Implementarea Unei Platforme De E Learning (1) [608197]

1 CUPRINS:

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 2
CAPITOL 1. PROBLEME PRIVIND CONCEPTUL DE E -LEARNING …………………… 2
1.1.Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 3
1.2.Definiții și argumente ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 4
1.3.Avantajele sistemului e -learning ………………………….. ………………………….. ………………. 8
1.4.Forme de exprimare pentru e -learning ………………………….. ………………………….. …….. 10
1.5.Dezvoltarea învățământului virtual ………………………….. ………………………….. …………. 13
1.6.Paradigma FOSS (Free/Open Source Software) ………………………….. …………………….. 15
CAPITOLUL II. ACTIVITATEA DE E -LEARNING LA NIVEL NAȚIONAL ȘI
INTERNAȚIONAL ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 19
2.1.Acțiunea Uniunii Europene ………………………….. ………………………….. …………………… 19
2.2. Biblioteca virtualã. Învãțarea asincronã. ………………………….. ………………………….. …. 25
CAPITOLUL III. DEZVOLTAREA UNUI CURS ONLINE ………………………….. ……… 28
3.1. Etapele proiectării unui curs online ………………………….. ………………………….. ………… 28
3.2.Modele de proiectare a unui curs online ………………………….. ………………………….. …… 29
3.4.Dimensiunile instruirii diferențiate ………………………….. ………………………….. …………. 38
3.5. Testarea online a studenților ………………………….. ………………………….. …………………. 46
CAPITOLUL IV. STANDARDE UTILIZATE ÎN DOMENIUL ELEARNING ………… 53
4.1.Proiectarea și dezvoltarea standardelor ………………………….. ………………………….. ……. 53
4.2.Metadate și obiecte educaționale ………………………….. ………………………….. ……………. 56
4.3. SCORM – un standard adoptat și utilizat pentru eLearning ………………………….. …….. 58
4.4.IMS Learning Design ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 61
CAPITOLUL V. IMPLEMENTAREA UNEI PLATFORME DE E -LEARNING ……… 64
5.1.Generalități ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 64
5.2.Sisteme de management al conținutului învățării ………………………….. …………………… 67
5.3.Alternative de arhitecturi pentru sistemele de instruire asistată de calculator …………… 71
5.4.Tehnologiile utilizate pentru implementarea modulului de management educațional .. 74
5.5.Parametrii de proiectare ai platformelor e -Learning ………………………….. ……………….. 77
5.6.Implementarea pe nivele a platformelor e -Learning ………………………….. ……………….. 78
5.7.Modul de organizare a unui site de e -learning ………………………….. ……………………….. 82
CAPITOLUL VI.MANUAL DE UTILIZARE AL PLATFORMEI MOODLE …………. 91
6.1.Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 91
6.2.Filozofia modelului (design -ului) ………………………….. ………………………….. …………… 92
6.3.Resurse necesare și mod de instalare ………………………….. ………………………….. ………. 94
6.5.Elementele ecranului Moodle ………………………….. ………………………….. ………………… 97
6.6.Setarea cursului – blocurile laterale ………………………….. ………………………….. ………… 98
6.7.Setarea cursului – setări ………………………….. ………………………….. ………………………. 104
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 110

2 INTRODUCERE
Desi exista numeroase definitii posibile pentru termenul de e -learning, o varianta
acceptabila i n limba romana poate fi urmatoarea: Educatie bazata pe tehnologiile Internet si
Web, folosite ca :
 mediu colaborativ de instruire,
 mediu de comunicare profesori -studentii si studenti -studenti,
 mediu de administrare cursuri & evaluare studenti.
Cursurile sunt stocate pe un calculator într -o forma electronica; se foloseste un
navigator(browser) uzual pentru Internet; materialele de învatare sunt prezentate într -o forma
multimedia – prin îmbinare de text, sunet, imagine si chiar scurte filme – si în modul
hyperlink .
In acest context, sarcina diplomandului este sa studieze solutii tehnice posibil de utilizat
pentru desfasurarea unui invatamant e -learning in ATM. Mai concret se cere:
– Sa se efectueze o analiză detaliată privind cunoașterea și administrarea unu i sistem de e –
learning la nivelul unei entități universitare.
– Sa se studieze posibilitățile de implementare, adaptare și îmbunătățire a sistemelor de
e-learning existente pe piață (de preferinta solutii open source si free); se vor aduga solutii
privin d asigurarea securitatii, specifice instruiri in sistemul national de aparare.
– Se se întocmeasca un manual care va descrie modalitățile de implementare a cursurilor
universitare într -un sistem de e -learning precum și a modalităților de punere la zi și de
utilizare a sistemului de e -learning.
– Se vor studia mijloace/instrumente software pentru crearea de continut educational si se va
exemplifica pe un curs al catedrei.

CAPITOL 1. PROBLEME PRIVIND CONCEPTUL DE E -LEARNING

3 1.1.Introducere
În ultim a vreme se vorbește tot mai mult despre noua economie, care este bazată pe
tehnologia IT precum și de faptul că societatea umană trece într -o nouă fază denumită
Societatea Cunoașterii sau Societatea Informațională .Trecerea la Societatea cunoașterii
reprezi ntă o nouă economie în care procesul de inovare (capacitatea de a asimila și converti
cunoașterea nouă pentru a crea noi servicii și produse) devine determinant.Inovarea, în
societatea cunoașterii, urmărește a îmbunătăți productivitatea, nu numai productiv itățile
clasice în raport cu munca și capitalul, ci și productivitățile noi în raport cu resusrsele
energetice și materiale naturale, cu protecția mediului.
Într-un raport al Comisiei Comunităților Europene din anul 2001 se arată că pentru a
obține benefic ii din noua economie sunt necesare un Internet din ce în ce mai performant și
reforme structurale adecvate în societate, aministrație și economie. Influența Internetului ca
piață în societatea informațională și recunoașterea importanței valorii bunurilor ( activelor,
assets) intangibile, în special cunoașterea, reprezintă caracteristici ale noii economii. Richard
Boulton caracterizeză astfel diferența dintre vechea și noua economie: în prima contează
bunurile tangibile, în a doua, activele intangibile care c rează valoare. Intangibilul este
nematerial, greu de descris și mai ales de cuantificat și măsurat. Activul (bunul) intangibil are
valoare și crează valoare.
În acest context, al noii economii, nevoia de instruire continuă a propriilor angajați
devine o co ndiție esențială de supraviețuire și dezvoltare a oricărei întreprinderi. Instruirea
continuă este privită ca o condiție necesară menținerii statusului profesional al specialistului
în orice organizație.Una din modalitățile de instruire continuă o reprezin tă și învățământul
virtual sau e -learning. Acesta este reprezentat de interacțiunea dintre procesul de
predare/învățare și tehnologiile informaționale – ICT (Information and Communication
Technology) .Materiale educaționale electronice au devenit o veritabil ă sursă bibliografică și
imagistică pentru prezentarea lecțiilor sau pregătirea temelor, profesorii fiind antrenați în
module de pregătire specială în domeniul ICT. La nivel mondial, există tot mai multe instituții
educaționale care funcționează exclusiv p rin intermediul Internetului, oferind fie un ciclu
complet de învățământ, fie cursuri de specializare adresate unei palete foarte largi de
utilizatori.
Învățământul tradițional își revendică prerogativa dialogului direct dintre profesor și
studenți, prin c are se creează un cadru optim pentru modelarea personalității, menținerea mai
pregnantă a spiritului de competiție, dar și a suportului psihologic reciproc . Fără a pretinde

4 exclusivitate, e -learning -ul oferă noi oportunități de instruire și de comunicare, devenind tot
mai popular.

1.2.Definiții și argumente
1.2.1. Premise pentru e -learning
Studii recente indica faptul ca nu mai exista p ractic nici o activitate socială (educaț ie,
cercetare, cultură , economie, transporturi sau divertisment) care sa nu fie secondată de o
prezentare î n format electronic concretizată în pagini Web pe Internet, b aze de date
multimedia, prezentări interactive etc.Pregă tirea cadrelor didactice pentru a utiliza efici ent
TIC în activitatea didactică apare ca deziderat major în coor donarea procesului instructiv –
educativ. Accesul la Internet înlătură barierele geografice ș i temporale, permiț ând colaboră ri
la distanță , accelerând corespunzator ritmul de obține re și de comunicare a ideilor și
rezultatelor. Noile tehnologii educațional e constituie astfel de rezultate și se propagă prin
Internet pentru a fi f olosite în activitatea didactică.
Majoritatea marilor universităț i a adoptat obligat ivitatea prezentă rii cursurilor pe Web
(tematica, cuprins, bibliografie), oferindu -se online toate ma terialele de curs în cadrul
intranetului propriu. Au fost elabo rate, se dezvoltă și se extind tot mai mult produse program
specializate pentru realizarea de cursuri electronice interactiv e, iar un rol important continuă
să îl joace materialele de instruire pentru servicii și instrumente de lucru în rețea , necesare
pentru iniție rea scolarilor, studenți lor și profesorilor în folosirea accesului la Internet,
obține rea de informații utile sau gă sirea unor parteneri. Rețele specializate în teleeducaț ie
(cum sunt KidLink, ThinkQuest sau K12), acoperind o arie tot mai mare și înglobând tot mai
multe școli din lumea întreagă, stimulează comunicația electronică a ș colarilor în cadrul
procesului de globalizare, fiind folosite adesea ca un motor important în procesul educațional .
De mai mulț i ani, pe lânga cercetare, î nvățămân t, știri și divertisment, Internet -ul a devenit și
mediu de afaceri, ultimele studii raportând aproape 300 de milioane de utilizatori (mai mult de
o treime a acestora sunt din SUA).
Uniu nea Europe ană încearcă să reducă decalajul, dar aceleași studii apreciaz ă o
stagnare față de anii precedenț i în statele din Cent rul și estul Europei (în privința numă rului de
utilizatori și de noi calculatoare conectate).Internet -ul pare totu și o șansă nesperată pen tru
națiunile mici ș i sărac e și pentru colectivele de cercetare -inovare situate în afara marilor
centre academice.Aceasta șansă se concretizează în primul rând prin accesul la lucră ri de

5 ultimă oră , la rapoarte de cercetare și chiar la articole din reviste de specialitate, fără a plă ti
sume mari de bani pentru abonamente.
Internet -ul permite închegarea și des facerea rapidă a unor echipe de cercetare,
indiferent de locul unde act ivează partenerii, dar și realizarea unor legă turi de durata, bazate
pe afinită ți și pasiuni comune, legă turi umane care apar și se menț in prin mesaje transmise
prompt prin poșta electronică (corespondenț a greu de imaginat cu mijloacele tradiț ionale).
Deși modul de învăț are tradiț ional este în continuare scump și relativ lent, noile tehnologii îl
vor transforma într -un proces mult mai productiv.
Schimbă rile majore din sfera învăț ării asistate de calculator au condus la obține rea
unei noi paradigme educaț ionale: în locul realizării unui flux informaț ional cu un singur sens
(de exemplu de la profesor către un grup pasiv de cursanți ), noile tehnici de învăț are sunt, ca
și Internet -ul, bidirecțional e, colaborative și interdisciplinare. Pătrunderea noilor tehnolo gii în
sălile d e clasa a schimbat radical relaț ia care era fundamentată între profesori și elevi. Astfel,
profesorii au trecut de la pozi ția de conducători atotș tiutori la cea de ghizi ai infosferei, iar
materialele instructive au evoluat de la cărțile rigide la pro gramele administrabile. Informaț ia
a devenit mult mai accesibilă , iar utilizatorii î și aleg singuri ceea ce doresc, fiecare devenind
un creator de conț inut. Mediul educațional al viitorului va fi un campus electronic: locul în
care se vor desfasura orele de clasa, în c are se va consulta biblioteca și des igur, unde vor avea
loc contactele sociale.
1.2.2. O noua abordare în educatie – e-learning

O problemă comună care afectează atât școlile cât și universități le o reprezintă
presiunea bugetului. De și se cheltuie tot mai mult pe tehnologiile educațional e, cea mai mare
parte a acestor investiț ii este blocată în costurile structurii existente. Noile tehnologii (în
special rețea ua) vor trebui folosite pentru a reduce costurile și a creste posibilități le de acces la
informație .
Tehnologiile promi țătoare sunt în special cele video -interactive, conectarea în rețea și
uneltele de colaborare.Calculatoarele pot juc a rolul unor profesori surprinzător de răbdă tori,
îndemnând către o gândire creativă și promovând spiritul întreprinză tor. Cu toate acestea
tehnologia singură nu reprezintă o s oluție, fiind nevoie de noi modele educațional e. Astfel,
conceptele educațional e moderne derivate din studiile unor savanț i ca Jean Piaget, Seymour
Papert sau Lev S. Vygotsky, insistă pe un învățămân t individualizat, practic, pe munca în

6 echipa și pe o căl ăuzire a descoperirii informației. Aceste concepte nu numai că necesită o
asistenta tehnologică , dar ele ar fi ap roape imposibil de realizat fără ajutorul calculatoarelor.
Stilul de învăț are va trebui croit individual, pentru fiecare elev, iar acest lucru nu poate
fi realizat fara ajutorul tehnologiei. O alta problem a a educației actuale este reprezentată de
faptul că elevii învăț a în grupuri l argi, lucru care îi face pe mulți să se simtă prost atunci când
sunt nevoiți să ră spunda și fac o greseală . Avantajul major pe care îl implică calculatoarele
este tocmai aceast ă eliminare a stă rii de încurcatură , oferind șansa învăț arii fă ră a mai simț i
încorsetarea provenită din pă rerea celor din jur.
Calculatoarele vor deveni un fel de mentor electronic, în locul m odelului educațional
actual (în care un singur profesor care stă în fața clasei predă unui grup de elevi) având exact
contrariul: un utilizator în faț a unui calculator cu sute de profes ori „înglobaț i“. Aceasta va
permite reapariț ia unui mai vechi model educațional : ucenicia. Ucenicia a fost întot deauna cel
mai bun model de învăț are, indiferent daca a fost f ăcută în preajma oamenilor sau prin
simulari. Calculatoarele vor permite o ucenicie în domenii greu sau imposibil de realizat în
realitate, cum ar fi chi rurgia sau pilotarea unui avion.
Noile abordări în educație se concretizează astă zi, prin utilizarea TIC, în paradigme ca
e-learning, distance -learning, teleeducation sau online -learning. E-learning nu reprezintă
altceva decât o modalitate nouă de a privi procesul de învăț are, în care elementele de fond
ramân aceleași , doar mijlocul de schimb și însusire a cunostintelor se schimba. Utilizarea
sistemului informatic în acest scop înseamna invocarea unor noi elemente: libertatea de a
învăț a în locul și la mome ntul dorite. Rădă cinile acestui sistem educațional se gă sesc în
învățămân tul la distanța practicat în anumite regiuni ale globului.
Distanț ele mari sau alte obstacole despă rțeau instructorii de cursanți i lor, poș ta și
ulterior radioul reprezentând cele ma i utilizate și chiar agreate că i de transmitere și
recepțio nare a cursurilor. De și apariț ia calculatoarelor personale (care puteau fi suportul
pentru cursurile distribuite de instituț iile de î nvățămân t) a fost destul de timpurie, costuri le
ridicate ale teh nologiei au î mpiedic at dezvoltarea în aceasta direcț ie.După dezvoltarea
semnif icativă a TIC, coroborată cu scă derea preț urilor calculatoarelor personale, promo torii
acestor idei au început să -și puna proiectele în practica. Astfel, odata cu disponibilitate a
suporturilor de stocare a informații lor pe mediu magnetic sau digital, universități le și liceele
au fost primele care au adoptat noua metodologie.

7 Rampa de lansare pentru e -learning a constituit -o însa Internet -ul și tehnologia world
wide web (www), iar dezavantajul solutiilor anterioare de învățămân t la distanța își poate găs i
acum rezolvare: interactivitatea student -instructor (profesor) a devenit posibila. Realizarile în
domeniul suporturilor software pentru procesele de e -learning permit comunicarea în timp
real atât text cât și audio -video, dând nastere să lilor virtuale de curs (teleclaselor). Pe plan
mondial, bugetele alocate sectorului e -learning (peste 11 mld. USD) vin să formeze imaginea
asupra pie ței existente, tehnologia și conceptele de elearn ing fiind mult mai vehiculate în alte
medii decât cele academice. Adoptarea de către organizaț ii cu scop lucrativ a soluț iilor de e –
learning permite o pregă tire mult mai eficientă a propriilor angajaț i, în contextul în care
informaț ia devine elementul fund amenta l pentru orice afacere (figură ).
Figura 1.1

În acest context, piața românească supri nde prin deschiderea manifestată . Pe lânga
numă rul mare de universități și organizații care adoptă o astfel de soluț ie, infrastructura
Internet promite un avânt veri tabil. Dincolo de suportul tehnologic, elementul esenț ial îl
constituie aspectul psihologic implicat: aplicând o metodologie de lucru clara și profesională ,
proiectele implementate se vor bucura de o mare receptivitate din partea utilizatorilor.
E-learni ng este o industrie relativ nouă și neexplorată , care presupune acoperirea unui
set de aplicaț ii și procese vaste bazate pe învăț area cu ajutorul calculatorului. E -learning
înseamnă distribuirea conținutului informaț iei pe cale electronică (media, Internet, intranet)
fiind mai precis definit decât î nvățămân tul la distanța :
 e-learning înseamnă convergență dintre învăț are și internet;

8  e-learning înseamna folosirea TIC pentru a construi, livra, selecta, administra și
extinde învăț area;
 e-learning înseamnă învăț area prin Internet, putând include informații în multiple
formate și o rețea de comunicatie între cei care adopta acest stil de învăț are;
 e-learning reprezintă cel mai rapid mod de învăț are, cu cele mai reduse costuri,
care permite cresterea accesului la ed ucatie pentru toț i participanț ii.
Exista numeroase semnificaț ii pentru prefixul „e” în cazul paradigmei elearning, patru
dintre ele fiind mai importante:
 explorare – cei care învăț a folosind e -learning utilizeaza www ca instrument de
explorare pentru a acc esa o multitudine de informații și resurse;
 experienț a – www of eră posibilitatea de discu ții online între participanț ii la cursuri;
 angajament – www îi captivează pe cursanți , oferindu -le posibilitatea învăț arii
sincrone, colaborarii ș i schimbului de idei;
 ușurința utiliză rii – permite chiar și celor neinițiaț i în navigarea pe Internet
accesarea informații lor de pe orice tip de platformă tehnică .
Ca o definiție sinteză , se poate spune că e-learning înseamnă învăț area bazată pe
tehnologii, o modalitate de di fuzare a i nformației care foloseș te toate mediile electronice,
incluzând Internet -ul, intranetul, extranetul, sateliț ii de comunicaț ie, benzile video/audio,
programele de televiziune interactive și CDROM – ul. Concepte ca e -learning, învăț area bazată
pe Web (online -learning) sunt definite și utilizate în mod diferit de organizați i și utilizatori.

1.3.Avantajele sistemului e -learning
Principalul avantaj al unui sistem e -learning const ă în flexibilitatea care încurajează
stilul propriu de învăț are al cursantu lui (tabelul 1.1). În ultima perioadă , învățămân tul
tradițional începe să piardă teren, lăsând loc educaț iei asistate de calculator, acest lucru
datorându -se în principal costurilor reduse implicate de teleeducatie. Conform unui studiu
realizat de Corporat e University Xchange, școli le tradiț ionale vor suferi un declin de la 80%
la 60% pâna în 2003, în favoarea formelor de e -learning (figura 1.1 ).

9

Figura 1.2

Tabelul 1.1

Avantaj Descriere
Tehnologia a
revoluționat
afaceri le, acum
trebuie să
revoluț ioneze
învățămân tul
Necesitatea de transformare a modului de organizare a
învăț ării în unul mai modern, eficient și flexibil a condus la
noțiunea de e -learning.

Oriunde, oricând,
oricine
Se estimează că un procent destul de m are din angaja ți
utilizează calculatoarele personale în munca lor. Obstacolele
tehnice cum ar fi accesul, standardele, infrastructura sau lățimea
de bandă nu reprezintă o problemă cel puț in în viitorul apropiat.
Dezvoltarea www, capacitatea ridicată a rețelelor și
calculatoarelor ofera posibilitatea de învăț are 24 de ore pe zi, 7
zile pe saptamână .
Scăderea costurilor
datorită elimină rii
cheltuielilor de
transport
Marele beneficiu adus de e -learning îl reprezint ă eliminarea
costurilor și a inconvenientelo r care erau reprezentate de
necesitatea ca instructorul și cursantul s ă se afle în acela și loc.
Studiile arata că organizați ile din SUA de exemplu ș i-au redus
costurile cu 50 -70% când au înlocuit instruirea tradițională cu
livrarea electronică a cursurilor .

10 Posibilitatea de
modificare a
informație i difuzate
Produs ele Web permit instructorilor să -și actualizeze lecț iile și
materialele în întreaga rețea , cu refacerea automată a
informații lor și accesul studenți lor la cele mai noi date.

Creșterea gradului
de colaborare ș i
interactivitate între
cursanți
Învățămân tul la distanța poate fi mai stimulativ și m ai
încuraja tor decât cel tradiț ional, deoarece permite interacț iunea
dintre grupuri de studenți . Studenți i care utilizează acest tip de
învățămân t au mai multe contacte cu colegi i, petrec mai mult
timp cu pregă tirea materialelor, înțeleg mai bine temele (în
medie, creșterea performanț elor lor este cu 20% mai mare decât
studenți i de la învățămân tul tradiț ional).

Învățămân tul
electronic este mai
puțin stre sant decât
cel tradiț ional.
Acest tip de î nvățămân t elimină teama de a gre și în faț a unui
grup de oameni. Studenți i pot încerca lucruri noi, pot greși și pot
afla unde au gre șit învăț ând astfel ce au facut bine și ce nu.

Învăț area controlată
Tehnologia da posibilitatea individului să își organizeze modul
de învăț are (când învăț a, cum și unde), nemaifiind nevoie să
participe la orele organizate în clase.

Prezentarea pe
module
Arhitectura i nformație i este modulară , aceasta facilitând
învăț area.

Posibilitatea de a
măsura eficacitatea
programului
În e -learning este uș or de monitorizat studenți i, putând fi
urmă rite numărul de download -uri făcute, numă rul de teste date.
De asemenea, se poate acorda ajutor studenți lor în cazul în care
aceștia au nevoie.

Capacitatea mare de
stocare
Internet -ul are o capacitatea mult mai mare de stocare
comparativ cu locaț iile fizice sau hard discurile
individuale.A ceasta permite utilizatorilor să acceseze mai multe
produse, putând vedea prezentă ri pentru o serie de curs uri din
care î și pot alege cel puț in unul.

1.4.Forme de exprimare pentru e -learning
Paradigma e -learning a procesului educațional în societatea informa țională cunoaște
cel puț in trei forme de manifestare:
 clasele distribuite
 învățămân tul independent
 învățămân tul deschis la distanța (IDD).

11
1.4.1. Modelul claselor distribuite
Tehnologiile de telecomunicație interactivă extind cl asicul model al cursurilor
desfășurate într -o sală de clasă către cursurile desfăș urate cu un grup de studenți aflați în mai
multe loca ții, rezultatul constituindu -l un grup de studiu în care o parte din cursanți se află în
sala de clasă, iar altă parte la distanță . Principalele atribute ale acestei forme de exprimare se
regăsesc în tabelul 1.2.
Tabelul 1.2
Caracteristici
 ora de c urs implică și comunică ri reale, atât studenți i cât și
profesorii trebuind ca măcar o dată pe săptămâna să se reunească
într-un spaț iu fizic;
 numărul de locații ale participanț ilor la curs poate varia de la 2
(cursuri punct la punct) la 5 sau mai multe (cu rsuri punct la
multipunct); cu cât numărul locaț iilor este mai mare, cu atât
necesitaț ile tehnice, logistice și de comunicare sunt mai mari;
 studenți i pot participa la curs din locaț ii convenabile (de acasa
sau de la locul de munca);
 instituțiile vor deser vi un numă r mic de studenți aflați în loca ții
diferite.

Tehnologii
suport pentru
orele de curs
 dialog video -bidirecțional ;
 dialog video -unidirecț ional și audio-bidirecț ional;
 audioconferinț e;
 videoconferinț e.

Tehnologii
suport în
afara orelor
de curs
 telefon;
 fax;
 poșta clasică ;
 calculator personal (pentru e -mail, audio și videocon -ferinț e,
acces la biblioteci virtuale).

1.4.2. Modelul învăț arii independente

Acest model eliberează studentul de obligați a de se afla într-un anumit loc la un
anumit m oment dat. Acesta primeș te o varietate de materiale, suporturi de curs și posibilitatea
de a avea acces direct la un instructor/profesor care îi va ră spunde la întrebă ri, îl va îndruma și
îi va evalua munca. Contactul individual între student și profesor e ste realizat prin unul sau
mai multe mijloace de comunicare: te lefon, mail vocal, teleconferinț e, poșta electronică sau
tradițională . Principalele atribute ale acestei forme de exprimare se regasesc în tabelul 3.

12
Tabelul 1.3
Caracteristici
 nu exista ore de curs și cursanți i studiaza indepen -dent,urmând
indicaț iile detaliate primite;
 studenți i pot interacț iona cu profesorul și în unele cazuri cu
alți studenți ;
 materialele de curs oferite se pot afla sub forma scrisa, pe
dischetă , CD -ROM, casete video etc.;
 materialele de curs se folosesc pe perioade mari de timp, iar
realizarea lor necesită un proces complex în care sunt implicaț i
pe l ânga profesori de specialitate ș i spe cialiș ti media,
specialiș ti în procesul de instruire, lingviș ti etc.

Tehnologii
supor t pentru
orele de curs
 nici una deoarece nu exista ore de curs.
Tehnologii
suport în
afara orelor
de curs
 telefon;
 mail vocal;
 poșta clasică ;
 calculator personal (pentru e -mail, audio și video-conferinț e,
acces la biblioteci virtuale).

1.4.3.Învățămâ ntul deschis la distanță

Modelul implică folosirea cursurilor tipă rite și a materialelor media pentru a permite
cursanți lor să studieze când și unde doresc, precum și folosirea ocazionala a TIC pentru
întâlniri comune ale grupului de studenți . Principale le atribute ale acestei forme de exprimare
se regăsesc în tabelul 1.4.
Tabelul 1.4
Caracteristici
 materialele de curs se prezintă sub formă tiparită , pe dischete,
CD-ROM, casete video sau alte tipuri de materiale, care să le
permită studenți lor să studiez e individual sau în grup;
 de obicei, materialele de curs sunt specifice unui profesor în
funcție de materia predată (de exemplu caseta video pentru un
profesor de oratorică );
 studenți i se întâlnesc periodic în grup într -o anumită locaț ie
pentru ca profeso rul să poată susține o oră de curs prin
tehnologii interactive, similar modelului clasei distribuite;

13 Tehnologii
suport pentru
orele de curs
 dialog video -bidirecțional ;
 dialog video -unidirecțional și audio-bidirecțional ;
 audioconferinț e;
 videoconferinț e.

Tehnologii
suport în
afara orelor
de curs
 telefon;
 mail vocal;
 calculator personal (pentru e -mail, audio și video-conferinț e,
acces la biblioteci virtuale).

1.5.Dezvoltarea învățământului virtual

După ce la începutul secolului XX se instituționali zase învățământul la distanță
(sprijinit inițial pe facilitățile de comunicare oferite prin intermediul poștei, telefonu lui iar
apoi al televiziunii), Învățământul asistat de calculator (Computer -Base Learning – CBL ) a
apărut prin anii 1970, folosind ca pr incipal material didactic software educațional memorat
pe CD sau pe hard -disc: dicționare, enciclopedii, lecții din diverse domenii etc.
Expansiunea Internetului a adus cu sine o diversificare uimitoare a ofertei
educaționale, apărând noi tipuri de cursuri , instituții și specializări. Învățământul pe Internet
(Web -Based Learning – WBL) și -a propus transformarea spațiului WWW într -un instrument
de instruire, diversele materiale educaționale utilizate fiind accesibile on-line: instrumente
software dedicate in struirii, materiale didactice, manuale electronice, legături spre alte resurse
educaționale etc.
Instruirea bazată pe Web ( WBT – Web Based Trainin g) este un mijloc ideal prin care
se pot livra conținuturi educaționale oriunde în lume și oricând, necondițion at geografic sau
temporal, cursantul beneficiind de ajutorul unui ”instructor virtual”.Dezvoltarea infrastructurii
tehnologice și calitatea educațională superioară a documentelor hipermedia (documente
multimedia care includ hiperlegături) elimină din ecuaț ia educației contemporane spațiul și
timpul, doi parametri care până nu demult erau esențiali, ceea ce are drept consecință o
flexibilitate fără precedent în educația clasică.
Figura 1.3 Evolu ția CBT – WBT

14 WBT poate fi folo sit atât în educația la distanță, cât și ca instrument de lucru în
procesele conduse de un instructor în sala de studiu, principala caracteristică a acestei soluții
constituind -o capacitatea de transformare a structurii tradiționale de învățare la nivelul
grupului într -o clasă virtuală.

Instruirea bazată pe Web asigură [Roșca et al, 2002]:

economisirea resurselor bănești prin:

• eliminarea transportului, a cazării și a centrelor de instruire dedicate;
• eliminarea obligației de prezență la activitățile curente, instruirea putându -se face
oricând;
• reducerea costului unitar de instruire;

economisirea resurselor de timp privind:

• pregătirea furnizării serviciului de instruire;
• actualizarea conținutului;

creșterea eficacității prin:

• aplicarea mod elului centrat pe cursant: ritm propriu, la cerere;
• pregătire permanentă;
• proiectare interactivă;
• participare efectivă;
• continuarea colaborării și după terminarea sesiunii de instruire.

