Implementarea Sistemului Gis In Transportul Public al Municipiului Balti

REZUMAT

În teza de licență cu tema „ Implimentarea sistemului GIS în transportul public al municipiului Bălți ” drept scop s-a propus crearea în format digital a rutelor, traseelor pentru optimizarea transportului public al municipiului Bălți.

Lucrarea este structurată în felul următor și conține:

5 capitole

33 figuri

2 tabele

18 surse bibliografice

87 de pagini

6 anexe

În primul capitol sunt prezentate aspecte generale asupra noțiunii GIS în evoluție, domeniul lui de aplicare, tipurile de date folosite în GIS, precum pro și contra utilizării GIS-ului.

Al doilea capitol conține în sine mijloacele utilizate în procesul elaborării proiectului, Softul ArcGis Desktop și harta OpenStreetMap.

Al treilea capitol reprezintă implimentarea sistemului GIS în crearea în format digital a traseelor transportului public al municipiului Bălți. În acest capitol este descris pas cu pas etapele creării straturilor rutelor, totodată este prezentat produsul final, harta traseelor transportuui public.

Capitolul patru prezintă analiza economică a lucrării.

Capitolul cinci prezintă securitatea activității vitale a lucrărilor de birou.

În concluzie se poate spune că, dat fiind faptul că, transportul public are un rol important în economia fiecărui oraș, se datorează faptului că gama serviciilor prestate au un impact social asupra populației, fapt ce dictează necesitatea aplicării unui set de măsuri eficiente, echilibrate și armonioase în acest domeniu.

Scopul studiului constă nu numai în crearea în format digital a rutelor, traseelor transportului public al municipiului Bălți, dar și oferirea unor soluții ce țin de optimizarea activității transportului public, ca rezultat obținîndu-se îmbunătățirea calității serviciilor prestate polulației.

ABSTRACT

In the graduation theisis on „Implementation of GIS in public transport Bălți” aim was proposed to create digitally proposed routes, routes for public transport optimization of Bălți.

The thesis is structuread as follows and contains:

5 chapters

33 figures

2 tables

18 bibliographical sources

87 pages

6 annexes

The firs chapter provides general aspects of GIS concept evolving field of application date types used in GIS, as pros and cons of using GIS.

The second chapter contains within itself the means used in the drafting process, ArcGIS Desktop software and map OpenStreetMap.

The third chapter is GIS Implementation is creating digital public transport routes of Bălți. Thie chapter describes the stepwise of routes layers creation also shown the final product, Map of public transport routes.

Chapter four presents the economic analysis of the work.

Chapter five presents safe vital activity of office work.

In conclusion i can say that, given that public transport plays an important role in the economy of each city, is beaucause the range of services provided social impact on population, which dictates the need to implement a set of mesures effective, balanced and harmonious in this area.

The study aimed not only to create digital routes, public transport routes of Bălți, and providing business optimization solutions related to public transport as a result of which improve the quality of services rendered for the population.

CUPRINS

INTRODUCERE 11

1. ASPECTE GENERALE PRIVIND MĂSURĂRILE EFECTUATE ÎN SCOPUL STUDIERII CONSTRUCȚIILOR 13

1.1. Importanța măsurărilor efectuate în scopul studierii construcțiilor 13

1.2. Generalități privind deformațiile construcțiilor și clasificarea lor 31

1.3. Metode de măsurare a deformațiilor și deplasărilor construcțiilor studiate Error! Bookmark not defined.

2. METODE GEODEZICE DE MĂSURARE A DEPLASĂRILOR ȘI DEFORMAȚIILOR ORIZONTALE ȘI VERTICALE ALE CONSTRUCȚIILOR Error! Bookmark not defined.

2.1. Metode geodezice de măsurare a deplasărilor și deformațiilor orizontale ale construcțiilor Error! Bookmark not defined.

2.1.1. Metoda trigonometrica — microtriangulația Error! Bookmark not defined.

2.1.2. Metoda aliniamentelor Error! Bookmark not defined.

2.2. Metode geodezice de măsurare a deplasării și deformațiilor verticale ale construcțiilor Error! Bookmark not defined.

2.2.1. Metoda nivelmentului geometric de precizie înaltă Error! Bookmark not defined.

2.2.2. Metodă de determinare a deplasărilor verticale a construcției prin măsurări indirecte ponderate tratate riguros prin metoda celor mai mici pătrate Error! Bookmark not defined.

2.2.3. Metodă de determinare a deplasării verticale a construcției funcție directă de diferențele unghiurilor zenitale măsurate ciclic din capetele unei baze fixe Error! Bookmark not defined.

3. OBSERVAȚIILE TOPO-GEODEZICE A CĂII RULANTE DIN SECȚIA DE DESCĂRCARE A MATERIEI PRIME A UZINEI DE STICLĂ, OR. CHIȘINĂU Error! Bookmark not defined.

3.1 Efectuarea măsurătorilor Error! Bookmark not defined.

3.2 Analiza rezultatelor Error! Bookmark not defined.

4. ANALIZA ECONOMICĂ Error! Bookmark not defined.

5. PROTECȚIA MUNCII ȘI A MEDIULUI AMBIANT LA EXECUTAREA LURĂRILOR TOPO-GEODEZICE 39

5.1 Cerințe generale de securitate și sănătate în muncă 39

5.2 Cerințe de securitate și sănătate în munca până la începerea lucrului 39

5.4 Cerințe de securitate și sănătate în munca la terminarea lucrului 47

CONCLUZII 53

Bibliografie 54

ANEXE 55

INTRODUCERE

Tehnologiile moderne GIS sunt concepute pentru a facilita dezvoltarea dinamică a organizației prin utilizarea eficientă a resurselor disponibile, optimizarea deciziilor de management, îmbunătățirea competitivității întreprinderii.

Un sistem GIS este un sistem care permite manipularea informației de natură geografică și a caracteristicilor asociate ei. Dacă ne referim la componență, un sistem GIS este format dintr-un ansablu de tehnologii, resurse de calcul și operatori care permit înregistrarea, stocarea și analiza informațiilor cu legătură geografică.

La nivel local, în municipiul Bălți, primii utilizatori a hărții transportului public ar putea fi autoritățile publice locale. Ei ar trebui să fie primii utilizatori, pentru îmbunătățirea schemei și circulației transportului, pentru hotărîrea și evitarea ambuteajelor pentru transportul public. Ca utilizatori ai hărții transportului public, poate fi orice categorie socială, atît de localnici, cît și cei veniți, personae fizice și juridice. Harta transportului public prezintă o comoditate deosebită pentru turiști prin vizualizarea traseelor transportului public din Bălți. Un mare plus ar fi pentru studenții ce vin la studii în mun. Bălți, oamenii ce nu cunosc traseele transportului public.

Scopul lucrării: Crearea în format digital a rutelor, traseelor pentru optimizarea transportului public al municipiului Bălți.

Obiectivele lucrării:

Analiza materialului existent din cadrul primăriei privind transportul public;

Alegerea softului, metodelor și datelor adiționale utilizate în cadrul lucrării;

Crearea infrastructurii transporului public a municipiului Bălți.

Proiectul conține: patru capitol și șase anexe.

În primul capitol sunt prezentate aspecte generale asupra noțiunii GIS în evoluție, domeniul lui de aplicare, tipurile de date folosite în GIS, precum pro și contra utilizării GIS-ului.

Al doilea capitol conține în sine mijloacele utilizate în procesul elaborării proiectului, Softul ArcGis Desktop și harta OpenStreetMap.

Al treilea capitol reprezintă implimentarea sistemului Gis în crearea în format digital a traseelor transportului public al municipiului Bălți. În acest capitol este descris pas cu pas etapele creării straturilor rutelor, totodată este prezentat produsul final, harta traseelor transportuui public.

Capitolul patru prezintă analiza economică a lucrării.

Capitolul cinci prezintă securitatea activității vitale a lucrărilor de birou.

Anexele prezentate sunt:

Anexa 1. Planul ridicării căii rulante ;

Anexa 2. Determinarea distanțelor reale dintre căile rulante;

1. ASPECTE TEORETICE GIS

1.1 Noțiuni fundamentale

Ce este GIS – GIS este acronimicul provenit de la Geographic Information System (Sistem Informațional Geografic – deseori tradus în forma SIG în limba română). Un Sistem Informațional Geografic (GIS/SIG), este o unealtă de cartografiere bazată pe computer care analizează fenomenul geografic dacă există împreună cu evenimentele precedate de acesta. Michael F.Goodchild, profesor la Universitatea din California, Departamentul de geografie defineșe GIS-ul ca fiind: “o formă particulară a Sistemelor Informatice aplicată datelor geografice…Un ansamblu de echipamente, programe și proceduri proiectat pentru stocarea, administrarea, manipularea, analiza, modelarea și vizualizarea datelor spațiale pentru rezolvarea problemelor de planificare complexă și administrare. ”

Tehnologia GIS integrează operații comune cu baze de date, interogări și analiză statistică, cu beneficii unice de vizualizare și analiză geografică oferită de hartă. În general un GIS oferă facilități pentru capturarea, managementul, manipularea și analiza datelor, prezentarea datelor în ambele forme: forma grafică și cea de raport. Este un set integrat de unelte hardware și software folosite pentru manipularea și managementul datelor digitale, spațiale și datelor atribut asociate.

Figura 1.1 Folosirea diferitor tipuri de date pentru crearea,analiza și manipularea hărților

Sistem informatic geografic – reprezinta un ansamblu coerent constituit din echipamente de calcul (hardware), programe (software), informații, persoane, reguli și metode de lucru – care permit conceperea, definirea, constituirea, actualizarea și exploatarea de hărți geo-topografice asociate cu informații descriptive cu repartiție teritorială.

Definiție funcțională:

Un GIS este capabil să înmagazineze planuri/hărți (adică reprezentări grafice ale unor entități repartizate spațial, cu constituție vectorială – puncte, linii, poligoane cărora le conferă inteligența atît prin asocierea la baze de date descriptive (fiecărei entități grafice corespunzîndu-i o serie de atribute) cît și prin facilități de analiză (interogare pe criterii spațiale și/sau alfa-numerice).

Prezentare GIS- GIS este o tehnologie care se dezvoltă rapid șă care încorporează elemente grafice cu date tabelare cu scopul de a oferi răspunsuri pentru probleme din lumea reală. Prima versiune de GIS a fost cunoscută sub numele de cartografie asistată de calculator și a constat în desenarea de linii simple pentru redarea suprafeței terestre. De aici a evoluat conceptul de suprapunere a diferitelor elemente cartografice unele peste altele cu scopul de a determina modele și cauze ale fenomenelor spațiale. În cadrul GIS se realizează conectarea atributelor nonspațiale și a datelor spațiale. Această conexiune oferă posibilitatea de prezentare a hărților tematice și de analize spațiale. Astfel de hărți pot fi incluse in diferite tipuri de rapoarte.

Un Sistem Informatic Geografic reprezintă în prezent o colecție de: utilizatori, aplicații, date geografice software și hardware pentru managementul, analiza și redarea tuturor tipurilor de informații cu referință geografică.

Componența hardware cuprinde echipamentul necesar pentru a susține numeroasele activități ale unui GIS, de la colectarea pînă la analiza datelor. Principala piesă de echipament este stația de lucru, pe care rulează software-ul GIS și la care sunt atașate echipamentele auxiliare. Culegerea datelor poate necesita folosirea unui aparat pentru conversia datelor din format brut în date digitale și un echipament GPS pentru colectarea datelor pe teren. Odată cu apariția GIS și a dezvoltării tehnologiilor web, serverele web au devenit o piesă importantă de echipament pentru GIS. Dintre componentele software, pe primul loc se află pachetul de aplicații GIS. Acesta este esențial pentru crearea, editarea și analiza datelor spațiale și a celorlalte atribute și de aceea conține o multitudine de funcții GIS înglobate în el. Extensiile sau programele corelate auxiliare reprezintă elemente software care extind capacitățile pachetului propriu-zis al GIS. Software-ul GIS orientat pe componente este opusul software-ului de aplicație. Scopul lui este de a construi aplicații care îndeplinesc un anumit obiectiv și deci sunt limitate ca posibilități de analiză spațială. Software-ul utilitar constă în programe de sine stătătoare care îndeplinesc o anumită funcție. Există de asemenea software de tip web-GIS, care ajută la raspîndirea datelor în Internet.

