Implicarea Asistentei Medicale In Promovarea Tematicii Intolerantei la Gluten

PARTEA I

1. INTRODUCERE

2. CADRU TEORETIC AL INTOLERANȚEI LA GLUTEN

2.1 Gluten. Definiție, funcții și importanță

Termenul de gluten, provine din latină glūten (lipici, clei), este o proteină de origine vegetală. Glutenul este compus din proteine de depozitare, gliadină și glutenină, și este unită cu amidon în sămânța diferitelor cereale [21,31].

Glutenul este o proteină aflată în grâu, orz, ovăz, secară și alte cereale asociate, determinând un sindrom de malabsorbție cu consecințe grave asupra metabolismului, care este însă lent reversibil la excluderea sa din alimentație. În organism se sintetizează anticorpi împotriva unei fracțiuni a glutenului(care în cazul grâului se numește gliadină), iar aceștia determină atrofierea mucoasei intestinale [6]. Ingestia de gluten de către persoanele intolerante duce la apariția de leziuni la nivelul duodenului, afecțiune numită enteropatie glutenică(boala celiacă).

Intoleranța la gluten (boala celiacă sau enteropatia glutenică), este o afecțiune autoimună a sistemului digestiv, mai exact o alterare a mucoasei intestinului subțire prin expunerea la alimente ce conțin gluten(proteină care se găsește în grîu, orz, secară ). Aceasta afectează atât copii cât și adulții, prezentând diferite forme de manifestare: balonări și crampe abdominale, oboseală, constipație sau diaree de cauză necunoscută, anemie, scădere în greutate sau supraponderalitate, oboseală cronică, osteoporoză, dermatită herpetiformă. După ingestia alimentelor ce conțin gluten manifestările de intoleranță la gluten, pot să apară imediat sau la o ora după ingerarea acestora [8, 15].

Evitarea consumului de gluten presupune o dietă care va conține cât mai puțină pâine și alimente cu gluten și înlocuirea acestora cu produse fără gluten. Privarea de gluten ar putea conduce la scăderea nivelului de substanțe nutritive importante din organism(fier, vitamine din grupul B, fibre), regimul alimentar sănătos al unei persoane sensibilă la gluten trebuie să conțină cât mai multe fructe, legume, proteine slabe, produse lactate, cereale fără gluten, ouă.

2.2 Structura glutenului

Intolerața la gluten nu înseamnă numai prezența unor mecanisme alergice autoimune, ci sensibilitate glutenică. Această formă afectează un număr mult mai mare de persoane decât alte forme de reactivitate la gluten. Structura macromoleculară a glutenului este alcătuită din macromolecule omogene în care acționează legăturile valențelor homeopolare, legături polipeptidice, punți între diferite polipeptide sau fracțiuni ciclice. Prezent în orz, grâu, secară și cereale asociate, glutenul este o proteină al cărei compoziție chimică este compusă din 45% glutenină și 55% gliadină, având caracteristici fizice cu masa reticulară, elastică, și spongioasă(un material care își poate modifica forma originală).

În alimentație glutenulse obține prin „spălarea” făinii din cereale, procedeu prin care amidonul și proteinele solubile sunt îndepărtate. În prelucrarea glutenului, se iau în considerare caracterul și structura de gluten umed și elasticitatea lui determinată prin întinderea consecutivă, cât și proprietatea de a-și putea modifica forma când este lăsat în repaus [2] .

După indicii organoleptici, se poate determina calitatea glutenului, astfel încât culoarea glutenului umed poate fi un indice de calitate(culoare gri pământie se consideră un indice de calitate inferioară a glutenului). În funcție de procesele de prelucrare și structură, acesta poate fi clasificat astfel:

– gluten foarte slab(masă compactă, lipicioasă și elastică, în timpul procesării o parte se pierde);

– gluten slab(consistență și elasticitate mult mai bună decât glutenul foarte slab);

– glutenul de putere medie(consistență, extensibilitate și masă compactă medie);

– glutenul puternic(masă omogenă, elastică și relativ puțin extensibilă);

– gluten foarte puternic(masă omogenă, foarte elastică, foarte puțin extensibilă).

Glutenul, în prezența apei își mărește volumul și trece în stare coloidală, formând o masă legată și elastică.

Procesul de formare a glutenului din făina de grâu este pus pe seama raportului în care se găsesc cele două componente: gliadină 70%, glutenină 30 %.Cele două componente proteice există și în făina de secară, însă proporțiile în care se găsesc sunt gliadină 10%, glutenină 90% și nu conduc la formarea glutenului. Există totuși soiuri de secară care pot forma gluten. Glutenina se extrage prin dizolvarea în soluții alcaline, deci normale, iar gliadina prin dizolvarea acesteia în alcool etilic de 50-70% concentrație [7,4]. Glutenul umed din făina de grâu conține 60-70% apă, restul fiind substanță uscată formată din: 75-90% proteine glutenice, 25-10% substanțe aglutenice, 2-4% lipide, albumide și globuline 3-4%, glucide 8-10% și substanțe minerele 0,7%. Procesul tehnologic de fabricație a produselor depinde în mare măsură de calitatea cerealelor, respectiv de caliatea glutenului din grâu care determină direct calitatea produsului obținut [6, 7,4].

În industria farmaceutică, glutenul este folosit în procesarea medicamentelor, sub formă de aditivi. Medicamentele sunt compuse din mai multe ingrediente, încapsulate în interiorul produsului(excipienți) incluzând componenta activă, absorbanți(compuși ce absorb apa și permite dezintegrarea tabletei), lubrifianți(ajută la dizolvarea lentă a produsului pe înteg tract intestinal). Un excipient comun este amidonul, care asigură sursa potențială de contaminare cu gluten.

Producătorii pot schimba compoziția medicamentelor, de aceea e indicat ca periodic să se verifice compoziția acestora. Etichetele produselor medicamentoase pot transmite informația derivaților de gluten prin inscripționarea termenelor:“gluten”,“derivate de gluten”, “amidon”, “dextrină”, “dextri-maltoză” sau “maltodextrină”.

În produsele cosmetice, glutenul este prezent în cantități foarte mici. Dacă un produs conține gluten, acesta nu vine în contact direct cu cavitatea bucală, ci rămane la nivelul tegumentului și poate să provoace doar reacție de hipersensibilitate. Cel mai intâlnit produs cosmetic cu o mare cantitate de gluten este pasta de dinți.

2.3 Intoleranța la gluten

Intoleranța la gluten, numită și boala celiacă, este o boală transmisă pe cale ereditară, ce se manifestă prin imposibilitatea sistemului digestiv de a digera glutenul din alimente [31]. Este o boală cronică intestinală, caracterizată prin diaree, steatoree și malabsorbție, determinată de sensibilitatea la gluten (o proteină care se găsește în făina de grâu), elementul morfopatologic caracteristic fiind constituit de atrofia mucoasei intestinale [3, 7]. Dieta fără gluten duce la ameliorarea clinică și histologică. Intoleranța la gluten se numără printre cele mai frecvente patologii, fiind prezentă în rândul populațiilor de origine europeană, aproximativ 1% din adulți. Afecțiunea este răspândită în zonele cu climat temperat și are o evoluție cronică, cu apariție sau exacerbare după consumul de făinoase din grâu [7]. Prevalența bolii este între 10 și 30 de cazuri la 100.000 de locuitori.

Figura 1., Prelevanța bolii celiace (sursa: http://wormswell.com/introduction/, accesat la data de 25.03.2015)

Macroscopic, mucoasa intestinală patologică apare sidefiu-albicioasă, lipsită de relief accidentat. Leziunile sunt evidente la nivel jejunal și mai puțin aparente la nivelul ileonului.
Microscopic se vizualizează lipsa vilozităților normale, acestea apărând turtite, iar în formele avansate apare atrofia totală a vilozităților [27].

Figura 2., Vizualizarea lunenului intestinal(sursa: http://www.aafp.org/afp/2007/1215/p1795.html , accesat la data de 25.03.2015)

2.3.1 Simptomatologie

Simptomele diferă considerabil în funcție de vâsta la care apar primele manifestări clinice, vârsta debutului fiind legată de introducerea glutenului în alimentație și de cantitatea de gluten ingerată. La unele persoane, simptomele apar încă din copilarie, la altele apar la maturitate și au caracter intermitent (apar și dispar la un anumit interval de timp)[8,21]. Cu toate că simptomele bolii celiace sunt aceleași indiferent de vârstă, ele sunt mai frecvente și mai intense la copii (debut precoce al bolii). Aceste simptome constă în:

meteorism-cauza a unei digestii defectuoase a alimentelor la nivelul intestinului subțire;

dureri epigastrice de intensitate redusă;

steatoree(scaunul diareic cu o cantitate mare de lipide și are un aspect lucios, strălucitor, adesea aderent);

scădere în greutate(care din cauza tulburărilor de digestie și absorbție, nu se asimilează nutrienții);

fatigabilitate;

vărsături(care apar la un anumit interval de la ingestia glutenului, mai frecvent intâlnite în rândul copiilor);

crampe musculare, dureri osoase ca urmare a deficitului de absorbție a calciului,

dermatită herpetiformă;

În trecut specialiști considerau boala celiacă o condiție medicală specifică sugarilor și copiilor, iar în prezent s-a relevat faptul că boala celiacă se poate instaura la persoane de orice vârstă [15,16,20].

Simptomele bolii celiace la sugari

De cele mai multe ori sugarii cu boala celiacă prezintă urmatoarele simptome: anemie, vărsături, diaree, steatoree, crampe abdominale, distensie abdominală, irascibilitate, meteorism, slăbiciune la nivelul mușchilor și scădere în greutate. Aceste reacții se manifestă în jurul vârstei de 6 luni, în momentul introducerii difersificării alimentației a sugarilor (alimente pe bază de gluten).

