Implementarea legislației specifice reconstrucției ecologice forestiere pe terenuri degradate de pe teritoriul României Îndrumător: Absolvent prof…. [628806]
1
Facultatea de Silvicultură
LUCRARE DE LICENȚĂ
Implementarea legislației specifice reconstrucției
ecologice forestiere pe terenuri degradate
de pe teritoriul României
Îndrumător: Absolvent: [anonimizat]. univ. dr. ing. Laura BOURIAUD Zait Mirel
Sesiunea Septembrie 2020
2
CONȚINUT
1. INTRODUCERE …………………… ..………………… ………………………….. …………. …..4
2. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE LUCR ĂRII ………………………………………………………………… 7
3. STADIUL CUNOȘTINȚELOR …… ..…………………………………………………… ….9
3.1. Delimitări conceptuale ale noțiunii de reconstrucție ecologică forestieră… ……………9
3.1.1. Aspecte introductive privind reconstrucția ecologică forestieră…………… ………………. ….9
3.1.2. Importanța generală a proceselor de reconstrucție ecologică, în general, și a celor de
reconstrucție ecologică forestieră, în special, și beneficiile ulterioare ale acestora asupra mediului
înconjurător…………………………………………………… ………………………………. …………………….. ……14
3.1.3. Materializarea conceptului de reconstrucție ecologică forestieră în contextul problematicii
terenurilor degradate………………… …………………………………………………….. …………………….. ……21
3.2. Analiza cadrului legislativ din domeniul reconstrucției ecologice forestiere din
România …………………………………………………………………………………………. ….24
3.2.1. Organizarea sistemului legislativ românesc în domeniul mediului înconjurător …….. ….24
3.2.2. Istoricul legislației românești în domeniu ………………………………………………. ..27
3.2.3. Cadrul instituțional …………………………………… ……………………. ………………….. ….28
3.2.4. Legislația din domeniul mediului înconjurător …………………………………. ………….. .33
3.2.5. Legislația din domeniul reconstrucției ecologice …………………………………………… .36
3.2.6. Legislația din domeniul forestier ……………………………………………………………………. .38
3.2.7. Legislația privind amenajarea teritoriului și reconstrucția terenurilor degradate ………..41
4. MATERIAL ȘI METODĂ…………………………………………………….. ………………………….. …..44
5. LOCALIZ AREA CERCETĂRILOR……………………………………………………….. …..45
6. REZULTATE ………………………………………………………………………………………………………… .46
6.1. Analiza legislației în domeniul protecției mediului înconjurător și, implicit, în cel al
reconstrucției ecologice ……………………………………………………………………………………………… 46
6.1.1. Perspectiva oferită de literatura de specialitate românească cu privire la aplicarea în spațiul
autohton a legislației în domeniu …………………………………………………………………………………… .46
6.1.2. Mecanismul de asigurare a aplică rii legislației în domeniul reconstrucției ecologice …49
6.1.3. Principii ale implementării legislației în domeniu ………………………………………………….. 50
6. 2. Implementarea unor programe de reconstrucție ecologică forestier ă………………….51
3
6.2.1. Obiectivele principale ale implementării unui program de reconstrucție ecologică
forestieră ……………………………………………………………………………………………………………. ……….51
6.2.2. G radul de implicare a autorităților statului în implementarea unor proiecte de reconstrucție
ecologică forestieră ……………………………………………………………………………………………………….52
6.2.3. Detalierea pașil or urmați în efectuarea unui studiu de proiectare privind reconstrucția
ecologică …………………………………………………………………………………………………………….. ……….55
6.2.4. Evaluarea impactului aspura me diului pentru proiectele de reconstrucție ecologică
forestieră …………………………………………………………………………………………………………….. ……….58
6.2.5. Parcursului implementării unor proiecte de recons trucție ecologică forestieră de la
întocmirea cererilor de finanțare și până la realizarea stării de masiv ………………………………..59
7. DISCUȚII, CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI …………………………………………………………66
8. BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………………………….69
4
1. INTRODUCERE
Umanitatea a urmărit dintotdeauna să -și satisfacă propriile cerințe de viață, bunăstare,
cultură și civilizație, urmărind ca și generațiile viitoare să se bucure de aceleași facilități din ce în
ce mai complexe și mai diverse. Dar în parcursul evoluției sale, s -a întâ mplat de nenumărate ori,
ca omul să nu țină seama și de efectele pe care le -a avut asupra mediului ambient prin simpla sa
prezență și, mai ales, prin activitățile întreprinse.
La mijlocul secolului trecut, mai exact de la începutul anilor 1960, subiectul conservării
naturii a început să devină din ce în ce mai mediatizat, odată cu conștientizarea efectelor
degradării accelerate a calității mediului îmconjurător. Acest aspect a determinat apariția unei noi
științe, ecologia, care studiază totalitatea sistem elor supraindividuale de organizare ale materiei
vii, integrate în mediul lor abiotic, inclusiv sistemul socio -economic uman și relațiile acestuia cu
componentele ecosferei.1 Aceasta reunește domenii precum științele naturii, științele sociale și pe
cele e conomice, prin cercetarea totalității fenomenelor și proceselor de natură biologică, fizică,
chimică, economică și socială, sistemele sale specifice având un grad de complexitate variabil –
de la populații de plante și/sau animale la întreaga ecosferă. In ițial, ecologia reprezenta o
subdiviziune a biologiei, dar, în prezent, poate fi considerată o știință de sine stătătoare datorită
arealului său larg de dezvoltare, aplicabilitate și asociere cu numeroase domenii de activitate a
societății umane.2
În perio ada contemporană , activitățile umane provoacă consecințe negative asupra naturii
mai mult ca oricând și tocmai de aceea este necesară o intervenție din ce în ce mai incisivă în
acest domeniu, care trebuie să se materiali zeze pri ntr-o activitate complexă, r ațională, dar mai
ales științific și legislativ fundamentată care să urmărească conservarea naturii, prevenirea
poluări i, refacerea mediului poluat, îmbu nătățirea condițiilor de mediu și , implicit, a calității
vieții. Actualitatea prezintă o societate umană care își consumă din ce în ce mai acerb resursele
natural e ale planetei pe care există, aspect care determină necesitatea protecției mediului la toate
nivelurile de existență, supravieț uire și conviețuire a omului cu celelalte elemente ale
ecosistemelor Terrei.
1 Brown, L. R., Planul B: Salvarea unei planete sub presiune și a unei civilizații în impas , trad.
Fotescu, W. R., Editura Tehnică, București, 2003, p. 17
2 Botnariuc, N., Evoluționismul în Impas? , Editura Academiei Române, București, 1992, p. 9
5
Momentul în care statele lumii au început să resimtă o conștientizare din ce în ce mai
accentuată, cu privire la pericolele amenințătoare pentru mediul înconjurător , a coincis cu
primele eforturi și încercări ale autorităților statale de a crea o serie de sisteme juridice la nivel
național și internațional care să se dovedească eficiente în contracararea pericolului conștien tizat.
În prezent , există un amplu sistem legislativ adoptat la nivel internațional, comunitar și
național care încearcă să reglementeze situația existent ă, în condițiile în care problemele
ecologice globale, regionale și naționale cu care se confruntă societatea umană sunt din ce în ce
mai accent uate și marcate de numeroase amenințări și catastrofe de ordin ecologic. Dar, pentru a
resimți efectul unei implementări juridice eficace în domeniu trebuie, mai întâi, să se întreprindă
măsuri care să urmărească identificarea cauzelor ce au determinat interacțiunea defectoasă a
individului uman cu natura și, apoi, să se stabilească respectarea acestor măsuri cu caracter
juridic în cadrul relațiilor sociale umane . Formarea în perioada contemporană a unui cadrul
legislativ complex specific domeniului mediulu i înconjurător, sub toate aspectele sale, a necesitat
implicarea societății umane, în primul rând la nivel international, majoritatea statelor dezvoltate
ale lumii inițiind adoptarea unor legi complexe în domeniu, în momentul conștientizării
necesității lo r. Legislația cu pricina și -a determinat propria dezvoltare din punct de vedere
cantitativ, dar mai ales calitativ, odată cu trecerea timpului. Importanța și rolul unor asemenea
legi constă în necesitatea și oportunitatea reglementării tuturor relațiilor d in sfera interacțiunii
societății cu natura, fapt care subliniază caracteristica principală a formulării și materializării
acestor legi: reglementarea juridică cât mai coerentă a mijloacele de asigurare a unui mediu
ambient calitativ și de durată.
Astfel, legislația cu privire la protecția mediului a ajuns să dețină un rol esențial în
actualitate. Iar România nu face excepție. Drept urmare, ace astă lucrare de licență încearcă să
realizeze o sinteză a cadrului instituțional și a celui legislativ din țara noa stră cu privire la
reconstrucția ecologică forestieră a terenurilor d egradate .
Fondul forestier al României ocupă în prezent o suprafață de aproximativ 6,5 milioane
hectare, suprafață care plasează țara noastră în primele 13 țăei europene, din perspectiva
suprafețelor împă durite existente în spațiul autohton. Mai exact, din totalul de 100% a teritoriului
statului român, doar aproximativ 27 de procente sunt reprezentate de zone forestiere , în
condițiile în care alte țări europene cu relief și climă asemănăt oare, membre ale Spațiului
comunitar, precum Cehia, Austria și Buligaria vecină, înregistrează un procent mult mai ridicat
6
al fondului forestier național decât cel al țării noastre. De altfel, procentajul României se situează
sub media europeană de aproape 30%, fapt ce ar trebuie să îngrijoreze din ce în ce mai mult
autoritățile statului român.3 În plus, țara noastră se confruntă din ce în ce mai mult cu reducerea
suprafeței acoperite cu păduri datorită administrătii defectoase în domeniu, practicării
pășun atului intens și agriculturii întreprinse în mod inadecvat, problemele menționate reușind,
din păcate, să genereze, în ultima vreme, o serie de dezechilibre ecologice de o gravitate
însemnată, ca urmare a degradării te renurilor. De aceea, reconstrucția eco logică prin împădurirea
terenuri lor degradate reprezintă un subiect din ce în ce mai întâlnit în titlurile programelor de
protecție a mediului înconjurător elaborate și implementate fie de autoritățile statului, fie de
organizații non -guvernamentale, fie d e persoane fizice/juridice preocupate de acest subiect.
Apoi, România este cazul singular din Uniunea Europeană unde există în prezent un amplu
proces de deșertificare în plină desfășurare datorită tăierilor ilegale de porțiuni semnificative de
pădure, fii nd necesară implementarea unei strategii care susțină diverse proiecte de reconstrucție
ecologică forestieră prin împădurire a terenurilor degradate. Și aici intervine, întregul cadrul
legislativ existent la acest capitol în România. De altfel, punctul de plecare în asemenea
întreprinderi există deja, din păcate, în șara noastră existând numeroase terenuri degradate sau
fără importanță de ordin economic care ar putea să reprezinte suportul unor implementări care le –
ar introduc e în circuitul silvic autohton.
3 Guș, P.; Naghiu, A.; Rusu, T.; Naghiu, L.; Sisteme de lucrare a solului folosi te în zonele
colinare ale Transilvaniei , articol în revista Agricultura – Știință și practică, nr. 3 -4/2007, pp.
63-64
7
2. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE LUCRĂRII
Lucrarea de față a avut ca scop principal analiza structurii și modului de funcționare a
sistemului legislativ autohton din domeniul mediului înconjurător în contextul rolului pe care îl
îndeplinește în eventualitatea implementării unor programe de protecție a mediului și de
reconstrucție ecologică. Apoi s -a urmărit, prin cercetare si aprofundare, identificarea unor
elemente legate de reconstrucția eco logică a terenurilor degradate, în baza legislației în vigoare
din domeniului mediului, cel al reconstrucției ecologice și, desigur, cel al reconstrucției
ecologice forestiere.
Mi-am propus să realizez o investigație complexă a legislației din domeniu, la nivel
autohton, punând accentual pe legile -cadru adoptate după 1990 privind reconstrucția ecologică
forestiera a terenuri lor degradate de la noi din țară, amintind atât aspecte de natură pozitivă, cât și
pe cele cu caracter negativ.
Obiectivele propuse cuprind:
identificarea gradului de implicare a autorităților statului român în asigurarea protecției
mediului prin analiza cadrului legislativ din domeniul reconstrucției ecologice forestiere
din România, cu accentuarea organizării sistemului legislativ românesc (istoricul
legislației, cadrul instituți onal, etc.);
descrierea conceptului de reconstrucție ecologică forestieră , sub toate aspectele sale, și
identificarea situației domeniului reconstrucției ecologice în România ;
analiza aspectelor de natur ă legislat ivă privitoare la reconstrucția ecologică f orestieră din
perspectiva lucrărilor de specialitate;
identificarea gradului de materializare a actelor legislative privitoare la conceptul de
reconstrucție ecologică forestieră , în contextul problematicii terenurilor degradate ;
detalierea legislației în domeniul mediului înconjurător , reconstrucției ecologice,
reconstrucției ecologice forestiere și a terenurilor degradate , ca ramură a legislației
naționale ;
identificarea m ecanismului de asigurare a aplicării legislației în domeniul reconstrucției
ecologic e;
trecerea în revistă a principiilor implementării legislației în domeniu;
8
identificarea și detalierea modalității de implementare a unor programe de reconstrucție
ecolo gică forestieră;
formularea unor propuneri care să vizeze sistematizarea rațională a l egislației în domeniu
și care să eficientizeze practica acesteia, etc.