Instruirea bazată pe Web presupune un mediu educațional Web ( Web-Based Course
Environment ) al cărui nucleu îl reprezintă o aplicație client -server denumită platformă de
eLearning sau sistem de instruire bazată pe Web (fig. 1.3)

15 Figura 1.4.

Mediile educaționale Web (Web -Base Course Environment – WBCE) sunt sistem e
didactice foarte complexe, dispunând de o platformă de învățare pe Web, a cărei structură va
fi ilustrată în secțiunea următoare. Unele instituții își proiectează propriul mediu educațional
Web, însă în general este adoptată o platformă de e-learning comercială, precum Blackboard,
Lotus sau WebCT. Aceasta este utilizată nu doar în cadrul secțiilor de învățământ la distanță,
ci și în cadrul cursurilor de zi, Internetul devenind, din ce în ce mai pregnant, un auxiliar al
procesului educativ din orice domeni u.
O instituție care dispune de un mediu educațional Web este activă pe multiple planuri
în sfera învățământului virtual: organizează cursuri de diverse categorii (inclusiv de nivel
universitar și postuniversitar), dezvoltă suport educativ (programe, cursu ri, materiale de
consultanță, de examinare sau de evaluare) pentru alte instituții similare, participând în alianțe
sau parteneriate cu alte organizații academice. Alături de profesorii de diverse specializări
care se ocupă de instrucția studenților, exist ă o întreagă echipă de psiho -pedagogi și
informaticieni care supervizează structurarea tuturor materialelor amintite mai sus după
rigorile funcționalității și interacțiunii om -calculator în spațiul World -Wide Web.

1.6.Paradigma FOSS (Free/Open Source Soft ware)

Multe dintre aplicațiile prezentate în capitolele următoare sunt disponibile pe Web
pentru a fi utilizate în mod gratuit de către profesori și elevi sau studenți. Filosofia, economia
și modelul de dezvoltare FOSS (Free/Open Source Software) au avut o contribuție esențială în
ultimii douăzeci de ani asupra modului în care este conceptualizată, utilizată și dezvoltată
tehnologia informației.Conform celui care a introdus conceptul de free software, Richard

16 Stallman, utilizatorul are următoarele libertăț i asupra acestui tip de produse: de decizie asupra
modului de utilizare, de utilizare a programelor în orice scopuri, de experimentare și analiză,
de distribuție, de îmbunătățire.
Conceptul de open source a fost introdus de Bruce Perens și nu înseamnă doar acces la
libera utilizare a codului -sursă, ci implică și următoarele prerogative: libertate de redistribuție,
însă incluzând licența de utilizare, fără restricții suplimentare, obligați vitatea de furnizare a
codului -sursă, libertatea de creare a unor prod use derivate, păstrarea intergrității codului creat
de un anumit autor, inexistența discriminărilor față de unele persoane, grupuri, domenii,
preocupări, licența de utilizare trebuie să nu fie specifică unui produs software sau să restric –
ționeze un alt pr odus, trebuind, de asemenea, să fie neutră din punct de vedere tehnologic.
Printre prerogativele utilizării de software gratuit și open source în educație putem
aminti:
 costuri reduse: deoarece utilizarea tehnologiei informației în educație pre supune
oricum costuri destul de ridicate legate de infrastructura de comunicare, echipamentele
de calcul și de rețea, recurgerea la FOSS antrenează economii substanțiale;
 siguranță, performanță, securitate: erorile de proiectare ale FOSS sunt rezolvate rapid
datorită numărului mare de dezvoltatori, lucru unanim recunoscut mai ales în cazul
produselor de tip server. Disponibilitatea codului -sursă permite identificarea
vulnerabilităților și rezolvarea acestora în colaborare;
 capacitate de dezvoltare pe termen lung: este evidentă creșterea gradului de utilizare a
FOSS în cadrul instituțiilor guvernamentale, industriale, educaționale și de altă natură,
de aceea va fi necesară pregătirea viitorilor specialiști familiari cu acest tip de produse.
S-a constatat faptul că absol venții au tendința de a folo și aceleași tehnologii pe care le –
au întâlnit în timpul studiilor;
 filosofie deschisă: filosofia FOSS este foarte potrivită spiritului academic deschis spre
cunoaștere și diseminare. Multe dintre actualele produse FOSS își au or iginea în
proiecte dezvoltate în mediul academic. Linus Torvalds a început lucrul la ceea ce
avea să devină sistemul de operare Linux în cadrul Universitatea Helsinki din
Finlanda. Un mediu academic în care sunt pre valente produsele FOSS va stimula
profes orii și studenții să experimenteze și să participe la dezvoltarea acestora cu soluții
inovatoare. Verificarea și validarea de către comunitatea FOSS a soluțiilor propuse
reprezintă una dintre cele mai plăcute modalități de recunoaștere a muncii de
cercetar e;

17  alternativă la pirateria software: atât în cazul instituțiilor academice, cât și al
studenților;
 posibilitate de adaptare regională: produsele FOSS create pentru limba engleză pot fi
adaptate în orice limbă fără a fi necesară implicarea dezvoltatorului originar;
 învățarea din codul open source: FOSS oferă posibilitatea studierii codu lui-sursă al
unor programe cu aplicabilitate în viața reală.

Numărul produselor FOSS educaționale a crescut uimitor în ultimii ani, recent
întreprinzându -se și un prim inve ntar al celor aplicate în Europa ( www.ossite.org/
activities/first inventory).Î n mediul academic se înregistrează deseori reticențe față de
utilizarea acestora, din diverse motive: lipsa informațiilor și dezinteresul pe ntru căutarea
acestora, dorința de a nu partaja proprietatea intelectuală, teama de o proastă conduită pe
Internet a comunității de dezvoltatori, inerția de a opta pentru produsele proprietare pentru
care s -au dobândit deja deprinderi de utilizare etc.
Dacă falsele probleme enumerate mai sus sunt depășite, din paleta largă de resurse
educaționale FOSS pot fi găsite cele potrivite fiecărei situații particulare. Astfel, pentru
implementarea unei soluții de e -learning FOSS, ca de altfel și a unei soluții propr ietare,
trebuie avute în vedere câteva aspecte practice:
 tipul resurselor deja disponibile: produsele software instalate, specialitatea
programatorilor implicați, resursele hardware;
 gradul de interoperabilitate al standardelor folosite: este posibil, de e xemplu, să
dorim o platformă de e -learning care să interacționeze cu diverse aplicații ce
folosesc standarde deschise;
 gradul de scalabilitate a sistemului adoptat: unele soluții de e -learning FOSS au
fost destinate unor departamente de mici dimensiuni, al tele unor proiecte
interinstituționale înglobând clustere de servere. Este necesară o evaluare
numărului de cursuri și de studenți vizați, precum și a evoluției ulterioare
acestuia;
 sistemul pedagogic adoptat: centrat pe profesor sau pe student, o abordare
colaborativă distribuită a învățării sau una preponderent centralizată
etc.Trebuie avut în vedere faptul că multe proiecte de e -learning încearcă
rezolve, de fapt, lacunele de funcționalitate sau de flexibilitate ale altor însă
este important ca viziunea promovată să concorde cu cea vizată de no

18  funcționalitățile care trebuie suportate: MathML, LaTeX, XML etc;
 cerințele pentru testări și examene online: import/export de conținut, securitate
întrebărilor, evaluare automată etc.
Este necesară o deliberare as upra uneia dintre cele trei tipuri de bază de arhitecturi
proprii unei platforme de e -learning:
 sistem de management al conținutului – având ca scop principal partajarea eficientă și
efectivă a documentelor, imaginilor și a altor resurse de date;
 portal co laborativ – destinat constituirii de comunități virtuale și facilitării unei bune
comunicări interactive. Permite administrarea și divizarea pe grupuri de utilizatori,
oferind diverse posibilități de personalizare;
 sisteme de publicare Web – oferind profes orilor și studenților facilități de postare și
partajare de informații pe Web.

Există câteva proiecte funcționând pe Web care oferă informații asupra posibili tăților de
adoptare a unor soluții open source în domeniul e -learning:
EduForge (http://eduforge.org ) – este un port al destinat schimbului de idei, conținând
rezultate de cercetare, materiale didactice și software educațional open source (acesta fiind
organizat în cadrul secțiunii Projects);
SIGOSSEE/JOIN – Open Sour ce for Education in Europe ( http://www.ossit.org ) ; oferă
consultanță și suport pentru oraganizațiile/ instituțiile care doresc să implementeze sisteme
open source de management al învățării, consilierea referindu -se la a legerea platformei,
precum și la probleme didactice și orga nizatorice;
OSS Watch (http://www.oss -watch.ac.uk ) – oferă mediului academic o consiliere neutră și
competentă asupra produselor software/ree și open sourc e, precum și despre standardele
deschise înrudite;
IOSN – International Open Source Network ( http://www.iosn.net/education ) -furnizează
dezbateri, informații, studii de caz asupra utilizării de software open sour ce în educație în
regiunea Asia -Pacific.
Rob Reynolds propune următorii parametri după care să fie apreciate sistemele de e –
learning pOSS: scalabilitatea, claritatea și extensibilitatea codului, uneltele de administrare,
posibilitățile de implementare și d ezvoltare, funcționalitățile oferite, eficiența.

19 CAPITOLUL II. ACTIVITATEA DE E -LEARNING LA NIVEL NAȚIONAL ȘI
INTERNAȚIONAL

În anul 1996, Consiliul Comisiei Europene emitea o scurtă directivă în care sugera
țărilor membre să își concentreze eforturile î n vederea îmbunătățirii calității și eficienței
educației, sistemelor de pregătire și înlesnirii accesului la societatea informațională a
profesorilor, elevilor și altor persoane dornice de studiu prin oferirea posibilității de a
cunoaște aceste noi unelte și pregătirea lor asupra subiectului.
Acesta a fost începutul a ceea ce mai târziu se va numi inițiativa e -learning. A fost
momentul în care Uniunea Europeană recunoștea la nivel macro necesitatea implementării
unor sisteme prin care profesorii și elevii să poată îmbunătăți procesul de învățare în
concordanță cu dezvoltarea vertiginoasă a tehnologiei.Majoritatea țărilor europene declară în
prezent că integrarea tehnologiilor de informare și comunicare(TIC) în sistemul lor
educațional rep rezintă un obiectiv primordial. Uniunea Europeană, în ceea ce o privește, a
lansat recent inițiativa și apoi planul de acțiune eLearning.
2.1.Acțiunea Uniunii Europene
La sfârșitul anilor 70 și începutul anilor 80 au fost demarate inițiative publice în mai
multe state Europen e având ca scop implementarea TIC în educație. Pentru cea mai mare
parte a timpului problema a fost privită ca încă o disciplină care trebuie predată și care
circumscrie în curriculum. În acest stadiu, TIC nu au fost privită ca o resursă care trebuie
folosită intensiv pentru predare sau ca putând fi integrată transversal în ansamblul curriculum –
ului. Oricum, din acel moment, dezvoltarea computerelor multimedia și creșterea gradului de
conștientizare a potențialului TIC ca resursă didactică au condus la pro liferarea proiectelor
pilot și a sprijinului financiar public, în special pentru dezvoltarea de software educațional. În
același timp, industriile principale din domeniul computerelor au evoluat rapid și au
concretizat potențialul TIC în produse și servici i educaționale.
Astăzi, cea mai mare parte a statelor europene s -au angajat în acțiuni legate nu numai
de dotarea cu echipamente multimedia, dar și de conectări locale în clase și școli, cu acces la
rețele regionale, naționale și internaționale via Interne t. Astfel, sistemele educaționale pot
stabili mai ușor parteneriate cu muzee, autorități locale, biblioteci, firme, asociații, etc.
Începând cu 1983, Comisia Europeană a acționat ca un catalizator și ca un lider,
încurajând integrarea TIC în formarea și în vățământul profesional.În acest scop a susținut
organizarea de seminarii, simpozioane și întâlniri acordându -le statelor membre șansa de a -și
împărtăși experiențele. Apoi, în 1986, a fost adoptat, programul Comunității Europene

20 COMETT, privind cooperarea d intre universități și firme din Europa în vederea dezvoltării
educației și formării în domeniul tehnologiei.
În 1990, programul comunitar Eurotecnet a fost lansat pentru a promova inovația în
formarea profesională pentru ca aceasta să ia în calcul schimbă rile tehnologice și impactul lor
asupra calificărilor și angajării.Comisia a publicat un Memorandum privind învățământul
deschis și la distanță în Comunitatea Europeană , în 1991.De atunci Comisia și -a amplificat și
confirmat acțiunile în domeniul TIC.
2.1.1.Task Force: Programe Educaționale și Multimedia

Inițiativa Task Force: Programe Educaționale și Multimedia a apărut în Martie 1995
(și a durat până în 1998) astfel încât 6 programe ale Uniunii Europene să realizeze acțiuni
conjugate pentru a accelera d ezvoltarea tehnologiilor de învățământ și formare profesională și
aplicarea lor în cadrul Uniunii Europene. Această cooperare a dus la organizarea unei cereri
comune de proiecte care au deblocat fonduri de 49 Mil EUR folosite pentru a sprijini 46 de
proiec te educaționale multimedia implicând peste 400 de firme și instituții, dintre care mai
mult de jumătate au fost școli sau universități.
2.1.2. Planul de acțiune Învățare în Societatea Informațională

În 1996 Comisia Europeană a lansat un plan de acțiune den umit Învățare în Societatea
Informațională . Astfel s -a subliniat voința politică a Statelor Membre de a se dedica integrării
multimedia, în general, și a Internetului, în particular, în cadrul metodelor pedagogice. Planul
a presupus urmarea a 4 linii de ac țiune: încurajarea creării de rețele între școlile din Europa;
accelerarea dezvoltării resurselor educaționale multimedia ; promovarea formării profesorilor
în domeniul utilizării TIC; oferirea de informații privind potențialul instrumentelor
educaționale și resurselor multimedia și audio -vizuale.
Dezvoltarea rețelei europene de școli multimedia European Schoolnet (EUN),
cofinanțată de Educational Software and Multimedia Task Force, a avut o contribuție
substanțială la implementarea primei linii de acțiune. EUN a fost lansată la Bruxelles în
Decembrie 1996 de către Ministrul Suedez al Educației, Ylva Johansson, și a primit susținerea
Ministerelor de resort în cadrul unei întâlniri neoficiale în Amsterdam, în martie 1997.
Devenită operațională în Septembrie 1 998, European Schoolnet este o rețea electronică
Europeană de rețele naționale și de alte rețele, care reunește în prezent ministerele educației
din 23 de state (cei 15 și Norvegia, Elveția, Slovenia, Islanda, Polonia, Ungaria și, ca și
observatori, Maroc și Israel).

21 Scopul ei este de a încuraja schimbul de informații și experiență dintre participanții la
procesul educațional, formare profesională și cultură, și să alimenteze astfel dezbaterile în
acest domeniu, la nivel național și european.De asemenea ar e în vedere crearea unui campus
virtual care va constitui o cale de acces la rețelele educaționale de nivel național și regional
precum și la centrele de resurse didactice implicate. În plus, rețeaua dorește să devină un
vehicul european pentru inovație și schimbare.

A doua linie de acțiune a fost implementată prin creșterea conștientizării și a gradului
de implicare din partea actorilor europeni în domeniile mass -media și audio -vizual. În 1997 a
fost creată o bază de date care cuprinde editori și produse multimedia din Europa, în timp ce
au fost identificate principalele domenii de cooperare și a fost creat un Parteneriat pentru
Educație în Europa (PEE) în Septembrie 1997. PEE reprezintă diferitele interese în sectoarele
TIC, audiovizual și mass -media, dar și comuni tatea educațională în general.C ontribuția și la
implementarea celei de -a treia linii de acțiune pentru promovarea formării personalului
didactic în domeniul TIC.
În ceea ce privește cea de -a patra linie de acțiune (o informare mai cuprinzătoare
asupra potențialului resurselor multimedia și resurselor educaționale), Comisia a lansat o serie
de activități, și, în special, o săptămână de evenimente de promovare, cunoscută sub numele
de Netd@ys Europe, în școli, încă din 1997 și o competiție europeană în domeniul
multimedia educațional. Netd@ys Europe este o inițiativă a Comisiei Europene pentru a
promova utilizarea de noi tehnologii în școli. Scopul este de a asigura diseminarea
informațiilor privind potențialul noilor media în domeniile educațional ș i cultural. Rolul în
schimbare al profesorilor, formatorilor și coordonatorilor de proiect și dezvoltările în
domeniul calității vieții, în special pentru persoanele defavorizate sau care trăiesc în zone
izolate, au fost două dintre prioritățile inițiative i Netd@ys 2000.Această ediție, printre altele,
s-a axat pe următoarele subiecte: cetățenie, identitate culturală și diversitate europeană,
egalitatea șanselor, învățământ și formare profesională pentru o mai bună utilizare a noilor
media, o privire asupra lumii de dincolo de Europa.
2.1.3. Programul Socrates

În Programul Socrates, acțiunea Învățământ Deschis și la Distanță din prima fază a
Programului (1995 -1999) a ajutat la integrarea TIC în sistemele educaționale. Acțiunea
Minerva duce această dezvoltarea în a doua fază (2000 -2006) și susține următoarele 4 tipuri
specifice de activități :

22 • Acțiune și/sau cercetare asupra impactului TIC sau al învățământului deschis și la
distanță asupra organizării proceselor și modelelor pentru predare și învățare
• Acți uni dirijate spre oferirea de metode, produse și resurse care sunt necesare pentru
a dezvolta medii de învățare novatoare și transferabile
• Stabilirea de contacte între producători, utilizatori și manageri la nivel european, în
special în cazul organismel or de formare a profesorilor și a centrelor de resurse
• Dezvoltarea, la nivel european, a sistemelor informaționale și a serviciilor privind
metodele și resursele educaționale care implică folosirea TIC și învățământ deschis și la
distanță.
2.1.4. Inițiati va și planul de acțiune eLearning

Inițiativa eLearning și planul de acțiune care a urmat pentru a explicita procedurile și
modalitățile de implementare au constituit principala și cea mai recentă acțiune comunitară în
domeniul TIC aplicată în învățământ ș i formare profesională. Inițiativa eLearning a fost
adoptată de Comisia Europeană pe 24 Mai 2000 și acceptată oficial de miniștrii educației la
Consiliul European de la Feira, din iunie același an.
Planul de acțiune a fost adoptat pe 28 Martie 2001. Împre ună, ambele caută să
mobilizeze actorii din domeniile educației și formării, ca și pe cei din domeniile social,
industrial și economic cu scopul de a face din învățarea pe tot parcursul vieții forța
conducătoare a unei societăți interdependente și armonioa se. Ele au în vedere și crearea unei
economii competitive, reducerea șomajului, creșterea adaptabilității pentru a compensa
deficitul de competențe asociat cu noile tehnologii și a asigura o integrare socială mai
eficientă. Inițiativa eLearning extinde pla nul de acțiune general eEurope în domeniile
educației și formării. Scopul acestui plan, care a fost adoptat și de Comisie pe 24 Mai 2000,
este de a da posibilitatea Europei să -și valorifice la maximum punctele tari și să depășească
obstacolele pentru o mai mare integrare și folosire a tehnologiei digitale.
El este de folos în atingerea scopului principal stabilit pentru Uniune la Consiliul
European de la Lisabona din 23 -24 Martie 2000, ca Europa să devină cea mai competitivă și
dinamică economie bazată pe c unoaștere, capabilă de o creștere economică susținută cuplată
cu o îmbunătățire calitativă și cantitativă a gradului de ocupare a forței de muncă și o mai
mare coeziune socială.
Cele 4 linii de acțiune dezvoltate de eLearning sunt :
• Dezvoltarea infras tructurii și a facilităților pentru a permite claselor să aibă acces la
Internet, cu o rată de 5 -15 elevi pe computer multimedia până în 2012, și stabilirea unei rețele

23 europeane de comunicare între institutede cercetare, universități, biblioteci și școli și, treptat,
oferirea și altor centre de învățare a acelorași posibilități (muzee, centre culturale, etc.);
• Un efort de formare la toate nivelurile care include dobândirea de către elevi a unei
culturi digitale înainte de terminarea studiilor, determi narea profesorilor să folosească
tehnologie digitală în scopuri educaționale, adaptarea curriculum -ului școlar, oferirea de
oportunități pentru ca fiecare să dobândească o cultură digitală, crearea de platforme de
învățare on -line până la sfârșitul lui 20 02; un astfel de efort presupune adoptarea unui cadru
european pentru noile competențe certificate – prin intermediul unor diplome Europene în
domeniul competențelor de bază în domeniul tehnologiei informaționale;
• Dezvoltarea unor conținuturi de calita te și a serviciilor, necesitând legături mai
strânse între industria europeană multimedia și sistemele de formare profesională, stabilirea
de criterii de calitate și metode de evaluare a conținuturilor și accelerarea interconectărilor
dintre școli și unive rsități;
• Dezvoltarea cooperării.
Aceste inițiative sunt dezvoltate și întărite prin Planul de Acțiune eLearning care
cuprinde 6 acțiuni principale :
• Dezvoltarea unui instrument de decizie sub forma unei baze de date care conține
indicatori calita tivi și cantitativi privind folosirea TIC în scopuri educaționale
• Crearea unei platforme europene de cercetare și schimb, bazată pe structurile
existente în Statele Membre, în vederea obținerii unui maxim de rezultate din aplicarea
novatoare a noilor te hnologii în învățământ și formare profesională (aplicații posibile ale
noilor tehnologii apărute, cum ar fi televiziune digitală și sateliți în mediul de învățare,
crearea de campusuri virtuale și de mobilități virtuale, folosirea noilor tehnologii în lupt a
împotriva defecțiunilor din educația convențională)
• Dezvoltarea unei infrastructuri prin stabilirea de rețele digitale în universități și
zone defavorizate
• Integrarea culturii digitale în setul de competențe de bază care trebuie dobândite pe
parcursul vieții, și recunoașterea lor prin intermediul diplomelor europene în tehnologia
informațională
• Formarea profesorilor, identificarea și promovarea celor mai bune metode, și
investiția în cercetarea calificărilor necesare viitorilor profesori și fo rmatori
• Dezvoltarea de conținuturi educaționale de calitate prin intermediul introducerii
unui set de sisteme de certificare a calității în cooperare cu Statele Membre, măsuri de

24 securitate excepționale pentru website -urile educaționale și culturale și reflectării pe marginea
drepturilor de proprietate intelectuală.
Pentru îndeplinirea acestor obiective, Comisia intenționează să mobilizeze mecanisme
și politici pentru care este responsabilă. Ele includ programe de învățământ și formare
profesională (So crates, Leonardo Da Vinci, Youth), Al 5 – lea Program Cadru pentru
Cercetarea și Dezvoltarea Tehnologică (Programul Tehnologiile pentru Societatea
Informațională – IST, Programul pentru Cercetare Socio -Economică), programe și acțiuni
pentru implementarea te hnologiei și competitivitate (Ten Telecom, eContent, Go Digital), și
Fonduri Structurale, care sunt deja investite în echipament, facilități și formare în domeniul
noilor tehnologii, în special în zonele defavorizate.
Comisia va întreprinde acțiuni privin d standardizarea serviciilor de asigurare a
interoperabilității și circulației conținuturilor și serviciilor eLearning. Acțiunile vizate vor fi
întărite prin implementarea Inițiativei Banca Europeană pentru Investiții în Inovare 2000. Cu
un buget pe 3 ani de 12 -15mil. EUR, acest program oferă oportunități de investiții în resurse
umane și inovare.
Acțiunea eSchola implementată ca o parte a inițiativei eLearning completează
Netd@ys, fiind o acțiune mai direcționată și mai concretă în domeniul educației. Ea urmărește
să demonstreze potențialul de informare și comunicare al noilor tehnologii și să încurajeze
școlile și profesorii să se implice în schimburi de experiență și metode.
În 2001, această campanie de creștere a conștientizării importanței folosirii
Internetului în școli, care a fost organizată de European Schoolnet, Comisia Europeană și
Președinția suedeză a Uniunii Europene, s -a reflectat într -o săptămână (7 -11 Mai) dedicată
TIC și eLearning în Școli.
La un moment ulterior, premiile European School net eLearning 2001 vor fi acordate
pentru resurse și exemple propuse la categoriile următoare :
• eSchool, care se referă la școlile sau grupurile de școli care utilizează Internet -ul
sistematic
• eTeaching , care se referă la profesorii care integrează TIC în activitatea de predare
• myEurope, care se referă la profesorii sau școlile care oferă educație specială în
Europa
• eTeacher Training , care se referă la organismele de formare a profesorilor

25 2.2. Biblioteca virtualã. Învãțarea asincronã.

Sistemul di spune de o bibliotecã electronicã,o adevãratã bazã de cunoștințe cu rolul de
depozitare și administrare a conținutului educațional, adaptabilã, configurabilã si indexabilã.
Biblioteca oferã utilizatorilor (chiar și celor neinițiați) funcții precum:
 acces c ontrolat la materialele educaționale;
 consultarea sistematicã sau cãutarea în volume vaste de conținut text și multimedia;
 crearea de conținut prin:
 editoare HTML încorporate;
 editoare de formule matematice încorporate;
 editoare de teste și tutoriale;
 editoare de glosare/dicționare;
 import și export de conținut educațional din formate cunoscute precum:
 fișiere MS Powerpoint, MS Word, HTML, PDF, RTF sau imagini și fi lme;
 arhive/directoare întregi de resurse;
 format bazat pe standarde precum SCORM;
 adaptarea sau modifi carea conținutului;
 organizarea conținutului în cursuri;
 crearea propriilor lecții din componente standard de conținut.
Conținutul este structurat și adaptat în funcție de nevoile instructorilor. Conținutul
poate fi îmbogãțit cu informații supl imentare: cuvinte cheie, nivel de studiu, versiune și autor.
Fluxurile de predare sunt defi nite pentru fi ecare curs, integrând testele de auto -evaluare sau
testele on -line ca pe orice alt tip de conținut. Drepturile de acces pentru fi ecare utilizator/
grup de utilizatori pot fi adaptate și aplicate oricãrui nivel din aplicație. AEL are funcții de
navigare ierarhicã, filtrare sau cãutare dupã diferite criterii. AEL poate include o largã
varietate de materiale didactice.
DICTUS – dicționar multifuncțional
AEL cuprinde un dicționar puternic, integrat cu toate celelalte module – DICTUS.
Modulul DICTUS permite regãsirea rapidã a informației în dicționare de volum uriaș atât prin
cãutare exactã cât și prin cãutare aproximativã (euristicã) sau cu înlocuitori (wi ldcards).
DICTUS funcționeazã atât în mod local cât și în mod server. Varianta localã este prezentatã
sub formã de aplicație Windows de dimensiuni mici, care are facilitãți specifice de

26 recunoaștere automatã a frazei sau cuvântului marcat în majoritatea ap licațiilor Windows și de
cãutare atât în dicționare instalate local cât și de conectare și cãutare în servere de dicționare.
Modulul DICTUS oferã un editor de dicționare ușor de utilizat, care permite
adãugarea sau modificarea de dicționare, termeni sau a socierea de imagini; facilitate care
permite creșterea continuã a volumului de cunoștințe. De asemenea, sunt monitorizate la nivel
de server acțiunile de accesare a informațiilor în dicționare, oferindu -se statistici asupra
operațiilor realizate.
Clasa Vir tualã. Învãțare sincronã.
AEL este optimizat pentru învãțare sincronã, instructorul controlând în întregime
lecția, compunând, coordonând și monitorizând mediul educațional.

Prin AEL, instructorul poate:

 sã controleze transferul conținutului cãtre cursan ți;
 sã controleze nivelul de interacțiune a cursanților cu AEL;
 sã administreze și sã monitorizeze testele;
 sã comunice cu participanții prin forumuri de discuții;
 sã urmãreascã activitatea cursanților, monitorizând ecranele de lucru și rapoartele on –
line;
 sã adapteze desfãșurarea cursului conform ritmului și progreselor fi ecãrui cursant;
 sã obținã rapoarte diverse și complexe privind desfãșurarea cursului.

Testare

AEL oferã suport pentru teste electronice, precum și asistențã pentru notare.
 Teste on -line și off -line
 Teste cu sau fãrã limitã de timp
 Teste de auto -evaluare
 Asistențã în crearea de teste bazate pe modele pre -defi nite, care includ:
 Selectarea uneia/mai multor opțiuni corecte
 Prioritizare
 Rãspunsuri libere
 Rãspunsuri transmise sub formã de at așament

27  “Completați spațiile libere”
 Rãspuns de tip adevãrat/fals
 Rãspuns de tip adevãrat/parțial adevãrat/fals
 Rvaluarea opțiunilor
 “Potrivirea” întrebãrilor
 Algoritmi confi gurabili de punctare
 Selecția și ordonarea aleatoare a întrebãrilorde cãtre siste m, pentru a obține un numãr
maxim posibil de teste referitoare la o anumitã temã
 Administrarea electronicã și integrarea testelor și fișelor cursanților
 Istoricul activității de instruire al fiecãrui cursant, evoluția lui
Administrare
 Asocierea utilizatori lor cu profiluri de roluri care au asociate cursuri obligatorii sau
opționale;
 Gestiunea structurii organizatorice a instituției: instructorii, cursanții, personalul
administrativ, cursuri, rezultate obtinute, etc.;
 Suport pentru crearea și gestionarea pro gramelor de cursuri;
 Administrarea sãlilor de curs și descrierea acestora cu ajutorul hãrților grafice;
 Notificãri automate și personalizate;
Acces la datele disponibile la nivelul întregii organizații indiferent de dimensiuni și
întindere geograficã;
 Supo rt pentru evaluarea conținutului și monitorizarea utilizãrii și efi cienței sistemului;
 Furnizarea unei mari diversitãți de rapoarte și statistici în timp real.
Caracteristici generale
 Interfațã prietenoasã, adaptabilã, diferențiatã în funcție de tipul de utilizator, grupurile
din care face parte și drepturile de acces;
 Rolurile, grupurile, utilizatorii și drepturile de acces asociate sunt ușor de administrat;
 Sistem bazat pe standarde: AEL este compatibil cu MathML, SCORM și IMS;
 Ușor de instalat și de adm inistrat;
 Suport multi -lingvistic și regional: AEL este ușor de transpus într -o altã limbã și ușor
de reconfigurat;
 Securitatea sistemului este asiguratã prin faptul cã accesul se face pe mai multe
niveluri confi gurabile de cãtre administrator, fi ecare d intre acestea având asociate
drepturi specifice.

