Implicarea Bancii Internationale Pentru Reconstructie Si Dezvoltare In Economia Romaneasca

=== 8639e2b776560347ff0cea1be924f623c0889e6b_499655_1 ===

IMPLICAREA BĂNCII INTERNAȚIONALE PENTRU RECONSTRUCȚIE ȘI DEZVOLTARE ÎN ECONOMIA ROMÂNEASCĂ

CUPRINS

Capitolul 1. Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare – delimitări și prezentare

Principalele avantaje ale statelor membre ale B.I.R.D.

Destinațiile împrumuturilor

Capitolul 2. Implicarea Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare în economia socialistă a României

Capitolul 3. Implicarea Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare în cadrul economiei României democratice

Tranziția post-socialistă – delimitări conceptuale

Reforma post-socialistă

Economia românească de tranziție

Studiu de caz

Bibliografie

SCURTĂ INTRODUCERE

În anul 2017 se remarcă faptul că, în ciuda numeroaselor declarații ale autorităților privind starea economică a țării noastre, România continuă să rămână un stat în interiorul căruia nivelul de sărăcie se poziționează în continuare la un nivel destul de ridicat, în comparație cu restul statelor din Uniunea Europeană, și asta în contextul în care în cuprinsul tuturor programelor de guvernare ale formațiunilor politice ce s-au perindat în ultimii ani pe scena politică, existau mențiuni și măsuri clar dedicate acestui aspect.

Prezenta lucrare, denumită „Implicarea Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare în economia românească” și-a propus să realizeze o prezentare succintă a instituției financiare anterior menționate, urmată de o analiză dedicată susținerii și sprijinului pe care B.I.R.D. l-a acordat de-a lungul vremii României, ca și influența pe care instituția financiară continuă să o inducă la nivelul economiei naționale contemporane.

Cunoscută fiind drept o bancă de dezvoltare ce acordă și credite de tip nerambursabil statelor aflate în curs de dezvoltare, ca și împrumuturi a căror dobândă este una redusă, Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare s-a implicat în mod activ în ultima perioadă în activitatea de finanțare a diverselor proiecte ce au fost inițiate/derulate de autoritățile din România, principalele efecte ale acestei implicări reflectându0se mai ales la nivelul deficitului fiscal.

Susținerea, respectiv sprijinul acordat României de către Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, sunt deosebit de importante, mai ales în contextul în care, în pofida diverselor sisteme de asigurări sociale ce au fost dezvoltate și respectiv implementate de către guvernați în ultimul deceniu, mai mult de o treime din populația țării se vede obligată să supraviețuiască cu aproape 5 dolari/zi.

CAPITOLUL 1. BANCA INTERNAȚIONALĂ PENTRU RECONSTRUCȚIE ȘI DEZVOLTARE – DELIMITĂRI ȘI PREZENTARE

Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (B.I.R.D.) (http://www.worldbank.org/en/about/what-we-do/brief/ibrd, accesat la data de 1.04.2017) este o instituție financiară internațională ce face parte din grupul Băncii Mondiale (http://www.worldbank.org/, accesat la data de 1.04.2017, a fost înființată în anul 1994, ulterior conferinței de la Bretton Woods. „B.I.R.D. a fost înființată în 1945, capitalul său rezultând din subscrierile țărilor membre și din fondurile pe care le mobilizează prin împrumuturi de pe piețele internaționale, prin emisiune de obligațiuni, astfel că nivelul dobânzilor practicate depinde de condițiile de obținere a acestor resurse. Deciziile de acordare a creditelor trebuie să fie bazate pe considerații economice,urmărind scopul productive și acționând stimulativ în sensul creșterii economice a țărilor beneficiare” (Mirela Matei – Relații Valutar-Financiare Internaționale). „Între 1 și 22 iulie are loc la Bretton Woods Conferință monetară și financiară internațională a Națiunilor Unite și Asociate. S-a considerat că „pentru prima oară a fost stabilit un sistem monetar bazat pe un acord internațional”. Baza discuțiilor pentru redactare documentului prezentat la Bretton Woods, în 1944, a constituit-o planul White și planul Keynes. Pentru promovarea cooperării internaționale în domeniul monetar și financiar, prin acordurile încheiate la Bretton Woods , au fost înființate două instituții interguvernamentale: F.M.I. și B.I.R.D. Cele două instituții financiare au avut și au un statut de organisme specializate ale O.N.U” (Nicolae Dardac și Teodora Vascu, Moneda-Credit 1 –Editura A.S.E., 2002).

BIRD reunește în acest moment un număr de 189 state membre – http://www.worldbank.org/en/about/leadership, accesat la data de 30.03.2017), alături de I.F.C. (International Financiar Corporation), respectiv Corporația Financiară Internațională)(http://www.ifc.org/wps/wcm/connect/corp_ext_content/ifc_external_corporate_site/home, accesat la data de 1.04.2017), ca și alte trei instituții internaționale afiliate, respectiv :

I.D.A. – International Development Association (Asociația Internațională pentru Dezvoltare) (http://ida.worldbank.org/, accesat la data de 1.04.2017) „I.D.A. urmărește aceleași obiective ca și B.I.R.D., dar având în sfera de activitate cele mai sărace țări în curs de dezvoltare, condițiile de împrumut fiind deosebit de avantajoase: 10 ani perioada de grație și 15 ani de rambursare, fără dobândă sau cu dobândă foarte mică. Acest regim devine realizabil în condițiile în care resursele utilizate provin din subscripții ale membrilor(în special ale țărilor clor mai industrializate) și din redistribuirea beneficiilor B.I.R.D” (Mirela Matei – Relații Valutar-Financiare Internaționale).

M.I.G.A. – Multilateral Investment Guarantee Agency (Agenția de Garantare Multilaterală a Investițiilor) (https://www.miga.org/, accesat la data de 1.04.2017) „M.I.G.A. a fost înființată în anul 1988, fiind cea mai nouă componentă a Băncii Mondiale, scopul său fiind acela de a încuraja investițiile străine directe în țările în curs de dezvoltare, în vederea creșterii economice, asigurând în acest sens: garanții pentru investitorii străini privați (împotriva riscurilor privind restricțiile de transfer valutar,exproprierile,războaiele și tulburările civile,încălcarea clauzelor contractuale); asistență tehnică și consultanta pentru țările membre, în curs de dezvoltare în vederea promovării oportunităților private de investiții” (Mirela Matei – Relații Valutar-Financiare Internaționale).

I.C.S.I.D. – International Centre for Settlement of Investment Disputes (Centrul Internațional de Reglementarea Diferendelor din Domeniul Investițiilor) (https://icsid.worldbank.org/en/, accesat la data de 1.04.2017)

„Banca Mondială, prin componentele sale BIRD, IDA, SFI se încadrează în efortul de asistență financiară pentru sprijinirea dezvoltării economice și eliminării dezechilibrelor din comunitatea umană. Obiectivele urmărite de activitatea de creditarea Băncii Mondiale vizează domenii precum :

Agricultură și apă

Dezvoltare urbană și educație

Energie

Industrie

Telecomunicații și transporturi

Alte domenii că protecția mediului, sănătate, sector administrative și financiar etc” (Paul Bran- Relații Financiare și Monetare Internaționale, Editura Economică, 1995)

Toate aceste instituții internaționale dețin un rol distinct la nivelul procesului complex dedicat îmbunătățirii condițiilor de viață la nivelul populației din statele aflate în curs de dezvoltare, respectiv a diminuării/eradicării gradului de sărăcie.

Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare este parte din sistemul Organizației Națiunilor Unite, ea fiind percepută drept o instituție financiară de tip inter-statal, ca o funcție complementară a Fondului Monetar Internațional (F.M.I.) (S. Dumitrescu, G. Marin, O. Puiu, Economia mondială, 2013, pp.43-44).

Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare urmărește promovarea dezvoltării economiilor naționale din statele membre, în paralel cu sprijinirea unor investiții economice (http://www.worldbank.org/, accesat la data de 1.04.2017), prin intermediul :

Acordării unor împrumuturi pe termen lung, ce urmăresc realizarea diverselor investiții în valută

Garantarea diverselor împrumuturi ce sunt obținute de către un stat membru, inclus la nivelul pieței financiare (http://www.worldbank.org/en/about/what-we-do/brief/ibrd, accesat la data de 1.04.2017)

„Împrumuturile BIRD sunt concepute să promoveze folosirea resurselor în scopuri productive în țările în care sunt acordate. Proiecte finanțate de BIRD trebuie să întrunească standardele impuse de către bancă, din punct de vedere etic, economic,financiar, instituțional și al stabilității mediului. Principiul supravegherii în utilizarea împrumuturilor este determinat de faptul că Banca dorește să se asigure că se respectă destinația fondurilor acordate până la prezentarea componentei costurilor efective. Banca nu acordă împrumuturi pentru obiective și proiecte militare și politice și nici în scopul de a facilita exporturile unei țări industrializate anume. Operațiunea prin care o țară iese din celor beneficiare de împrumuturi poartă denumirea de reclasare. Momentul îl constituie atingerea unui anumit nivel de dezvoltare, realizarea capacității de administrare și obținerea accesului la piețele financiare care să-i permită renunțarea la sprijinul financiar al Băncii Mondiale. Conform statutului băncii, statele membre primesc câte un vot pentru fiecare parte subscrisă. Atât numărul părților subscrise, cât și valoare nominală a unei părți au crescut în timp de la 100.000 la 1.560.243, respectiv de la 100.000 USD (la data de 1.07.1944 ) la 119.494 USD (la data de 30.06.1999)” (Daniela Lidia Roman –Finanțe publice Internaționale, Editura Economică, 2006).

Aceeași Bancă Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare coordonează și cunoscutul ajutor financiar internațional dedicat dezvoltării, ajutor pe care unele țări înțeleg să îl ofere statelor ce se află în curs de dezvoltare, implicând :

Acordarea asistenței tehnice necesare pentru diversele proiecte de investiții aflate în curs de derulare

Facilitarea pregătirii dedicate cadrelor de specialitate, pregătire ce se realizează prin intermediul propriilor instituții (http://www.worldbank.org/en/about/what-we-do/brief/ibrd, accesat la data de 1.04.2017)

Principalul obiectiv ce este urmărit de către Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare vizează promovarea unei dezvoltări durabile, promovare ce se realizează avându-se în vedere :

Diversele diverse împrumuturi

Garanțiile, ca și diversele servicii de analiză, respectiv serviciile de consultanță

Diminuarea considerabilă a gradului de sărăcie înregistrat în statele ce se află în curs de dezvoltare și care au venituri medii și solvabile (http://www.worldbank.org/en/about/what-we-do/brief/ibrd, accesat la data de 1.04.2017)

Demn de menționat este și faptul că Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare acordă împrumuturi diverse și guvernelor sau instituțiilor publice din cadrul statelelor ce se află în curs de dezvoltare, cu condiția ca acestea să dispună de garanții guvernamentale. Cele mai multe dintre fondurile B.I.R.D. sunt obținute de la nivelul diverselor piețe financiare internaționale.

Având o cotație AAA – respectiv cota maximă de solvabilitate, Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare poată să emită și obligațiuni, cu acordarea unor dobânzi de valoare redusă, clienților (conform M. Diaconescu, Economia Europeană. București, 2009).

În ceea ce privește conducerea Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare, aceasta este asigurată de :

Un Consiliu al Guvernatorilor – ce este format dintr-un guvernator și un supleant, ambii fiind numiți de fiecare stat membru

Un Consiliu al Administratorilor

Un Consiliu Consultativ – din componența căruia fac parte șapte membri

Comitetele de împrumuturi – acestea au rolul de a analiza diversele situații, ulterior elaborând și diverse rapoarte ce privesc toate proiectele privind împrumuturile ce sunt solicitate B.I.R.D. (http://www.worldbank.org/en/about/leadership, accesat la data de 30.03.2017)

Țara noastră este membră a Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare încă din anul 1972 (aspect ce va fi tratat pe larg în cadrul unui capitol viitor), în luna iulie a anului 2009 fiind aprobat de către Consiliul Directorilor Executivi ai B.I.R.D. primul împrumut destinat politicilor de dezvoltare, împrumut în caloare de 423 milioane dolari U.S.A. „Calitatea de membru al B.I.R.D este condiționată de cea de membru F.M.I. Banca are aceeași structură a participării statelor membre, precum și organisme similare de conducere. România a aderat la Banca Mondială în 1973, cu o subscripție de 162,1 mil $ (1621 părți), aceasta reprezentând în 1982: 0,41% din totalul fondurilor bănești respectiv 0,43% sin voturi. După mărimea fondurilor subscrise , țara noastră se plasează în primele 50 de state membre ale B.I.R.D. Potrivit statutului Băncii, vărsămintele inițiale de capital se fac în cota de 1% în aur sau dolari, sumele putând fi utilizate liber de bancă pentru oricare dintre operațiunile sale, și 9% în moneda statului subscriptor. Cota de 9% se poate utiliza numai cu acordul țării membre a cărei moneda este în joc. Diferența de 90% din părțile subscrise nevărsate servește la protecția obligațiilor. Împrumuturile pe care le acordă BIRD pot fi solicitate de guvernul țării membre, de un organism politic sau societate publică, fie de un organism privat sau societate private, cu condiția ca aceste împrumuturi să fie garantate de către stat. Creditele acordate presupun o perioadă de grație de 5 ani și sunt rambursabile în termene de până la 20 de ani. Finanțarea activelor bănci se face în proporție de până la 85% din împrumuturi, emisiuni de obligațiuni,și investiții private , și numai 13% din capital propriu și rezerve” (Nicolae Dardac și Teodora Vascu, Moneda-Credit 1 –Editura A.S.E., 2002).

Împrumutul a fost acordat pe o perioadă de 14 ani, perioada de grație fiind de 13 ani. Acest împrumut are în vedere un complex program de management financiar public, respectiv de protecție socială și de întărirea sectorului financiar (http://www.bnr.ro/Relatia-cu-Banca-Internationala-pentru-Reconstructie-si-Dezvoltare-(BIRD)-1448.aspx, accesat la data de 2.04.2017). „În 1999, subscripția României era reprezentată de 4.011 părți, adică 483,9 mil. dolari și 0,26 din totalul fondurilor Băncii, respectiv, 0,27 % din voturi. Anual, România aprobă menținerea valorii cotei de participare la capitalul B.I.R.D., vărsată în moneda națională și existența în contul B.I.R.D. la B.N.R. la data de 30 iunie a fiecărui an precedent, care reîntregește astfel suma comunicată anual de către BIRD și confirmată de către BNR” (Daniela Lidia Roman –Finanțe publice Internaționale, Editura Economică, 2006)

În ceea ce privește obiectul urmărit, se remarcă susținerea procesului de implementarea programului guvernamental privind consolidarea managementului dedicat cheltuielilor publice, avându-se în vedere o atenuare a impactului pe care recenta criză economică și financiară l-a avut asupra populației considerate sărace și vulnerabile, în paralel cu o minimizare a riscurilor aferente crizei din sectorul financiar intern.

Principalele avantaje ale statelor membre ale B.I.R.D.