Simptomele bolii celiace la copii

La copii, boala celiacă se manifestă prin diaree, steatoree, flatulență, înalțime mai mică decât media normală. În cazul în care copiii primesc tratament adecvat în timp optim, de cele mai multe ori sub forma dietelor fără gluten, stimulează recuperarea pacientului în cel mai scurt timp. Odată ajuns la vârsta adolescenței, pacienții diagnosticați cu boala celiacă pot prezenta o remisie a simptomatologiei specifice acestei condiții medicale [19, 20, 21].

Simptomele bolii celiace la adulți

Boala celiacă la adulți se manifestă prin diaree, steatoree, scădere în greutate și flatulență [20]. Cu toate acestea mulți dintre adulții care se confruntă cu această condiție medicală prezintă doar un aspru disconfort abdominal, sub formă de balonări sau distensie. De asemenea adulții pot să prezinte foarte puține simptome ale malnutriției, de cele mai multe ori specifice carenței de fier, sângerări anormale sau fracturi osoase. Există situații în care pacienții cu boală celiacă și simptome gastrointestinale sunt diagnosticați în mod eronat cu sindrom de intestin iritabil(SII) [9,10]. Metodele de diagnosticare a bolii celiace au cunoscut îmbunatățiri majore în ultimii 20 de ani. În plus vârsta medie la care această condiție medicală este diagnosticată a scazut drastic, în vreme ce diareea, considerată principalul simptom al bolii celiace la 80% dintre pacienți, a scăzut la 40% dintre pacienți [20].

Simptomele pot fi descrise și sub o formă asimptomatică și latentă, bolnavii cu aspect inițial normal al mucoasei intestinale sub un regim cu gluten, pot dezvolta boala clinic și histologic după mai mulți ani, sugerând că evoluția poate fi latentă [10, 15].

2.3.2 Diagnosticare

Pentru pacienții cu manifestări clinice, metodele de diagnosticare a bolii celiace pot fi împărțite în trei categorii:

teste serologice pentru a măsura anticorpi asociați bolii celiace;

teste genetice pentru a identifica HLA-DQ2 sau -DQ8;

teste de biopsie intestinală pentru a indentifica prezența atrofierii vilozitare.

Utilizarea testelor serologice, înainte de endoscopie ar putea reduce nevoia de a efectua biopsia intestinală pentru diagnosticarea bolii celiace [10, 22]. Cele mai frecvente teste serologice utilizate în identificarea enteropatiei glutenice sunt:

– anticorpii transglutaminază tisulară IgG(IgG tTG);

– anticorpii transglutaminază tisulară IgA(IgA tTG);

– anticorpii endomisium IgA(IgA EMA),

– anticorpii endomisium IgG(IgG EMA)

– anticorpii antigliandină IgA(IgA AGA),

– anticorpii antigliandină IgG (IgG AGA).

Este demonstrat că la 2-3% din pacienții cu sensibilitate la gluten au, de asemenea, deficit selectiv de IgA. Unii pacienți cu boală celiacă (CD) pot fi diagnosticați seronegativ la testul utilizat pentru anticorpii anti-transglutaminază tisulară IgA(anti-tTGIgA) [17,19,22]. Deși cele mai multe teste măsoară anticorpii IgA,dar sunt disponibile și versiuni de testare IgG pentru pacienții cu deficit de IgA, o tulburare frecvent asociată cu boala celiacă.Testul anticorpilor endomisiali IgA(EMA) a stabilit rolul său în testarea serologică, datorită specificității sale pentru boala celiacă, într-un procent de 100% și sensibilitatea de aproximativ 90%. Cu toate acestea, un rezultat negativ poate fi văzut în 2% din persoanele cu boala celiacă, care au deficit de IgA[1, 28].

În prezența deficitului de IgA ar trebui, de asemenea, luată în considerare o testare de anticorpi endomisium IgG sau testarea anticorpilor transglutaminază tisulară IgG. O altă problemă cu testarea anticorpilor endomisium este că nu poate fi pozitiv în cazul în care gradul de inflamare a intestinului subțire este mai mic decât atrofierea vilozităților totale [13,14].

Testarea anticorpilor transglutaminază tisulară tTG-IgA și anticorpi endomisium IgA au demonstrat cea mai bună performanță de diagnosticare în cele mai multe studii, prezintă sensibilități cumulate de 85- 90% și particularități de 96-99%. Endoscopia și biopsia ar trebui să fie luate în considerare doar la pacienții cu deficit selectiv de IgA, iar scăderea titrurilor de autoanticorpi corelează cu rezoluția leziunilor gastrointestinale și pot fi folosite pentru a documenta îmbunătățirea clinică [13,28].

Testarea genetică pentru boala celiacă, utilizează un complex de proteine numit antigen leucocitar uman(HLA), proteine compuse din două lanțuri de diferite peptide în compoziție( în ordinea numărului sau tipului de aminoacizi) [22]. Sensibilitatea la boala celiacă este legată de prezența heterodimerilor HLA-DQ, DQ2 și DQ8, testarea genetică a acestor alele are o sensibilitate de 100% pentru diagnosticare; deși testul este specific pentru boala celiacă, acesta nu este suficient pentru a pune diagnosticul în cazul lipsei de DQ2 [10,22,32]

Testul de biopsie intestinală rămâne esențial pentru diagnosticul bolii celiace și nu poate fi înlocuit de testele serologice. Biopsia ar trebui să fie efectuată la majoritatea pacienților cu suspiciune de enteropatie sensibilă la gluten, exceptând pacienții cu tulburări de coagulare și femeile gravide, la care biopsia nu este posibilă sau ar trebui să fie amânată după naștere [3, 5].

Unii pacienți, sub prezența unor modificări minore ale mucoasei, pot fi ușor trecute cu vederea de către histopatolog. Atât patologic cât și aspectul clinic al bolii celiace pot varia considerabil de la severe, la simptome clinice semnificative nu neapărat limitat la persoanele care manifestă leziuni ale mucoasei intestinale [5]. Diagnosticul de boală celiacă este ușor de stabilit celor care, în timp ce consumă o dietă cu gluten, au serologie pozitivă și o biopsie duodenală cu histologie evident celiacă. Acești pacienți pot iniția imediat o dietă fără gluten [12, 27]. Enteropatia glutenică, necesită efectuarea biopsiei intestinale, în porțiunea proximală a intestinului subțire, prin recoltarea de probe din duodenul distal și bulbul duodenal care cresc rata de diagnostic cu 9-13% [5]. Microscopic, proba de biopsie se vizulalizează cu modificări tipice de boală celiacă: atrofiere vilozitară, hiperpalzia cripetelor și creșterea numărului de limfocite intraepiteliale(peste 25 limfocite/100 enterocite). Mucoasa intestinului subțire se prezintă sub forma unor proiecții asemănătoare degetelor, proiecții ce se numesc vili [5, 27]. Patologic acestea apar aplatizate, iar în forma avansată a afecțiunii apare atrofierea vilozitară.

Figura 3., Vilozități intestinale(sursa: http://www.aafp.org/afp/2007/1215/p1795.html, accesat la data de 4.05.2015)

2.3.3 Tratament și complicații

Tratamentul pentru această boală constă în eliminarea completă și definitivă a tuturor produselor care conțin gluten. Pacienții cu boala celiacă prezintă manifestări diferite în toleranța lor la gluten -unii pacienți pot ingera cantități mici de gluten, fără a dezvolta simptome, în timp ce alții pot dezvolta simptome grave precum diaree cronică. Tratamentul standard constă în eliminarea completă și definitivă a tuturor produselor care conțin gluten. Medicii sfătuiesc persoanele nou diagnosticate pentru a colabora cu nutriționistul pentru un plan de dietă fără gluten [29, 33].

Nutriționistul este un specilaist care se ocupă cu studiul alimentației, dietei și al nutriției, folosind metodele semnificative de tratare a bolnavilor cu afecțiuni digestive. Persoanele cu boala celiacă pot învăța de la un nutriționist cum să citească listele de ingrediente și de a identifica alimentele care conțin gluten. După respectarea recomandărilor, în urma unei diete fără gluten, simptomele se vor estompa, astfel se va preveni deteriorarea și vindecare progresivă a vilozităților intestinale existente [4,20]. Vindecarea viliilor intestinali va începe în termen de câteva zile de la începerea dietei. Intestinul subțire se vindecă de obicei între 3-6 luni la copii, dar poate dura mai mulți ani la adulți. Un intestin vindecat înseamnă o persoană cu vilozități intestinale care pot absorbii nutrienții din alimente în sânge. Pentru a evita apariția atrofierilor intestinale și a simptomatologiei specifie, persoanele cu această afecțiune trebuie să evite glutenul pe tot parcursul vieții. Posibilitatea de a consuma chiar o cantitate mică de gluten poate deteriora intestinul subțire. Unele persoane cu boala celiacă nu prezintă nici o îmbunătățire cu privire la dieta fără gluten [11, 37].

Există surse ascunse de gluten în alimente, ce includ aditivi, cum ar fi amidonul provenit din grâu (modificat), conservanți și stabilizatori, cât și produse din porumb sau orez ce pot fi contaminate cu gluten, provenite din fabrici specializate în procesarea produselor din grâu [8, 20].

O atenție deosebită trebuie acordată atât unei posibile contaminări industriale cât și casnice, în cazul în care se folosesc aceleași utilaje, linii tehnologice și recipiente. Nu sunt sigure alimentele fără gluten neverificate după procesare și ambalare, atunci când sunt produse în aceleași fabrici unde se produc și cele din grâu, orz, ovăz și secară.

Uniunea Europeană a emis o directivă privind etichetarea și identificarea alimentelor ce conțin gluten, solicitând producătorilor să declare prezența produselor fabricate a unei cantități infime de gluten și să i-a măsuri în ceea ce privește ingerarea deliberată sau involuntară a unor cantități mici de gluten. Această directivă impune atașare pe fiecare produs a unui simbol pentru produsele fără gluten.