28 CAPITOLUL III. DEZVOLTAREA UNUI CURS ONLINE

3.1. Etapele proiectării unui curs online
Activitatea profesorilor este mult mai laborioasă în cadrul unui sistem de e -learning
deoarece materialele didactice p e care le pun la dispoziția studenților trebuie să suplinească
întâlnirea și comunicarea directă cu aceștia.Este foarte important să se acorde o atenție
deosebită modului de dezvoltare a unui curs, pentru ca acesta să fie eficient pentru studenți și
să nu implice efort suplimentar inutil din partea profesorilor.Deaceea etapele proiectării unui
curs online, deși sunt similare ca denumire și scop etapelor dezvoltării unui curs tradițional ,
vor presupune un efort sporit și un număr mai mare de activități:

 Analiză
 Modularizare
 Predare
 Sprijinul acordat studenților
 Evaluarea
 Continua îmbunătățire a cursului
Analiza este etapa în care se stabilesc cerințele concrete:
 Identificarea tipului de curs :este un curs nou sau se dezvoltă unul existent , se
stabilesc ob iectivele principale, cunoștințe anterioare pe care ar trebui să le dețină
cursanții , motivul dezvoltării pe Web a cursului, modalitățile de livrare a materialelor.
 Scopul cursului :se stabilește dacă va fi cerută studenților învățarea individualizată sau
pe echipe , dacă vor exista pe parcurs activități interactive, prezentări multimedia, dacă
va fi cerută studenților și o activitate de cercetare sau procesare de informații , dacă va
fi oferit sprijin cursantului pentru dificultățile întâmpinate
 Publicul țintă :ce fel de studenți s -ar dori atrași sau vor fi instruiți.Astfel va trebui
analizat dacă va fi o clientelă specifică sau cursul va fi destinat publicului general,
dacă cursanții vor fi copii sau adulți, licențiați sau nu, cursanți la distanță sau afl ați în
cadrul campusului , stabilindu -se cerințele concrete specifice pentru tipul de cursanți
vizat.De asemenea se va stabili durata cursului și dacă programul va fix sau variabil,
numărul de cursanți preconizat, nivelul de instruire informatică pe care a r trebui să îl
dețină aceștia.Principiul fundamental pe care trebuie să se bazeze dezvoltarea cursului
este acela de a fi urmărite în permanență necesitățile studenților.

29 Modularizarea este procesul de planificare a instruirii sub forma de module.Întâi
trebuie stabilit întregul pachet de cunoștințe ce vor fi transmise cursanților , iar fragmentarea
acestuia pe module se obține în urma stabilirii obiectivelor generale(care vor da nume
modulelor sau capitolelor) , apoi prin decantarea obiectivelor specifice. Este foarte importantă
fixarea unor scopuri clare, măsurabile, și structurarea materiei astfel încât să existe
posibilitatea inserării ulterioare de module.
Predarea poate fi văzută ca totalitatea informațiilor , explicațiilor și ideilor pe care
profesorul le transmite studenților în mod verbal și scris.În cazul unui curs concret trebuie
stabilită o strategie de predare, care să aibă în vedere activitățile pentru fiecare student sau
echipă de lucru, resursele necesare.Printre strategiile de predare ce pot f i adoptate amintim
raportarea la o serie de site -uri web de referință, utilizarea unor secvențe audio sau video, a
unor imagini statice sau animate pentru a ilustra diversele concepte luate în discuție,
furnizarea unor exemple variate, utilizarea comparați ilor și metaforelor.
Sprijinul oferit studenților este esențial într -un mediu virtual :dacă un student se
poticnește la un moment dat și nu găsește ajutor prin intermediul site -ului, poate rata
continuarea cursului.De aceea îi trebuie oferite o serie de mo dalități de interacțiune cu
profesorul :dialog real prin intermediul telefonului, a unei aplicații de tip chat sau
videoconferință , conversație pe forumul de discuții sau prin e -mail, schimb de idei, feed –
back.Interacțiunea poate fi sincronă sau asincronă , individuală sau pe echipe.
Evaluarea are ca scop verificarea gradului în care studenții și -au însușit anumite
cunoștințe,deprinderi, aptitudini.Ca și învățământul tradițional , evaluarea poate fi formativă
cu scopul de ajuta, îmbunătăți ,corecta sau suma tivă , la sfârșitul unui modul sau curs.Într -un
mediu virtual , evaluarea poate fi realizată prin intermediul testelor online, proiectelor,
aplicațiilor practice.
Etapa de continuă îmbunătățire începe chiar în momentul plasării pe Web a versiunii
cursului. În funcție de probleme concrete întâlnite în timpul desfășurării cursului (existența
unor tipuri speciale de cursanți , cereri de dezvoltare mai amplă a unui anumit subiect),
profesorul va fi nevoit să îți rafineze materialele existente să își adapteze mat erialele în
funcție de necesitățile diverselor tipuri de studenți.
3.2.Modele de proiectare a unui curs online
Cel mai cunoscut model pentru proiectarea instruirii este ADDIE analiză, proiectare
(design), dezvoltare, implementare, evaluare, folosit pe larg în comunitățile academice. Există
foarte multe modele de proiectare a instruirii, dar aproape toate sînt bazate pe ADDIE.

30 Faza de analiză a modelului ADDIE presupune stabilirea caracteristicilor mediului
de învățare, a obiectivelor și scopurilor sistemul ui proiectat.În această fază se identifică
diferențele dintre nivelul de cunoștințe și abilități existente ale cursanților și nivelul dorit. În
acest scop se clarifică următoarele aspecte:
 Cui i se adresează sistemul și caracteristicile acestei audiențe;
 Ce trebuie să învețe cei cărora li se adresează sistemul. Aceasta presupune stabilirea
scopurilor sistemului, iar pentru fiecare scop stabilirea obiectivelor specifice;
 Crearea unei concepții preliminare asupra sistemului de realizat, concretizat ă într -un
plan de realizare a sistemului;
 Stabilirea mijloacelor de transmitere a cursurilor: internet, CD/DVD, videoconferință,
televiziune etc.;
 Identificarea restricțiilor aplicabile: vîrsta cursanților, timpul disponibil, resursele
tehnologice aflate l a dispoziția cursanților și resursele disponibile pentru realizarea
sistemului de instruire;
 Identificarea diferențelor între instruirea în clasă și cea prin Internet;
 Stabilirea considerațiilor pedagogice;
 Metodele de evaluare a progresului și pentru veri ficarea îndeplinirii obiectivelor: teste,
teme individuale etc.;
 Stabilirea planului de realizare a sistemului cu termene precise.

Figura 3.1 Modelul ADDIE

31 Faza de proiectare se ocupă cu traducerea principiilor învățării în realizarea de
materiale, activități și resurse de instruire.În această fază se realizează definitivarea
obiectivelor învățării, instrumentele de evaluare, exercițiile, analiza materiei de predat,
conținutul educațional, planificarea lecțiilor și alegerea mediilor de transm itere. Etapele
parcurse sînt următoarele:

 Stabilirea strategiei de instruire și a celei de proiectare vizuală și tehnică;
 Aplicarea strategiilor de instruire în concordanță cu tipul de conținut educațional –
structurarea materialului de instruire;
 Crearea scenariilor de instruire;
 Stabilirea instrumentelor de evaluare a nivelului cursanților și a atingerii obiectivelor;
 Proiectarea interfețelor;
 Crearea unui prototip.
În faza de dezvoltare sînt realizate toate materialele (scenarii, programare, interfață
grafică, elemente multimedia), conform deciziilor luate în faza de proiectare. În această fază
sînt integrate tehnologiile alese, se efectuează teste și se revizuiește proiectul, în funcție de
rezultatele testelor.Rezultatul constă în planuri detaliate de a cțiune și proceduri pentru
implementarea sistemului.
În faza de implementare prototipul este testat pe un grup de test. Cursanții și profesorii
sînt instruiți asupra modului de utilizare a sistemului. În timpul testului pot fi identificate
nevoi noi și ero ri de proiectare care se corectează. Instruirea profesorilor se referă la programa
de studiu, obiectivele urmărite, modul de transmitere a cursurilor și modul de testare.
Pregătirea cursanților se referă la utilizarea noilor instrumente (echipamente și pro grame),
înregistrare (dacă e nevoie), consiliere privind cele mai bune strategii de utilizare a sistemului.
Tot în această fază se verifică disponibilitatea tuturor materialelor și a legăturilor către alte
resurse (Internet).
În faza de evaluare se stabile ște calitatea și eficiența întregului proces de proiectare și
a produsului final. Evaluarea este atît un proces permanent pe durata proiectării, cît și o etapă
finală.Ca proces permanent (evaluarea formativă), se desfășoară în fiecare fază a procesului
de proiectare dinaintea implementării, cu scopul de a afla dacă activitatea se desfășoară
conform planului, dacă apar obstacole sau oportunități neașteptate, de a identifica mici
corecții ale proiectului pe parcurs, pentru a asigura succesul produsului final. Reacțiile primite
în timpul acestei evaluări sînt destinate punerii la punct a produsului final.

32 Evaluare formativă implică evaluarea scopurilor din punctul de vedere al
proprietarilor produsului final, pregătirea personalului evaluator și a instrumentel or necesare,
colectarea de date de la grupul de test și de la experți, analiza datelor prin instrumente
statistice, revizuirea proiectului prin prisma rezultatelor evaluării, repetarea întregului proces,
prin retestarea produsului după rezolvarea problemel or identificate.
Evaluarea finală (sumativă) se desfășoară după implementarea produsului. Scopul este
stabilirea eficienței produsului și gradul în care satisface obiectivele instruirii. Se măsoară
transferul de cunoștințe, costul utilizării produsului și atitudinea cursanților. Deși este larg
răspândit, modelul ADDIE a fost criticat ca fiind prea sistematizat, liniar și inflexibil și chiar
consumator de timp. În urma acestor critici a apărut abordarea sistemică, în care, în locul
fazelor de proiectare, înt reaga echipă de dezvoltare lucrează împreună, dezvoltînd module
care sînt imediat testate și eventual corectate pentru a îndeplini obiectivele impuse.Cel mai
răspîndit model sistemic este cel propus de Walter Di ck și Lou Carey ([Dick, 1990]) fig 4.2

Figura 3.2 Modelul Dick -Carey

Segmentele modelului sînt următoarele:
 Identificarea scopurilor instruirii: ceea ce se urmărește să se obțină prin instruire și
analiza diferențelor între situația actuală și cea la care se dorește să se ajungă.
 Analiza scopului instruirii: determinarea abilităților necesare îndeplinirii scopului
instruirii, a pașilor necesari pentru atingerea realizarea scopului și a abilităților
implicate de fiecare pas. Tot în acest segment se analizează procesele mentale utilizate

33 de o persoan ă care învață o abilitate complexă și obiectivele instruirii care implică
abilități intelectuale.
 Determinarea caracteristicilor cursanților: analizarea contextului în care sînt învățate
noile abilități și a celui în care vor fi folosite. În acest segment sînt stabilite abilitățile
anterioare necesare pentru a putea participa la procesul de instruire și caracteristicile
cursanților (abilități intelectuale, trăsături de personalitate etc.).
 Stabilirea obiectivelor de performanță: transformarea nevoilor și sc opurilor
identificate anterior într -o serie de obiective specifice. În acest segment sînt stabilite
cunoștințele care trebuie dobîndite, contextul în care vor fi folosite și criteriile pentru
stabilirea succesului sau eșecului învățării.
 Dezvoltarea testel or de referință: sînt create teste corespunzătoare obiectivelor și
criteriilor stabilite anterior. Acestea au rolul de a stabili existența cunoștințelor și
abilităților necesare instruirii la nivelul fiecărui cursant. De asemenea, testele verifică
dacă în urma procesului de instruire au fost realizate obiectivele. În urma testărilor se
înregistrează progresul cursanților pentru a se urmări evoluția. Rezultatele testelor vor
fi folosite și pentru evaluarea sistemului de instruire ca întreg.
 Dezvoltarea strat egiilor instruirii. În acest segment este identificată cea mai bună
strategie de învățare pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite. Principalele elemente
care se stabilesc sînt modul de prezentare a informației, modul de exersare și modul de
obținere a r eacțiilor.
 Dezvoltarea materialelor de instruire. Dacă este posibil se aleg materiale care există
deja, și se stabilește necesarul de materiale noi. Ele vor fi create în cadrul acestui
segment.
 Evaluarea formativă urmărește să obțină date pentru segmentul de revizuire a
sistemului și pentru evaluarea sumativă. Materialele de instruire sînt testate în grupuri
mici (sau chiar cu un singur cursant) pentru a putea fi revizuite înainte de distribuire.
 Revizuirea instruirii are loc pe baza datelor furnizate de ev aluarea formativă.Acestea
sînt analizate pentru a identifica dificultățile întîmpinate de cursanținîn atingerea
obiectivelor și pentru a găsi eventualele deficiențe ale sistemului de instruire care le
cauzează. Dacă sînt găsite astfel de deficiențe, sînt c orectate.
 Evaluarea sumativă este o analiză independentă care stabilește eficiența sistemului ca
întreg. Ea are loc după ce sistemul a trecut de etapa formativă.

34 Față de modelul ADDIE, abordarea sistemică prezintă atît avantaje cît și dezavantaje.
Munca îm preună a echipei de dezvoltare are șanse mai bune de realizare a unui produs care să
atragă cursanții și se ajunge mai repede la un consens în privința căii de urmat. Totuși, în
cazul în care dezvoltarea trebuie făcută conform unui program și buget strict, în modelul
ADDIE se poate face ușor alocarea de resurse pentru fiecare etapă, în timp ce în abordarea
sistemică acest lucru nu mai este posibil și nici nu se poate face o planificare a rezultatelor
obținute din fiecare etapă, deoarece nu mai exista etape distincte.
Modelele alternative propun adăugarea unei faze de prototipizare rapidă la sfîrșitul
fazei de proiectare din modelul ADDIE. Avantajul acestui prototip rapid este că se realizează
ușor și poate fi testat imediat pe un grup de cursanți. Rezultatel e testului pot economisi mult
din timpul de dezvoltare a sistemului. Există și modele complete bazate pe prototipizare
rapidă.Aceste modele insistă pe refolosirea unor elemente existente, în grad cît mai
mare.Modelul lui Thiagi de fapt propune folosirea el ementelor existente și disponibile din alte
modele și strategii.Combinarea se face în funcție de condițiile concrete ale proiectului curent
și poate duce la economii mari de timp și resurse.Thiagi propune realizarea rapidă de sisteme
ieftine, care poate că nu au un aspect strălucitor dar pot da rezultate mai bune în privința
eficienței învățării. Modelul lui Thiagi nu este un model în sine ci o colecție de strategii și
îndrumări pentru realizarea rapidă de sisteme de instruire.
4.3.Strategii de predare și învățare la distanță
Livrarea de soluții de învățare online poate fi eficientă și puternică, dar poate fi de
asemenea o luptă continuă pentru a păstra atenția cursanților.World Wide Web -ul este
strălucitor și antrenant, iar cursanții se așteaptă ca materia lul să fie interesant și interactiv, în
caz contrar abandonul este imediat. Chiar dacă este utilă, chiar dacă este cumpărată sau
dezvoltată în propria instituție, o soluție de instruire bazată pe Web nu trebuie doar să atragă
atenția cursanților, ci trebui e să îi mențină pe parcursul întregii sesiuni pentru ca procesul de
învățare să aibă loc.Cursurile Web, ca și platforma de instruire, trebuie dezvoltate special
pentru a stimula studiul și a favoriza învățarea.
Cinci elemente cheie pot determina cât de bin e sunt antrenați cursanții în propriul
proces de instruire, respectiv: divertismentul, interactivitatea, controlul, utilitatea și
personalizarea [Elsenheimer, 2003].
Divertismentul
Orice proces de învățare oferit pe Internet sau intranet trebuie să aibă o anumită
valoare de “divertisment”. Paginile de text și desenele nu sunt suficiente pentru a crea un
interes și a -i menține pe cursanți efectiv conectați pe animatul și interactivul Web. Exceptând

35 limitările tehnice care pot apărea la cursanți, nu există ni ci un motiv de a nu folosi elemente
multimedia. Divertismentul este în general o funcție de stimulare senzorială, dar nu trebuie
ignorat scopul final, acela de a învăța, nu doar de a stimula. Posibilitățile de a realiza acest
lucru includ:
 background -uri și margini. Design -ul aplicației trebuie să atragă atenția vizuală, dar nu
să distragă atenția de la conținut.
 imagini.Imagini 2 -D și 3 -D colorate captează atenția și intensifică imaginația
cursanților. Dimensiunea 3 -D adaugă căldură și creează o experiență interesantă
pentru instruit.
 fotografii. Fotografiile oferă dinamică vizuală și relevanță lumii reale, fiind preferate
uneori cuvintelor.
 animația. Chiar și cele mai simple animații au o valoare de divertisment. Animația
poate clarifica concepte ce nu pot fi deslușite doar prin text.
 sunetul. Narația ar trebui limitată la 15 -20 secunde pe pagină sau element și ar trebui
să se adreseze direct cursantului pentru cel mai bun efect. Efectele sonore oferă un
impact dramatic și o notă de realism exercițiilor pra ctice și simulărilor.
 video. Video combină cele mai bune caracteristici ale imaginii, mișcării și sunetului.
Chiar și anumite fragmente video slabe pot prezenta o antrenare pentru un mai mare
înțeles și o relevanță sporită.
 teme și povestiri progresive. As tfel, elemente precum rezolvarea unui mister sau “o zi
din viață” pot crea un aspect de dramă, antrenând astfel cursanții, asigurând o
continuitate a lecțiilor în mintea acestora.
Interactivitatea
Un bun produs educațional nu doar prezintă informații cursa nților ci îi implică activ în
procesul de învățare.În absența instructorului, interactivitatea este obținută prin crearea unor
puncte în care cursantul trebuie să răspundă sau să ia inițiativa în aplicație. Tehnicile
fundamentale de interactivitate includ:
 rollover -urile. La trecerea mouse -ului pe deasupra unui text sau al unui fragment
media se obțin informații suplimentare.
 hiperlegăturile. La un click pe textul respectiv sau pe un fragment media se face
legătura spre alte informații.
 drag and drops. Deși este cel mai adesea folosită pentru întrebările de tip “potrivire”,
această tehnică poate da posibilitatea instruiților să ordoneze pașii procedurali, să

36 construiască concepte, să selecteze cele mai potrivite unelte pentru îndeplinirea unei
sarcini de luc ru.
 întrebările. Adresarea de întrebări este o tehnică de a afla modul de gândire al
cursanților. Tipurile clasice de întrebări includ: variante multiple de răspuns, adevărat –
fals și potrivirea cuvintelor -expresiilor. Combinarea acestora cu grafice, poze, sunete
și video fac ca posibilitățile să fie limitate doar de imaginația designer -ului.
Controlul
Cursanții actuali nu doresc să devină prizonierii unui program restrictiv. Aspectul
liberal al Internetului este dat de faptul că oferă posibilitatea utilizat orilor să -și controleze
accesul. În mediul de învățare electronic trebuie să existe un mai mare grad de libertate a
cursanților pentru învățare și informații. Cursanții care joacă un rol direct în managementul
învățării rămân mai implicați în proces. Acest lucru devine posibil prin:
 selecția și progresia cursului. Cursanții își cunosc adesea nevoile, cel puțin la fel de
bine ca profesorii, deci ar trebui să li se permită un mai mare rol în selecția și
programarea cursurilor. Făcându -i responsabili de propri ul progres și oferindu -le
uneltele pentru dirijarea instruirii, ei vor fi mai motivați.
 meniurile. Progresul secvențial forțat ar trebui considerat un păcat capital, chiar dacă
lecțiile sunt efectuate în ordinea prescrisă. Cursanții vor să acceseze materia lul rapid și
eficient, astfel aplicația nu trebuie să necesite multe click -uri în meniul principal
pentru a ajunge la conținut.
 lungimea lecției. Fragmentele instrucționale mici și consecutive asigură un mare
progres în învățare, fiind puțin probabil ca in struiții să acorde atenție unei lecții de 2 -3
ore.
 suport performant. Accesul la cursuri trebuie să fie rapid, necondiționat de timp și
localizarea spațială.
Utilitatea
Pe măsură ce programele introduc mai multă interactivitate și control liber, este
esenț ial ca toate elementele să rămână “prietenoase”. Ceea ce poate fi intuitiv și evident
pentru designeri și programatori nu este neapărat la fel și pentru cursanți. Dacă instruiții nu
înțeleg ce au de făcut, ei nu vor sta mult timp să înțeleagă. Frustrarea a re un efect invers
angajării, conducând la abandonul prematur al cursului. Utilitatea este asigurată prin:
 design -ul instrucțional. Proiectarea, interactivitatea și activitățile trebuie toate să
faciliteze răspunsul la întrebarea “care este utilitatea?”. U n design instrucțional solid

37 generează un program ce curge natural și își atinge obiectivele, fără a pierde timp sau a
deveni plictisitor.
 tutorial/ Help. Trăsăturile, funcțiile și tipurile speciale de interactivitate din instruirea
bazată pe Web trebuie s ă fie explicate încă de la început în așa fel încât cursantul să nu
fie nevoit să ghicească sau să experimenteze. Scopul didactic al interactivității este
pierdut dacă instruiții nu conștientizează cum funcționează. Un scurt tutorial sau
elemente de ajutor , trebuie prezentate de la început, când cursantul accesează
programul. Trebuie de asemenea să fie disponibile în orice moment, din orice locație a
programului pentru ca instruitul să obțină asistență după nevoie.
 informații scurte. Fiecare pagină trebuie să evidențieze ceea ce este disponibil și ceea
ce este așteptat de la cursant. Informațiile scurte de tipul “Click Next pentru a
continua” sau “Click aici pentru înregistrare” fac programul ușor de folosit și
minimalizează frustrarea cursantului.
 standarde . Folosirea câtorva trăsături generale pentru întregul site, consistente, bine
proiectate este de preferat unor cerințe unice pentru fiecare pagină. Scopul este ca
instruiții să învețe din aplicație și nu să învețe cum să o folosească.
Personalizarea
Nu tr ebuie neglijată satisfacția de a avea ceva creat doar pentru tine.Materialele care
sunt prea generice nu sunt la fel de antrenante precum cele care se focalizează exact pe
nevoile cursantului. Personalizarea aplicației crește gradul de angajare prin conect area cu
instruitul la un nivel personal și se realizează prin:
 personalizarea conținutului. În instruirea bazată pe Web există un mare potențial în
personalizarea conținutului prezentat cursantului. La cel mai simplu nivel, acest lucru
poate fi realizat pr in identificarea materialului relevant pentru fiecare cursant.
 personalizarea stilului de învățare. Stilul preferat de învățare este altă componentă ce
poate fi personalizată. Teoria procesului de învățare ne spune că oamenii diferă în ceea
ce privește cât de bine învăța din texte, audio și imagini. Cursurile Web pot fi
proiectate cu abilitatea de a accentua un anumit stil.
 personalizarea mediului.Cursurile online oferă posibilitatea cursanților să
personalizeze interfața în conformitate cu preferințele per sonale.Personalizarea
mediului de învățare nu trebuie să afecteze conținutul educațional, dar îl poate arăta
într-o manieră mai atrăgătoare și mai antrenantă pentru cursant.

38 Captivarea și implicarea activă a cursanților este un factor critic în orice mediu
educațional. Programele proiectate să antreneze cursanții pe multiple planuri au cea mai mare
șansă să -și atingă scopurile didactice.
3.4.Dimensiunile instruirii diferențiate
O condiție esențială pentru o instruire eficientă o reprezintă gradul de adapta bilitate la
nivelul și așteptările fiecărui cursant. În învățământul tradițional, în condițiile unui grup
eterogen de cursanți, deși profesorii se află deseori în imposibilitatea de a realiza o instruire
diferențiată, printr -o evaluare orală de calitate, prin analiza gesturilor și a mimicii cursanților
ca și prin dialog direct pot fi identificate eventualele neînțelegeri, dificultăți în asimilare sau
așteptări ale cursanților. În sprijinul profesorilor în dificila lor misiune didactică vin noile
tehnologii educaționale care prin instruirea asistată de calculator își propun o învățare centrată
pe cursant și o implicare temeinică a acestuia în propriul proces de instruire. Prin exerciții
interactive cresc șansele de a asimila în ritm propriu noile conținuturi . Totuși, adaptarea la
ritmul de asimilare și creșterea nivelului de atractivitate utilizând multimedia, nu sunt
suficiente. Mai trebuie rezolvată o problemă importantă, aceea de a adapta conținutul
prezentat la posibilitățile reale de parcurgere și înțele gere ale cursantului în așa fel încât
sarcinile propuse să nu -i depășească puterile, dar nici să fie prea simple.
Realizarea acestui deziderat este posibilă numai printr -un mediu de instruire flexibil și
eficient având un grad sporit de adaptabilitate la necesitățile cursanților. Poate fi vorba de
adaptarea metodei de prezentare, potrivit diverselor stiluri de învățare, de diferențierea
conținutului sau de dificultatea sarcinilor propuse. Altfel exprimat, adaptabilitatea presupune
un „răspuns” inteligent d in partea instructorului virtual sau nu, în urma unei evaluări continue
a activității cursantului. O activitate educațională poate fi considerată de succes atât dacă toți
cursanții au ajuns la un anumit nivel de înțelegere și de aplicare a conținuturilor v izate, cât
mai ales dacă toți cursanții au realizat un progres considerabil în acest sens. Dacă o persoană
parcurge un anumit stadiu de pregătire fără a înregistra vreo evoluție, atunci nu numai că nu
se poate vorbi de câștig ci, dimpotrivă, trebuie evalua te pierderile. Lipsa progresului este
favorizată fie de incapacitatea cursantului de a face față cerințelor impuse fie, dimpotrivă, de
conținuturi pe care cursantul le -a parcurs deja, eventual într -o altă formă de prezentare. Când
nivelul este prea ridicat , învățarea nu apare deoarece cursanții fie nu au o pregătire anterioară
consistentă sau nu au abilitățile necesare pentru a procesa informațiile prezentate. Când
conținutul este prea ușor, cursanții devin frustrați având sentimentul că pierd timpul și că nu li
se acordă importanța cuvenită de către cei responsabili de activitatea respectivă de instruire.
Nivelul anterior de pregătire, capacitatea de înțelegere precum și așteptările fiecărui cursant

39 pot fi diagnosticate atât prin urmărirea activității lui î n interacțiunea cu sistemul de instruire
cât și prin sarcini de lucru care pot fi evaluate.
Realizarea unui mediu educațional complex, care să ofere condiții optime pentru
învățare tuturor cursanților reprezintă un deziderat pentru toți cei implicați în do meniul
educațional. Crearea și întreținerea unui astfel de mediu necesită fără îndoială lucru în echipă
și presupune:
 ofertă consistentă de conținuturi educaționale pentru niveluri diferite, cu obiective
specifice fiecărui nivel;
 un set de întrebări elocve nt ca număr, nivel de dificultate și arie de acoperire;
 un sistem de instruire antrenant care să permită atât instruirea diferențiată cât și
testarea adaptivă;
 metode de investigare în vederea unei îmbunătățiri continue.
Testarea adaptivă prezintă unele pa rticularități, cea mai importantă fiind aceea că
rezultatul final nu depinde numai de numărul întrebărilor la care s -a răspuns corect ci și de
dificultatea acestora.
Trecerea de la o suită de întrebări (exerciții) la alta se face prin evaluarea permanentă a
punctajului realizat. Dacă acesta se menține între anumite limite impuse, după un număr de
întrebări (exerciții) stabilit, se trece automat la alt set cu alt grad de dificultate, evitându -se
astfel pierderea de timp prețios prin ”bombardarea” cursantului cu întrebări prea dificile sau
prea ușoare. Astfel, la îndeplinirea / neîndeplinirea condițiilor de performanță pe un anumit
nivel, cursantului i se propune un test ce are asociată o dificultate superioară, respectiv
inferioară. Evaluarea învățării se poa te face mult mai riguros deoarece dificultatea întrebărilor
poate fi menținută în apropierea nivelului de pregătire al cursantului.
Instruirea diferențiată necesită atât o pretestare cât și o evaluare permanentă a
acumulărilor cursantului în vederea determ inării unui profil cât mai apropiat de cel real; în
funcție de acesta, cursantului respectiv îi vor fi propuse anumite tipuri de activități sau de
conținuturi. De asemenea, este important și ceea ce cursantul ar dori să afle despre subiectul
dezbătut pentr u a încuraja studiile de profunzime necesare îmbogățirii cunoștințelor. După o
identificare corectă a obiectivelor corespunzătoare diverselor niveluri de pregătire, urmează
crearea unor secvențe de instruire care să conducă la realizarea acestora.
Instruir ea diferențiată are o eficiență garantată de faptul că reacția calculatorului la
activitățile cursantului este inteligentă, sistemul adaptiv propunând sarcini de lucru diferite, pe
măsura posibilităților cursanților.Eficiența actului educativ și satisfacți a învățării pot să

40 crească foarte mult printr -o reală adaptare a conținutului la posibilitățile cursantului.
Diferențierea poate apărea la nivel de mod de prezentare sau chiar la nivel de conținut
informațional. Astfel, anumiți cursanți preferă explicații multiple, posibilități extinse de
exersare, iar alții, dimpotrivă, învață mai ușor dacă informațiile sunt foarte bine structurate,
simțindu -se chiar motivați dacă le sunt supuse spre studiu teorii diverse chiar contradictorii. În
dezvoltarea unei astfel de abordări, proiectarea conținuturilor se poate face în conformitate cu
taxonomia domeniului cognitiv, structurată pe șase niveluri (clase cognitiv -comportamentale)
de către colectivul coord onat de Benjamin Bloom (fig. 4.3) . Prima clasă – cunoașterea se
referă la reținerea informației iar celelalte cinci clasifică deprinderile intelectuale de a opera
cu această informație. [Apostol et al., 2004]

Figura 3 .3
Chiar dacă au existat anumite dificultăți în identificarea cu exactitate a acestor clase
cognitive în practica comportamentală, taxonomia lui Bloom, îmbunătățită după 40 de ani de
Anderson (fig. 3 .4) a avut un impact enorm asupra gândirii pedagogice.