Stadiul actual privind evoluția GIS. Ideea de a concentra în cadrul unei hărți dierite straturi tematice și fenomene geografice, a existat cu mult înaite de apariția calculatorului. De ex. Harta bătăliei de la Yorktown (toamna anului 1781), creație a cartografului francez Louis-Alexandre Berthier, redă destul de bine traseele trupelor implicate în luptă.

În anul 1819, francezul Pierre Charles Dupin a întocmit prima hartă choropletă (redarea prin umbre a suprafețelor) (vezi imaginea 1.2), ce redă distribuția și intensitatea analfabetismului în Franța, aceasta reprezentând, poate, prima hartă statistică modernă.

Figura 1.2 Hartă choropletă (redarea prin umbre a suprafețelor)

De-a lungul evoluției sale, din 1950 și pîna astăzi, putem observa 3 faze delimitate în funcție de aplicații, date și interacțiunea dintre utilizatori și furnizori (Crain și MacDonald, 1984). În prima fază (perioada 1950 – începutul anilor 1980), tehnologia GIS a fost creată ca un instrument capabil să stocheze, organizeze și să determine extinderea datelor existente. Pentru acest lucru a fost implementată și definită o structură a datelor compusă din date primare (puncte, linii, suprafețe, rastere) și funcții pentru importarea, editarea, recuperarea, actualizarea, interogarea datelor (Massimiliano Cannata, 2006).

În cea de-a doua fază (sfîrșitul anilor ’80 – începutul anilor ‘90), Sistemele Geografice Informaționale au fost forțate să evolueze spre analiză. În această fază au fost implementate funcții și “interfețe grafice prietenoase” pentru a ușura interacțiunea cu utilizatorii. Utilizatorii au posibilitatea să sorteze, selecteze, extragă, reclasifice și să reproiecteze datele după diferite criterii geografice, topologice, statistice.

Începând cu sfîrșitul anilor 1990, Sistemele Informaționale Geografice intră într-o nouă eră. În această etapă, GIS-ul încearcă să devină un instrument de decizie și manipulare a informației. În anii 2000, se îndreaptă către Web, devenind tot mai popular.

Ceea ce reprezintă astăzi domeniul GIS are o istorie destul de recentă, ale cărei începuturi pot fi localizate în jurul anului 1960, odată cu aplicarea tehnicii de calcul în realizarea unor hărți simple. Aceste hărți puteau fi stocate și modificate în calculator și vizualizate, fie prin afișare pe ecran, fie prin imprimare pe hîrtie. Conceptul de SIG apare pentru prima dată pe continentul nord-american (Canada și Statele Unite), în urmă cu mai bine de 40 de ani. Primul SIG este cel dezvoltat de canadieni în anul 1963, în cadrul unei operațiuni de inventariere a resurselor naturale. Realizat la o scară foarte mică și cunoscînd o continuă perfecționare de-a lungul anilor, Canada Geographic Information System (CGIS) se află și astăzi în funcțiune.

Dezvoltarea sa a adus numeroase contribuții conceptuale și tehnice la evoluția generală a sistemelor informaționale geografice:

utilizarea scanării materialelor cartografice analogice;

vectorizarea imaginilor scanate;

structurarea datelor geografice pe straturi tematice;

conceptul de tabel de atribute.

Principala problemă pe care încearcă să o rezolve un SIG constă în realizarea automată a analizelor geografice, utilizând în acest scop calculatorul electronic. Un SIG poate furniza răspunsuri la întrebările referitoare la:

localizare;

condiționare;

evoluție;

simulare.

Pe harta analogică, analizele menționate mai sus nu pot fi făcute decât de către om, pe baza unei imagini personale a spațiului geografic. Corectitudinea deciziilor rezultată în urma unei analize geografice depinde atât de calitatea hărții disponibile, cât și de cunoștințele și experiența acumulate, în domeniul specific studiului efectuat de către persoana care face acea analiză.

Dezvoltarea SIG după 1990 s-a bazat pe trei elemente principale – dezvoltarea tehnologiei, nevoile utilizatorilor și ideile creative de dezvoltare de noi instrumente de analiză.

În urma unui studiu efectuat în anul 2001 de Daratech Inc. (firmă din SUA renumită în domeniul studiului de piață al produselor IT inginerești) reiese că produsele ESRI și Intergraph sunt cele mai populare sisteme informaționale geografice la ora actuală.

Mai pe larg, un sistem GIS este un sistem folosit pentu modelarea informației, proceselor și structurilor, care reflectă lumea reală, inclusiv evenimentele trecute, pentru a putea înțelege, analiza și gestiona resurse și facilități. Un sistem GIS poate fi descris ca un sistem de gestiune a unei baze de date, care de regulă prezintă utilizatorului datele într-un mod interactiv grafic, care poate fi interogată și analizată.

Domeniul de aplicare GIS .Sistemele informatice geografice (GIS) își dovedesc utilitatea în orice domeniu de activitate care se bazează pe tratarea informațiilor spațiale:

Cadastru:

cadastru imobiliar;

cadastru edilitar (inventariere rețele de apă, gaze, termoficare, telefonie, etc.);

cadastru geotehnic, etc.

Urbanism, sistematizare teritorială și Administrație local:

stabilirea amplasării optime a noilor obiective (înzestrări edilitare, cartiere de locuințe, obiective industriale, obiective social-culturale, etc.);

spațiu locativ;

studii de urbanism;

acordarea permiselor de construcție/demolare;

inventarierea folosinței terenurilor;

registrul populației;

organizarea colectării și depozitării deșeurilor menajere;

Geologie:

inventarierea și supravegherea zăcămintelor, etc.

Protecția mediului:

analiza zonelor afectate de diferiți poluanți (chimici, sonori, fizici, etc.);

e) Agricultură și pedologie:

cartare pedagogică;

f) Silvicultură și îmbunătățiri funciare:

cadastru silvic;

supravegherea stării de sănătate a pădurilor, etc.

Petrol și gaze:

inventarierea și supravegherea zăcămintelor;

h) Cartografie:

realizarea și actualizarea de hărți și planuri topografice;

realizarea și actualizarea de hărți tematice, etc.

Politică:

studii diverse (interacțiuni, zone de influență, etc.);

Comerț:

amplasarea optima a magazinelor functie de acces auto, concurență, consumatori;

gestionarea stocurilor;

k) Transport:

optimizări trasee transport ;

cadastru de specialitate (căi ferate, drumuri, etc.);

l) Dezvoltarea urbană și regională:

crearea de hărți de urbanism, în managementul rețelelor de utilități (energie electrică, gaze, apă);

m) economie :

amplasarea de noi afaceri;

n) financiar-bancar și comerț –

segmentarea piețelor;

o) turism:

alegerea celor mai bune locații;

p) mediu:

studiu impactului asupra mediului;

q) sănătate:

gestionarea stării de sănătate a populației în regiuni.

Componentele unui GIS. GIS nu trebui văzut ca un sistem pur hardware, el este ansamblu construit din:

Persoane – utilizatorii sistemului;

Aplicații – procesele și programele utilizate pentru atingerea scopurilor dorite;

Date – informații care stau la baza aplicației;

Hardware – componentele fizice pe care va rula sistemul.

Figura 1.3 Componetele GIS

Figura următoare trebuie interpretată ca o propoziție, și pornește de la cele mai importante elemete care alcătuiesc un sistem GIS, pînă la cele mai puțin importante.

Trebuie să utilizeze

Toate acestea au nevoie de

Figura 1.4 Componetele GIS

Un GIS întegrează 5 componente principale. Există o dispută în legătură cu cel mai important element, anumite lucrări susținînd că principalul rol este deținut de persoane, în timp ce alte sudii pun pe prim plan datele.

1) Componenta utilizatorii. Sistemele informaționale, geografice sau nu, vin din necesiatatea oamenilor în organizații de a răspunde la întrebări, de a-și realiza sarcinile într-un mod cît mai simplu și, în general de a interacționa cu lumea și oamenii care o alcătuiesc. Un sistem informațional precum GIS vine în sprijinul realizării activităților într-un timp mult mai scurt și cu rezultate mult mai consistente, cu un nivel ridicat de încredere. Designul și implementarea unui sistem GIS începe cu oamenii și necesitățile lor, și se termină cu aplicații reale de care aceștia se folosesc în vederea atingerii scopurilor propuse. Întregul sistem există pentru a ne sprijini în realizarea sarcinile pe care le avem. Are o valoare dinamică fiind dependentă de pregatirea personalului în analiza spațiala și în utilizarea software- urilor GIS. Gama de utilizatori GIS pornește de la specialiștii care proiectează și mențin sistemul pînă la cei care îl folosesc în munca de zi cu zi.

2) Componenta aplicațiile sau metodele. În diferite organizații oamenii au nevoie să întocmească diverse tipuri de rapoarte, să ia anumite decizii și, în general, să aplice propriile abilități pentru a rezolva tot felul de probleme. Activitățile, procesele desfășurate în vederea realizării acestora lucruri poartă denumirea de aplicații. Aplicațiile iau naștere din misiunea și obiectivele organizației. În proiectarea oricărui sistem de informații trebuie ținut cont de tipul de aplicații ce vor fi suportate de acesta. Mai exact, aplicațiile reprezinta modul în care sunt obținute datele, cum sunt stocate, transformate și analizate pentru a fi prezentate într-o formă finală la ieșire. Un exemplu simplu de aplicație îl constitue densitatea populației la nivel național sau monitorizarea calității apei.Componenta aplicații, arată că GIS operează în strînsă concordanță cu reguli și planuri de implementare, care sunt modele și proceduri de operare unice.

3) Componenta date. Pentru ca aplicațiile să funcționeze în mod corespunzător, acestea au nevoie de date. Nu se poate construi o hartă cu potențialul vînzarilor sau cu amplasarea geografică a clienților fără a deține anumite tabele și informațiile necesare realizării unui astfel de rezultat. Aceste tabele se vor afla într-o bază de date (eventual mai multe), sistemul necesitînd existența unor intrumente specializate pentru accesul, administrarea și manipularea datelor. Datele geografice și cele tabulare, pot fi colectate, compilate după diverse specificații și cerințe. Un GIS poate integra datele spațiale cu alte resurse de date externe care sunt la fel stocate în baze de date. Stocarea datelor spațiale și datelor tabulare într-o bazî de date (DBMS) este cheia funcținalitații unui GIS. Baza de date geografică se referențiază într-un anumit mod la locații de pe suprafața Pămîntului. Documentațiile despre seturile de date GIS sunt cunoscute ca Metadate. Ele conțin informații referitoare la sistemul de coordonate, data actualizării, etc.

4) Componenta software. Cînd vorbim de software-ul GIS, ne referim la instrumentele utilizate pentru a stoca, analiza, și afișa informațiile geografice. În orice sistem GIS, datele, pe lîngă reprezentarea spațială, posedă legături către diferite atribute ce sunt stocate într-o bază de date. Majoriatatea aplicațiilor oferă o interfață ușor de utilizat pentru interogarea datelor și manipularea spațială prin utilizarea unor instrumente precum zoom sau pan.

Pe scurt, componentele software principale ce alcătuiesc un sistem informațional GIS sunt: un sistem de gestiune a bazelor de date, o interfață grafică care să permită manipularea instrumentelor, și bineînțeles instrumentele.

Nivelul coborît pe care se află software-ul în ierarhie se datoreză faptului că aplicațiile pot exista chiar dacă se renunță la software, atîta timp cît datele există și sunt aranjate într-o manieră utilă.