9
3. STADIUL CUNOȘTINȚELOR
3.1. Delimitări conceptuale ale noțiunii de reconstrucție ecologică
forestieră
3.1.1. Aspecte introductive privind reconstrucția ecologică forestieră
În anii 1960 – 1970, ecologia s -a impus mai ales prin latura sa militantă – ecologismul,
declarându -se împotriva dezvoltării economice necontrolate a societății, dezvoltare care, încă din
acea perioadă, î și dovedea impactul negativ asupra mediul ui înconjurător. În timp, ecologia a
evoluat susținând coexistența naturii cu societatea umană. Aceasta din urmă a ajuns în actualitate
la un grad deosebit de ridicat de sensibilitate în ceea ce privește prezervarea patrimoniului
natural al planetei4, cuno scut mai ales sub denumirea de patrimoniu ecologic. Tot ceea ce
înseamnă componentă și/sau structură fizică -geografică, biocenotică și faunistico -floristică se
reunește în ansamblul care reprezintă acest patrimoniu ecologic. O astfel de componentă își
dove dește, pe de o parte, valoarea din punct de vedere ecologic, științific, istoric, cultural,
economic, peisagistic, biogen, sanogen, etc., iar pe de alta, relevanța din perspectiva conservării
patrimoniului genetic, vegetal și animal. De asemenea, component ele și structurile menționate
sunt esențiale în conservarea diversității biologice floristice și faunistice, subliniind necesitatea
integrității funcționale a unuia sau mai multor ecosisteme5, cunoscute și sub denumirea de
sisteme ecologice. Acest ultim co ncept, specific ecologiei ca știință, desemnează o unitate
dinamică specifică organizării și funcționării ecosferei – un sistem ecologic închis al unei planete
în cadrul căruia se desfășoară diverse tipuri de interacțiuni între anumite forme de materie și
energie. În cazul Terrei, ecosistemul cuprinde: geosfera, hidrosfera, biosfera, atmosfera și
magnetosfera, fiind capabil de productivitate biologică și alcătuit din biotop și biocenoză. Primul
reunește tot ceea ce reprezintă factor abiotic ce se regăsește într-un anumit spațiu și care asigură
existența viețuitoarelor aflate în acel spațiu. Cea din urmă cuprinde totalitatea populațiilor
floristico -faunistice terestre și acvatice, caracteristice unui biotop. Astfel, î n orice fază a
4 Vădineanu, A., Ecologie , Editura didactică și pedagogică, București, 1982, p. 11
5 Vîntu, V., Ecologie și protecția mediului , Editura “Ion Ionescu de la Brad”, Iași, 2000, p. 14
10
dinamicii sale, un sistem ecologic este caracterizat prin stabilitate și productivitate, alcătuind,
împreună cu resursele și serviciile pe le generează, capitalul natural, acesta din urmă reunind
diverse componente care îndeplinesc, într -o anumită pondere, o serie de funcții (de pr oducție, de
furnizare a unor resurse necesare metabolismului sistemelor socio – economice, de reglare și
control, de informare, de suport), îndeplinirea funcițiilor menționate depinzând de anumite
aspecte care urmăresc, într -un final, conservarea și utiliz area durabilă a biodiversității din
structura capitalului natural.6
De fapt, ideea de echilibru de natură ecologică poate pune bazele unor indicatori specifici
care să se dovedească eficienți în aprecierea situației actuale a unuia sau mai multor ecosistem e,
în întreaga lor perioadă de existență, din perspectiva capacității acestora de autoapărare și/sau de
refacere în cazul confruntării cu o serie de factori de stres ce ar putea să le deregleze structura
optimă de existență și echilibrul. De fapt, acest ec hilibru ecologic definește starea dinamică a
unui ecosistem care poate rămâne funcțional și nealterat în timpul, dar și după traversarea unor
perioade de stres, provocate de abaterile semnificative de la normalitate ale regimurilor factorilor
de mediu, aba teri provocate în marea lor majoritate de activitatea antropică. De cele mai multe
ori, aceste abateri se soldează cu repercusiuni care pot fi ameliorate sau vindecate prin activități
de refacere, remediere, reconstrucție de natură ecologică ce presupun o serie de procese prin care
un ecosistem poate să revină la starea anterioară celei confruntate cu situații de stres și
deteriorare, după încetarea activităților cu caracter negativ, perturbator, chiar distructiv.7
Reconstrucția este posibilă, fie mai lent, când ecosistemul este lăsat să se regenereze de la sine,
după încetarea activității antropice cu impact negativ, fie mai rapid, prin intervenția umană,
remedierea impactului situându -se în acest caz într -o perioadă temporală mai scurtă. În primul
caz, ave m de -a face cu o regenerare naturală, iar în al doilea, cu o reconstrucție mediată antropic
care se realizează mai rapid, dar cu cheltuieli mult mai ridicate. Totuși, termenul de reconstrucție
ecologică este utilizat foarte frecvent pentru ambele categorii de procese, naturale sau mediate
antropic.8
6 Vădineanu, A., Managementul dezvoltării: o abordare ecosistemică , Editura Ars Docendi,
București, 2004, p. 30
7 Botnariuc, N., Evoluția Sistemelor Biologice Supraindividuale , Editura Academiei Române,
București , 2003, p. 62
8 Hristea, Th., Un pleonasm evitabil: mediul încon jurător , articol în Revista română de dreptul
mediului, nr. 1/2003, pp. 71 -78
11
Procesul realizat și controlat prin intervenția omului presupune deci o viteză de
reconstrucție mai mare decât cea presupusă de procesul natural de refacere, degradarea fiind
uneori atât de avansată, încât ecosi stemul, oricât de mic ar fi, nu se mai poate reface în mod
natural.
Reconstrucția ecologică este necesară atunci când modificările sunt majore, când trebuie
refăcute caracteristici ale ecosistemelor distruse (refacerea albiei unui râu, lucrări pentru
contr olul eroziunii în zonele distruse etc.), care nu se mai pot realiza pe cale naturală. Primele
încercări de recontrucție ecologică au avut loc încă din anii 1960, când s -a urmărit refacerea unor
ecosisteme degradate, afectate de activitățile umane și în cad rul cărora numărul de specii
florisitico -faunisitice fie a scăzut semnificativ, fie a înregistrat dispariția, în condițiile apariției și
existenței îndelungate a impactului antropic. În prezent, reconstrucția ecologică este deja o
disciplină de sine stătăt oare care aplică metode de cercetare ce permit testarea unor ipoteze
ecologice și efectuarea unor studii pe termen lung, fundamentarea sa științifică fiind întărită de
numeroase reușite. În actualitate, definiția cea mai răspândită a reconstrucției ecologi ce o
consideră drept intervenția umană întreprinsă pentru restaurarea sau refacerea unui
ecosistem/habitat degradat sau distrus, printr -un proces mai rapid decât cel natural.9
Reconstrucția este condusă în desfășurarea sa de control și imitare, reprezentând un proces care,
pe de o parte, controlează în mod temeinic, iar pe de alta, imită, prin reproducerea esențialului,
creând astfel sisteme ecologice similare care funcționează la fel cu cele inițiale, deși uneori pot fi
caracterizate de o compoziție specifică distinctă. Iar principiile reconstrucției ecologice se pot
regăsi în dezvoltarea durabilă și eficientă a resurselor, în utilizarea exemplelor de bune practice
și ideilor i nnovative, fiind de preferat principiul evoluției proceselor naturale.Un alt aspect
semnificativ al reconstrucției ecologice, alături de principiile după care se ghidează, îl reprezintă
tipologia conceptului. Astfel, reconstrucția ecologică se poate realiz a în mai multe etape și se
poate aplica unor ecosisteme diverse. Etapele desfășurării unui proces de reconstrucție ecologică
presupun:
evaluarea inițială a posibilității implementării unor activități specifice reconstrucției
ecologice ;
9 Muntean, I. O., Ecologie și protecția mediului , Ediția a 2 -a adăugită, Editura Emia, Deva, 2007,
pp. 238 -239
12
identificarea unor s urse de finanțare în vederea materializării acțiunilor de reconstrucție
ecologică ;
implementarea efectivă a proiectelor de reconstrucție ecologică ;
monitorizarea/ajustarea în timpul și după finalizarea activităților specifice reconstrucției
ecologice ;
promovarea activităților specifice reconstrucției ecologice în timpul și după finalizarea
activităților.10
Tipologia reconstrucției ecologice reunește:
ecosistemele/habitatele forestiere (se urmărește refacerea solului erodat, aducerea solului
la panta ini țială cu utilaje, pregătirea din timp a unui număr mai mare de puieți decât cel
necesar pentru evitarea riscurilor și plantarea lor în zonele despădurite, fiind de preferat
ca lucrările de refacere să fie cât mai puțin invasive și ca regimul juridic în vig oare să fie
respectat, fiind necesară asigurarea dreptului de intervenție asupra terenului);
ecosistemele de pajiște (se urmărește combaterea unor specii ce altereaz ă un anumit
habitat și prevenirea degradării unor pajiști de joasă altitudine prin : îndepă rtarea speciei
prin mijloace mecanice, cosirea în anul urmă tor, pășunat, însămânțare cu specii locale,
etc.);
zonele umede (se urmărește reactivarea unor zone umede pe terenuri neproductive
agricole ulterior părăsite, depozite de deșeuri neautorizate, brațe „moarte” prin: refacerea
albiei prin lucrări manuale/mecanizate, îndepărtarea deșeurilor; captarea și direcționarea
sursei de apă; întreținerea prin cosirea malurilor/plantarea de arbori, reintroducerea unor
specii de pești/mamifere, inundarea controlată, alternarea zonelor inundate cu zone de
uscat pentru biodiversitate; în România există, în prezent, ca zone umede de importanță
internațională 19 situri, cu o suprafață totală de peste 1,1 milioane de hectare11);
anumite specii (se urmărește îmbunătățirea habitatelor terestre/acvatice pentru anumite
specii și/sau reintroducerea acestora prin: control mai strict al metodelor de exploatare a
10 Pielou, E. C., The Interpretation of Ecological Data: A Primer on Classification and
Ordination , John Wiley & Sons, New York; Chichester; Brisbane; 1984, pp. 261 -263
11 Cotigă, C., Ecologie și protecția ecosistemelor , Ediție revăzută și adăugită, Editura S itech,
Craiova, 2009, pp. 417 -420
13
resurselor natural din zonele vizate pentru recosntrucție ecologică, popular ea cu specii
locale de animale/pește, evitarea defrișărilor/indiguirilor artificiale acolo unde nu este
absolut necesar, etc.)12
Pentru primul tip menționat, ecosistemul forestier, și nu numai, este specifică
reconstrucția ecologică forestieră care urmăreșt e refacerea ecosistemului degradat prin
transformări ce presupun creșterea producției de biomasă lemnoasă, retenția nutrienților,
controlul eroziunii, creșterea numărului de specii, etc., fără a imita în totalitate structurile
ecosistemice existente anteri or procesului de reconstrucție în sine. Un ecosistem inițial poate să
definească un habitat existent cu câteva mii de ani în urmă, ceea ce face imposibilă, aproape în
totalitate, refacerea în prezent a unui ecosistem inițial. În prezent, există, totuși, ec osisteme
naturale virgine sau cvasivirgine, chiar și pe teritoriul țării noastre, unde impactul antropic este
minim.13 Din punct de vedere evolutiv, ecosistemele forestiere sunt considerate cele mai
complexe în cadrul tipologiei ecosistemelor de pe întreaga planetă, datorită perenității lor și
contribuției esențiale pe care acestea o au la crearea și conservarea mediului ambiental necesar
desfășurării normale a diverselor activităților umane, mecanismele proprii de autoreglare
specifice acestora permițând in stalarea mai facilă a echilibrul ecologic și, implicit, la optimizarea
structurii biocenozei în raport cu biotopul specific acesteia din urmă.14 Ecosistemele forestiere
pot avea un caracter stabil/instabil/labil din perspectivă ecologică. În primul caz, sta bilitatea
ecologică a unui ecosistem forestier este dată de capacitatea acestuia de a -și menține starea de
normalitate sau de a -și de a reveni rapid la starea inițială, în cazul confruntării cu elemente
perturbatoare. Astfel, la încetarea impactului antrop ic ecosistemul degradat poate, prin refacere
naturală, să revină la stadiul inițial sau poate să fie transformat într -un ecosistem partial
modificat, prin înlocuirea/introducerea unor specii dispărute anterior/noi. În al doilea caz,
instabilitatea reprezin tă exact efectul invers al stabilității, sistemul ecologic suferind dereglări
permanente și deseori agravante, reconstrucția ecologică având mici șanse de reușită. Impactul
antropic prelungit poate face ca degradarea să devină ireversibilă, pădurea putând fi degradată
până la dispariția completă a covorului vegetal, în combinație cu precipitații intense ce pot afecta
12 Zaharia, I. C., Studii de ecologie: Influența poluării chimice asupra covorului vegetal din
România , Editura Economică, București, 1999, pp. 323 -330
13 Cotigă, C., Op. cit., pp. 417 -420
14 Ionescu, A., Ecologie și societat e, Editura Ceres, București, 1991, pp. 172 -173
14
în plus solul, în absența acestuia pădurea neputând fi refăcută nici măcar prin plantații. În al
treilea caz, al labilității ecologice, presup une menținerea unui ecosistem într -o stare care
alterează între cele două cazuri menționate mai devreme, incertitudinea fiind caracteristica
esențială.15
3.1.2. Importanța generală a proceselor de reconstrucție ecologică, în general, și a
celor de reconstr ucție ecologică forestieră, în special, și beneficiile ulterioare ale acestora
asupra mediului înconjurător
Pentru a înțelege, pe de o parte, structura și funcțiile componentelor sistemelor vii, iar pe
de alta, poziția și rolul societății umane în ansamblul său în cadrul ecosferei, este necesară
însușirea unor cunoștințe minimale de ecologie, care să permită tra tarea cât mai eficientă a
problemelor de mediu cu care se confruntă societatea umană. Astfel, pot fi implementate anumite
acțiuni de refacere, remediere, reconstrucție de natură ecologică pentru a se ajunge la o stare de
echilibru în care atât umanitatea, cât și ecosfera în cadrul căreia există, cu toate componentele
sale, să coexiste, asigurându -și supraviețuirea. Constituit din totalitatea factorilor naturali și
antropici aflați în strânsă interacțiune, mediul înconjurător se află la baza ecologiei ca ști ință,
determinând, prin caracterul său de natură fizică și biologică, condițiile de viață și de dezvoltare
a societății umane, reușind, în același timp, să reunească toate elemente diverse ce condiționează
semnificativ existența acestuii grup biologic cu a lte organisme cu care se află într -o complexă
interdependență. Mai exact, mediul de existență a indivizilor umani este biotopul specific
acestora, iar ei alcătuiesc propria biocenoză împreună cu toate celelalte ființele aflate în
respectivul mediu.16
Integr area optimă a tuturor elementelor structurale și funcționale de mediul face posibilă
asigurarea unei ambianțe, unei calități satisfăcătoare necesităților multiple ale vieții indivizilor
umani. Astfel, se arată importante calitatea aerului, calitatea apei, dar și cea a solului, toate cele
trei elemente fiind specifice mediului înconjurător și reprezentând de fapt calitatea vieții. Și
atunci când această calitate nu întrunește indicele necesa r înseamnă că avem de -a face cu
deteriorarea mediului, mai exact cu alterarea caracteristicilor naturale, fizice, biologice, chimice
și antropice ale mediului, dar mai ales cu reducerea biodiversității ecosistemelor naturale și
15 Ionescu, A., Op. cit. , pp. 172 -173
16 Maxim, A., Ecologie generală și aplicată, Editura Risoprint, . ClujNapoca, 2008, pp. 289 -292
15
antropizate. Deteriorarea este cauzată în principal de poluarea atmosferei, solului și apei, dar și
de supraexploatarea resurselor, valorificate ulterior în mod deficitar. De aceea, este foarte
importantă încercarea de protejare a mediului înconjurător și, acolo unde este prea târziu, de
refacere, reconstrucție a ecosistemelor specifice mediului din zonele supuse deteriorării. În
prezent, conceptul de protecție a mediului înconjurător este asociat noțiunii de poluare, deși
acesta presupune nu doar evitarea factorilor poluanți ci și pe cea a dezechilibrelor prin
conservarea naturii, prin organizarea și utilizarea rațională a resurselor naturale și, acolo unde
este cazul, prin reconstrucție ecologică. Controlul asupra aspectelor menționate poate duce la
instalarea și continuitatea unui echilibru ecologic necesar asigurării unor condiții optime de
existen ță și conviețuire a societății umane.17
În România, protecția mediului constituie un subiect prioritar menit să asigure
dezvoltarea eficientă a palierelor economico -sociale a căror activitate se poate dovedi de succes
în condițiile unui mediu înconjurător c urat și sănătos proprice creșterii nivelului de educație la
acest capitol prin conștientizarea populației asupra acestui subiect, acțiuni care nu pot decât să
determine dezvoltarea unor generații viitoare mai sănătoase din punct de vedere fizic și mai
deschise spre conservarea mediului în care vor exista, se vor educa și vor munci. Pentru
implemetarea uor astfel de concept este necesar un complex de activități, reglementate din punct
de vedere juridic, care să ajungă să îmbunătățească condițiile de mediu și sănătate a populației,
implicând, în același timp, și dezvoltarea unei mentalități adecvate a comunității umane. Aceasta
din urmă trebuie să fie capabilă să evalueze corect și realist existența unor probleme de mediu cu
care s -ar putea confrunta și posibi litatea rezolvării lor prin elaborarea unor strategii eficiente care
să demonstreze existența unei responsabilizări civice care ar trebui transmise și pe viitor.
