Implementarea Tehnologiilor DE Vârf In Administratia Publica

CAPITOLUL 8

IMPLEMENTAREA TEHNOLOGIILOR DE VÂRF

ÎN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ

În contextul aderării țării noastre la Uniunea Europeană, administrația publică trebuie să-și ia propriile măsuri de restructurare, modernizare și chiar de regândire a rolului și modului de funcționare, în special în condițiile cerute de societatea informațională.

8.1 Caracteristici generale

Pentru ca societatea informațională să aducă beneficii tuturor, ea trebuie să se dezvolte într-un cadru național care să răspundă cerințelor locale, în corelație cu mediul regional național și internațional.

Pe plan național, problema societății informaționale, cu implicare directă în administrația publică, trebuie abordată pe mai multe paliere, care se influențează și intrecondiționează reciproc. Schematic aceste paliere sunt prezentate în figura 8.1.

Figura 8.1 Integrarea administrației publice în societatea informațională

Schema din figura 8.1 ilustrează modul în care trebuie să interacționeze cele cinci componente implicate în creșterea nivelului de informare și comunicare, a nivelului cantitativ și calitativ al serviciilor oferite de administrația publică și comunitatea de afaceri, cetățenilor, a rolului primordial pe care trebuie să-l joace sectorul industriei de tehnologie a informației, inclusiv cercetarea științifică din domeniu, în vederea găsirii soluțiilor adecvate, moderne pentru problemele cu care se confruntă administrația publică.

Administrația publică este principala verigă și, implicit, cea mai responsabilă componentă a societății, chemată să asigure cadrul favorabil dezvoltării comunității, să realizeze servicii diversificate și de calitate pentru cetățeni, sectorul economic și cel social. Administrația publică trebuie să ia măsurile pentru asigurarea cadrului optim de desfășurare a activităților pentru satisfacerea cerințelor actorilor implicați. În aceste condiții se impune:

extinderea și modernizarea infrastructurii informaționale naționale;

dezvoltarea de aplicații și servicii bazate pe convergența tehnologiilor informației, comunicațiilor cu media, care să permită informatizări omogene și coordonate ale instituțiilor din administrația publică centrală și locală;

îmbunătățirea serviciilor publice și realizarea interacțiunii societății civile cu administrația publică prin mijloace electronice adecvate.

Construirea unui sistem informațional bazat pe TIC la nivel național pentru administrația publică este una dintre etapele cele mai importante ale acestui proces. Pentru extinderea utilizării TIC la nivelul întregului sistem al administrației publice centrale și locale se preconizează satisfacerea următoarelor cerințe:

fiecare funcționar public trebuie să dispună de un calculator, și fiecare instituție publică să beneficieze de o rețea locală de calculatoare;

până în 2008 fiecare funcționar public trebuie să posede un certificat ECDL (European Computer Driving Licence), care să gireze abilitățile de utilizare a calculatoarelor;

instituțiile administrației publice centrale și locale din municipiul București vor fi conectate între ele, și cu cele din capitalele de județ, prin intermediul magistralei de comunicație pe fibră optică de mare viteză;

conectarea instituțiilor publice la Internet și crearea unui Intranet pentru acestea;

fiecare funcționar public să dispună de o adresă de poștă electronică;

fiecare instituție a administrației publice să aibă un site propriu pe Internet;

legiferarea documentelor și a semnăturii electronice și crearea pentru fiecare document tipizat a unui document electronic înmagazinat pe servere naționale, pentru a fi accesat;

proiectarea și realizarea registrelor permanente (registrele de persoane fizice, persoane juridice, unitățile administrativ teritoriale, inclusiv arterele de circulație și cadastrul), a dicționarului de documente și proceduri administrative precum și o serie de nomenclatoare unitare de uz general, sub forma bazelor de date care reunesc informații referitoare la produse, servicii, tipuri de agenți economici, sociali etc.