Statele membre ale Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare beneficiază de mai multe avantaje (http://www.worldbank.org/en/about/what-we-do/brief/ibrd, accesat la data de 2.04.2017), dintre care enumerăm:

Posibilitatea contratării împrumuturilor ce sunt destinate investițiilor ce au în vedere proiectele economice vitale – demn de menționat este faptul că nivelul acestor împrumuturi nu este deloc influențat de către cota de participare a respectivului stat beneficiar în cadrul capitalului social al Fondului Monetar Internațional, acestea fiind acordate în valută de tip convertibil, perioada maximă fiind de 20 de ani

Posibilitatea participării la licitațiile internaționale ce sunt organizate periodic de către B.I.R.D. în vederea adjudecării lucrărilor finanțate – respectiv, cu sprijinul instituției bancare, orice stat membru al B.I.R.D. poate să preia, prin sistemul licitației, diversele lucrări dintr-un alt stat membru (http://www.worldbank.org/en/about/what-we-do/brief/ibrd, accesat la data de 2.04.2017)

Pentru a avea poibilitatea de a se bucura de toate aceste împrumuturi, statele membre B.I.R.D. sunt obligate ca, în faza inițială, să adere la Fondul Monetar Internațional, ele participând și la capitalul social al instituției financiare, prin intermediul vărsamintele ce sunt stabilite (C. Doltu, Sisteme monetare contemporane, București, Editura Economică, 1997). Mai mult, toate statele membre sunt obligate să furnizeze informații diverse din domeniul economiilor lor financiare, aceste informații fiindu-le solicitate în vederea stabilirea valorii politicii de imprumuturi, raportată la nivel de țară (http://www.worldbank.org/en/about/what-we-do/brief/ibrd, accesat la data de 2.04.2017).

Demn de precizat este faptul că orice profit ce este realizat de către Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare este ulterior reinvestit în împrumuturi ce le sunt acordate statelor aflate în curs de dezvoltare.

În ultimii ani, Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare a reușit să conceapă diverse strategii de asistență dedicate statelor din zona Europei Centrale și de Est, principalele priorități financiare fiind axate pe :

Diverse reforme din sectorul public – cum ar fi reforma pensiilor din țara noastră

Mecanismele de protecție – sesizate mai ales în statele ce sunt vulnerabile la diverse riscuri, ca și la efectele pe termen lung ale recentei crize economice și financiare (A.Sapir, Europe and the Global Economy, 2007)

1.2 Destinațiile împrumuturilor

Cea mai puternică instituție financiară internațională, din care face parte și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Banca Mondială, are capacitatea de a le acorda anual statelor membre mii de împrumuturi, destinațiile fiind diverse, respectiv :

În vederea finanțării proiectelor în cadrul domeniului dedicat infrastructurii transporturilor și distribuției de energie electrică – se cunoaște faptul că instituția financiară internațională a investit masiv în numeroase proiecte din domeniul infrastructurii transporturilor, ca și din domeniul distribuției energiei electrice. Și asta deoarece specialiștii acesteia apreciază că o dezvoltare a acestor sectoare, ce sunt esențiale oricărei economii al statelor membre, vor determina, printre multe altele, și dezvoltarea mediului de afaceri, cu toate implicații ce se reflectă asupra economiilor naționale (http://www.worldbank.org/, accesat la data de 2.04.2017)

Pentru finanțarea proiectelor diverse dedicate combaterii sărăciei – instituția financiară internațională a finanțat numeroase proiecte dedicate combaterii din interiorul diverselor state (mai ales în perioada deceniului al VII-lea al secolului trecut). Toate aceste proiecte s-au axat, de regulă, pe domeniul dezvoltării durabile, ca și pe domeniul agriculturii (M. Diaconescu, Economia Europeană, București, 2009). Ulterior s-a avut în vedere și investirea in domeniul social, fiind finanțare diverse proiecte ce priveau educația, alimentația, ca și sănătatea sau controlul natalității, efectele directe ale acestora reflectându-se în principal asupra marii mase a populației sărace din diversele state aflate în curs de dezvoltare (http://www.worldbank.org/, accesat la data de 2.04.2017)

Pentru realizarea ajustărilor structurale și sectoriale – instituția financiară a început să acorde împrumuturi dedicate ajustării structurale și sectoriale după ce, la finele deceniului al VIII-lea al secolului trecut, mai multe state dezvoltate au început să se resimtă destul puternic ca urmare a diverselor crize sau recesiuni. a recesiunii (I. Ciochină, Marile puteri și forțe în economia mondială, Pitești, Eitura Independența Economică, 2000)

În urma împrumuturilor obținute, s-a remarcat faptul că economiilor statelor implicate au reușit să se consolideze într-o perioadă relativ redusă, în paralel sesizându-se o creștere a volumului total al exporturilor. În plus, s-a reușit si echilibrarea balanței pe termen lung, aferentă plăților (http://www.worldbank.org/, accesat la data de 2.04.2017)

Pentru diminuarea diverselor datorii pe care le au statele membre – împrumuturile ce sunt destinate reducerii datoriilor unor state sunt acordate de instituția financiară internațională cu precădere statelor ce au contractat numeroase credite la diversele bănci comerciale, dobânzile aferente fiind unele uriașe. Și asta deoarece conducerea instituției financiare a apreciat că în situația în care datoria publică a unui stat se reduce, se va remarca și o generare a fondurilor dedicate dezvoltării și investițiilor. Demn de precizat este faptul că pe întreaga durată a negocierii unei datorii, instituția financiară internațională le acordă statelor implicate consultanță de specialitate, acestea utilizându-și solvabilitatea în vederea imprimării siguranței, garanției, ca și încrederii respectivului proces financiar (A.Bal, S. Dumitrescu, Economia Mondială, București, 2006)

Proiectele dedicate proiecției mediului – mare parte dintre aceste împrumuturi sunt destinate finanțării proiectelor ce vizează reducerea efectelor de seră, ca și procesului complex de îmbunătățirea calității apei. Toate aceste împrumuturi sunt acordate de către instituția financiară internațională pe perioade extinse (maxim până la 20 de ani), perioade în care debitorii se bucură și de un termen de grație privind rambursarea creditului, cu variații între limitele 3-5 ani. Dobânzile acestor împrumuturi sunt egale cu cele plătite de către instituția financiară internațională pentru resursele finanțate, colectate de pe piețele de capital, la care se adaugă și procentul de 0.5% dedicat acoperirilor de gestiune (http://www.worldbank.org/, accesat la data de 1.04.2017)

CAPITOLUL 2. IMPLICAREA BĂNCII INTERNAȚIONALE PENTRU RECONSTRUCȚIE ȘI DEZVOLTARE ÎN ECONOMIA SOCIALISTĂ A ROMÂNIEI

Începutul relației de colaborare dintre țara noastră și Banca Internațională de Reconstrucție și Dezvoltare s-a realizat în cursul anului 1972, statul român fiind singurul stat din fostul blocul comunist al Europei estice care a luat decizia de a face acest pas decisiv, în urma căruia ulterior s-a reușit dezvoltarea deosebită a economiei socialiste naționale (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-ascuns-ceau-escu-fmi-situa-ia-real-economiei-rom-ne-ti, accesat la data de 1.04.2015).

Colaborarea României cu Banca Mondială, respectiv cu Fondul Monetar Internațional le-a luat prin surprindere pe restul statele socialiste din zona estică a continentului european, acest eveniment producându-se după ce Uniunea Sovietică încercase să stabilească viitoarele obiective de dezvoltare (respectiv care vor fi acestea, cum se vor îndeplini și prin ce mijloace) pentru statele socialiste din proximitatea sa.

Iar semnarea primului acord cu renumitele instituții financiare internaționale de către țara noastră a reprezentat un adevărat eveniment pentru acele vremuri destul de tulburi, el fiind foarte comentat în acea perioadă, atât de liderii și reprezentanții fostelor state socialiste, cât și de media din străinătate, care a arătat un interes deosebit pentru mișcarea fostului dictator comunist, Nicolae Ceaușescu.

Acordul privind aderarea țării noastrei la renumita instituție financiară internațională a fost semnat la Washington, în ziua de 15 decembrie a anului 1972, cel care l-a semnat din partea română fiind nimeni altul decât ministrul de Finanțe din acea vreme, Florea Dumitrescu.

La finele deceniului al VI-lea al secolului trecut, România își propusese să realizeze progrese deosebite în domeniul reformei economice, mai ales după ce fosta Uniune Sovietică a încercat în repetate rânduri să își impună (voalat sau chiar direct) propriile idei în domeniul viitorului economic al țării noastre, dar și anumite principii de dezvoltare (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-ascuns-ceau-escu-fmi-situa-ia-real-economiei-rom-ne-ti, accesat la data de 1.04.2015).

Ulterior momentului în care a optat pentru independența economică, preferând să devină o adeptă a principiului ce privea neamestecului altor state în treburile interne ale unui stat, România s-a concentrat în principal pe procesul de inițiere și de dezvoltare a unei industrii moderne, cu utilaje de ultimă generație, ce ar fi contribuit în mod esențial la o creștere deosebită a relațiilor de colaborare încheiate cu cele mai mari state de pe glob (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-ascuns-ceau-escu-fmi-situa-ia-real-economiei-rom-ne-ti, accesat la data de 1.04.2015).

În condițiile in care uriașa colosul sovietic stabilise deja unilateral că viitorul țării noastre va fi unul de tip agrar, România a decis să facă primele demersuri pentru a-și dezvolta industris, ea planificând să realizeze importuri masive de mașini și utilaje moderne, dar și de tehnologie de ultimă generație. Din păcate pentru statul romând socialist, sursele de finanțare de la acea vreme erau unele destul de reduse, în ciuda faptului că fondul de acumulare în cadrul venitului național utilizat se majorase considerabil în ultimii ani.

În prima fază, oficialii regimului comunist de la București au luat în calcul ideea de a solicita credite diverse din partea Băncii Internaționale de Colaborare Economică, aceasta activând în cadrul celebrului Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (respectiv C.A.E.R.) ce își avea sediul la Moscova.

Ulterior solicitării, instituția financiară a refuzat în mod categoric orice fel de colaborare, principalul motiv invocat fiind lipsa unor lichidități în valută. În aceste condiții, în absența altor variante cu șanse de reușită, țara noastră a luat decizia de a apela la piața financiară mondială.

Astfel, primele negocieri dedicate aderării României la renumita instituție financiară internațională au început la finele lui 1969, când președintele de atunci al instituției, Robert McNamara, a venit în țara noastră, invitat fiind de Ministerul Afacerilor Externe. Iar principala problemă ce s-a remarcat pe perioada primelor negocieri a vizat stabilirea cotei de capital de participare a României, atât ca formă de depunere, dar mai ales ca mărime (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-ascuns-ceau-escu-fmi-situa-ia-real-economiei-rom-ne-ti, accesat la data de 1.04.2015).

Aceasta datorită faptului că era prevăzut în mod clar faptul că orice stat ce intenționează să devină membru al instituției financiare internaționale era obligat la depunerea unei cote de 90% în aur.

Această cotă era ulterior recompensată prin intermediul diverselor credite ce erau obținute de către statul membru (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-ascuns-ceau-escu-fmi-situa-ia-real-economiei-rom-ne-ti, accesat la data de 1.04.2015), credite acordate cu dobânzi mult mai reduse decât cele practicate la nivelul piețelor bancare internaționale.

Perioada negocierilor a durat aproape doi ani, în tot acest timp România continuând să ia parte frecvent și la numeroasele conferințe organizate de Comisia Financiar – Valutar a Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.), urmându-se programele ce au fost anterior stabilite.

Președintele din acea vreme a României socialiste, Nicolae Ceaușescu, a decis să amâne până în ultimul momentul în care se va realiza informarea despre aceele negocieri, a partenerilor din C.A.E.R., tactica diplomatică având rolul de a evita o tensionare a relațiilor care erau și așa destul de încordate între membrii.

Așa se face faptul că un adevărat scandal s-a declanșat în jumătatea a doua a anului 1972, când liderul comunist Ceaușescu a luat decizia să facă cunoscute intențiile României. Cu ocazia participării la o ședință organizată de Comisia Financiar-Valutară a C.A.E.R., ce s-a derulat la Moscova, țara noastră și-a anunțat în mod public intenția de a adera la cunoscuta instituție financiară internațională (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-ascuns-ceau-escu-fmi-situa-ia-real-economiei-rom-ne-ti, accesat la data de 1.04.2015), invocând necesitatea dezvoltării unor relații de colaborare strânse cu toate țările lumii, ca de altfel și cu diversele organismele financiare de pe scena internațională, al căror sprijin era unul vital pentru proiectul major ce viza dezvoltarea economică deosebită a României.

Cum în cadrul diverselor reglementări ale instituției financiare internaționale se menționa faptul că, ulterior semnării tuturor documentelor de aderare, fiecare stat deja membru trebuie să voteze decizia de primire a unui nou membru, liderul comunist Ceaușescu a decis ca Ministerul Afacerilor Externe din România să înceapă, prin intermediul majorității ambasadelor sale din diversele state ale lumii, o puternică campanie dedicată informării statelor membre, România fiind prima țară din C.A.E.R. care luase decizia de a adera la una dintre cele mai importante instituții financiare internaționale (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-ascuns-ceau-escu-fmi-situa-ia-real-economiei-rom-ne-ti, accesat la data de 1.04.2015).

Toate demersurile diplomatice ce au fost realizate și-au dovedit eficiența pe deplin, state precum S.U.A, Franța, Marii Britanii, Germania Federală, Olanda, dar și Italia, luând decizia de a susținr fără nici un fel de rezerve aderarea României în cadrul instituției financiare internaționale.

Ulterior semnării acestei aderări, România, ca proaspăt stat membru, a început să primească diverse credite, în valoare totală de de un miliard de dolari, toate fiind însă destinate strict domeniului ce privea infrastructura (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-ascuns-ceau-escu-fmi-situa-ia-real-economiei-rom-ne-ti, accesat la data de 1.04.2015).

Ca urmare a faptului că sumele folosite pentru a se construi, respectiv a se moderniza, drumuri și autostrăzi, ca și căi ferate și poduri, nu se puteau restitui la scandeța impusă (ce varia în intervalul 10 – 15 ani), (și asta ca urmare a faptului că respectivele obiective construite/modernizate aveau capacitatea de a atrage venituri doar după o perioadă de 20-30 de ani), România i-a propus băncii ca o parte dintre creditele acordate statului român să fie destinate în mod exclusiv creșterii producției industriale, ca și creării de noi locuri de muncă, variantă în care s-ar fi reușit realizarea și a unei creșteri importante la nivelul veniturilor economiei naționale, perioada îndeplinirii acestui obiectiv fiind cu mult mai redusă.

În prima fază, instituția financiară internațională a refuzat propunerea venită din partea României, prin prisma faptului că reglementările din domeniul acordării creditelor erau deosebit de stricte. După câteva săptămâni, la o analiză mai atentă, conducerea instituției a revenit asupra deciziei luate în prima fază, ea modificând și regulile ce fuseseră puse în aplicare o lungă perioadă.