Perceperea taxelor și amenzilor pentru poluare este importantă în politica de mediu a
statului român, dar nu esențială. Deși aceste plăți nu fac, de fapt, decât să descurajeze parțial și
temporar acțiunile distructive și poluante, fără a contribui la implementarea unor activități de
protecție și conservare a mediului și devenind cu timpul incompati bile cu strategia de dezvoltare
legislativă și economică în continua transformare. De aceea, este necesară adoptarea unor
instrumente mai eficiente de combatere a consumului necontrolat de resurse naturale din spațiu
autohton. Astfel, treptat s -a trecut de la principiul „poluatorul plătește” la prin cipiul „utilizatorul
17 Gămăneci, G.; Hristov, E.; Petrova, B. ; Ecologie și protecția mediului , Aca demica Brâncuși,
Târgu -Jiu, 2008, pp. 196 -197
16
plăteș te”. Pentru organizațiile care demonstrează interesul și implicarea în activități economice
ce limitează consumul excesiv de materii prime naturale statul român acordă o serie de facili tăți
fiscale – scutiri de taxe, ajutor financiar, asistență tehnică gratuită privind implemetarea unor
programe care să protejeze mediul înconjurător. 18
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, patrimonial natural și cultural
comunitar al U.E. a ajuns să cuprindă singurul stat în cadrul căruia există cinci regiuni
biogeografice: alpină, continentală, pontică, panonică, stepică, fapt unic la acel mo ment, ceea ce
demonstrează existența unei biodiversități nemaiîntâlnite altundeva pe continentul european, în
afara țării noastre. Totuși, și la noi, probleme de mediu există, mai ales datorită utilizării
defectoase a resurselor naturale care a provocat in dici de poluare locali, în diferite zone ale țării,
datorită activităților din domenii precum: agricultura, creșterea animalelor, industria chimică,
metalurgică, siderurgică, termoenergetică, electrotehnică și a construcțiilor de mașini,
exploatarea petrol ieră și minieră, prelucrarea lemnului, celulozei, minereurilor și petrolului,
transporturile, etc.19
Proiectele de reconstrucție ecologică, în general, și cele de reconstrucție ecologică
forestieră, în special, au început să fie implemetate tot mai des și mai eficient în ultimul deceniu
pe teritoriul românesc , dintr -o necesita te obiectivă a refacerii și menț inerii unor ecosisteme
necesare calității vieții umane la un nivel satisfăcător. Prin diverse procese de conștientizare,
informare și sensibilizare a po pulației asupra necesității promovării tehnologiilor și modelelor de
producție de ultimă generație, sectorul public și privat trebuie să aibă inițiative care să producă
efecte concrete și cuantificabile în domeniul reconstrucției ecologice forestiere, în c ondițiile în
care resursele naturale forestiere sunt din ce în ce mai limitate nu doar la nivel național, ci și la
scară internațională, populația lumii aflându -se într -o continuă creștere. Astfel, se dovedesc
esențiale stabilirea, pe de o parte, a necesit ății și apoi a proiectării unor lucrări de reconstrucție
ecologică forestieră, iar pe de alta, a nivelului de intervenție și identificare a obiectivelor
principale, în implemetarea unor proiecte de acest gen.20
Fondul forestier al României include ecosisteme forestiere stabile din punct de vedere
ecologic în cadrul cărora există speciile lemnoase locale edificatoare ce s -au dovedit propice în
18 Malschi, D.; Stan, G.; Reconstrucția ecologică – principii, noi orientări , perspective , articol în
Revista Environment & Progress, nr.7/2006 , pp. 50 -51
19 Muntean, I. O., Op. cit ., pp. 251 -254
20 Ibidem, p. 256
17
procesul de regenerare a padurii. Dar pe teritoriul autohton există și ecosisteme forestiere cu un
echilibru ecologic deteriorat, care, fie reușesc să se stabilizeze și să revină la normalitate după o
perioadă de timp mai îndelungată cu ajutorul propriilor mecanisme de autoreglare, fie suferă
deteriorări care nu -i mai permit refacerea și reconstrucția, nici măcar cu ajutorul unor proiecte
antropice de reconstrucție ecologică. Se estimează că în preistorie aproximativ 70 -80% din
suprafața României era acoperită de ecosisteme forestiere masive, deși, în prezent, acestea ocupă
doar o treime din suprafața inițială împ ădurită a țării. Distrugerea fondului forestier autohton a
fost accentuat prin defrișări, degradări și fragmentări a parcelelor de pădure rămase. Încă de la
mijlocul secolului al 19 -lea, în timpul domniei lui Cuza se constata tăierea ilicită și abuzivă a
pădurilor statului, astfel că Acela este momentul înființării primelor pepiniere forestiere și
acordării de fonduri pentru reîmpăduriri. În timp, acțiunile luate de statul român în acest domeniu
s-a diversificat, dar nu a împiedicat reducerea la mai puțin d e jumătate a suprafețelor împădurite
în următoarea sută de ani.21 În prezent, există numeroase soluții viabile de (re)instalare a
vegetației forestiere în ecosisteme degradate, dar care presupun eforturi și costuri semnificative.
De asemenea, esențială este și respectarea exacta a prescripțiilor de natură tehnică care privesc
procesul tehnologic aplicat în totalitatea sa. Eficiența acțiunilor reconstrucțiilor ecologice
forestiere depinde, în cea mai mare măsură, de starea vremii în timpul materializării aces teia,
dereglările meteorologice putând avea repercusiuni semnificative asupra plantațiilor, dar și de
aplicarea complete și corectă a cerințelor impuse de protecția mediului referitoare la
retehnologizarea proceselor de producție. Pentru adoptarea unor sol uții adecvate, sunt necesare
monitorizarea ulterioară a lucrărilor executate și efectuarea unor experimente asupra speciilor
arboricole supuse plantării prin tehnologiile de împădurire adoptate.22
Programe de îmbunătățire a calității mediului prin împădurirea terenurilor degradate,
reconstrucția ecologică și gospodărirea durabilă a pădurilor au fost întreprinse cu succes în
ultimii ani. În perioada 2010 -2017 au fost aprobate 134 de astfel de proiect e, beneficiari ai
finanțărilor fiind o serie de Unități Administrativ Teritoriale, Asociații de Proprietari și Consilii
Județene care au orientat cheltuielile eligibile spre: pregătirea terenului și a solului în vederea
împăduririi și achiziționarea puieți lor forestieri în vederea inițierii unor lucrări pedoameliorative
și/sau silvotehnice specifice de întreținere a plantației, în terenuri degradate. Se estimează că
21 Giurescu, C., Istoria Pădurii Românești din cele mai vechi timpuri până astăzi , Editura Ceres,
București, 1975, p. 114
22 Ibidem, pp. 118 -119
18
suprafețele disponibilizate de sarcini tehnologice și reamenajate din 1990 ș i până în prezent sunt
de ordinul sutelor de mii de hectare. Doar în bazinul Olteniei peste 10 mii de hectare de terenuri
degradate , mai mult de jumătate din suprafața licențiată totală a perimetrelor active din zonă, au
fost supuse reconstrucției ecologice forestiere . Și, deși societatea românească are o experiență de
peste 30 de ani în domeniul amenajării și redării în circuitul silvic a tere nurilor degradate,
problemele privind reface rea mediului ambiant constituie încă pentru statul român un efort
const ant și permanent.23
Inițierea proceselor de reconstrucție ecologică forestieră ar trebui să aibă loc atunci când
natura nu se poate regenera de la sine și ar trebui să cuprindă o serie de măsuri care să determine
apariția/refacerea unor ecosisteme, caracter izate prin biocenoze optim structurate în raport cu
particularitățile biotopului specific, pentru atingerea stării de echilibru ecologic.24
Factorii care determină destabilizarea echilibrului ecologic al unui ecosistem forestier pot
fi de natură internă, ex ternă (de mediu) și/sau antropică și pot declanșa, separat sau împreună,
diverse procese necontrolate cu efecte negative asupra elemetelor care constituie un ecosistem
echilibrat al mediului înconjurător :
factorii interni sunt reprezentați de componente specifice ale diversității biologice aflate
în raporturi de intercondiționare în cadrul unui ecosistem caracterizat de echilibru
ecologic (ciuperci, insecte, păsări, animale), fie apărute în respectivul ecosistem, fie
atrase de acesta, scopul lor fiind asi gurarea propriei existențe, prin adăpost și hrană;
creșterea exagerată a populațiilor menționate, oricare ar fi ele, poate avea ca efect apariția
unui dezechilibru ecologic care, la rândul său, poate determina categorizarea acestor
specii faunistice drept dăunătoare pentru componenta floristică reprezentată în principal
de speciile arborescente;
factorii externi pot avea consecințe catastrofale asupra ecosistemelor forestiere :
doborâturile de vânt specifice mai ales regiunilor de munte, instabilitatea în fa ța
vânturilor de intensitate mare, căderile masive de zăpadă, dezghețul accelerat al solului,
23 https://ec .europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/ro_annual_report_2018_ro.pdf , accesat
la data de 22 august 2020
24 Cherecheș D., Reîmpădurirea ca o posibilă strategie pentru reabilitarea ecologică a hălzilor
de mina , Editura Universității de Nord, Baia -Mare, 2000, pp. 87 -91
19
inundațiile din sezonul cald, carențele de precipitații din perioadele secetoase care
provoacă un deficit de umiditate la nivel atmosferic și terestru, etc;
facto rii antropic i au determinat, în timp, o reducere/restrângere continuă a suprafeței
forestiere, mai ales în zona de câmpie, pentru a face loc culturilor agricole și
amenajărilor/concentrărilor umane, dereglând echilibrul ecologi c al fragmentelor
forestiere care au supraviețuit și au fost expuse extragerilor ilicite de copaci , în condițiile
unui climat tot mai nefavorabil vegetației forestiere ; în România, ecosistemele forestiere
montane, constituite în principal din rășinoase și făgete, au coborât altitudina l în
principalele masive montane, sub acțiunea îndelungată a pășunatului de la limita
altitudinală superioară, instabilitatea pronunțată a fenomenelor meteorologice specifice
zonei determinând calamitarea ecosistemelor forestiere pe suprafețe extinse ;
tratamentului tăierilor, mai ales cele ilicite, fac ca regenerarea naturală a arboretelor pe
cale vegetativă, din lăstari, să nu fie suficientă pentru o refacere naturală a ecosistemelor
forestiere afectate, reducerea productivității arboretelor valoroase și înlocuirea acestora
cu specii de amestec fiind caracteristici des întâlnite pe plan autohton ; lucrările
silviculturale greșit concepute sau neexecutate la timp au provocat compromiterea unor
culturi forestiere valoroase; turismul, un factor antropic din ce în ce mai dăunător se
manifestă prin inconștiența unor indivizi umani care îl practică și care provoacă voit sau
nu, fie incendii uneori foarte greu de anihilat, mai ales în perioade secetoase, fie
distrugeri la nivelul scoarței arborilor care pot fi a stfel afectați de diverși dăunători, prin
smulgere/tăiere a unor exemplare arboricole supuse regenerării naturale sau artificiale,
prin tăieri ilicite de arbori din culturi de rășinoase pentru pomi de iarnă ; poluarea
atmosferic ă provoacă un efect destabili zator asupra echilibrului ecologic din ecosistemele
forestiere, mai ales prin agenți poluanți din anumite centre industriale autohtone,
agresivitatea acestora fiind resimțită atât la nivelul floristico -faunistic din acele zole, cât
și de om, un studiu rece nt arătând că circa 10% din suprafața fondului forestier autohton
afectat de poluarea intensă nu mai deține niciun fel de ecosistem forestier, restul
procentajului fiind reprezentând un sistem ecologic forestier dezechilibrat.25
25 Sandu, T., Reconstrucția ecologică a peisajelor , Editura Ion Ionescu de la Brad, Iași, 2015, pp.
59-60
20
În lucrările de reconstrucți e ecologică forestieră autohtonă se pune accentul pe
crearea/refacerea fitocenozei, urmărind și reconstituirea biodiversității naturale proprii fiecărui
ecosistem considerat pentru reconstrucție care ajunge să cuprindă, fie în mod natural, fie cu
ajutorul reintroducerii de către om, totalitatea componentele specifice biocenozei ecosistemului
respectiv, mai exact diverse populații de consumatori de origine faunistică. Într -adevăr, procesul
de reconstrucție ecologică a unor ecosisteme forestiere dezechilibrat e se realizează prin
intervenție antropică prin stabilirea strategiei de lucru pentru fiecare caz în parte, pe baze
științifice, atât sub raportul consistenței cât și al compoziției.
Totuși, trebuie subliniat faptul ca factorul antropic care urmărește să i mplementeze astfel
de proiecte de reconstrucție ecologică se află la originea dereglării, deteriorării și, uneori,
distrugerii, echilibrului ecologic natural al ecosistemelor forestiere, prin activitățile pe care le -a
desfășurat în mod necntrolat, de -a lun gul timpului.
