la casă cu grădină
5.Câte persoane trăiți în localitate? ………. persoane
6.Consideri că ai suficient timp liber?
a.DA
b.NU
7.Câte ore dormi deobicei?
Noaptea Ziua
a.mai puțin de 6 ore a.deloc
b. între 6-8 ore b.1 ora
c.mai mult de 8 ore c.mai mult de 1 ora
8.De câte ori mănânci într-o zi?
a. mai puțin de 3 mese
b.3 mese
c.mai mult de 3 mese
9.Consideri că alimentația ta este sănătoasă?
a.DA
b.NU
10.Afreezi supele si ciorbele?
a.DA
b.NU
11.Agreezi alimentele vegetale?
a.DA
b.NU
12.De câte ori/săptămâna mănânci carne?
a.zilnic
b.de 3 ori/săptămâna
c.deloc (sunt vegetarian)
13.Cât timp petreci zilnic pentru teme și învățat?
a. mai puțin de 1 oră
b. între 1 ora si 3 ore
c.mai mult de 3 ore
14.Cât timp dedici zilnic, în medie, activităților gospodărești? (curățenie, mîncare, cumpărături, etc.)?
a.mai mult de 1 ora
b. între 1 si 2 ore
c.mai mult de 2 ore
15.Consideri că exercițiile fizice sunt importante în petrecerea timpului liber?
a.DA
b.NU
16. Dacă da, de ce?
a. sănătate
b. distracție
c.aspect
d.alte motive
17. Dacă nu, de ce?
a.prefer să citesc o carte
b.prefer să utilizez calculatorul/smartphone-ul
c.exercitul fizic mă plictisește/nu-mi place
d.prefer alte activități
18.Când ai făcut ultima data sport înafară școlii?
a.niciodată
b.acuma câțiva ani
c.cu câteva luni în urmă
d.acum câteva zile
e.ieri/azi
19.Petreci timp liber în cadru arganizat?
a.da, in clubul elevilor
b.da, la școală
c.da, intr-un club sportiv
20.În timpul liber, incluzând sâmbătă și duminică, care este ordinea celor mai plăcute lucruri pe care le faci (treece lângă activitate numărul de ordine: 1,2,3 etc.)?
a.citit
b.audiție muzicală
c.port
d.plimbare
e.TV
f.calculator/smartphone
g.vizite la prieteni
21.Ce sporturi ai vrea să faci și nu poți?
a…………….
b…………..
22.Ce activități de timp liber și-ai dori să fie organizat de către școală?
a.de utilizare a calculatorului
b.de istorie (de ex. a filmului)
c.teatru
d.pictura
e.de învăța a limbilor străine
f.activități sopotive
g.pregătirea pe discipline de învățământ
23.Ce activități își vin în minte atunci când te gândești la distracție? Răspuns…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Bibliografie
Anton V.,(1974) – „Timpul liber al elevului adolescent", Editura Didactica si Pedagogică, București;
Aura, Bota, (2007), – „Kinesiologie”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti;
Dragnea A., Aura Bota, (1995), – „Teoria activitatilor motrice”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti;
Dragnea, Constantin Adrian, (2006) – „Elemente de psihosociologie a grupurilor sportive”, Editura CD Press, București;
Gianni Toti, – „Timpul liber”, Editura politica, București;
Lucaciu G., (2004), – „Activitati recreative (note de curs)”, Universitatea din Oradea;
Melania Câmpeanu și colab.,(2008) – „Sport pentru timp liber si sănătate”, Cluj-Napoca, Editura Napoca star;
Mernand, Jean Denis (2002), – „Cum ne administram timpul liber”, Editura Polirom;
Schiopu U., Verza E., (1995), – „Psihologia varstelor, Ciclurile vietii”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti;
Tudös, S., (1993), – „Elemente de statistică aplicată, M.T.S.”, București;
http://www.psihiatrie-psihologie.ro/articole/articole/despre-adolescenta.