5) Componenta hardware este sistemul de calculator pe care GIS operează. Soft-urile de GIS rulează pe o gamă largă de tipuri hardware, de la servere pîna la stații de lucru în mod stand-alone sau configurate în rețea. Piesele centrale sunt stația de lucru și echipamentele auxiliare periferice (GPS, data loger, senzori, camere web, etc). Utilizarea device- urilor high-tech în teren sunt o unealtă GIS importantă de colectare, la fel ca și serverele GIS web-based (MapServer). Cît

Altfel spus GIS hardware nu este nimic altceva decît un sistem, un computer pe care să ruleze aplicația GIS. Pe lîngă sistemul propriu-zis cu tastatură, monitor, cabluri, conexiune internet, mai pot exista componente precum: imprimante profsionale, scanere, echipamente speciale care să scaneze hărți și să introducă datele din hărți în baza de date GIS.

1.2 Tipurile de date utilizate în GIS

sența proiectului GIS este constituită de relații univoce dintre entitățile grafice și atributele descriptive asociate acestora. Un GIS utilizează unul sau mai multe tipuri de date spațiale pentru a reprezenta obiectivele geografice:

Date grafice,

Date descriptive.

Date grafice

Fondul grafic se poate compune din următoarele tipuri de entități:

Date vectoriale: punct, linie și poligon.

Date raster: planuri scanate, ortofotoplanuri, imagini satelitare.

Entitățile grafice folosite în GIS sunt definite vectorial, ceea ce înseamnă că reprezentarea lor pe ecran se bazează pe algoritme matematice. O entitate este generată pe ecran pornind de la coordonatele carteziene ale punctelor sale determinate și de la definiția sa geometrică.

Datele vectoriale sunt:

Puncte – reprezintă entități punctiforme de pe plan/hartă (puncte de referință geografică și geodezică, puncte de măsurători, borne, clădiri, centre administrative, etc.) Acestea sunt caracterizate de coordonatele absolute ale plasării sale în plan (X, Y, Z). Acestea se pot abate de la caracterul punctual doar atît cît să capete un plus de sugestivitate.

Linii – succesiuni de segmente liniare (inclusiv arce de cerc) constituind rețele ce apar în reprezentarea grafic ( drumuri, lenii electrice).

Poligoane – contururi închise reprezentînd entitățile caracterizate pe suprafață la sol (parcele, arii protejate, lacuri).

Avantajele utilizării acestui model sunt:

are o reprezentare bună a structurii de date fenomenologice;

structură de date compactă;

topologie ușor de realizat;

grafică superioară;

posibilitatea regăsirii, actualizării, și generării datelor spațiale și atributelor.

Dezavantajele utilizării acestui model sunt:

structură de date complexă;

combinare dificilă a straturilor tematice;

simulare dificilă deoarece fiecare entitate are propria sa topologie;

afișarea și plotarea pot fi costisitoare mai ales atunci când se urmărește o calitate înaltă;

tehnicile utilizate sunt mai costisitoare.

Date raster sunt. Principala modalitate alternativă de reprezentare a entităților grafice este sub forma de imagini raster obtinute prin scanarea hărților/planurilor existente sau prin aerofotografierea teritoriului (planuri de bază, ortofotoplanuri, imagini satelitare). Imaginea raster este o matrice rectangulară de pixeli și doar cromatica acestora ajută ochiul uman sau software-ul să distingă entitățile reprezentate.

Avantajele acestui model sunt:

structură de date simplă;

suprapunerea și combinarea straturilor este mai ușor de realizat;

simplitatea, care este legată de posibilitatea de efectuare a analizei spațiale;

facilitează realizarea simulărilor deoarece fiecare entitate spațială are aceeași mărime și formă.

reprezentarea grafică se face fără prelucrări suplimentare;

similitudinea sa cu datele de teledetecție.

Dezavantajele acestui model sunt:

este un mare consumator de memorie, trebuie păstrate valori pentru fiecare celulă;

nu este util pentru reprezentări ale elementelor de tip liniar (căi ferate), sau la o rezoluție mare (r=100m) o casă nu mai poate fi reprezentată;

calitatea prezentării datelor grafice este inferioară.

Date descriptive Datele alfa-numerice reprezintă cumulul organizat și structurat de informații asociate entităților grafice (“atribute”). Fiecărei entități grafice i se asignează o linie de tabel în baza de date ( o “înregistrare”).

Pentru că industria bazelor de date este dominantă de peste trei decenii de modelul relațional desigur că majoritatea aplicațiilor GIS au recurs la acesta. Modelul relațional al bazelor de date se manifestă, dintr-o perspectivă simplificată/practică, prin următoarele:

date – constituie atribute ale uni familii de ntități înrudite. Acestea sunt strcturate în tabele:

coloanele de tabel definesc atributele urmărite ( se mai numesc și cîmpuri/fields);

rândurile definesc entitățile urmărite. Un rînd (linie din tabel) colectează atributele (caracteristicile) unei entități (se mai numesc și înregistrări/records);

între tabele se pot stabili relații de asociere/legătură, prin considerarea unor identificatori comuni (unei înregistrări dintr-un tabel îi poate corespunde una sau mai multe înregistrări din alt tabel);

existența mecanismelor de gestionare/exploatare relațională a bazelor de date (comenzi/instrucțiuni pentru crearea, modificarea, actualizarea, interogarea și raportarea datelor).

În fluxul proiectului GIS, după constituirea fondului grafic al unei teme, urmează crearea (implicită sau explicită) a tabelei de date asociate acelei teme. Platforma GIS construiește automat această tabelă, sau asistă proiectantul să stabilească legăturile cu o tabelă externă pregatită în prealabil.

Desigur că tabela asociată a unei teme are atîtea înregistrări cîte entități vectoriale sunt în acel strat tematic (ex. De strat tematic: hidrografia ocolului, bornele, etc). În mod firesc avem posibilitatea de a adăuga cîmpuri/coloane noi la tabela principală asociată, pentru a colecta și alte informații despre entitățile vectoriale modelate.

Între aplicațiile de tip GIS există multiple deosebiri de date alfa-numerice, însă ele pot fi divizate în două mari grupuri: profesionale, care sunt licențiate și produse free sau chiar open source. Produsele profesionale furnizează un domeniu mai mare de funcționalități, suport pentru utilizatori și mentenanță continuă. Ele crează o bază bună de lucru dar pe de altă parte fiecare instanță are nevoie de licență.

Odată definită structura de organizare a datelor alfa-numerice se poate începe popularea bazei de date. În acest sens există următoarele situații/practici:

culegerea explicită sincronă cu dezvoltarea fondului grafic;

culegerea explicită asincronă cu dezvoltarea fondului grafic;

importul datelor din tabele ale unor baze de date înrudite tematic cu aplicația GIS.

Figura 1.5 Tipuri de date folosite în GIS

1.3 Avantajele și dezavantajele utilizării GIS-ului

Avantajele utilizării unui GIS:

Are o reprezentare bună a strcturii de date fenomenologice,

Reducerea operațiunilor de rutină și automatizarea luării deciziilor în probleme în care implică folosirea datelor geografice,

Identficarea cuantificată a problmelor organizării și operațiunilor tehnice cu date geografice,

Controlul obiectiv al calității datelor și al operațiunilor (obiectivizarea controlului),

Verificarea automată a îndeplinirii restricțiilor, regulilor și normativelor în domeniul folosirii datelor geografice,

Eliminarea duplicării funcționale în lucru cu date și informații geografice,

Reducerea ciclului propiectare-realizare-evaluare pentru diferite domenii de activitate care folosesc date referite în spațiul geografic,

Diversificarea formelor de prezentare a produselor ce conțin date spațiale,

Creșterea parametrilor de decizie a datelor ce definesc poziția geografică sau a datelor derivate din (referitoare la ) acestea,

Posibilitatea de a răspunde în timp real sau cvasireal în cazul unor evenimete neperevăzute (cutremure, inundații, alunecări de teren),

Structură de date compactă,

Facilitatea actualizărilor (topologia ușor de realizat),

Analize, statistici și noi căutari mult mai ușoare,

Utilizatorii sunt mai productivi.

Principalele riscuri pe care orice sistem GIS și le asumă :

Structură de date complexă,

Combinarea dificilă a structurilor tematice,

Simularea dificilă, deoarece fiecare entitate are propria sa tipologia,

Afișarea și plotarea pot fi costisitoare, mai ales atunci cînd se urmărește o calitate costesitoare,

Tehnicile utilizate sunt mai costisitoare,

Modificările din teren,

Dificultăți în formarea de personal.

MIJLOACE UTILIZATE LA CREAREA PROIECTULUI

2.1 Softul Desktop GIS

În linii generale există patru softuri GIS care au pondere pe piață: desktop, server, pentru dezvoltatori și mobile.

Softul care a fost folosit pentru elaborarea hărții digitale a transportului public din mun.Bălți este Desktop GIS.

Încă de la mijlocul anilor 1990, software-ul GIS de tip Desktop, a fost cel mai utilizat în majoritatea implimentărilor GIS. Softul de tip Desktop GIS a fost gîndit de la început pentru PC-urile ce au un sistem de operare Microsoft Windows. Aceasta oferă instrumente de producție pentru o gamă largă de utilizatori din diferite domenii ale industriei. PC-urile sunt relativ accesibile și oferă o colecție largă de instrumente orientate-utilizator, incluzînd baze de date, procesoare de prelucarere a textului și a foilor de calcul. Categorile de software Desktop GIS includ o serie de opțiuni de la vizualizarea datelor (cum ar fi ESRI ArcReader, Intergraph Geomedia Viewer și MapInfo Pro Viewer), la realizarea hărților în format digital local pe PC (cum ar fi Autodesk Map 3D, ESRI ArcView, GE Spatial Intelligence, Intergraph Geomedia și MapInfo Professional) pînă la sisteme profesionale cu posibilități complete de editare și analiză a datelor (cum ar fi ESRI ArcInfo, Intergraph GeoMedia Professional și GE Energy Smallworld GIS) . Utilizatorii GIS lucrează uneori cu softuri Viewer ocazițional, uneori în combinație cu alte produse GIS mai puternice. Softurile Viewer au funcții limitate cum ar fi: afișarea, interogarea și crearea de hărți simple și nu suporă editarea de date, analize complicate, modelare sau particularizare.

ArcGIS este un produs al companiei ESRI, poate cel mai utilizat dintre softurile GIS la nivel mondial la ora actuală. Compania a fost fondată în 1969 (Environmental Systems Research Institute), avînd sediul in Redlands, California, USA. Inițial compania este centrată pe principiul organizării și analizei informațiilor geografice, realizînd proiecte în special de reconstrucție a unor orașe, pe măsura trecerii timpului dezvoltîndu-se tot mai mult în direcția dezvoltării unui set de aplicații care să poată fi utilizat într-un mediu computerizat pentru a crea un sistem informațional geograpic (GIS sau SIG). Aceasta este ceea ce astăzi se numește tehnologia GIS, compania avînd aproximativ 2700 de angajați și utilizatori în peste 150 de țări fiind în contină dezvolate.

ArcGIS este numele unei familii de produse oferite de firma ESRI. ArcGIS include 3 nivele de licență: ArcView, ArcEditor, ArcInfo, toate au aceeași interfață, lucrează la fel, ceea ce diferă este cît de mult pot oferi în analiza datelor geografice, astfel cea mai completă, cu mai multe facilități decît celelalte este ArcInfo, urmează ArcEditor, apoi ArcView.

Figura 2.1 Tipuri de licență ale programului ArcGIS

ArcView – permite o cartografiere avansată, utilizarea datelor și analiza acestora împreună cu capabilități simple de editare și geoprocessing.

ArcEditor – include în plus față de ArcView și editura avansată pentru formatele shapefils și geodatabase.

ArcEditor – asigură funcționalitatea GIS deplină. Extinde atît funcționalitatea lui ArcView, cît și ArcEditor cu capacități avansate de geoprocessing. Include și deasemeni aplicații moștenite de la ArcInfo WorkStation.

Fiecare produs ArcGIS Desktop include 2 aplicații: ArcMap și ArcCatalog. ArcMap este aplicația utilizată pentru a afișa și edita date geografice, realiza analize geografice și crea rapoarte, grafice și hărți de calitate profesionale. ArcCatalog este specific pentru căutare, management și documentație legată de datele geografice.