În România, finanțarea unor astfel de lucrări specifice proiectelor de reconstrucție
ecologică forestieră se realizează din:
fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinație silvică;
fonduri bugetare alocate pentru aceste scopuri;
fondur i proprii constiuite la nivelul ocoalelor silvice sub denumirea de fond de
conservare și regenerare a pădurilor.26
Instituțiile de protecție a mediului din Rom ânia, sunt cele care, alături de Direcțiile
Silvice locale:
dezvoltă o atitudine receptivă la prob lematica ecologică prin conștientizarea populației cu
privire la măsurile necesare privind protecția mediului și reducerea riscurilor de
degradare ecologică și/sau prin campanii mass -media de informare asupra acestui
domeniu, la nivel național;
informează publicul despre proiectele aflate în desfășurare, prin rapoarte publicate mai
ales în mediul online, pe site -urile proprii;
evaluaează gradul de informare a cetățenilor, în urma derulării proiectelor;
26 Sandu , T., Op. cit ., pp. 25 -26
21
respectă cadrul legislativ propice implementării eficie nte a proiectelor de reconstrucție
ecologică forestieră;
implemetează acțiuni de reconstrucție ecologică a terenurilor intens poluate din fondul
forestier al statului prin diverse proiecte de reconstrucție ecologică ce presupun activități
de împădurire și lucrări de ameliorare a solului ce urmează a fi supus împăduririi;
identifică cele mai potrivite surse de finanțare, astfel încât astfel de ac țiuni să devină
realitate într -un timp cât mai scurt;
finanțează astfel de acțiuni de la bugetul de stat;
susțin finanțări din alte surse, cele mai cunoscute fiind cele provenite din accesarea
fondurilor europene destinate acestui domeniu, la nivel comunității europene;
sprijină, alături de autoritățile publice locale, diverse companii private care elaborează
studii de fezabilitate și proiecte tehnice de execuție care cuprind detalii de proiectare
pentru toate etapele de dezvoltate și care sunt însoțite de calcule tehnico -economice
realizate împreună cu specialiști din domeniu;
implementează programe școlare privind e ducația și conștientizarea publicului privind
protecția mediului.27
3.1.3. Materializarea conceptului de reconstrucție ecologică forestieră în contextul
proble maticii terenurilor degradate
Reconstrucția ecologică forestieră se poate realiza , așa cum am menționat anterior , prin
împădurirea terenurilor degradate, imposibil de utilizat din perspectivă agricolă, dar și a
terenurilor neproductive, print re scopurile semnificative ale unei astfel de acțiuni numărându -se
protejarea solului, refacerea echilibrului hidrologic din zona vizată și îmbunătățirea condițiilor de
mediu din ecosistemul supus reconstrucției.28
Terenurile care fac subiectul acestei cercetări sunt terenurile degradate. Problematica
terenurile degradate există , nu doar la nivel loca l și național, în cazul României. La nivelul
întregii planete, societatea umană se confruntă cu necesitatea reconstrucției ecologice a unor
astfel de terenuri în vederea prevenirii apariției unor dezechilibre ecologice semnificative. Astfel,
27 Muntean, I. O. , Evaluarea impactului asupra mediului , Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca,
2005, pp. 148 -150
28 Ibidem, p. 8
22
metodele de re facere, reconstrucție, reintegrare a acestor ter enuri în circuitele forestiere și
agricole au devenit tot mai numeroase și diverse, urmărindu -se o eficiență cât mai sporită a
acțiunil or întreprinse în acest domeniu. Definiția terenurilor degradate le statu ează drept tipurile
de teren care și -au pierdut definitiv capacitatea de producție agricolă, fie prin procesul specific
de eroziune a solului, fie prin apariția unor factori semnificativi de poluare, fie prin implicarea
unor factori antropici a căror acțiu ne s-a dovedit pentru respectivele terenuri de -a dreptul
distructivă. Într-un stat, cum e și cazul țării noastre, cadrul juridic existent stabilește acțiunile
care necesită a fi întreprinse pentru remedierea situației terenurilor degradate. Astfel, în mod
ideal, se poate realiza o inventariere periodică și permanentă a terenurilor degradate, în totalitatea
lor, care nu au fost suspuse încă, la momentul inventarierii, unor acțiuni de ameliorare specifice
prin proiecte de reconstrucție ecologică.29
Terenurile degradare pot fi ameliorate prin împădurire sau pot fi supuse unor reabilitări
care fac posibilă redarea acestora în circuitul agricol. În primul caz, t erenurile degradate se
constituie în perimetre de ameliorare care urmează a fi supuse unei reconstrucții ecologice
forestiere ce presupune implemetarea unor lucrări de împădurire sub supravegherea autorităților
statului. În al doilea caz, măsurile de reabi litare se aplică terenurilor aflate în stadii mai puțin
avansate de degradare dacă necesitățile societății umane o cer. În ambele cazuri, reconstrucția
ecologică își dovedește eficacitatea prin durabilitatea/sustenabilitatea de care dă dovadă în timp,
prin implicarea unor costuri semnificativ mai mici față de unele presupune de alte ecosisteme,
prin reintegrarea mult mai facilă a ecosistemului nou creat în mediul natural al zonei unde a fost
creat/refăcut.30
Degradarea unui teren poate avea loc în urma: d espăduririlor , pășunatului , diverselor
operațiuni forestiere mai mult sau mai puțin controlate, u tilizării deficiente a sistemelor de
irigație în procesul de cultivare a terenurilor agricole, exploatărilor subsolului, extinderii
urbanizării și a infrastructur ii de circulație , dar și deșertificării .31 Toate aceste procese menționate
demonstrează efectul negativ al activităților societății umane asupra ecosistemelor natural ale
planetei, tot ea fiind cea care este nevoită să întreprindă măsuri de stopare sau dimi nuare a
29 Oros V., Reabilitare ecologică a siturilor degradate industrial , Editura Universității
Transilvania, Brașov, 2002, p. 28
30 Traci, C.; Costin E.; Terenurile degradate și valorificarea lor pe cale forestieră , Editura
Agrosilvică, București, 1966, p. 42
31 Ibidem, p. 46
23
acestor efecte negative pentru a -și asigura propria supraviețuire. Printre măsurile care s -au
dovedit, cel puțin până în prezent, cele mai eficiente se regăsesc :
refacerea cuvertur ii vegetale în zonele degradate și aplicarea unor măsuri de stopare a
eroziunii drumurilor, terenurilor agricole, malurilor albiilor și a dezvoltării torenților și
ravenelor;
terasările și aratul transversal, pe direcția plantei, și menținerea umidității solurilor în
zonele umede, etc.32
Scopurile declarate ale acțiunilor de reconstrucție ecologică forestieră a terenurilor
degradate urmăresc :
stoparea sau măcar încetinirea proceselor de degradare a terenurilor prin procese
specifice de ameliorare progresivă;
protejarea terenurilor degradate și valorificarea lor prin împădurire;
îmbunătățirea condițiilor de mediu și a diversității biologice dintr -o anumită zonă în care
se regăsește un teren degradat prin supunerea acestuia unor procese de reconstrucție
ecologică forestieră eficiente.33
Cartarea terenurilor degradate în scopul ameliorării lor prin recosntrucție ecologică
forestieră implică parcurgerea unor etape care presupun:
lucrări de ridicare în plan, de întocmire a hărților , de cartare de teren și de laborator:
separarea, măsurarea și caracterizarea unităților staționale pe baza cercetărilor din teren;
recoltarea probelor de sol și analiza lor în laboratoare specializate ;
descrierea vegetației existente și a proceselor de degradare ;
stabilirea soluțiilor tehnice (compoziția și tehnicile de împădurire, schema de plantare,
desimea culturii, lucrările de întreținere) ;
întocmirea proiectului tehnic (documentații tehnico -economice, devize etc.) și a hărților
specifice (a folosințelor, a formelor de terenuri erodate, a stațiunilor de terenuri
degradate, a propunerilor de lucrări).34
32 Florescu, I. I., Tratamente silviculturale , Editura Ceres, București, 1991, pp. 267 -270
33 Malschi, D.; Stan, G.; Op. cit , pp. 50 -51
34https://www.forestdesign.ro/index.php/ro/blog/47 -reconstructia -ecologica -a-terenurilor –
degradate , accesat la data de 23 august 2020
24
Potrivit îndrumărilor tehnice pentru cartarea și împădurirea terenurilor degradate, acestea
se clasifică în:
terenuri erodate de apă (cu eroziune de suprafață, de adâncime sau specifice depozitelor
de aluviuni torențiale);
terenuri erodate de vânt (cele care nu pot fi împădurite și cele nisipoase);
terenurile cu exces permanent de umiditate;
terenuri cu fenomene de deplasare (cu alunecări active, cu surpări, cu scurgeri noroioase);
terenuri sărăturate/acide (cu soluri salinizate sau alcalizate );
terenuri cu exces de apă pluvială sau freatică;
terenuri degradate antropic (halde, taluzuri artificiale, decopertate cu soluri deranjate,
maluri de ape regularizate, terenuri poluate);
terenuri neproductive.35
3.2. Analiza cadrului legislativ din domen iul reconstrucției ecologice
forestiere din România
3.2.1. Organizarea sistemului legislativ românesc în domeniul mediului înconjurător
Legislația românească de mediu privește conceptul de mediu înco njurător, în ansamblul
său, din perspectiva protejării acestuia prin conservarea și/sau refacerea lui, prin dezvoltarea și
îmbunătățirea condițiilor de prevenire a tuturor factorilor cauzatori de perturbări ale
ecosistemelor autohtone, indiferent de originea lor, fie ea naturală sau antropică, și prin
sancțion area celor responsabili de nerespectarea legilor în vigoare.36 Implemetarea normelor
specifice acestei legislației pune accentul pe armonizarea legislației naționale cu legislația
internațională și, mai ales, cu cea specifică spațiului Uniunii Europene, pri n aderarea țării noastre
la diverse acorduri și tratate în domeniu. De aceeea, ea poate fi înțeleasă, fie în sens restrâns,
atunci când se referă doar la legi, fie într -un sens mai larg, atunci când cuprinde un întreg sistem
35https://www.forestdesign.ro/index.php/ro/blog/47 -reconstructia -ecologica -a-terenurilor –
degradate , accesat la data de 23 august 2020
36 Lupan E., Tratat de dreptul protecției mediului , Editura C. H. Beck, București, 2009, pp. 69 –
70
25
de acte juridice adoptate de că tre organele legislative competente pentru a reglementa anumite
domenii ale relațiilor sociale umane cu mediul.37 Includerea actelor legislative internaționale
adoptate de România în sistemul legislației autohtone subliniază intensificarea relațiilor cu alt e
state la acest capitol și, implicit, asumarea unor responsabilități de către autoritățile statul român
în ceea ce privește asigurarea protecției mediului nu numai la nivel național, ci și pe plan
regional și internațional. Scopul dorit se dorește a fi al inierea la standardele internaționale în
domeniu, create în baza Organizației Internaționale pentru Standardizare (ISO), a căror specific
obligatoriu primează în față de cele naționale, fapt care demonstrează că standardele juridice
internaționale adoptate de statele naționale sunt obligatorii, iar normelor dreptului internațional al
mediului în cadrul sistemului legislativ intern privește autoritățile statelor, în fiecare stat în
parte.38
Pentru a -i fi înțeles scopul, sistemul legislativ românesc poate fi p rivit din perspectiva
funcționării sale , dar mai ales din cea care îi subliniază structura ce îl caracterizează.39
Funcționarea sa este posibilă prin implementarea componentelor sale într -un mod eficient fără a
se repeta și fără a afecta sau contrazice legi le și normele generale ale legislației statului român.
Iar structura sa implică conținutul efectiv al creării și dezvoltării sale, pentru că se ghidează după
aspectele componente ale sistemului legislativ, în totalitatea lor, mai exact, după toate actele
legislative, hotărârile și normele adoptate de autoritățile abilitate ale statului , în domeniu.40
În procesul de dezvoltare și perfecționare a legislației românești în acest domeniu este
esențială modificarea eficientă a normelor juridice în vigoare, în vederea clasificării, grupării și
ordonării lor consecutive, coerente și logice. Astfel, particularitatea funcționării legislației de
medi u este dată de gruparea actelor sale componente. Dintr -o primă perspectivă, din punct de
vedere structural, legislația ecologică este constituită din:
actele legislative adoptate pe plan intern (Constituția României, legislația privind
protecția mediului înconjurător);
37 Rădulescu, C., Emisii poluante: Metode pentru reducerea acestora , Editra Bibliotheca,
Târgoviște, 2008, p.16
38 Ibidem, p. 74
39 Lupan, E., Op. cit. , p. 74
40 Reiss, A., Poluare a și protecția mediului: Noțiuni teoretice și lucrări practice, Editura
Universitaria, Craiova, 2008, p. 56
26
actele la care statul român a aderat (tratate, convenții și acorduri internaționale în
domeniu ).41
O altă grupare împarte normele legislative privitoare la protecția mediului după cum
urmează, în funcție de:
protecția resurselor naturale ale a solului, a subsolului, a apelor etc.;
protecția și utilizarea controlată a mediului în ansamblu (legislația privind p rotecția
mediului înconjurător, fondul ariilor naturale protejate de stat, expertiza ecologică și
evaluarea impactului de mediu, etc.);
asocierea cu alte norme specifice altor domenii decât cel al mediului înconjurător, dar
care se pronunță pentru respecta rea protecției mediului.42
O altă clasificare a actelor specifice legislației de mediu din România le grupează în:
legi și acte subordonate legilor (Constituția, legile, hotărârile și ordonanțele
Parlamentului și Guvernului, actele normative ale Ministerulu i Mediului și cele ale
autorităților subordonate).
acte normative generale (Constituția României), speciale (legislația privind exclusive
protecția mediului), materiale (legislația privind fondul ariilor naturale protejate de stat),
etc.
acte normative co dificate (Codul silvic) și necodificate (celelalte acte normative).43
Apoi, aceleași norme se pot ghida după anumite principii sau reguli, astfel că pot face
posibilă: crearea bazelor protecției mediului (norme -principii), stabilirea priorităților juridice în
scopul asigurării calității mediului (norme -priorități) și implementarea unor cerințe: de prevenire
a consecințele nefaste în urma unor acțiuni ilegale, de interdicție a activităților ce pot provoca
daune mediului, de compensare a unor pierderi, de regl ementare a răspunderii civile, penale, etc.,
41 Duțu M. Principii și instituții fundamentale de drept comunitar al mediului , Editura
Economică, București, 2005, pp. 10 -11
42 Ibidem, p. 12
43 Dogaru L., Dreptul mediului , Editura ALL BECK, București, 2005, p. 78
27
de stimulare a avantajele economice a respectării protecției mediului, de stabilire a drepturilor și
obligațiilor celor implicați în diverse proiecte cu caracter ecologic (norme -reguli )44
Semnificativă este și r amificarea structurii legislației de mediu în diverse subsisteme care,
în funcție de domeniul reglementat, stabilesc legislația protecției resurselor terestre și acvatice,
legislația gestionării deșeurilor; legislația protecției faunei și florei autohtone; legislația
forestieră, etc.45
Și nu în ultimul rând, conținutul și structura legislației de mediu este influențată, datorită
complexității sale, de asocierea sa cu alte ramuri ale legislației naționale prin:
influența asupra conținutului și structurii altor acte legislative, Codul Penal conținând
aspect care privesc sancționarea infracțiunilor de nerespectare a protecției mediului;
adoptarea unor principii, norme și dispoziții generale specific altor ramuri legislative
precum dreptul constitutional.46
Se urmărește dezvoltarea domeniului legislației de mediu atât din punctul de vedere al
conținutului, cât și a structurii acesteia, axarea pe calitate primând din ce în ce mai mult în fața
celei corespunzătoare cantității.
3.2.2. Istoricul legislației românești în domeniu
În decursul evoluției și modernizării statului român s -a resimțit necesitatea reglementării
din perspectivă politico -juridică a activităților și relațiilor de ordin economic, cultural, științific și
social, la toate nivelurile societăț ii românești. Prin toate acestea s -a dorit clarificarea raporturilor
dintre individul uman și mediul în care există și își desfășoară activitatea, sub toate aspectele ei,
subliniind importanța respectării reglementărilor impuse de autoritățile statului cu privire la
protejarea mediului ambient în vederea îmbunătățirii și menținerii condițiilor de viață la un nivel
calitativ satisfăcăt or, fără a produce daune naturii. Însă, în timp s -au observant tot mai mult
intervenții defectoase ale omului în ecosistemele natural locale. Și pentru a contracara efectele
negative ale acestor intervenții s -a urmărit elaborarea unor norme destinate asigurării cadrului
juridic optim, ca principal instrument necesar protejării calității vieții umane, dar și a celorlalte
44 Dogaru, L., Op. cit. , p. 103
45 Ibidem, p. 105
46 Ibidem, p. 106
28
elemente faunistico -florisitice specifice mediului autohton. Măsuri cu caracter juridic pentru
protejarea naturii au fost adoptate în cele trei principate române încă din perioada feudală.