Pentru administrația publică se are în vedere crearea de mijloace electronice care să ușureze procesul de informatizare a structurilor administrative și a actorilor cu care acestea intră în contact. Astfel, se au în vedere utilizarea de centre publice de informare pe cale electronică a cetățenilor, inclusiv utilizarea de chioșcuri cu ecrane senzitive, ghișee unice (one-stop-shop), carduri electronice mono sau multifuncționale, raportări financiare pe cale electronică, e-mail, pagini web, licitații electronice, semnătură digitală, videoconferințe, vot electronic, orașe digitale, rețele civice etc. Și, nu în ultimul rând, guvernare on-line.

Impactul extraordinar al TIC își pune amprenta asupra întregii vieți economice, sociale și culturale, guvernând practic toată lumea modernă. Prefixul e pune în evidență una dintre cele mai importante facilități oferite omenirii de rețeaua Internet: capacitatea de a comunica dincolo de granițe, de timp și spațiu, adică de a crea așa numitele comunități electronice /comunități virtuale.

În aceste condiții se manifestă și în administrația publică tendința de trecere de la informatica individuală, la informatica de grup.

8.2 Automatizarea activităților de birou

Nevoia integrării în munca administrativă și de birou a tehnicilor moderne de comunicație și prelucrare automată a datelor, în scopul creșterii calității acesteia a condus la consacrarea unui nou termen, cel de birotică. Rolul acesteia îl reprezintă automatizarea activităților de birou prin folosirea tehnicilor, conceptelor și produsele informatice adecvate operațiilor ce vizează prelucrări elementare de date, editări de documente, reprezentări grafice, prelucrări multimedia. Sistemele informaționale vor avea, un impact profund asupra caracterului muncii umane, fizice și intelectuale, cu implicații sociale și economice. Munca intelectuală va fi degrevată de operații cu caracter de rutină care necesită un efort îndelungat, influențând în mod pozitiv procesele de conducere și decizie.

Ritmul rapid și incremental al dezvoltării tehnologiei informație și comunicațiilor (TIC) a determinat apariția noii economii, digitală, care tinde să se globalizeze. Economia digitală este caracterizată de mutații radicale în natura muncii și a relațiilor de muncă, cu implicații profunde asupra stilurilor de muncă și viață ale oamenilor. Piața muncii a cunoscut în ultimul deceniu o dezvoltare puternică, tinzând și ea să se globalizeze. Telelucrul, teleactivitățile, telesocializarea etc., reprezintă activități moderne, caracteristice unei societăți informaționale bazate pe cunoaștere.

Ca o alternativă pentru munca prestată, la un anumit sediu fix de lucru, a apărut biroul virtual (telemunca). Biroul Virtual este un serviciu ce permite configurarea personalizată, pentru fiecare utilizator a tuturor activităților care se desfășoară la birou: agendă, calendar, activități, întâlniri, sarcini, gestiune documente, forum, chat, mail etc. Pentru posesorii de telefoane mobile, aceste servicii pot fi disponibile și pe WAP (Wireless Application Protocol). Serviciile WAP pentru clienți cuprind consultarea contului personal, consultarea mail-ului, acces la propriul organizator de activități (organizer) precum și la diverse alte informații utile.

Birourile virtuale din domeniul administrațiilor publice vizează următoarele atribuții:

coordonarea și sprijinirea activității consiliilor locale privind:

informatizarea activității de administrație și a serviciilor publice subordonate;

pregătirea personalului pentru operarea pe calculator;

elaborarea în colaborare cu compartimentele Consiliului Județean, a programului pentru lucrările și activitățile ce se vor executa cu ajutorul tehnicii de calcul și supunerea acestuia spre aprobare;

colaborarea cu instituțiile specializate și cu consiliile locale în elaborarea unor studii de informatizare a administrației locale și județene;

elaborarea sau participarea la elaborarea, testarea și exploatarea programelor și aplicațiilor folosind sistemele de calcul din dotare etc.