ArcMap cuprinde două modalități de vizualizare a datelor: data view (pentru explorare, editare, analiză și simbolizare a datelor), layout view (pentru aranjarea imaginii pentru printare sau publicare în format digital și aducerea unor elemente ale hărții precum scară, titlu, legendă, orientare). În modul data view se pot vizualiza o singură imagine la un moment dat, pe când în layout view se pot vedea mai multe în același format pentru publicare sau printare.

Aplicația ArcCatalog este specializată pentru căutare, manegement și documentare. Reprezintă o fereastră în cadrul bazei de date GIS. Prin ArcCatalog se pot accesa date stocate în calculator, în alte rețele, inclusiv de pe Internet. Pentru a accesa datele se poate crea o conexiune cu locația acestora. Conexiunile create de utilizator se numesc Catalog.

O altă aplicație este ArcToolbox, cu iconul în bara standard, care deschide caseta cu toate uneltele existente în soft; se poate accesa atât din ArcMap, cât și din ArcCatalog. Numărul de unelte oferite depinde licența folosită, ArcInfo oferă cele mai multe și complexe unelte pentru analiza datelor. Este de fapt o colecție de unelte pentru a naliza GIS, management și conversie a datelor.

Informații despre sursele de date

În cadrul elaborării proiectului ca base map (hartă de bază) a fost folosit server-ul OpenStreetMap, care a dat posibilitatea de a prelua date geografice gratuit. OpenStreetMap (prescurtat OSM) este un proiect de colaborare pentru crearea unei hărți a lumii gratuită și editabilă. Voluntarii culeg date folosind echipamente GPS, cunoștințe despre o zona anume, și alte surse de date gratuite pe care le încarca pe web. Harta astfel creată poate fi vizualizată și descarcată gratuit de pe server-ul OpenStreetMap: http://www.OpenStreetMap.org. Informații suplimentare despre proiectul OpenStreetMap pot fi gasite la acelasi URL. Datele OpenStreetMap sunt disponibile ca și harta de baza pentru utilizatorii GIS ai produselor software Esri sub forma unei licențe Creative Commons Attribution-ShareAlike. OSM este un proiect colectiv, în regim open source, ce are ca scop construirea unei baze de date geografice globale cum ar fi atlasele rutiere, folosind atît date introduse manual avînd ca fundal imagini spațiale, cît și date colectate de pe dispozitive GPS. OpenStreetMap a fost fondat în 2004 de către Steve Coast. În martie 2006 OSM avea infrastructura necesară cartografierii unor arii extinse, iar în iulie același an OSM avea deja 2.500 de utilizatori înregistrați care adăugaseră deja peste 9 milioane de puncte în baza de date. Un an mai tîrziu numărul utilizatorilor a crescut de patru ori iar numărul datelor existente a crescut de zece ori. În aprilie 2006 a fost creată Fundația OpenStreetMap cu scopul declarat de a promova dezvoltarea și distribuția datelor geografice libere. În decembrie 2006 Yahoo acceptă folosirea imaginilor spațiale din serviciul Yahoo Maps ca fundal în cadrul proiectului. În aprilie 2007 Automotive Navigation Data donează fundației OpenStreetMap datele complete ale Olandei și rețeaua de drumuri principale din India și China. În 2008 baza de date a rețelei stradale a guvernului USA, TIGER, este importată în baza de date OSM. În decembrie 2008 Landul German Bavaria pornește un proiect pilot pe durata de 3 luni în regiunea Oberpfalz. În cadrul proiectului se pune la dispoziția OSM o bază de date cu imaginile spațiale ale regiunii la o rezoluție de 2 m, urmărindu-se în continuare obținerea întregii baze de date cu imagini spațiale a Germaniei. Cea mai răspândită metodă de colectare a datelor primare o constituie prelevarea directă de pe teren de către voluntarii OSM cu ajutorul unor aparate GPS ca Navigatoare sau GP logger. Aceste date primare sunt însoțite de notițe luate de pe teren (fotografii, schițe, înregistrări audio sau video). De la primărie, de la Direcția gospodării comunale, Secția transport au fost preluate pașapoartele rutelor de troleibuze, autobuze și maxi-taxi, în baza cărora au fost trasate traiectoriile transportului public al mun.Bălți în formă digitală. Din pașaporul rutelor de troleibuze au fost preluate următoarle date: nr. rutei, punct început, punct sfîrșit, distanța cursei, nr. de stații, unități de transport în zile lucrătoare, unități de transport în zile de odihnă, timpul tur-retur în minute, intervalul circulației în zile de lucru, intervalul circulației în zile de ohihnă, ora începerii circulației pe rută, ora sfîrșitului circulației pe rută, viteza de circulație exploatare km/h, viteza de circulație tehnic km/h, modelul de transport. Pentru autobuze și maxi-taxi din pașaporul rutelor de troleibuze au fost preluate următoarle date: nr. rutei, punct început, punct sfîrșit, distanța cursei, nr. de stații, unități de transport pe rută, timpul tur-retur în minute, ora începerii circulației pe rută, ora sfîrșitului circulației pe rută, viteza de circulație exploatare km/h, viteza de circulație tehnic km/h, modelul de transport (model al pașaportului rutelor este redat în Anexa 1).

IMPLIMENTAREA SISTEMULUI GIS ÎN TRANSPORTUL PUBLIC AL MUNICIPIULUI BĂLȚI

3.1 Transportul public al municipiului Bălți

Transportul public este asigurat de troleibuze, autobuze și maxi-taxi. Serviciile de transport sunt oferite de 16 întreprinderi private și una municipală – „Direcția troleibuze”. Circulația transportului public începe la 6:00 și se termină la orele 20:00 – autobuze, 22 – troleibuze și 24:00 – unele maxi-taxi. La Bălți există mai mult de 5 companii de taxi. În municipiu circulă 45 autobuze pe 8 rute cu o lungime totală de 125,7 km, serviciul de maxi-taxi este asigurat de 250 microbuze, dintre care zilnic lucrează circa 100 pe 12 rute. Două rute de autobuze circulă în cele două suburbii, Elizaveta și Sadovoe, ce le conectează de centru municipiului (ruta 16 și 22). Troleibuzele în Bălți constituie un important mijloc de transport public în localitate. Prima linie de trolebuize, cu o lungime de 15 km, a fost deschisă în 1972 pe traseul Moldova- Autogara. La 26 august 1972 este înființată Direcția de troleibuze din orașul Bălți, reorganizată în 1992 în Întreprinderea Municipală „Direcția de troleibuze Bălți”. În primul an de existență a troleibuzelor, în Bălți circulau 20 de unități de transport. La începutul anilor 90 cele trei rute, ce cuprindeau 40 de km, erau deservite de 90 de troleibuze. În 2014 numărul inventar al troleibuzelor pentru pasageri constituia 35, din care 22 troleibuze de modelul “ZIU-9” și doi “ZiU-10”, 3 troleibuze de modelul AKSM-20101 din Belarus, 11 model AKSM-30101 din Belarus, și 7 – VMZ-5298.00 (VMZ-375) “Lider”din Vologda, Rusia. Din cauza insuficienței de bani parcul de troleibuze din Bălți este învechit. Troleibuzele sunt uzate și cu termenul de exploatare demult depășit, în schimb, cît de cît îngrijite. Dintre acestea, 11 au cîte zece ani, iar restul se exploatează de peste 30 de ani. În 2012 troleibuzele bălțene au transportat 17.119,9 mii pasageri (cu 6,7% sau 1231,2 mii pasageri mai puțin decât în 2011). La 17 octombrie 2012 Primăria municipiului Bălți a semnat un contract de împrumut de 3 mil. euro cu Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) pentru achiziționarea a 23 de troleibuze noi cu planșeu coborît, modernizarea infrastrcturii existente de alimentare cu curent electric precum și echipament de birou și de întreținere a echipamentului. Potrivit bancii europene, acest proiect v-a asigura durabilitatea pe termen lung a operațiunilor companiei, îmbunătățind viteza de exploatare a troleibuzelor și fiabilitatea acestora, eficiența generală a deservirii, inclusiv optimizînd costurile operaționale și economiile de energi, și adoptarea practicilor moderne de management. Totodată, BERD a mai acordat Primăriei un grant de 1,6 milioane de euro pentru îmbunătățirea infrastructurii întreprinderii municipale „Direcția de troleibuze”. BERD v-a mobiliza adițional 0.4 milioane Euro în formă de asistență tehnică pentru a ajuta Compania în procesul de implementare a proiectului și transformarea într-o structură mai comercială. Aceasta v-a include la fel și un Parteneriat Twinning în Transportul Public în vederea consolidării capacității de management a Companiei, dezvoltării corporative, și adoptării celor mai bune practici de management in domeniu. Aceste granturi de asistență tehnică vor fi oferite de donatori internaționali. În iulie 2014 în Bălți au ajuns 11 din cele 23 de troleibuze, oferind posibilitatea de a deschide 2 rute noi – 4 și 5 (vezi tabelul nr. 3.1 ) . În anul 2015 se va deschide ruta nr. 6 – ce va lega Cartierul Dacia de combinatul de mezeluri “Basarabia-Nord”.

Tabelul 3.1 Rutele troleibuzelor mun. Bălți

3.2 Crearea datelor

Crearea straturilor în ArcCatolog constă din mai multe etape. În prima etapă deschidem ArcMap 10.2 din Windows, apoi clik ArcCatolog.

Figura 3.1 Meniul de start al ArcCatalog 10.2

Pentru a crea straturile necesare, avem nevoie mai întî de a crea un File Geodatabase (gdb). În această bază de date se vor afla toate straturile necesare pentru harta noastră.

Crearea unui nou File Geodatabase, mai întî avem nevoie de a localiza mapa, în care va fi creată această bază de date ce va conține straturile. Apăsăm click drepta și alegem New => File Geodatabase.

Figura 3.2 Localizarea File Geodatabase

După ce am accesat File Geodatabase, avem nevoie de a crea un set de straturi. Pentru aceasta apăsăm din nou click dreapta și alegem New => Feature Class.

Figura 3.3 Localizarea Feature Class

În timpul creării, ne va întreba denumirea stratului și sistemul de coordonate. Denumirea stratului va fi Statii, pasul următor alegem tipul Type of feauture stored in thie feature class=> Point Features.

Figura 3.4 Trăsătura stratului

În continuare alegem sistemul de coordonate pentru strat Geographic Coordinate Systems => World => WGS 1984.

Figura 3.5 Sistemul de coordonate a stratului

În timpul creării va apărea fereastra cu tabelul de atribute, la care va fi necesar de completat tabelul. Tabelul de atribute va conține următoarele date (vezi figura 3.6) . În coloana a 2-a v-om complecta cu informații primită de la primărie și anume din pașaportul rutelor.

Figura 3.6 Tabelul de atribute a stratului Stații

Prin aceiași metodă v-om crea și celelate straturi Troleibuze, Autobuse și Maxi-Taxi:

Figura 3.7 Tabelul de atribute a stratului Troleibuze

Figura 3.7 Tabelul de atribute a stratului Autobuse și Maxi-Taxi

În urma vectorizării traseelor și amplasării stațiilor se obține harta digitală a traseelor.