Caracterul legislativ al acestor măsuri a căpătat în timp un accent tot mai diversificat, subliniind
importanța vitală a protejării speciilor de vegetație și faună din spațiul autohton, prin organizarea
unor reguli care să oblige la organizarea agriculturii, industriei, comerțului, transporturilor, etc.,
fără a vătăma spațiul nat ural. La începutul secolului al 18 -lea s-au stabilit, prin lege, o serie de
principii prin care se impunea o serie de interdicții în ceea ce privea defrișarea pădurilor de pe
teritoriul Țării Moldovei de către locuitorii Valahiei și invers. Implementările unor astfel de
hotărâri au dus la apariția primelor forme de organizare și exploatare a pădurilor românești.47 Și
tot în aceeași perioadă a fost stabilită, drept lege, prima variantă a Codului silvic românesc, în
mare parte valabilă și în actualitate, cunos cută sub numele de Orânduiala de pădure, care
conținea o serie de norme de întreținere și tăiere a elementelor aparținând fondului forestier care
să facă posibilă regenerarea în timp util a zonelor împădurite defrișate, subliniind importanța
protejării și exploatării controlate a pădurilor de la noi.48 A urmat o perioadă îndelungată de timp
în care s -a menținut și s -a diversificat procesul de creare a unui cadru legislativ adecvat
cerințelor interne și angajamentelor de ordin internațional, în funcție de nec esitățile vremurilor.
Astfel, până în prezent, au fost adoptate o serie de acte legislative și normative cu scopul de a
fundamenta cât mai eficient strategiile menite să protejeze mediul înconjurător .
Adoptarea acestor acte legislative a accentuat importan ța politicii în domeniu, stabilind
atribuții și responsabilități ce aparțin părților implicate, cu privire la: diminuarea impactului
ecologic perturbator a intervențiilor antropice asupra ecosistemelor natural e, reducerea poluării
(sol, apă, atmosferă) și a consumului de energie/ materie primă, conservarea biodiversității și a
fondului genetic autohton, etc.49
3.2.3. Cadrul instituț ional
Complexitatea politicii de mediu necesită implicarea unor instituții ale statului care prin
autoritățile lor abilitate în domeniu supraveghează și implementează diverse strategii de protecție
47 Zamfir, P., Dreptul mediului. Partea generală , Editura U.S.M., Chișinău, 1998, p. 17
48 Galin -Corini, V., Legislația de mediu , Editura Universității din Oradea, Oradea, 2000, p. 13
49 Duțu M., Dreptul internațional al mediului , Editura Economică, București, 2004, p. 23
29
și/sau reconstrucție a ecosistemelor mediului înconjurător, la adăpostul unei legislații aflată într -o
continuă transforma re spre perfecționare:
președintele României reprezintă interesele statului român în domeniul protecției
mediului în relațiile internaționale, fiind responsabil la nivel extern pentru starea mediului
din țara noastră, atribuțiile sale fiind stabilite, și p entru acest caz ca și pentru alte domenii
de interes, în normele legislației de mediu
Parlamentul României reprezintă organul legislativ cu rol în aproba rea/adopta rea:
o principiile politicii de mediu și, implicit, pe cele ale utilizării controlate a
resurse lor naturale autohtone;
o valoarea taxelor impuse în cazul utilizării controlate/necontrolate a resurselor
naturale în ceea ce privește: poluarea mediului (sol, apă, atmosferă), depozitarea
deșeurilor, crearea de programe de reconstrucție ecologică;
o totalita tea limitelor privitoare la: utilizarea resurselor naturale vitale,
emisiile/deversări/degradările nocive în mediu, depozitarea deșeurilor în teritoriu;
o acte legislative care au ca subiect protecția mediului sub toate aspectele sale;
Guvernul României reprezintă organul executiv cu atribuții care vizează, în cazul
protecției mediului și reconstrucției ecologice:
o implementarea politicilor de mediu prin utilizarea rațională a resurselor naturale;
o acordarea unor avantaje de ordin economic societăților priv ate care întreprind
activități de protecție/reconstrucție a mediului;
o elaborearea unor programe de ameliorare a calității mediului și a unor măsuri de
prevenire/intervenție în cazul dereglărilor de ordin ecologic;
o organizarea activității de educație în dom eniu prin instruirea la toate nivelurile
sistemului de învățământ;
o asigurarea relațiilor externe ale statului român cu alte state și organismele
internaționale în domeniul protecției mediului;
o coordonarea tuturor activităților ministerelor, departamentor, instituțiilor și
autoritățile subordonate, specializate în acest domeniu;
30
instituții publice subordonate Guvernului implementează la un nivel mai profund
elementele politicii de mediu.50
În România, există mai multe instituții de protecție a mediului care susțin și, uneori, chiar
finanțează sau facilitează acessarea fondurilor europene în domeniul protecției mediului
înconjurător, și implicit, în cel al reconstrucției ecologice a unor situri de la noi din țară:
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor ( organ de specialitate al administrației publice
centrale din România, ce deține personalitate juridică și se află în subordinea
Guvernului );
Agenția Națională de Protecția mediului (implementează prevederile regulamentului de
mediu, raportând starea mediului î nconjurător la nivel național);
Administrația Fondului pentru Mediu ( asigură suportul financiar necesar punerii în
practică a proiectelor și programelor care vizează protecția mediului, ghidându -se în
activitatea sa după principii adoptate din legislația s pațiului european comunitar precum:
„poluatorul plătește” și „responsabilitatea producătorului”)
Garda Națională de Mediu (deține autoritatea de control și inspecție în domeniu).51
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor reprezintă autoritatea publică cent rală în
domeniul conservării și protecției mediului din România, responsabilitățile sale cuprinzând
coordonarea, reglementarea, monitorizarea și controlul tuturor activităților specifice protejării
și/sau reconstrucției mediului înconjurător în strânsă leg ătură cu respectarea cadrului legislativ
corespunzător în vigoare.
Organizarea și funcționarea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor este stabilită prin
Hotărârea de Guvern nr. 68/2019 privind stabilirea unor măsuri la nivelul administrației publice
centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative și al art. 108 din Constituția
României. Același act stabilește și principalele instituții aflate în subordinea, sub autoritatea sau
în coordonarea Ministerului Mediului sunt:
50 Bădescu, V. A., Dreptul mediului: Sisteme de management de mediu , Editura C. H. Beck,
București, 2011, p . 36
51http://www.mmediu.ro/categorie/lista -si-datele -de-contact -ale-institutiilor -din-subordine –
coordonare -sau-sub-autoritate/155 , accesat la data de 21 august 2020
31
Agenția Națion ală pentru Protecția Mediului;
Garda Națională de Mediu;
Administrația Națională "Apele Române";
Administrația Națională de Meteorologie;
Regia Națională a Pădurilor;
Institutul Național de Cercetare -Dezvoltare pentru Protecția Mediului;
Administratia Rezervației Biosferei Delta Dunării.
Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor.
agenții de protecție a mediului județene și a municipiului București, servicii publice
descentralizate.52
La realizarea politicii de mediu a statului român, contribuie și o serie de alte structuri de
stat, precum: Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerul Economiei, Energiei și
Mediului de Afaceri, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul
Justiției, Ministerul Ed ucației, Ministerul Apărării Naționale, etc.53
Agenția Națională pentru Protecția Mediului este instituția înființată în anul 2004 , aflată
în subordinea Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor, care supraveghează punerea în aplicare
a legislației mediulu i, în ba za Hotărârii Guvernului nr.1000/ 2012. Iar prin Hotărârea de Guvern
nr. 459/2005 se ocupă cu monitorizarea a 42 de agenții județene care încearcă să asigure o
calitate cel puțin satisfăcătoare a elementelor mediului înconjurător. ANPM:
monitorizează și planifică strategii specifice factorilor de mediu;
autorizează diverse activități cu impact pozitiv asupra mediului;
implementează legislația în domeniu la nivel național ș i local;
raportează către Agenția Europeană de Mediu informații cu privire la: c alitatea apei,
aerului, solului, atmosferei, c limei, ariilor protejat, etc .;
coordonează planurile de acțiune la nivel sectorial și național în domeniul protecției
mediului și reconstrucției ecologice.
Documentele necesare unor astfel de acțiuni sunt:
52 http://mmediu.ro , accesat la data de 22 august 2020
53 http://mmediu.ro , accesat la data de 22 august 2020
32
autorizația de mediu (confirmă integrarea aspectelor de protecție a mediului în planul sau
programu l care urmează să fie adoptat);
acordul de mediu (stabilește condițiile / măsurile pentru protecția mediului, care trebuie
respectate la realizarea unui proiect) ;
avizul de mediu (stabilește condițiile și/sau parametrii de funcționare ai unei activități
noi/existente cu un posibil impact semnifica tiv asupra mediului);
autorizația integrată de mediu (acordă dreptul de a opera în totalitate sau parțial o
instalație, în conformitate cu anumite condiții, care garantează prevenirea și controlul
integrat al poluării).54
Administrația Fondului pentru Mediu reprezintă o instituție administrației publice
centrale, aflată sub coordonarea Ministerului Mediului, având personalitate juridică și susținând
nu mai puțin de 26 categorii de proiecte/programe de mediu la nivel național (Rabla, Rabla Plus,
Rabla pentru electrocasnice, Infrastructură de alimentare verde, Casa Verde Clasic, Spații verzi,
Împăduriri, Alimentare cu apă și canalizare, Programul RO -LA, Iazuri, RNMCA, Infrastructură
de alimentare verde în municipii, Transport public nepoluant, Sisteme fotovolta ice,
Conștientizarea publicului privind gestionarea deșeurilor, Închidere depozite deșeuri municipale
neconforme, Gestionarea deșeurilor, Infrastructură de reîncărcare, pe autostrăzi, drumuri
europene și naționale, Iluminat public, Casa Eficientă Energetic ), adresându -se: persoanelor
fizice și juridice, ong -urilor, unităților administrativ -teritoriale, instituțiilor de învățământ,
ocoalelor silvice, institutelor de cercetare -dezvoltare, etc. A ctele legislative care statuează
organizarea și funcționarea AFM sunt: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005,
aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările și completările
ulterioare, publicată în 2019 și Di spoziția Administrației Fondului pentru Me diu, nr. 276/2019
alături de Regulamentul de organizare și funcționare a AFM, aprobat prin Hotărârea de Guvern
nr. 1/2006, cu modificările și completările ulterioare, publicată în 2018.55
În ceea ce privește proiectele susținute, legislația în vigoare le re glementează
legitimitatea, iar în cele ce urmează vor fi amintite cele care se leagă de subiectul reconstrucției
ecologice în general, și de cel al reconstrucției ecologice forestiere, în principal:
54 http://www.anpm.ro , accesat la data de 23 august 2020
55 http://www.anpm.ro , accesat la data de 23 august 2020
33
reducerea si prevenirea impactului determinat de procesel e geomorfologice ;
gestionarea deșeurilor lemnoase și a rumegușului provenite de la exploatările forestiere și
pomicole și din industria de prelucrare a lemnului ;
prevenirea, reducerea și controlul integrat al poluării ;
promovarea tehnologiilor curate și a producerii energiei din surse regenerabile de energie
împădurirea terenurilor degradate, reconstrucția ecologică și gospodărirea durabilă a
pădurilor;
creșterea producției de energie din surse regenerabile;
efectuarea de monitorizări, studii și cercetări î n domeniul protecției mediului și
schimbărilor climatice conform acordurilor internaționale, directivelor europene, etc.;
îmbunătățirea calității mediului prin realizarea de spații verzi în localitățile din mediul
urban.56
Apoi, Schemele de finanțare privin d acordarea ajutorului de stat regional pe baza
Regulamentului Comisiei Europene, nr. 1628/2006 sunt legiferate prin hotărâri ale Comitetului
de Avizare care a permis, începând cu anul 2007, implementarea unor proiecte privind
reconstrucția ecologică a eco sistemelor specific mediului autohton .57
Garda Națională de Mediu este o institu ție a cărei inspectori efectuează contro ale în
vederea sancționării , suspendării și/sau sistării unei activități care se dovedește dăunătoare asupra
mediului înconjurător prin nerespectarea condițiilor impuse de actele de reglementare. Această
instituție este responsabilă de asigurarea controlului implementării corespunzătoare a politicii de
mediu a a utorităților publice centrale prin aplicarea legislației naționale din domeniul protecției
mediului, la nivel local și regional.
3.2.4. Legislația din domeniul mediului înconjurător
Legea protecției mediului nr. 137/1995 și, mai târziu, Ordonanța de Urge nță nr. 195/2005
a stabilit definiția legală actuală specifică legislației românești, a conceptului de mediu. Astfel,
mediul este considerat ansamblul de condiții și elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul și
56 http://www.anpm.ro , accesat la data d e 23 august 2020
57 https://www.romaniaecologica.ro/date -de-contact -comisariate -garda -națională -de-mediu -47,
accesat la data de 23 august 2020
34
subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile
organice și anorganice, precum și ființele vii, sistemele naturale în interacțiune cuprinzând
elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale și spirituale, calitatea vieții și
condițiile care pot influența bunăstarea și sănătatea omului.58
Legil e cadru din domeniul mediului reunesc toate actele legislative autohtone alături de
convențiile internaționale din domeniul conservării naturii la care România a aderat. Astfel,
legislația românească, deși incompletă la acest capitol, reunește legi, ordonanțe și hotărâri de
Guvern:
Legea Protecției Mediului nr. 137/1995, abrogată și înlocuită cu Ordonanța de Urgență a
Guvernului nr. 195/2005, modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.