Figura 4., Simbolul internațional pentru produsele fără gluten.( sursa: http://www.global.schaer.com/~/media/Files/International/A-Z%20booklet/infoazrumaenisch010408freigegebenkv.pdf, accesat la data de: 2.06.2015)

Figura 5., Surse de gluten în cereale, legume și fructe(sursa: http://www.global.schaer.com/~/media/Files/International/A-Z%20booklet/infoazrumaenisch010408freigegebenkv.pdf, accesat la data de: 2.06.2015)

Figura 6., Surse de gluten în diferite produse alimentare.(sursa: http://www.global.schaer.com/~/media/Files/International/A-Z%20booklet/infoazrumaenisch010408freigegebenkv.pdf, accesat la data de: 2.06.2015)

Figura 7., Surse de gluten în diferite alimente. (sursa: http://www.global.schaer.com/~/media/Files/International/A-Z%20booklet/infoazrumaenisch010408freigegebenkv.pdf, accesat la data de: 2.06.2015)

Complicații

Anemia este o afecțiune frecvent întalnită la boala celiacă care apare atunci când numărul de celule roșii din sânge (hematii) și cantitatea de hemoglobină ce se găsește în celulele roșii din sânge scade sub normal. Anemia poate fi ușoară, moderată sau severă, în funcție de măsura în care numărul RBC(numărul de globule roșii din sânge-eritrocite) sau valorile hemoglobinei sunt scăzute. Aceasta este o afecțiune destul de comună, care afectează atât bărbații, cât și femeile de toate vârstele, rasele, și grupuri etnice [23, 24]. Acestea includ persoanele cu diete sărace în fier și vitamine, cei cu boli cronice-cum ar fi bolile de rinichi, diabet, cancer, boli inflamatorii intestinale, infecții cronice cum ar fi tuberculoza sau HIV, precum și cei care au avut pierderi de sânge semnificative datorită unor leziuni sau intervenții chirurgicale. Simptomele de anemie pot include dificultăți de respirație, oboseală, slăbiciune, amețeli, senzație de frig tot timpul, un puls rapid, palpitații, dureri de cap, iritabilitate, paloare a pielii, unghii casante, scăderea apetitului alimentar, creșterea susceptibilității la infecții, și o scăderea de concentrare la copii [24,25].

Cel mai comun tip de anemie este cunoscut ca anemie feriprivă(deficit de fier). Fierul este un element esențial în producerea de globule roșii sănătoase (hematii) [38]. În cazul în care depozitele de fier din organism sunt epuizate, vor fi produse mai puține celule roșii, iar acestea vor avea un conținut redus de hemoglobină, ceea ce va duce la instalarea anemiei. În cazul în care cantitatea de fier este absorbit inadecvat prin tractul gastro-intestinal este rezultată anemia. Simptomele specifice deficitului de fier, pot include: unghii casante sau în formă de lingură, umflarea limbii, fisuri sau ulcerații la colțurile gurii, sau o poftă de a mânca substanțe alimentare neobișnuite, cum ar fi gheața sau pământ [23, 38].

Acidul folic(deficit de Vitamina B9). Deficitul de acid folic provocă anemie, deoarece este o parte esențială în producerea hemoglobinei și transportul de oxigen pentru întreagul organism. Are efect antialergic și chemotactic pozitiv asupra polimorfonuclearelor (induce și stimulează leucocitele la locul leziunii). Împreună cu colina(amină care face parte din complexul vitaminei B) participă la biosinteza fosfolipidelor, componente esențiale ale membranei celulei nervoase [25].

Valorile normale ale acidului folic sunt: 2,3-17ng/ml și 175-700ng/ml în hematii. Dacă valorile sunt mai mici de 4ng/ml în plasmă înseamnă că pacientul suferă de o anemie megaloblastică, iar dacă valorile sunt mai mici de 175ng/ml înseamnă că pacientul suferă de alcoolism. Surse alimentare naturale de acid folic sunt: drojdia de bere, ficatul de vițel, varza albă și de Bruxell, sfecla, bananele, citricele și sucurile obținute din acestea.

Simptomele deficitului de acid folic se prezită sub formă de: zgomote în urechi, buze crăpate, dureri ale limbii, ritm cardiac neregulat și simptome similare cu deficitul de fier.Vitamina B9 favorizează creșterea părului și previne ateroscleroza.

Anemie megaloblastică (deficit de Vitamina B12). Lipsa de vitamina B12 poate provoca anemie, deoarece această vitamină este esențială pentru formarea și dezvoltarea de celule roșii din sânge. La persoanele cu boala celiacă, deficitul de vitamina B12 apare datorită atrofierii vilozităților la partea inferioară a intestinului subțire, care este unul dintre locurile unde vitamina B12 este absorbită. Deficitul de vitamina B12 poate aparea și în situația în care există o lipsă de factor intrinsec, o proteină care ajută absorbția de vitamină B12 în stomac. Vitamina B12 are un rol important în sinteza proteinelor, în metabolismul glucidelor și acizilor grași, precum și în formarea globulelor roșii [25]. Contribuie la dezvoltarea fizică, la creșterea poftei de mancare și a greutății corporale, în profilaxia și tratamentul anemiei. Se găsește în ficat și în preparatele din ficat. Vitamina B12 își aduce aportul și la menținerea funcționării normale a sistemului nervos, ameliorează irascibilitatea și contribuie la îmbunătățirea capacității de concentrare, de memorare și de păstrare a echilibrului psihic. Dacă anemia se agravează pot fi prezente urmatoarele simptome: oboseală, fotofobie, aspect palid, paralizii sau parestezii (furnicături) la nivelul degetelor de la mâini și de la picioare, tulburări de echilibru, depresie, confuzie, dificultăți de gândire și concentrare.

Cel mai frecvent semn de boală celiacă la adulți este anemia feriprivă ce nu raspunde la terapia de fier. Boala celiacă poate duce la deteriorarea intestinul subțire unde fierul, acidul folic și vitamina B12 sunt absorbite. Fierul și deficitul de acid folic sunt prezente mai frecvent la persoanele cu boala celiacă, deoarece aceste substanțe nutritive sunt absorbite în părțile superioare ale intestinului subțire, unde daunele pot apărea în primele etape ale bolii celiace [25, 38].

Osteoporoza este o complicație a bolii celiace netratate. Oasele sunt formate din țesut viu, la fel ca restul corpului. Celulele osoase au capacitatea de a construi osul cât și de a-l descompune. Aceste celule se află în matricea extracelulară compusă din proteine și minerale. Alcătuirea matricei extracelulare determină cât de puternic este osul; cu cât este mai mare concentrația de calciu, cu atât osul este mai puternic. Un fenomen foarte important în rezistența osului îl reprezintă echilibrul dintre osteogeneză(formarea celulelor osoase) și osteoliză(distrugerea celulelor osoase). Între 20-35 de ani osul are cea mai mare rezistență, după care procesul de osteoliză se accentuează ducând la slăbirea structurii de rezistență [39].

Intestinul subțire este responsabil pentru a absorbi substanțe nutritive importante, cum ar fi calciul. Calciul este esențial pentru construirea și menținerea oaselor sănătoase. Chiar și persoanele cu boala celiacă care consumă suficient calciu sunt deficitare în acest nutrient [39]. Persoanele cu boala celiacă ce elimină alimentele care conțin gluten din dieta lor, absorbția normală de nutrienți din intestine este restabilită în termen de câteva luni, deși poate dura până la 2 ani la adulții în vârstă. În cele din urmă, majoritatea copiilor și adulților au imbunătățiri semnificative în densitatea oaselor.

Persoanele cu boala celiacă care au adoptat cu succes o dietă fără gluten, trebuie să urmeze aceleași strategii de bază pentru sănătatea oaselor care se aplică pentru cei care nu au boala. Un procent mic de persoane cu boala celiacă nu se îmbunătățesc pe o dietă fără gluten. Aceste persoane au adesea intestine grav deteriorate care nu se pot vindeca și ar putea avea nevoie să primească suplimente de nutriție [20].

O dieta bine echilibrată, bogată în calciu și vitamina D este importantă pentru sănătatea oaselor, cum ar fi: surse bune de calciu includ produse lactate degresate, legume și fructe de culoare verde închis, precum și băuturi de calciu-fortificate. Suplimentele pot contribui la asigurarea ca necesarul de calciu să fie îndeplinit în fiecare zi, în special la persoanele cu o alergie la lapte dovedit. Se recomandă un aport zilnic de calciu de 1000 mg (miligrame) pentru bărbați și femei până la vârsta de 50 de ani. Femeile de peste 50 de ani și bărbați de peste 70 de ani ar trebui să crească aportul lor la 1200 mg pe zi. Vitamina D joacă un rol important în absorbția calciului și în sănătatea oaselor. Surse alimentare de vitamina D includ gălbenușul de ou, pește de apă sărată, și ficatul [39].

Osteoporoza poate fi prevenită prin realizarea regulată de exerciții fizice. Alergatul, jogging-ul, plimbările, dansul și antrenamentele cu greutăți sunt exerciții vitale pentru sănătatea oaselor. Greutățile adăugate la picioare încurajează formarea osoasă, creând un cadru mai puternic, ce prezintă astfel mai puține riscuri să fie fracturat. Exercițiile fizice scad și riscul căderilor prin îmbunătățirea echilibrului [21, 39].

Fumatul afectează în mod considerabil absorbția de calciu în oase. La femei, nicotina asimilată de organism duce la reducerea mai devreme în nivelurile de estrogen conservat în oase și pierderea de masa osoasă mai devreme influențează declanșarea menopauzei prematură. Alcoolul, de asemenea, poate avea un efect negativ asupra sănătății prin pierderea de masă osoasă și fracturi, din cauza nutriției proaste și un risc crescut de a cădea.