Figura 3.8 Harta digitală a traseelor pînă și după vectorizare

Optimizarea circulației transportului public

Transportul public nu este doar un serviciu social oferit de către autoritățile locale în vederea asigurării unui anumit grad de mobilitate a populației. Acesta este cel mai eficient mod de transport din punct de vedere al spațiului ocupat de către un autovehicul raportat la un călător și al emisiei populante raportat la un pasager/km. Una din condițiile dezvoltării calitative a transportului rutier de persoane este diminuarea concurenței neloiale între operatori. În prezent acest fenomen se manifestă în special prin 3 modalități: – nerespectarea calității serviciilor prestate, – suprapunerea exagerată a traseelor deservite de către diferiți operetori de trasport, – lipsa transparenței în ceea ce privește volumul de incasări. Pentru asigurarea unui mediu de afaceri atractiv în transportul rutier de persoane în regim urban, Consiliul municipal Bălți, va delimita clar responsabilitățile fiecărei părți în prestarea serviciilor de transport, va stabili reguli clare de control prvind îndeplinirea obligațiilor asumate și va asigura trasnparența procesului decizional, reguli de joc echitabile și nedescrimiatorii pentru toți operatorii de transport. Unul dintre scopurile de bază privind dezvoltarea complexului de transport este asigurarea mobilității populației la un anumit standard de calitate cu costuri minime. Pentru asigurarea unei bune funcționări a sistemului de transport, autoritățile publice abilitate vor întreprinde permanent măsuri și acțiuni de monotorizare a indicatorilor de performanță și de control al îndeplinirii obligațiilor contractuale de către operatori de transport. În baza rezultatelor acestor acțiuni, vor fi luate măsuri necesare în vederea respectării noramativelor în vigoare care vor guverna acest sistem de transport, iar în caz de necesitate se vor elabora proiecte de modificări a cadrului regulatoriu. În același timp, pentru ridicarea calității deciziilor importante, se vor efectua studii și evaluări necesare pentru fundamentarea acestora. Rețeaua stradală centrală a mun. Bălți este supraîncărcată, ceea ce provoacă, pe lîngă ambuteiaje și disconfort, situații de accidente rutiere, consum exagerat de combustibil, dar și emisii nocive în aer. Pentru a face față concurenței transportatorilor privați, e nevoie de a schimba optica de gestionare a întreprinderii municipale „Direcția de troleibuze”. Dezvoltarea transportului electric este o prioritate care nu trebuie neglijată, ținînd cont de caracterul econom și ecologic al acestui mijloc de deplasare. Totodată, construirea centurii de ocolire a municipiului Bălți devine o necesitate din ce în ce mai acută. Pentru a optimiza activitatea transportului public municipal, e nevoie de a opta pentru autobuze și troleibuze în cazul magistralelor principale. La operatorii de transport privați autoritățile locale ar putea apela în cazul rutelor cu flux redus de pasageri și frecvență mare de circulație. Fiecare rută regulată municipală ar trebui să fie deservită numai de un singur agent transportator. Pentru promovarea ciclismului, e nevoie ca în fiecare sector al municipiului să fie creată infrastructura necesară, odată cu deschiderea punctelor de închiriere a bicicletelor. Odată cu creșterea numărului de automobile și a dezvoltării suburbiilor, s-a intensificat și mobilitatea populației. Însă, ținînd cont de constrîngerile financiare, expertul propune de a se insista pe rezolvarea problemelor provocate de ambuteiaje, ceea ce nu cere investiții mari din bugetul municipal. Datorită creșterii volumului de călători cu transportul privat, întreprinderea municipală „Direcția de troleibuze” cedează cota de piață în favoarea microbuzelor și serviciilor de taxi. Pentru a face față concurenței, dar și standardelor de calitate, transportul public municipal trebuie să opteze pentru următoarea formulă: sigur, accesibil, economic, fiabil și ecologic. Diversificarea rețelei transportului electric trebuie să fie una din proprietățile dezvoltării transportului public de călători, deoarece acest tip de transport este mai econom și mai ecologic. În acest context, reieșind din situația reală trebuie de ținut cont: – renovarea parcului rulant, prin modernizarea rețelei de troleibuze și autobuze cu introducerea automatului de bilete și abonamente (vezi imaginea 3.1) și a validatorului de bilete și abonamente (vezi imaginea 3.2 și 3.3), precum și panouri de informare (figura 3.4) ;

Figura 3.1 Automatul de bilete și abonamente

Figura 3.2 Validatorul de bilete și abonamte

Figura 3.3 Validatorul de bilete și abonamte

Figura 3.4 Panouri de informare

– diversificarea rețelei electrice de contact; – otimizarea rețelei de rute regulate; – se recomandă ca transportarea pasagerilor pe magistralele principale ale orașului, cu fluxul de pasageri sporit, să fie realizată numai de transport de capacitate mare precum troleibuzele și autobuzele, – respectarea practicii mondiale existente, și anume – fiecare rută regulată municipală poate fi deservită numai de către un singur operator de transport, – rutele cu flux redus de pasageri și frecvență mare de circulație să fie atribuite spre deservire operatorilor de transport privați, – prin regulament de funcționare de stipulat expres realizarea cursurilor de perfecționare a specialiștilor responsabili pentru organizarea circulației rutiere și optimizarea rețelei de rute regulate odată la 3 ani. Studiul IDIS recomandă autorităților elaborarea unei noi strategii de dezvoltare a transportului public urban pe termen mediu și lung, precum și crearea unui centru specializat de organizare a circulației rutiere. Totodată, e nevoie de a definitiva și aproba noile Reguli cu privire la transportarea călătorilor și bagajelor. Consiliului Municipal Bălți i se sugerează să examineze problemele cu privire la desfășurarea concursului pentru amenajarea autodromului specializat pentru prestarea serviciilor de instruire a conducătorilor auto. O prioritate pentru sectorul transportului public ar trebui să fie respectarea strictă a restricțiilor privind admiterea autobuzelor la exploatare în condiții urbane cu vîrsta nu mai mare de 10 ani și retragerea din exploatare după 15 ani. În tabelul de mai jos v-om încerca să evidențiem problemele cheie ale transportului urban public al mun. Bălți și aă dăm propunei pentru optimizarea circulației

Tabelul 3.2 Optimizarea transportului public

O novație ce ar duce la optimizarea circulației transportului public este aplicația GPS și Fleet Management, care ar permite efectuarea raportelor privind graficele de circulație și consumul de combustibil al transporturilor ( figura 3.5 și 3.6) .

Figura 3.5 Aplicația GPS și Fleet Management

Figura 3.6 Modul de lucru al aplicația GPS și Fleet Management

4. ANALIZA ECONOMICĂ A ÎMPLIMENTĂRII SISTEMULUI GIS ÎN TRANSPORTUL PUBLIC AL MUNICIPIULUI BĂLȚI

4.1 Caracteristicile economice ale implementării hărții digitale

Harta digitală are ca scop informarea populației, oaspeților, turiștilor mun. Bălți, oferind utilizatorilor un mod mai simplu de identificare a rutelor și stațiilor transportului public. Elaborarea hărții s-a efectuat sub conducerea Direcției gospodării comunale, Secția transport care are specialiști licențiați și certificați în domeniul respectiv.

Cu ajutorul științei economiei putem analiza și explica comportamentele umane legate de organizarea și utilizarea produselor GIS. Creșterea economică a produselor GIS este strâns legată de nevoile umane și de dezvoltarea tehnologiilor care tot mai mult oferă un produs rapid și calitativ cu o utilizare largă în diverse domenii.

Elaborarea hărții digitale este condiționată de diferiți factori ai procesului tehnologic în domeniul GIS. Caracterul specific al lucrărilor de birou în timpul elaborării hărții digitale influențează direct modul de efectuare a lucrărilor de către inginerii geodezi, specialiști în domeniul GIS. Pentru ca produsele GIS să ocupe un loc bun în economia de piață, este nevoie de a studia doi factori importanți, și anume cererea și oferta.

Factorii ce influențează direct executarea lucrărilor de birou sunt: condițiile de acces la căile de comunicație (internet, telefon); dotarea cu echipamente moderne de calcul și software; hărți și planuri existente; experiența de lucru în domeniu etc.

4.2 Analiza de marketing

Piața din punct de vedere economic reprezintă spațiul unde apare cererea și oferta, spațiul în care se formează prețul de echilibru. În ultimii anii implementarea produselor GIS în piața de desfacere devine tot mai vastă datorită creșterii nevoilor umane, schimbarea continuă a infrastructurii și a mediului inconjurător, și desigur apariția noilor tehnologii care ne permite să oferim un produs cât mai calitativ și mai rapid. Republica Moldova oferă un spațiu favorabil pentru dezvoltarea economiei de piață a produselor GIS datorită numărului mare de cereri.

Economia de piață din Republica Moldova oferă concurență directă și indirectă firmelor și inginerilor geodezi particulari care activează în domeniul GIS.

Concurența directă apare atunci când companii ca TRIMETRICA, Cadproiect GIS, INGEOCAD ș.a. oferă servicii GIS similare cu cele care le prestează compania la care activăm.

Concurența indirectă apare atunci când pe piața de desfacere există produse tehnologice ce ar putea substitui lucrările efectuate de către agentul economic la care activăm.

Pentru a aprecia mediul exterior și interior de afaceri, impactul acestuia asupra dezvoltării ulterioare a activității agentului economic vom efectua analiza SWOT:

Punctele forte sunt: personalul calificat cu studii superioare în domeniu, folosirea tehnologiilor, sistemelor de informare și procesare modern, modul simplu de utilizare și gama largă de informații pe care o propune harta digitală. Întrucât rutele au fost reprezentate cu exactitate, utilizatorul are posibilitatea de a le localiza ușor și rapid, de a alege și a calcula drumul care necesită a fi parcurs de la un punct la altul etc.

Punctele slabe sunt: prețul mare al softului modern, numărul redus al personalului calificat, lipsa de experiență etc.

Oportunitățile sunt: flexibilitatea prețurilor, folosirea softului modern de ultima generație ArcGis care oferă posibilitatea de a introduce mai multă informație, prezentare grafică calitativă, varietatea lucrărilor prestate.

Amenințările sunt: existența unor concurenți puternici, crize economice etc.

Pentru a-și putea materializa obiectivele, agentul economic specialist în domeniu tinde spre consolidarea poziției pe piață, creșterea cifrei de afaceri, îmbunătățirea performanțelor de eficiență pe care o realizează cu ajutorul politicilor de marketing.

Politica de marketing reprezintă conduita pe care o adoptă persoana prestatoare de servicii privind dimensiunile și structura gamei de produse și servicii pe care le comercializează, prin raportare permanentă la cerințele mediului social-economic și la tendințele manifestate de ceilalți agenți economici de pe piață. La momentul de față politica de marketing este reprezentată de dezvoltarea etapelor enumerate mai jos:

schimbarea permanetă la cerințele mediului social-economic;

diversificarea gamei de servicii prin mărirea numărului de angajați calificați în domeniu;

procurarea softurilor moderne pentru mărirea calității și a cantității lucrărilor îndeplinite și a face față concurenților.

4.3 Analiza economică

Organizarea serviciilor de elaborare în vederea obținerii unui profit presupune calculul economic al consumurilor. Consumurile reprezintă resurse consumate pentru prestarea serviciilor în scopul obținerii de profit.

În dependență de modul în care consumurile se includ în costul de producție, ele se divizează în: consumuri directe de producție, consumuri indirecte de producție, cheltuieli generale și administrative.

Consumurile directe de producție sunt consumurile care se referă direct la un anumit serviciu și se clasifică în:

consumuri directe de materiale reprezintă valoarea materialelor consumate pentru fabricarea unui produs anumit și se includ direct în costul produselor;

consumuri directe privind retribuirea muncii reprezintă salariile angajaților care participă nemijlocit la fabricarea produsului sau prestarea serviciului. Acestea cuprind:

salariul de bază și cel suplimentar, diverse sporuri, adaosuri, premii calculate personalului care lucrează nemijlocit în domeniul prestării serviciilor, remunerarea, în conformitate cu legislația în vigoare, a concediilor legale de odihnă (anuale) și a zilelor de sărbătoare nelucrătoare conform art. 111 din Codul Muncii pentru angajații în acord;

contribuțiile de asigurări sociale de stat obligatorii, asigurarea obligatorie de asistență medicală aferentă consumurilor privind retribuirea muncii personalului încadrat nemijlocit în prestarea serviciilor.

La executarea lucrărilor vor participa: conducătorul al echipei (0.3 unități), 1 inginer geodez de categoria I și 1 inginer geodez de categoria III. Conducătorul echipei este persoana responsabilă de executarea lucrărilor, ce dispune de cunoștințe profunde în domeniul GIS și are experiența în domeniul respectiv mai mare de 10 ani. Inginerul geodez categoria I este persoana calificată în domeniul GIS, cu o experiență de 3-5 ani. Inginerul geodez de categoria III este un executant ce se ocupă de colectarea informația necesare pentru elaborarea hărții.