75/2018 și Legea nr. 220/2019 , cu modificările și completările ulterioare:
o conține un capitol special (capitolul 3) dedicat protecției resurselor naturale și
conservării biodiversității;
o prevede cerința efectuării evaluării de impact și stabilește principiile de bază
întregite de Directivele Uniunii Europene în domeniu care au fo st adăugate în
legislația internă prin Hotărârea de Guvern nr. 918/2002;
Legea nr. 82/1993 modificată prin Legea nr. 454/2001 stabilește un regim juridic special
pentru Rezervația Biosferei Delta Dunării în ceea ce privește protecția zonei, autoritățile
competente și regimul de autorizare precum și sancțiunile pentru încălcarea regimului de
protecție;
Legea nr. 58/1994 care a ratificat Convenția privind Diversitatea Biologică;
Legea nr. 26/1996, completată prin hotărâri legislative ulterioare (Codul Silvic) stabilește
protecția pădurilor din spațiul românesc;
Legea nr. 103/1996 (Legea fondului cinegetic și a protecției vânatului) stabilește regimul
faunei de interes cinegetic;
Legea nr. 107/1996 (Legea Apelor), modificată și completată prin Legea nr. 310/200 4, în
vederea transpunerii în legislația internă a cerințelor Directivei Cadru Ape a Uniunii
Europene, stabilește regimul protecției apelor și al ecosistemelor acvatice;
58 http://www.mmediu.ro/categorie/legislatie/100 , accesat la data de 21 august 2020
35
Legea nr. 192/2001 (Legea privind resursele acvatice vii, pescuitul și acvacultura)
stabilește regimul protecției fondului piscicol;
Legea nr. 85/2003 (Legea Minelor)
Legea nr. 347/2004 (Legea Muntelui) stabilește un regim de protecție specială pentru
zona montană;
Legea nr. 211/2011 modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 68/2016 ,
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 74/2018 și Legea nr. 203/2018 , stabilește regimul
deșeurilor ;
Legea nr. 278/2013 , cu modificările și completările ulterioare, stabilește regimul
emisiilor industriale ;
Legea nr. 188/2018 privind limitarea emisiil or în aer ale anumitor poluanți ;
Legea nr. 292/2018 stabile ște regimul evaluării impactului anumitor proiecte publice și
private asupra mediului;
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 236/2000 aprobată, cu modificări și completări,
prin Legea nr. 462/2001 a adoptat în legislația internă directivele Uniunii Europene în
domeniul conservării naturii, respectiv “Habitate” și “Păsări”;
Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2005 stabilește:
o regimul protecției mediului, dezvoltării durabile specifice necesităților
prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a le satisface
pe ale lor;
o principiile și elementele strategice care stau la baza dezvoltării durabile;
o definiți a prejudiciului, care este asociat mai ales în legislația internațională actuală
cu conceptul de daună ecologică, îl consideră drept e fectul cuantificabil în cost al
daunelor asupra sănătății oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat prin
poluanți, activ ități dăunătoare ori dezastre;
o definiția monitorizării mediului drept supravegherea, prognozarea, avertizarea și
intervenția în vederea evaluării sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative
ale elementelor de mediu, în scopul cunoașterii stării de calitate și a semnificației
ecologice a acestora, a evoluției și implicațiilor sociale ale schimbărilor produse,
urmate de măsurile care se impun regimul protecției mediului, dezvoltării durabile
36
specifice necesităților prezentului, fără a compromite posi bilitatea generațiilor
viitoare de a le satisface pe ale lor;
o principiile și elementele strategice care stau la baza dezvoltării durabile;
o definiția prejudiciului, care este asociat mai ales în legislația internațională actuală
cu conceptul de daună ecolog ică, îl consideră drept e fectul cuantificabil în cost al
daunelor asupra sănătății oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat prin
poluanți, activități dăunătoare ori dezastre;
o definiția monitorizării mediului drept supravegherea, prognozarea, avertizarea și
intervenția în vederea evaluării sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative
ale elementelor de mediu, în scopul cunoașterii stării de calitate și a semnificației
ecologice a acestora, a evoluției și implicațiilor sociale ale schimbărilor prod use,
urmate de măsurile care se impun;
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2007 , cu modificările și completările
ulterioare , stabilește regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a
florei și faunei sălbatice;
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 68/2007 , cu modificările și completările
ulterioare, stabilește regimul răspunderii de mediu;
Hotărârea de Guvern nr. 1284/2007, cu modificările și completările ulterioare prin
Hotărârea de Guvern nr. 663/2016, stabile ște instituirea regimului de arie naturală
protejată și declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a
rețelei ecologice europene Natura 2000 în România;
Hotărârea de Guvern nr. 856/2008 stabilește regimul gestionării deșeuril or din industriile
extractive.59
3.2.5. Legislația din domeniul reconstrucției ecologice
După anul 1990, implementarea actelor legislative privitoare la reconstrucția ecologică
din spațiul autohton a fost facilitată de apariția unor legi care stabileau regimul formelor de
proprietate asupra terenurilor agricole, silvice și miniere. La acel moment, terenurile incluse în
Fondul forestier aflat în proprietatea publică a statului se aflau sub autoritatea regiei Romsilva.
59 http://www.mmediu.ro/categorie/legislatie/100 , accesat la data de 21 august 2020
37
Prin adoptarea și implementarea unei legislații în domeniu s -a urmărit redarea în circuitul
economic a terenurilor agricole afectate prin reamenajarea și modelarea su prafețelor și plantarea
de culturi agricole și în circuit silvic a terenurilor degradate prin plantarea de puieți. Acțiunile
descrise au putut fi materializate prin implementarea unor proiecte și studii care au fost întocmite
anterior execuției lucrărilor de redare în circuit și care au presupus:
recuperarea și conservarea solului vegetal ;
ameliorarea terenului și depunerea solului vegetal pe suprafețele nivelate și ameliorate ;
plantarea suprafețelor fie cu culturi agricole, fie cu puieți de la diverse specii de copaci
în vederea redării în circuit economic sau silvic ;
refacerea din punct de vedere ecologic a zonelor degrada te, în raport de 100%.60
Legile cadru din domeniul reconstrucției ecologice reunesc următoarele acte normative:
Legea nr. 18/1991 (Legea fondului funciar );
Legea nr. 72/1994, cu modificările și completările aduce prin Legea nr. 19/1995,
stabilește regimul a bilitării Guvernului de a emite ordonanțe în acest domeniu;
Legea nr. 137/1995 privind protecția mediului;
Legea nr. 26/1996 (Codul Silvic), cu modificările și completările aduce prin Legea nr.
46/2008 modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 193/2008, Legea nr.
54/2010, Legea nr. 95/2010 și Legea nr. 156/2010 ;
Legea nr. 61/1998 (Legea Minelor), cu modificările și completările aduce prin Legea nr.
85/2003 stabilește rolul specialiștilor din cadrul unităților miniere, pe cel al autoritățillor
teritorial -administrative și pec el al locuitorilor din zona vizată spre reconstrucție
ecologică și reintegrată în circuitul agricol și silvic;
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului.61
60 http://www.mmediu.ro/categorie/protectia -naturii/4 , accesat la 22 august 2020
61 http://www.mmediu .ro/categorie/legislatie/100 , accesat la data de 21 august 2020
38
3.2.6. Legislația din domeniul forestier
Conținutul legilor privind domeniul silvic și protejarea acestuia s -au tot modificat și
completat în ultimele trei decenii, fiind subliniată din ce mai accentuat necesitatea unui control
cât mai riguros al circulației lemnului românesc în spațiul autohton și internațional pentru
reducerea pe cât posibil a defrișărilor ilegale. Potrivit datelor I nstitutului Național de Statistică ,
fondul forestier al României se întinde pe o suprafață de aprox imativ 6.5 milioane hectare și
ocupă aproape 30% din teritoriul țării, sub administrația a peste 40 de direcții silvice, în cadrul a
peste 300 ocoale silvice intrând doar jumătate din fondul forestier național, restul fiind
administrat de structurile silvi ce private. Dar, întregul fond forestier este administrat în baza
reglementărilor cuprinse în Codul Silvic, în vigoare din a nul 2008 și actualizat/completat până în
prezent de nenumărate ori.62 Un raport al Curții de Conturii din 2014 a arătat că, în perioa da
1990 -2010, suprafața fondului forestier -proprietatea publică a statului s -a redus cu peste 3
milioane de hectare, prin retrocedări către persoane fizice și juridice, ca urmare a aplicării legilor
de fond funciar. Strategia Forestieră Națională 2018 -2027 , publicată în 2017, identifică ca
probleme ale sectorului forestier: legislația excesivă, corelarea ineficientă a prevederilor legale
din domeniul silviculturii cu reglementări din alte domenii și alte ministere, modificarea repetată
a prevederilor legale într-un termen scurt, amplificarea blocajului sectorului forestier. Federația
Proprietarilor de Păduri și Pășuni din România și Asociația Producătorilor de Mobilă propuneau
în urmă cu 3 ani o serie de măsuri care să redreseze situația existent.63
Legile ca dru din domeniul forestier reunesc:
Constituția României ;
Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare, stabilește
statutul funcționarilor publici;
Legea nr. 7/2004, cu modificările și completările ulterioare, stabilește Codul de conduită
a funcționarilor publici;
Legea nr. 374/2006;
62https://www.hotnews.ro/stiri -mediu -22462524 -legisla -forestier -ntre-mpiedicarea -ierilor –
ilegale -blocarea -unei-industrii.htm , accesat la 23 august 2020
63https://www.hotnews.ro/stiri -mediu -22462524 -legisla -forestier -ntre-mpiedicarea -ierilor –
ilegale -blocarea -unei-industrii.htm , accesat la 23 august 2020
39
Legea nr. 407/2006 privind vânătoarea și protecția fondului cinegetic ;
Legea nr. 46/2008 (Codul Silvic) , cu modificările și completările ulterioare prin
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 193/2008, Legea nr. 54/2010, Legea nr. 95/2010
și Legea nr. 156/2010 ;
Legea nr. 220/2008 , cu modificările și completările ulterioare, stabilește sistemul de
promovare a producerii energiei din surse regenerabile;
Legea nr. 56/2010, cu modificările și completările ul terioare, stabilește accesibilizarea
fondului forestier național;
Legea nr. 100/2010 , cu modificările și completările ulterioare, stabilește împădurirea
terenurilor degradate;
Legea nr. 171/ 2010, cu modificările și completările ulterioare, stabilește sancționarea
contravențiilor silvice;
Legea nr. 107/2011 stabilește comercializarea materialelor forestiere de reproducere;
Legea nr. 270/2017 (Legea prevenției);
Legea nr. 197/2018;
Hotărârea de Guvern nr. 1257/2011 se referă la regulamentul privind stabilirea grupelor
de terenuri ce intră în perimetrele de ameliorare și funcționarea și atribuțiile
comisiilor constituite pentru delimitarea perimetrelor de ameliorare;
Hotărârea de Guvern nr. 907/2016 stabilește etapele de elaborare și conținutul -cadru al
documentațiilor tehnico -economice aferente obiectivelor/proiectelor de investiții finanțate
din fonduri publice;
Hotărârea de Guvern nr. 447/2017 stabilește metodologia de acordare, utilizare și control
al compensațiilor reprezentând contravaloare a produselor pe care proprietarii nu le
recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care
determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă;
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare,
stabilește regimul juridic al contravențiilor;
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 85/2006 stabilește regimul modalităților de
evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora ;
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 861/2009 stabilește p rocedura de r ealizare a
serviciilor silvice ș i de efectuare a controalelor de fond ;
40
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1076/2009 stabilește Regulamentul de pază a
fondului forestier;
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 16/2010 stabilește măsuri de eficientizare a
activității de întreținere a culoarului de frontieră, fâșiei de protecție și a semnelor de
frontieră;
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 470/2014 stabilește norme referit oare la
proveniența , circulația ș i comercializarea materi alelor lemnoase, la regimul spaț iilor de
depo zitare a acestora și la măsuri de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al
Parlamentului European ;
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 743 / 2015, cu modificările și completările
ulterioare, stabilește organizarea și funcționarea Gărzilor forestiere ;
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. . 33/2018 stabilește contravențiile intrate sub
incidența Legii nr. 270/2017;
Ordinul nr. 1649/2000 stabilește norme tehnice privind conducerea arboretelor;
Ordinul nr. 1650/2000 stabilește norme tehnice de alegere și aplicare a tratamentelor;
Ordinul nr. 1651/2000 stabilește norme tehnice pentru evaluarea volumului de lemn
destinat comercializării;
Ordinul nr. 16 52/2000 stabilește norme tehnice privind compoziția, schema
și tehnologiile de regenerare a pădurilor și a terenurilor degradate prin împădurire;
Ordinul nr. 1653/2000 stabilește norme tehnice privind efectuarea
controlului anual al regenerărilor;
Ordinul nr. 1672/2000, cu modificările și completările ulterioare, stabilește norme tehnice
privind amenajarea pădurilor;
Ordinul nr. 454/2003 stabilește norme tehnice privind protecția pădurilor;
Ordinul nr. 769/2006 stabilește metodologia privind limitarea răspunderii patrimoniale a
personalului de pază a pădurilor;
Ordinul nr. 1090/2009 și Ordinul nr. 989/2010 stabilește în cadrul Ghidului de finanțare,
Programul de îmbunătățire a calității mediului prin împădurirea terenurilor agricole
degradate
Ordinul nr. 904/2010 stabile ște regimul constituirii și autorizării ocoalelor silvice
41
Ordinul nr. 1346/2011 stabilește regulamentul privind modul de marcare a arborilor sau a
unor loturi de arbori;
Ordinul nr. 1540/2011 stabilește o serie de instrucțiuni cu privir e la respectarea
termenelor de exploatare, a perioadelor/posibilităților de colectare și transport al
materialului lemnos;
Ordinul nr. 1726/2011 stabile ște componentele Ghidului de finanțare a Programului de
îmbunătățire a calității mediului prin împădurir ea terenurilor degradate, reconstrucția
ecologică și gospodărirea durabilă a pădurilor;
Ordinul nr. 836/2014 stabilește condițiile emiterii, suspendării sau retragerii acordului de
distribuire și utilizare a formularelor documentelor cu regim special;
Ordinul nr. 856/2014 stabilește regimul prelucrării apelurilor de urgență primite de la
Sistemul național unic pentru apeluri de urgență la numărul 112, referitoare la transportul
materialelor lemnoase;
Ordinul nr. 819/2015 stabilește metodologia desemnării a utorității competente pentru
aplicarea Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European;
Ordinul nr. 694/2016 stabilește metodologia scoaterii definitiv e, ocupării temporare ,
schimbului de terenuri și de calcul al obligațiilor bănești;
Ordinul nr. 766/2018 stabilește norme tehnice privind elaborarea amenajamentelor
silvice, schimbarea categoriei de folosință a terenurilor din fondul forestier, etc.;
Ordinul nr. 767/2018 stabilește parcursul documentației specific masei lemnoase
provenită din fondul forestier național și din afara acestuia în vederea recoltării.64
3.2.7. Legislația privind amenajarea teritoriului și reconstrucția terenurilor
degradate
Legile cadru privind amenajarea teritoriului cuprind:
Legea nr. 50/ 1991, cu modificările și completările ulterioare din anul 2020, stabilește
autorizarea executarii lucrărilor de construcții ;
64 http://ap epaduri.gov.ro/legislatie -silvica/ , accesat la 23 august 2020
42
Legea nr. 10/ 1995, cu modificările și completările ulterioare din anul 2019, stabilește
normele de calitate în construcții ;
Legea nr. 8/ 1996, actuali zată în anul 2020, stabilește dreptul de autor si drepturile
conexe ;
Legea nr.114/ 1996 (Legea locuinței), actualizată în anul 2017 ;
Legea nr. 171/ 1997 (Legea de amenajare a teritoriului național), cu modificările și
completările ulterioare, prin Legea nr . 5/ 2000, Legea nr. 351/ 2001, Legea nr. 575/ 2001,
Legea nr. 363/2006 și Legea nr. 190/ 2009, stabilește planul de amenajare a teritoriului
național ;
Legea nr. 184/ 2001, actualizată în anul 2017, stabilește organizarea si exercitarea
profesiei de arhitect ;
Legea nr. 350/2001, cu modificările și completările ulterioare din anul 2020, stabilește
regulile de amenajare a teritoriului și urbanismului ;
Legea nr. 422/ 2001, actualizată în anul 2019, stabilește norme de protejare a
monumentelor istorice;
Legea nr. 200/2004, actualizată în 2016, stabilește recunoașterea diplomelor și
calificărilor profesionale;
Legea nr. 265 /2006 stabilește norme de protecție a mediului;
Legea nr. 153/2011 stabilește o serie de măsuri de creștere a calității în construcții;
Legea nr. 335/2013 stabilește regimul stagiului absolvenților de învățământ superior;
Legea nr. 135/ 2014 stabilește reglementarea și administrarea spațiilor verzi din
intravilanul localitățiilor;
Hotărârea de Guvern nr. 525/ 1996 stabilește regulamentul general de urbanism;
Ordinul nr.119/2014 al Ministerului Sănătății stabilește normele de igienă și sănătate
publică privind mediul de viață al populației;
Ordinul nr. 233/2016 stabilește normele amenajării teritoriului și urbanismului.65
Legile cadru privind terenurile degradate cuprind :
Constituția României;
65 https://www.solutiidemediu.ro/legislatie/ , accesat la data de 22 august 2020
43
Legea nr. 18/1991 (Legea fondului funciar) , republicată stabilește rolul F ondul ui de
ameliorare a fondului funciar în alocarea surselor de finanțare, în vederea împăduririi
terenurilor degradate, în funcție de categoria de proprietate și de importanța obiectivelor
ce trebuie protejate;
Legea nr. 26/1996 (Codul Silvic ) stabilește rolul Fondul ui de conservare și regenerare a
pădurilor în alocarea surse lor de finanțare , în vederea îm păduririi terenurilor degradate ;
Legea nr.107/1999 care aprobă Ordonanța de Guvern nr.81/1998 stabilește măsuri pentru
ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate;
Legea nr. 46/2008 (Codul silvic);
Legea nr. 100/2010 stabilește normele metodologice de împădurire a terenurilor
degradate;
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.81/1998 stabilește măsuri pentru ameliorarea prin
împădurire a terenurilor degradate;
Hotărârea de Guvern nr.786/1993 stabilește regula mentul grupelor de terenuri care intră
în perimetrele de ameliorare, precum și componența, funcționarea și atribuțiile comisiilor
de specialiști, constituite pentru delimitarea perimetrelor de ameliorare.66
66https://www.forestdesign.ro/index.php/ro/blog/47 -reconstructia -ecologica -a-terenurilor –
degradate , accesat la 24 august 2020
44
4. MATERIAL ȘI METODĂ
Lucrarea de față reprezint ă un studiu de caz al modului de implementare a legislației
specifice mediului și, implicit, a reconstrucției ecologice forestiere pe terenuri degradate de pe
teritoriul României, un spațiu în cadrul căruia sistemul legislativ privitor la protecți a mediului se
află de câteva decenii încoace într -o continuă tranformare și adaptare la politicile de mediu
internaționale care urmăresc conservarea naturii și menținerea calității vieții societății umane
actuale și generațiilor viitoare, mai ales din moem entul aderării la Uniunea Europeană.