CUNOAȘTERE ÎNȚELEGERE APLICARE ANALIZĂ SINTEZĂ EVALUARE

41
Figura 3.4 Taxonomia lui Bloom revizuită de Anderson

Analizând fenomenul educațional, se p oate observa cu ușurință, un fapt regretabil:
odată cu avansarea pe scara cunoașterii scade numărul de cursanți, mulți oprindu -se la nivelul
de aplicare a celor studiate. A impune tuturor ultimul nivel, cel de creare, este în general
irealizabil. Prin inst ruire diferențiată se urmărește ca fiecare cursant să ajungă cât mai sus
posibil, pe această scară, raportat la profilul său. Indiferent de forma de învățământ, instruirea
diferențiată necesită eforturi pe de o parte din partea dezvoltatorilor de conținut educațional,
iar pe de altă parte, din partea profesorilor, care trebuie să creeze cu măiestrie teste prin
intermediul cărora să fie identificate atât nevoile fiecărui cursant cât și profilul său.
Această nouă strategie didactică deplasează considerabil ac centul dinspre conținut
înspre atingerea scopului propus în învățare.Într -un sistem de instruire bazată pe Web
acțiunile propuse trebuie să motiveze continuu cursanții, începând cu captarea atenției,
demonstrând relevanța cursului, câștigându -le încrederea pentru a ajunge la satisfacție (fig.
4.5) [Weatherly & McDonald, 2003]

42

Figura 3.5 Evenimentele unui proces de instruire pe scara motivației

Instruirea bazată pe Web reprezintă un domeniu complex în care sunt implicate multe
persoan e, cu roluri diferite și evident cu așteptări diferite, fiecare conștientizând importanța
calității pentru a ajunge la satisfacție în demersul lor educațional. În mediul Web, instruirea
este susținută de o platformă de eLearning și se bazează pe conținutur i educaționale în format
digital denumite unități de învățare, cursuri Web sau lecții multimedia. Definirea calității este
dificilă și dependentă de perspectiva din care se face evaluarea.
Măsurarea calității presupune stabilirea perspectivei de evaluare, a unei liste de
criterii, pentru fiecare criteriu precizându -se importanța și precizarea obiectului supus
evaluării (platforma de instruire sau o anumită unitate de învățare). Astfel, dacă pentru
cursanți și profesori instruirea este o activitatea socială în care dominante sunt aspectele
didactico -pedagogice, pentru administratorul aplicației contează foarte mult detaliile tehnice,
iar pentru manager, ca responsabil al întregului sistem, nu sunt deloc de neglijat nici aspectele
economice. În plus, dacă pla tforma de instruire este în general apreciată din perspectivă

43 socială și tehnică, criteriile didactico -pedagogice vizează mai mult conținutul educațional, iar
aspectele economice nu le difer ențiază considerabil. (tabelul 3 .1).
Tabelul 3 .1 Perspective de ev aluare a calității

Din perspectiva socială există numeroase criterii de evaluare a unui sistem bazat pe
hipermedia – format dominant în instruirea bazată pe Web, dintre care pot fi enumerate
[Marinescu & Pribeanu, 2001]:
1. Utilizabilitatea se referă la ușurință în utilizare, la un grad ridicat de intuitivitate și
la o interfață cu utilizatorul prietenoasă și consistentă. Accesarea conținutului trebuie să se
facă cu minimum de efort, de la înscriere și până la final. Scopul fiind acela de a învăța și nu
de a se învăța cum se utilizează platforma propusă sau unitatea de învățare.
2. Extensibilitatea presupune o arhitectură care să permită adăugarea unor noi
caracteristici într -un mod facil.
3. Robustețe. Orice aplicație, însă în mod special cele educați onale, necesită testări
repetate. Apariția erorilor în funcționare poate conduce la abandonul instruirii, dar și la
formarea unei prejudecăți de nefuncționalitate, în conformitate cu care aplicația nu poate
conduce la învățare. Chiar dacă erorile sunt reme diate, eliminarea unei astfel de prejudecăți
necesită timp și răbdare.
4. Adaptabilitatea este exprimată printr -un răspuns rapid și adecvat la cerințele
utilizatorilor. Sunt monitorizate interacțiunile cursantului cu mediul în vederea adaptării
sistemului la profilul cursantului.
5. Inteligența se manifestă atunci când, la o greșeală făcută de utilizator, sistemul îl
poate orienta prin elemente de ajutor sau /și de explicație. Criteriile tehnice de evaluare
reprezintă atât un factor important de decizie în alegerea unei platforme de instruire cât și un
punct de referință în proiectarea și dezvoltarea unei astfel de aplicații. Aceste criterii se referă
într-o mare măsură la arhitectura și funcționalitatea aplicației. Astfel, este important ca
arhitectura să f ie de actualitate, să utilizeze o platformă deschisă ce poate fi ușor modificată în
viitor.
În vederea achiziționării unui sistem de instruire sunt esențiale atât referințe despre
folosirea aplicației cât și testarea într -un mediu cât mai apropiat de cel real. La fel de

44 importante sunt compatibilitatea cu standardele W3 Consortium și navigatoarele populare și o
rată de transfer rezonabilă, fără a depăși limitările practice ale rețelei. Fiind o aplicație client –
server, caracteristicile unei găzduiri de cali tate includ:

 Crearea zilnică a unor copii de salvare (back -up) a datelor;
 Sistem redundant de alimentare electrică și al router -elor care să asigure
continuitatea în funcționare;
 Securitatea site -ului și o monitorizare permanentă a server -ului.
Este de pr eferat să nu fie necesară instalarea de extensii (plug -in) care pot conduce la
probleme de compatibilitate. Din punct de vedere al funcționalității, aplicația trebuie să
susțină învățarea prin instrumente de lucru specifice cursantului, instructorului, dar și
administratorului.
Din perspectivă didactico -pedagogică, un conținut educațional de calitate trebuie să
determine o învățare eficientă și în profunzime. Cele mai importante criterii privind calitatea
unui conținut educațional în format Web sunt mențion ate în tabelul 4.2 [Kilby, 2004].

Tabelul 3 .2 Criterii didactico -pedagogice de evaluare a conținutului
educațional
Conținutul
educațional…
Detalii

1 … este corect
și deactualitate
Orice eroare științifică, indiferent de complexitate, are
consecințe n efaste. În cazul favorabil, în care cursantul
sesizează informații incorecte sau neactualizate își pierde
încrederea și fie va abandona, fie va continua însă într -un
mod dezinteresat.
În situația în care informațiile prezentate nu sunt de
ultimă oră este de preferat să se precizeze data ultimei
actualizări. Se apreciază acuratețea, claritatea ideilor
prezentate și nivelul de detaliu.

2 …are un
design care
stimulează
învățarea Eleganță, regularitate și consistență în folosirea unui stil,
o îmbinare adecva tă a culorilor, sunt caracteristicile unui
design care permite o procesare mentală eficientă și
stimulează învățarea.
3 . . . atinge
obiectivele.
Obiectivele anticipează schimbările cognitive,
psihomotorii și/sau afective și sunt măsurabile folosind
strategii de evaluare potrivite, urmărind îmbunătățirea
performanțelor umane. Trebuie evaluate atât obiectivele
stabilite cât și măsura în care unitatea de învățare
facilitează atingerea acestor obiective prin ceea ce îi

45 propune cursantului.

4 . .este centra t
pe
cursanți.
Instruirile de calitate sunt focalizate pe oameni și nu pe
conținut, prin asumarea rolului de instructor: prezintă,
antrenează, evaluează și ajută cursanții.

5 . . este
antrenant.
Selecția unui suport de prezentare adecvat învățării într –
un stil individual ajută la maximizarea antrenării
cursanților. Contează foarte mult abilitatea de a motiva,
stimula interesul și curiozitatea.

6 . . asigură nivel
înalt de
interactivitate.
Interactivitatea forțează participarea activă, însă trebuie
făcută distincție între un simplu click pentru navigare și
interactivitatea care crește gradul de învățare (de exemplu,
folosirea mouse -ului pentru a controla o reacție chimică).

7 . . se adaptează
la stiluri
individuale
de învățare.
Cursanții pot eșua în a învăța dacă designul instrucțional
nu este adecvat stilului lor de învățare, dacă nu sunt
stimulate corespunzător percepții senzoriale (vedere, auz,
mișcare) sau procese intelectuale (citire, gândire, motive
abstracte).

8 . . . folosește
efectiv
multi media.
Tehnologia trebuie folosită în scop educațional. În
general, complexitatea informatică poate induce un
sentiment de teamă, de inferioritate pentru cei mai puțin
obișnuiți cu mediul digital. De aceea, în dezvoltarea de
conținut educațional trebuie s ă primeze aspectele
pedagogice și nu cele informatice.
9 ajută cursanții
să aplice pro –
ductiv ceea ce
au învățat. Aplicațiile online ar trebui să asigure un fundament pentru
o învățare aprofundată ce stimulează gândirea creativă și
rezolvarea problemelor .

10 . . impune o
folosire
cognitivă.
Informațiile sunt prezentate într -un mod organizat,
coerent oferind posibilitatea cursanților să controleze
învățarea, fiecare alegând abordarea cea mai confortabila
pentru sine.

11 . . prezintă
oportunități
extin se
de învățare.
Desigur, abilitatea tehnică de a realiza legături cu
resursele externe prezintă oportunități extraordinare în
extinderea învățării, însă pot fi în detrimentul învățării
dacă distrag atenția de la focusul instruirii.
12 demonstrează
aplica bilitate
(interfața
prietenoasă).
Învățarea poate avea loc mult mai rapid atunci când
utilizatorul poate face ordonarea mentală a spațialității
informației, cunoscând „unde este” și „unde trebuie să
ajungă”. Confortul e sporit de ușurința navigării sau de
calitatea facilităților de help contextual.
13 . . validează
învățarea.
O instruire de calitate necesită testarea, urmată de
feedback și de remedierile corespunzătoare.Este important
ca testele să fie diversificate, la fiecare nouă parcurgere să

46 apară o nouă oportunitate de evaluare și să existe o
adaptare continuă la profilul cursantului.

14 . . promovează
o
experiență
pozitivă.
Indiferent de tehnologia folosită, învățarea trebuie să fie
în centrul atenției, motivând cursanții să continue
învățarea și să aplice ceea ce au învățat în munca lor.

Perspectiva economică presupune evident o analiză a costurilor și a beneficiilor.
Veniturile obținute din educație sunt în primul rând sociale prin contribuția fiecărei persoane
bine instruite la progresul c omunității. Mai mult, o persoană insuficient educată este
condamnată la mediocritate și va fi predispusă la o serie de compromisuri pentru ameliorarea
nivelului de pregătire.
În acest sens, un management eficient al cursanților ce permite înregistrare,
autentificare, informații, punctaje, statistici ale folosirii, prescripții pentru învățare este
necesar pentru a evalua eficacitatea instruirii. Dacă există un tip de produse pentru care
mediatizarea opiniilor utilizatorilor este necesară, acestea sunt cu sig uranță produsele
educative.Esențialul calității lor pedagogice nu reiese decât după folosire fiind complet
dependente de contextul de utilizare.
3.5. Testarea online a studenților
Trecerea instruirii în domeniul electronic, cu sprijinul calculatorului, duc e în mod
natural către o transferare în același domeniu și a proceselor de evaluare a instruirii. Pe lîngă
tendința generală a societății, utilizarea testării/evaluării bazate pe calculator ( CAA –
Computer Aided Assessment ) este impusă și de alți factori obiectivi: creșterea numărului de
studenți a dus la nevoia de a testa și evalua un număr mult mai mare de persoane, cu o
creștere mult mai mică a numărului celor care efectuează testarea și evaluarea (profesori,
instructori) și fără nici un fel de modifica re a perioadei în care aceasta trebuie realizată.
Trecerea măcar a unei părți a acestei activități în sarcina calculatoarelor este singura soluție
viabilă.
Utilizarea învățării bazate pe calculator impune și folosirea unui sistem de evaluare
compatibil, c are să prezinte aceleași caracteristici: evaluare oriunde și oricînd, răspuns rapid și
individualizat pentru fiecare cursant. Un alt motiv pentru care evaluarea trece în seama
calculatoarelor provine din nevoia de obiectivitate a evaluării, care impune sta ndardizarea
acesteia.În locul răspunsurilor libere, care sînt analizate și notate de o persoană, în multe
domenii se preferă metode de testare care elimină factorul subiectiv, la care evaluarea se poate

47 face în formula „studentul a răspuns corect” sau „stu dentul nu a răspuns corect” la fiecare
element al evaluării.
Această tendință face ca evaluarea să fie o muncă de rutină, de comparare a
răspunsurilor cu valori prestabilite și numărare a situațiilor în care răspunsul a fost corect: o
activitate potrivită mai mult calculatoarelor, nu omului. Odată ce evaluarea asistată este
implementată, ea poate fi folosită dincolo de scopul inițial al evaluării clasice. Datorită
posibilității de a testa rapid mulți studenți, testarea poate fi efectuată mai des, urmărind
progresul fiecărui student pe perioada instruirii.
Din aceste înregistrări se pot determina eventualele probleme întîmpinate (părți de
materie mai dificil de asimilat) și se poate interveni pentru remedierea lor, la nivel de student
sau de grup.Evaluarea a sistată prezintă atît avantaje și dezavantaje ([Stephens, 1997]). Pe
lîngă avantajele amintite, utilizarea evaluării asistate împreună cu evaluarea clasică, în scop
formativ, prezintă următoarele avantaje: poate fi efectuată la cerere, în mod repetat,
încurajând învățarea prin repetarea subiectelor evidențiate de testare ca fiind deficitare;
monitorizarea rapidă a progresului unui număr mare de studenți lasă timp liber profesorului
pentru interacțiunea directă cu studenții; utilizarea unor bănci de teste și amestecarea
întrebărilor și răspunsurilor ajută la prevenirea copierii la examene; tipul de întrebări folosite
permite includerea unui număr mare de întrebări într -un test, acoperind mai bine materia
studiată; utilizarea internetului ca mijloc prin care s e face testarea oferă independența de
platformă și poate elimina problema numărului mare de calculatoare necesare simultan; scade
consumul de resurse (în principal hîrtie și timp de evaluare).
Dezavantajele remarcate sînt legate de limitarea posibilitățilo r de testare a abilităților,
accentul fiind pus pe memorare și recunoaștere; imposibilitatea testării înțelegerii conceptelor.
Ca urmare, evaluarea automată este potrivită doar unor discipline, altele fiind nevoite să
utilizeze în continuare testarea și ev aluarea clasică. Testarea prin intermediul internetului
ridică probleme legate de securitate și de lipsa controlului asupra activității reale desfășurate
de persoana testată. Conținutul întrebărilor trebuie să fie atent ales, pentru a nu include indicii
privind răspunsul corect. Crearea de întrebări „bune” poate fi dificilă și consumatoare de timp.
Pentru a preveni „ghicirea” răspunsurilor, deseori este necesară o schemă de punctare
negativă, aspect controversat al evaluării asistate de calculator.
Evaluar ea automată poate utiliza o multitudine de tipuri de întrebări în compunerea
testelor ([CIAD, 2003b] și [Hallam, 2003] prezintă o listă cuprinzătoare), dar predominantă
este utilizarea întrebărilor cu răspuns multiplu, din care se alege unul (MCQ). În mod tipic,
aceste întrebări prezintă o listă de 5 răspunsuri (numărul poate varia), din care unul singur este

48 corect. Inerentă acestor teste este posibilitatea de a selecta răspunsurile la întîmplare. La un
număr mare de întrebări, o parte dintre aceste răspun suri vor fi corecte, aducînd studentului un
punctaj nemeritat, în cazul notării clasice (un punct pentru răspuns corect, zero pentru răspuns
greșit sau lipsa răspunsului). Acesta se adaugă la punctajul meritat (corespunzător întrebărilor
la care acesta a ș tiut răspunsul sau la dedus pe baza cunoștințelor acumulate) oferind o
imagine falsă asupra gradului său de pregătire.
Este posibil ca un student care nu s -a pregătit deloc să aleagă la întîmplare toate
răspunsurile și să obțină totuși o notă de trecere. Sînt cunoscute cazuri de candidați care au
folosit un zar pentru a selecta răspunsurile sau au ales aceeași variantă pentru toate întrebările
(de exemplu „B”) și au obținut totuși notă de trecere. În literatura de specialitate, punctajul
obținut astfel est e numit „scorul maimuței” ([Leicester, 2002]) deoarece poate fi obținut și de
o maimuță care alege la întîmplare variantele de răspuns. Pentru a descuraja ghicirea
răspunsurile și a penaliza astfel de metode, sînt folosite strategii de ajustare a notelor. Ele sînt
cunoscute în general sub denumirea de „punctaje negative” sau „formule de ajustare a notei”
și implică scăderea punctajului pentru fiecare răspuns greșit. Este normal ca în unele domenii
răspunsurile greșite să fie penalizate (de exemplu în medici nă un răspuns greșit, datorat lipsei
de pregătire sau unei pregătiri superficiale, poate însemna diferența între viață și moarte
pentru un pacient), în timp ce în alte domenii penalizările nu sînt agreate. Aplicarea ajustării
punctajelor depinde de tipul d e test și de domeniul în carebse aplică.
În unele domenii este de dorit ca studenții să încerce să ghicească unele răspunsuri,
folosindu -se de cunoștințele dobîndite (dovedind astfel o cunoaștere parțială a materiei) în
timp ce în altele (cazul medicinei de exemplu) se urmărește eliminarea completă a acestei
metode. Strategiile de ajustare se pot aplica atît la nivelul fiecărei întrebări cît și la nivelul
întregului test.Atunci cînd se aplică la nivel de întrebare, strategia presupune acordarea unui
puncta j negativ pentru alegerea unui răspuns greșit. Cît de mare este acest punctaj (în valoare
absolută) depinde de tipul de strategie folosită. Atunci cînd se aplică o strategie la nivel de
test, nu se acordă punctaje negative la fiecare întrebare, ci, din pun ctajul final se scade un
număr de puncte determinat statistic, ca o medie a punctelor obținute prin ghicire.
Modul de calculare a punctelor care se scad depinde de numărul de variante de
răspuns și de punctajul acordat pentru un răspuns corect. În urma co recției nu este afectată
ierarhizarea studenților ci se realizează o diferențiere mai clară a lor. Unele strategii
alternative urmăresc să facă imposibilă ghicirea răspunsului corect.

49 3.5.1.Strategii la nivel de întrebare

Punctaje negative . Pentru a des curaja „ghicirea” răspunsurilor, în locul metodei
clasice, care acordă 1 punct pentru un răspuns corect și 0 puncte pentru un răspuns greșit, se
poate aplica punctarea negativă a răspunsurilor greșite. Scopul este ca un student complet
pregătit să obțină u n punctaj de 100%, în timp ce unul complet nepregătit să obțină 0%.
Ceilalți vor obține un procent oarecare, reflexie a gradului lor de pregătire.
Permutări ale răspunsurilor . Se poate reduce foarte mult posibilitatea de ghicire a
răspunsului dacă întrebăr ile au mai multe răspunsuri corecte, iar studenții trebuie să aleagă
permutarea corectă a acestora pentru a obține punctajul aferent întrebării. Cu cît e mai mare
numărul de elemente care trebuie permutate cu atît mai mică e posibilitatea de a ghici
permut area corectă (de exemplu, pentru 5 elemente numărul de combinații posibile este
5!=120, deci probabilitatea de ghicire este de 1/120=0,84%).
În cazul acestei strategii de punctare, numai o pregătire temeinică asigură obținerea
punctelor. Ca variantă, se po t puncta și răspunsurile care sînt apropiate de cel corect (fără a fi
exacte), cu o fracție din punctajul aferent întrebării. Dificultatea constă în aprecierea gradului
de apropiere față de răspunsul exact, stabilirea pragului peste care se acordă puncte ș i
cuantificare a fracției acordate.
Ordonarea preferințelor. Pentru acest tip de notare, fiecare întrebarea are un răspuns
corect și mai multe greșite. Studenții trebuie să ordoneze răspunsurile în ordine descrescătoare
a preferinței. Punctele se acordă în funcție de poziție pe care a fost plasat răspunsul corect (de
exemplu 4 pentru prima poziție, 3 pentru a doua, 2 pentru a treia, 1 pentru a patra și 0 pentru a
cincea poziție). Punctajul final trebuie transformat în notă (de exemplu folosind una din
metod ele de mai jos). O astfel de metodă de punctare este foarte utilizată la testele on -line:
datorită posibilității de interacțiune și răspunsului instant al calculatorului, se poate răspunde
la fiecare întrebare pînă se dă răspunsul corect. Punctajul depinde de cîte încercări au fost
necesare pentru găsirea răspunsului corect.
Siguranța răspunsului . Studenții trebuie să asocieze răspunsului selectat un grad de
încredere (de exemplu 1 pînă la 5). Punctajul aferent întrebării este gradul de încredere ales –
dacă răspunsul este corect sau negativul gradului de încredere asociat – dacă răspunsul este
incorect. Există varianta ca punctarea negativă să fie mult mai drastică (de exemplu dublul
negativului gradului de încredere) în unele domenii. O astfel de strategie are sens în medicină,
unde alegerea unui diagnostic greșit, cu un mare grad de încredere trebuie penalizată drastic.

50 Teste liberale. Metoda se aplică acolo unde se urmărește și punctare cunoștințelor
parțiale. Studentul poate selecta mai multe răspunsuri la fiecare întrebare, punctajul dobîndit
fiind o fracție din punctajul aferent întrebării, în funcție de numărul de răspunsuri alese, dacă
între ele se află și răspunsul corect.Altfel se acordă 0 puncte. Astfel, pentru o întrebare cu 5
variante de răspuns :

 Dacă este selectat un singur răspuns, cel corect, se obține întregul punctaj aferent
întrebării (4/4=100%, au fost eliminate 4 din 4 variante incorecte).
 Dacă sînt alese 2 răspunsuri, se obține (4 -1)/4=75% din punctaj (în loc de 50% șanse
de a obține 0% sau 100% dacă se alege un singur răspuns din cele 2).
 Dacă sînt alese 3 răspunsuri, se obține (4 -2)/4=50% din punctaj (în loc de 33% șanse
de a obține punctajul întreg).
 Dacă sînt alese 4 răspunsuri, se obține (4 -1)/4=25% din punctaj (în loc de 25% șanse
de a obține punctajul întreg).
Procentele de mai sus sînt valabile doar pentru cazul în care nu există preferințe pentru
răspunsurile alese (au preferințe egale), ceea ce în realitate se întîmplă destul de rar, dar se
vede că punctarea liberală este prefer ată celei clasice, acordînd credit și cunoștințelor parțiale.

3.5.2.Ajustare la nivel de test
Ajustarea punctajului . Pentru o mai mare ușurință în aplicare, corectarea punctajului
se poate face la nivelul întregului test, în loc să se facă la nivelul fiec ărei întrebări, prin
aplicarea punctajelor negative. Folosind strategia punctajelor negative, se acordă un număr de
puncte pentru fiecare răspuns corect, dar nu se scade nimic pentru răspunsurile greșite (se
acordă 0 puncte). În acest fel, studentul obține un punctaj (P) format din două categorii de
puncte: meritate (M – obținute pe baza cunoștințelor) și nemeritate (N – obținute prin ghicire):
P=M+N. Acest punctaj ar trebui corectat prin scăderea unui număr de puncte, aferente
răspunsurilor incorecte (I), unde I este corecția pentru fiecare întrebare (calculată anterior)
înmulțită cu numărul de întrebări la care s -a răspuns greșit. Rezultă P=M+N -I.
Se observă că această metodă de punctare încurajează aplicarea cunoștințelor, chiar și
parțiale și descurajeaz ă „ghicirea” oarbă a răspunsurilor. De asemenea este încurajată
încercarea de a răspunde la toate întrebările, chiar și cele la care sînt dubii. Ajustarea
(normalizarea) notei. În lipsa punctajelor negative, se poate aplica ajustarea direct la nota

51 finală, pentru a elimina punctajul nemeritat. Dacă N este nota neajustată, atunci nota ajustată
A se calculează astfel:

110 *

nNnA
, unde

n este numărul de variante de răspuns la fiecare întrebare.Aplicînd aceste corecții, se modifică
nota care trebuie obținută pentru a trece examenul. Dacă nota de trecere este 5, la un test cu 5
variante de răspuns, studentul trebuie să obțină nota 6 neajustată, la 4 variante trebuie să
obțină 6,25, la 3 variante 6,67, la 2 variante 7,5. Se o bservă că nota unui student perfect
pregătit (10) nu este afectată de corecție. Un student perfect nepregătit, care obține nota 0,
prin ajustare ar obține o notă negativă; calculele sînt însă făcute pentru cazul mediu, cînd,
numai prin ghicire, se obțin 20 % din puncte, care în urma corecției se reduc la 0%, o notare
consistentă cu situația reală a studentului. Bineînțeles că întotdeauna vor exista variații de la
medie, unii studenți vor ghici mai multe răspunsuri, alții mai puține. Se presupune însă că
studenții nu sînt total străini de materie și vor obține un număr de puncte și pe baza
cunoștințelor acumulate. Notele negative pot fi asimilate cu 0, ca mai sus.
Există și un alt efect interesant al aplicării corecției: cu cît un punctaj este mai mare,
cu atî t punctajul corectat va fi mai apropiat de el; cu cît este mai mic, cu atît va fi mai
îndepărtat punctajul corectat. În acest fel se face o distanțare mai clară a studenților și o
diferențiere mai clară a gradului lor de pregătire.
Mărirea notei de trecer e. O altă strategie nu implică folosirea de punctaje negative ci
reducerea importanței punctajului ghicit. Aceasta se poate realiza prin mărirea punctajului de
trecere și/sau mărirea numărului de întrebări ale testului. Pentru un test ale cărui întrebări a u 5
variante de răspuns, selectînd toate răspunsurile la întîmplare, în medie 20% vor fi corecte. În
medie, pentru fiecare răspuns dat la întîmplare, studentul va obține o cincime de punct. Dacă
punctajul de trecere „real” dorit este 50%, (la 50% din între bări se răspunde corect pe baza
pregătirii iar la celelalte la întîmplare) atunci punctajul „ghicit” este în medie
50%*20%=10%. Ca urmare se va stabili un punctaj de trecere de 50%+10%=60% (nota 6,
folosind punctarea convențională). Dacă întrebările testul ui ar avea doar 4 variante de
răspuns, atunci punctajul „ghicit” ar fi de 25%, iar punctajul de trecere ar trebui ajustat cu
50%*25%=12,5%, devenind 62,5% (nota 6,25).
Se observă că mărirea numărului de variante la fiecare întrebare duce la diminuarea
posibilității de a acumula puncte prin ghicire, dar aici nu există prea mult spațiu de manevră: 6

52 variante de răspuns sînt deja prea multe și duc la complicații care fac mai mult rău decît bine
iar cîștigul (din punct de vedere al acurateței punctării) obținu t este insignifiant. Se observă că
aceste calcule dau aceleași rezultate ca în cazul aplicării corecției la nivel de test. Mărirea
numărului de întrebări ale testului reduce probabilitatea de a obține numai prin ghicire un
punctaj de trecere. Conform ([Pet tigrew, 2001]), pentru un test cu 4 variante de răspuns la
fiecare întrebare, numărul probabil de studenți care obțin punctajul de trecere (40%) numai
prin ghicire variază în funcție de numărul de întrebări astfel:

Se observă o reducere drastică atunci cînd se trece de la 10 la 40 de întrebări. Mărirea
numărului de întrebări are ca efect diminuarea împrăștierii rezultatelor, acestea fiind mai
apropiate de media teoreti că (25% în acest exemplu). La un număr mic de întrebări,
răspunsurile „ghicite” au o influență mai mare asupra rezultatului final, în timp ce, la un
număr mare de întrebări, această influență este aproape nulă.