În acest fel, România a reușit să primească credite pentru dezvoltarea producției materiale, incluzând bunuri de consum, utilaje diverse, ca și echipamente, tehnologie și diverse mașini. Între anii 1973-1989, țara noastră a reusit să acceseze diverse credite internaționale, valoarea totală a acestora ajungând la suma totală de șase miliarde de dolari, bani din care s-a reușit nu doar modernizarea agriculturii, ci și realizarea industrializării, țara noastră înregistrând o creștere economică fără precedent (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-ascuns-ceau-escu-fmi-situa-ia-real-economiei-rom-ne-ti, accesat la data de 1.04.2015).

Efectele tuturor acestor investiții s-au reflectat în mod direct în cadrul volumului total exporturilor, ca și în volumul total al încasărilor valutare, acestea crescând exponențial, ceea ce a determinat nu doar rambursarea la termenele impuse a creditelor contractate, ci și o creștere deosebită a veniturilor la economia națională socialistă.

În primii 10 ani de la încheierea acordului cu instituția financiară internațională, România a reușit să încheie nu mai puțin de 33 de acorduri de împrumut, acestea vizând în principal diverse proiecte din domeniul industriei, al agriculturii, ca și al transporturilor (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-ascuns-ceau-escu-fmi-situa-ia-real-economiei-rom-ne-ti, accesat la data de 1.04.2015).

În paralel cu procesul de creșterea producției interne, respectiv a volumului investițiilor (acesta s-a majorat anual cu un procent de 250%), și la nivelul economiei românești socialiste s-a înregistrat o creștere fără precedent. Din volumul total al creditelor pe care România le-a primit, un număr de 17 au fost finanțate prin intermediul Băncii de Investiții, altele fiind susținute de către Banca pentru Agricultură și Industria Alimentară (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-ascuns-ceau-escu-fmi-situa-ia-real-economiei-rom-ne-ti, accesat la data de 1.04.2015).

Mai mult, un număr de 15 proiecte, ce au fost finalizate cu banii împrumutați de instituția financiară internațională, s-a reușit realizarea a numeroase echipamente și materiale românești, aspect care a contribuit în mod esențial la o dezvoltare fără precedent a unor anumite sectoare din industria românească.

Anul 1977 s-a dovedit a fi anul în care oficialii regimului socialist din România au decis să ia mai multe măsuri speciale, ca urmare a cărora au fost înființate, respectiv reorganizate măsurilor dure luate de către oficialii români, aceștia inființând și reorganizând aproximativ 100 de întreprinderi și de centrale economice, respectiv industriale și de construcții (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-ascuns-ceau-escu-fmi-situa-ia-real-economiei-rom-ne-ti, accesat la data de 1.04.2015), cele mai multe dintre acestea fiind finanțate din sumele ce au fost obținute din creditele acordate României de către Banca Internațională de Reconstrucție și Dezvoltare.

Astfel, în cursul anului 1977 în România au fost înființate :

Întreprinderea de produse electronice și electrice "ElectroArgeș (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-ascuns-ceau-escu-fmi-situa-ia-real-economiei-rom-ne-ti, accesat la data de 1.04.2015)

Întreprinderea de rulmenți grei Ploiești

Combinatul industrial pentru construcții de mașini Bistrița

Întreprinderea de mașini unelte – accesorii și scule Baia Mare

Întreprinderea de anvelope Zalău

Combinatul de fibre sintetice Câmpulung

Întreprinderea de țevi Zalău

Întreprinderea de țevi sudate Zimnicea (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-ascuns-ceau-escu-fmi-situa-ia-real-economiei-rom-ne-ti, accesat la data de 1.04.2015)

Din momentul semnării aderării României la instituția financiar internațională și până la prăbușirea regimului totalitar comunist (Decembrie 1989) țara noastră a reușit, prin intermediul creditelor contractate, să construiască, respectiv să modernizeze numeroase obiective de importanță strategică în cadrul economiei naționale, precum :

C.T.E. Turceni

Combinatul de îngrășăminte chimice Bacău

Uzina hidroelectrică Râul Mare Retezat

Combinatul de oțeluri speciale Târgoviște

Combinatul de fibre sintetice Câmpulung Muscel

Întreprinderea de țevi Roman (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-ascuns-ceau-escu-fmi-situa-ia-real-economiei-rom-ne-ti, accesat la data de 1.04.2015)

CAPITOLUL 3. IMPLICAREA BĂNCII INTERNAȚIONALE PENTRU RECONSTRUCȚIE ȘI DEZVOLTARE ÎN CADRUL ECONOMIEI ROMÂNIEI DEMOCRATICE

3.1 Tranziția post-socialistă – delimitări conceptuale

Atât la nivelul Europei Centrale, cât și în Europa de Est s-a constatat că tranziția post-socialistă a presupus anumite dimensiuni specifice, datorate în special necesității înlocuirii sistemului, la baza căreia se afla proprietatea colectivă, cu un sistem ce avea la bază proprietatea privată. Acest proces nu a reprezentat un fenomen izolat, el reflectându-se la nivelul tuturor foste state comuniste europene, aproape simultan. În acest context, diversele reforme post-socialiste din fostele state socialiste au fost aplicate „din mers”, principiile teoretice fiind deseori urmate de cele practice și destul de frecvent infirmate de evoluțiile următoare.

De altfel, statele poziționate în centrul și în estul Europei au traversat, după finalul celui de-al Doilea Război Mondial, două experiențe destul de complexe, respectiv :

O tranziție de la o societate de tip democratică, ce se baza pe o economie de piață, la o societate de tip totalitar, în cadrul căreia economia avea un caracter super-centralizat

Tranziția în sensul invers, respectiv de trecere de la o societate de tip totalitar la o societate democratică

Aceste două tranziții (Bal, Ana, Economii în tranziție, București, Editura Oscar Print, 2008, pp.89-92), chiar dacă au fost, prin natura efectelor (respectiv modificarea sistemelor politice, a sistemelor economice, a sistemelor sociale) asemănătoare, ele fiind însă diametral opuse în ceea ce privește direcția de aplicare, au fost urmare de numeroase transformări ce:

Au generat efecte multiple în toate domeniilor

Au produs o serie de șocuri în cadrul societăților, dar și la nivelul indivizilor

Statele europene centrale și cele estice au fost implicate cu brutalitate în cadrul primei tranziții menționate anterior, aceasta derulându-se pe durata a două decenii, pe parcursul cărora au fost promovate gradual și ulterior generalizate, metodele conducerii economice totalitariste. Ca și model, această tradiție a urmat exemplul tranziției ce fusese realizată de către U.R.S.S. în perioada dintre cele două Războaie Mondiale, cu implicarea unor elemente de conjunctură, respectiv :

Accesul facil la diversele resurse energetice și de materii prime

Diferențe insesizabile între nivelele tehnologice existente atât în statele cu o economie de piață, cât și în statele cu economii centralizate

În ceea ce privește a doua tranziție (Dumitrescu Sterian, Bal Ana, Economie Mondială, București, Editura Economică, pp. 207-261) prin care au trecut statele europene estice și cele din Europa Centrală, aceasta a fost generată de numeroasele eșecuri ale modelului economic socialist, principalele sale elemente definitorii fiind reprezentate de :

Nivelul diminuat al tehnologiilor disponibile, comparativ cu cel corespunzător statelor în cadrul cărora a funcționat o adevărată economie de piață

O limitare a nivelului resurselor energetice și a resurselor materiilor prime, în paralel cu reducerea accesului la acestea

Comparativ cu primul proces tranzitiv, tranziția post-socialistă este caracterizată de numeroase trăsături ce au generat diverse efecte negative, pe termen lung, cele mai importante dintre acestea fiind :

O lipsă a experienței în domeniul procesului tranziției post-socialiste

O lipsă a existenței modelelor de referință

Absența diverselor teorii ce au fost verificate în cadru practic, în vederea trecerii de la o economie de tip centralizat la o economie de piață

Existența elementelor de tip conjunctural, insuficiența mijloacelor financiare fiind primordială în acest caz

Principala caracteristică a statelor socialiste în cadrul cărora a existat o economie de tip centralizat a avut în vedere utilizarea așa numitului „plan operativ”, ce consta în intervenția de tip direct a guvernului, în vederea asigurării aplicării diverselor prevederi ce urmăreau obținerea unor producții fizice și producții valorice, având la bază mixul intrărilor ce era prevăzut în cadrul unui plan. În timp, această economie bazată pe plan a generat numeroase probleme de natură structurală, respectiv:

O deformare de tip cvasi-general a prețurilor

O alocare a resurselor pe criterii administrative, ignorându-se avantajele comparative, aspect care în timp a dus la producerea a numeroase dezechilibre interne, dar și externe

Poziționarea, atât a consumatorilor, cât și a producătorlor, într-o stare de dezechilibru macro-economic, ceea ce a generat :

Lipsa diverselor produse

Semnalarea apariției pieței negre

Existența unor stocuri de produse nerentabile

Lipsa unor stimulente la nivel micro-economic

Risipă de resurse masivă

O anume rigiditate a pieței muncii, care în absența unei piețe de capital au dus la imposibilitatea reorientății alocării diverselor resurse în economie și implicit la o încetinire a schimburilor

Investiții insuficiente

O rigiditate la nivel instituțional

O lipsă a concurenței interne, dar și externe

Inexistența unor stimulente

O încetinire a progresului tehnologic

O diminuare a creșterii productivității

Tentativele de reformarea sistemului economic de tip socialist au fost semnalate încă din perioada anilor 60, când diverse state europene estice au identificat numeroasele neajunsuri ce erau generate de centralizarea economică prin plan, ca și de controlul centralizat și implicit izolarea de restul statelor civilizate.

Iar primele tentative de introducerea unor elemente ale economiei de piață și impliciti a unor mecanisme economice moderne au fost remarcate în Polonia, ca și în Unguaria. Din păcate însă acestea nu au reușit să modifice principiile de bază ale economiei socialiste, respectiv planificarea și tipul societății. Ulterior, în state precum Iugoslavia sau Ungaria s-a realizat un transfer al competențelor (Negruțoiu M, Salt înainte, București, Editura Expert, 1997, pp. 53-61 Negruțoiu M, Salt înainte, București, Editura Expert, 1997, pp. 53-61) de la „centru” spre autoritățile locale sau diverse întreprinderi, așa numitele „directive de plan” fiind mult diminuate, ceea ce a dus la încurajarea unor întreprinderi în vederea aplicării unei strategii mult mai flexibile a producției și implicit o adaptabilitate mai mare la diversele cerințe ale pieței.

În țara noastră, din păcate pentru sistemul economic, nu au existat nici un fel de tentative de acest gen, motiv pentru care evoluția economică ulterioară perioadei socialiste s-a dovedit a fi deosebit de greoaie. Diversitatea rezultatelor destul de limitate ale numeroaselor experimente realizate în domeniul „socialismului de piață”, ca și ascensiunea dezechilibrelor macro-economice au fost principalele motive pentru care, după anul 1989, statele europene estice și centrale au declanșat reformele fundamentale post-socialiste, acestea manifestându-se atât la nivel economic, cât și la nivelul sistemului politic (http://www.ebrd.com/downloads/research/transition/TR99.pdf, accesat la data de 6.04.2017).

Implementarea în cadrul statelor est-europene a diverselor măsuri reformatoare, ulterior renunțării la economia socialistă, nu a generat declanșarea mecanismelor de tip „auto-regulatoare” pieței, constatându-se riscul apariției așa zisului „capitalism fără profit” ori a „socialismului fără planificare” (Lanski, K. Transition from command to marcket economies in Central and Eastern Europe, 1990, WIIW, pp. 112-115).

Evoluția diverselor reforme post-socialiste ar fi trebuie să genereze o dezvoltare a oportunităților de prospesperitate inviduală (urmare a libertății economice), în paralel cu asumarea „libertății de a pierde” (Fourcade, Marion, Economists and Societies: Discipline and Profession in the United States, Britain, and France, 1890s to 1990s, Princeton University Press, 2009, pp.142-144). Din păcate însă, atât tranziția cât și procesul reformelor post-socialiste în cadrul statelor est-europene și central europene s-au dovedit a fi total diferite comparativ cu alte state, motivele fiind diverse :

Au cuprins în același timp sectorul economic, cel politic, ca și sectorul social

Au depășit cu mult simpla reducerea sectorului de stat aferent economiei

Au depășit procesul de democratizare al vieții politice

În ceea ce privește procesul reformelor post-socialiste, acesta s-a derulat pe trei direcții principale, respectiv :

O stabilizare a macro-economiei – realizată prin

Diverse politici monetare și valutare

Politici ale veniturilor

Politici fiscale – supuse de asemenea unor procese reformatoare

O liberalizare de tip micro-economic, ce a precupus :

Înlăturarea restricțiilor instituite în derularea unei activități economice

Clarificarea contextului comercial

Clarificarea noțiunilor referitoare la dreptul proprietății

Formarea, ca și funcționarea diverselor societăți comerciale

Eliminarea subvențiilor

Eliminarea controlului prețului și a controlului valutar

Liberalizarea comerțului exterior

Diverse transformări realizate la nivelul instituțiilor fundamentale :

Procesul transformării proprietății de stat

Reformele fiscale

Formarea burselor de valori

Formarea instituțiilor de intermedieri financiare, etc

Liberalizarea la nivel micro-economic, ca și restructurarea la nivel instituțional reprezintă părți esențiale din cadrul așa numitei „transformări sistemice”, vitale în procesul funcționabilității economiei de piață. Necesitatea acestei transformări (http://www.ebrd.com/downloads/research/transition/TR00.pdf, accesat la data de 7.04.2017) s-a impus în cadrul statelor est-europene și central-europene în principal datorită :

Diverselor modificări semnalate la nivelul sistemului politic – prin trecerea la actualul sistem democratic

Crizei fără precendent manifestate la nivelul sistemul economiilor de tip socialist, cu planificare centralizată

3.2. Reforma post-socialistă

Așa cum deja s-a precizat, reformarea post-socialistă în cadrul statelor est-europene, ca și în fosta U.R.S.S. s-au dovedit a fi fundamentale, acestea implicând diverse modificări majore în domeniul instituțional, guvernamental, domeniul formelor de proprietate, domeniul legislativ, domeniul comportamentelor interpersonale, etc. Toate modificările instituționale sesizate în cadrul procesului reformei post-socialiste s-au suprapus unor modificări masive aplicate prețurilor relative, dar și tiparului aferent comerțului exterior, ceea ce în timp au dus la apariția unor transformări majore și în domeniul conținutului producției.

În domeniul instituțional, ca și în cel dedicat prețurilor și implicit produselor s-a constatat o diferență uriașă între contextul aferent economiei post-socialiste anterior refornelor și contextul final aferent procesului tranziției.