Cercetarea constituie o analiză a subiectului menționat, analiză care a fost supusă unor
investigații caracterizate prin : observare, analiză și modelare, aspecte care se dovedesc necesare
în înțelegerea, structurarea și anticiparea aspectelor subiectului cercetat, dar și în formularea unor
ipoteze care pot fi întărite de demonstrația care le legitimează.
Culegerea și analiza datelor s -a realizat prin intermediul cercetării, comparării și
structurării informațiilor existe nte în surse bibliografice secundare, specifice literaturii de profil
și prin metode calitative, î n procesul de realizare a studiului fiind aplicate mai multe metode de
cercetare științifică specifice teoriei dreptului:
metoda logică, utilizată pentru a in terpreta, sistematiza și clarifica normele juridice
specifice sistemului legislativ din România ;
metoda istorică folosită pentru a identifica parcursul evolutiv al proceselor de
reglementare a sistemului legislative autohton în cee ace privește politica de mediu ;
metoda comparativă utilizată pentru a compara principiile sistemului legislativ propriu
protecției mediului , din pespectiva legislației românești și a celei a Uniunii Europene ;
metoda prospectivă utilizată pentru a sublinia gradul de eficiență a me todelor de
optimizare a legislației de mediu ;
metoda sistemică folosită pentru a aborda legislația românească de mediu din perspectiva
condiționărilor la care aceasta trebuie să se supună în relația cu sistemul legislativ
românesc ca întreg și cu cel speci fic cadrului internaț ional.
45
5. LOCALIZAREA CERCETĂRILOR
Lucrarea de față a urmărit identificarea principalelor aspecte privitoare la modul de
implementare a legislației specifice mediului și, implicit, a reconstrucției ecologice forestiere pe
terenuri degradate de pe teritoriul României. Astfel, interesul cerce tării a fost reprezentat de
spațiul autohton românesc în cadrul căruia statul român veghează la respectarea normelor
legislative în vigoare, în domeniul mediului, sub toate aspectele sale. Iar aspectele care privesc
implementarea efectivă a programelor de reconstrucție ecologică prin împădurire, în toate etapele
lor, de la formularea unei cereri de finanțare și până la încheierea stării de masiv, sunt specifice
aceluiași teritoriu apaținând statului român.
46
6. REZULTATE
6.1. Analiza legislației în domeniul protec ției mediul ui înconjurător și,
implicit, în cel al reconstrucției ecologice
6.1.1. P erspectiva oferită de literatura de specialitate românească cu privire la
aplicarea în spațiul autohton a legislației în domeniu
Perspectivele ideologice ale autorilor autohtoni de studii și publicații în domeniul
legislației de mediu relevă o serie întreagă de mențiuni referitoare la caracterul cantitativ și
calitativ al acestora și condițiilor necesare pentru întrunirea lor . Printre aceștia se numără: L.
Dogaru cu Dreptul mediului , M. Duțu cu Tratatul de dreptul mediului , V. V. Galin -Corini cu
Legislația de mediu , G. Iancu cu Drepturile fundamentale și protecția mediului , E. Lupan cu
Dreptul mediului , D. Marinescu cu Tratat d e dreptul mediului , I. R. Motica și A. Trăilescu cu
Drept funciar, amenajarea teri toriului și protecția mediului , O. Popovici cu Dreptul mediului
înconjurător , S.-M. Teodoroiu cu Răspunderea civilă pentru dauna ecologică , V. Teușdea cu
Protecția mediului și Ș. Țarcă cu Dreptul mediului . Toți cei amintiți expun, într -un mod pertinent
și coerent, diverse opinii privind noțiuni le, concepte le și instituții le juridice specifce dreptului
mediului din spațiul românesc, menționând și propriile impresii, concluzii și recomandări în ceea
ce privește conținutul și eficiența reglementărilor juridice din domeniu, punând astfel la
dispoziția tuturor celor interesați posibilitatea identificării soluțiilor optime de dezvoltare și
perfecționare în domeniu . Pentru o înțeleg ere cât mai profundă a viziunii autorilor autohtoni, în
cele ce urmează vor fi prezentat succint conținutul unora din titlurile deja enumerate.
Inginerul Vlad Vladimir Galin -Corini, doctor în științe și academician, demonstrează o
îndelungată activitate științifică în domeniu , prin publicarea unor lucrări de specialitate încă de la
mijlocul anilor 1960. P rintre cele mai conoscute scrieri ale sale se numără : Politici și strategii de
mediu, un curs destinat studenților, publicat în anul 1999, Legislația de mediu, un alt curs pentru
studenți și Mediul – problemă globală , publicate în anul 2000 tot la Oradea, Un secol de
legislație a mediului în România , lucrare ce reunește o serie de documente de specialitate,
apărută la Oradea în anul 2001 și Probleme ecolog ice contem porane în viziune politologică,
47
lucrare publicată la București în 2007 .67 Dintre acestea, cea mai semnificativă pentru subiectul
cercetat în această lucrare de licență este Legislația de mediu , unde autorul prezintă și detaliază
cele mai semnifica tive criterii pe care Uniunea Europeană le -a recomandat tuturor statelor
memebre ale spațiului comunitar, printer care se află și România, în vederea elaborării cât mai
coerente a unei legislații de mediu corespunzătoare. În expunerea sa, Galin -Corini a po rnit de la
ideea că integrarea în U.E. a presupus îndeplinirea unei serii de condiții și că alinierea legislației
naționale la cea comunitară, inclusiv la capitolul politicii de mediu, a reprezentat una dintre
aceste condiții. Din perspectiva Uniunii, legi slația de mediu trebuie să se dovedească a fi simplă,
eficace, capabilă de a se adapta la noi și noi directive ale comunității europene, facil de adaptat,
în concordanță cu Constituția țării, imperios de acceptat de toți cetățenii țării, indiferent de
tipologia acetora (autoritate a statului, organizație, persoană juridică, persoană fizică), pentru a
face posibilă realizarea obiectivelor preze nte și viitoare și pentru a se putea armoniza cu alte legi
din domenii distincte.68
Profesorul Ghe orghe Iancu publică articole științifice și studii ample de specialitate în
domeniul protecției mediului din anul 1985. În lucrarea sa, Drepturile fundamentale și protecția
mediului ,publicată în anul 1998, la București, autorul expune principalele aspecte de legătură
dintre drepturile fundamentale ale omului și protecția mediului, subliniind, pe de o parte,
importanța recunoașterii din perspectivă constituțională a dreptului fundamental al individului
uman la un mediu protejat și, pe de alta, răspunderea ju ridică a acestuia pentru încălcarea
respectivului drept.. 69
Profesorul și doctoru l în drept Mircea Duțu, unul dintre primii susținători ai dreptului
ecologic din țara noastră , și-a inițiat activitatea în domeniu prin publicarea unor lucrări de
specialitate începând cu anul 1986, iar în ultimul deceniu, a încercat prin expunerile sale literar –
științifice să prezinte cât mai coerent traseul și evoluția legislației privind protecția juridică a
mediului pe teritoriul României , acordând o a tenție sporită perioadei de preaderare a țării noastre
la U.E. și subliniind tranziția legislației autohtone spre principiile politicii de mediu impuse de
Uniunea Europpeană. Printre cele mai importante lucrări ale sale cu privire la acest subiect se
regăsesc: articolul Oportunități și dimensiuni ale unui Cod al Mediului , publicat în anul 2006, în
67 Galin -Corini , V ., Op. cit , pp. 39 -46
68 Ibidem, pp. 54 -59
69 Iancu, G., Drepturile fundamentale și protecția mediului , Editura RAMO, București, 1998, p.
91
48
revista Economie teoretică și aplicată, alături de cursul universitar despre Dreptul mediului și
Tratatul de dreptul mediului , ambele publicate în anul 2007 la București.70
În lucrarea despre Codu l Mediului, Duțu precizează premisele și condițiile adoptării unui
astfel de cod, metodele optime de codificare și posibila structură a acestuia alături de procedura
de el aborare și adoptare a acestuia.
În Tratatul de dreptul mediului , autorul menționează o serie de practici negative care au
fost înregistrate în domeniu: de la alinierea la directivele europene prin adoptarea unor H otărîri
de Guvern și O rdine ministeriale și până la acceptarea și preluarea reglementărilor U.E. fără a se
ține cont de reg lementări naționale în materie deja existente . Dar subiectul cel mai amplu
dezbătut la acest capitol este cel privind abrogarea Legii nr. 137/1995, lege -cadru privind
protecția mediului și adoptarea Ordonanței de U rgență a Guvernului nr. 195 /2005. Duțu
consideră că, pentru a demonstra dorința de aderare în fața Uniunii, autoritățile din România au
adoptat această Ordonanță de Urgență, care în timp s -a dovedit mai problematică decât se credea.
Totuși, partea pozitivă a acestui act normativ est e dată de caracterul său tranzitoriu, datorită
reglementărilor pe care le conține și care se pretează atât perioadei de preaderare cât și celei de
după intrarea României în U.E. De asemenea, conținutul Ordonanței menționate are menirea să
adapt eze în total itate legislația românească la cea comunitară în ceea ce privește dreptul intern al
mediului și să pregătească terenul elabor ării și adopt ării unui Cod al Mediului .71
Fost membru al Curții Constituționale, S.-M. Teodoroiu , actualmente secretar de stat în
Ministerul Afacerilor Externe și agent guvernamental la Curtea Europeană a Drepturilor Omului
(CEDO) tratează subiectul protecției mediului din perspectiva daunelor ce pot fi provocate în
acest domeniu . Astfel, în lucrarea sa, Răspunder ea civilă pentru dauna ecologică , publicat ă în
anul 2003, la București , abordează subiecte cu privire la evoluția principiilor privind protecția
mediului, din perpectivă națională și internațional ă, accentuând rolul principiului precauției care,
odată respectat, poate preveni cauzarea unor eventuale prejudicii mediului.72
6.1.2. Mecanismul de asigurare a aplicării legislației în domeniul reconstrucției
ecologice
70 Duțu, M., Tratatul de dreptul mediului , Editura C.H. Beck, Bucureș ti, 2007, p. 43
71 Ibidem, p. 77
72 Teodoroiu, S. -M., Răspunderea civilă pentru dauna ecologic ă, Editura Lumina Lex,
București, 2003, p. 112
49
Legislația în domeniu cuprinde numeroase principii și stipulări de ordin general care nu
prevede un mecanism concret de aplicare a lor. În România, aplicarea legilor este împuternicită
de diverse acte normative, adoptate la nivel de Guvern și minister, care constituie , de fapt,
mecanismul de implementare al legilor. Acest mecanism este influențat , pe de o parte, de
expertiza de natură ecologică, iar pe de alta, de auditul care evaluează organizațiile a căror
activitate este întreprinsă în domeniul reconstrucției ecolog ice și nu numai. Ambele aspecte care
își exercită influența urmăresc respectarea tuturor standardelor, regulilor și cerințelor, îndreptățite
prin legile corespunzătoare fiecăreia . Tocmai de aceea, actele legislative care privesc politica de
mediu și recons trucția ecologică trebuie să fie adoptate la scurt timp după adoptarea legilor
propriu -zise sau chiar concomitant cu acestea și să conțină mecanismele de aplicare
corespunzătoare sau măcar să prevadă toate actele normative care corespund fiecărei legi în
parte.73 Dacă se respectă caracteristicile menționate, sistemul legislativ din domeniul
reconstrucției ecologice va avea un caracter coerent, iar legislația în domeniu se va dovedi ușor
de aplicat și respectat. Dacă nu se respectă, regulile de conduită impus e de dreptul mediului pot
fi încălcate, caz în care, anumite forme de răspundere juridică instituite pot fi puse în aplicare:
răspunderea specifică de drept al mediului are rolul de a preveni sau/și stopa acțiunile de
degradare a ecosistemelor naturii ;
răspunderea civilă are un caracter reparator ;
răspunderea contravențională (deține rolul cel mai important în sistemul reglementărilor
privind răspunderea juridică, avînd un rol, pe de o parte, de natură economică și, pe de
alta, unul de prevenire) ;
răspunderea penală.74
Răspunderea juridică asigură respectarea ordinii juridice, prin asigurarea păstrării cât mai
nealterate a resurselor naturale și a mediului natural, pentru încălcarea legislației în domeniu
survenind pedepse pentru: poluarea solului, a pei, aerului, dar și pentru activități nepoluante ce
cauzează prejudicii materiale (tăierea i licită a vegetației forestiere), etc. Folosirea constrîngerii
juridice în acest domeniu s -a dovedit necesară ca o ultimă măsură, atunci când mijloacele de
73 Motica, R. I.; Trăilescu A.; Drept funciar, amenajarea teritoriului și protecția mediului ,
Editura Lumina Lex, București, 1999, p. 116 -121
74 Ibidem, p. 123
50
conștien tizare, de stimulare și de amplificare a interesului populației, în vederea ocrotirii și
dezvoltării mediului, nu dau roade.