În funcție de libertatea angajatului, biroul virtual se poate manifesta prin:

telemunca ocazională, atunci când angajatul își desfășoară activitatea la sediul organizației și ocazional (una sau două zile pe săptămână) la domiciliul său;

telemunca semimobilă, atunci când angajații au o mobilitate sporită, dar țin permanent legătura cu biroul fix, după un program prestabilit;

telemunca cu program aleator, atunci când angajații, într-o proporție aleatoare, combină telemunca la domiciliu cu cea de la sediul organizație (fără ca angajatul să aibă un birou propriu) sau a clienților;

telemunca la domiciliu, care presupune amenajarea, la domiciliul angajatului a unui birou cu toate dotările pe care le implica funcția și genul de muncă pe care o prestează. Acest tip de muncă poate fi off-line sau on-line. În cel de al doilea caz telelucrătorii sunt conectați permanent la rețeaua de lucru, răspunzând, de exemplu, la apelurile telefonice redirecționate prin intermediul unor tehnologii speciale.

Noua economie este caracterizată de numeroase e-activități: e-educația, e-medicina, e-afacerile, e-guvernul, e-comerțul etc. De multe ori, terminologia e-activități este înlocuită cu teleactivități. Teleactivitățile sunt activități social-economice bazate pe individualizare, interactivitate și sisteme de telecomunicații, în scopul de a conecta la distanță persoane și /sau organizații. La rândul lor teleactivitățile pot fi sociale (teleeducația, telemedicina, telesocializarea), sau economice (comerțul electronic, afacerile electronice, afacerile bancare electronice, telecooperarea, telemarketingul), îmbinând munca clasică cu telemunca. Toate teleactivitățile se bazează pe comunicarea la distanță, în special prin Internet.

8.3 Sistemele de lucru pentru cooperare asistată

Necesitatea unei colaborări eficiente în realizarea unor proiecte științifice de către persoane diferite, din locuri diferite, și cu diverse domenii de activitate sau a cooperării interpersonale în cadrul organizațiilor economico – administrative, pentru rezolvarea sarcinilor zilnice de serviciu, ținând cont de posibilitățile tot mai mari de utilizare a sistemelor de calcul pentru comunicație și stocarea de cunoștințe, a condus la apariția unor noi modalități de elaborare a proiectelor comune și de rezolvare a sarcinilor prin asistarea cooperării de către calculator. Așa au apărut sistemele CSCW (Computer Supported Cooperative Work) care în prezent, cunosc o dezvoltare explozivă, în special datorită noilor capabilități tehnologice în sfera comunicației, și a posibilităților de acces, partajare și gestiune interactivă a cunoștințelor prin folosirea bazelor de date partajate. Sistemele CSCW permit folosirea unor surse mari de informație, precum și găsirea unor căi de rezolvare a conflictelor între prioritățile diverselor persoane participante la cooperare și a unor moduri de lucru, avantajoase pentru fiecare din părți. Suportul tehnologic și software pentru sistemele CSCW îl reprezintă grupurile de lucru (groupware*). În prezent, sistemele CSCW acoperă domenii din știința calculatoarelor și tehnologiile corespunzătoare, (inclusiv interacțiunea om-calculator Computer-Human Interaction), rețele de calculatoare, concepte orientate obiect, baze de cunoștințe etc.

În Europa, dezvoltarea CSCW se îndreaptă către proiecte mari, cu implicații organizatorice, finanțate prin intermediul Programelor ESPRIT (European Strategic Programs for Research and Development in Information Technology) și RACE (Research and Development in Advance Communication Technology).

Sistemele pentru cooperare asistată de calculator CSCW sunt, în general, clasificate avându-se în vedere mai multe criterii: dimensiunea aplicațiilor cuprinse, timpul în care se desfășoară activitatea de cooperare, amplasarea utilizatorilor.