În domeniul strategiilor de reformă, acestea au vizat conținul, succesiunea, dar și viteza reformelor ce s-au impus în vederea realizării procesului de tranziție. Astfel, prin adoptarea unei strategii reformative de dimensiuni mari, în paralel cu diverse politici specifici, un stat aflat în perioada de tranziție post-socialistă s-a văzut pus în situația de a lua în considerare nu doar diversele circumstanțe economice caracteristice, ci și numeroasele constrângeri politice apărute ulterior. De regulă, strategiile reformative includ mai multe componente (https://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/1999/02/1099ch1.pdf, accesat la data de 7.04.2017) majore, respectiv :

O micro-liberalizare – ce vizează în principal prețurile, ca și comerțul

O macro-stabilizare – ce vizează inflația, datoria externă, dar și finanțele publice

Diverse schimbări de natură structurală – precum comerțul internațional, ca și privatizarea

Instituții ale economiei de piață – coduri comerciale, dreptul de proprietate, sectorul dedicat pieței de capital, sectorul dedicat pieței financiare

Asistență externă

Micro-liberalizarea, macro-stabilizarea, schimbările structurale, ca și instituțiile economieie de piață au reprezentat elemente definitorii în cadrul fiecărui pachet reformativ, obiectivele privind eliminarea șomajului, ca și ale subvențiilor dedicate familiilor impunând remodelarea sistemului protecției sociale (http://www.ebrd.com/downloads/research/transition/TR00.pdf, accesat la data de 7. 04.2017). Cu excepția fostei Republici Democrate Germania, a Poloniei și Bulgariei, asistența de tip extern a fost una destul de nesemnificativă, impactul acesteia fiind, de asemenea limitat.

Circumstanțele comune moștenite au dominat în fostele state socialiste atât politicile de reformă cât și procesul de tranziție, acestea prezentând diverse similarități. Iar ca urmare a variațiilor înregistrate în cadrul circumstanțelor tipice moștenite ale fiecărui stat, s-a reușit influențarea alegerii strategiilor de reformă, ca și a politicilor de tip specific (http://www.ebrd.com/downloads/research/transition/TR00.pdf, accesat la data de 7. 04.2017). Cele mai multe similarități au fost înregistrate atât în domeniul microliberalizării, cât și în cel al modificărilor structurale majore, dintre care merită amintite privarizarea și respectiv procesul de reorientare a comerțului exterior. Demn de semnalat este faptul că diferențele cele mai mari au fost semnalate în cadrul domeniului politicii macro-economice, acestea diminuându-se treptat, spre finalul anilor 90 (http://www.ebrd.com/downloads/research/transition/TR00.pdf, accesat la data de 7. 04.2017).

În cadrul procesului reformei post-socialiste pot fi distinse următoarele strategii :

Strategia terapiei de șoc

Strategia ajustărilor rapide

Strategia schimbărilor graduale

Strategia terapiei prin șoc a fost pusă cu adevărat în aplicare numai în fosta R.D.G. și în ciuda potențialului realocării rapide a resurselor, aceasta s-a dovedit a fi, atât pe termen scurt, cât și pe termen mediu, mult prea costisitoare. În ceea ce privește strategia schimbărilor graduale, acesta fusese experimentată cu succes, la finele anilor 70, în China, dar în condițiile existente în statele fost-socialiste, s-a optat pentru formula strategiei ajustărilor rapide. Astfel, câteva state precum Ungaria, Polonia, Estonia, Republica Cehă, Slovenia, Slovacia și Croația au adoptat varianta „strong” a acestei strategii de reformă, o parte din restul statelor fost-socialiste (printre care se numără și Ucraina și Rusia) adoptând varianta „Weak”, în primii ani de la demararea procesului de tranziție remarcându-se diferențe substanțiale între cele două opțiuni alese.

Marea majoritate a fostelor state baltice, ca și unele state din Europa Centrală au adoptat așa numita „varianta S” (https://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/1999/02/1099ch1.pdf, accesat la data de 7. 04.2017), cel mai bine definită de fostul prim-ministru ceh, Vaclav Klaus (http://econ.as.nyu.edu/docs/IO/28042/EconomicTransition.pdf, accesat la date de 9. 04.2017):

Reformele în cadrul statelor post-comuniste reprezintă rezultatul diverselor procese sociale și a proceselor complexe, notiv pentru care acestea nu pot să fie anterior plănuite nici de către o organizație, nici de către o persoană

În privința rolului ajutorului extern acesta este unul de tip marginal

Este inevitabil producerea șocului economic (http://www.ebrd.com/downloads/research/transition/TR99.pdf, accesat la data de 8. 04.2017)

Pentru impunerea unei politici macro-economice restrictive, se impun diverse acțiuni dramatice în vederea liberalizării prețurilor și a comerțului exterior, ca și pentru punerea bazelor procesului de privatizare

Politica macro-economică de tip restrictiv trebuie să fie susținută (http://www.klaus.cz/, accesat la data de 10. 04.2017)

Se impune depășirea șocului generat de o liberalizare a prețurilor

În vederea realizării restructurării economiei se impune privatizarea de proporții (ibidem)

Costurile acestei transformări se impune a fi împărtășite de toată populația

O transformare de succes implică o deschidere a piețelor pentru toate bunurile străine, ca și o liberă circulație atât a oamenilor, cât și a ideilor

Pentru o transformare de succes este nevoie și de politicieni de succes (ibidem)

Demn de menționat este faptul că ulterior au fost semnalate alte numeroase procese reformatoare în baza cărora s-ar putea impune o modificare radicală a acestor formulări-axiome. În procesul alegerii reformelor s-a constatat o limitare atât în domeniul politicilor cât și al instituților, generată de intenția imitării ori a reproducerii diverselor soluții ce fuseseră deja consacrate în cadrul economiilor aferente piețelor capitaliste (https://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/1999/02/1099ch1.pdf, accesat la data de 10. 04.2017). În plus, reformatorii au avut deseori planuri de acțiune pregătite în vederea atingerii diverselor scopuri, acestea dovedindu-și eficiența în ciuda faptului că uneori atât orarele, cât și etapele ori metodele de implementare au suferit modificări radicale, pe fondul unor presiuni politice.

În domeniul ajutorului extern, rolul marginal al acestuia a fost generat deseori de dimensiunea economică a unui stat, multe dintre statele fostei Uniuni Sovietice, ca și state din cadrul Europei Centrale reușind, prin intermediul P.P.P. (puterea de cumpărare) și a ratei de schimb să ajungă la un P.I.B. de peste 3000 de miliarde de dolari în preajma reformelor (http://www.ebrd.com/downloads/research/transition/TR00.pdf, accesat la data de 8. 04.2017).

În aceste condiții și investițiile necesare restructurării unei economii s-au impus a fi unele deosebite, în condițiile în care resursele ce au fost puse la dispoziție de către Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional ori B.E.R.D. pentru statele aflate în perioada de tranziție au fost destul de reduse, acestea putând fi oferite numai pe baza unor criterii strict comerciale, respectiv dependente de condițiile de performanță ce nu pot fi atinse atât de ușor în perioadele de tranziție Singura excepție a reprezentat-o fosta Republică Democrată Germană, care a primit transferuri deosebite de fonduri, raportate la P.I.B.-ul său, acestea fiind mai mari de câteva ori decât valoarea cumulată a tuturor ajutoarelor ce au fost acordate statelor aflate în proces de tranziție.

Procesul transformării post-socialiste a demarat în primele două state Phare, respectiv în Polonia și Ungaria, strategiilor privind reconstrucția economiilor de tip centralizat delimitându-se în două mari direcții, respectiv :

Strategia terapiei de șoc (inspirație liberală) – este considerată ca fiind o soluție pe termen scurt – prețuri distorsionate, inflație, etc. Urmărește planificarea diminuării la maxim a intervenționalismului, bazându-se pe potențialul deosebit al piețelor libere

Strategia graduală ( teoria neo-instituționalistă) – include punerea în aplicare a programului dezvoltării economice, prin supralicitarea capacității guvernului de proiectare deliberată. Urmărește reinserția cât mai eficientă a unui stat în cadrul economiei, prin accentuarea incapacității piețelor de a genera stabilitate și prosperitate, cu favorizarea „dirijismului” în vederea controlării derapajelor

În faza inițială a tranziției (http://www.ebrd.com/downloads/research/transition/TR99.pdf, accesat la data de 13. 04.2017), diversele creșteri economice ce s-au semnalat în cadrul statelor din Europa Centrală reprezentau nu o calitate a strategiilor reformatoare, ci condițiile crizei regăsite înaintea declanșării fenomenului de reformă, acestea fiind cele care au generat și colapsul în cadrul sistemului politic, militar și economic din fosta U.R.S.S., în Rusia semnalându-se de altfel o scădere dramatică a producției industriale încă din anul 1991. Conform rapoartelor (ibidem) ce au fost date publicității de specialiști, în statele ce au fost liberalizate și implicit stabilizate la un alt nivel (mai ridicat), nivelul producției nu a scăzut foarte dramatic, ulterior el revenindu-și destul de ușor.

Este bine cunoscut faptul că scopul reformelor, pe termen scurt, este acela de a restructura economiile ce se află în tranziție, astfel încât în condiții reduse ale nevoii de restructurare, s-ar impune salarii flexibile și inclusiv o mare mobilitate a capitalului și a muncii, ceea ce nu ar atrage o diminuare a producției. Cum însă necesitatea restructurării era una deosebită, iar mobilitatea resurselor s-a dovedit a fi destul de limitată, s-au impus costuri dedicate șomajului (intrat într-un ritm ascendent) (http://econ.as.nyu.edu/docs/IO/28042/EconomicTransition.pdf, accesat la data de 12. 04.2017).

Astfel, în vederea determinării unei creșteri economice și inclusiv pentru atragerea investițiilor, s-au impus anumite criterii (ibidem) mediului macro-economic, respectiv :

O rată a inflației plasată în intervalul 10-40%, cu posibilitatea diminuării sub 10 %, ca și a variației de 0 – 10 %

O reducere a deficitului bugetar, la nivelul situat sub valoarea de 3% din P.I.B.

O stabilizare a datoriei publice la un nivel sub valoarea de 60% din P.I.B.

O diminuarea a cheltuielilor guvernamentale de la 50 % – 60 % din P.I.B. (nivelul pre-tranziției) la valori incluse în intervalul 30 % – 40% din P.I.B.

O egalare a rezervelor oficiale în valură cu valoarea importurilor, respectiv valoarea exporturilor de servicii și bunuri pe o durată de patru luni – astfel încât să se reușească depășirea datoriei publice pe termen scurt

O diminuare a impozitelor directe (cu precădere a impozitului pe profit), impozite ce, alături de contribuțiile din asigurări să genereze sub valoarea de 20 % din P.I.B.

O substanțială monetarizare a economiei – minim 30 % din valoarea P.I.B.

O diminuare a dobânzilor la credite – sub 20 % în cazul ratelor nominale și respectiv sub 10 % în cazul ratelor reale

Succesul procesului de reformă post-socialiste poate fi cuantificat prin abilitatea statelor implicate de a crea diverse condiții economice, instituționale, dar și legale, în vederea obținerii unei creșteri nu doar rapide, ci și susținute. Această creștere se reflectă cel mai bine în cadrul sporirii producției de la începutul procesului.

Procesul tranziției fostelor state socialiste din Europa s-a derulat în mai multe etape, conform studiului (World Bank, „The transformation of economics in Central and Eastern Europe. Issues, Progress and Prospects”, Policy and Research Series, n. 17/1991, disponibil la http://www.worldbank.org/, accesat la data de 12. 04.2017), realizat de specialiștii Băncii Mondiale, respectiv :

Etapa I – Cu realizarea unei stabilizări la nivel macro-economic, în paralel cu obținerea controlului macro-economic. Această etapă a inclus atât o stabilizare macroeconomică internă, cât și o stabilizare macroeconomică extrenă, în cadrul acestora avându-se în vedere o întărire a politicilor fiscale, ca și a politicilor de credit, atât la nivelul guvernelor, cât și a societăților. De asemenea, în cadrul acestei etape s-a avut în vedere asigurarea unei redresări a dezechilibrelor ce au fost generate fie de surplusul monetar, fie de pierderile bancare considerabile, Diversele programe concepute și ulterior implementate în acest scop au presupus acțiuni complexe la nivelul guvernelor statelor implicate, în paralel cu luarea unor măsuri în domeniul:

Fiscalității – s-a impus o fiscalitate destul de severă

Politicilor de credit

Bancar – în vederea diminuării pierderilor din acest sector

Balanței externe – s-a avut în vedere o modificare a cheltuielilor aferente acesteia

Etapa II-a (World Bank, „The transformation of economics in Central and Eastern Europe. Issues, Progress and Prospects”, Policy and Research Series, n. 17/1991, disponibil la http://www.worldbank.org/, accesat la data de 12. 04.2017). În cadrul acestei etape s-a avut în vedere introducerea unor piețe competitive, ca și reformarea prețurilor ce sunt caracteristice acestor piețe. Reforma pieței și respectiv liberalizarea prețurilor, au vizat:

În domeniul bunurilor și al serviciilor:

O reformă a prețurilor interne

O liberalizare a comerțului internațional

O dezvoltare a sistemelor de distribuție – implicând atât transportul, cât și serviciile de marketing

În domeniul muncii:

O liberalizare a pieței muncii

Liberalizarea salariilor

În domeniul financiar :

Reformarea sistemului bancar

Modificarea ratei dobânzilor

O diversificare a diverselor piețe financiare

Etapa III-a – În această etapă s-a realizat atât reformarea întreprinderilor, cât și o restructurare a activităților subordonate acestora. O atenție deosebită a fost acordată clarificării drepturilor de proprietate publică, în paralel cu implementarea unui sistem de control eficient în domeniul managementului societăților existente. În cadrul acestei etape s-a realizat dezvoltarea sectorului particular, a proceselor de privatizare, ca și proceselor de restructurare a diverselor întreprinderi existente, prin intermediul:

Asigurării unei libere intrări/ieșiri a societăților pe piețele diverse

Modificării concepției vizând managementul societăților

Identificării concrete a drepturilor ce decurg din cadrul proprietății private

Unor reglementări în domeniul dreptului proprietății vizând terenurile agricole, fondul locuințelor, capitalului industrial, etc

Etapa IV-a (World Bank, „The transformation of economics in Central and Eastern Europe. Issues, Progress and Prospects”, Policy and Research Series, n. 17/1991, disponibil la http://www.worldbank.org/, accesat la data de 12. 04.2017). Aceasta etapă a avut în vedere elaborarea și implementarea diverselor măsuri în vederea unei reorientări a rolului deținut de stat în cadrul economiei, știut fiind faptul că prin pierderea unor funcții statul a câștigat prioritate în cadrul altor direcții, cum ar fi cea a dimensionării cheltuielilor bugetare, a definirii sistemului de taxe și impozite, a reproiectării sistemului dedicat securității sociale, a redistribuirii forței de muncă în vederea diminuării ratei șomajului. Etapa redefinirii rolului rolului deținut de stat a implicat:

Diverse reforme de natură legislativă vizând:

Regimul contractual

Sistemul bancar

Cadrul constituțional dedicat proprietății

Domeniul concurenței, etc

Reforme la nivelul diverselor instituții legislative

O fundamentare a cadrului privind reglementarea monopolurilor

O modernizare a sistemului informațional

Conceperea instrumentelor și înființarea diverselor instituții în domeniul managementului economic indirect, prin utilizarea:

Unui control bugetar privind cheltuielile

Sistemului de taxe

Sprijinului oferit de instituțiile ce realizau un control monetar de tip indirect

O redefinire a ariei sociale în raport cu noile elemente semnalate, respectiv:

O modificare a sistemului de pensii

Asigurare de șomaj

O restructurare a diverselor servicii sociale – sănătatea, cultura, educația (Ibidem)

Demn de semnalat este faptul că diversele activități dedicate modificării rolului deținut de stat în cadrul economiei s-au manifestat destul de intens în state ca Polonia, Iugoslavia și Ungaria, state ce au reușit să înregistreze progrese seosebite în domeniul reglementărilor economice, în domeniul dedicat reglementărilor legislative, ca și în domeniul instituțiilor publice.