În următoarele tabele va fi efectuată analiza proceselor economice ce au loc la elaborarea hărții digitale privind administrarea transportului public și optimizarea circulației transportului. Va fi specificată componența echipei și salariul tarifar în zi la efectuarea calculul analitic care ne va permite sa observăm eficiența organizării:

Tabelul 4.1 Componența echipei și salariul tarifar în zi

Pentru implimentarea sistemului GIS în transportul public din mun. Bălți au fost utilizate următoarele utilaje și softuri:

calculator Lenovo G560, costul căruia constituie 6000 lei și durata de exploatare – de 5 ani

soft-ul ArcGis, al cărui preț este de 18000 lei și durata de utilizare 3 ani

Tabelul 4.2 Amortizarea

Tabelul 4.3 Cheltuieli pentru reparații

În tabelul următor sunt prezentate calculele pentru norma de timp, care reprezintă timpul stabilit unui executant care are calificarea corespunzătoare și lucrează cu intensitate normală pentru efectuarea unei unități de lucrare, unui produs, în condiții tehnice și organizatorice precizate.

În cadrul lucrului în echipă, pentru a se cunoaște precis unitatea de măsură la care se referă norma de timp, se precizează dacă aceasta se referă la durata executării lucrării (produsului) de întregul colectiv (echipa-oră).

Normele de timp pot fi folosite fie caatare, fie pentru stabilirea altor feluri de norme și în primul rând a normelor de producție.

Norma de timp se poate stabili prin următoarele procedee:

cercetare analitică a consumului de timp de muncă constă în defalcarea procesului de muncă în elemente componente, analizarea critică a acestora pe baza unui studiu de metodă și efectuarea de măsurători directe asupra activităților executanților și asupra regimurilor de funcționare a utilajului, folosind în acest scop una din metodele de măsurare cunoscute.

calculul analitic al necesarului de timp de muncă (pe baza de normative de muncă) constă din stabilirea normei prin folosirea de normative de timp de muncă, de frecvență și de regim tehnologic existente (norma rezultă din însumarea tuturor categoriilor de timp, stabilite pe baza de normative);

comparație cu norme de timp de muncă tip, constă din compararea operației sau lucrării respective cu o operație sau lucrare asemănătoare, pentru care există elaborate norme de muncă. În cazul lucrării date, a fost folosit procedeul de cercetare analitică a consumului de timp de muncă, deoarece nu există date obținute anterior asupra timpului de muncă necesar (respectiv, nu există normative de muncă). Timpul de întreruperi reglementate (Tîr) – perioada de timp în cadrul căreia procesul de muncă este întrerupt ca urmare a condițiilor tehnologice și de organizare a muncii, precum și pentru odihnă și necesități fiziologice a executantului. Întreruperile tehnice includ timpul pentru aclimatizarea utilajului, așteptarea perioadei zilei necesare pentru executarea lucrărilor. Timpul pentru pauza de masă nu este inclus în timpul de muncă. Timpul operativ (To) – durata de timp în cursul căreia executantul efectuează sau supraveghează lucrările necesare modificării calitative și cantitative a obiectului muncii, precum și alte acțiuni ajutătoare pentru ca modificările să poată avea loc. Timpul operativ la rândul său se împarte în: Timp de bază – perioada de timp în cadrul căreia prin intervenția directă sau prin supravegherea utilajelor, instalațiilor și mașinilor de către executant se asigură modificarea cantitativă și calitativă a obiectului muncii.

Timp ajutător – este timpul în care nu se produce nici o modificare cantitativă și calitativă a obiectului muncii, însă executantul trebuie să efectueze mânuirile sau să supravegheze utilajul pentru ca modificarea să aibă loc.

Structura NORMEI DE TIMP: Nt = Tpî + To + Td + Tonf + Tst

Nt – norma de timp

Tpî – timp de pregătire și încheiere

To – timp operativ

Td – timpul de deservire a locului de muncă

Tonf – tipul pentru odihnă și necesități fiziologice

Tst – timp pentru staționări tehnologice

Tabelul 4.4 Norma de timp

Tabelul 4.5 Norma de timp a proiectului

Tabelul 4.6 Cheltuielile pentru elaborarea hărții digitale

4.3 Stabilirea devizului de cost pentru elaborarea hărții digitale

La elaborarea devizului de cost vom evalua etapele de elaborare a hărții digitale, în dependență de costurile lucrărilor întâlnite pe piață.

Problema evaluării prețului unei lucrări GIS necesită în prealabil determinarea (calculul) costurilor și cheltuielilor generate de execuția respectivelor lucrări și apoi ca rezultat al negocierilor între beneficiar și executant stabilirea unui preț de execuție.

Scopul evaluării este de a determina prețul pentru care se consideră oportun să se angajeze în contractarea și execuția lucrărilor GIS. Dacă prețul estimat este corect determinat, atunci el va asigura executantului și alte avantaje:

servește ca bază pentru un sistem de urmărire a prețului realizat;

permite de a se stabili înainte de începerea lucrărilor previziunile privind încasările și cheltuielile, calculându-se fondurile pe care trebuie să le asigure executantul pentru demararea lucrărilor.

Scopul estimării prețului realizat reprezintă calculul estimativ pentru a controla costul real al unor lucrări în domeniul GIS și a verifica rentabilitatea. Dar în același timp cunoașterea prețului realizat are și alte avantaje:

verificarea corespondenței între costurile de execuție a proceselor elementare estimate și cele reale obținute;

realizarea unei baze de date pentru fundamentarea studiului prețurilor estimate pentru lucrări în domeniul GIS.

Tabelul 4.7 Deviz de cost pentru elaborarea hărții digitale

În rezultatul calcului a fost determinat un șir de indici economici ce caracterizează eficiența companiilor ce prestează servicii GIS.

Devizul de cost a fost realizat cu scopul de a reda situația reală a costurilor și a rentabilității pentru implementarea sistemului GIS în transportul public din mun. Bălți. Astfel are loc repartizarea corectă a resurselor de investiție, stabilirea unui preț ce va avantaja atît beneficiarul, cât și antreprenorul, stabilirea normelor de timp viitoare pentru procese asemănătoare și stabilirea unei politici de mar-keting care va aduge profit și prosperitate.

5. SECURITATEA ACTIVITĂȚII VITALE

5.1 Introducere

Securitatea activității vitale este definită ca un sistem de măsuri organizatorice și tehnice pentru prevenirea expunerii lucrătorilor la medii de lucru periculoase. Normele de siguranță compun în sine măsuri tehnice de protecție a lucrătorilor împotriva riscurilor profesionale. Astfel Legislația Rep. Moldova prevede în art. 43 al Constituției Rep. , Codului Muncii, art.222-225, și legea securității și sănătății în muncă, (nr.186, din 10.06.2008), prevede că SSM face parte integrantă din procesul de muncă și că obligația și răspunderea pentru realizarea deplină a măsurilor SSM o au – potrivit atribuțiilor ce le revin – cei care organizează, controlează și conduc procesul de muncă, adică la locul de muncă, șefii secțiilor, sectoarelor, atelierelor depozitelor etc. Scopul său prrincipal fiind reducerea traumelor la locul de muncă, precum și reducerea sau eliminarea impactului factorilor nocivi și priculoși asupra lucrătorilor în timpul activității de muncă.

Dezvoltarea economiei de piață și extinderea proprietății private au facut ca munca de birou să cunoască o amploare deosebită. În aceste condiții apar cerințe noi față de componentele procesului de muncă, față de om, față de mijloacele de muncă și față de întregul sistem “om-mașina- mediu”. Aceste aspecte ale organizării știintifice a muncii, îsi găsesc rezolvare, prin aplicarea în serviciile și birourile firmelor a cercetarilor de ergonomie care să asigure adaptarea muncii la om, creșterea productivității și scăderea solicitărilor de efort în muncă. Introducerea cercetărilor de ergonomie în birouri poate fi susținută prin prisma unor caracteristici proprii muncii din aceste structuri, cum ar fi: – caracterul muncii, gradul scăzut de dotare tehnică și existența unor multiple solicitări de efort fizic si psihic în munca; – amplificarea factorilor de stres și de oboseală; – varietatea și complexitatea operațiilor (în special de ordin intelectual) pe care trebuie să le execute lucrătorii, relațiile cu clienții, răspunderea materială și morală; – folosirea, uneori nerațională, a potențialului uman, calitatea și structura acestuia. Munca în birou se prezintă în general ca o muncă psihică ce solicită din partea personalului un efort intelectual deosebit, însa există numeroase activități care necesită un efort fizic intens. Din punct de vedere fizic se poate considera că activități precum cele de procesare a corespondețtei, introducere a datelor, căutarea și regăsirea informațiilor sunt grele, solicitând într- un grad ridicat posibilitatile fiziologice ale personalului. Având în vedere toate aceste solicitări, necesitatea studiilor ergonomice este evidentă, deoarece numai prin intermediul acestora se poate realiza adaptarea muncii la posibilitățile umane firești, fără amenințarea sănătății lucrătorilor. Printr-o organizare corespunzatoare a muncii pe baza principiilor ergonomice, prin mecanizarea și prin informatizarea unor activități și prin stabilirea corectă a numărului și a structurii personalului se poate acționa eficient pentru reducerea efortului fizic. O altă caracteristică a activității desfășurate în birouri și, în același timp, un factor de influență a efortului este poziția de lucru. Aceasta este poziția sezînd, care uneori nu se modifică nici în timpul pauzelor, datorită condițiilor de amenajare a locurilor de muncă. Aceasta caracteristică se întâlneste la toate categoriile de personal cu o pondere mai mică sau mai mare, dar cu deosebire la cei implicați în procesul de întocmire și de prelucrare a documentelor. În acest caz studiile de ergonomie trebuie îndreptate spre organizarea rațională a timpului de lucru și spre crearea condițiilor de schimbare a poziției corpului. Solicitarea neuropsihică în birou este predominantă față de solicitările de altă natură la principalele categorii de personal. Alți factori care influențează substanțial solicitarea psihică sunt factorii de mediu (zgomotul, temperatura, umiditatea si lumina), precum și relațiile dintre membrii colectivelor de muncă.

5.2 Analiza condițiilor de muncă

Pentru a asigura eficiența muncii și a micșora posibilitățile de eroare, în condițiile reducerii solicitărilor, concomitent cu creșterea satisfacției în munca, este necesar, atît pentru proiectant cît și pentru organizatorii și pentru conducătorii proceselor de muncă, să se folosească metode adecvate, care să se bazeze pe cunoașterea posibilitaților și a cerințelor omului în procesul muncii. În aceste condiții analiza, proiectarea si reproiectarea ergonomica a locului de munca este de mare utilitate. Procedeul are ca punct de plecare analiza condițiilor de muncă existente sau proiectate pentru a se realiza în diferite variante și pentru fiecare loc de muncă, în funcție de factorii de evaluare și de criteriile de influență.

În birouri proiectarea factorilor de ambianță trebuie să aiba în vedere: caracteristicile generale ale muncii, conținutul specific al muncii, solicitările impuse în procesul muncii, factorii psiho-sociali. De asemenea, importante sunt si posibilitatile materiale, tehnico-economice ale acestor structuri. Principalii factori de ambianță fizică sunt: poziția corectă a corpului în fața calculatorului, iluminatul, microclimatul (temperatura, umiditatea, viteza aerului, puritatea aerului), coloritul și zgomotul, care formează în sine organizarea ergonomică a muncii la birou (vezi figura 5.1 ) Toți acești fatori sporesc productivitate muncii. Astfel, pentru prevenirea oboselii este important și poziția corectă a corpului pentru munca de birou (vezi figura 5.2), din motivul că lucrul la calculator amplifică și lucru mărit cu șoricelul, este bine să ne obișnuim să ținem mîna corect (vezi figura 5.3) , precum referitor și la tastatură ( vezi figura 5.4).

Figura 5.1 Organizarea ergonomică a muncii în birou

Figura 5.2 Poziția corectă a corpului pentru munca de birou

Figura 5.3 Poziționarea corectă a mîinii pe șoricel

Figura 5.4 Poziționarea corectă a tastaturii

Iluminatul este unul dintre factorii care exercită o influență importantă asupra productivității angajaților și asupra gradului lor de oboseală. Iluminatul este cel mai important element din mediul visual. Un iluminat eficient, de calitate, asigură prin confort, o productivitate crescută, precum și un grad sporit de securitate. Concepția sistemelor de iluminat este un process complex, care trebuie să armonizeze cerințele pentru asigurarea unui mediu de lucru confortabil în condiții corespunzătoare din punct de vedere funcțional cu cerințele estetice, economice și de securitate a muncii.