După dimensiunea aplicațiilor cuprinse, sistemele CSCW, se constituie din:

aplicații pentru grupuri mari, ce lucrează în domeniul public, administrativ și economico-social presupunând săli de conferințe electronice și sisteme de automatizare a fluxurilor de producție;

aplicații pentru grupuri mici (3-10 utilizatori), cu posibilități de conferențiere la postul de lucru (desktop conferencing) și elaborare de aplicații în cooperare (elaborare cooperativă).

După timpul în care se desfășoară activitatea de cooperare, sistemele CSCW pot fi:

în timp real (sincron) – comunicația are loc în același timp (videoconferințe);

în timpi diferiți (asincron) – comunicația are loc în timpi diferiți (e-mail).

După amplasarea utilizatorilor de sisteme CSCW:

locații unice (face to face) – personalul cooperant coexistă în cadrul aceluiași loc de muncă;

locații diferite (distribuite) – participanții la cooperare sunt dispersați geografic.

Pornind de la premisa că groupware-ul reprezintă un suport ce trebuie să asiste munca individuală în cadrul unei colectivități, într-un mod calitativ nou, se ajunge la concluzia că sistemele CSCW reprezintă o integrare a următoarelor funcțiuni și tehnologii:

comunicație – schimb intens de mesaje;

cooperare – facilitarea unui spațiu de lucru mare, partajat virtual;

coordonare – adăugarea structurilor proceselor economice precum și a atributelor de comunicație și cooperare în vederea posibilității implementării politicilor unor unități economice sau administrative.

La nivelul grupurilor de lucru pentru unități economico-administrative, sistemele CSCW trebuie să răspundă următoarelor cerințe funcționale:

să permită conlucrarea sistemelor de operare la nivel de client, rețea și server;

să permită lucrul în regim mobil și la distanță;

să asigure interactivitatea între entități administrative diferite.

Sistemele CSCW pentru organizații economico-administrative sunt funcționale doar dacă țin cont de realitățile modului de lucru al personalului și de comunicația între unitățile economice, participante la cooperare.

8.4 Infochioșcurile și SmartCardurile inteligente

Asigurarea unei eficiențe și transparențe în activitatea administrațiilor publice a condus la realizarea unor sisteme de tip infochioșc care facilitează, pe de o parte informarea cetățenilor și a societății de afaceri, iar pe de altă parte degrevarea funcționarilor publici de o serie de activități de rutină. Ele asigură schimbul de informații atât pe plan local cât și pe plan național sau internațional. Infochioșcul reprezintă un portal informațional, un sistem distribuit geografic, de informare automatizat, simplu de utilizat pentru cetățeni și firme. El permite modernizarea, creșterea transparenței și a accesibilității la activitățile din administrațiile publice. Utilizarea sa poate fi făcută atât prin interfața specifică infochioșcurilor, cât și prin Internet, prin intermediul browser-lor standard.

Obiectivele sistemului infochioșc se pot grupa în două categorii:

Obiective ce vizează administrațiile publice și organizațiile ce oferă servicii cetățenilor și comunității de afaceri (operativitate în relația cetățean-administrație, reducerea volumului de muncă a funcționarilor publici, reducerea costurilor din administrație etc.);

Obiective care privesc îmbunătățirea relației cetățean sau societate de afaceri cu administrațiile publice (furnizarea de date coerente, consistente și actualizate; participarea conștientă a cetățeanului la viața comunității, familiarizarea cetățenilor cu noile modalități de informare bazate pe tehnica electronică).

Utilizarea infochioșcurilor asigură:

crearea și punerea la dispoziția cetățenilor a unui sistem de informare integrat în domenii de interes social, cultural și economic;

familiarizarea cetățenilor cu informația electronică și crearea mentalității că informația este un element de utilitate personală pentru fiecare individ;

apropierea și implicarea cetățeanului în actul de guvernare prin acces electronic facil la informații;

informarea cetățenilor asupra normelor și reglementărilor în vigoare, specifice pentru activitatea administrațiilor fiscale locale;

informarea cetățenilor asupra taxelor și impozitelor locale pe care le datorează;