Nr.întrebări Procent de trecere
10 22
20 10
30 5
40 3
50 1,4
60 0,6
70 0

53 CAPITOLUL I V. STANDARDE UTILIZATE ÎN DOMENIUL ELEARNING
4.1.Proiectarea și dezvoltarea standardelor
Diversitatea tehnologiilor, a modelelor și prototipurilor educaționale angajate în
susținerea și optimizarea învățării impun totodată, prin prisma calității învățământului, o
perspectivă coere ntă, unitară și constructivă asupra adoptării, utilizării și dezvoltării unui
sistem informatic educațional. Distribuirea eficientă a conținutului electronic disponibil on –
line și furnizarea de servicii de instruire personalizate necesită un conținut educa țional
adaptabil, extensibil și reutilizabil, favorizând astfel învățarea pe termen lung și transferul de
cunoștințe via Web.
Susținerea procesului de învățare permanentă într -o societate și o economie bazate pe
cunoaștere, reclamă dezvoltarea și aplicare a standardelor în tehnologia educațională, în scopul
creșterii interoperabilității și al perfecționării experienței pe lucru pe Web. Pentru ca
materialele educaționale să poată fi administrate, redate cursanților și instructorilor, dar și
utilizate de căt re alte sisteme au apărut mai multe standarde sau propuneri de standarde care
pun în evidență necesitatea unor structuri de date și protocoale de comunicații prin care să se
perfecționeze interoperabilitatea și reutilizabilitatea conținutului educațional ș i a
componentelor sistemului, facilitând și fluxul de informații în sistem.Din această perspectivă,
eLearning este expresia utilizării tehnologiei informației și comunicațiilor pentru a transfera
cunoștințe încapsulate în formate standard, denumite obiecte . Forma superioară și cu adevărat
eficientă de învățământ la distanță se realizează prin utilizarea instrumentelor eLearning în
vederea creării conținutului de învățat și distribuția acestuia fără restricții teoretice de timp și
spațiu. Un standard este de finit printr -o colecție de specificații (detalii privind particularitățile
și cerințele funcționale) ce necesită a fi implementate atât de producătorii de conținut
educațional, cât și de dezvoltatorii de sisteme de instruire asistată de calculator.
Elabora rea standardelor educațional e se realizează în etape (fig. 5.1 ) și presupune o
activitate complexă și laborioasă, în care sunt implicați numeroși cercetători din diverse
organizații. Procesul creării de standarde educaționale bazate pe Web este iterativ și este
format din patru stadii tipice [Niculescu, 2002]:
1. Cercetare și dezvoltare pentru identificarea soluțiilor posibile. Promotorii sunt
universități, companii sau consorții.
2. Dezvoltarea specificațiilor. Când apare o soluție cu potențial în utilizar e, se dezvoltă
un proces de documentare și specificații scrise, ce pot fi implementate și codificate. Aceste
operații sunt realizate de obicei de un grup de lucru, un consorțiu, o organizație sau o
colaborare între instituții.

54 3. Testare și dezvoltare – testarea specificațiilor pe sisteme pilot, determinarea
schimbărilor sistemului pe baza reacțiilor utilizatorilor.

4. Acreditare și recunoaștere internațională – specificațiile complete ale sistemului
testat sunt luate în evidența unui organism acreditat de standardizare, unde sunt revăzute,
transformate în standarde aplicabile pe arii extinse sau chiar global și urmează apoi calea unui
proces deschis, bazat pe consens, rezultând un proiect de standard, care este supus votului.
Dacă standardul este aprobat, și primește certificare oficială din partea organismelor de
standardizare acreditate și este făcut cunoscut prin aceste organizații întregii lumi.

Figura 4.1 Etapele procesului iterativ de creare a standardelor educaționale

Specificațiile devin standarde în timp, fie printr -o certificare obținută de la un
organism de standardizare, fie prin adoptare și utilizare curentă. Standardele educaționale pot
fi grupate în cinci categorii :
Metadate
Scop: etichetarea într -un mod consistent a conținutul edu cațional și a cataloagelor care
să permită indexarea, stocarea, căutarea și regăsirea lor
Inițiative:
 IEEE Learning Technology Standard – Learning Object Metadata
 Dublin Core Metadata
Împachetarea datelor
Scop: utilizarea unui format ce permite transferul conținutului educațional de la un
sistem la altul
Inițiative:
 IMS Content Packaging specification

55  IMS Simple Sequencing specification
 ADL Sharable Content Object Reference Model – SCORM
Înregistrarea cursantului
Scop: informațiile furnizate la înregistrar e facilitează atât interacțiunea dintre cursanți
și materialele educaționale cât și lansarea conținutului
Inițiative:
 IMS Enterprise Specification
 School Interoperability FrameWork
Profilul cursantului
Scop: utilizarea informațiilor personale ale cursantul ui în vederea furnizării
conținutului didactic optim
Inițiative:
 IMS Learner Information Package
Comunicare
Scop: odată ce conținutul este lansat este nevoie să i se comunice cursantului
informații despre acesta, în același timp serverul ce găzduiește conț inutul educațional are
nevoie de informații referitoare la interacțiunea dintre cursant și materialul educațional;
Inițiative:
 ADL Sharable Content Object Reference Model – SCORM
În cadrul IEEE există un comitet special – Learning Technology Standards Commit ee
ce urmărește dezvoltarea standardelor specifice tehnologiei educaționale care să faciliteze
dezvoltarea, întreținerea și interoperabilitatea implementării sistemelor de instruire și a
materialelor educaționale[Nicules cu, 2002] fig.5.2.
Deși inițial desi gnerii instrucționali se temeau că adoptarea unui standard ar putea
limita opțiunile pedagogice, treptat s -a constatat că, atâta timp cât acest concept este înțeles,
se creează fundamental mai multă flexibilitate, obiectivul principal fiind creșterea
funcț ionalității sistemelor de instruire asistată de calculator. Atunci când aceste standarde vor
fi adoptate de toți furnizorii implicați în domeniul eLearning, utilizatorii pot achiziționa
conținut și componente sistem de la diverse surse, în funcție de calit atea și de răspunsul la
anumite cerințe, având încredere că acestea vor funcționa efectiv împreună, fără a exista
conflicte sau incompatibilități.

56
Figura 3.2 Structura comitetului IEEE pentru standarde tehnice în eLearning

4.2.Metadate și obiecte educ aționale
Dezvoltarea continuă a instruirii bazate pe Web a determinat creșterea cererii de
conținut educațional multimedia cu necesități evidente de a realiza rapid actualizarea,
diseminarea și managementul conținuturilor educaționale existente, fapt concr etizat în crearea
unor resurse digitale instrucționale reutilizabile, denumite obiecte educaționale – learning
object. Un obiect educațional este o entitate, digitală sau non -digitală, care poate fi utilizată,
reutilizată sau referită în timpul procesului educațional susținut de tehnologie.
Obiectele educaționale reutilizabile pot fi definite ca și componente educaționale care
sunt stocate și accesate independent în vederea reasamblării pentru a crea noi cursuri sau
secvențe de învățare individuală. Fără a exista o mărime relevantă pentru obiectele
educaționale, trebuie menționat faptul că fragmentarea excesivă a conținutului educațional

57 poate oferi o mai mare flexibilitate activității didactice, dar în același timp necesită costuri
ridicate de producție și întreținere.
Arhitectura obiectelor educaționale reutilizabile, metodologia și calea de acces
adoptate trebuie să susțină scopurile organizațiilor și să determine utilizarea lor pe scară largă.
Pentru a fi transportabil un obiect trebuie să respecte anumi te standarde, iar pentru a fi
reutilizat trebuie să aibă un design instrucțional adecvat, fără a fi proiectat ca un simplu obiect
de informare. În plus, fiecare obiect educațional trebuie să fie caracterizat printr -un set de
atribute – metadate – care să p ermită gestionarea, localizarea și evaluarea acestuia.

Figura 4.3. Schema obiectului educațional

Metadatele reprezintă o colecție de descriptori care identifică în mod complet și unic
un obiect educațional, fără a detalia modul de implementare. Un descri ptor al obiectelor
instrucționale conține următoarele categorii de informații :

 informații generale despre obiect (identificator intern unic, titlul, autorul, data și
versiunea, limba în care este redactat, instituția unde a fost elaborat, documentul
sursă);

 semnificația conținutului instrucțional (disciplina, domeniul, conceptele principale);

 atribute pedagogice (tipul de utilizator căruia îi este adresat, formatul documentului
ce conține materialul instrucțional, contextul de utilizare, gradul de in teractivitate și
de dificultate, densitatea semantică, durata interacțiunii cu obiectul în context
educațional);
 caracteristici tehnice (denumirea, tipul și dimensiunea fișierului, sistemul de operare
necesar);

58  condiții de utilizare (drepturi de auto r, de acces)

Pentru ca un depozit de obiecte educaționale cu metadate să furnizeze mijloace
suficiente pentru construirea unor conținuturi educaționale complete, flexibile, valide și apte
pentru utilizarea într -un sistem educațional este nevoie de informa ții despre semantica
(sensul) conținutului obiectelor educaționale, ceea ce reprezintă un progres important pentru
un sistem de instruire neinteligent.
Identificarea semantică este facilitată de: [Niculescu, 2001]
 clasificarea obiectelor educaționale într -o rețea semantică, derivată dintr -un
metamodel pedagogic;
 construirea unui cadru de exprimare a relațiilor dintre tipurile de obiecte educaționale;
 definirea structurii conținutului și a modalităților de acțiune ale diverselor tipuri de
obiecte educațional e.
Există două posibilități de implementare a metadatelor, dezvoltate în contextul WWW:
formatul XML (Extensible Markup Language) și formatul RDF (Resource Description
Framework). XML a derivat dintr -un limbaj de descriere a unui document web, numit SGML
(un standard internațional pentru structurarea documentelor web) și este un limbaj de
modelare a datelor iar RDF a fost dezvoltat să refere resurse de tip URL (Uniform Resource
Locator) în contextul World Wide Web, fiind un limbaj de modelare a metadatelor.
Utilizarea corespunzătoare a obiectelor educaționale poate conduce la soluții flexibile de
adaptare dinamică a conținutului instrucțional în acord cu necesitățile de învățare individuale
în timp real.

4.3. SCORM – un standard adoptat și utilizat pentru e Learning
Unul dintre standardele cele mai utilizate este SCORM – Sharable Content Object
Reference Model , standard definit de ADL -Advanced Distributed Learning, standard ce își
propune asigurarea accesului la cel mai înalt nivel al educației și instruirii, adaptat nevoilor
individuale, livrabil eficient oriunde și oricând, caracterizat de interoperabilitate, accesibilitate
și reutilizare a conținutului educativ bazat pe Web. ADL reprezintă o colaborare între
guvernul american, industrie și mediul academic c e își propune să asigure accesul la
materialele educaționale și de instruire, de înaltă calitate, care pot fi ușor de accesat pentru
fiecare. Activitatea organizației ADL de a dezvolta specificațiile SCORM este, de asemenea,

59 un proces de unire a tuturor in tereselor și grupurilor disparate în vederea creării unei punți
între tehnologii și implementări din domeniul public și comercial.
SCORM combină elementele specificațiilor IEEE, AICC și IMS într -un document
bine consolidat și care poate fi ușor de implemen tat și a devenit un standard de facto (adoptat
și utilizat) pentru eLearning.
Specificațiile prevăzute de standardul SCORM se referă la:
1. modelul de agregare a conținutului – Content Aggregation Model -CAM
2. mediul Run -Time Environment -RTE
3. secvenție re și navigare -Sequencing and Navigation –SN

Modelul de agregare a conținutului cuprinde specificații despre modul de împachetare
a componentelor educaționale în vederea administrării și utilizării lor în diverse sisteme. Este
furnizată o formă consisten tă pentru structura conținutului, secvențiere și navigare prin:
• definirea terminologiei legate de modelul de conținut;
• descrierea cerințelor pentru agregarea și împachetarea conținutului învățării;
• descrierea atributelor pentru metadate;
• descrieril e și cerințele pentru definirea secvențierii și navigării;
Prin specificarea cerințelor legate de mediul Run -Time se promovează
interoperabilitatea între obiectele educaționale și sistemele de management al învățării. Pentru
realizarea acestui deziderat tr ebuie stabilit un unic mod de lansare a conținutului (Launch), de
comunicare între obiectul educațional și sistem (API – Application Program Interface), precum
și setul de date schimbate între sistem și conținutul educațional (Data Model).
Precizările SCORM legate de secvențiere și navigare sunt bazate pe specificațiile
secvențierii simple ale consorțiului IMS. Standardul simplei secvențieri definește o metodă de
reprezentare a comportamentului dezirabil al unei experiențe de învățare astfel încât un sistem
de instruire asistată de calculator să poată determina succesiunea activităților de învățare într –
un mod consistent. Pe baza condițiilor din regulile de secvențiere (precondiții, postcondiții),
limitare, revenire se poate controla sau impune reluarea unui material, ignorarea unui material
sau revenirea la un material parcurs anterior.
Sunt astfel precizate reguli ce descriu modul de ramificare sau parcurgere a
activităților prin conținut educațional în conformitate cu rezultatele interacțiunii cursantului
cu conținutul prezentat.Denumirea de secvențiere simplă reflectă numărul limitat de tehnici
frecvent folosite, neluându -se în considerare tehnicile bazate pe inteligență artificială, cele
colaborative sau sincronizarea între activități paralele.

60 Organizații le adoptă SCORM pentru creșterea eficienței prin scăderea costurilor,
reducerea riscului și ameliorarea calității învățământului. Prin utilizarea specificațiilor
SCORM, atât implementatorii sistemelor de instruire, cât și dezvoltatorii conținutului
educați onal urmăresc:
 să determine cursanții și instructorii să caute, să evalueze, să achiziționeze și să
utilizeze obiecte educaționale;
 să valideze partajarea și schimbul obiectelor educaționale indiferent de tehnologia
implementată de sistemele educaționale;
 să încurajeze dezvoltarea obiectelor educaționale în unități care pot fi combinate în
numeroase moduri;
 să determine organizațiile implicate în instruirea asistată de calculator să automatizeze
și să dinamizeze asamblarea personalizată a conținutului educa țional;
 să dezvolte o economie puternică pentru obiectele învățării care să suporte și să susțină
toate formele de distribuție;
 să furnizeze cercetătorilor informații despre colectarea și partajarea datelor ce privesc
aplicabilitatea efectivă a obiectelor educaționale;
 să ofere suportul necesar pentru securitatea și autentificarea distribuirii și utilizării
obiectelor educaționale.
Din punct de vedere al standardului SCORM, funcțiile esențiale implementate de un
sistem de instruire asistată de calculator su nt:
 capacitatea de a importa materiale ce respectă standardul SCORM;
 administrarea și lansarea de materiale ce respectă specificațiile SCORM;
 cunoașterea stării fiecărui material lansat și stocarea informațiilor de persistență;
 punerea la dispoziția obiect elor educaționale a unei interfețe (API) de comunicare cu
sistemul;
 responsabilitatea pentru interpretarea secvenței de navigare descrisă de structura de
conținut.
La rândul lor, materialele educaționale trebuie să respecte specificațiile standardului,
iar acest lucru se concretizează în următoarele:
 atributele de definire a acestora, precum autor, descriere, durată etc. sunt descrise într –
un fișier standardizat de tip XML
 structura de navigare și agregare este definită de asemenea într -un fișier XML ce
respectă acest standard .

61 Prin acumularea experienței de instruire asistată de calculator, specificațiile privind
organizarea și structurarea optimă a conținutului educațional se perfecționează continuu, în
vederea creșterii calității instruirii bazate pe Web și a diminuării costurilor.
4.4.IMS Learning Design
Spre deosebire de SCORM, standardul Learning Design , propus de IMS Global
Learning Consortium, nu se declară neutru din punct de vedere pedagogic, ci conștientizează
existența pedagogiilor. Learning Desi gn nu încearcă să surprindă specificul numeroaselor
pedagogii în specificații stricte, ci oferă un limbaj generic și flexibil, proiectat să exprime
diferite pedagogii: limbajul EML, dezvoltat de Universitatea Deschisă Olandeză (OUNL).
Learning Design urmăr ește obținerea unui standard de descriere a activităților, fără a
standardiza activitățile ca atare. Learning Design conține următoarele seturi de specificații,
parțial finalizate, parțial în lucru ([www.imsglobal.org/specifications.htm]):
 descrierea resur selor pentru învățare (Meta -data): schemă de metadate pentru descriere
resurselor de învățare.
 realizarea pachetelor de învățare (Content Packaging): specificații pentru descrierea
materialelor de învățare și împachetarea lor în cursuri sau grupuri de curs uri pentru
interoperabilitate. Specificația se referă la descrierea structura și localizarea resurselor
de învățare și definește cîteva tipuri speciale de resurse.
 sprijinirea înscrierii studenților și livrării rezultatelor (Enterprise);
 interoperabilitate a testării (Questions and Testing Interoperability): conține specificații
privind reprezentarea întrebărilor individuale și a testelor, ca și a rezultatelor obținute
în urma testării, pentru a permite schimbul de astfel de informații între diverse
instrume nte.
 interoperabilitatea instrumentelor (Tools Interoperability): tratează nevoia de integrare
a instrumentelor create de terțe părți în platformele de management al învățării.
 sprijinirea schimbului de informații despre cursant cu alte sisteme (Learner
Information Package): conține informații despre cursanți (individuali sau grupuri) și
producători de conținut, cu scopul armonizării și interoperabilității între diferitele
sisteme de educație bazate pe internet care folosesc astfel de informații. Sînt defin ite
specificații de extragere sau importare de astfel de date în/din servere compatibile cu
modelul IMS.
 accesibilitate (AccessForAll Meta -data); specifică o schemă de metadate pentru
localizarea resurselor care corespund nevoilor și preferințelor introdus e de un

62 utilizator. Acestea sînt introduse prin intermediul pachetului de informații despre
cursant și se referă la prezentări alternative ale resurselor, metode alternative de
control al resurselor, alternative echivalente ale resurselor, sprijin cerut de utilizator.
Este utilizat un limbaj pentru identificarea resursei implicite și a alternativelor.
Specificația este realizată în colaborare cu Dublin Core, IEEE și alte grupuri pentru a
unifica modul de punere în corespondență a nevoilor utilizatorului cu resursele
necesare.
 servicii web generale (General Web Services): promovează interoperabilitatea
serviciilor web între diverse platforme și diverși producători la nivelul aplicație (al
comportamentului vizibil al serviciilor).
 interoperabilitatea resurselo r (Resource List Interoperability); descrie modul în care
metadatele sînt transmise între sistemele care memorează resursele și cele care
accesează resursele în scopul creării de liste de resurse cu scop educațional. depozite
digitale (Digital Repositories ): conține recomandări pentru interoperabilitatea
funcțiilor obișnuite de gestiune din cadrul depozitelor digitale. Depozitele sînt definite
ca fiind colecții de resurse ce pot fi accesate prin rețea, fără a avea cunoștințe despre
structura și organizarea lor. Resursele și metadatele referitoare la ele nu e nevoie să se
afle în același depozit, ci pot fi separate.
 portofolii electronice (ePortfolio): se ocupă de interoperabilitatea portofoliilor de
competențe între diverse instituții, pornind de la cele edu caționale la cele care
angajează absolvenții. Permite urmărirea competențelor și tranziția ușoară de la o
instituție la alta.
 secvențializarea obiectelor (Simple Sequencing): definește o metodă de reprezentare a
comportamentului dorit al obiectelor de înv ățare, astfel încît un sistem de management al
învățării să poată crea o secvență de activități de învățare în mod consistent. Specificația
descrie comportamentul și funcționalitățile pe care trebuie să le implementeze sistemele. Ea
conține instrucțiuni de spre fluxul și ramificare instruirii în cadrul conținutului, în funcție de
rezultatul interacțiunii cu cursantul.
 Interschimbul de vocabulare de definiții (Vocabulary exchange definition): definește o
gramatică pentru interschimbul de liste de valori de di ferite tipuri. Acestea pot fi valori
simple, ușor de citit de către calculatoare, sau valori însoțite de explicații destinate
utilizatorului uman.

63 Folosind limbajul XML, Learning Design descrie oamenii care au anumite roluri și
desfășoară activități folos ind anumite resurse, în contextul diferitelor pedagogii. Totodată,
Learning Design promovează aceleași valori ca și mișcarea pentru surse deschise (colaborare,
adaptarea resurselor la nevoile locale, construirea pe baza celor realizate de alții).Ca urmare a
și fost creat un motor de instruire, bazat pe Learning Design, care este gratuit (CoppeCore –
coppercore.sourceforge.net). Aceste caracteristici fac ca Learning Design să fie mai atractiv
pentru mediul educațional decît SCORM.

64 CAPI TOLUL V . IMPLEMENTAREA UNEI PLATFORME DE E -LEARNING
5.1.Generalități
Oferta Web de platforme de e-learning open source a ajuns la o configurație
impresionantă , multe universități și instituții de prestigiu adoptând o astfel de soluție pentru
organizarea cursurilor online.Orice școală sau instituție de formare profesională poate oferi
fiecărei discipline un spațiu Web în care profesorii să își posteze sau editeze diverse materiale
didactice, teme pentru elevi, testări online, catalog de note etc., comuni când cu elevii inclusiv
printr -un forum de discuții.
Majoritatea universităților românești au inființat secții de învățământ la distață și sunt
în curs de adoptare și perfecționare a unei platforme de învățare. Consiliul Național de
Evaluare și Acreditare Academică (CNEAA) a stabilit un set de standarde privind utilizarea
platformelor de învățământ electronic(e -learning) în învățământul la distanță.
Acestea se referă la:
Servicii oferite studenților
Platformele de Învățământ care asigură oferta educațională în format electronic trebuie
să dispună de facilități de integrare a serviciilor în utilizarea mediului de studiu.Cerințele
minimale sunt următoarele:
• procedurile de înscriere și selectare a studenților să fie implementate și funcționale;
• să asigure comunicarea, sincronă și asincronă, dintre studenți, profesori / tutori și
personalul tehnico -administrativ;
• să aibă implementate instrumente specifice pentru înregistrarea, monitorizarea și
arhivarea în condiții de securitate a tuturor costurilor afe rente serviciilor oferite
studenților;
• să ofere soluții tehnologice capabile să asigure a sistența . on -line și off -line
individuală și / sau în grup a studenților;
• să dispună de programe specializate, atât pentru colectarea datelor statistice despre
studenți, cât și utilizarea acestora în vederea îmbunătățirii serviciilor oferite;
• să asigure, utilizatorilor avizați din sistem, informații privind apelarea și utilizarea
serviciilor educaționale disponibile;
• să asigure facilități de: help on line, har ta mediului de învățare, structura paginii web
pe care este implementat suportul de curs sau tutorial, modul de utilizare a pictogramelor,
etc.;

65 • să asigure accesibilitatea diferitelor resurse de studiu și de comunicații: baze de date
on-line, știri, core spondență, discuții în grup sincrone și asincrone, seminarii virtuale,
biblioteca virtuală;
• să ofere mijloace specifice de evaluare și autoevaluare on -line și/sau off -line a
cunoștințelor dobândite de către studenți;
• să dispună de facilități de colecta re periodică a feedback -ului studenților asupra
serviciilor educaționale oferite acestora;
• să pună la dispoziția studenților informații detaliate, în format electronic, referitoare
la activitățile desfășurate sau ce urmează să se desfășoare în cadrul fie cărui curs.
Informațiile vor cuprinde și date suficiente referitoare la cerințele tehnice de acces la
platformă, modul de organizare a informației și la modalitățile de evaluare a
cunoștințelor.Pentru o bună funcționare trebuie să fie implementate măsuri d e monitorizare și
intervenție în cazul apariției unor probleme tehnice similare repetate. Personalul implicat în
utilizarea platformei trebuie să dispună de pregătire corespunzătoare pentru a asigura servicii
de calitate studenților.
Resurse de învățământ specifice
Platforma de Învățământ Electronic include proceduri și instrumente specifice care
facilitează studiul individual în ritm propriu, cu mijloace diversificate de studiu, ușor
accesibile. Pentru aceasta este necesar ca:
• personalul didactic impli cat în dezvoltarea, implementarea și utilizarea cursurilor pe
platforma de învățământ electronic să dispună de ghiduri specifice privind dezvoltarea
cursurilor în format electronic și utilizarea platformei pe care acestea sunt implementate;
• să fie impl ementate proceduri pentru testarea pe platformă a unor cursuri noi;
• să fie implementate proceduri privind actualizarea cursurilor și suportului
educațional al acestora;
• platforma va dispune de instrumente specifice pentru dezvoltarea și implementare
cursurilor în format multimedia, accesibile prin Internet;
Servicii oferite personalului didactic
Platforma de Învățământ Electronic este promovată și gestionată de către
departamentele / centrele ID din instituția respectivă, care își asumă responsabilit atea
asigurării pregătirii personalului didactic implicat în utilizarea acesteia.Departamentele /
centrele ID asigură:

66 • ghiduri, materiale specifice de instruire a personalului didactic în tehnologiile
implementate pe platforma de învățământ electronică, precum și, acolo unde este cazul,
pregătire specializată în utilizarea acestor tehnologii;
• instruire în utilizarea instrumentelor specifice dezvoltării cursurilor în format
multimedia sau pe pagini web;
• evaluarea periodică, de către studenți, a perform anțelor personalului didactic și
valorificarea rezultatelor acestor evaluări.
Accesibilitatea la serviciile oferite de platforma de învățământ electronic
Platforma de Învățământ Electronic trebuie să fie implementată pe o infrastructură de
comunicații care să permită accesul stabil și simultan a unui număr mare de utilizatori și care
să gestioneze corect diverse formate electronice ale resurselor de învățământ.Se va prezenta
documentat că:
• platforma permite tehnic accesul simultan al unui număr mare de u tilizatori;
• rețeaua folosită de către Instituția de Învățământ Superior permite accesul la
platformă a tuturor utilizatorilor înregistrați, indiferent de locul de solicitare a accesului;
• platforma permite accesul simultan al unor utilizatori care folo sesc diferite tipuri de
conectare (modem, protocoale diverse etc.);
• instituția de învățământ dispune de o strategie pentru întreținerea și actualizarea
echipamentelor hardware și a produselor software specifice platformei de învățământ
electronic.
Manag ementul calității serviciilor oferite de platformă
• Instituția de învățământ dispune și aplică proceduri de monitorizare și evaluare a
rezultatelor proceselor educaționale implementate pe platforma de învățământ electronic.
• Instituția de învățământ pro movează un set de standarde de calitate pentru evaluarea
periodică a serviciilor de învățământ, de sprijin al studenților și a cursurilor oferite pe
platforma de învățământ electronic.
Documente prezentate de instituție
1. Hotărârea Senatului Instituției d e Învățământ Superior de promovare și susținere a
platformei de învățământ electronic. Promovarea acesteia în mediul universitar.
2. Prezentarea nivelului la care platforma de învățământ electronic este implementată:
departament, facultate, universitate, rețea de universități. Prezentarea stadiului implementării.
3. Date statistice din ultimul an: număr de cursuri implementate pe platformă, număr de
studenți înscriși în sistemul on -line.
4. Lista materialelor de studiu deja implementate pe categorii de sub iecte.

67 5. Lista ghidurilor si a materialelor de studiu care asigură pregătirea personalului didactic în
utilizarea platformei de învățământ electronică
6. Descrierea platformei de învățământ electronic:
• Descrierea infrastructurii existente pentru platfor ma de învățământ electronic.
• Structura de personal implicată în dezvoltarea, întreținerea și actualizarea platformei
de învățământ electronic.
• Descrierea facilităților de comunicație utilizate ( video -conferințe, audioconferințe,
Internet, platforma de învățământ, software specializat).
• Mecanismele prin care platforma de învățământ electronic este coordonată, analizată
si actualizată periodic.
• Descrierea serviciilor oferite studenților în cadrul platformei de învățământ
electronic.
• Descrierea mod alității prin care studenții sunt îndrumați prin sistemul tutorial. Se va
preciza pentru fiecare curs, numărul maxim de studenți aferent unui tutore.
• Descrierea sistemului de evaluare pe parcurs a acumulării de cunoștințe de către
studenți și a sistemulu i de evaluare finală
7. Descrierea procedurilor de evaluare internă a platformei de învățământ electronic.