Diabetul zaharat tip I și boala celiacă frecvent apar impreună. Prevalența estimată de boala celiacă la pacienții cu diabet zaharat de tip I este de 1% în populația generală. Cei mai mulți pacienți cu ambele afecțiuni au boala celiacă asimptomatică, sau simptome care pot fi confundate cu diabet zaharat. Diabetul zaharat tip I este o afecțiune complexă în care corpul nu asimilează corespunzator alimentele. Alimentele consumate sunt transformate în glucoză la nivelul stomacului și intestinului. Glucoza ajunge în sânge, care apoi se transportă către toate celulele corpului, iar pentru a ajunge în interiorul lor este nevoie de insulină (un hormon generat de pancreas). Zaharul din interiorul celulei este folosit pentru generarea de energie celulara. Dacă pancreasul nu generează suficientă insulină sau celulele nu reacționează corespunzător la aceasta apare diabetul. Valorile normale de glucoză din sânge trebuie să fie între 80 și 120 miligrame pe decilitru între mese [30].

Boala celiacă și diabetul zaharat apar frecvent împreună. Aceasta înseamnă că simptomele pentru cele două boli sunt cele clasice, cum ar fi diareea, disconfort abdominal și flatulența. Pentru persoanele cu diabet zaharat care nu sunt supuse screening-ul, boala este în general detectată atunci când apare hipoglicemia inexplicabilă și fluctuații ale zahărului din sânge [15, 30].

Dermatita herpetiformă,(DH) cunoscută sub numele de boala Dühring, este o afecțiune cronică cutanată caracterizată prin apariția de vezicule pline de lichid pe suprafața tegumentului. În ciuda denumirii sale, dermatita herpetiformă nu are nicio legatură cu virusul herpesului[13]. Se manifestă ca o erupție cutanată însoțită de prurit și vezicule, provocate de glutenul eliberat de anticorpii care circulă în fluxul sangvin. Atunci când o persoană cu boala celiacă consumă gluten, sistemul imunitar al mucoasei intestinului răspunde prin producerea unui tip de anticorp numit imunoglobulina A (IgA). IgA intră în fluxul sangvin, ce se poate colecta din vasele de sânge mici de sub piele, declanșând reacții imune care au ca rezultat erupții cutanate veziculare de tip DH [13,18].

Dermatita herpetiformă afectează 15-25 % din persoanele cu boala celiacă care de obicei nu prezintă simptome digestive, afectând persoane de toate vârstele și este ceva mai frecventă la bărbați decât la femei(bărbații sunt mai susceptibili de a avea leziuni orale sau genitale atipice). Pacieții cu dermatită herpetiformă prezintă de regulă erupții specifice în aceeași regiune, la fiecare episod recidivant și apar în mod progresiv pe articulațiile mari, pe ceafă și pe spate (palmele și tălpile rămân neafectate). Sub 10% dintre pacienți pot prezenta balonare, diaree și simptome ale malabsorbției, pe când 30% manifestă carențe de fier și folați [18].

Dermatita herpetiformă răspunde la schimbările adoptate de pacient în dieta zilnică, precum și la administrarea unui tratament medicamentos specific, folosit ca metoda de diagnosticare a bolii, dar nu are efect asupra posibilelor simptome intestinale(ale bolii celiace), care ar putea însoți veziculele cutanate. Este necesară urmarea unei diete stricte fără glutenul, masură terapeutică ce reduce orice simptom intestinal asociat dermatitei herpetiforme, precum și apariția complicațiilor. După o perioadă de respectare a regimului alimentar fără gluten, administrarea tratamentului poate fi încetată ori doza poate fi redusă treptat.

Evoluția pacienților cu dermatita herpetiformă trebuie efectuată sub supravegherea unui medic dermatolog, gastroenterolog, și a unui nutriționist. Pacienții necesită regulat supraveghere pentru a monitoriza utilizarea pe termen lung a tratamentului și gestionarea episoadelor acute [18]. Vizitele regulate permit, de asemenea, screening-ul și depistarea precoce a condițiilor autoimune sau maligne care pot fi asociate cu dermatita herpetiformă și promptitudinea administrării tratamentului specific.

2.4 Diferențe între intoleranța la gluten și alergia la grâu

Alergia la grâu este o reacție anormală a sistemului imunitar la proteinele din grâu, aceasta înseamnă că sistemul imunitar a dezvoltat un anticorp specific la una din cele patru clase de proteine din grâu- albumină, globulină, gliadină și glutenină [42]. Alergia la grâu este una dintre cele mai comune alergii alimentare, dar prezintă o pondere mai mare la copiii cu vârste cuprinse între 3-5 ani, prezentând simptomele după câteva minute sau maxim câteva ore după consumul produselor ce conține grâu. Simptomele de alergie la grâu includ:

umflături, mâncărimi sau iritații la nivelul gurii sau gâtului;

urticarie, mâncărimi sau umflarea pielii;

congestie nazală;

mâncărimi și lăcrimarea ochilor;

dificultăți de respirație;

crampe, greață sau vărsături;

șoc anafilactic.

În stabilirea unui diagnostic corect, de foarte mare importanță este anamneza, prin care se poate identifica cauza inițială alergiei. Rezultatele reflectă antecedentele personale și familiale, obiceiurile, momentul și locul în care s-a declanșat și accentuat reacția alergică. Acestor rezultate li se adaugă testările cutanate sau serologice care identifică și confirmă sensibilitatea alergică la una sau mai multe proteine din grâu.Testele cutanate se efectuează prin aplicarea pe piele a unui număr variabil de extracte alergenice purificate, în funcție de manifestările fiecărui pacient, fiind metoda de elecție cea mai eficientă pentru demonstrarea sensibilității alergice. Testele serologice se efectuează pe o probă de sânge, stabilind cantitativ anticorpii IgE specifici unui anumit alergen. Se poate folosi aceeași probă de sânge, pentru a testa prezența anticorpilor IgE, în cazul în care sunt suspectate mai multe alergene [40,41,42].

Intoleranța la gluten este o afecțiune autoimună a sistemului digestiv, o alterare a mucoasei intestinului subțire prin expunerea la alimente ce conțin gluten (proteină care se găsește în grîu, orz, secară). Aceasta afectează atât copii cât și adulții, prezentând diferite forme de manifestare:

balonări și crampe abdominale;

oboseală;

constipație sau diaree;

anemie;

scădere în greutate sau supraponderalitate;

oboseală cronică;

osteoporoză;

dermatită herpetiformă.

Pentru pacienții cu manifestări clinice, metodele de diagnosticare a bolii celiace pot fi împărțite în trei categorii: teste serologice, teste genetice, teste de biopsie intestinală.[8, 26]

Tabel 1., Caracteristicile enteropatiei indusă de gluten și alergia la cerale.(sursa: http://www.old.ms.md/_files/11598-Boala%2520Celiaca%2520la%2520copil.pdf, accesat la data de 17.06.2015)

2.5 Implicarea asistentei medicale în cazul intoleranței la gluten

Rolul asistentei medicale este atât profilactic cât și curativ, ea intervenind atât în tratarea pacienților cât și în prevenirea perturbării homeostaziei organismului sub acțiunea factorilor externi sau interni. Asistenta medicală trebuie să urmărescă creștrea gradului de independență a indivizilor favorizând integrarea și reintegrarea lor în societate. În activitatea sa, asistenta trebuie să aibă cunoștințe de specialitate, să asigure buna organizare a îngrijirilor de natură preventivă, curativă, de reabilitare sau de sprijin pentru indivizi, familii, grupuri și comunități. Un alt rol al asistentei este de a educa și a evalua cunștințele legate de menținerea sănătății, cât și să respecte demnitatea umană și individualitatea fiecărui pacient, indiferent de statutul socio-economic, de apartenența etnică, religioasă și politică a persoanei [34, 35, 43].

În prezența intoleranței la gluten, asistenta poate ajuta pacienții să înțeleagă mai bine atât afecțiunea cât și importanța evitării glutenului. Pacienții trebuie să învețe cum să citească etichetele (listele de ingrediente nu pot enumera glutenul direct), dar dacă un aliment conține oricare dintre cereala ce conține gluten sau derivați ai acestora (malț), acestea trebuie să fie evitate.

Endoscopia digestivă superioară, este o metodă invazivă de examinare directă și de intervenție chirurgicală asupra tubului digestiv superior(esofag, stomac, duoden, jejun) prin introducerea în lumen a endoscopului. Scopul acestei examinări este diagnosticarea și identificarea leziunilor superficiale și profunde a tubului digestiv superior prin recoltare bioptică(de la nivelul intestinului) [36, 43].

Această metodă este indicată în: stricturi esofagiene benigne și maligne, extragerea de corpi străini, reducerea sau ablația polipilor mucoasei digestive, biopsierea mucoasei de la nivelul tubului digestiv, tratament(hemoragiei digestive superioare, varice esofagiene și gastrice, ulcerelor hemoragice), jejunostomie sau gastrostomie percutană. Explorarea endoscopică este contraindicată în cazul existenței unei suspiciuni de perforație viscerală, stomacul nu este gol și existența afecțiunilor obstructive ale căilor respiratorii superioare.[33]

Materialele necesare sunt:

Endoscop:

instrument flexibil prevăzut în capăt cu un sistem optic de vizualizare(cameră video) și de transmitere a imaginii pe un monitor;

conține un sistem de lumene;

instrumentele tăietoare, cauterul;

sistemul de insuflare de gaz, injectare de apă sau soluții;

sistemul de ligatură.

Substanțe anestezice, piesă bucală;

Materiale de protecție(mușama, aleză, prosop).