prezentarea documentelor și etapelor pe care trebuie să le parcurgă cetățenii în rezolvarea unei probleme, în conformitate cu legile și normativele în vigoare;

posibilitatea completării on-line a formularelor oficiale;

posibilitatea actualizării permanente a datelor;

regăsirea documentelor utile, prin intermediul unei funcții de căutare;

prezentarea în mod structurat a informațiilor pe care le pune la dispoziția publicului, astfel încât rezultatul este prezentat utilizatorilor într-o maniera intuitivă, iar domeniile asociate vor putea fi folosite ca și criterii de căutare;

clasificarea datelor din punct de vedere al drepturilor de acces;

monitorizarea utilizării sistemului, prin colectarea și raportarea de statistici asupra modului în care este utilizat.

Din punctul de vedere al dreptului de acces, Infochioșcul conține date publice și date private (fie ale cetățeanului, fie ale diverselor organisme).

Figura 8.2 Locul Infochioșcurilor în sistemele informaționale

Sistemul infochioșc are la bază o arhitectură care respectă următoarele principii:

soluție distribuită;

arhitectură deschisă extensibilă;

proiectare scalabilă;

platforme stabile și sigure în exploatare;

disponibilitatea soluțiilor, atât prin infochioșc, cât și prin Internet.

Infochioșcurile sunt integrate în sisteme informaționale diverse și asigură legătura cu baze de date locale sau centrale, inclusiv cu depozite de date centrale, permițând accesul la informații, furnizarea de documente și chiar posibilitatea completării acestora, plata diverselor taxe și impozite etc.(figura 8.2).

8.5 Alte tehnologii de vârf folosite în Administrația Publică

Prin introducerea Internet-ului și a facilităților TIC în administrația publică s-au creat noi oportunități de genul colaborării electronice interdepartamentale, facilitându-se "cyberdemocrația", ceea ce înseamnă participarea publică la procesele de guvernare. În vederea luării deciziilor fundamentate corect, agențiile și organizațiile guvernamentale nu mai operează într-o arie funcțională unică, după conceptul de organizație publică exterioară (external public organization), ci trebuie "să-și distrugă frontierele și să fie legate prin parteneriate de colaborare".

Folosirea rețelelor civice constituie o altă coordonată a informatizării în administrația publică. Ele sunt în general rețele comunitare cu un cost scăzut, ușor de utilizat pentru a permite accesul cetățenilor la e-mail, buletine de informații și informații relevante pentru comunitate. La ora actuală ele au tendința de a depăși obiectivele strict sociale și de a deveni un mijloc mai sofisticat permițând accesarea la Internet sau GIS (Geographic Information System) etc. Rețelele civice trebuie conceptualizate ca rețele publice de informații, create și întreținute de către agențiile locale în colaborare cu liderii comunității, grupurile de interese adecvate, colegiile și universitățile locale.

WWW-urile (World Wide Web) întreținute de către agențiile publice tind să devină mai degrabă, un mijloc pentru relațiile publice decât de externalizare a organizației. Un studiu realizat în SUA, relevă faptul că cele mai multe site-uri erau simple adrese prin care cetățenii puteau să contacteze oficialitățile guvernamentale și foarte puține erau construite pentru discuții interactive, pentru întreținerea unui buletin informativ, pentru furnizare de date și informații.

O metodă de simplificare a activității în administrația publică o constituie adoptarea documentelor electronice. Aceasta presupune realizarea electronică a tuturor documentele guvernamentale, completarea on-line, de către cetățeni și transmiterea lor. Cetățeanului i se permite să completeze un singur formular electronic, informațiile conținute de acesta fiind transmise automat fiecărui departament guvernamental implicat în soluționarea problemei, într-un mod care este transparent pentru cetățean. La crearea documentele electronice, trebuie avută în vedere și legiferarea semnăturii electronice, prin care să se certifice autenticitatea acestora. În acest sens, Comisia Europeană a realizat un proiect directivă privind semnătura electronică. Recunoașterea oficială a semnăturii electronice s-a făcut în 1998 când președintele de atunci al Statelor Unite, Bill Clinton și Primul Ministru al Irlandei, Bertie Ahern, au semnat un comunicat comun pe Internet folosind semnătura electronică.