5.2.Sisteme de management al conținutului învățării
Cristalizarea unor noi abordări din domeniul științelor educației (pedagogie,
docimologie, psiho logia comportamentală și a învățării) și creșterea performanțelor software
s-au concretizat și în soluții de management al activităților diverse și complexe pe care le
implică instruirea asistată de calculator.
Sistemele de management al învățării ( LMS – Learning Management System ) sunt
aplicațiile care lansează și expun cursanților conținutul educațional la momentul potrivit și în
formatul corespunzător, conducând interacțiunea dintre cursant și resursele învățării. Un curs
împachetat cu SCORM poate fi transportat de la un sistem LMS la altul, cu minimum de
modificări, deoarece el poate să furnizeze materiale didactice oricând și oriunde. Deși fiecare
astfel de sistem poartă amprenta culturii educaționale a organizației dezvoltatoare, există o
serie de t răsături comune:
• cataloagele de curs și sistem de înregistrare on -line;
• capacitatea de lansare și urmărire a conținutului educațional;
• evaluarea învățării;
• managementul resurselor educaționale;

68 • furnizarea de rapoarte personalizabile;
• instrument e de învățare colaborativă;
• capacitatea de a integra și alte aplicații consacrate.
Pe măsura acumulării experienței în domeniul eLearning, se poate constata că
esențială nu este doar accesarea conținutului, ci accesarea rapidă a conținutului relevant,
focalizat și direct utilizabil. Odată cu dezvoltarea obiectelor educaționale apare evidentă
nevoia unor soluții de management al conținutului educațional, cu ajutorul cărora acestea să
fie reasamblate în concordanță cu obiectivele de instruire, reducând tim pul și costul și făcând
conținutul accesibil celor ce învăța într -o manieră personalizată.Vizând creșterea
productivității, organizațiile ce furnizează instruire bazată pe Web sunt evident interesate de
colectarea, organizarea, conducerea, menținerea, reut ilizarea și arhivarea conținutului
instrucțional.
Managementul conținutului este colecția practicilor și tehnologiilor ce ghidează și
validează organizațiile să contribuie, să gestioneze și să partajeze informațiile structurate
și/sau nestructurate.Utiliza te inițial în editarea jurnalelor, apoi în gestionarea volumului mare
de informații publicate pe Web, iar acum în aplicațiile de comerț electronic, sistemele de
management al conținutului ( CMS – Content Management System ) sunt depozite de date care
conțin instrumente de creare, secvențiere și agregare de conținut, integrând și procese legate
de fluxul documentelor și de gestionarea informațiilor pe baza unor criterii de indexare și
căutare.Deși sunt proiectate pentru identificarea conținutului corespunzător unui anumit
utilizator, sistemele de management al conținutului nu iau în considerare aspecte psiho –
pedagogice, ceea ce a implicat dezvoltarea unor sisteme de management specializate pentru
conținutul învățării, sisteme ce gestionează efectiv procesul de învățare printr -un set viguros
de instrumente.
Un sistem de management al conținutului învățării ( LCMS – Learning Content
Management System ) permite stocarea, gestionarea și reutilizarea conținutului educațional,
prin integrarea funcționalităților unei baz e de date, fiind o complexă aplicație software care
etichetează obiectele învățării, apoi organizează și le furnizează în combinații infinite.În
industria antrenată de instruirea bazată pe Web, sistemele de management al conținutului
învățării joacă un rol crucial prin construirea unui depozit comun și centralizat al conținutului
învățării, realizând astfel indexarea, organizarea, clasificarea, desfășurarea și căutarea
oportunităților de învățare care pot fi fizic localizate pe servere diferite, reducând as tfel
costurile și timpul prin reutilizarea conținutului și diminuarea redundanței. Un LCMS este un
mediu multi -utilizator, în care pot fi create, stocate, reutilizate, gestionate și expediate

69 conținuturi educaționale în format digital utilizând un depozit centralizat de obiecte
educaționale.
Componentele centrale ale LCMS sunt (figura 6.1.) :
• un instrument de creare pentru non -programatori;
• o interfață dinamică de transfer/ expediere/ lansare a conținutului;

Figura 5 .1. Arhitectura unui LCMS
• o componentă administrativă care gestionează înregistrările cursanților, lansează
cursurile și urmărește progresele;
• un depozit (bază de date) pentru obiectele educaționale.

Un LCMS combină dimensiunile administrative și de gestionare ale unui LMS
tradițional cu funcțiile de creare a conținutului și de asamblare personalizate ale CMS -ului.
Deși majoritatea sistemelor de management al conținutului învățării existente pe piață
încorporează multe din funcționalitățile sistemelor de management al în vățării, acesta nu este
scopul lor principal, ele fiind implementate pentru a gestiona eficient obiectele educaționale în
vederea refolosirii lor pentru crearea de noi cursuri în format digital.

Funcție
LMS
LCMS

70 Gestionare cursanți
R L
Gestionare co nținut
R
Creare conținut
R
Gestionare sesiuni conduse de instructor
R
Catalog curs
R L
Sistem de înregistrare
R L
Managementul competenței
R L
Lansare și urmărire eLearning
R L
Afișarea conținutului folosind diverse interfețe
R
Creare teste, evaluare și feedback
R R
Instrumente de căutare
R
Colaborare /Instrumente de învățare sincronă
L R
Integrare cu aplicații de resurse umane
R
Furnizarea conținutului specific fiecărui utilizator
R
R – Funcționalitate robustă L – Funcționalitate limitată

În urma unei analize comparative, rezultă că, împreună, un LMS și un LCMS
furnizează o soluție completă cu ajutorul căreia organizațiile ajung, ieftin și eficient, să creeze
și să refolosească conținutul, să îl lanseze, să evalueze și să urmărească activitatea
cursanților, culegând de la aceștia informații utile în analiza clarității, relevanței și eficacității
obiectelor educaționale furnizate. Integrarea cu succes dintre un LMS și un LCMS presupune
o abordare deschisă, in teroperabilă, în alți termeni, o proiectare conformă cu specificațiile
standard referitoare la metadatele pentru conținut, împachetare și comunicare. Într -o astfel de

71 soluție, utilizarea formatelor standard de import/export a obiectelor educaționale facili tează
crearea și partajarea a numeroase instrumente și depozite de obiecte educaționale.
În figura 5.2 sunt reprezentate vizual componentele unui mediu de eLearning bazat pe
interoperabilitatea dintre un LMS și un LCMS

Figura 5 .2 Un model fu ncțional pentru un sistem educațional

5.3.Alternative de arhitecturi pentru sistemele de instruire asistată de calculator

Dezvoltarea considerabilă a domeniului eLearning este greu de presupus că va avea
loc fără a avea o imagine de
ansamblu asupra co mponentelor
sistemului și asupra modului de
interacțiune dintre acestea. Stu-
diile complexe referitoare la
intersecția dintre științele
educației și informatică (fig.6.3 )
s-au concretizat și în multiple încercări de definire a unei arhitecturi pentru un si stem de
instruire asistată de calculator .
Figura 5.3

72 5.3.1.Sisteme de instruire bazate pe servicii Web

Un serviciu Web poate exista oriunde într -o rețea, Internet sau intranet.Unele servicii
Web pot fi invocate printr -o simplă apelare de metodă în același proces al sistemului de
operare sau, utilizând memoria partajată între procesele puternic cuplate care rulează pe
aceeași mașină. Un serviciu Web este software independent de platformă și implementare,
care poate fi:
• descris, folosind un limbaj de descriere de s erviciu;
• publicat într -un registru de servicii;
• invocat printr -o interfață API declarată, de obicei în cadrul unei rețele;
• compus cu alte servicii.
Mai mult, detaliile specifice platformei de implementare și desfășurare ale unui
serviciu Web nu su nt relevante pentru un program care invocă serviciul. Un serviciu Web este
disponibil printr -o interfață API și un mecanism de invocare declarate (protocol de rețea,
scheme decodare date etc.).Serviciile Web pot conduce la o productivitate ridicată prin
reutilizarea componentelor în vederea îmbunătățirii standardului de programare a aplicațiilor
pe web, furnizând și mijloace standardizate de comunicare între diferite aplicații software ce
rulează pe o varietate de platforme.
Arhitectura serviciilor Web cons tă din:
Componente:
• Serviciu : reutilizarea componentelor /modulelor software;
• Descriere de serviciu :detalii privind funcționalități expuse și modul de utilizare;
Actori:
• Furnizor de servicii – proprietarul serviciilor; acționează ca și serverul într -o
abordare client -server;

• Beneficiarul serviciilor Web – altă aplicație sau serviciu Web, corespunzătoare
clientului într -o abordare client -server;
• Registru public -folosit pentru centralizarea serviciilor disponibile, este un set
indexat de descrieri de servicii, care poate fi centralizat sau
distribuit;
Operații:
• Publicarea: operația de expunere în rețea a serviciilor Web oferite de furnizorul de
servicii

73 • Găsirea: operația de căutare a unui serviciu Web, operație realizată de cel ce are
nevoie de un anumit serviciu Web

• Interacțiunea cu serviciile Web: folosir ea serviciilor Web cerute.Serviciile Web pun
bazele unui mediu în care dezvoltatorii construiesc aplicații pe baza unor
componente reutilizabile, componente a căror funcționalitate este
menținută de furnizorii den servicii Web, tehnologia de rețea putând fi
transparentă în totalitate, de la dezvoltator la consumatorul de servicii.
În conformitate cu SCORM, la modul general, un LMS poate fi implementat ca o suită
de serv icii ce gestionează și urmărește interacțiunea dintre conținutul învățării și cursant.
Analizând trăsăturile serviciilor Web, apare evidentă utilitatea lor în implementarea
interoperabilității sistemelor de eLearning din trei motive principale:
• informați ile interschimbate între sistemele de eLearning precum metadatele sau
conținutul împachetat sunt bazate obligatoriu pe XML;
• arhitectura serviciilor Web fiind independentă de platformă și de limbaj, poate
promova interoperabilitatea și extensibilitatea pr intre diversele aplicații, platforme sau cadre
de lucru care există pe piața reală de eLearning;
• serviciile Web furnizează un model unitar de programare pentru dezvoltarea și
utilizarea unui intranet privat la fel de bine ca și serviciile Internet public e. Astfel, alegerea
tehnologiei de rețea poate fi în întregime transparentă atât pentru dezvoltator cât și pentru
utilizator. Figura 5 .4 ilustrează o modalitate de utilizare a serviciilor Web într -un mediu
eLearning.

Figura 5 .4 Arhitectura ser viciilor Web într -un sistem educațional

74 Această arhitectură definește modul în care diferite sisteme de eLearning schimbă
informații prin interacțiunea serviciilor Web.Furnizorul de servicii este platforma care
găzduiește accesul la aceste servicii, iar be neficiarul de servicii este aplicația care urmărește
invocarea sau inițiativa în interacțiunea cu un serviciu.

5.4.Tehnologiile utilizate pentru implementarea modulului de management
educațional

Încă de la apariția sa, limbajul Java a avut un impact nema iîntâlnit în lumea
calculatoarelor. Principalul motiv al acestui enorm succes este portabilitatea, căreia îi datorăm
și sloganul „write -once, run -anywhere“. Pe de alta parte, succesul limbajului se datorează și
posibilității ca aplicațiile Java să poată fi incluse în pagini HTML și rulate într -un browser
Web de către oricine are acces la Internet.Avantajele limbajului din punctul de vedere al
dezvoltării de aplicații server sunt în esență aceleași care îl fac o soluție bună și pe partea
client, doar proporț ia lor fiind diferită.Portabilitatea, principalul avantaj al limbajului, este
importantă și în cazul aplicațiilor server, dar poate că într -o măsura mai mică decât în cazul
aplicațiilor client, de genul apleturilor.
Pentru un aplet portabilitatea este de o importanță majoră, fiind necesar ca același
program sa ruleze pe orice calculator de pe Internet. În cazul aplicatiilor server, dacă un
program poate rula fără modificări pe UNIX si pe Windows NT, înseamnă o dublare a pieței
fără a fi necesara schimbarea nici unei linii de cod. Alte avantaje ale utilizării tehnologiei Java
pentru scrierea unor aplicații server, sunt furnizate de proprietățile intrinseci ale limbajului:
gestiunea memoriei, conversia sigură de tip (type -safety), tratarea excepțiilor și prog ramarea
pe fire de execuție multiple ( multi -threading). În ceea ce privește viteza de execuție, Java mai
are mult de recuperat.Compilatoarele JIT, o soluție la acest handicap, aduc însă limbajului
Java în imediata apropiere a lui C++.De asemenea, putem op timiza viteza de execuție a
programelor Java prin scrierea de metode native pentru unele operații consumatoare de timp.
Din punct de vedere al programării, modelul de programare pe fire multiple ( multi –
threading) bine structurat este parte integranta a l imbajului, ceea ce îl face ideal pentru
sisteme intens concurente, care este de fapt esența unei aplicații client -server. Fiind vorba de
aplicații client -server pentru Internet, o prima aplicare a lui Java pe partea server ar putea fi un
server HTTP și scr ierea aplicațiilor externe care extind funcționalitatea unui server Web. În
acest caz, problema ar fi modul de realizare a comunicării dintre serverul HTTP și programele

75 externe Java. Există deja numeroase servere Web scrise în întregime în Java, pentru ac estea
comunicarea cu alte programe de extensie scrise în Java nu este o problema.
5.4.1.Serverul de baze de date Microsoft SQL server

Fiind vorba de un server de baze de date SQL server stochează informația sub formă
tabelară. Componenta principală a SQL server este motorul bazei de date care procesează
comenzile bazei de date. Acest motor interpretează comenzile SQL și comenzile de conexiune
la baza de date. Există o serie de utilitare (Entreprise Manager, Query Analyzer, Profiler,
Upgrade Wizard, Service Manager) care pot fi utilizate pentru conectarea la baza de date și
trimiterea comenzilor SQL (se bazează pe standardul ANSI SQL 92).
De asemenea conectarea și interogarea bazei de date poate fi făcută și prin
intermediul aplicațiilor dezvoltate de utili zatorii bazei de date în diverse limbaje de
programare. Există drivere de conectare care facilitează accesul la baza de date SQL server.
Tot cu ajutorul utilitarelor puse la dispoziție se poate administra serverul, scrie scripturi SQL,
converti și muta dat ele, importa și exporta bazele de date, gestiona conectarea diferiților
clienți la baza de date. Microsoft SQL Server este un sistem de baze de date relațional bazat
pe arhitectura client -server.

Figura 5 .5 Accesul clientului la un server Microsof t SQL

În figura 5.5 este prezentat procesul prin care o aplicație client se conectează la
resursele unui serve de baze de date SQL Server. Pașii pe care parcurge procesul de returnare
a datelor sunt următorii: utilizatorul selectează o opțiune în aplicați a client. Această opțiune
face apel la o funcție din aplicația client care generează o interogare ce va fi trimisă
serverului. Aplicația folosește librăria de acces a bazei de date pentru a trimite interogarea
serverului într -un mod pe care acesta poate să -l interpreteze; librăria transformă cererea

Baza de date
SQL server
Aplicația client
Librăria bazei de date
Librăria rețelei
TCP/IP Librăria rețelei ODS – Open Data
Services Motorul relațional
(SQ L server) Motorul de stocare
(SQL server)

TCP/IP 1
2
3
4 5 6
7

8
9 10 11 12

76 inițială într -o secvență de una sau mai multe comenzi Transact -SQL ce vor fi trimise
serverului. Aceste comenzi sunt încapsulate în unul sau mai multe pachete TDS – Tabular
Data Stream și trimise librăriei de re țea; librăria de rețea are rolul de a transforma pachetele
TDS în conformitate cu protocolul de rețea utilizat pentru transmisie; pachetele de rețea sunt
apoi transmise librăriei de rețea a serverului prin intermediul rețelei; pachetele TDS extrase
din pa chetele de rețea (de ex. TCP/IP) sunt trimise serviciului ODS (Open Data Services) de
unde s e extrage interogarea inițială; ODS trimite interogarea motorului relațional, unde
interogarea este optimizată și executată în colaborare cu motorul de stocare; moto rul
relațional creează un set de rezultate (ResultSet) cu datele finale și le trimite ODS; ODS
creează unul sau mai multe pachete TDS pentru a fi transmise clientului și le trimite librăriei
de rețea; librăria de rețea creează pachetele de rețea în conform itate cu protocolul de
comunicare utilizat și le trimite aplicației client prin intermediul rețelei; sistemul de calcul al
clientului recepționează pachetele de rețea, pe care le transmite librăriei de rețea pentru a
extrage TDS; Pachetele TDS sunt apoi tr ansmise librăriei de acces a bazei de date unde sunt
reasamblate pachetele setului de rezultate inițiale; aplicația client are rolul de a vizualiza
informația conținută în setul de rezultate.utem face câteva aprecieri legate de acest proces.În
primul rând aplicația client trimite doar o singură interogare serverului. SQL server trimite un
set de rezultate aplicației client. SQL server recepționează interogarea SQL și trimite setul de
rezultate ca răspuns. SQL server nu este responsabil pentru formatul final al datelor. Aceasta
este sarcina aplicației client. Aplicația client nu folosește resursele clientului pentru rezolvarea
interogărilor și a proceselor de accesare a datelor. Aplicația clientului poate fi dezvoltată
independent de baza de date folosită. Ac est aspect este valabil pentru orice tip de bază de
date. Totodată aplicația client nu este dependentă de protocolul de comunicare folosit în rețea,
acesta putând fi modificat ulterior fără a fi necesare alte modificări la nivelul interogării
inițiale.
Ca și în cazul altor RDBMS și SQL server folosește opțiunea de utilizare a funcțiilor și
procedurilor stocate. În acest fel se pot executa simultan mai multe comenzi SQL fără a fi
nevoiți să parcurgem toții pașii de accesare ai serverului prezentați mai sus. Totodată prin
folosirea procedurilor stocate se poate realiza mentenanța aplicației client mult mai ușor, se
reduce complexitatea codului aplicației și se realizează o structurare a acestuia.
Din acest punct de vedere SQL server reprezintă o soluție extre m de fiabilă și
scalabilă. Totodată costurile implicate de utilizarea unei astfel de soluții sunt mult mai mici în
comparație cu cele necesare utilizării soluției Oracle. De asemenea, resursele hardware
necesare pentru SQL server nu sunt atât de pretențioa se ca cele utilizate în cazul Oracle. Iată

77 de ce am ales utilizarea serverului SQL server ca infrastructură de baze date pentru aplicația
de management a activităților de educație la distanță.
5.5.Parametrii de proiectare ai platformelor e -Learning
Nevoile utilizatorului sugereazǎ anumiți parametri tehnici de proiectare de ansamblu
pe care orice platformǎ de eLearning ulterioarǎ va trebui sǎ -i urmeze. Cei mai importanți
dintre aceștia sunt:
Separarea serviciilor implementate
Este esențial ca serviciile va riate oferite de platformǎ (generare conținut, colaborarea
de grup, testarea etc.) sǎ fie realizate ca blocuri modulare care sunt complet interoperabile și
pot fi implementate ca o colecție completǎ sau independente. În termeni practici, aceasta
înseamnǎ c ǎ achiziționarea unui serviciu de la un furnizor nu obligǎ cumpǎrǎtorul sǎ cumpere
și alte servicii de la același furnizor. În schimb, acest lucru permite proprietarului platformei
sǎ selecteze individual cele mai bune aplicații pentru fiecare serviciu, și oferǎ dovezi
ulterioare pentru garantarea faptului cǎ integritatea arhitecturii este menținutǎ indiferent de
numǎrul de servicii schimbate sau adǎugate pentru a îndeplinii nevoile modelului de afacere
în continuǎ schimbare a beneficiarului.
Compatibilitat e cu versiunile anterioare
Pentru protecția investițiilor existente, platformele de generație urmǎtoare trebuie sǎ
permitǎ fiecǎruia sǎ -și adopte propriile tehnologii indiferent de infrastructura existentǎ. Asta
presupune adoptarea standardelor principale ce sunt utilizate de furnizorii de eLearning și de
conținut. Înseamnǎ oferirea compatibilitǎții cu Microsoft .NET framework prin Web Services,
și posibilitatea de a alege dintr -o gamǎ variatǎ de implementǎri cu furnizori preferați. Și
înseamnǎ cǎ proprieta rii unei platforme moștenite pot pǎstra implementǎrile existente ale unor
servicii și adǎuga noi servicii ca parte a procesului de migrare (un alt beneficiu al separației
serviciilor implementate).
Obiecte de Studiu Reutilizabile
Acceptat la scarǎ largǎ ca fiind viitorul învǎțǎmântului la distanțǎ, Reusable Learning
Objects (RLO) poate fi descris ca cel mai mic element dintr -un curs sau alt obiect educațional
ce definește o activitate de studiu. ‘Reutilizarea’ presupune de obicei cǎ orice RLO ar trebui
sǎ poatǎ fi folosit de orice platformǎ eLearning , crescând în consecințǎ posibilitatea de
alegere a beneficiarilor și competitivitatea furnizorilor. În mod sigur RLO -urile incorporeazǎ
aceste trǎsǎturi, totuși principala grijǎ a fost maximizarea puterii lor ca elemente constructive,
pentru a permite cursurilor sǎ fie construite în moduri puternic pedagogice și sǎ maximizeze

78 eficiența procesului de producție. Utilizate în conjuncție cu un profil de studiu, RLO -urile pot
fi grupate pentru livrarea unor seturi de obiecte de studiu specific destinate fiecǎrui student.
Orice platformǎ de generație urmǎtoare de eLearning trebuie așadar sǎ suporte RLO -uri de la
bazǎ pentru a putea conține atât secvențe statice cât și adaptive în definirea programului de
studiu.
Livrarea serviciilor
Pentru maximizarea cost -eficienței și pentru utilizarea de cǎtre un numǎr cât mai mare
de utilizatori, arhitectura platformelor eLearning de generație urmǎtoare va fi cel mai probabil
bazatǎ pe un server central puternic cu multipli clie nți 'slabi'. Aceasta nu numai cǎ va scuti
administratorul local și departamentul IT de managementul de nivel -sistem și alte activitǎți
auxiliare dar va și oferi un nivel de securitate net superior pentru organizațiile beneficiare. În
plus, permite utilizat orilor finali o varietate de terminale client ieftine – spre deosebire de
modelele punct -la-punct, care necesitǎ o putere de procesare semnificativă la capetele rețelei.
Aceastǎ variantǎ va permite de asemenea, universitǎților care își vor crea materialele lor sǎ fie
gǎzduite pe un serviciu administrat.
5.6.Implementarea pe nivele a platformelor e -Learning
În cadrul acestor parametrii generali de proiectare, cum ar putea arǎta o platformǎ
eLearning în realitate? Ca ghid, modelul urmǎtor prezintǎ definițiil e serviciilor cheie și modul
în care ar trebui sǎ fie în legǎturǎ unul de altul(figura 5 .6)

Figura 5.6
Nivelul 1 – Portal
Un singur punct de acces ce permite tuturor utilizatorilor accesul la toate pǎrțile
semnificative ale platformei prin interme diul unui browser web. Portalul poate fi adaptat
cerințelor oricǎrei Instituții și poate fi integrat ușor într -o soluție existentǎ de portal.
Nivelul 2 – Servicii comune

79 Serviciile de care oricine are nevoie, indiferent de rolul sǎu. Ele nu sunt legate, n ici nu
depind de o funție pedagogicǎ particularǎ, și prin urmare nu trebuie sǎ fie integrate inseparabil
într-o componentǎ pedagogicǎ a pachetului de eLearning.
Gestiunea utilizatorilor
Acest Serviciu de Gestiune al Utilizatorilor oferǎ suportul pentru au tentificarea și
autorizarea utilizatorilor pentru toate serviciile mediului:
 Identificǎ, urmǎrește și atribuie privilegii fiecǎrui utilizator individual din sistem
 Furnizeazǎ un unic ‘lifetime’ ID fiecǎrui utilizator, oricare ar fi rolul acestuia și oric ât
de des s -ar schimba acesta.
 Furnizeazǎ o interfațǎ consistentǎ și de calitate și experiențǎ utilizatorilor – din nou,
neținând cont de rolul acestora (student, tutore, administrator etc.).
Colaborarea
Permite comunicarea între toți utilizatorii din s istem – atât sincron (whiteboard, chat
rooms, webcasts etc.) cât și asincron (email, forum etc.). Puterea Arhitecturii de Referințǎ
constǎ în abstractizarea facilitǎților comune ale modelului tipic ‘doar LMS ’ . Acesta este
demonstrat în scopul unui mediu de colaborare central fǎcut disponibil pentru toți utilizatorii
platformei. Acest mediu este suportul pentru toate mecanismele de feedback ce permit
utilizatorilor sǎ colaboreze la orice serviciu disponibil în Arhitectura de Referințǎ și sǎ poatǎ
comenta d irect cu 'proprietarul' resursei respective. Mediul de Colaborare suportǎ multiple
forme de interacțiune și este capabil sǎ adopte noi mecanisme cu tehnologii avansate.
Principalele formate suportate includ:
 Email (asincron)
 Forum (asincron)
 Web cast (s incron)
 Desktop Sharing și Simulǎri (sincron)
 White -boards și Chat (sincron). De la primele versiuni de platformele de eLearning,
accentul a cǎzut pe abordarea asincronǎ, întrucât aceasta permite o colaborare mai
bunǎ între zone cu diferențe de fus orar, iar studiile au arǎtat cǎ studenții preferǎ
aceastǎ metodǎ.
Gestiunea evenimentelor
Furnizeazǎ funcții de calendar, planificare și notificǎri pentru toți utilizatorii. Toate
serviciile au acces la un unic sistem de gestiune al planificǎrilor ce controlea zǎ atât mesajele
sincrone cât și cele asincrone între servicii și utilizatori. Exemple includ mesaje de atenționare

80 pentru urmǎrirea progresului unei aplicații student de înrolare, de verificare sau pentru
rǎspunsul unui tutore la întrebǎrile unui student și așa mai departe.Funcționalitatea
calendarului utilizator este de asemenea asiguratǎ de Serviciul de Gestiune al Evenimentelor.
Toate interacțiunile dintre utilizatori și servicii sunt notate în Sistemul de Management
al Evenimentelor. Aceste informații sunt prețioase atât pentru programul de management cât
și pentru cel de cercetare în pedagogia eLearning, și pot fi folosite ca raportǎri dinamice și
arhivate.Un exemplu de raportare dinamicǎ ar putea include abilitatea de a rǎspunde la
întrebarea “Cât du reazǎ pânǎ un tutore rǎspunde la întrebarea unui student?”
Nivelul 3 – Servicii educaționale
Aceste servicii asigurǎ funcționalitatea de bazǎ pentru producerea și consumarea
resurselor de eLearning. Ele trebuie sǎ asigure flexibilitate maximǎ în ceea ce privește sursa,
formatul și prezentarea conținutului, notarea și testarea performanțelor studenților, și
înregistrǎrile utilizatorilor în alte sisteme administrative ale instituției.
Learning Content Management System (LCMS)
O aplicație soft ce permite autorilor sǎ se înregistreze, stocheze, adune, gestioneze și
publice materiale de studiu pentru livrare via web, printare sau CD. LCMS -ul trebuie sǎ ofere
maximǎ flexibilitate în procesul de creare, permițând fiecǎrei instituții sǎ atribuie rolurile
solici tate. Serviciul de management al conținutului de studiu utilizeazǎ o abordare ghidatǎ de
ritmul de lucru pentru producerea materialelor educaționale atât online cât și tradiționale
pentru suportul studiului combinat. Obiectele de studiu sunt descoperite și aranjate utilizând
un limbaj meta -data ce permite construcția flexibilǎ a cursurilor. Modelul bazat pe ritmul de
lucru suportǎ specificați de cursuri și corecții ale autorului când se creeazǎ programul de
studiu și poate gestiona mai multe roluri predefin ite de autori, incluzând cele trei roluri
generice de bazǎ Specifier, Author și Reviewer. Materialele de studiu pot fi importate din alte
Sisteme de Conținut utilizând standarde de interoperabilitate IMS .
Learning Management System (LMS)
Software care a utomatizeazǎ administrarea de evenimente de instruire. LMS -ul
înregistreazǎ utilizatori, grupeazǎ cursurile într -un catalog, stocheazǎ date de la cursanți și
oferǎ rapoarte pentru management. Un LMS este în mod tipic destinat pentru a gestiona
cursuri ale mai multor editori și furnizori. Ca mecanism de livrare, un LMS oferǎ instituțiilor
posibilitatea maximǎ de alegere în ceea ce privește sursa și distribuția materialelor de studiu și
urmǎrirea de aproape a modului în care acesta este utilizat. Unele platfo rme combinǎ funcțiile
unui LMS cu cele ale unui LCMS abordare în care la livrare se impun restricții inutile în ceea
ce privește crearea conținutului. Pentru a -și îndeplini funțiile corespunzǎtor, LMS -ul trebuie

81 sǎ impunǎ restricții minime asupra locului sau modului în care este creat conținutul, în același
timp oferind feedback direct și detaliat pentru a ajuta designeri de cursuri sǎ îmbunǎtǎțeascǎ
utilizabilitatea materialelor lor.
Sisteme de evaluare
Aceastǎ parte a platformei mǎsoarǎ performanțele st udenților relatate la obiectivele
urmǎrite, folosind o varietate de unelte de la întrebǎri cu rǎspunsuri multiple pânǎ la atribuții
complicate care acoperǎ multiple subiecte și așa mai departe. Trebuie sǎ permitǎ instituției sǎ –
și aleagǎ uneltele de testar e cele mai potrivite pentru oricare curs și/sau student și sǎ permitǎ
manipularea sigurǎ a sarcinilor și suport pentru pocese de acreditare.Ambele tipuri de sarcini
formative și cumulative sunt oferite printr -o colecție de instrumente disponibile profesori lor
pentru a urmǎri progresul cursanților în atingerea obiectivelor de studiu. Instrumentele pot
realiza urmǎtoarele tipuri de sarcini:
 Întrebǎri cu variante multiple
 Rǎspunsuri multiple
 Rǎspunsuri scurte
 Fals/ Adevǎrat
 Eseuri
 Simulǎri
 Lucru în gru p
 Suport pentru procese de acreditare.
Sistemul de administrație al învǎțǎrii
Acesta joacǎ rol de interfațǎ între platforma eLearning și sistemul de platǎ existent al
instituției gazdǎ, pentru gestiunea eficientǎ a procesului de înrolare, onorarii de pla tǎ și alte
funcții administrative.Unele platforme necesitǎ totuși ca administratorul sǎ acceseze și sǎ
coreleze diferite sisteme și diferite baze de date, prin aceasta reducând eficiența și crescând
riscul de erori.Dar singura soluție satisfǎcǎtoare pe ter men lung este sǎ ofere administratorului
o unicǎ vedere de 360° asupra fiecǎrui student, tutore sau alt utilizator al sistemului,
permițând integrarea ușoarǎ și consistentǎ a tuturor datelor relevante.Sistemul de
administrație al învǎțǎrii gestioneazǎ to ate rapoatele de date în sprijinul serviciului de studiu
ca o serie de domenii specific instituției educaționale individuale. Un domeniu standard ar
putea include:
 Aplicații Student
 Înregistrǎri Student