Pregatirea pacientului constă în pregatirea psihică prin care se explică importanța colaborării pacientului cu cadrul medical și necesitatea efectuării tehnicii, cât și pregatirea fizică ce constă în explicarea pacientului de a nu mânca cu cel puțin 6 ore înainte de examinare. Acesta v-a fi condus în sala de examinare și se v-a așeza în decubit lateral stâng, urmând să se efectueze anestezia topica și administrea sedativelor intravenos(Diazepam).[36]

În cadrul tehnicii asistenta medicală are următoarele atribuții:

Să îndepărteze protezele dentare mobile, lentilele de contact ale pacientului;

Să așeze piesa bucală între arcadele dentare;

Tehnica va fi efectuata de medic;

Să efectueze anestezia locală a faringelui(spray cu petidină+diazepam);

Endoscopul se ține cu mâna stângă, iar cu mâna dreaptă se împinge spre faringe prin miscări de împingere și rotație axială;

După ce a pătruns în stomac endoscopul se rotește în sensul acelor de ceasornic, apoi endoscopul ajunge în duoden;

Intrducere intra și perivariceal de substanțe sclerozante;

Dacă s-a administrat petidină se administrează Naloxone(Narccan) 0,2 mg intravenos sau intramuscular.

Figura 8., Implicarea asistentei medicale în tehnica endoscopiei.(sursa: http://www.centremedicallachasse.be/gastroenterologie , accesat la data de 28.06.2015)

După efecturarea explorării pacientul va fi condus la salon și v-a sta în repaus 15-30 de minute sub stricta supraveghere a asistentei medicale. În cazul apariției de accidente ”post exploratorii” pot apărea dureri la deglutiție, subfebrilitate, dureri și tumefacția amigdalelor, hemoragie, infecții, HIV [36, 43].

Investigațiile de sânge. Recoltarea sângelui este efectuată de asistenta medicală prin crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac de puncție. Scopul acestei tehnici este diagnostic, de a se examina proba de sânge în laborator(biochimie, hematologie, serologie și bacteriologie).[36]

Materialele necesare pentru recoltarea sângelui sunt:

Materiale de protecție(mușama, aleză,manuși chirurgicale);

Alcool, betadină sau tinctură de iod(pentru dezinfecția tegumentului);

Instrumentar și materiale sterile(tampoane, ace, seringi);

alte materiale: tavița renală, tampoane de vată sau tifon, garou, vacutainere și stativ pentru acestea, sistem de recoltare de tip holder, periniță elastică.

Pregatirea pacientului constă în pregatirea psihică prin care se explică importanța colaborării acestuia cu cadrul medical și necesitatea efectuării acestei tehnicii. Recoltarea se va efectua după o perioadă standard de post de 12 ore și după un repaus fizic de 30 de minute. Asistenta medicală explică importanța respectării intervalului de timp al recoltării(dimineața între orele 7-9) și durata de aplicare a garoului(maxim 1 minut);

Pregătirea fizică a pacientului constă în poziționarea sa în decubit dorsal pentru puncția venelor brațului și antebrațului. Pentru puncția venelor jugulare, se așează decubit dorsal în Trendelemburg sub un unghi de 15o, cu capul întors contralateral, iar pentru vena femurală în decubit dorsal cu membrele inferioare în abducție și rotație externă. După poziționarea pacienului se examinează calitatea și starea venelor, se îndepărtează hainele care împiedică circulația de întoarcere a sângelui și protejarea patului cu mușama și aleză.[36]

Locuri de elecție:

venele epicraniene – nou născut și sugar;

venele jugulare (internă ,externă) – de obicei la copii;

venele supra și subclaviculare;

venele de la plica cotului – bazilică și cefalică care formează un “M” venos;

venele antebrațului – fața anterioară și posterioară;

venele de pe fața dorsală a mâinii;

venele femurale;

venele poplitee;

venele safene(mare și mică);

venele maleolare interne;

venele de pe fața dorsală a piciorului;

Tehnica este efectuată de asistenta medicală respectând următorii pași:

Pregătirea materialelor necesare recoltării și transportul acestora lânga pacient;

Marcarea cu datele pacientului a tuburilor de recoltare;

Se așează brațul pacientului pe periniță în abducție și extensie maximă.

Asistenta medicală se spală pe maini cu apă și săpun apoi îmbracă manușile de protecție;

Se alege locul de elecție și se pregătește zona unde se va efectua prelevarea(curățat, degresat, dezinfectat cu alcool sau soluție apoasă 70% izopropanol apoi tegumentul este lăsat să se usuce);

Se aplică garoul la o distanță de 7-8 cm deasupra locului puncției, strângându-l astfel încât să oprească circulația venoasă fără a o întrerupe pe cea arterială;

Pacientul va strânge pumnul, venele devenind astfel turgescente;

Recoltarea sângelui venos se face: pe substanțe anticoagulante:

soluție EDTA 2% – pentru hemoleucograma de screening(sistem de recoltare vidat cu capac mov);

soluție citrat de natriu 3,8% – 0,4 ml + 1,6 ml sânge pentru VSH(sistem de recoltare vidat cu capac negru);

soluție citrat sau oxalat pentru probe de hemostază(sistem de recoltare vidat cu capac albastru);

fără substațe anticoagulante sisteme de tip vacuum fără aditivi anticoagulanți, dar cu activatori ai coagulării pentru probe de chimie clinică generală, teste imunoenzimatice, hormoni, markeri tumorali, virali(sistem de recoltare vidat cu capac roșu);

Se ține acul în carcasa sa protectoare cu ambele mâini-caracasa protectoare poate avea trei culori în funcție de diamentrul acului galben-20G(0,9 mm), verde 21G(0,8 mm), negru-22G(0,7 mm);

Se verifică integritatea benzii de siguranță dintre partea albă și cea colorată;

Se efectuează o mișcare de rotație dintr-o parte spre cealaltă;

Se înșurubează acul în holder fără a se scoate carcasa protectoare a acului de puncție;

Dacă este cazul, recoltarea se efectuează în urmatoarea ordine: sânge pentru hemocultură; sânge pe citrat(recoltare VSH se face de preferat fără garou); sânge pe EDTA; sânge pe heparină; sânge pe tub fără aditivi anticoagulanți(dar cu activatori ai coagulării); sânge pe inhibitor al glucozei;

Se introduce primul tub în holder, fără a perfora dopul acestuia;

Se ține ansamblul format din holder și tub între degetul mare și index;

Se pătrunde cu acul(oblic sub un unghi de 30 grade), traversând tegumentul, peretele venos, până când apare senzația de înaintare în gol;

Se schimbă direcția acului pentru a pătrunde 1-2 cm în lumenul venei;

În timp ce arătătorul și mediusul opun rezistența pe cele 2 aripioare ale corpului, și policele se împinge flaconul în holder ca pentru o injecție cu o seringă; nu se exercită presiune asupra acului aflat în venă;

Când în tub s-a recoltat cantitatea potrivită de sânge, se schimbă flaconul, cu cealaltă mănă, menținând holderul imobil;

Se omogenizează conținutul tubului;

Se îndepărtează staza venoasă prin desfacerea garoului și a pumnului;

Se aplică tamponul îmbibat în soluție dezinfectantă la locul de pătrundere a acului și se retrage brusc acul;

Se comprimă locul puncției 1-3 minute, brațul fiind în poziție verticală;

Se face toaleta locală a tegumentului;

Asigurarea unei poziții comode în pat a pacientului după recoltare și supravegherea acestuia.

Figura 9., Materiale necesare pentru efectuarea tehnicii de recoltare a sângelui.(sursa http://www.montigen.ro/consumabile-medicale/, accesat la data de 1.07.2015)

Cantitățile optime de sânge recoltat pentru laboratoare dotate cu autoanalizatoare sunt:

Chimie clinică generală: ser 5-10 ml de sânge; plasmă 3-5 ml de sânge;

Teste imuno-enzimatice: 1 ml sânge pentru 3-4 teste;

Hematologie: 2-3 ml sânge;

Hemostază: 2-5 ml sânge;

VSH: 2 ml sânge;

Teste hormonale: 2 ml sânge, pentru 3-4 teste;

Teste pentru markeri tumorali și virali: 2 ml sânge, pentru 3-4 teste.

Accidentele ce pot apărea în timpul recoltării sunt:

Hematom(se retreage acul și se comprimă 1-3 minute locul puncției);

Străpungerea venei(perforarea peretelui opus)-se retrage acul în lumenul venei;

Amețeli, paloare, lipotimie(se întrerupe puncția, pacientul se așează în decubit dorsal fără pernă, se anunță medicul);

Tromboză venoasă;

Septicemie;

Lezarea venei, arterei, canalului limfatic sau nervului adiacent;

Crearea unei căi false;

Embolie gazoasă.

Figura 10., Managementul de conduită al bolii celiace(sursa: http://www.old.ms.md/_files/11598-Boala%2520Celiaca%2520la%2520copil.pdf, accesat la data de 22.06.2015)

PARTEA II

1. STUDII PRIVIND INTOLERANȚEI LA GLUTEN

1.1 Scopul studiului

Scopul lucrării este de a evidenția gradul de cunoaștere a problematicii intoleranței la gluten prin aplicarea de chestionare cu întrebări și răspunsuri sugerate, la care se indică unul sau mai multe răspunsuri corecte, aplicate în rândul a două grupuri de persoane, locuitori din mediul rural, județul Covasna și locuitori din mediul urban, județul Brașov.

1.2 Material și metodă

S-au aplicat 200 de chestionare la două grupuri de persoane. Primul grup este format din persoane ce locuiesc în mediul rural, iar al doilea grup este format din persoane ce locuiesc în mediul urban. S-au respectat normele eticii cercetării științifice privind confidențialitatea datelor personale.