Administrația publică poate spori eficiența operațiunilor uzuale, zilnice și îmbunătăți relațiile cu partenerii ei externi (întreprinderi, instituții economice financiare și diverse alte administrații publice), prin folosirea schimbului electronic de date (EDI- Electronic Data Interchange), minimizând cantitativ tranzacțiile olografe și interacțiunile umane, precum și redefinirea datelor, tipărirea și transmiterea documentelor prin poștă sau fax. EDI permite automatizarea mai multor proceduri administrative și a relațiilor comerciale între un departament și diverși parteneri (furnizori, bănci, alte administrații etc.) și conduce la descentralizarea administrațiilor publice. O cerință importantă a acestui sistem o reprezintă securitatea mesajelor (autentificarea originii, integritatea și cofidențialitatea conținutului etc.). Activitățile administrației publice soluționate prin EDI sunt schematizate în figura 8.3.

Tranzacționarea mărfurilor și serviciilor se poate realiza și prin intermediul mijloacelor electronice. Comerțul electronic înseamnă orice tranzacție financiară care utilizează tehnologia informației și oferă mai multe tipuri de tranzacții, unele active, altele în așteptare: business-to-business, business-to-consumer, business-to-administration, business-to-employee, consummer-to-administration.

Business-to-Business (B-2-B) cuprinde toate tranzacțiile ce se efectuează între doi sau mai mulți parteneri de afaceri.

Business-to-Consumer (B-2-C) este o categorie de comerț electronic care s-a extins foarte mult datorită WWW și se referă la relațiile dintre comerciant și consumatorul final.

Business-to-Administration (B-2-A) acoperă toate tranzacțiile dintre firme și autorități administrative locale sau centrale.

Business-to-Employee (B-2E) se referă la tranzacțiile destinate personalului angajat al unei organizații și care se efectuează prin propriu său sistem Intranet.

Consummer-to-Administration este o categorie de comerț destinat domeniului plăților ajutoarelor sociale sau a compensațiilor stabilite în urma calculațiilor de venit global.

Figura 8.3 Activitățile administrației publice soluționate prin EDI

În cadrul administrației publice, pentru o transparență totală în achiziționarea de bunuri, se impune realizarea de licitați electronice. Comisia Europeană încurajează proiectele pilot care pun în valoare schimbul electronic. Țara noastră a demarat o serie de proiecte privind licitațiile electronice stipulând chiar obligativitatea pentru unitățile bugetare de a face achiziții prin licitații de acest fel.

Convergența dintre tehnologia mobilă, în special WAP (Wireless Application Protocol) și Internet, conduce la apariția unei noi forme de comerț. În comerțul mobil tranzacțiile comerciale (vânzare și cumpărare de bunuri și servicii) au loc prin intermediul telefoanelor mobile, dispozitivelor PDA (Personal Digit Assistant), a instrumentelor de comunicare prin unde radio și a laptop-urilor.

În informatizarea administrației publice trebuie avute în vedere și Cartelele inteligente – smart cards folosite în efectuarea tuturor tipurilor de plăți (în sănătate pentru plata medicilor curanți sau către instituțiile de asistență medicală, plata salariilor, a achizițiilor etc.), votul electronic etc.Accesul la Internet a condus la înlăturarea barierelor geografice și temporale, impunând și o nouă formă de învățare – e_learning. Ca o definiție de sinteză, e_learning înseamnă învățarea bazată pe tehnologii, o modalitate de difuzare a informației care folosește toate mediile electronice, inclusiv Internet-ul, Intranet-ul și Extranet-ul, sateliții de comunicație, benzile video/audio, programele de televiziune interactive și CD-ROM-ul.