Anexe
CHESTIONARUL
Cum apreciați timpul liber și componentele stării de bine (Wellness)?
Acest chestioar urmărește să scoată în eividenta opiniile în legătură cu cuantumul timpului liber în raport cu celelalte tipuri de activități zilnice precum și nivelul informațional în legătură cu componentele stării de bine (wellness). Datele de identificare ale respondenților sunt și vor rămâne confidențiale, protejând astel dreptul la intimitate și dreptul la opinie. În vederea completării chestonarului, va rugăm să completați spațiile libere ori să încercuiți variantă de răspuns aleasă.
1.Inițialele numelui și prenumelui……….
2.Genul: 1.masculin 2.feminin
3.Vârsta:…..ani Clasa: a….-a
4.Domiciliu stabil:
1. urban (oraș peste 100 mii loc) 2. urban (oraș sub 100 mii loc) 3. rural (comună sau sat)
a. la bloc b. la casă fără grădină c. la casă cu grădină
5.Câte persoane trăiți în localitate? ………. persoane
6.Consideri că ai suficient timp liber?
a.DA
b.NU
7.Câte ore dormi deobicei?
Noaptea Ziua
a.mai puțin de 6 ore a.deloc
b. între 6-8 ore b.1 ora
c.mai mult de 8 ore c.mai mult de 1 ora
8.De câte ori mănânci într-o zi?
a. mai puțin de 3 mese
b.3 mese
c.mai mult de 3 mese
9.Consideri că alimentația ta este sănătoasă?
a.DA
b.NU
10.Afreezi supele si ciorbele?
a.DA
b.NU
11.Agreezi alimentele vegetale?
a.DA
b.NU
12.De câte ori/săptămâna mănânci carne?
a.zilnic
b.de 3 ori/săptămâna
c.deloc (sunt vegetarian)
13.Cât timp petreci zilnic pentru teme și învățat?
a. mai puțin de 1 oră
b. între 1 ora si 3 ore
c.mai mult de 3 ore
14.Cât timp dedici zilnic, în medie, activităților gospodărești? (curățenie, mîncare, cumpărături, etc.)?
a.mai mult de 1 ora
b. între 1 si 2 ore
c.mai mult de 2 ore
15.Consideri că exercițiile fizice sunt importante în petrecerea timpului liber?
a.DA
b.NU
16. Dacă da, de ce?
a. sănătate
b. distracție
c.aspect
d.alte motive
17. Dacă nu, de ce?
a.prefer să citesc o carte
b.prefer să utilizez calculatorul/smartphone-ul
c.exercitul fizic mă plictisește/nu-mi place
d.prefer alte activități
18.Când ai făcut ultima data sport înafară școlii?
a.niciodată
b.acuma câțiva ani
c.cu câteva luni în urmă
d.acum câteva zile
e.ieri/azi
19.Petreci timp liber în cadru arganizat?
a.da, in clubul elevilor
b.da, la școală
c.da, intr-un club sportiv
20.În timpul liber, incluzând sâmbătă și duminică, care este ordinea celor mai plăcute lucruri pe care le faci (treece lângă activitate numărul de ordine: 1,2,3 etc.)?
a.citit
b.audiție muzicală
c.port
d.plimbare
e.TV
f.calculator/smartphone
g.vizite la prieteni
21.Ce sporturi ai vrea să faci și nu poți?
a…………….
b…………..
22.Ce activități de timp liber și-ai dori să fie organizat de către școală?
a.de utilizare a calculatorului
b.de istorie (de ex. a filmului)
c.teatru
d.pictura
e.de învăța a limbilor străine
f.activități sopotive
g.pregătirea pe discipline de învățământ
23.Ce activități își vin în minte atunci când te gândești la distracție? Răspuns…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Implicarea Exercitiilor Fizice In Timpul Liber al Oamenilor (ID: 121536)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.