Chestionarul este compus din 33 de întrebări, dintre care patru întrebări sunt cu caracter general (vârstă, gen, mediu, ocupație). Celelalte întrebării s-au axat pe principalele caracteristici ale intoleranței la gluten, dar și pe corelarea acestei afecțiuni cu alte boli determinate indirect de intolerața la gluten. S-au analizat datele comparativ pe cele două grupuri precizate anterior și s-a evidențiat gradul de cunoaștere și informare a acestora.

1.3 Studiu de caz

Probe de laborator

Diagnostice comune:

Diagnostice specifice:

Diagnostice de risc:

1.4 Rezultate și discuții

Figura 11., Distribuția grupurilor analizate în funcție de grupele de vârstă.

Din loturile de persoane chestionate s-au evidențiat grupurile de vârsta cuprinse între 26-35 ani ca fiind cele dominante cu un procent de 41% în mediul rural respectiv 46% în mediul urban. Subiecții din mediul rural cuprins în grupul de vârstă 36-45 ani au un procent mai mare față de mediul urban, fiind urmați de grupul 18-25 ani cu o diferență de 3% între mediile de proveniență. În ceea ce privește grupurile de vârstă 46-70 ani resprectiv, peste 70 ani sunt prezentați într-un procent mult mai scăzut sau absent.

Figura 12.,Distribuția grupurilor analizate în funcție de genul subiecților.

În mediul rural se observă faptul că femeile sunt într-un procent de 53% față de genul masculin cu un procent de 47%, rezultând faptul că genul feminin e mai receptiv pentru a completa și de a se informa despre intoleranța la gluten. Ceea ce putem observa în mediul urban faptul că sunt mult mai receptivi, atât genul feminin cât și cel masculin, într-un procent estimativ asemănător, diferența fiind de 2%.

Figura 13., Distribuția grupurilor analizate în funcție de ocupație.

Cei mai mulți subiecți chestionați au ca răspuns principal angajat(ă) cu un procent de 68% în mediul urban, respectiv 60% în mediul rural. Într-un procent puțin mai crescut față de mediul rural au ales ca răspuns principal student(ă) respondenții din mediul urban. În ceea ce privește mediul rural, subiecții au ales într-un procent de 18% răspunsul casnic(ă), față de subiecții din mediul urban.

Figura 14., Distribuția grupurilor analizate în funcție de tipul de alimente consumate.

Din figura 14, se observă că atât în mediul urban cât și în mediul rural răspunsul principal a fost reprezentat de consumul de alimente, de toate categoriile(vegetale, de origine animală, lactate, de panificație) fiind în proporții de 88% în mediul urban respectiv 89% în mediul rural. Alimente doar de origine animală sau vegetale în proporție de 5%, iar răspunsul pentru tipul de aliment, de panificație în proporții de 3% mediul urban, față de mediul rural fiind prezentat într-un procent mai scăzut.

Figura 15., Distribuția grupurilor analizate în funcție de cunoașterea termenului ”intoleranța la gluten”.

S-a observat faptul că atât persoanele din mediul rural cât și cele din mediul urban nu au obținut toate răspunsurile necesare pentru a deține toate informațiile despre termenul de “intolerață la gluten” astfel doar 6% din întregul lot cunosc acest termen. O diferență sugestivă arată faptul că persoanele din mediul rural(53%) comparativ cu persoanele din mediul urban(77%) au anumite cunoștințe despre acest termen. Un procent de 42% dintr-un lot de 100 de persoane din mediul rural, nu au mai auzit pană acum de acest termen, comparativ cu persoanele din mediul urban, cu un procent de 16% dintr-un grup de 100 de persoane. Așadar se constată lipsa de informații a acestora privind importanța acumulării de cunostințe despre această afecțiune pentru combatere sau depistare precoce a acestei afecțiuni.

Figura 16., Distribuția grupurilor analizate în funcție de tipul de pâine consumat frecvent.

Din loturile de studiu chestionate se observă faptul că atât în mediul urban cât și în mediul rural la adresarea întrebării ce tip de pâine consumă, cele mai frecvente răspunsuri au fost pâinea albă cu un procent de 32% în mediul rural, respectiv 27% în mediul urban cât și pâinea cu cartofi cu un procent de 38% în mediul rural și 31% în mediul urban. În ceea ce privește restul răspunsurilor, persoanele din mediul urban au ales cu un procent mai crescut față de mediul rural, optând și pentru alte tipuri de pâini.

Figura 17., Distribuția grupurilor analizate în funcție de cunoștințele despre cerealele care nu conțin gluten.

Pentru obținerea unei securități maxime a alimentelor fără gluten este nevoie de multă muncă de culegere de informații, de prelucrare și distribuire a informațiilor despre celiachie în rândul producătorilor alimentelor de larg consum. Subiecții chestionați trebuie să cunoască cerealele care sunt permise cum ar fi: porumbul, orezul și pseudocerealele, amidonul din cartofi și porumb. În ceea ce privește cunoștințele obținute despre cerealele ce conțin gluten, persoanele din mediul urban au ales într-un procent de 85% variantele ”orez și porumb”, față de mediul rural alegând într-un procent de 68% cele douâ variante corecte menționate anterior; optând și pentru alte variante într-un procent de 32% față de mediul urban 15%.

Figura 18., Distribuția grupurilor analizate în funcție de alimentele evitate într-o dietă fără gluten.

În ceea ce privește alimente evitate într-o dietă fără gluten: nucile, semințele de dovleac și fasolea; neprelucrate, aflate în starea lor naturală nu conțin gluten. Sosul de soia cu excepția în care este marcat în mod specific fără gluten, conține grâu și ar trebui evitat. În ceea ce privește loturile de studiu atât din mediul rural cât și urban s-a ales răspunsurile precum: sosul de soia, semințele de dovleac și fasolea. Ceea ce putem observa este faptul că nucile au fost alese într-un procent mult mai scăzut respectiv 12% de mediul rural și 7% de mediul urban deși în studiile de specialitate sunt considerate fără gluten..

Figura 19., Distribuția grupurilor analizate în funcție de prezența simptomatologiei la un pacient cu intoleranță la gluten.

Un pacient cu intoleranță la gluten poate prezenta simptome dar poate fi și asimptomatic. Atât persoanele din mediul urban cât și cele din mediul rural au ales ca răspuns, prezența simptomelor în proporție de 84%, respectiv 71%. Persoanele din mediul rural au optat într-un procent de 12% față de mediul urban 7%, faptul că nu sunt prezente simptomele sau că nu știu, nu dețin informații despre acest subiect,într-un procent de 17%.

Figura 20., Distribuția grupurilor analizate în funcție de manifestările principale ce pot să apară în intoleranța la gluten.

Datorită persoanelor cu intoleranță la gluten, ce nu tolerează glutenul, pot apărea de la moderate până la grave suferințe gastro-intestinale. Din lotul de studiu, persoanele din mediul urban au ales într-un procent de 45% ca fiind prezente atât durerile abdominale cât și diareea sau s-a ales opțional dintre durerile abdominale 22% și diaree 22%. Persoanele din mediul rural consideră în proporție de 36% că nu prezintă nici un simptom, iar în proporții mai scăzute prezența durerilor abdominale sau prezența concomitentă a diareei.

Figura 21., Distribuția grupurilor analizate în funcție de folosirea glutenului în compoziția vitaminelor și medicamentelor.

Glutenul este folosit ca un liant în compoziția vitaminelor și medicamentelor, pacienții ce suferă de intoleranță la gluten trebuie sa citească prospectul. Persoanele din mediul rural au ales într-un procent foarte crescut 44% ca fiind compus colorant sau faptul că nici un răspuns corect. În ceea ce privește persoanele din mediul urban s-a ales într-un procent asemănător variantele liant sau faptul că primele răspunsuri fiind corecte.

Figura 22., Distribuția grupurilor analizate în funcție de aparatul de uz casnic ales ca sursă comună de contaminare cu gluten.

Folosirea unui singur prăjitor de pâine atât pentru pâinea tradițională cât și pentru pâinea fără gluten duce la contaminarea acesteia, este de preferat utilizarea a două prăjitoare diferite. În ceea ce privește aparatul de uz casnic ca sursă comună de contaminare cu gluten, atât persoanele din mediul urban cât și cel din mediul rural a ales ca răspuns majoritar prăjitorul de pâine. De asemenea lotul de studiu a optat într-un procent puțin mai crescut ca fiind răspuns corect ”frigiderul”.

Figura 23., Distribuția grupurilor analizate în funcție de posibile microelemente deficitare în dietă fără gluten.

Persoanele ce nu prezintă intoleranță la gluten, evita consumul de gluten si derivați ai acestuia, ceea ce poate duce la asimilarea deficitară de substanțe nutritive cheie, cum ar fi fier povocând astfel anemii feriprive.

Cel mai frecvent răspuns ales de persoanele din mediul rural 67% și mediul urban 83% este ”fier”, persoanele din mediul rural au optat și pentru raspunsuri precum ”magneziu” sau faptul că nu dețin informații despre aceast subiect.

Figura 24., Distribuția grupurilor analizate în funcție de posibilitatea băuturilor alcoolice de a conține gluten.

Gliadina reprezintă o proteină ce se găsește în orz, ovăz, secară, grîu și derivatele din grâu; și este un compus solubil în alcool precum: bere, gin, vodka(din grâu), whiskey(făcut din amesec de cereale). Din loturile de studiu atât în mediul urban cât și în mediul rural s-a optat pentru unul dintre cele două răspunsuri corecte și acela fiind berea într-un procent de 71% în mediul urbar, respectiv 58% în mediul rural, datorită prezenței hameiului. În ceea ce priveste cel de-al doilea răspuns corect ”whiskey”, este cel mai puțin ales datorită cunoștințelor deficitare despre procesarea acestuia.

Figura 25., Distribuția grupurilor analizate în funcție de alegerea tipului de afecțiune pe care o reprezintă intoleranța la gluten.