Tehnologiile informaționale au facilitat și dezvoltarea telemedicinei prin care se asigură schimbul de informație medicală pentru consultații clinice electronice la distanță. Practicarea telemedicinei asigură reducerea substanțială a timpului de așteptare a pacientului, între examinarea și informarea de către medicul curant, cu toate aspectele benefice ce derivă din identificarea timpurie a problemelor și aplicarea corespunzătoare a tratamentului.

Pentru îmbunătățirea activității administrative, în mod global, se impune conceptul de Oraș digital ( Intelligent city, Digital city) Acesta constituie o modalitate modernă de administrare care are la bază TIC și poate contribui substanțial la economisirea resursei vitale a omului – timpul, eliminând treptat birocrația din instituțiile publice. Implementarea unei comunități virtuale (oraș digital, județ digital) se realizează pe baza unei strategii care cuprinde canale de comunicație, standarde de transfer, suport educațional, facilități de întreținere, acorduri legislative pentru a controla accesul la bazele de date. Cetățeanul unei astfel de comunități dispune de o gamă completă de servicii electronice furnizate on-line (poștă electronică, comerț electronic etc.). Comisia Europeană a elaborat un proiect intitulat European Digital Citye care are în vedere asigurarea colaborării dintre administrațiile publice municipale, orășenești și regionale în vederea construirii Societății Informaționale, în special la nivelul aplicațiilor telematice.

În ultima vreme este avut în vedere și conceptul de Guvernare On-line, care are ca obiectiv utilizarea TIC în acțiunile administrațiilor publice. Sistemul a fost proiectat ca urmare a hotărârii Conferinței G7 (SUA, Anglia, Franța, Germania, Italia, Canada, Japonia), din februarie 1995 de la Bruxelles.

Obiectivele guvernării on-line

Îmbunătățirea cunoașterii sistemului de guvernare. Acest aspect se referă la furnizarea de informații despre sistemul de guvernare, administrație, drepturi individuale etc. Furnizarea informațiilor se poate face atât prin mijloace electronice (Internet, rețele civice etc.) cât și nonelectronice (ziare, lucrări tipărite, postere etc.).

Crearea informațiilor disponibile /livrabile, prin punerea la dispoziția actorilor implicați, a bazelor de date, a paginilor web și a site-urilor guvernamentale și municipale. Informațiile pot fi disponibile la cerere prin tehnologia "pull", sau în cazul informațiilor transmise ca anunțuri, directive etc. adresate cetățenilor, prin tehnologia "push".

Facilitarea feedback-ului. Canalele feedback pot fi furnizate către un individ (un parlamentar, un funcționar) sau un departament al administrației. Canalele pot fi "push" sau "pull", însă trebuie să fie bidirecționale și să includă e-mail și telefon înlesnind legătura între cetățeni și administrație.

Facilitarea activității grupurilor de discuții. Acest tip de activități permite participarea la procesul de guvernare și administrare și implică discuții și negocieri on-line a diverselor pături ale societății înlesnind astfel, impunerea democrației participative în care cetățenii au dreptul să vorbească și să fie auziți.

Așadar, guvernarea electronică este una dintre manifestările importante ale societății informaționale, deoarece implică instituții ale statului, organizații publice și private și, mai ales, cetățeanul, pe care îl transformă în e-cetățean, implicat direct, concret și constructiv în toate domeniile vieții politice, sociale, culturale, cetățenești și morale. Principalele componente ale guvernării electronice sunt:

G2G (Government-to-Government) pentru relații de tip guvern-guvern. G2G reprezintă comunicarea prin mijloace electronice (rețele dedicate, Internet și rețele virtuale private) dintre instituții publice pentru rezolvarea, printre altele a problemelor specifice oricărui cetățeanului. Astfel, G2G ar contribui la limitarea birocrației.

G2E (Government-to-Employee) pentru relații de tip guvern-angajați guvernamentali. G2E presupune managementul on-line al relațiilor dintre guvern și angajați prin TIC.