Ca urmare a acestui progres, în aceste state s-au înființat destul de devreme diverse agenții de privatizare, fiind lichidate renumitele „ministere de planificare”. De asemenea, în aceste state au fost concepute și ulterior implementate programe complexe de redresarea șomajului, spre deosebire de state precum Bulgaria și România unde tranformările aferente tranziției au fost cu mult mai reduse și mai încete. Demn de semnalat este faptul că pe întreaga perioadă a desfășurării tranziției s-au semnalat diverse dispute de natură teoretică legate de dilema „tranziție șoc” versus „tranziție graduală”.

În ciuda faptului că adepții „tranziției graduale” invocau o necesitate (cu sublinierea importanței) a pregătirii procesului de tranziție, cu diminuarea costurilor sociale, susținătorii „tranziției de șoc” au subliniat rolul deosebit al acesteia în domeniul evitării diverselor capcane ale procesului vizând decentralizarea economiei (Conform Murray N. Rothbard, „How to and how not to desocialize”, Vol.6, n.1, 1992, pp. 64-70).

Astfel, s-a accentuat ideea că prin adoptarea metodei terapiei de șoc se va putea evita diversele capcane ce perpetuează pierderile din mediul economic, cele mai semnificative dintre acestea fiind :

Evitarea unei etapizări a economiei – Deoarece este bine cunoscut faptul că nu se impune nici un fel de etapizare a economiei, piața liberă impunându-se cât mai rapid. În caz contrar, orice întârziere se poate reflecta direct asupra obiectivelor urmărite, cu implicații directe asupra procesului privatizării. Motivele pentru care se impune o instaurare rapidă a pieței includ interconectarea și interacțiunea sesizate la nivelul diverselor componente ale pieței, o liberalizare a acesteia fragmentată putând duce la o perpetuare a distorsiunilor, ca și la apariția unor conflicte ce ar putea să alimenteze diversele disfuncționalități deja sesizate.

Evitarea formării pieței negre, evitarea dezvoltării economiei subterane – În cazul unei tergiversări a procesului de reformă, fie prin etapizarea acesteia, fie printr-o planificare poate genera apariția și dezvoltarea economiei de tip subteran

O neconfiscare a banilor de la populație – Această măsură a luat luată în Rusia, dar și în țara noastră, fostul guvern condus de Theodor Stolojan impunând „naționalizarea valutei”.Această măsură are însă efecte destul de neplăcute, ea reușind să „alimenteze” neîncrederea populației în moneda națională, ca și neîncrederea în sistemul bancar și implicit în cadrul economiei de piață (conform Murray N. Rothbard, „How to and how not to desocialize”, Vol.6, n.1, 1992, pp. 69-73).

Evitarea unei creșteri a impozitelor – În conformitate cu teoria lui Laffer, pe măsură ce nivelul impozitării depășește nivelul ce este considerat ca fiind optim prin prisma încasărilor bugetare, se remarcă și o dezvoltare a evaziunii fiscale, ce atrage după sine o diminuare considerabilă a încasărilor la bugetul de stat. În țara noastră s-a remarcat că în urma fiecărei crize s-a luat decizia creșterii impozitelor pentru persoanele bune platnice de impozite, marii datornici fiind de regulă „scutiți” prin diverse „artificii”, în vreme ce sectorul privat a suferit numeroase lovituri ca urmare a creșterii acestor impozite.

Unele modificări impuse de diversele reforme economice au putut fi realizate rapid și destul de brusc (urmând așa numita „terapie de șoc”, ce a fost aplicată în Polonia), cele mai semnificative fiind liberalizarea comerțului exterior, ca și liberalizarea prețurilor.

Marea majoritate a reformelor structurale sesizate în cadrul procesului de tranziție nu au putut fi realizate decât gradual, cele mai importante fiind liberalizara fluxurilor de capital, marea privatizare, restructurarea sectorului industrial, ca și restructurarea sistemului bancar. La acest capitol merită menționat exemplul Cehoslovaciei, care deși este percepută ca țara în care reforma economică s-a realizat gradual, liberalizarea prețurilor s-a derulat într-un timp foarte redus (practic în decursul primului semestru al anului 1990), ca și marea privatizare și respectiv mica privatizare, ce au fost realizate într-un timp record. Ca urmare a acestor controverse, în timp s-au definit așa denumitele „dileme ale tranziției” (Sterian Dumitrescu, Ana Bal, „Economie mondială”, București, Editura Economică, 2002, pp. 213-220), respectiv:

O liberalizare a prețurilor realizată în condițiile unor monopoluri, ca și în condițiile inexistenței unei competiții poate genera premisa obținerii veniturilor excesive, în paralel cu menținerea ineficienței la nivelul structurii de producție. În domeniul stabilirii prețurilor pe cale administrativă se remarcă îndeosebi contradicția cu politica eliminării subvențiilor, ca și cu cea a recunoașterii autonomiei la nivelul întreprinderilor

În vederea stimulării competiției pe piața internă, ca și pentru majorarea ofertei de mărfuri, ofertă ce este subdimensionată având în vedere cererea internă, ce impune o liberalizare a comerțului exterior. Această liberalizare este însă în contradicție cu necesitatea protejării unor sectoare economice (cum ar fi cele agricole ori industriale), sectoare ce nu au capacitatea de a se confrunta cu concurența de pe piața externă

În vederea generării unui mediu de tip competitiv în cadrul economiei se impune o liberalizare a comerțului exterior, în paralel cu promovarea unei politici dedicate cursului valutar corect (astfel realizându-se și o raportare la prețurile globale). Această liberalizare a comerțului exterior poate duce la o creștere a distorsiunilor sesizate în cadrul sistemului de prețuri, cu atât mai mult în absența presiunilor manifestate pe costurile de producție, ca și în absența unor reforme adecvate în domeniul impozitelor

Se impune o reformare a sistemului bancar înaintea declanșării procesului de privatizare, ca și a celui de restructurarea întreprinderilor, în acest fel alocarea diverselor capitaluri realizându-se sub controlul strict al băncilor. Cu toate acestea nu se poate vorbi de o apreciere corectă a gradului de rentabilitate al unei întreprinderi înaintea privatizării acesteia, ceea ce poate anula eficiența respectivei politici de credit înaintea realizării privatizării (Sterian Dumitrescu, Ana Bal, „Economie mondială”, București, Editura Economică, 2002, pp. 213-220)

Unitățile bancare pot acorda împrumuturi atât întreprinderilor considerate rentabile, cât și celor mai puțin rentabil, din cauza cărora pot să ajungă în situația declarării falimentului. Ca urmare a falimentării unei bănci, există un risc destul de crescut de falimentarea întreprinderilor rentabile, și ele cliente ale respectivei bănci

În condițiile practicării creditului inter-firme (practică des întâlnită în fostele state socialiste) se remarcă imposibilitatea impunerii unei discipline financiare stricte, ca și a punerii în aplicare a legii falimentului, situație în care falimentul unei firme ar putea atrage falimente în serie ca celor cu care firma falimentară are relații

Procesul de privatizare se impune a fi realizat cu respectarea criteriilor de justiție socială, ca și a criteriilor economice

Restructurarea, ca și retehnologizarea diverselor întreprinderi de stat trebuie să se realizeze înainte ori după privatizarea acestora

În domeniul reformei sistemului de impozite s-a conturat contradicția existentă între necesitatea stimulării/protejării diverselor activități derulate în perioada tranziției (acordarea diverselor facilități facile) și necesitatea generării unui sistem neutru de impozitare, sistem ce nu trebuie să fie discriminatoriu, el asigurând dezvoltarea resurselor bugetare

Realizarea politicii de stabilizare se impune pe ofertă ori pe măsurile de managementul ofertei (tipul monetarist ori cel neokeynesist)

Procesul trecerii la convertabilitate se realizează pe cale administrativă ori pe cale organică

Stimularea exporturilor, ca și asigurarea unei protecții a economiei naționale are în vedere folosirea cursului de schimb (respectiv devalorizările substanțiale) sau politica comercială (respectiv barierele netarifare, tarifele vamale protecționiste)

Toate aceste „dileme ale tranziției” au fost ulterior recunoscute și de către instituțiile ce s-au implicat activ în procesul reformelor post-socialiste, respectiv Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional (F.M.I.). Dacă în momentul declanșării procesului complex al reformelor post-socialiste în zona europeană centrală și estică, recomandările diverselor instituții financiare (Consensul Post-Washington (http://www.iie.com/publications/papers/williamson0904-2.pdf, accesat la data de 16.04.2017)) impuneau austreitate fiscală, accelerarea proceselor de privatizare, urgentarea liberalizării piețelor, după câțiva ani aceste instituții au recunoscut nivelul limitelor impuse, ca și necesitarea unei abordări generalizate a tuturor problemelor ce pot fi generate de complexul proces al tranziției. Privatizarea s-a impus a fi realizată în același timp cu generarea unor noi locuri de muncă, costurile tranziției, ca și impactul pe care aceasta l-a avut la nivelul populației impunându-se a fi atent estimate. În caz contrar, pe fondul unui dezechilibru la nivel social, există riscul apariției unor disfuncționalități majore în cadrul economic ce se dorește a fi unul cât mai stabilizat.

3.3 Economia românească de tranziție

În contextul anterior precizat în conținutului prezentului capitol, startul tranziției spre economia de piață în România s-a dovedit a fi cu mult mai dificil comparativ cu restul statelor fost-socialiste din zona Europei Centrale. Astfel, în condițiile în care economia românească era etatizată aproape integral, în cadrul procesului de formare a produsului intern brut în anul 1989 aportul dedicat sectorului privat reprezenta un procent de doar 12,8%. Sistemul socialist de conducere, sistem de tip hiper-centralizat ce se afla în conflict direct cu criteriile raționalității, s-a dovedit a fi complet inert la toate semnalele realității. În condițiile în care producția socialistă românească se realiza în unități de tip supradimensionat, economia socialistă era caracterizată de un grad de rigiditate deosebit, ineficiența acesteia fiind în plus agravată și de :

Continuarea diverselor investiții în ramuri de tip energointensiv – în special în perioada anilor '80

O stopare a influxului tehnologic din occident, ca efect direct al politicii de rambursarea datoriei externe anticipat-forțat, impusă de liderul socialist, Nicolae Ceaușescu – tot în perioada anilor '80

Numeroasele planuri ce au fost făcute de liderii comuniști în cursul anilor '60 includeau o dezvoltare deosebită a industriilor dedicate bunurilor de consum, care corelată cu o sporire a importurilor a generat o creștere a consumului și implicit îmbunătățirea considerabilă a standardelor de viață ale românilor. În perioada anilor '60 și '70 țara noastră a atins rate de creștere economică deosebită, produsul intern brut/cap de locuitor majorându-se de peste două ori. Ca urmare a ajutorului acordat de Banca Mondială, industria românească a reușit să devină sectorul economic principal, atât prin prisma raportului pe care îl ocupa în cadrul produsului intern brut, cât și prin cea dedicată ratei de ocupare.

Tot în această perioadă s-a realizat și o migrație deosebită a populației din mediul rural în mediul urban, în cursul anilor '80, populația din mediul urban reprezentând mai mult de 50% din numărul total al populației țării (http://www.insse.ro/cms/, accesat la data de 16.04.2017). În ceea ce privește ratele de creștere, acestea erau mai semnificative în zonele considerate mai puțin dezvoltate ale României, ceea ce diminua considerabil dezechilibrele la nivel regional. Demn de semnalat este faptul că tot în această perioadă s-au înregistrat progrese deosebite și în domeniul educației, ca și în cel dedicat sănătății. Această dezvoltare economică era caracterizată de limite diverse, determinate în principal de caracteristicile specifice sistemului de comandă, ca și de constrângerile existente la nivel global și implicit de stilul propriu de conducere instaurat de liderul socialist Nicolae Ceaușescu.

Modelul socialist românesc se concentra în principal pe cantitatea de producție, evitând forțele pieții și desconsiderând toate criteriile eficienței. Prin întărirea puterii liderului socialist, realizată în prima decadă a anilor '70, s-a remarcat o privilegiere a activiștilor Partidului Comunist Român, în detrimentul tehnocraților, în paralel fiind stopate toate încercările de reformă ale perioadei.

De asemenea, s-a remarcat o redirecționare enormă de resurse în vederea dezvoltării industriei chimice și a industriei grele, sume importante fiind alocate unor proiecte considerate a fi de „prestigiu”, dar care aveau o valoare economică destul de limitată. Consecințele tuturor acestor politici socialiste au putut fi acoperite o buna perioadă prin intermediul creditelor occidentale, a căror disponibilitate intrase într-un trend ascendent. În acest fel s-a reușit o menținere a ratelor de creștere economică, în paralel cu asigurarea creșterii consumului intern. Alocarea resurselor spre industrii ce nu își dovediseră eficiența, ca și diminuarea extracției de petrol de la nivel intern (ca urmare a epuizării diverselor rezerve ce fuseseră disponibile) au dus la transformarea țării noastre dintr-un stat exportator de petrol într-un stat importator de petrol net. Această modificare majoră s-a dovedit a fi de rău augur mai ales în contextul crizei petrolului semnalată în perioada 1979-1982, pe fondul imposibilității modificării modelului de creștere economică liderul socialist preferând o limitare drastică a importurilor, în paralel cu o forțare a exporturilor. În acest fel, Nicolae Ceaușescu a urmărit atragerea valutei externe, ce îi era necesară în vederea rambursării datoriei externe a României, astfel reușindu-se stoparea dependenței pe care țara noastră o avea față de finanțările externe.

Procesul diminuării importurilor a fost implementat într-un mod brutal și fracvent arbitrar, în acest fel generându-se la nivelul economiei socialiste românești numeroase perturbări disproporționate. Și exporturile forțate au avut consecințe negative la nivelul economiei, agricultura românească având mult de suferit din cauza exporturilor masive de îngrășăminte (mai mult de 50% din producția totală) (http://www.insse.ro/cms/, accesat la data de 16.04.2017), cu consecințe directe asupra creșterii producției agricole. Și standardul de viață al populației a scăzut considerabil, ca urmare a deciziei liderului socialist de a întrerupe în mod aleatoriu diversele utilități de bază (energie electrică, apă, energie termică, etc), în paralel sesizându-se o penurie a bunurilor de consum, incluzând și alimentele de bază în cele mai multe cazuri.