S-a remarcat că atât în cazul persoanelor ce provin din mediul rural, cât si cei din mediul urban procentajele cele mai mari sunt indicate de afecțiunea digestivă. S-a constatat faptul că 22% din persoanele ce provin din mediul rural nu cunosc ce tip de afecțiune este, comparativ cu persoanele din mediul urban, cu un procent de 94%, ce dețin mai multe informații despre cceea ce afectează intoleranța la gluten. Ceea ce putem observa este faptul că persoanele din mediul rural au optat și pentru alte variante de răspuns precum ”circulatorie sau nici o variantă corectă” într-un numar destul de ridicat 19%, respectiv 22%, răspunsuri ce sunt incorecte.

Figura 26., Distribuția grupurilor analizate în funcție de metodele de diagnosticare a intoleranței la gluten.

Testele de certitudine pentru a se pune diagnosticul concret este reprezentat de: teste de sânge și biopsie intestinală; se pun pe baza simptomelor și istoricului familial. Atât persoanele din mediul rural cât și cei din mediul urban au optat ca răspuns corect testele de sânge și biopsie intestinală. Ceea ce se poate observa este faptul că persoanele din mediul rural au optat și pentru alte răspunsuri, cum ar fi ”b. recoltarea de scaun și urină”într-un procent de 32% sau varianta ”d. nu știu” în proporție de 16%, astfel se evidențiază gradul scăzut de cununoaștere asupra acestui subiect.

Figura 27., Distribuția grupurilor analizate în funcție de organul afectat de intoleranța la gluten.

Boala celiacă este o boală digestivă care afectează cu predilecție intestinul subțire și interferează cu absorbția nutrienților din alimente. Boala celiacă prezintă un înțeles dublu: ca fiind o boala de malabsorbție prin care nutrienții nu sunt absorbiți în mod corespunzător de către intestinul sunbțire cât și o boală cu reacție anormal imună la gluten distrugând mucoasa intestinului subțire. Persoanele din mediul urban au ales cu un procent de 77% răspunsul ”intestinul subțire” față de mediul rural cu un procent mult mai scazut de 44%, ceea ce se poate considera lipsa de informații din mediul rural prin alegera și altor opțiuni ca raspuns corect, într-un procent destul de ridicat.

Figura 28., Distribuția grupurilor analizate în funcție de componenta ereditară a acestei afecțiuni.

Intoleranța la gluten apare la persoanele predispuse genetic, cauza fiind necunoscută răspuns corect ales în proporți de 60% de mediul urban și 49% mediul rural. Din totalul de persoane chestionate, ceea ce reiese din grafic este faptul ca 29% din persoanle din mediul urban și 25% din mediul rural nu știu raspunsul, iar 26% din mediul rural susțin ca nu există componentă ereditară a acestei afecțiuni.

Figura 29., Distribuția grupurilor analizate în funcție de cunoașterea tratamentului în această afecțiune.

Tratamentul în intoleranța la gluten consta în eliminarea definitivă din alimentație a glutenului. Dacă această dietă nu este respectată, pot apărea complicați grave asupra sănătății. Varianta corectă de răspuns adică ” eliminarea din alimentație a glutenului” a fost aleasă cu o pondere de 71% de către mediul urban față de mediul rural cu 40%. Persoanele din mediul rural au ales și alte variante precum ”administrarea de antibiotice” sau ”nu știu” într-o pondere crescută față de mediul urban ceea ce putem observa lipsa de informații a persoanelor din mediul rural.

Figura 30., Distribuția grupurilor analizate în funcție de rolul asistentei medicale în intoleranța la gluten.

Asistenta medicală poate ajuta pacienții să ințeleagă mai bine afecțiunea, importanța evitării glutenului din alimnetație și explicarea tuturor manevrelor de investigare atât în diagnosticarea acestei afecțiuni cât și pe parcursul începerii unui regim alimentar fără gluten pentru a observa înbunătățirea stării de sănătate. Subiecții chestionați au avut opțiunea de alege mai multe răspunsuri, în ceea ce privește mediul rural raspunsurile ”a. A educa pacientul cu privire la regimul de alimentație” și ”c. A recolta sânge” au fost considerate cele mai importante, persoanele din mediul urban au ales de asemenea aceleași răspunsuri în proporție de 30%. Răspunsurile precum administrarea tratamentului corespunzător și evaluarea stării de nutriție au fost alese într-un procent mai scăzut atât de mediul urban cât și de mediul rural.

Figura 31., Distribuția grupurilor analizate în funcție de metoda de examinare clinică a intoleranței la gluten.

Principala metodă de examinare a unei persoane cu suspiciune de intoleranță la gluten se realizează pe baza efectuării anamnezei prin care persoana respectivă descrie prezența simptomelor și eventualelor predispoziții genetice, în cazul în care au existat în familia acestuia. Persoanele din mediul urban au ales cu un procent de 66% răspunsul anamneza, ca fiind răspuns corect, comparativ cu mediul rural cu un procent de 24%. Ceea ce reiese din graficul alăturat este faptul ca persoanele din mediul rural, prezent într-un procent de 22% nu dețin suficiente informații despre acest subiect sau optând, într-un procent de 52% pentru evaluarea factorilor de risc.

Figura 32., Distribuția grupurilor analizate în funcție de persoanele implicate în supravegherea pacienților cu intoleranță la gluten.

Evoluția pacienților cu boala celiacă trebuie efectuată sub supravegherea unui medic dermatolog, gastroenterolog, și a unui nutritionist. Pacienții necesită regulat supraveghere pentru a monitoriza utilizarea pe termen lung a tratamentului și de a gestiona episoadele acute ale afecțiunii și posibilelor complicații. Persoanele din mediul urban au ales răspunsul corect într-un procent de 46% comparativ cu mediul rural 31%. Persoanele din mediul rural au ales într-un procent mult mai crescut față de mediul urban variante precum: ”doar medicul specialist gastroenterolog” , ”medicul nutriționist” sau ”nu știu”.

Figura 33., Distribuția grupurilor analizate în funcție de elementele non-alimentare ce conțin gluten.

Conform revistelor de specialitate, pe lângă produsele alimentare sunt prezente și produsele non-alimentare, ce pot conține diferite forme de gluten ascunse cum ar fi: produsele cosmetice, loțiunile de corp, pasta de dinți. Persoanele chestionate din mediul urban au optat pentru varianta ”pasta de dinți” într-un procent de 36%, respectiv 35% pentru varianta ” toate cele enumerate”. Persoanele din mediul rural au optat pentru varianta ”produse cosmetice” cu un procent de 32%, respectiv ”pasta de dinți” într-un procent de 30%. Ceea ce putem observa este lipsa informării cu privire la produsele non-alimentare ce conțin gluten.

Figura 34., Distribuția grupurilor analizate în funcție de perioada din viața unei persoane când apare această afecțiune.

Perioada din viața unei persoane când poate apăre această afecțiune poate varia, poate să apară în copilărie în urma diversificări incorecte a alimentației sau poate apărea sub o formă latentă până la vârsta adultă. Subiecții din mediul urban au ales într-o proporție de 80% faptul că atât copii cât și adulții pot fi afectați de intoleranța la gluten, spre deosebire de subiecții din mediul rural ce au ales în proporție de 41%, reprezentând aproximativ jumătate din persoanele din mediul urban. Persoanele din mediul rural au optat pentru variante separate cum ar fi răspunsul ” adulți” cu un procent de 23%, respectiv răspunsul ”copii” 20%.

Figura 35., Distribuția grupurilor analizate în funcție de riscul apariției complicațiilor.

Dacă regimul fără gluten nu este adoptat corespunzător iar starea de sănătate se agravează, în formele sale grave, boala celiacă, poate avea numeroase consecințe asupra sănătății pacientului. Din cele patru răspunsuri corecte atât în mediul urban cât și în cel rural s-a ales răspunsul ”deficiențe nutriționale” datorită dietei pe care o presupune această boală. În ceeea ce privește restul răspunsurilor corecte într-un procent asemănător au fost alese atât de mediul urban cât și de mediul rural.

Figura 36., Distribuția grupurilor analizate în funcție de efectul unui regim non-glutenic la persoanele ce nu suferă de intoleranță la gluten.

În urma evaluării persoanelor chestionate despre efectul unui regim non-glutenic la persoanle ce nu suferă de intoleranță la gluten, subiecții din mediul urban au optat pentru posibilitatea unui efect benefic în proporție de 37% față de mediul rural 34%. Însă ceea ce trebuie sa observăm în figura anterioară este faptul că persoanele din mediul rural au ales în proporție de 34% față de mediul urban 25% raspunsul ”nu”, nu este benefică organismului un regim non-glutenic.

Figura 37., Distribuția grupurilor analizate în funcție de antecedentele personale.

Intoleranța la gluten poate să apară concomitent cu alte afecțiuni de aceea este importantă efectuarea unei anamneze cât și afectuarea unui screening serologic. În ceea ce privește persoanele chestionate 23% din mediul rural, respectiv 19% din mediul urban susțin că suferă de anemie sau deficit de fier. Persoanele din mediul urban au ales în proporție de 15% că suferă de ”alergie respiratorie”, 10 % suferă de ”depresie”, 7% susțin că suferă de diabet comparativ cu mediul rural ce susțin ca nu au avut probleme antecedente, doar 10% recunoscănd faptul că suferă de depresie.

Figura 38., Distribuția grupurilor analizate în funcție de simptomatologie în urma ingerării de alimente.

Simptomele diferă considerabil în funcție de vâsta la care apar primele manifestări clinice, vârsta debutului fiind legată de introducerea glutenului în alimentație și de cantitatea de gluten ingerată. La unele persoane, simptomele apar încă din copilarie, la altele apar la maturitate și au caracter intermitent(apar și dispar la un anumit interval de timp). Cu toate că simptomele bolii celiace sunt aceleași indiferent de vârstă, ele sunt mai frecvente și mai intense la copii (debut precoce al bolii). Subiecții chestionați atât din mediul urban cât și din mediul rural au optat cel mai mult pentru variantele ”oboseală inexplicabilă”, ”dureri abdominale”, balonare abdominală” sau ” gaze intestinale”.