G2C (Government-to-Citizens) pentru guvern-cetățeni. G2C acoperă relațiile dintre guvern și cetățean realizate prin intermediul TIC. Serviciile din această categorie înseamnă aducerea guvernului mai aproape de cetățeni. Aplicațiile G2C asigură: transparența și schimbul liber de informații între cetățean și stat; votul electronic etc.

G2B (Government-to-Business) pentru guvern-companii. Relațiile dintre guvern și companii reprezintă cele mai disputate și mai analizate relații din sfera guvernării electronice. Principala cauză este determinată de faptul că, pe de o parte, firmele private reprezintă motorul creșterii economice a unei țări, iar pe de altă parte, achizițiile guvernamentale și licitațiile se „mută”, din ce în ce mai mult pe Internet, ceea ce înseamnă mai multă transparență și costuri mai scăzute. Există două mari tipuri de aplicații G2B:

sistemele de achiziții publice prin Internet;

servicii oferite de către stat sectorului privat.

Guvernarea on-line este strâns legată de teledemocrație e_democrație, care, bazându-se pe TIC, deschide cetățenilor drumul spre autoguvernare.

E_democrația, într-o perspectivă restrânsă, se referă, în principal, la procesele și structurile ce însoțesc formele de comunicare electronică dintre electorat și aleși. Definirea termenului se poate extinde dincolo de cadrul electoral, e_democarția reprezentând acel e_concept folosit ca instrument în formularea și analiza opiniilor, comunicarea acestora și luarea deciziilor în cadrul diverselor sisteme de activitate. Guvernarea electronică și e_democrația sunt înrudite, dar ca modalitate de manifestare sunt diferite. Guvernarea electronică se realizează de sus în jos, în timp ce e_democrația pornește de jos în sus.

În condițiile în care România urmărește aderarea la UE, trebuie avute în vedere și orientările pe plan european. În acest sens, au fost elaborate o serie de programe pentru îmbunătățirea activității din administrația publică, programe care iau în seamă și țările ce urmează să adere la CE. Astfel, programele IDA (Interchange of Data between Administrations – Schimb de date între administrații) se axează pe acțiuni care să asigure beneficii directe organizațiilor la nivel european. Inițiativa principală este crearea unui portal comun pentru administrația UE. România este semnatară a Planului de acțiuni e-Europe și participă la programele comunitare IST (Information Society Program) și e-Content.

Programul IST vizează promovarea inovației și competitivității, ca elemente indispensabile ale mediului de afaceri din Europa, în beneficiul cetățenilor. Acest program conține și proiectul ISIS (Inițiativa Societății Informaționale pentru Europa de Sud-Est), care are ca obiectiv asigurarea colaborării regionale în probleme ce vizează impactul noilor tehnologii asupra eficienței și transparenței la nivelul administrațiilor publice.

Programul e-Content a fost lansat de UE cu scopul de a sprijini dezvoltarea continentului digital european în rețele globale și de a promova diversitatea lingvistică în societatea informațională atât în țările membre cât și în țările candidate.

Exemple de teste grilă

1. Care din următoarele afirmații sunt adevărate:

[ ] biroul virtual este o alternativă pentru munca prestată la un sediu fix de lucru

[ ] sistemele CSCW permit folosirea unor surse mari de informații

[ ] acronimul CSCW reprezintă – Computer Supperior Cooperative Work

2. Infochioșcul

[ ] reprezintă un portal informațional

[ ] permite configurare personalizată a tuturor activităților de birou

[ ] sistem distribuit geografic, de informare automatizat

3. Tehnologii de vârf folosite în Administrația Publică:

[ ] schimbului electronic de date (EDI- Electronic Data Interchange)

[ ] oraș digital ( Intelligent city, Digital city)

[ ] rețele private

[ ] guvernare On-line

4. Comerțul electronic:

[ ] constituie convergența dintre tehnologia mobilă și Internet

[ ] orice tranzacție financiară care utilizează tehnologia informației

[ ] tranzacționarea mărfurilor și serviciilor