O iluminare defectuoasă poate cauza disconfort vizual și o poziție nenaturală a corpului, fiind deci o piedică în calea performanței.

Protejarea lucrătorilor față de efectele zgomotului poate fi o sarcină dificilă. Deoarece trebuie luate în considerare, atît caracteristicile particulare ale zgomotului la locul de muncă, cît și alte riscuri existente la locul de muncă. Nivelul general al zgomotelor trebuie să se înscrie în limitele corespunzătoare specificului muncii de birou, al cărui conținut implică un anumit grad de solicitare psihică și nervoasă.

Limitele maxime admisibile pentru zgomot sunt:

70 db în centre de calcul ;

 50-60 db în birouri cu lucrari repetitive care necesita o anumita concentrare.

Intensitați mai mari de 110 db situează zgomotele dincolo de limitele suportabile.

Microclimatul. Realizarea confortului termic într-o incintă presupune atingerea și menținerea la valori prestabilite a temperaturii, umedității, vitezei curenților de aer. Conținutul de noxe. Aceste cerințe se realizează printr-o anumită rată de reînoire a aerului, care este valabilă funcție de destinația incintei. Un microclimat necorespunzător poate reduce capacitatea de muncă a executantului, poate spori riscul de îmbolnaviri și implicit reduce productivitatea muncii. Temperatura optimă în încaperile birourilor stimulează lucrul, crește eficiența. Senzația de bună stare fiziologică apare atunci cînd diferența dintre temperatura aerului și cea a suprafeței încăperii nu depășește 2-3 0C. În stabilirea temperaturii optime trebuie să se ia în calcul mișcarea și umiditatea aerului. Mișcarea aerului trebuie să fie mai mică de 0,2 m/s, în cazul lucrărilor deosebit de delicate care cer o imobilitate prelungită a corpului, nu trebuie să depașească 0,1 m/s. Igiena modernă recomandă ca în încaperile încalzite umiditatea relativă a aerului să fie între 50 -70 %. Microclimatul la locul de muncă trebuie să asigure menținerea echilibului termic al lucrătorilor corespunzător cu cantitatea de căldură de organism în funcție de efortul determinat de activitatea desfășurată. În mecanismul de termoreglare simultan și se condiționează reciproc, în funcție de efortul fizic depus, toți parametrii de microclimat. Astfel, microclimatul la locul de muncă trebuie considerat în raport cu :

limitele de adaptabilitate a organismului uman;

efortul fizic determinat de actvitate (cheltuieli de căldură metabolică) ;

îmbrăcămintea executantului ;

caracteristicile procesului tehnologic respective.

Tabelul 5.1 Factorii condițiilor de muncă în birou

Concluzie: În urma cercetării condițiilor de muncă s-a constatat faptul că, scopul protecției muncii este de a reduce probabilitatea afectării sau îmbolnăvirii angajatului cu crearea în același timp a condițiilor confortabile de muncă cu o productivitate maximală a acestuia.

5.3 Măsuri privind sanitaria industrială

În timpul activității de muncă a omului are loc interacțiunea mediului de producție și a organismului. Omul transformă, acomodează mediul de producție la necesitățile sale, iar mediul de producție acționează într-un mod sau altul asupra lucrătorilor. Sanitaria industrială este un sistem de măsuri organizatorice și mijloace tehnice care preîntîmpină sau reduce acțiunea factorilor nocivi de producție asupra angajaților. Condițiile de muncă sunt determinate de caracterul procesului de muncă și factorii mediului extern ce-l înconjoară pe lucrător în sfera de producție. Acțiunea mediului de producție aspra organismului omului este condiționată de factori fizici (zgomotul și vibrația) , chimici (praful) și biologici. Acțiunea factorilor enumerați asupra omului este condiționată de caracterul activității de muncă, alimentație, condițiile de menaj. Un șir de procese tehnologice în construcții, industria matrialelor de construcție și în alte domenii ale industriei sunt însoțite de formarea și răspîndirea în mediul de producție a prafului, care influențează negativ nu numai asupra organismului uman și, îndeosebi, asupra organelor respiratorii, împedică vizibilitatea și orientarea. Înafară de aceasta, praful poate fi periculos din punct de vedere exploziv și poate fi sursă de electricitate statică. După gradul de influență a prafului asupra organismului uman depinde de proprietățile lui fizico-chimice, toxicitate, disperare și concentrație. După proveniență praful poate fi: 1. Praf organic (de origine animală, vegetală) – praf de lemn, hîrtie, lînă, textile, etc. 2. Praf neorganic (mineral) – praf de ciment, cuarț, calcar, azbest. 3. Praf combinat (de origine organică și neorganică) – se formează în industriile unde se prelucrează sau se folosesc în același timp materiale organice și neorganice. Conform nocivității prafurile pot fi: a) inerte (praful de zahăr, făină, funiginea) – care constau din substanțe fără acțiune toxică asupra organismului uman. b) agresive ( praful de plumb, arseniu ) – care posedă proprietăți toxice. Lucrul îndelungat în mediu cu conținut de praf poate duce la îmbolnăviri profesionale, cunoscute sub denumirea generală de pneumoconioză – boală a plămânilor, ca rezultat al inhalării prafului. Nocivitatea prafului este determinată, în mare măsură, de depunerea particulelor de praf în organele respiratorii, care, la rândul său, depinde de dispersitate și concentrația prafului în aer. Normarea zgomotului și vibrației la locurile de muncă constă în alegerea și stabilirea valorilor admisibile ale parametrilor ce le caracterizează, care la acțiunea permanentă și îndelungată asupra lucrătorilor pe durata întregii activități de muncă nu provoacă îmbolnăviri profesionale. Zgomotul este un ansamblu de sunete de diferită frecvență și intensitate, neplăcute pentru auz, care încurcă comunicării, cu acțiune nefavorabilă asupra sănătății omului. Conform caracteristicilor temporare zgomotele se impart în: – zgomote constante nivelul sunetului pe durata de 8 ore variază mai puțin decît cu 5 dB; – zgomote variază – nivelul sunetului p durata schimbului de muncă se schimbă mai mult decît cu 5dB; Zgomotele variabile la rîndul lor pot fi: a) oscilare în timp – nivelul sunetului se schimbă permanent ăn timp; b) întrerupe – nivelul sunetului scade pînă la valoarea de fond, iar durata zgomotelor ce depășesc valoarea de fond este mai mare de 1 secundă; c) impulsive – zgomote ce constau din unul sau din cîteva semnale sonore cu durată mai mică de 1 sec. Acțiunea zgomotului provoacă dezvoltarea oboselii, precoce, reducea capacității de muncă, creșterea numărului de îmbolnăviri și invaliditate. Pentru evitarea efectelor determinate de intessitățile mare ale zgomotului, în special cele neuro-psihice (tulburări de atenție, oboseală) sunt necesare măsuri de prevenire precum : acte normative de limitare a zgomotelor, soluții silențioase pentru tehnologia de birou, dimensionarea corespunzătoare a încăperilor, dispersarea și dispunerea rațională a echipamentelor, pereți și plafoane din materiale fonoabsorbante, săli pentu recreere în timpul pauzelor, control ORL periodic. Vibrația – oscilații mecanice ale corpurilor solide ( construcții, mașini) precum și pulsarea presiunii la transportarea lichidelor și gazelor, recepționate de om ca trepidații. După modul de transmitere a oscilațiilor asupra organismului uman vibrațiile pot fi: 1) generale – se transmit asupra întregului corp prin suprafețele de sprijin; 2) locale – se transmit prin mîini ( de la uneltele de mînă, panouri de comandă); Conform frecvenței vibrațiile pot fi: a) de joasă frecvență: 8 și 16 Hz (locală) ; 1 și 4 Hz (generală), b) de frecvență medie 31,5 și 63 Hz (locală); 8 și 16 Hz (generală); de înaltă frecvență : 125, 250, 500 și 1000 Hz (locală) ; 31,5 și 63 Hz (generală). Conform sursei de provocare vibrațiile se împart în 3 categorii: – vibrații de transport (cat.I), promovată de mașinile și mecanismele mobile (autobile, tractoare, troleibuze); – vibrații de transport-tehnologică (cat.II) , provocată de instalațiile care se deplasează pe căi tehnologice (macarale, poduri rulante, buncăre de distribuție); – vibrație tehnologică (cat. III), provocată de instalațiile staționare (pompe, strunguri). Acțiunea vibrație provoacă frecvent “boala vibrației”, care apare cel mai des la conducătorii unităților de transport, la lucrătorii care deservesc utilajul vibroacustic care se caracterizează prin afectarea sistemelor cardio-vascular și nervos și al aparatului locomotor (amorțire, dureri și albirea degetelor, palmele și degetele umflate, oboseală precoce, slăbiciune în articulații ). Acțiunea vibrațiilor poate cauza senzații neplăcutee dînd naștere unui discomfort, reducerii unor capacități sau prezintă chiar un risc pentru sănătate (distrugerea șesuturilor sau modificări fiziopatologice).

5.4 Măsuri privind tehnica securității

În corespundere cu tehnica securității la întreprinderi, în organizații se petrece instructajul introductiv la locul de muncă. Instructajul introductiv trebuie să-l treacă fiecare lucrător din nou intrat la serviciu.

Măsurile principale pentru evitarea accidentelor prin electrocutare sunt urmatoarele:

– părțile metalice ale echipamentelor electrice aflate sub tensiune în timpul lucrului să fie inaccesibile la o atingere întamplatoare, ceea ce se realizează prin izolări, carcasări, ingrădiri, amplasari la înaltimi inaccesibile, blocari (protecție prin inaccesibilitate);

– folosirea tensiunilor reduse, maxim admisibele, pentru a preîntîmpina electrocutarea ;

– izolarea de protecție;

– separarea de protecție;

– protecția prin legare la pămînt;

– protecția de legare la nul;

– deconecatarea automată în cazul apariției unei tensiuni de atingere periculoasă;

– decontarea automată în cazul apariției unei scurgeri de current periculoase;

– folosirea mijloacelor individuale de protecție;

– organizarea corespunzătoare a lucrului.

Protecția prin legare la pămînt și protecția prin legare la nul sunt principalele măsuri de protecție contra electrocutării prin atingera indirectă. Alegerea sistemului de protecție se face numai cu avizul întreprinderii de electricitate în raza căreia se găsește unitatea respective.

Izolarea de protecție se aplică în afara de izolarea de lucru în cazurile în care protecția de baza contra electrocutărilor (legarea la pămînt sau prin legare la nul) nu przinta suficientă siguranță. Aceasta se realizează astfel:

– aplicînd o izolare suplimentară izolării de lucru, pentru ca parțile metalice din instalație, care nu fac parte din circuitul curentului de lucru, însă care pot fi atinse să nu primească tensiune în cazul nefuncționării izolației de lucru;

– aplicînd o izolare exterioară pe carcasă utilajului electric;

– izolînd amplasamentul cu ajutorul materialelor izolante (covoare de cauciuc, ingrădiri cu placi electroizolante etc.) se realizeaza astfel izolarea omului, atît față de pămaînt cît și față de elementele care se găsesc în legătură cu pămîntul în raza de manipulare. Izolarea suplimentară de protecție a echipamentului electric se execută prin acoperirea solidă și durabilă cu material izolant atît a echipamentului propriu- zis cît și a tuturor părților metalice accesibile unei atingeri și care în caz de defect pot primi direct sau indirect tensiune. Izolarea de protecție se va aplica de la caz la caz, la aparatele și receptoarele electrice fixe și în special portative utilizate în unități, în funcție de tipul și fabricația echipamentului utilizat. Separarea de protecție se aplică în special receptoarelor electrice, alimentate la tensiunea de maximum 380V și din care anumite părți vin în contact cu corpurile oamenilor sau animalelor, în cazurile în care protecția prin legare la pămînt sau la conductorul de nul nu prezintă siguranță suficientă (unelte și scule electrice portative sau alte utilaje fixe sau mobile folosite în locuri periculoase și foarte periculoase). Separarea de protecție poate constitui un mijloc principal de protecție la utilajele portative.