În condițiile unei slabe motivări a activității, ce era dublată și de o politică artificială așa zisă a „ocupării depline”, competitivitatea producției românești se degrada de la o zi la alta. Pe fondul acestor factori principalul efect cumulat remarcat a constat în:

Deteriorarea deosebită a standardului de viață sesizat la nivelul populației generale

Blocarea țării noastre într-un perimetru dedicat subdezvoltării

Compromiterea tuturor șanselor țării noastre de racordare la evoluțiie ulterioare ale civilizației

Trecerea bruscă de la sistemul de comandă generalizat ce funcționa în cadrul tuturor structurilor economiei naționale a generat în prima fază o adâncire a efectelor perturbatoare, cu diverse dezechilibre de ordin structural, cărora li s-au adăugat nu doar neputința clasei politice, ci și lipsa de pregătire a populației la noile condiții generate de democrație și implicit de mecanismele de piață. În momentul „zero” al declanșării tranziției spre un nou regim economic și politic, respectiv decembrie 1989, societatea socialistă s-a dovedit a genera un adevărat handicap, țara noastră fiind complet nepregătită pentru ulterioarele provocări post-socialiste. Singurul avantaj a fost reprezentat de plata datoriei externe, plată ce fusese realizată cu eforturi deosebite, respectiv printr-o suprimare a consumului, prin limitarea importurilor de tehnologie și implicit prin izolarea unor domenii importante din economia socialistă românească de mediul occidental. În acest context, economia românească era marcată de diverse disfuncții și respectiv dezechilibre de ordin structural, generată în special de ponderea deosebită ce fusese conferită industriei grele, în detrimentul ponderii alocate domeniului serviciilor.

În perioada anilor '80, s-a realizat o blocare totală a progresului tehnologic, ceea ce a atras o degradare a modului de lucru și implicit o stagnare ori chiar diminuare a productivității. În acest context, tot mai multe întreprinderi românești întâmpinau greutăți deosebite în încercarea lor de a concura cu companii similare de pe piețele din occident. Și calitatea conducerii de la nivelul diverselor întreprinderii avea multe deficiențe, stilul dictatorial al liderului socialist Nicolae Ceaușescu stimulând atât un mod arbitrar de luarea diverselor decizii, cât mai ales raportările false, celebre în acea perioadă. Regimul instaurat de partidul comunist a împiedicat o coagulare a societății civile, ca și o potențială dezbatere a unor posibile reforme economice. Acestora li s-a adăugat furia acumulată de populație la adresa liderilor socialiști, populație ce considera că înlăturarea acestora va duce la rezolvarea tuturor problemelor anterior expuse, implicit la îmbunătățirea considerabilă a standardului de viață și respectiv de consum.

Pe fondul unei dezordini politice, dar și sociale, s-a remarcat o perturbare a sistemului economic, foștii activiști socialiști, ca și persoanele ce avuseseră funcții de conducere începând să acumuleze capital propriu, în defavoarea întreprindelor și a diverselor instituții. Dacă în prima decadă a anilor '90 în România s-a sesizat un consum deosebit de bunuri și servicii, ulterior economia a intrat într-o criză fără precedent, stimulată în principal de o prăbușire a diverselor structuri ale economiei socialiste (de comandă), prăbușire ce s-a realizat atât la nivel intern, cât și la nivel internațional. S-au remarcat astfel trei perioade economice importante, respectiv :

Perioada anilor 1990 – 1992 – în care producția românească s-a prăbușit, realizându-se și o dezintegrare parțială a diverselor structuri aferente economiei de comandă. În această perioadă s-au remarcat și primele elemente ale reformei, respectiv liberalizarea prețurilor, liberalizarea comerțului exterior și destrămarea fostelor C.A.P.-uri (Cooperative Agricole de Producție). Tot în această perioadă s-a sesizat și o reducere dramatică a produsului intern brut, valoarea înregistrată în cursul anului 1992 reprezentând un procent de doar 71% (http://www.insse.ro/cms/, accesat la data de 14.04.2017) din valoarea PIB-ului înregistrat în cursul anului 1989. Creșteri semnificative s-au înregistrat și în domeniul inflației (care în anul 1992 a ajuns la un procent de 210% (ibidem), ca și în domeniul șomajului, ce în cursul aceluiași an a atins valoarea de 8,4% (ibidem)

Perioada anilor 1993-1996 – perioadă în care s-a înregistrat o recuperare parțială, datorată în principal unui complex de reforme aplicate gradual, ce au generat o oarecare stimulare a structurilor economice de tip centralizat. A fost aplicată și reforma impozitării (respectiv introducerea taxei pe valoarea adăugată – T.V.A.)cu limitarea drastică a investițiilor străine. Marile privatizări ce au fost realizate în această perioadă s-au făcut în favoarea așa-zișilor „actori locali”, uzitându-se de privatizarea prin voucher, ca și de metoda management employee buyouts (MEBO). Guvernele politice au evitat să realizeze restructurări majore, unele întreprinderi fiind subvenționate prin intermediul creditelor ce au fost acordate de băncile ce erau deținute de statul român

Perioada anilor 1997 – 1999 – perioada în care s-a produs o recesiune importantă, pe fondul diverselor decizii politice privind liberalizarea în continuare a economiei, cu restructurarea unor mari segmente din cadrul acesteia și implicit închiderea companiilor considerate a fi generatoare de deficit. În această perioadă s-a remarcat o reducere dramatică a producției (s-a ajuns la reducerea cu mai mult de 20% a producției industriale), reducere care pe fondul crizelor financiare globale au duc la accentuarea recesiunii. De asemenea, tot în perioada 1997 – 1999 au fost privatizate mai multe companii de dimensiuni mari, preferându-se metoda investițiilor strategice, respectiv investiții străine directe

Toate programele reformei post-socialiste au reprezentat în faza inițială implementarea setului politicilor imaginate de Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional, politici ce avea la bază în principal o liberalizare a prețurilor, liberalizarea comerțului, realizarea unui sistem bancar bazat pe mai multe niveluri, respectiv cel dedicat băncii centrale și cel aferent băncilor comerciale, ca și administrarea privată a diverselor active.

La fel ca toate statele fost-socialiste, și România a urmat ritmul impus de aceste politici, fără a avea însă o strategie consolidată temeinic la nivel național, strategie care să și fie înțeleasă de către populație. În aceste condiții, ori de câte ori se remarca luarea măsurilor de restructurare economică (restructurare ce avea diverse implicații și în plan social, respectiv genera șomajul în rândul populației) se sesizau și apariția protestelor de stradă, multe dintre programele de reformă fiind abandonate de către guvernanți în lipsa sprijinului public ori din teama pierderii capitalului electoral mult râvnit în primii ani de la căderea comunismului. Trebuie precizat și faptul că atât în primii ani după 1989, cât și ulterior, în România s-a remarcat o lipsă de comunicare adecvată la nivel național în domeniul obiectivelor/țintelor propuse în cadrul reformelor economice post-socialiste. De asemenea, nici în domeniul comunicării efectelor pe termen lung pe care aceste programe le-ar fi generat la nivel național atât pentru stat, cât și pentru populație nu au fost suficient ori corect aduse la cunoștința opiniei publice, cu toate consecințele ulterioare generate.

Strategia „stop and go” (respectiv doi pași înainte și unul înapoi) a avut ca principal efect o creștere a costurilor sociale aferente diverselor reforme, restructurările întinzându-se pe o perioadă mult mai mare, perioadă corespunzătoare și ajustărilor pieței muncii (disponibilul locurilor de muncă) și inclusiv a celor salariale, datorate în principal întârzierilor deosebit de mari în reluarea unei creșteri înregistrate la nivelul productivității muncii. Această strategie este ideal ilustrată de modul evoluției Produsului Intern Brut în primii ani de la căderea comunismului, în cadrul tranziției vizând trecerea la o economie de piață. Astfel, în perioada 1990-1999, PIB-ul României a înregistrat următoarea fluctuație:

Sursă captură http://www.insse.ro/cms/, Institutul Național de Statistică

Așa cum se poate remarca, programul de reformă implementat etapizat în România în perioada 1990-1992, a generat alocarea mult mai eficientă a diverselor resurse în economie, permițând chiar și un avans în cadrul productivității muncii. Ca efect s-a sesizat creșterea economică din anii 1993-1994, creștere datorată în principal programului de reformă ce a presupus:

O liberalizare a prețurilor – liberalizare parțială

Transformarea diverselor întreprinderi de stat în noile societăți comerciale

O renunțare la decizia privind centralizarea activității de producție

Demararea demersurilor în vederea realizării privatizărilor ulterioare

În cursul anului 1994, din păcate pentru România, guvernanții au luat decizia de a renunța la acest program de reforme, având în vedere costurile sociale deosebite pentru o perioadă destul de mare, datorate unui ritm lent în aplicarea diverselor măsuri. Ca urmare a acestei decizii s-a remarcat o creștere economică în anii 1995 și 1996, creștere ce nu era însă sustenabilă și care a impus necesitatea aplicării unor reforme mult mai dure între anii 1997-1999. Din păcate pentru economia națională, aceste reforme au fost aplicate pe fondul mediului internațional ce era marcat deosebit de crizele financiare din zona continentului asiatic (inclusiv Rusia), situație în care România nu a avut capacitatea maximă să atragă fondurile externe necesare finanțării acestor reforme.

Pe lângă aceasta, ritmul nu doar gradual ci și lent de impunere al reformelor în România în perioada anilor 1990-1993 a generat o creștere a nivelului inflației, rata medie a acesteia fiind conform datelor furnizate de către Institutul Național de Statistică, următoarea :

Sursă captură http://www.insse.ro/cms/

Așa cum se poate remarca, rata inflației în țara noastră a atins un nivel exprimat în trei cifre, valoarea maximă în intervalul 1990-1999 fiind înregistrată în anul 1993.. Astfel, în cursul acestui an, rata inflației a ajuns la valoarea de 256,1% (http://www.insse.ro/cms/, accesat la data de 14.04.2017), ceea ce a făcut la leul, moneda națională, să mai valoreze la finele aceluiași an numai 28 de bani. Ca urmare a abandonării programului de reforme în cursul anului 1994, rata inflației a intrat din nou într-un trend ascendent, valoarea maximă fiind atinsă în cursul anului 1997, când rata inflației a fost de 154,8% (Ibidem). De asemenea, ca urmare a inflației, s-a remarcat și o reducere considerabilă a puterii de cumpărare dedicate alocațiilor de stat pentru copii, cele mai mici rate fiind înregistrate în perioadele 1992–1996 și respectiv 1999–2008.

Demn de semnalat este faptul că puterea de cumpărare a atins punctul de maxim în cursul anului 2000 când s-a înregistrat un procent de 22,6% în cazul alocației pentru primul copil, respectiv procentul de 37,1% în cazul alocației pentru cel de-al doilea copil (Ibidem). În ceea ce privește puterea de cumpărare dedicată salariului minim pe economie, și aceasta a înregistrat un trend descendent în perioada 1990–2008, minimul fiind atins la finele anului 1999, respectiv începutul anului 2000, perioada în care salariul minim real din România a reprezentat 25% din salariul real minim al anului 1990 (Ibidem).

Începând cu anul 1994, vreme de opt ani, puterea de cumpărare aferentă salariului minim pe economie a fost 1/3 din cea corespondentă anului 1990 (singurele excepții au fost înregistrate în anii 1999, respectiv 2000) (Ibidem). În domeniul puterii de cumpărare aferente pensiei de agricultor, aceasta a continuat să-și mențină trendul minimal existent încă din perioada socialistă, ea fiind multa mai redusă prin comparație cu pensia medie din asigurările sociale.

Începutul reformelor post-socialiste în România a adus pentru consumatorii bunurilor și serviciilor diverse modificări considerabile, în condițiile în care acestea veneau după o perioadă a unei austerități economice extreme, caracteristică societății socialiste de la finele anilor ’80. Din păcate pentru țara noastră, deteriorarea sensibilă înregistrată în domeniul dedicat standardului de viață din acea perioadă a continuat să se mențină și în perioada de tranziție, a urmare a eșecurilor semnalate deseori în cadrul procesului reformelor post-socialiste. Astfel, P.I.B.-ul aferent anului 1985 în România nu a reușit să fie depășit decât în perioada anilor 2002-2003, în condițiile în care P.I.B.-ul anului 1989 a fost sensibil egal celui din anul 1986. Caracterul de tip recesiv, caracteristic economiei socialiste românești (dar și standardului de viață) s-a remarcat și în primii ani ai tranziției, el fiind scurtcircuitat abia în cursul anului 2004, an în care a fost depășită pentru prima oară valoarea maximă a P.I.B.-ului înregistrat în perioada socialistă, respectiv cea de 60 miliarde USD (http://www.insse.ro/cms/, accesat la data de 14.04.2017).

La finalul perioadei socialiste, pe toate piețele din țara noastră era complet ignorată legea cererii și a ofertei, sistemul prețurilor practicare neavând nimic în comun cu ceea ce reprezenta realitatea economică la nivel mondial. Acest aspect a fost de altfel resimțit destul de puternic în domeniul cererii serviciilor și bunurilor dedicate populației, ce a înregistrat un ritm ascendent începând cu anul 1970, ca efect direct al modernizării societății socialiste. În ciuda faptului că era slab motivant în raport cu productivitatea muncii, sistemul salaarizării lucrărilor din domeniul industrial permitea un nivel de trai superior în mediul urban, comparativ cu mediul rural. Din acest considerent în ultimii ani ai perioadei socialiste s-a remarcat o migrație a populației din rural în urban, cu stimularea industrializării, respectiv al urbanizării. S-a ajuns astfel ca la finalul perioadei socialiste zona rurală să fie aproape depopulată și mult îmbătrânită din punct de vedere demografic, ea fiind subminată sistematic în cadrul tuturor tendințelor de dezvoltare.

Această vulnerabilitate social-economică de tip extrem remarcată în zona rorală, ca și dependența de zona urbană a reprezentat un adevărat impediment pentru România în cadrul procesului de reformă post-socialistă, țara noastră traversând mult mai dificil tranziția la economia de piață, în raport cu restul statelor fost-socialiste. De altfel, la începutul tranziției românești, toate procesele reformatoare s-au derulat nu doar cu multe ezitări, ci și cu mari întârzieri datorate de cele mai multe ori presiunii numeroaselor manifestații de stradă, manifestații ce s-au dovedit a fi unicii factori coagulanți ai reformelor post-socialiste. Aceste manifestații se datorau în marea majoritate a cazurilor atât condițiilor, cât și restricțiilor ce au fost asumate de diversele guverne ce s-au succedat la putere, în cadrul obiectivelor privind integrarea României în complexul diverselor structuri euro-atlantice. În aceste condiții, diversele sisteme, ca și instituțiile și reglementările juridice ce se dovedeau a fi stimulatoare de pierderi și prejudicii sociale, au fost destul de dificil de eliminat și aproape imposibil de înlocuit cu mecanismele ce aveau capacitatea de a stimula economia și implicit bunăstarea populației.