82  Planul Student Personal de Dezvoltare
 Înregistrǎ ri Tutore
 Programe de Studiu
 Managementul Drepturilor Digitale.
Nivelul 4 – Baze de date
Toate soluțiile de baze de date trebuie sǎ ofere utilizatorului libertate totalǎ în alegerea
platformei hardware și a producǎtorului. Materialele stocate conțin li brǎrii ale resurselor
digitale pentru construirea materialelor de studiu. Resursele sunt prezentate printr -o interfațǎ
deschisǎ atât pentru Serviciul de Gestiune al Conținutului de Studiu pentru secvența de
definire a cursurilor cât și pentru Serviciul de Gestiune al Studiului pentru livrare. Obiectele
de Studiu Reutilizabile sunt prezentate utilizând un limbaj metadata pentru marcarea mediilor
digitale incluzând descrieri, specificații și ghiduri de folosire.
5.7.Modul de organizare a unui sit e de e-learni ng
Un site de e-learning oferă suport pentru organizarea unui sistem de învățământ
exclusiv prin intermediul Internetului, având o structură și o funcționalitate foarte complexă.
Acesta trebuie să includă o secțiune publică, general accesibilă, având carac ter informativ,o
secțiune administrativă în care cursantul se poate înscrie contracost la unul sau mai multe
cursuri, înscriere în urma căreia primește un nume de utilizator și o parolă însă și secțiuni
private pentru studenți, profesori și personal admini strativ.Secțiunea administrativă va trebui
să conțină următoarele:
• O listă cu cursurile sau pachetele de cursuri disponibile precum și a taxelor aferente
parcurgerii unui curs
• Un formular prin care un cursant se poate înscrie la unul sau mai multe curs uri
• O modalitate de plată a taxelor, de preferință on -line
• Studentul/cursantul va primi, în urma confirmării efectuării plății taxei, un nume de
utilizator și o parolă precum va fi informat asupra condițiilor generale sub care se va desfășura
instruire a.
Secțiunea accesibilă unui student/cursant, după autentificare, include potrivit lui Brut,
Buraga, 2004 următoarele :
• acces la informațiile corespunzătoare cursurilor la care este înscris;
• facilități de vizualizare și efectuare a temelor, inclusiv su port on-line pentru acestea;
parcurgerea on-line a anunțurilor legate de cursuri sau de viața academică;

83 • parcurgerea informațiilor despre organizațiile studențești (profesionale sau nu) și
despre serviciile oferite studenților/cursanților;
• o aplicație de tip calendar în care să își poată marca propriile activități (întâlniri cu
profesori/studenți, termene de predare ale proiectelor etc.).
• posibilitatea de gestionare a propriului director de fișiere, cont de e-mail, profil
personal (i.e., fotografii, C V, arii de interes etc.);
• facilități de căutare a informațiilor de interes – bazate pe cuvinte -cheie ori expresii în
limbaj natural – fie în interiorul sitului, fie pe Web.
Facilitățile curente de personalizare oferite unui cursant se referă la păstrarea de la o
sesiune de examinare la alta a modificărilor făcute în cadrul secțiunii sale private asupra
informațiilor oferite și asupra design -ului (e.g., schimbarea schemei de culori sau a ordinii de
prezentare a informațiilor).Secțiunea corespunzătoare desf ășurării unui anumit curs trebuie să
fie accesibilă doar cursanților înscriși și personalului didactic implicat la acel curs. Conținutul
ei include, de obicei, următoarele:
• structura curriculară;
• informații despre modul de desfășurare a cursului;
• anu nțuri pentru cursanți sau pentru un grup de cursanți;
• posibilități de accesare a documentelor de curs și a resurselor asociate cursului
(manuale, instrumente software, situri Web și altele);
• facilități de comunicare între cursanți și profesori în mod s incron și asincron;
• o subsecțiune destinată grupurilor de lucru aferente respectivei discipline.
Noutățile și informațiile foarte importante – legate, de exemplu, de termenele de
predare a temelor sau de susținere a examenelor – pot fi automat incluse și în pagina de start a
fiecărui student/cursant.Secțiunea privată a unui profesor implicat în activitatea didactică
trebuie să includă facilități pentru:
• editarea on-line de materiale didactice (cursuri, teste, teme de laborator etc.);
• adăugarea/elimina rea de cursanți de la un curs predat;
• plasarea de anunțuri generale sau interne cursului;
• stabilirea calendarului desfășurării cursului;
• fixarea temelor de lucru (editarea informațiilor privitoare la cerințe, punctaje, moduri
de realizare, resurse af erente etc.)
• planificarea datelor pentru prelegeri virtuale sau videoconferințe;
• indicarea resurselor utile cursului (pointeri către bibliografie tipărită ori documentații
Web publice/private);

84 • gestionarea examenelor;
• managementul informațiilor pri vitoare la catalogul on-line;
• generarea de statistici – numerice sau grafice – referitoare la cursurile pe care le ține
(conținând, de exemplu, proporțiile de accesare de către cursanți a materialelor aferente
cursului, sau graficul notelor).
În vederea editării on-line de materiale didactice, sistemul de e-learning poate oferi
profesorilor o serie de instrumente software, cărora aceștia să le transmită doar informațiile de
conținut, formatarea realizându -se automat. Echipa care se ocupă de dezvoltarea si tului are în
vederea conceperea cât mai multor structuri și modele (pattern -uri) de materiale educaționale,
proiectându -le interfața în acord atât cu experiența și deprinderile utilizatorilor, cât și cu
necesitățile de studiu .
5.7.1 Interacțiunea cu siste mul

Un sistem de e-learning încearcă să ofere studenților/cursanților cât mai multe
facilități de comunicare on-line, pentru a compensa măcar parțial lipsa dialogului direct.
Astfel, fiecare student/cursant își poate contacta oricând colegii sau profesori i prin mesaje de
e-mail, inițierea unor subiecte pe forumurile de discuții sau în cadrul sesiunilor de chat. De
asemenea, pot fi inițiate și grupuri de interes, axate pe diverse teme specifice didactice sau de
cercetare sau pentru cultivarea unor pasiuni c omune.
O modalitate de comunicare în timp real a studenților/cursanților cu instructorul și,
eventual, cu câte un invitat special, este oferită de lecțiile virtuale și de videoconferințe.
Fiecare participant este vizualizat de ceilalți prin intermediul une i camere digitale,
permițându -se ilustrarea discuției cu diverse imagini (scheme, fotografii, diagrame etc.),
animații, secvențe video sau sonore (table virtuale de tip whiteboard ). De asemenea, fiecare
participant își poate anunța intenția de a interveni în discuție, profesorul având rolul de
moderator.
5.7.2.Accesul la informații

Datorită depozitului imens de informații din care este constituit, Web -ul oferă oricărui
subiect abordat o deschidere imensă . Orice curs face trimiteri, accesibile on-line, către o serie
de alte resurse Web, care oferă propriile deschideri de perspective. Un rol esențial al
instructorului este acela al orientării studenților în hățișul de informații.

85 Dezvoltarea fiecărui material didactic on-line implicând costuri destul de mar i, este
necesară o reutilizare cât mai judicioasă a acestora. Astfel, diversele materiale configurează o
bază de cunoștințe a sitului, din care instructorii pot refolosi sau indica studenților drept
resurse suplimentare. Instructorilor le pot fi puse la di spoziție chiar pachete educaționale și
cursuri complete, diverse alte resurse didactice on-line, în scopul utilizării lor efective sau
drept model în pregătirea propriilor prelegeri.
De asemenea, un sistem de e-learning are integrat un sistem de oferire a știrilor și
noutăților din domeniul educațional, pentru ca studenții și profesorii să fie informați asupra
evenimentelor, conferințelor sau concursurilor la care ar putea participa. Rezultatele obținute
de membrii unei instituții sunt, în definitiv, cele m ai convingătoare argumente asupra calității
educației oferite.
5.7.3.Personalizarea i nterfeței
Un site de e-learning este un spațiu de întâlnire al unei categorii foarte largi de
tipologii umane. Pe parcursul dezvoltării și întreținerii site -ului conlucrea ză diverse tipuri de
specialiști, nu doar din diferite zone ale informaticii (manager de proiect, arhitect de sistem,
arhitect al sistemului de securitate, proiectant și administrator al bazelor de date, dezvoltator și
tester de componente, proiectant și i mplementator al interfețelor grafice, artist grafician,
specialist în interacțiunea om -calculator), ci și din alte discipline, precum psiho -pedagogia,
sociologia, științele economice (marketing, management, finanțe etc.), sau din domeniile
cărora aparțin c ursurile oferite .
Utilizatorii finali ai site -ului – studenți și profesori – sunt, de asemenea, foarte
eterogeni ca educație, cultură, vârstă, naționalitate, ambianță geografică, condiție socială. O
grupă virtuală poate reuni cele mai neașteptate categori i de studenți/cursanți , pe care
instructorul are menirea de a -i coordona și de a -i ajuta să comunice în mod autentic. Un site
de e-learning este, așadar, rodul colaborării unor persoane având varii experiențe, destinatarii
lui aparținând, de asemenea, uno r arii extrem de diverse. Principiile de proiectare Web cer un
design unitar al paginilor unui site.Separarea conținutului de forma de prezentare a informației
– stipulată de aceleași principii – oferă, însă premisa personalizării „uniforme” a sitului,
conform specificului fiecărui utilizator. Pentru precizarea conținutului efectiv al unui site Web
(text, imagini, sunet, video) sunt disponibile diverse limbaje de adnotare precum HTML,
XML, SMIL,SVG, MathML, sau limbaje de script ca PHP, Perl sau JavaScript ș.a.. Modul de
prezentare pe ecran a acestui conținut este precizat separat, prin intermediul foilor de stiluri
CSS sau XSL.

86 În plus, multe tehnologii Web oferă posibilități de detectare automată a
caracteristicilor și setărilor de pe calculatorul client: aria geografică pe care este situat,
rezoluția ecranului, lățimea de bandă pentru acces la Internet, setările legate de limbă sau de
activarea explicațiilor suplimentare, sonore sau textuale (un exemplu în acest sens fiind
limbajul SMIL – prin intermediul elementului <switch> –, dar și PHP sau Perl).
Un site de e-learning trebuie să se constituie într -un mediu imersiv, în care utilizatorii
se acomodează simțindu -i treptat familiaritatea. Facilitățile de personalizare a design -ului
(e.g., prin modificarea sc hemei de culori) și a conținutului (prin selectarea conținutului dorit
spre afișare sau prin gestionarea unor spații private precum agendă electronică, director de
fișiere, cont de e-mail etc.) sunt absolut indispensabile pentru crearea unei astfel de ambi anțe.
Oferirea unor modalități personalizate de prezentare a conținutului în funcție de
caracteristicile și setările de pe calculatorul fiecărui utilizator ar contribui la o integrare mai
rapidă în spiritul cultivat de site. Astfel, un același conținut dis ponibil la o adresă Web poate
fi însoțit de mai multe forme de prezentare, la un moment dat fiind selectată automat cea mai
potrivită situației curente:
• Domeniul Internet pe care este situat calculatorul client poate da indicații despre
localizarea geogr afică ( .ro, .uk , .jp) sau despre apartenența la mediul educațional,
guvernamental, comercial etc. (.edu, .gov, .com );
• Optarea de către un utilizator pentru o anumită limbă ar fi ideal de respectat și în
cadrul sitului de e-learning vizibil lui;
• Adâncim ea paletei de culori și rezoluția ecranului pe care parcurge situl un utilizator
poate fi un indiciu asupra schemei de design aplicată în cazul acestuia;
• Lățimea de bandă de care dispune un utilizator pentru accesul la Internet poate indica
chiar optarea pentru un anumit conținut grafic sau video, fiind foarte importantă încărcarea
rapidă a sitului;
• Activarea de către utilizator a opțiunilor de redare a explicațiilor suplimetare –
textuale sau sonore – ce pot însoți diversele obiecte multimedia trebuie deservită prin
înglobarea de astfel de comentarii auxiliare.
În acest mod, site -ul de e-learning poate oferi fiecărui utilzator o interfață
personalizată după caracteristicile detectate prin intermediul testelor asupra calculatorului
client. Design -ul poat e avea asociate câteva metafore sau imagini aparținând mediului
familiar, iar conținutul poate oferi, în plus, câteva referiri comparative la sistemul educațional
predominant în spațiul cultural al utilizatorului.

87 Prima impresie pe care ar avea -o utilizato rul la vizitarea sitului de e-learning ar fi una
foarte pozitivă în cazul în care regăsește un mediu familiar și simte că interfața i se adresează
în mod personal.
5.7.4.Abordarea diversificată a cursanților

Pentru stabilirea unei comunicări autentice est e absolut necesară cunoașterea reciprocă
și conștientizarea existenței unor preocupări și concepții comune. În cazul comunicării on-
line, fiecare utilizator își pune la dispoziție un „profil personal”, însă adoptă de obicei tonul
general al discuției. Se p oate întâmpla ca o persoană cu o educație academică tradițională să
fie deranjată de stilul informal și direct utilizat, de obicei, pe Web, și, dimpotrivă, un
adolescent nonconformist să fie îngrozit de adoptarea unui stil excesiv de formal.
Propunem în co ntinuare o soluție de îmbunătățire a comunicării în cadrul unui site de
e-learning care are în vedere dezvoltarea unei ontologii menită să clasifice în mod dinamic
informațiile despre utilizatorii sitului. Această ontologie urmează a fi prelucrată de un se t de
agenți Web, care au ca sarcină semnalarea unor afinități între utilizatori și facilitarea găsirii
unui canal de comunicare între ei.
O ontologie oferă, o bază de cunoștințe comune referitoare la o anumită realitate,
incluzând conceptele fundamentale ( categoriile), proprietățile conceptelor, precum și relațiile
și distincțiile între concepte.La înscrierea unui utilizator în cadrul site -ului de e-learning , i se
poate cere configurarea unui profil personal conform unor opțiuni pe care le -au luat în calcul
proiectanții sitului, în vederea dezvoltării unei ontologii: vârsta, naționalitatea, adresa actuală,
profesia și specializările acumulate, domeniile actuale de interes și perfecționare, domeniile
preponderente ale lecturilor, experiența de “internaut”, pa siunile personale.Astfel, în cadrul
ontologiei pot exista categoriile student și instructor, fiecare având proprietățile segment de
vârstă, naționalitate, localizare geografică, experiență Internet.
De asemenea, poate exista câte o categorie pentru fiecare domeniu de interes pentru
sit: informatică, literatură, economie, muzică etc, fiecare având sub -domenii specifice. Între
un student sau instructor și un astfel de domeniu pot exista relații de tipul „lucrează în
domeniul…”, „are specializarea…”, „este interesat de…”, „are un curs de perfecționare în…”,
„are lecturi frecvente în domeniul…”, „este pasionat de…”.
Desigur, în cadrul categoriei student vor fi încorporate și date referitoare la situația
academică a cursanților , însă noi am focalizat doar subcategoriile ce pot fi utilizate pentru a
le facilita acestora un bun nivel de comunicare în cadrul site -ului. În afară de solicitarea

88 informațiilor amintite mai sus, sistemul poate interacționa cu un nou utilizator pentru
configurarea unui profil personal cât mai elocvent și atractiv. Localizându -l geografic,
sistemul poate structura – cu ajutorul unor agenți Web – un material multimedia de prezentare
a zonei căreia îi aparține utilizatorul. Acesta ar trebui apoi să poată corecta și completa
prezen tarea cu date textuale, grafice, sonore și video care să îi surprindă ambianța zilnică
(biroul de lucru, serviciul, hobby -urile). Avându -i la dispoziție profilul personal înglobat într –
o prezentare multimedia, instructorului și colegilor lui le -ar fi clară aria culturală căreia îi
aparține și, ca atare, modalitățile și domeniile dialogului.
După ce un student și -a completat formularul de înscriere și s -a autentificat cu numele
său de cont și parola primită, sistemul îi poate oferi – în pagina sa personală – o secțiune
specială în care să -i fie semnalați toți utilizatorii care au afinități de o natură sau alta cu el, fie
că sunt sau nu înscriși la aceleași cursuri. În acest mod, acomodarea studentului și sporirea
gradului său de interes pentru integrarea în s istemul de e-learning vor fi mult mai rapide.
Chiar după terminarea studiilor, se poate păstra contul unui cursant, oferindu -i-se în
continuare doar anumite facilități de comunicare cu prezenții sau foștii studenți.
În cadrul unei instituții de învățământ tradițional, studenții dintr -o anumită grupă au
relativ puține oportunități de comunicare și lucru în echipă cu cei dintr -o altă grupă, altă
specializare sau alt an de studiu. Într -un sistem de e-learning , gestionarea ontologiei amintite
mai sus va permite oferirea acestor facilități.
Numărul de studenți ai unui site de e-learning poate fi – cel puțin în anumite perioade
– extrem de mare (la Open University din Marea Britanie există uneori și opt mii de studenți
înscriși la un singur curs). Este o șansă deo sebită de valorificare a diversității culturale în
folosul studenților și a calității actului educativ.În primul rând, un site de e-learning permite
ca un student să nu fie arondat unei grupe fixe de colegi, ci să fie integrat într -un colectiv
diferit la f iecare curs urmat.Utilizându -se și datele – reținute tot prin intermediul ontologiei
amintite mai sus – despre instructorii care predau un același curs, poate exista integrat un
mecanism inteligent de împărțire a studenților pe grupe: titularului de curs i se poate cere o
ierarhizare elocventă a criteriilor de grupare a studenților (identificate, de exemplu, cu
subcategoriile enumerate mai sus), iar după localizarea caracteristicilor predominante ale
fiecărei grupe se pot desemna în mod corespunzător instru ctorii.
Având o categorie relativ uniformă de cursanți într -o grupă, fiecare instructor poate
reformula materialul de curs în limbajul propriu al acestora. Primind noile cunoștințe în
limbajul propriu, utilizatorul le va asimila mai rapid, integrându -le în zestrea sa culturală. În
acest mod, creativitatea îi va fi stimulată, fiindu -i mult mai la îndemână efectuarea de corelații

89 și extrapolări.Este foarte important ca sistemul de e-learning să aibă implementat un
mecanism de dezvoltare dinamică a ontologiei descrise mai sus:
• în funcție de particularitățile noilor studenți, să poată fi definite noi categorii, care să
fie integrate corespunzător în ierarhia descrisă de ontologie;
• în funcție de datele precizate de utilizatori, să poată fi asociate automat no i
proprietăți categoriilor deja existente
• să existe un sistem inteligent de semnalare și de solicitare a precizării relațiilor dintre
diversele categorii.
Fiecare grupă de studenți din cadrul unui curs poate constitui o grupă particulară de
lucru, astfel încât toate facilitățile de comunicare on-line să fie disponibile în mod privat la
nivelul acesteia, și doar câteva teme de dezbatere într -un forum general sau câteva lecții
virtuale colective să fie stabilite de profesorul titular.
Oferind posibilitatea de dialog studenților cu o experiență similară, profesorul își
ușurează semnificativ și propria muncă. Supervizând activitatea fiecărei grupe, acesta își
poate da seama care grupe ar fi interesant și util de antrenat în dezbateri, având viziuni
tangențiale sau concurente. De asemenea, profesorul poate ajuta studenții din fiecare grupă să
își sintetizeze concluziile și ideile interesante, pentru a le prezenta într -o întâlnire colectivă
celorlalți colegi.Eterogenitatea viziunilor conduce de obicei la noi idei și dezbateri interesante.
Ni se pare foarte important ca un student să își sedimenteze întâi o viziune proprie,
conformă cu bagajul lui cultural (în cadrul lucrului la nivel de grupă), și abia apoi să fie
confruntat cu stiluri și viziuni diferite. În cazu l inversiunii acestor pași, fragilitatea propriilor
cunoștințe i -ar putea crea inhibiție și un sentiment de înstrăinare.
Un lucru de care trebuie să mai aibă grijă, de obicei, profesorul este asigurarea faptului
că fiecare student cunoaște și folosește toa te oportunitățile și materialele puse la dispoziție de
siteul de e-learning . Pentru a -i ușura această sarcină, site -ul poate avea integrat un sistem de
asistență al fiecărui student astfel încât, de exemplu, acesta să fie atenționat în cazul în care nu
utilizează anumite facilități oferite în cadrul unui curs ori „sare” peste câțiva pași obligatorii
atunci când efectuează o acțiune. Acest sistem, eventual implementat prin intermediul unor
agenți și/sau servicii Web, va fi responsabil cu planificarea expedi erii de notificări în funcție
de context sau de specificul activității unui utilizator. Profesorului i -ar reveni doar sarcina de a
semnala sistemului modul de înlănțuire a unor acțiuni și periodicitatea maximă a accesării
unor informații. De asemenea, sist emul de asistență va notifica automat fiecare utilizator
asupra noutăților apărute pe site, atât în cadrul secțiunii private a unui curs, cât și în secțiunile
generale.

90 Pentru a le extrapola studenților interesul dincolo de marginile unui curs, aceștia vor fi
antrenați în abordarea unor teme interdisciplinare, cu o anumită pondere în media finală de
absolvire. Astfel, la nivelul sit e-ului vor exista mai multe propuneri de proiecte, la care să
poată adera studenți de la diverse specializări. Pentru fiecare p roiect vor fi precizate câteva
specializări și abilități necesare, precum și câteva sarcini obligatorii, sistemul semnalând
automat potențialii studenți potriviți pentru a lucra în cadrul proiectului. Astfel, fiecare
student va fi semnalat automat în momen tul când se lansează la nivel de instituție apelul
pentru participarea într -un proiect pentru care datele personale îl recomandă.

91 CAPITOLUL VI .MANUAL DE UTILIZARE AL PLATFORMEI MOODLE
6.1.Introducere

Modular Object -Oriented Dynamic Learning Environment (Moodle –
http://www.moodle.org) este un pachet software destinat producerii de cursuri bazate pe
Internet, oferind un bun suport pentru securitate și administrare și având conturată o
comunitate amplă de utilizatori și dezvoltatori. Codul sursă scris în PHP utilizând baze de date
MySql și PostgreSQL, este un atu pentru adoptarea platformei datorită popularității acestor
tehnologii, precum și posibilității de utilizare fără modificări pe mai multe sisteme de operare,
inclusiv Linux (fă ră a fi necesară nici o modificare de la o platformă la alta).
Moodle își are originea într -un proiect educațional dezvoltat de Martin Dougiamas la
Curtin University of Technology, pornind de la ideea îmbunătățirii sistemului de administrare
oferit de pla tforma WebCT. Versiunea 1.0 a Moodle a fost lansată la 20 august 2002, fiind
destinată configurării unui sistem de eLearning de nivelul unui curs academic. Dezvoltările
ulterioare de până la versiunea curentă 1.8.1 au adus numeroase îmbunătățiri și extensi i de
funcționalitate, astfel încât platforma Moodle este actualmente utilizată nu doar în universități,
ci și în licee, școli primare, organizații nonprofit, companii private, de profesori independenți
și chiar de părinții care doresc să își instruiască pr oprii copii. Site -ul moodle.org constituie un
punct central de informare, discuție și colaborare între diversele tipuri de utilizatori ai
sistemului Moodle: administratori de sistem, profesori, cercetători, pedagogi și, desigur,
dezvoltatori.
Adoptarea pl atformei Moodle integrează, așadar, o universitate într -o veritabilă
comunitate internațională, având acces la experiența pedagogiă și științifică a acesteia.
Open Source e -Learning Software
Moodle este un sistem de management al cursurilor (Course Managem ent System –
CMS), un pachet software realizat să ajute profesorii să creeze cursuri de calitate on -line și să
coordoneze rezultatele celor ce învață/studenților. Astfel de sisteme sunt uneori numite
Learning Management Systems (LMS) (Sisteme de coordonare /management a învățării),
Virtual Learning Environments (VLE) (Medii de învățare virtuală) și Learning Content
Management Systems (LCMS) (Sisteme de management al conținutului de învățare).
Studenții au nevoie doar de un browser (e.g., IE, Firefox, Safari) pentru a participa la un curs
în Moodle. Moodle este un program Open Source, ceea ce înseamnă că ești liber să -l
downloadezi gratis, să îl folosești, modifici și chiar să -l distribui (în termenii licenței generale
publice GNU General Public License). Mood le rulează fără modificări pe platforme Unix,

92 Linux, Windows, Mac OS X, Netware și orice alt sistem care suportă PHP, incluzând
majoritatea furnizorilor de web (cei de găzduiesc paginile web). Informația este stocată într -o
singură baza de date: MySQL și p ostgreSQL sunt cele mai bine suportate, dar poate fi folosit
și cu Oracle, Access, Interbase, ODBC și altele.
Limbi suportate
Moodle are 50 de pachete de limbi, incluzând: araba, catalana, chineza (simplă și
tradițională), ceha, daneza, olandeza, engleza (britanica și americana), finlandeza,
franceza(Franța și Canada), germana, greaca, ungurește, indoneziana, italiana, japoneza,
maori, norvegiana, poloneza, portugheza (Portugalia și Brazilia), româna, rusa, slovaca,
spaniola, suedeza, thai și turca.
6.2.Fi lozofia modelului (design -ului)

Modelul și dezvoltarea Moodle -ului este ghidată de o filozofie a învățării specială, un
mod de a gândi ce poate fi referit pe scurt ca "pedagogie socială construcționistă".
Mai jos se încearcă explicarea în termeni simpli a acestei fraze, prin prezentarea celor patru
concepte din spatele ei. A se observa că fiecare dintre explicații sumare prezintă un punct de
vedere cu o cantitate imensă de cercetare diversă în spatele ei.Dacă conceptele va sunt total
noi, este posibil ca e le să vă pară mai greu de înțeles la început. Va recomandăm să le citiți cu
atenție, gândindu -vă la propria experiență de a învață ceva.
1. Constructivism
Acest punct de vedere susține că oamenii construiesc activ informație/învățătură nouă,
pe măsură ce i nteracționează cu mediul lor. Tot ceea ce citești, vezi, auzi, simți și atingi este
testat cu informația pe care o ai dinainte și dacă este viabilă în lumea ta mentală, poate forma
cunoștințe noi pe care să le asimilezi. Cunoașterea este întărită dacă poți folosi informația într –
un mediu mai larg. Nu ești doar un depozit de memorie ce absoarbe pasiv informația, nici nu
se poate ca informația să -ți fie transmisă doar prin a citi ceva sau a asculta pe cineva. Aceasta
nu înseamnă că nu poți învăța nimic citind o pagină web sau urmărind un curs, este doar
pentru a scoate în evidență că există mai multă interpretare, decât transferul informației de la
un creier la altul.
2. Construcționism
Construcționism susține că învățatul este în mod special de succes, când s e
construiește ceva din experiența altora. Acesta poate fi orice, de la o propoziție vorbită, sau un
mesaj pe internet, până la lucruri mai complexe precum un tablou, o casă sau un pachet
software. De exemplu, poți citi această pagină de câteva ori și să u iți până măine – dar dacă ar

93 trebui să încerci și să explici aceste idei cuiva, prin cuvintele tale sau să produci o prezentare
care să explice aceste concepte, ai avea o înțelegere mai bună, ce este integrată în propriile
tale idei. De aceea oamenii iau n otițe în timpul cursurilor, chiar daca nu mai citesc poate
aceste notițe niciodată.
3.Constructivism social
Aceasta extinde ideile de mai sus într -un grup social, construind lucruri unul pentru
celălalt, creînd în colaborare o mică cultură de lucruri comu ne ce au înțelesuri comune. Când
cineva este absorbit în cadrul unei astfel de culturi, acest cineva învață mereu despre cum să
fie parte a acestei culturi, la mai multe nivele. Un exemplu foarte simplu e un obiect precum o
cană. Obiectul poate folosit pen tru mai multe lucruri, dar forma sa sugerează cunoștința
despre a conține lichide. Un exemplu mai complex este un curs on -line – nu doar realizează
‘forma’ utilitarelor, indicând anumite lucruri despre cum ar trebui să meargă cursurile online,
dar activită țile și textele produse de grup ca un întreg modelează, felul în care fiecare
persoană se comportă în acest grup.
4. Împreună/conectat și separat
Aceasta idee se reflectă mai profund în motivările indivizilor în cadrul unei discuții.
Comportament separat e ste atunci când cineva încearcă să rămână ‘obiectiv’ și ‘realist/la nivel
de fapte’, și tinde să -și apere propriile idei, folosind logica pentru a găsi lipsurile în ideile
oponentului. Comportament împreună (conectat) este o abordare mai empatică, care acc eptă
subiectivitatea, încercând să asculte și să pună întrebări în efortul de a înțelege celălalt punct
de vedere. Comportament constructiv este atunci când persoana este sensibilă la ambele
abordări, dar este capabilă să aleagă pe cea potrivită situației curente. În general, o cantitate
sanătoasă de comportament conectat în cadrul comunității de învățare este un stimulant foarte
puternic pentru a învăța, nu numai pentru că aduce oamenii mai aproape, dar promovând o
reflectare și o reexaminare mai profundă a credințelor/gândurilor existente. O dată ce te
gândești la aceste lucruri, te ajută să te concentrezi pe experiențe care sunt cele mai bune
pentru învățare – din punctual de vedere a celui ce învață/studentului, decât doar a publica și a
evalua informați a pe care tu crezi că ei ar trebui să o știe. Poate să ajute să realizezi cum
fiecare participant la curs poate fi atât profesor, cât și student. Munca ta ca ‘profesor’ poate să
se schimbe din a fi ‘sursa de cunoștințe’, în a fi cel ce influențează având u n rol model în
clasă, conectându -te cu studenții într -un mod personal, ce se adresează nevoilor lor de
învățare, și moderând discuții și activități într -un mod ce conduce colectiv studenții către
scopurile de învățare a clasei. Evident, Moodle nu forțează acest stil de comportament, dar
este ceea ce sprijină cel mai bine.