Figura 39., Distribuția grupurilor analizate în funcție de aparița unor complicații precum osteoporoza.

Osteoporoza este o complicație a bolii celiace netratate. Intestinul subțire este responsabil pentru a absorbi substanțe nutritive importante, cum ar fi calciul, fiind esențial pentru construirea și menținerea oaselor sănătoase. Chiar și persoanele cu boala celiacă care consumă suficient calciu sunt deficitare în acest nutrient. În ceea ce privește persoanele chestionate 23% din mediul rural, respectiv 12% din mediul urban susțin că prezintă dureri intense ale spatelui. Datorită diferenței de ocupație, se observă că 14% din persoanele chestionate, din mediul rural susțin ca prezintă dureri ale coloanei, ce se intensifică în urma ridicării unor greutăți.

Figura 40., Distribuția grupurilor analizate în funcție de apariția simtomatologiei la nivel tegumentar.

Se manifestă ca o erupție cutanată însoțită de prurit și vezicule, provocate de glutenul eliberat de anticorpii care circulă în fluxul sangvin. Atunci când o persoană cu boala celiacă consumă gluten, sistemul imunitar al mucoasei intestinului răspunde prin producerea unui tip de anticorp numit imunoglobulina A(IgA). Persoanele chestionate din mediul urban au observat o oboseală inexplicabilă în proporție de 14% comparativ cu persoanele din mediul rural ce prezintă o pondere mult mai crescută de 21%. Persoanele din mediul rural susțin că au observat modificarea tegumentului, fiind mai uscat, apru într-un procent de 7% față de mediul urban.

Figura 41., Distribuția grupurilor analizate în funcție de frecvența eliminării scaunelor.

Una dintre simptomele intoleranței la gluten este diareea, care poate fi ușor confundată cu alte afecțiuni mult mai frecvent întâlnite. La adresarea întrebarii cu privire la frecvența eliminării scaunelor cel mai frecvent răspuns atât la persoanele din mediul urban cât și cele din mediul rural este ”o data pe zi” cu o pondere de peste 50%. Persoanele din mediul rural susțin faptul că prezintă 2-3 eliminări pe zi în proporție de 24%, respectiv 11% susțin că au doar 2 sau 3 eliminări pe săptămână, comparativ cu mediul urban 33% susțin că au 2-3 eliminari pe zi, iar 10% susțin că au doar 2 sau 3 eliminări pe săptămână.

Figura 42., Distribuția grupurilor analizate în funcție de existența unui deficitul de fier în organism.

Anemia este o afecțiune frecvent întalnită la boala celiacă care apare atunci când numărul de celule roșii din sânge(hematii) și cantitatea de hemoglobină ce se găsește în celulele roșii din sânge scad sub valorile normale. Anemia poate fi ușoară, moderată sau severă, în funcție de măsura în care numărul de globule roșii din sânge sau valorile hemoglobinei sunt scăzute. La adresarea întrebării dacă în ultimele 2-3 luni au observat unul dintre manifestările enumerate, persoanele din mediul urban susțin în proporție de 30% că nu au observat nici o schimbare comparativ cu mediul rural care susțin doar în proporție de 21%. Atât persoanele din mediul urban cât și persoanele din mediul rural au optat și pentru variante precum ”oboseală inexplicabilă” și ”o scădere a imunității”.

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Anexa 1

Nume (inițiale) :_______ Data:________________

CHESTIONAR

INTOLERANȚA LA GLUTEN

Vârsta:

18-25 ani;

26-35 ani;

36-45 ani;

Peste 45 ani.

Genul:

Masculin;

Feminin.

Mediul de rezidență:

Urban;

Rural.

Ocupația dvs este:

Student(ă);

Angajat(ă);

Pensionar(ă);

Pensionat(ă) pe caz de boală;

Șomer(ă);

Casnică.

Consumați alimente (un răspuns corect):

Vegetale;

De panificație;

De origine animală;

Vegetale, de origine animală, lactate, de panificație.

Vă este cunoscut termenul de „intoleranță la gluten” (un răspuns corect):

Da, foarte cunoscut;

Da, am unele cunostințe despre acest termen;

Nu am mai auzit până acum.

Consumați frecvent(răspuns multiplu):

Pâine albă;

Pâine neagră;

Preparate din faină de grâu;

Pâine cu secară;

Pâine cu cartofi.

Indicați care cerealeNU conțin gluten (răspuns multiplu):

Orz;

Secară;

Grâu;

Orez;

Porumb.

Într-o dietă fară gluten care din următoarele alimente trebuie evitate (răspuns multiplu):

Fasolea;

Semințele de dovleac;

Sosul de soia;

Nucile.

Un pacient cu intoleranță la gluten poate avea sau nu simptome?

Da;

Nu;

Nu știu

O persoană ce suferă de intoleranța la gluten poate prezenta (un răspuns corect):

Dureri abdominale;

Diaree;

Niciun simptom;

Dureri abdominale si diaree.

Multe vitamine si medicamente folosesc glutenul ca un ______ (un răspuns corect):

Compus colorant;

Liant;

Răspunsurile a si b sunt corecte;

Niciun răspuns corect.

Care aparat de uz casnic este o sursă comună de contaminare cu gluten (un răspuns corect)?

Deschizătorul de conserve;

Masina de spălat vase;

Frigiderul;

Prajitorul de pâine.

Persoanele care urmează o dietă fară gluten sunt de multe ori deficitare în (un răspuns corect):

Crom;

Fier;

Magneziu;

Niciun răspuns corect.

Indicați care din următoarele băuturi alcolice ar trebui să fie, in general, evitate de persoanele cu intoleranța la gluten (un răspuns corect):

Bere

Țuica

Whiskey

Vin alb

Intoleranța la gluten este o afectiune(un răspuns corect):

Respiratorie;

Circulatorie;

Digestivă;

Nu știu.

Această afecțiune poate fi diagnosticată prin (un răspuns corect):

Teste de sânge si biopsie intestinală;

Recoltarea scaunului si a urinei;

Teste de sânge;

Nu știu.

Intoleranța la gluten afecteazăîn special (un răspuns corect):

Intestinul gros;

Intestinul subțire;

Ficatul;

Nu știu.

Intoleranța la gluten poate fi o boală cu componentă ereditară (un răspuns corect)?

Da;

Nu;

Nu știu.

Tratamentul în intoleranța la gluten constă în (un răspuns corect):

Administrare perfuzii (glucoză, ser fiziologic);

Administrare de antibiotice;

Eliminarea din alimentație a glutenului;

Nu știu.

Asistenta medicală în această afecțiune (intoleranța la gluten) are rolul de(răspuns multiplu):

A educa pacientul cu privire la regimul de alimentație;

A evalua starea de nutriție a pacientului;

A recolta sânge;

A administra tratamentul corespunzător.

Pentru diagnosticarea intoleranței la gluten este obligatorie(un răspuns corect):

Anamneza;

Evaluarea factorilor de risc;

Examinarea tegumentelor si fanerelor;

Palparea ganglionilor limfatici.

Nu știu.

Considerați ca supravegherea pacienților trebuie efectută de (un răspuns corect):

Medicul specialist gastroenterolog

Medicul nutriționist;

Medicul de familie;

Toate variantele enumerate a+b+c;

Nu știu.

Indicați elementele de bază non-alimentare care potsă conțină gluten (un răspuns corect):

Produsele cosmetice;

Apa de gură;

Pasta de dinți;

Toate cele enumerate.

Indicați dacă intoleranța la gluten afectează in special (un răspuns corect):

Copiii;

Adulții;

Atât copii cât și adulții;

Doar copiii cu vârsta cuprinsă între 1-5 ani;

Nu stiu.

Pacienții cu intoletanță la gluten au un risc crescut de a suferi complicații precum (Răspuns multiplu):

Deficiențe nutriționale;

Risc crescut pentru cancer/limfom intestinal;

Impact negativ asupra sarcinii si fertilității;

Coexistența altor afecțiuni autoimune.

Nu stiu.

Dacă nu suferiți de intoleranță la gluten, dar preferați un regim alimentar fără gluten credeți că ar avea un efect pozitiv:

Da;

Nu;

Posibil;

Nu știu.

Ați suferit/ suferiți de oricare din următoarele afecțiuni (notați X in casuța potrivită)

După fiecare masă aveți senzația de(indicați X în căsuța potrivită)

In ultimele 2-3 luni ați simțit (răspuns multiplu):

Durere intensă a spatelui;

Durere a coloanei, ce se intensifică în urma ridicării unor greutăți;

O scădere a capacității de a merge;

O oboseală la cel mai mic efort depus;

Nu am identificat niciuna dintre situațiile menționate la punctele a…d.

După ce consumați alimente ce conțin gluten, simțiti (răspuns multiplu):

Oboseală inexplicabilă;

Roșeața a pielii;

Mâncărimi inexplicabile ale membrelor, trunchiului, feței;

Pielea uscată, ușor aspră, a feței, membrelor, trunchiului;

Alte simptome (vă rugăm să menționați care)……………….;

Nu am identificat niciun simptom dintre cele enumerate.

Indicați câte scaune eliminați (un singur răspuns):

Mai mult de 3 pe zi;

De 2-3 ori pe zi;

O dată pe zi;

De 2 sau 3 ori pe săptămână;

Mai puțin de o dată pe săptămână.

În ultimele 2-3 luni ați observat o (răspuns multiplu):

Oboseală inexplicabilă;

Scadere a imunității(ex:răciti mai des);

Paloare a tegumentelor;

Scădere a apetitului;

Scadere in greutate;

Niciuna dintre cele menționate anterior.