În cursul anului 1990, deciziile de mărire a salariilor și pensiilor au fost urmate de instituirea primelor și a sporurilor, ca și de returnarea așa-ziselor „părți sociale” ce fuseseră acumulate în perioada socialistă. Tuturor acestor măsuri le-a fost adăugat și surplusul monetar ce fusese „moștenit” de la regimul socialist, respectiv banii pe care îi acumulase populația salariată în această perioadă, ca urmare a penuriei de mărfuri remarcate în ultimii ani ai societății socialiste. Prin liberalizarea prețurilor realizată în luna noiembrie a anului 1990 s-a reușit aruncarea în haos atât a sistemului finaniciar, cât și sistemului industrial dedicat producției, a piețelor și a activităților de comerț intern. Au fost de asemenea grav afectate și serviciile dedicate populației, activitățile din mediul rural, dar și construcțiile de locuințe. Din păcate, modificarea prețurilor s-a realizat pe criterii discreționare, salariile românilor fiind devalorizate peste noapte, ca și toate beneficiile din domeniul protecției sociale.

De asemenea și economiile populațiile au fost volatilizate extrem de rapid. Toate aceste fenomene s-au remarcat în momentul dezetatizării rapide a economiei naționale, generând o extindere a economiei subterane, în paralel cu restrângerea dramatică a bazei de finanțare dedicate bugetelor sociale. În acest fel s-a remarcat și problema diminuării considerabile a cuantumului real dedicat beneficiilor sociale, în paralel cu modificarea criteriilor de eligibilitate aferente, respectiv introducerea unor criterii noi de contributivitate, ca și o creștere a vârstei de pensionare. Pe fondul necesității unei restructurări economice impuse de noua societate, tot mai mulți angajați s-au pensionat anticipat, ei mizând pe plățile compensatorii iluzorii, plăți ce au fost devalorizate foarte rapid, datorită hiper-inflației.

STUDIU DE CAZ

În cadrul STUDIULUI DE CAZ al prezentei lucrări, denumite „Implicarea Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare în economia romînească”, se va analiza implicarea instituției amintite în cadrul procesului de dezvoltare actuală a economiei naționale, cu evidențierea importanței pe care o reprezintă pentru țara noastră împrumutul acordat de BIRD pentru modernizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF).

Ulterior momentului „Decembrie 1989”, Banca Mondială și-a continuat activitatea în țara noastră, după anul 1991 valorea împrumuturilor acordare României crescând în mod constant. Membră a Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare (B.I.R.D.) de mai bine de 40 de ani, țara noastră deține peste 4000 de acțiuni din capitalul Băncii Mondiale, valoarea subscripției vărsate depășind suma de 32 milioane de dolari.

Începând cu anul 1991, pe o perioadă de 20 de ani, Banca Mondială acordase țării noastre împrumuturi financiare de aproape 9 miliarde de lei, unul dintre cele mai importante proiecte fiind inițiat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. În valoare de 711 milioane de dolari, proiectul a fost demarat la mijlocul anului 2011, scopul acestuia fiind modernizarea sistemului de asistență socială. (http://www.mfinante.ro/acasa.html, accesat la data de 18.05.2017).

Ca în restul statelor din întreaga lume, recenta criză economică și finaniciară și-a pus puternic amprenta și în țara noastră, Banca Mondială propunându-i României un program complex de contracararea efectelor acesteia, pe termen lung. Programul, denumit Development Policy Loan – D.P.L., a constat în acordarea a trei împrumuturi pentru politici de dezvoltare, valoarea totală a acestora fiind de un miliard de euro. Primul împrumut, în valoare de 300 milioane euro, a fost alocat țării noastre în luna octombrie a anului 2009, în vreme ce al doilea împrumut (tot de 300 de milioane de euro) a fost acordat în luna iunie a anului 2011. Ultima tranșă din acest împrumut, în valoare de 400 milioane de euro, a revenit României la finele anului 2011 (http://www.mfinante.ro/acasa.html, accesat la data de 18.05.2017).

Pe lângă aceste împrumuturi, autoritățile române au mai negociat cu instituția financiară un așa numit program de prevenție, ce s-a concretizat în Împrumutul pentru Dezvoltare cu Opțiune de Amânare a Tragerii (Development Policy Loan with a Deferred Drawdown Option – DPL DDO), valoarea acestuia fiind de un miliard de euro.

Parteneriatul strategic pentru țară, ce s-a derulat în perioada anilor 2009-2013 (respectiv Country Partnership Strategy) a avut drept principal obiectiv reformarea sectorului public, ca și impulsionarea creșterii economice și implicit promovarea în regim de urgență a incluziunii sociale. Prin intermediul acestuia s-a avut în vedere sprijinirea țării noastre pentru depășirea și respectiv atenuarea multiplelor efecte determinate de criza economică și financiară, ca și o continuare a programului de reforme ce aveau drept principal scop determinarea unei creșteri economice sustenabile și echitabile (http://www.mfinante.ro/acasa.html, 18.05.2017).

În ceea ce privește creșterea economică în țara noastră, obiectiv prioritar aflat pe lista autorităților române, aceasta poate fi stimulată prin:

Creșterea veniturilor disponibile ale populației – indexarea pensiilor, creșterea salariului minim pe economie, intrarea în plată a creșterii bugetare

Crearea de noi locuri de muncă

Plata arieratelor – deblocarea resurselor în sectorul privat, redarea încrederii populației în mecanismele pieței, creșterea lichidităților

Creșterea eficienței investițiilor – reorientarea finanțării acestora către fonduri europene (http://www.mfinante.ro/acasa.html, accesat la data de 18.05.2017)

În paralel se urmărește acordarea ajutoarelor de stat, pentru realizarea unor investiții economice, pentru stimularea creșterii economice, asigurarea dezvoltării economice durabile și sprijinirea investițiilor privind promovarea dezvoltătii regionale, prin utilizarea de noi tehnologii și crearea de noi locuri de muncă (http://www.mfinante.ro/acasa.html, accesat la data de 18.05.2017).

Unul dintre cele mai mari împrumuturi pe care instituția financiară l-a acordat României a fost în valoare de 91,83 de milioane de euro, creditul având o maturitate de 12 ani, plus o perioadă de grație de 5 ani. Acordul preventiv pe care România îl are cu BIRD include printre condițiile principale și reorganizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF). Împrumutul a reprezentat o completare a asistenței financiare de tip preventiv, acordată țării noastre în perioada 2011-2013 de către Uniunea Europeană și Fondul Monetar Internațional. Banii au fost destinați modernizării administrației fiscale, acesta fiind unul dintre obiectivele reformei economice din România. Urmare a acestui împrumut ANAF a reușit să își concentreze atenția pe combaterea și reducerea evaziunii fiscale, reducerea numărului de taxe pe care trebuie să-l plătească contribuabilii și creșterea eficienței în colectare (http://www.mfinante.ro/acasa.html, accesat la data de 18.05.2017).

Proiectul a vizat creșterea eficacității și eficienței manifestate în colectarea taxelor și contribuțiilor sociale și întărirea disciplinei fiscale, ANAF ocupându-se de gestionarea implementării acestuia. Modernizarea și restructurarea Agenției Naționale de Admnistrare Fiscală a avut drept consecință imediată revitalizarea Ministerului de Finanțe, ceea a dus implicit la creșterea veniturilor bugetare în Produsul Intern Brut (PIB).

România mai are încă multe de făcut pentru fluidizarea sistemului de achitare a taxelor și reducerea numărului acestora, un număr mare de mici contribuabili lovindu-se aproape zilnic de un regim fiscal complex. Proiectul A.N.A.F. a vizat transformarea administrației fiscale actuale într-una modernă, ce va minimiza contactul direct cu cetățeanul contribuabil, prin intermediul mijloacelor moderne de lucru, printre acestea enumerând doar call center-ul sau website-urile (http://www.mfinante.ro/acasa.html, accesat la data de 18.05.2017).

Instituția financiară a apreciat că România trebuie să facă progrese semnificative pentru a ușura plata taxelor, reducându-se în acelasi timp și numărul acestora. Instituția financiară internațională a ajuns la concluzia că în țara noastră numărul micilor contribuabili care se confruntă cu un regim fiscal complex este de cinci ori mai mare decât în alte țări europene.

În ceea ce privește etapizarea acestui împrumut, se remarcă următoarea reprezentare :

În ceea ce privesc obiectivele de dezvoltare aferente acestui proiect proiectului, se remarcă :

Creșterea eficacității și a eficienței colectării diverselor impozite, ca și a contribuțiilor sociale

O îmbunătățire a conformării fiscale

O reducere a poverii dedicate conformării contribuabililor.

În ceea ce privesc componente acestui proiect și costurile acestora, se remarcă :

Componenta dezvoltării instituționale – valoarea 9,13 milioane dolari

Componenta creșterii eficacității și a eficienței operaționale – valoarea de 76,74 milioane dolari

Componenta asistența contribuabililor și comunicări corporative – valoarea de 3,88 milioane dolari

Componenta Coordonare și managementul proiectului – valoarea de 3,35 milioane de dolari

Pentru remedierea problemelor semnalate de oficialii instituției financiare, autoritățile românești au stabilit câteva obiective fundamentale ale strategiei fiscal-bugetare, dintre care amintim :

Un sistem performant al finanțelor publice, eficient, transparent și previzibil, care să facă posibilă creșterea veniturilor bugetare prin lărgirea bazei de impozitare și nu prin creșterea poverii fiscale asupra economiei

Asigurarea stabilității macroeconomice și a sustenabilității datoriei publice, prin menținerea deficitului bugetar in actualul rimt de consolidare fiscală

Simplificarea sistemului de taxe și crearea predictibilității într-un cadru fiscal-bugetar care să stimuleze dezvoltarea mediului economic, public și privat

Creșterea calității finațelor publice, prin intărirea disciplinei și a guvernanței fiscale, reducerea deciziei discreționare în politicile fiscale și bugetare, aplicarea regulilor identice pentru toți contibuabilii

Raționalizarea cheltuielilor și transparența folosirii lor, modificarea modului de achiziții publice pe baza criteriilor de prioritate, eficiență și oportunitate

Creșterea colectării veniturilor bugetare și creșterea calității cheltuielilor publice

Reforme structurale menite să reducă pierderile și arieratelor, dar și întărirea disciplinei financiare, cu precădere pentru companiile din sectorul de stat

Abodarea unei noi relații stat-contribuabil, bazată pe corectitudine și transparență, prin reproiectarea și regândirea întregului sistem fiscal

Reforma fiscală gândită pentru perioada următoare implica simplificarea și reducerea costurilor de conformare fiscală la nivelul agenților economici, dar și reducerea costurilor de administrare fiscală la nivelul autorităților publice.

Autoritățile din România au în vedere implementarea diverselor măsuri de consolidare fiscală (http://www.mfinante.ro/acasa.html, accesat la data de 18.05.2017), acestea constând în principal din:

O reducere generală la nivelul impozitării

O lărgirea a bazei de impozitare

O simplificare a sistemului de taxe

O creștere a colectării veniturilor la buget

Reducerea evaziunii fiscale

O atenție specială a fost acordată și veniturilor încasate la bugetul de stat (http://www.mfinante.ro/acasa.html, accesat la data de 18.05.2017), principalele măsuri vizând:

Creșterea considerabilă a gradului de colectarea taxelor și a impozitelor, în principal prin combaterea evaziunii fiscale

Mărirea masei de impunere fiscală – prin includerea unor venituri de tip neimpozabil, venituri aferente sectorul agricol

O ajustare a regimului deducerilor în ceea ce privește amortizarea autovehiculelor, ca si a cheltuielilor (diurna acordată angajatilor ce provin din sectorul privat)

Măsuri diverse de ajustarea sistemului de impunere fiscală, în principal pentru sectorul resurselor naturale, al operatorilor de transport din cadrul sectorului gaze și energie, până la introducerea unui nou sistem al redevențelor

Creșterea considerabilă a nivelului de accizare pentru diverse produse, ca și decalarea termenului de aplicar a programului vizând creșterea accizelor la țigarete

Iar în ceea ce privește partea cheltuielilor, principalele obiective constau în creșterea eficienței acestora, concentrarea pe rezultate și calitatea alocărilor bugetare.

Pe termen mediu, pentru derularea în bune condiții a acordului cu Banca Mondială, obiectivele Ministerului Finanțelor Publice (http://www.mfinante.ro/acasa.html, accesat la data de 18.05.2017), au constat în:

Menținerea plafonului de 16%, dar și introducerea unui impozit diferențiat pe venitul salarial, incluzând deductibilități fiscale (respectiv cote de 8%, de 12% și de 16%, aceste cote fiind stabilite pe grilele de venit)

Diminuarea la jumătate a numărului taxelor parafiscale

Mărirea deductibilității cheltuielilor în domeniul cercetării și al dezvoltării (respectiv de la 20% la 50%)

Alinierea redevențelor încasate de stat la media europeană, (urmarea concesionării activelor statului)

O scutire de impozitare (pe 5 ani), a dividendelor reinvestite în utilaje și diverse echipamente tehnologice, în cercetare și dezvoltare, sub forma unei majorări a capitalului social, în societățile unde există acționari sau prin participare la capitalul social aferent altor societăți comerciale, ce generează crearea unor noi locuri de muncă

O stimulare a mediului de afaceri pentru stabilitatea macroeconomică (în limite admisibile), simplificarea procedurilor, ca și debirocratizarea pentru așa numiții micii întreprinzători

O extindere a impozitului pe venit pentru acele microîntreprinderi ce au o cifră de afaceri sub 65.000 de euro, pentru simplificarea sistemului fiscal și reducerea costurilor de administrare

Pentru reducerea evaziunii fiscale, obiectiv prioritar în cadrul acordului încheiat cu instituția financiară internațională, se are în vedere o serie de măsuri de natură organizatorică precum (http://www.mfinante.ro/acasa.html, accesat la data de 18.05.2017) :

Unirea structurilor cu rol de control operativ în cadrul A.N.A.F., în paralel cu instituirea unui control unic asupra diverselor activități ale contribuabililor (la trei ani pentru IMM-uri și la cinci ani pentru marii contribuabili)

Reorganizarea aparatului teritorial pe o structura regională

Recalificarea și redistribuirea personalului către activitățile deficitare

O modernizare și o integrare a sistemului privind tehnologia informației și comunicațiilor

Reproiectarea proceselor de activitate ale A.N.A.F

Mărirea analizei de risc fiscal, cu aspect generalizat la nivelul administrații fiscale generale

Reorganizarea ANAF va consta în reorganizarea aparatului propriu al ANAF și a unităților subordonate acesteia (Autoritatea Națională a Vămii, Garda Financiară și direcțiile generale ale finanțelor publice județene), regionalizarea structurilor teritoriale prin crearea a opt direcții ale finanțelor publice regionale și reducerea numărului administrațiilor fiscale de la 221 la 47.

Pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt prevăzute o serie întreagă de acțiuni

Intensificarea monitorizării tranzacțiilor intracomunitare

Controlul persoanelor fizice cu averi/venituri mari

Extinderea informatizării și îmbunătățirea sistemelor informatice utilizate în activitatea de inspecție fiscală

Dezvoltarea analizei de risc generalizate la nivelul întregii activități de administrare fiscală

Implementarea controlului comerțului electronic

Întărirea controlului vamal printr-o serie de măsuri dedicate conform normelor europene

Prevenirea evaziunii fiscale în faza de colectare

Dinamizarea măsurilor de executare silită, cu accent pe aplicarea sechestrelor

Limitarea operațiunilor de încasare și plată în numerar, între diferite categorii de persoane fizice sau juridice

Introducerea unor prevederi legale privind gestionarea alocării de către A.N.A.F. a seriilor și plajelor de numere necesare emiterii facturilor și a altor documente cu regim special

Un alt punct în acordul încheiat de către autoritățile române cu instituția financiară îl reprezintă creșterea eficienței și dinamicii colectării veniturilor, pentru realizarea cărora se vor lua următoarele măsuri (http://www.mfinante.ro/acasa.html, accesat la data de 18.05.2017):

Reducerea volumului arieratelor, în special prevenirea formării de noi arierate

Inițierea procesului de dematerializare a dosarului fiscal

Îmbunătățirea administrării specializate a contribuabililor

Înființarea popririi electronice asupra terților

Standardizarea activității compartimentelor de executare silită

Extinderea activității de imprimare centralizată a actelor administrativ fiscale

Unificarea procedurilor de administrare a impozitului pe venit, cu administrarea contribuțiilor sociale datorate de persoane fizice.

În domeniul impactului pe care oficialii instituției financiare internaționale l-au estimat în domeniul reformei dedicate colectării, ca urmare a conformării voluntare la declarare, respectiv la plată, ca și a impactului asupra PIB-ului, acesta a avut următoarea formă:

Strategia pentru combaterea evaziunii fiscale din România a inclus:

Controlul persoanelor fizice cu averi sau venituri mari

Combaterea fraudei la T.V.A., în special frauda intracomunitară

Dezvoltarea activității grupului de lucru antifraudă fiscală

Îmbunătățirea analizei de risc

Implementarea controlului comerțului electronic

Depistarea contribuabililor neînregistrați care desfășoară activitate comercială

Verificarea contribuabililor persoane fizice care au efectuat tranzacții imobiliare

Crearea unui punct unic la nivelul agenției prin care să fie monitorizate toate sesizările cu privire la fapte de natura infracțiunilor transmise organelor de cercetare și urmărire penală

Cooperare cu structurile naționale cu atribuții în combaterea fraudei fiscale

Îmbunătățirea actului de control

Dezvoltarea activității de informații fiscale și cooperare administrativă

Întărirea controlului vamal, prin implementarea politicii de securitate IT, dezvoltarea sistemelor TIC transeuropene interoperabile, creșterea eficienței acțiunilor echipelor mobile (prin prezența mai activă în teren și prin efectuarea controalelor în trafic), gestionarea în continuare a activităților specifice pentru implementarea Convenției Schengen, protejarea teritoriului vamal național și comunitar prin combaterea traficului ilicit de droguri

În cadrul acestui proiect de amploare, cu o implicare deosebită a BIRD, se remarcă mai multe componente, respectiv:

Dezvoltarea instituțională

Îmbunătățirea eficienței și a eficacității operaționale

Servicii pentru contribuabili și comunicarea organizației

Managementul și coordonarea proiectului

Proiectul are în vedere îmbunătățire diverselor aranjamente instituționale, ca și a sistemelor de management, pentru a se reuși valorificarea maximă a administrației fiscale, cu un nivel ridicat al informatizării și cu un fundament în domeniul dedicat gestionării riscurilor diverse.

Acest proiect finanțat de BIRD presupune investiția totală, derulată în mod etapizat, pe o perioadă de cinci ani, el incluzând dezvoltarea, ca și restructurarea organizațională, în paralel cu diversele modificări sesizate la nivelul managementului și al infrastructurii agenției, demersuri vitale în vederea unei dezvoltări optime a sistemului integrat de automatizare.

În acest sens, s-a avut în vedere:

Includerea suportului tehnic și financiar aferent diverselor metodologii și proceduri dedicate colectării veniturilor

Tehnologia informației, precum și alte diverse elemente ale infrastructurii tehnologice

Instruirea și acordarea asistenței tehnice dedicate sprijinii deciziilor conducerii administrației vizând structura organizațională, ca și managementul

O îmbunătățire a diverselor sisteme operaționale – prin intermediul cărora economia va reuși să beneficieze din plin de toate avantajele implementării acestui proiect

Componenta 1 a proiectului finanțat de BIRD – Dezvoltare instituțională

Acestei componente, ce îi este alocată suma de șase milioane de euro, are în vedere sprijinirea dezvoltării unei organizații, ca și unei structuri moderne de management, luând în calcul o concentrare de tip strategic:

Cu accentuarea componentei integrității

O raționalizare a structurii organizaționale, în vederea îmbunătățirii eficacității A.N.A.F.

În vederea gestionării resurselor umane, prin intermediul unei instruiri profesionale de tip țintit, în paralel cu acordarea asistenței tehnice necesare

Această primă componentă a proiectului de amploare ce este finanțat în țara noastră de către BIRD va determina:

O îmbunătățire a capacității analitice ce este necesară în vederea sprijinirii managementul strategic aferent A.N.A.F.-ului

Cadrul legal necesar implementării proiectului

Delimitarea procesului de soluționarea contestațiilor perfecționate, luându-se în calcul analizarea tuturor procedurilor aferente acestor domenii, ca și o reproiectare a diverselor procese operaționale, în vederea instituirii unei administrații fiscale de tip modern, care va ține cont de practicile cele mai bune sesizate la nivelul Uniunii Europene

Componenta a II-a a proiectului finanțat de BIRD – Creșterea eficacității și a eficienței operaționale

În valoare de 50 de milioane de euro, această componentă a proiectului finanțat de BIRD are în vedere raționalizarea diverselor procese de activitate, ca și a fluxurile de lucru, cu investiții realizate în domeniul modernizării sistemelor I.T. centrale, în vederea beneficierii la maxim de numeroasele posibilități ce sunt determinate de o automatizare a operațiunilor din back office din interiorul A.N.A.F., ca și cu interacțiunea cu diverșii contribuabilii și respectiv contributorii.

De asemenea, această componentă a proiectului va reuși să consolidere și eficacitatea diveselor funcții de control și de executare silită, incluzând și colectarea arieratelor, prin intermediul:

Modernizării diverselor funcții de control fiscal, a funcțiilor de informații fiscale, ca și modernizării funcțiilor preventive

Upgradării funcției de management I.T. din A.N.A.F. in vederea administrării tuturor resurselor tehnologice, incluzând și resursele de personal, ulterior finalizării procesului de consolidare al rețelei administrațiilor financiare teritoriale

Implementării arhivării electronice, ca și a managementului electronic privind documentele

Dezvoltării și implementării sistemului integrat dedicat administrării veniturilor (respectv S.I.A.V.)

Upgradării infrastructurii aferente tehnologiei informatice, ca și a tehnologiei de comunicații (respectiv T.I.C.), cu includerea și a:

Dezvoltării unui centru dedicat prelucrării datelor centralizate

Unui depozitar de date – respectiv data warehouse

Unui centru dedicat asigurării continuității activității, cu capabilitatea susținerii tuturor operațiunilor ce sunt derulate de către A.N.A.F., excluzându-se pierderea datelor în situația unui dezastru.

Componenta III a proiectului finanțat de BIRD Servicii de asistență pentru contribuabili și comunicarea organizației

În valoare totală de 2.5 milioane de euro, aceasta componentă va reuși finanțarea diverselor activități dedicate modernizării serviilor pentru contribuabili, în paralel cu implementarea diverselor mecanismeale transparenței și răspunderii, precum:

Mecanismele aferente grupului tehnic consultativ, ca și sondajelor comunităților

Mecanismele aferente asigurării contribuției pe care o aduce comunitatea

Modernizarea canalelor prin care se reușește asigurarea diverselor servicii dedicate unei asistențe avansate, special dedicată tuturor contribuabililor

Promovarea unei corecte înțelegeri a legilor fiscale, ca și a procedurilor, a drepturilor și a diverselor obligații ale contribuabililor către comunitate

Promovarea eficientizării plăților de impozite, avându0se în vedere simplificarea, ca și punerea la dispoziția contribuabililor a diverselor servicii electronice

Consolidarea continuă a comunicării externe, ca și a celei interne

Componenta IV a proiectului finanțat de BIRD – Managementul și coodonarea proiectului

În valoare totală de 2,2 milioane euro, această componentă include existența unei U.M.P. (Unitate de Management a Proiectului), ce este integrată în cadrul structurii de management aferentă aparatului central din A.N.A.F., principalul scop urmărit fiind implementarea proiectului pentru diversele activități ce sunt derulate zilnic.

În cadrul U.M.P. se remarcă și existența unei echipe de administrarea proiectului, acesteia revenindu-i sarcina derulării diverselor procese de tip administrativ și fiduciar, specifice managementului proiectului, precum achiziții, gestiunea financiară, ca și raportare.

De asemenea, în UMP se va sesiza și existența unui E.M.S. – echipa dedicată managementului schimbării, ce va avea în vedere sprijinirea constantă a managementului în cadrul procesului de schimbare, cu furnizarea orientării, ca și a conducerii.

Această echipă a managementului schimbării are și responsabilitatea sprijinirii managementului în cadrul implementării procesului schimbării, necesar implementării diverselor componente, ca și a activitățiilor, precum și a managementului coordonării diverselor schimbări ce sunt promovate prin intermendiul componentelor și a subcomponentelor acestui proiect de amploare, finanțat de către BIRD.

În ceea ce privesc costurile proiectului, ca și finanțarea pe componetele acestuia, se remarcă următoarea delimitare (cifrele sunt exprimate în milioane de euro):

De asemenea, domeniile de concentrare, pe perioade de derularea proiectului finanțat de BIRD în România, au următoarea reprezentare:

În ceea ce privesc beneficiile economice estimate de către specialiști în cadrul implementării acestui proiect, se remarcă următoarea configurare anuală:

BIBLIOGRAFIE

Autori români :

Bal A., Dumitrescu S. Economie Mondială. București, 2006

Bari I, Probleme globale contemporane. Editura Economică, București, 2009

Bran, P., Relații financiare și monetare internaționale, Editura Economică, București, 1999

Ciochină, I., Marile puteri și forțe în economia mondială, Editura Independența Economică, Pitești, 2000

Dardac N., Vascu T., Moneda-Credit 1, Editura A.S.E., 2002

Diaconescu M., Economia Europeană. Ediția a III-a revăzută și adaugată. București, 2009.

Doltu, C., Sisteme monetare contemporane, Editura Economică, București. 1997

Dumitrescu S. Marin G., Puiu O. Economia mondială, 2013

Gribincea A., L’economie mondiale. Iași, 2004

Ignat I., Uniunea Europeană, Piața Comună – moneda unică. Bucuresti, 2002

Matei M., Relații Valutar, Financiare Internaționale

Miron D., Economia Uniunii Europene, București, 2009

Negruțoiu M, Salt înainte, București, Editura Expert, 1997

Peicuti, Cristina, Lumea în criză. Erorile sistemului, 2009

Popescu Gh. Economia Europeană.Bucuresti, 2007

Roman. D.L., Finanțe publice Internaționale, Editura Economică, 2006

Voinea, L., Corporațiile transnaționale și economiile naționale, Editura I.R.L.I., București, 2001

Zaharia, Rodica Milena, Economia de la A la Z, 2010

Autori străini :

Balassa B., The Theory of Economic Integration. 1991

Bakker, A. F. P., Instituțiile financiare internaționale, Ed. Antet, București, 1997

D.C. Akers, Word Bank: A Writer's Resource to Help Show and Tell with Descriptive Words, 2014

Eichengreen B, .The European Economy, 2006

Eichengreen B The European Economy in American Mirror. 2007

Fischer J. From confederation to federation : thoughts on the finality of European integration. 2000

Fogarty, E. EU Trade Strategies: Regionalism and Globalism. 2004

Fourcade, Marion, Economists and Societies: Discipline and Profession in the United States, Britain, and France, 1890s to 1990s, Princeton University Press, 2009

Ha-Joon Chang, Samaritenii cei răi, Mitul liberului schimb și istoria secretă a capitalismului, 2002

Lanski, K. Transition from command to marcket economies in Central and Eastern Europe, 1990, WIIW

Krugman P.,Obstfeld M. International Economics. Theory & Policy. Boston, 2009

Mahncke D., Promises and Prospects of the EU's Neighbourhood Policy. 2008

Matsushita M..: The World Trade Organization: Law, Practice, and Policy, 2004

Murray N. Rothbard, How to and how not to desocialize, Vol.6, n.1, 1992

Pelkmans J.. European Integration: Methods and Economic Analysis, 2006

Perlins, John, Confesiunile unui asasin economic

Peterson J, Shackleton M. The Institutions of the European Union, 2006

Richard Peet, Unholy Trinity: The IMF, World Bank and WTO, 2009

Richard Peet, Geography of Power: Making Global Economic, 2007

Rosamond B, Theories of European Integration (European Union)m 2000

Richard B,Charles W., Economia Integrarii Europene (traducere). Bucuresti, 2006

Sapir A. Fragmented Power: Europe and the Global Economy. Bruegel AISBL, 2007

Sapir A., Europe and the Global Economy, 2007

Wordl Bank, A Guide to the World Bank, 2007

World Bank, The transformation of economics in Central and Eastern Europe. Issues, Progress and Prospects, Policy and Research Series, n. 17/1991

Site-uri consultate:

http://www.worldbank.org/

http://www.ifc.org/wps/wcm/connect/corp_ext_content/ifc_external_corporate_site/home

http://ida.worldbank.org/

https://www.miga.org/

https://icsid.worldbank.org/en/

http://www.worldbank.org/en/about/what-we-do/brief/ibrd

http://www.worldbank.org/en/about/leadership

http://www.ifc.org/wps/wcm/connect/corp_ext_content/ifc_external_corporate_site/home

http://ida.worldbank.org/

https://www.miga.org/

https://icsid.worldbank.org/en/

http://www.bnr.ro/Relatia-cu-Banca-Internationala-pentru-Reconstructie-si-Dezvoltare-(BIRD)-1448.aspx

http://www.worldbank.org/en/about/what-we-do/brief/ibrd

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-ascuns-ceau-escu-fmi-situa-ia-real-economiei-rom-ne-ti

http://www.ebrd.com/downloads/research/transition/TR99.pdf

http://www.ebrd.com/downloads/research/transition/TR00.pdf

https://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/1999/02/1099ch1.pdf

http://econ.as.nyu.edu/docs/IO/28042/EconomicTransition.pdf

http://www.klaus.cz/

https://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/1999/02/1099ch1.pdf

http://www.ebrd.com/downloads/research/transition/TR00.pdf

http://econ.as.nyu.edu/docs/IO/28042/EconomicTransition.pdf

http://www.iie.com/publications/papers/williamson0904-2.pdf

https://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/1999/02/1099ch1.pdf