5.5 Măsuri de protecție contra incediilor

Conceptul de securitate antiincendiară denotă acea stare a obiectului în care se exclude probabilitatea incendiului, iar în cazul apariției lui se face tot posibilul de a proteja oamenii de acțiunia factorilor dăunători ai incendiului și se asigură protecția valorilor materiale. Sursa principală de incendiu o reprezintă scurtcircuitele din rețelele electrice. Curentele scurtcircuitului duc la încălzirea conductorilor, ceea ce poate duce la aprinderea izolației (vezi figura 5.5).

Figura 5.5 Exemplu elocvent de scurtcircuit

Aprinderea izolației are loc de asemenea și în locurile unde contactele sunt necalitative. Se poate de spus că pentru asigurarea securității anti-incendiare trebuie de supravegheat sistematic starea tehnică a sistemelor și de respectat regulile securității și exploatării. În caz de incendiu este necesar de deconectat electricitatea și de stins focul. Riscul unui incendiu crește odată cu prezența în săli a materialelor combustibile lichide ca C2H5OH, și alte lichide care sunt ușor inflamabile, precum și materiale combustibile solide ca hîrtia, masa plastică și lemnul, necătînd și la faptul materialele din lemn sunt acoperite cu componente protectoare care mărește limita lor de rezistență la foc. Securitatea antiincendiară se efectuiază cu ajutorul sistemului de prevenire a incendiului prin organizarea măsurilor și mijloacelor tehnice, care exclud posibilitatea izbucnirii incendiului. Pericolul de incendiu îl reprezintă următoarele cause (motive):

efectuarea lucrărilor de sudat electrice sau cu gaze, neglijînd regulile securității scînteierii în instalațiile electrice; scurtcircuitul, supra încărcarea și rezistența la mari treceri în rețele și instalațiile electrice;

încălcarea regimului anti incendiar;

exploatarea utilajului defectat;

folosirea focului deschis pentru încălzirea țevilor înghețate;

descărcările electrice.

În cazul unui incendiu, factorii care reprezintă un pericol și care au o influență negativă asupra omului sunt:

focul deschis și scînteiele;

temperatura înaltă a mediului înconjurător;

produsele toxice ale arderii;

fumul;

concentrația scăzută a oxigenului;

prăbușirea părților clădirilor, agregatelor, instalațiilor etc.

În circumsanțele date lucrătorul este obligat:

să comunica pe telefon despre incendiu formînd 901;

să comunica șefului despre producere;

să începă stingerea incendiului cu mijloace disponibile, respectînd securitatea necesară;

să organizeze evacuarea celor lezionați și să ofere primul ajutor (vezi figura 5.6).

Figura 5.6 Prevenirea și stingerea incendiilor

Măsurile organizatorice de asigurare a securității antiincendiare constau:

în instructarea lucrătorilor regulelor de securitate anti incendiară;

condiționarea și realizarea normelor și regulelor securității anti incendiare, instructajul despre ordinea lucrului cu utilizarea mijloacelor și substanțelor ușor inflamabile;

pregătirea și utilizarea resurselor de agitație vizibile pentru asigurarea securității anti incendiare.

Mijloacele de stingere a incendiilor pe care le dispune întreprinderea noastră sunt:

extinctorul cu pulbere mecanică;

extinctorul cu CO2;

ladă cu nisip, găleți, lopeți și cangă.

măsură foarte importantă este asigurarea încăperilor cu un plan de evacuare rapida a oamenilor și dotarea lor cu semnalizare anti incendiară.

5.6 Măsuri de protecție al solurilor

Gospodărirea rațională a solului înseamnă combinarea tehnologiilor și activităților în așa mod încît să se realizeze concomitent: bioproductivitatea, securitatea alimentară, protecția calității solului, viabilitatea economică și acceptabilitatea socială. Aceasta se poate realiza dacă se acționează în primul rând asupra principalului obiectiv – protecția calității solului. Menținerea pe termen lung a capacității de producție a solului, sporirea fertilității lui, combaterea deșertificării sunt sarcinile strategice primordiale ale întregii națiuni. Pentru protecția resurselor se recomandă următoarele acțiuni principale: Măsuri cu caracter general: – organizarea, în baza rezultatelor cercetărilor pedologice a teritoriului comunelor și gospodăriilor agricole, revederii structurii folosințelor agricole și silvice, restructurarea folosințelor în funcție de natura proceselor de degradare și necesitatea menținerii echilibrului ecologic dintre ecosistemele naturale și cele antropice; – managementul resurselor de sol corespunzător cerințelor agriculturii durabile. Elaborarea cadastrului calității fondului funciar. Identificarea corectă a problemelor, cauzelor și soluțiilor cu eșalonarea acțiunilor și măsurilor privind combaterea degradării terenurilor agricole este posibilă numai prin cadastrarea și monitorizarea stării de calitate a resurselor de sol ale republicii și crearea sistemului informațional computerizat al calității fondului funciar. Cadastrul calității fondului funciar va crea baza informațională pentru organizarea utilizării durabile, protecției și ameliorării învelișului de sol. Premisele elaborării unui cadastru corect al calității resurselor funciare sunt următoarele: – perfecționarea sistemului național de cercetări pedologice și efectuarea ciclică a acestora pe întreg teritoriul Republicii Moldova o dată în 20 ani; – perfecționarea sistemului de bonitare a terenurilor agricole și elaborarea sistemului național computerizat al calității solului pentru calcularea corectă a mărimii impozitului funciar, și efectuarea tranzacțiilor funciare (vânzare–cumpărare, arendă, gaj).

Implementarea sistemului complex de protecție antierozională a solurilor. Eroziunea solurilor este factorul principal de degradare a învelișului de sol al Republicii Moldova, care conduce la agravarea situației ecologice generale în țară: are loc înnămolirea și poluarea bazinelor acvatice și terenurilor din depresiuni, se distrug drumurile, construcțiile, instalațiile și construcțiile hidroameliorative. Ameliorarea solurilor degradate prin salinizare și înmlăștinire. Ameliorarea solurilor sărăturate se efectuează în baza proiectelor elaborate pe zone naturale și pe bazine hidrografice. Reconstruirea ecologică a vegetației pajiștilor. În Republica Moldova pajiștile ocupă 382 mii ha, dintre care pe versanți cu soluri erodate – 118 mii ha, în luncile râurilor cu soluri salinizate – 57 mii ha. În rezultatul suprapășunatului practic toate pajiștile sunt degradate, productivitatea lor este extrem de mică și nu depășește 4–6 q/ha de masă verde.

CONCLUZII

În orice domeniu de activitate, omul are nevoie de GIS, pentru că acesta este cel mai puternic management al informației cu capacitatea de a colecta, analiza și vizualiza informație bazată pe locații, amplasare și statistică. Deci, serviciile hărții digitale a transportului public al municipiului Bălți sunt bazate pe stocarea informației și localizarea acesteia pe platforma ArcGis. Ambuteajele create în orele de vîrf a zilei, cu care se confruntă zilnic populația odată ce urcă în transportul public, lipsa graficului de circulație la stații a acestuia, lipsa de infromație a amplasării stațiilor, lipsa automatului de bilete și abonamente și validatorul acestora, lipsa ponourilor de informare în fiecare stație, toți acești factori au servit drept motiv pentru crearea hărții digitale a transportului public din mun. Bălți. Scopul principal al hărții date este de a oferi informație maximă populației, în momentul în care are nevoie de aceasta.

Pentru viitor se propune de a folosi datele GIS, pentru crearea unei pagini Web și aplicațiilor iOS, Android, Windows a transportului public a mun. Bălți, ce ne oferă posibilități enorme, avînd ca avantaj apelul acesteia din orice browser și device electronic. Încă un avantaj al proiectului dat, este posibilitatea de dezvoltare permanentă a acestuia.

În urma efectuării proiectului dat, am ajuns la concluzia că Republica Moldova are nevoie de specialiști în acest domeniu. După părerea mea, fiecare Minister al Moldovei are nevoie de specialiști în domeniul ArcGis. Fiecare dintre acestea au nevoie de structurarea datelor pe anumite straturi, pentru comoditatea și eficiența lucrului. Unii dintre primii ce ar trebui să fie cointeresați în servicii de acest gen, ar trebui să fie Ministerul Transportului, și desigur Ministerul Afacerilor Interne.

Ca scop final a acestui proiect, s-a ajuns la concluzia că transportul municipiului Bălți trebuie să circule strict orarului de circulație, ca oamenii să-și poată planifica călătoria dorită. Prin urmare, funcția de bază a transportului public, este realizarea dreptului populației la mobilitatea în transport, deoarece cetățenii sunt activ antrenați în procesul economic și au de realizat interese proprii. Ca urmare politica tarifară trebuie să fie flexibilă, ținîndu-se cont de gradul de mobilitate, nivelul mediu de trai, raportul cost – calitate, confort și siguranță. Ca deznodămînt a cercetării temei date s-a stabilit că, politicile promovate de către autoritățile publice locale trebuie să fie aboradate prin prisma unor criterii ce permit crearea unui sistem de transport public durabil: sigur, accesibil, economic, fiabil și ecologic.

Scopul studiului dat constă nu doar în crearea în format digital a rutelor, dar și anume optimizarea activității transportului public, în rezultat obținîndu-se o creștere a calității deservirii fluxului de pasageri.

Bibliografie

GHEORGHE, NISTOR, Geodezie aplicată la studiul construcțiilor, Editura GH. ASACHI, Iași, 1993.

ASTASENKOV, G., Deformations messungen an Fundament und Laufringen von Drehofen, Verm., Techn. 5, 1974.

BĂLAN, ȘT., Încercarea construcțiilor, E.T.București, 1965.

BOLGOV, I.F., Ob izmerenii deformații injenernîh soorujenii metodami geodeziceschih zaseceh i trigonometricescovo nivelirovania, GIA, 1963.

URSEA, V. și MIHĂILĂ, M., Manualul inginerului geodez, vol III, secțiunea XII, Geodezie aplicată, Editura București, 1974.

BOTEZ, P.M., Geodezie, vol I, Editura București, 1969.

LEOVEANU, G., Metode topo-geodezice de calcul pentru urmărirea stabilității construcțiilor, Rd GOT, 3, 1967.

NISTOR, GH., Metode de calcul a deplasării orizontale ale construcțiilor folosind măsurări topo-geodezice, Bul. Inst. Politehnic, Iași, 1976.

NISTOR, GH., Metode de calcul a deplasării verticale ale și evaluarea preciziei, Bul. Inst. Politehnic, Iași, 1976.

NISTOR, GH., Observații asupra unor metode topografo-geodezice de urnărire a comportării construcțiilor, Teză de doctorat, Universitatea din Brașov, 1979.

BOLGOV, I.F., Sposobî stvornîh nabliudenii, GIK, 1966.

EVSCENKO, S.E, Nablidenie za smeșceniami soorujenii metodam presecaiuscisea stvorov, GIK, 1970.

BRAIT, P.I. și MEDVEȚCHI, E.N., Izmerenia osadok i defomații soorujenii geodeziceschimi metodami, Moskva, 1959.

CERNIKOV, V.F., Sozdanie vîsotnoi opornoi seti dlea nabliudenie osadkamipromîșlenîh soorujenii, GIA, 1958.

CRISTESCU, N., Topografie inginerească, București, 1978.

NISTOR, GH., Determinarea vectorului deplasării construcțiilor prin măsurări indirecte ponderate, Bul. Inst. Politehnic, Iași, 1976.

POPA, E., Asupra unui nou procedeu de calcul pentru stabilirea deplasării orizontale în procesul de urmărire a comportării în timp a construcțiilor, , Bul. Inst. Politehnic, Iași, 1981.

ACULOV, V.I., Analiticeschii sposob opredelinia smeșcenii opolznevîh tocec, GIK, 1966

ANEXE

Anexa 1