94 În viitor, pe măsură ce infrastructura tehnică a Moodle -ului se stabilizează, noi
îmbunătățiri ale suportului pedagogic vor fi direcția majoră de dezvoltare a lui Moodle.
Sunteți invitaț i să fiți parte a acestui viitor, prin contribuție cu ideile și experiențele dvs. în
utilizarea sistemului cu studenții dvs.
6.3.Resurse necesare și mod de instalare

Pentru a instala platforma Moodle sub sistemul de operare Linux, sau sub oricare alt
sistem de operare, sunt necesare următoarele:
• un server Web care să ofere suport pentru PHP (e.g. Apache);
• limbajul de scripting PHP, cu următoarele facilități activate: biblioteca GD (cu
suport pentru formatele JPG și PNG), biblioteca zlib, suportul pentr u sesiuni, suport pentru
upload de fișiere. Este necesar, de asemenea, să fie inhibat modul de lucru „Safe Mode”.
• un server de baze de date: MySQL sau PostgreSQL.
1.Descărcarea pachetului Moodle de la adresa: http://moodle.org/download/ și
transferul înt regului director „moodle” în directorul „html” destinat publicării pe Web.
2.Crearea unui director de date (denumit, de exemplu, „moodledata”) în afara
directorului de Web, în care vor fi stocate fișierele de upload. Accesul la acest director va fi
proteja t prin comanda „deny from all” memorată într -un fișier „.htaccess” din interiorul lui.

Figura 6.1.
3.Prin lansarea executabilului XAMP.start se va încărca serverul de Apache și mySql
server, nefiind necesar nici un alt efort suplimentar din parte a administratorului.
4.Resurse sistem:
+ 256 MB RAM (minimum), 512 MB RAM (recomandat)
+ 160 MB zona de hard -disk liberă (crește odata cu informațiile up -loadate)

95 + Windows 98/ME (minim)
+ Windows NT/2000/XP (recomandat)
5.Configurarea paginii Web Moodle prin intermediul sistemului de administrare
accesibil printr -un navigator Web la adresa: http://localhost/moodle/admin (dacă instalarea s -a
făcut pe un calculator local). Este necesar să permitem pachetului Moodle setarea unor
cookie -uri pe calculatorul nos tru. După ce Moodle își va crea singur un set de tabele în cadrul
bazei de date definite de noi, ne va permite definirea unor variabile de configurare și a
parametrilor pentru pagina de start a site -ului (oricând modificabili ulterior).
6. Modulul de admin istrare este foarte ofertant, incluzând facilități pentru :
– Configurarea de: variabile sistem, setări ale site -ului Web, teme de stil de afișare,
limbă, module instalate, blocuri, filtre de text, copii de siguranță;
– Managementul utilizatorilor: auten tificare, adăugare de noi utilizatori (inclusiv
importând datele despre conturi dintr -un fișier), editarea datelor despre utilizatori, asignare de
drepturi de administrare, creare de noi cursuri, predare a unor cursuri, înregistrare de studenți
la un curs;
– Definirea de cursuri grupate pe categorii și asignarea de utilizatori acestora;
– Evidența tuturor activităților (prin intermediul „log” -urilor) din cadrul site -ului;
– Publicarea de fișiere generale în cadrul site -ului și realizarea unor copii de sig uranță
externe.
6.4.Crearea unui cont utilizator
Înainte a a putea face orice în Moodle trebuie să creați un cont nou. În mod
implicit/default, acest lucru se face prin confirmare prin e -mail. Un mesaj este trimis din
Moodle după completarea formularului d e înregistrare a unui cont nou (Fig.7.2), accesibil din
ecranul principal de conectare/Login screen. Alte forme de autentificare sunt suportate de
Moodle (ex. conturi manuale, baze de date externe, POP3, LDAP etc.), și acestea sunt
explicate în secțiunea p entru administrator din acest manual. O dată ce un cont a fost stabilit,
administratorul Moodle poate schimba drepturile de logare/conectare/login. Următoarele sunt
tipurile de cont utilizator ce pot fi atribuite unui utilizator Moodle:
• Student (implicit /default – poate interacționa doar cu conținutul cursului)
• Profesor cu drepturi de editare (poate popula cursul cu activități și asigură feedback
celui ce învață – ex. note, comentarii asupra temelor, etc.)
• Profesor fără drepturi de editare (poate asig ura feedback celui ce învață – ex. note,
comentarii asupra temelor, etc.)

96 • Creator de curs (Poate crea noi cursuri, preda în cadrul lor și să desemneze
profesorii)
• Administrator (Poate să facă orice și să meargă oriunde în cadrul sistemului Moodle)
Figura 6 .2.

Participanții completează procesul de crearea a unui nou cont apăsand link -ul trimis de
Moodle într -un email pe care îl primesc. Acest pas nu trebuie omis când se folosește metoda
default/implicită de autentificar e prin email. Link -ul din e-mail link va conecta noul utilizator
Logare î n cazul în care se
cuno aște un anume cont de
utilizator Crearea unui nou cont
de utilizator când are
loc accesare pentru
prima dată a
platforme i

97 la pagina principală Moodle. O dată ce ați creat un nou cont, rugați administratorul Moodle să
vă schimbe drepturile de conectare ale contului dumneavoastră – dacă este cazul.
6.5.Elementele ecranului Moodle
Cei ce învață/studenții pot accesa un curs Moodle folosind aproape orice browser,
incluzând Internet Explorer, Mozilla, Firefox și Safari pentru Macintosh. E important ca
studenții să aibă cunoștințe preliminare despre browser -ul lor și că elementele de baza ale
ecranului Moodle să fie explicate, incluzând:
• Bara de navigare
• Blocurile laterale
• Zona conținutului de curs
• Activarea butonului de editare (văzut doar de creatorii de curs)

Blocuri laterale Zona conț inutului de curs Zonă navigare Buton de activare a
editării

98 Bara de navigare în Moodle prezintă hyperlink -uri, arătând unde se găsește studentul
în relație cu respectivul curs sau pagina principală. Aceasta permite utilizatorului să se
întoarcă ușor la ecranul precedent și poate fi folosit în locul butoanelor back/forward
(înapoi/îna inte) ale browser -ului.
6.6.Setarea cursului – blocurile laterale
Dacă este prima dată când accesați cursul nou creat pentru dumneavoastră de către un
administrator, va fi în mare parte gol. Template -urile/Modelele de curs au zone bloc pe partea
stânga și dreaptă, cu sumarul activităților de curs în mijlocul ecranului. Blocurile laterale pot
fi adăugate, șterse sau mutate în cadrul paginii principale a cursului, astfel încât ele să
satisfacă nevoile dumneavoastră.Pentru a vedea trăsăturile Moodle pentru adă ugarea
conținutului și aranjarea blocurilor laterale din cadrul cursului dumneavoastră apăsați butonul
“Turn editing on”/Activează editarea ce se găsește în colțul din dreapta sus a ecranului.

Aceasta acțiune va revela trăsă turi
pentru adăugare de activități și
resurse î n zona de conținut a
cursului, ș i va permite lucrul cu
blocurile laterale.

99 Ceea ce urmează este o descriere a blocur ilor laterale incluse la instalare și a funcțiilor
lor. Acest bloc are o opțiune, Participanți (prezintă lista tuturor profesorilor). Daca se
accesează această opțiune vor apărea datele referitoare la responsabilul de curs (vezi figura de
mai jos).

Activități

De fiecare dată când adăugați o activitate diferită sau
o resursă în cursul dumneavoastră, o imagine/icon va apărea
în acest bloc reprezentând “modulul” Moodle specific (ex.
forum, resurse, chat, tema etc.). Aceste imagini vor face
legătu ra cu toate instanțierile activităților acestui modul, ce
apar în curs. Pentru studenți acest lucru asigură o variantă
rapidă de a accesa o activitate de învățare specifică, feedback -ul profesorului sau o notă.
Pentru profesori, aceștia pot accesa caracter isticile prezentate în secțiunea manualului adresată
managementului studentului/învățarii.

Calendar

Acest bloc permite utilizatorului să menționeze
evenimente importante, în funcție de drepturile date de
contul lor:
• Site (eveniment văzut de toate cu rsurile – creat

100 de administratori)
• Curs (eveniment văzut doar de membrii cursului – creat de profesori)
• Grup (eveniment văzut doar de membrii unui grup – creat de profesori)
• Utilizator (eveniment personal ce poate fi creat de student – văzut doar de utilizator)
Dacă adăugați date de sfârșit/închiderea a unor teme, forum, quiz/test sau chat din
cadrul cursului, aceste evenimente vor apărea în calendar automat. Puteți vedea lunile
precedente sau viitoare în calendar prin apăsarea săgeților stânga/d reapta de lânga numele
lunii curente. Data curentă este evidențiată cu chenar negru. Alte evenimente sunt colorate
conform unui cod, bazat pe ceea ce reprezintă evenimentul (tasta culoare de sub calendar).
Puteți ascunde sau vedea anumite categorii de even imente apăsând tasta culoare.
De exemplu, daca vreți să ascundeți datele evenimentele grupului (evenimente
atribuite unui grup de studenți pe care l -ați creat), apăsați “Group events”/Evenimente grup de
sub calendar. Acest lucru va ascunde toate evenimente le grupului, și codul de culoare va
dispărea din calendar. Pentru a vedea evenimentele iar, apasă link -ul Evenimente grup.
Pași pentru adăugarea în calendar a unui eveniment
1. Apăsați luna în calendar (ex. February)
2. În modul de vizualizare calendar, ap ăsați butonul“New Event”/Eveniment nou
3. Din pagina de eveniment nou alegeți:
• Eveniment utilizator (eveniment al utilizatorului)
• Eveniment group (daca grupurile sunt activate, alegeți grupul din cadrul cursului
pentru cine este evenimentul)
• Evenimen t curs (pentru studenții cursului)
• Eveniment site (creat doar de administratori)
4. Adăugați caracteristicile evenimentului și apăsați “Save changes”/salvează schimbările.
Evenimentul va apărea colorat în blocul calendar.

101

Evenimente ce urmează

Acest bloc arată evenimentele ce urmează în
calendar, într -o lista abreviată, ce face legătura cu
evenimentul în sine, astfel că toate detaliile pot fi
vizualizate.Dacă acest eveniment este o dată de închidere a
unei teme, forum, quiz/test sau chat participantul se poate conecta direct la această activitate.

Permite participanților să realizeze o căutare asemănătoare
Google în toate forumurile, a apariției valorii căutate.

102 Administrarea

Acest bloc are mai multe selecții/zone/g rupe dintre
care:

• Activează editarea; activată această opțiune
permite profesorului să facă modificările dorite în curs;
• Configurări; profesorul poate modifică setările
inițiale
• Modifică profilul; permite utilizatorul să adauge
informații personal e profilului lui/ei;
• Profesori; indică resposabilul de curs și oferă
posibilitatea de a adăuga sau îndepărta alți profesori
• Studenți; arată studenții înscriși la curs și potențialii studenți (aceștia trebuie
acceptați de către profesor);
• Fișiere; oferă posibilitatea de a crea un director și de a încărca, șterge, muta fișiere.
Cursuri

Acest bloc va afișa o listă a tuturor cursurilor în care
participantul este înscris, permițând prîntr -o singură apăsare
să ajungă la pagina principală a acelui curs.

Forumul News/Stiri (default/implicit) din cadrul
cursului asigură o cale în care puteți pune noutățile cursului pe
care vreți ca participanții cursului să le primeasca. Orice
mesaj făcut în acest forum va apărea ca un item/o componenta
într-o listă a b locului Latest News.

103 Activitatea recentă

Acest bloc afișeaza două tipuri de informații pentru
participanți; o listă abreviată a ceea ce au făcut de la ultimul
login/ultima conectare (afișata în cadrul blocului), și una/o
listă mai detaliată “Full re port of recent activity”/Raport
complet a activităților recente. Această ultimă caracteristică
asigură participantului o vizualizare normală ce afișează o
listă a activităților recente în funcție de modul, sau o
vizualizare avansată unde criteriile de repo rtare pot fi
setate. Activitatea recentă este un mod rapid de a vedea
participarea la curs ale unui student folosind caracteristica
de căutare avansată.

Customizarea/Aranjarea plasării blocurilor

Blocurile pot fi adăugate, șterse sau mutate în cadrul
paginii cursului pentru a întâmpina nevoile clasei
dumneavoastră. Când se apasa “Turn editing on”/Activează
editarea apare un bloc, ce va permite să efectuați aceste
operații cu usurință, asupra oricărui bloc discutat în această
secțiune a manualului.

Când editarea este activată, simbolurile pentru manevrarea blocurilor apar în
header/partea de sus, incluzând:

Mută blocul pe partea
stânga sau partea
dreaptă a ecranului.
Mută
blocurile cu o
poziț ie mai
sus sau mai
jos Ascunde sau arată blocul
studenț ilor
Șterge blocul și îl adaugă
în lista desfăș uratoare a
blocurilor
Modificare
caracteristicilor
respectivului bloc

104 6.7.Setarea cursului – setări
În cele mai simple cuvinte, un curs Moodle este alcătuit din activități de învățare
prezentate participanților într-un anumit format. Acest format poate fi adaptabil, constând
dintr -un număr de subiecte sau poate fi mai formal, cum ar fi structurat într -o dată de început
și una de sfârșit, sau poate fi formatat să încurajeze învățarea neformală. Moodle îti permite să
selectezi unul dintre aceste trei formate, în momentul setării caracteristicilor cursului:
 Topic/Subiect (pentru învațare fără limita in timp sau continuă – învățare în ritm
propriu)
 Weekly/Săptămânal (structurat într -o perioada clara de timp: cu încep ut si sfârșit – ex.
Medii scolare)
 Social/Social(Forumuri ce incurajeaza modul informal de învațare, interactie)
Când apăsați link -ul configurări în blocul de administrare, ecranul de editare de curs
va apărea permițându -vă să vă faceți următoarele selecț ii.Ecranul pentru setarea cursului
reprezintă locul unde experiența de învățare on -line este structurată pentru studenții
dumneavoastră. Moodle permite unui creator de curs să selecteze formate diferite pentru
cursul său, incluzând Topic/Subiect, Weekly/Să ptămânal sau Social format/format social.
Categorie :
Este posibil ca, cursul dumneavoastră să fie una din opțiunile de selectare din pagina
principală Moodle. Cursurile sunt în mod normal atribuite unei categorii (ex. Arta limbajului,
siguranța locului de muncă, etc.), și administratorul Moodle probabil ca a făcut asta atunci
când modelul de curs a fost creat. Daca nu, faceți selecția în lista de categorii, astfel încât
cursul dumneavoastră să fie corect plasat în organizație.

105 Nume întreg:
Dați cursului dumneavoastră un nume întreg, care va apărea în zona de header a
paginii principale (ex. Course Fullname 101), și în pagina de început (cu categorii) a site -ului.
Nume scurt:
Acesta este numele ce va apărea în bara de navigare (ex. CF101).
Număr de indentitate:
Dacă există un cod oficial al cursului utilizați -l aici, altfel lăsați liber.
Sumar:
Introduceți o descriere scurtă a cursului dvs., aproximativ un paragraf care să descrie
cursul cuiva ce vizitează pagina principală.
Format:
Alegeți un fo rmat de afișare a cursului (Topic/Subiect, Weekly/Săptămânal sau
Social/Social).
Data de începere a cursului:
Daca alegeți formatul Weekly/Săptămanal, atribuiți o data de început a cursului.
Perioada de înrolare:
Daca vreți să setați o limită în timp pentr u cât timp un participant poate fi înregistrat la
cursul dumneavoastră, puteți face selecția aici. Daca nu vreți să setați o limitare a înregistrării
în timp, alegeți Unlimited/Nelimitat. Când setați o anumită perioadă de înrolare, un
participant va fi aut omat considerat neînregistrat după numărul specificat de zile de la
înregistrarea la curs.
Număr de săptămâni/subiecte:
Daca alegeți formatul Topic/Subiect sau Weekly/săptămânal, alegeți numărul de
subiecte sau săptămâni din care cursul dumneavoastră este alcătuit.
Modul grup:
Modul grup permite să împărțiți participanții în grupuri separate sau visibile.
Forțat (Mod grup):
Daca modul grup este ‘forțat’ la un nivel al cursului, atunci modul grup este aplicat la
fiecare activitate a cursului. Setări individ ual pe grup în fiecare activitate sunt ignorate. Acest
lucru este folositor, de exemplu, atunci când cineva vrea să seteze un curs pentru a număr de
grupuri separate.
Disponibilitate:

106 Această opțiune îți permite să ascuzi un curs complet. Nu va mai apărea în nici o listă
a cursurilor unui utilizator, cu excepția profesorilor cursurilor și a administratorilor. Chiar
dacă studenții încearcă să acceseze cursul direct prin uRL, nu li se va permite accesul.
Cheie de înregistrare:
O cheie de înregistrare a cursul ui este ceea ce ține departe persoanele nedorite. Dacă
lăsați acest spațiu liber, atunci oricine are un nume utilizator Moodle pe site va putea să se
înregistreze la curs, simplu, doar ducându -se la adresa lui. Dacă dați o valoare, atunci
studenții care vo r să îl acceseze sunt întrebați de acest cod – doar prima dată când încearcă.
Ideea este că veți da acest cod persoanelor autorizate folosind alte căi: email privat, telefon,
verbal în clasă. Dacă această parolă răsuflă și aveți persoane nedorite ce se înr egistrează,
puteți să -i deînregistrați (vezi pagina despre profil utilizator) și să schimbați cheia.Orice
student legitim ce este deja înregistrat nu va fi afectat, dar persoanele nedorite nu vor mai
putea să intre la loc.
Accesul invitaților:
Aveți posibi litatea să permiteți ‘invitați’ în cursul dumneavoastră. Persoanele se pot
loga / conecta ca și invitați apăsând butonul "Login as a guest"/conectează -te ca invitat, din
ecranul de conectare/logare. Invitații au MEREU acces doar la citire – însemnând ca nu pot
lăsa mesaje sau să intervină în cursul studenților. Acest lucru poate fi util când vreți să dați
accesul unui coleg să se uite la munca dumneavoastră, sau să lăsați studenții să vadă un curs
înainte să decida să se înregistreze. Puteți alege între dou ă tipuri de acces al invitaților: cu
cheie de înregistrare sau fără. Dacă alegeți ca invitații să aibă cheie, atunci invitatul va trebui
să dea aceasta cheie de fiecare dată când se conectează (spre deosebire de studenți, care
trebuie să o facă doar o dată ). Aceasta vă permite să vă restricționați invitații. Daca alegeți să
permiteți invitați fără cheie, atunci oricine poate intra în cursul dumneavoastră.
Secțiuni ascunse:
Aceasta opțiune vă permite să decideți cum sunt arătate secțiunile ascunse studențilo r.
În mod implicit, o arie mică e arătată (de obicei în gri) pentru a indica unde se află secțiunea
ascunsă, deși ei nu pot vedea activitățile sau textele ascunse. Acest lucru e folositor în
formatul săptămânal, astfel ca săptămânile în care nu sunt ore su nt clare. Dacă alegeți, acestea
pot fi complet ascunse, astfel ca studenții nu vor știi că sunt secțiuni ascunse.
Noi obiecte de arătat:
Un forum special numit "News"/Știri apare în cursul pe format "Weekly"/Săptămânal
și "Topics"/Subiecte. Este un loc bun pentru a pune anunțuri pentru toti studenții. (În mod
implicit, toti studenții sunt înscriși în forum și vor primi anunțurile dumneavoastră prin e –

107 mail.) Aceasta setare determină câte obiecte recente apar pe pagina principală a cursului, în
blocul Latest News/Ultimile știri sau forumului de știri. Daca setați la "0 știri” atunci blocul
Ultimile Știri nu va mai apărea pe pagină.
Arată notele:
Multe activități Moodle permit setarea/darea de note/a da note. În mod implicit, toate
notele pot fi văzute în pagin a de note, valabilă studenților din pagina cursului, blocul
administrare. Dacă un profesor nu este interesat în afișarea notelor, sau vrea să ascundă notele
de stundenți, poate dezactiva afișarea notelor folosind această setare. Aceasta nu împiedică
activi tățile individuale de a folosi sau a seta note, ci doar împiedică afișarea rezultatelor către
studenți.
Arată rapoartele de activitate:
Rapoartele de activitate sunt disponibile fiecărui participant și arată activitatea lor în
cursul curent. Pe lânga lista rea contribuțiilor, aceste rapoarte includ fișiere detaliate despre
conectare. Profesorii au mereu acces la aceste rapoarte folosind link -ul Activități vizibile pe
pagina profil a fiecărui participant. Accesul studentului la propriile rapoarte este control at de
profesor prin setările cursului. Pentru unele cursuri aceste rapoarte pot fi un utilitar folositor
pentru un student pentru a reflecta implicarea și apariția în mediul on -line, dar pentru unele
cursuri acest lucru nu e necesar. Un alt motiv pentru a dezactiva acest lucru, e faptul că
raportul încarcă server -ul, în timp ce e generat. Pentru clase mari sau lungi, poate fi mai
eficient dezactivat (implicit).
Mărimea maximă de ‘upload’:
Această setare definește dimensiunea maximă a unui fișier care poate fi
uploadat/încărcat de studenți în acest curs, limitată de valoare creată de administrator. Este
posibil să restricționați mai departe această valoare prin setare la nivelul fiecărui modul de
activități Moodle.
Cuvântul tău pentru….:
Aceste patru câmpuri vă permit să definiți ce nume vor apărea în curs pentru profesori
și studenți.
Forțează limba:
Vă permite să setați limba la o valoare implicită, ce va anula setările studenților.
Moodle are un pachet de peste 50 de limbi, ce schimbă toată informația de pe ecran și fișierele
de ajutor în limba selectată. Conținutul cursului care e adăugat e în limba în care a fost creat,
Moodle neinterpretând automat un astfel de conținut.

108 Setarea cursului – Utilitare de ‘design’
Aceasta secțiune vă indică uneltele de desi gn în Moodle (simboluri de editare și
editorul HTML), folosite în timpul creării cursului. O modalitate bună de a deveni obișnuit cu
aceste trăsături de bază este să adăugați un sumar în secțiunea de sus pe pagina principală a
cursului, pentru studenții du mneavoastră. Începeți prin a apăsa butonul “Turn editing
on”/Activează editarea. Aceasta acțiune va face să apară:
• Un bloc lateral pentru adăugare, ștergere, mutare a blocurilor laterale
• Adăuga o activitate și lista pentru Adăuga o resursă
• Simboluri de editare a activității/resursei
Simboluri de editare
De fiecare dată când adăugați o instanță a unei activități sau o resursă în cursul
dumneavoastră, o serie de simboluri de editare vor apărea de -a lungul legăturii. De exemplu,
aceste simboluri apar în dreapta forum -ului de știri, adăugat implicit când cursul a fost
creat.Ceea ce urmează este o explicație a acestor simboluri:

Prima pagină a cursului de descriere, sumar
Pentru a adăuga comentarii în secțiunea de sus a pa ginii principale a cursului, care să
descrie cursul participanților, apăsați pe imaginea de editare pentru secțiunea de sus. Această
acțiune va face să apară ecranul secțiunii de sumar a săptămânii/subiectului. Puteți să adăugați
o imagine a descrierii, și când ați terminat apăsați “Save Changes”/Salvează schimbări, pentru
a vedea sumarul apărând pe pagina principală a cursului. Fiecare subiect/săptămâna în curs
poate avea o descriere.
Editor HTML
Când vă creați cursul, veți folosi în mod frecvent editorul HTML încorporat în
Moodle.Studenții vor folosi acest utilitar când vor răspunde mesajelor din forum, pentru a
 identează o activitate (săgeata spre stânga șterge identarea)

 mută activitatea mai sus sau mai jos în raport cu alte activități (în zona de
subiect/saptămânală )

 va permite să editați propr ietățile activității

 șterge o activitate

 ascunde o activitate de studenți (sau o arată, daca este deja ascunsă )

 afișează setarea “Grup” situația activităț ilor

109 face intrări jurnal, când vor creea un răspuns la dialog sau când vor accesa Wiki. Editorul
HTML poate fi dezactivat de administratorul Moodle, da r este un utilitar folositor pentru
îmbogățirea conținutului cursului. Editorul HTML nu este atât de bogat în
caracteristici/proprietăți ca și aplicațiile comerciale precum Dreamweaver sau FrontPage, dar
puteți face aproape tot ce puteți realiza cu aceste aplicații. Un buton de pe bară vă permite să
extindeți editorul la un ecran întreg și puteți de asemenea lucra direct cu cod. Imagini salvate
în zona de fișiere a cursului pot fi ușor inserate și puteți face legături la resurse salvate pe alt
server. Hiper link-uri și puncte de ancoră pot fi ușor adăugate în document. Moodle are filtre
media încorporate, ce vă permite să integrați fișiere Flash, QuickTime, MP3 și Windows
Media în editorul HTML, astfel că ele rulează direct pe pagina creată. Editorul HTML
încorporat în Moodle e valabil când se adaugă descrieri ale proprietățiilor sau când se creează
resurse de activități noi. Studenții pot folosi de asemenea acest editor în timpul muncii în curs.

110 CONCLUZII
Un site de e-learning trebuie să of ere un mediu de comunicare propice unei categorii
foarte eterogene de utilizatori. Pe parcursul lucrării am enumerat câteva modalități de creare a
unei atmosfere familiare fiecărui utilizator, păstrându -se integritatea site -ului. A fost luat în
considerați e faptul că, atât la nivel imagistic, cât și textual, pentru fiecare utilizator trebuie
adoptat un limbaj specific și oferit cadrul de discuții propice pentru realizarea unei comunicări
autentice. Ontologia propusă spre dezvoltare permite semnalarea afinit ăților de interese și
preocupări ale utilizatorilor.
Setul de facilități oferit de platforma de eLearning Moodle fac din ea o concurentă de
succes a platformelor comerciale, în special în partea de administrare. Gratuitatea și
disponibilitatea codului surs ă specifice acestui tip de platforme le fac foarte potrivite pentru
învățământul universitar la distanță, putându -se opera modificările și adaptările necesare.
Printre avantajele platformei Moodle , specifice unui sistem informatic integrat, se
numără următ oarele:
• Resursele solicitate din partea stației de lucru sunt minime, server -ul procesând toate
operațiile necesare pentru a servi către utilizator rezultatele interogărilor.
• Aplicația este independentă de sistemul de operare pe care rulează. Poate rul a la fel
de bine pe Windows, dar și pe MacOS sau Linux.
• Informația căutată se regăsește foarte ușor, structura bazei de date și modul de
organizare fiind realizată în mod intuitiv.
• Aplicația dispune de o interfață grafică prietenoasă, structurată cores punzător unei
parcurgeri plăcute și eficiente oferind facilități de personalizare.
• Procesul de învățare se realizează în ritmul propriu fiecărui cursant.
• Nu există dependență de timp. În cazul în care aplicația este găzduită de un server de
Internet, c ursurile pot fi disponibile 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână.
• Nu există dependență de spațiu. Se poate studia acasă, la școală, la serviciu sau în
deplasare.
• Materialele se pot descărca pentru a fi studiate off-line.
• Cursanții pot susține teste on-line, eliminându -se astfel suportul hârtie și problemele
legate de descifrarea scrisului. Se mărește astfel eficiența tutorelui în corectarea testelor,
economisindu -se timp prețios.
• Mai bună comunicare între membrii aceleiași comunități de învățământ. Tutorii pot
încărca anunțuri și mesaje privitoare la subiecte de maxim interes, care vor fi citite de către
toți cursanții.

111 • Proprietatea de scalabilitate: structura logică pe care este construită platforma
permite dezvoltarea acesteia pentru o comunitat e din ce în ce mai mare de studiu (universități,
cercetare, industrie, comerț, servicii etc.), fără dificultăți sau reproiectări ale infrastructurii.
Deși avantajele majore ale acestei aplicații sunt evidente, Moodle nu are pretenția
unei platforme perfec te. Există întotdeauna beneficii și îmbunătățiri suplimentare care pot fi
aduse, însă avantajul principal este dat de ușurința cu care vor putea fi implementate acestea
în viitor, în funcție de cerințele utilizatorilor , aspect realizabil chiar de către ac eștia.
Daca luăm în considerare faptul că subiecții evaluați în viitor vor fi în proporție tot
mai mare utilizatori ai computerului concluzia este cea prezentată de psihologul Miller,G.A:
,,Nu pot să nu mă gandesc la o declarație scurtă, dar foarte potri vită făcută de un
atlet american celebru care a spus: "Am fost bogat și am fost sărac, dar credeți -mă: bogat
este mai bine". Credeți -mă, computerele sunt mai bune!".
Prin urmare, viitorul aparține programelor care pot fi puse la dispoziția utilizatorului
prin intermediul Internetului.