6.1.3. Principii ale implementării legislației în domeniu
Pentru România, principiile care stau la baza legislației privind implementarea unui
proiect de reconstrucție forestieră în condițiile respectării și conservării corespunzătoare a
biodiversității și ecosistemelor, au fost stabilite în baza Legii nr. 137/1995 privind protecția
mediului. La acea dată, principiile și elementele strategice aflate la baza legii menționate, în
scopul asigurării unei dezvoltări durabile, erau:
principiul responsabilității "poluatorul plătește";
principiul prevenirii ris curilor ecologice și a producerii daunelor;
principiul precauției în luarea deciziei;
principiul conservării biodiversității și a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic
natural;
înlăturarea cu prioritate a poluanților care periclitează nemijlocit și grav sănătatea
oamenilor;
crearea sistemului național de monitorizare integrată a mediului;
utilizarea durabilă;
menținerea, ameliorarea calității mediului și reconstrucția zonelor deteriorate;
crearea unui cadru de participare a organizațiilor neguvernam entale și a populației la
elaborarea și aplicarea deciziilor;
dezvoltarea colaborării internaționale pentru asigurarea calității mediului.75
În anul 2005, Legea nr.137/2005 a fost abrogată și adoptată Ordonanța de Urgență a
Guvernului nr. 195 care stabilea o serie de reglementări ce se doreau a fi mai apropiate de
legislația Uniunii Europene în domeniu , în condițiile în care, la acea dată, țara noastră se afla în
plin process de negociere în vederea aderării la spațiul comunitar.
75 https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/71/politica -de-mediu -principii -generale -si-
cadrul -de-baza, accesat la data de 27 august 2020
51
Odată cu aderarea României l a Uniunea Europeană, statul român a fost nevoit să se
alinieze politicilor corespunzătoare spațiului comunitar, iar politica de mediu nu face excepție.
De aceea, legislația românească în domeniu se pliază pe cea europeană care se bazează pe o serie
de principii care pot fi aplicate și în contextul juridic pe care ar trebui să îl respecte bunul mers al
unui proiect de reconstrucție ecologică și, implicit, un program de reconstrucție ecol ogică
forestieră. Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) stabilește competența Uniunii
de a acționa în toate domeniile politicii de mediu, precum schimbările climatice, poluarea
aerului, apei, solului și gestionarea deșeurilor. Și, ca stat m embru, țara noastră se aliniază
prevederilor și principiilor U.E. : principiul responsabilității („poluatorul plătește”); principiul
prevenirii; principiul precauției; principiul corectării; principiul proximității; principiul integrării;
principiul conserv ării.76
Apoi, principiile enumerate mai sus se completează și se întrepătrund cu o altă serie de
principii generale care au un rol important în elaborarea și implementarea aspectelor legislative
într-un mod corespunzător. Astfel, deosebit de semnificative s unt: principiul eficienței ; principiul
transparenței; principiul subsidiarității; principiul „prețul reflectă cheltuielile”.77
6. 2. Implementarea unor programe de reconstrucție ecologică
forestieră
6.2.1. Obiectivele principale ale implementării unui program de reconstrucție
ecologică forestieră
Asigurarea utilizării raționale a resurselor naturale, indiferent de originea și tipologia lor,
reprezintă scopul principal al celor care depun eforturi în implementarea unor programe care
vizează protecția med iului și securitatea ecologică. Aceste ultime două domenii menționate
reprezintă obiectivele principale care a determinat statul român să se orienteze din ce în ce mai
accentuat spre o politică națională de mediu care să se ghideze, în activitatea sa, după concepții și
planuri materializate în programe de acțiuni ce implementează respectivele obiective la nivel
76 https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/71/politica -de-mediu -principii -generale -si-
cadrul -de-baza, accesat la data de 27 august 2020
77 https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/71/politica -de-mediu -principii -generale -si-
cadrul -de-baza, accesat la data de 27 a ugust 2020
52
local, regional, național și internațional. Iar proiectele de reconstrucție ecologică forestieră
urmează același trend. Politica națională de mediu acordă atenție acestui subiect, o dovadă în
acest sens fiind reprezentată de legislația din domeniul forestier care s -a aflat într -o continua
transformare în ultimii ani, mai ales după aderarea României la Uniunea Europeană, când statul
român a fost nevoit să se alinieze politicii de mediu specific spațiului comunitar și la capitolul
reconstrucției ecologice forestiere. Ceea ce înseamnă că eficiența și finalitatea politicii din acest
domeniu este în mare parte condiționată de calitatea și eficiența legislaț iei, aceasta din urmă
reprezentând atât un produs specific mediului politic, cât și un instrument esențial de realizare și
transpunere practică a acestui mediu politic care hotârâște la nivel legislativ normele după care se
conduce societatea, indiferent d e nivelul la care aceasta se manifestă. Deci, mecanismul juridic
de reglementare a protecției mediului, în general, și a problematicii reconstrucției ecologice
forestiere, în special, influențează intensitatea și modalitatea cu care autoritățile competente se
pot implica într -un mod coerent și adecvat în implementarea unor programe care să respecte
legislația națională în domeniu. În caz contrar, pot apărea probleme care să cauzeze dificultăți în
utilizarea rațională a resurselor naturale și, implicit, în a sigurarea securităț ii ecologice a societății
umane .78 Acesta este unul dintre motivele pentru care autoritățile statului român încurajează
implementarea proiectelor de reconstrucție ecologică forestieră prin programe de finanțare pe
perioade de timp care va riază de la un proiect la altul .
6.2.2. Gradul de implicare a autorităților statului în implementarea unor proiecte de
reconstrucție ecologică forestieră
În fiecare an, Administrația Fondului pentru Mediu lansează sesiuni de depunere a
dosarelor de finanțare nerambursabilă în cadrul Programului de îmbunătățire a calității mediului
prin împădurirea terenurilor degradate, reconstrucția ecologică și gospodărirea durabilă a
pădurilor .79 Autoritățile urmăresc, astfel, să încurajeze implementarea unor proie cte care să
îmbunătățească calitatea aerului/solului/apei prin extinderea suprafețelor de păduri la nivel
național și care să amelioreze capacitatea de producție a terenurilor degradate într -un mod
progresiv, scopul general fiind menținerea biodiversității în condițiile dezvoltării continue a
funcțiilor ecologice și sociale ale pădurilor și a schimbărilor climatice datorate efectelor secetei
78 Doniță, N.; Paucă -Comănescu, M.; Popescu, A.; Mihăilescu, S.; Biriș, I.A.; Habitatele din
România , Editura Tehnică silvică, Bucrești, 2005, pp. 57 -62
79 https://www.afm.ro/impaduriri_arhiva.php , accesat la data de 25 august 2020
53
și deșertificării. Scopul principal vizează, pe lângă diminuarea intensității proceselor de
degradare a terenurilor ș i ameliorarea progresivă a capacității de producție a acestora sub efectul
direct al culturilor forestiere, și îmbunătățirea aspectului peisagistic, în contextul asigurării
standardelor de sănătate a populației și protecției colectivităților umane împotriv a factorilor
dăunători, naturali și antropici.80
Printre entitățile eligibile unui astfel de Program se pot regăsi unitățile administrativ –
teritoriale care au în proprietate/administrare terenuri degradate ce pot fi ameliorate prin lucrări
de împădurire. Programul este finanțat de Administrația Fondului pentru Mediu, în baza
contractelor multianuale încheiate în limita fondurilor disponibile și stabilite prin bugetul anual
de venituri și cheltuieli al Fondului pentru mediu și al Administrației Fondului pentr u Mediu,
aprobat prin hotărâre a Guvernului. Anual se pot organiza una sau mai multe sesiuni d e finanțare,
în limita sumei al ocate. Sumele de finanțare pot ajunge și la 3.500 de mii de lei, în funcție de
amploarea proiectului, finanțarea acordându -se chiar și în proporție de 100% din cheltuielile
eligibile ale unui proiect.81
În acest scop, în prezent, este în vigoare Ghidul de finanțare a Programului de
îmbunătățire a calității mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate , aprobat prin
Ordinul n r. 1726/2011, care a adus completări și modificări Ordinului nr. 1090/2009 și Ordinului
nr. 989/2010 privind aprobarea acestui Ghid. Ministrul Mediului a emis acest Ordin nr.
1726/2011 în baza:
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată
cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările și completările
ulterioare;
Hotărârii de Guvern nr. 1.635/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului
Mediului și Pădurilor, cu modificările și completăr ile ulterioare.82
80 https://www.dezvaluiri.ro/programul -de-imbunatatire -a-calitatii -mediului -prin-impadurirea –
terenurilor -degradate -reconstructia -ecologica -si-gospodarirea -durabila -a-padurilor/ , accesat la
data de 26 august 2020
81 https://www.dezvaluiri.ro/programul -de-imbunatatire -a-calitatii -mediului -prin-impadurirea –
terenur ilor-degradate -reconstructia -ecologica -si-gospodarirea -durabila -a-padurilor/ , accesat la
data de 26 august 2020
82 Ordinul nr. 1726/2011 publicat în Monitorul Oficial nr. 466 din 4 iulie 2011
54
Acest ghid reprezintă punctul de plecare pentru entitățile considerate eligibile de
autoritățile de stat în domeniu de a obține fonduri în vederea implementării unor proiecte de
reconstrucție ecologică forestieră. Ghidul de finanțare constituie un suport informativ complex,
având rolul de a furniza solicitantului de finanțare din Fondul pentru mediu informații esențiale
privind derularea Programului de îmbunătățire a calității mediului prin împădurirea terenurilor
degradate.
Sursele de finanțare destinate lucrărilor de reconstrucție ecologică forestieră a terenurilor
degradate prin procesul de împădurire și, implicit, întreținerii și pazei respectivelor lucrări, până
la declararea închiderii stării de masiv, pot fi:
fondul de conservar e și regenerare a pădurilor, constituit potrivit prevederilor art. 33 din
Legea nr. 46/2008 (Codul silvic), cu modificările și completările ulterioare;
fondul de ameliorare a fondului funciar, constituit în baza Legii nr. 18/1991, republicată,
cu modificăr ile și completările ulterioare;
fondul anual de mediu;
fonduri de la bugetul de stat;
surse financiare externe nerambursabile (U.E.)
sponsorizări/contribuții benevole a unor persoane fizice și juridice, fundații, organizații
non-guvernamentale, etc. interesate de executarea lucrărilor de ameliorare;
alte surse legale.83
Toate terenurile degradate de pe teritoriul țării noastre care pot fi ameliorate prin lucrări
de împădurire, sunt supuse acelorași acțiuni, indiferent de forma de proprietate, putând fi
constituite în perimetre de ameliorare, în baza Legii nr 100 /2010 privind împădurirea terenurilor
degradate.84
83 https://www.dezvaluiri.ro/programul -de-imbunatatire -a-calitatii -mediului -prin-impadurirea –
terenurilor -degradate -reconstructia -ecologica -si-gospodarirea -durabila -a-padurilor/ , accesat la
data de 26 august 2020
84 Legea nr . 100/2010 (Legea privind împădurirea terenurilor degradate ), publicat ă in Monitorul
Oficial nr. 376 din 7 iunie 2010
55
6.2.3 . Detalierea pașilor urmați în efectuarea unui studiu de proiectare privind
reconstrucția ecologică
Documenția necesară inițierii implementării unui proiect de reconstrucție ecologică
cuprinde pe lângă nota conceptuală elaborate în perioada incipientă, un studiu de prefezabilitate,
un studiu de fezabilitate/proiectare, un proiect pentru autorizarea/desfi ințarea executării lucrărilor
și, în cazul autorizării efective a lucră rilor, un proiect tehnic de execuț ie. Toate documentele
menționate sunt deosebit de importante, dar studiul de proiectare este cel care conține cele mai
numeroase și complete informații cu privire la proiectul de reconstrucție ecologică în sine.
În ghidul menționat într -unul din subcapitolele precedente, regăsim Anexa nr. 2 care
detaliază Conținutul -cadru al studiului de fezabilitate necesar celor ce intenționează să obțină
finanțare pen tru implementarea unui proiect de reconstrucție ecologică, conținut care cuprinde
toți pașii ce trebuie urmați în proiectarea unui program de reconstrucție, valabil și pentru cazul
terenurilor degradabile a căror stare ar putea fi ameliorate prin împădurir e. Astfel, acest
Conținut -cadru al studiului de fezabilitate respectă prevederile Hotărârii de Guvern nr.
28/2008 privind, pe de o parte, aprobarea documentației tehnico -economice necesară în obținerea
unor investiții publice, iar pe de alta, a structurii și metodologiei de elaborare a devizului general
pentru obiective de investiții și lucrări de intervenții.85 Acest Conținut -cadru este, de asemenea,
adaptat și în cazul uzanței lui în vederea implementării unor lucrări de împădurire și întreținere a
plantațiilor de ordin forestier.
Conținutul -cadru al studiului de fezabilitate conține două capitol majore. Primul (A) s e
referă la tot ceea ce conține Memoriul Tehnic al studiului. Al doilea (B) cuprinde
Piesele desenate.
În ceea ce privește Capitolul A (Memoriul Tehnic ), acesta este structurat pe mai multe
părți, zece la număr. Fiecare dintre ele are un conținut specific și, laolaltă, întregesc toată
înformația necesară inițierii unui proiect de reconstrucție ecologică:
Datele generale;
Informațiile generale privind proiectul;
Costurile estimative ale investiției;
Analiza cost -beneficiu;
85 Hotărârea de Guvern nr. 28/2008 publicata în Monitorul Oficial nr. 48 din 22 ianuarie 2008
56
Analiza de risc;
Surse de finanțare;
Estimări privind forța de muncă;
Principalii indicatori tehnico -economici ai investiției;
Acorduri, avize, autorizații și aprobări;
Anexe.86
Datele generale cuprind informații despre : denumirea și amplasamentul investiției,
ordonatorul principal de credite și autoritatea contractantă. De asemenea, detaliază aspecte care îi
fac cunoscuți atât pe cel ce elaborează proiectul, cât și pe beneficiarul acestuia, menționând, de
asemenea, și date exacte despre perioada de execuție a lucrărilor ce urmează a fi inițiate.87
Apoi, Informațiile generale privind proiectul reunesc date despre:
situația din momentul crearării studiului de fezabilitate și entitatea responsabilă cu
implementarea proiectului (inițial, se urmărește identificarea obiectivului proiectului și a
necesității implementării acestuia, dar și a efectelor de natură socială pe care proiectul
odată finalizat o poate avea asupra mediului înconjurător și a societății, în general, fiind
amintit și responsabilul puneriii în practică a proiectului vizat) ;
descrierea investiției (se arată semnificative concluziile studiului de fezabilitate, în raport
cu scenarii propuse și cu analiza comparativă a acestora);
datele tehnice ale investiției (în contextul culegerii și sintetizării tuturor acestor date, este
importantă organizarea informațiilor legate de:
o amplasament;
o statutul juridic al terenului supus implement ării proiectului de reconstrucție
ecologică;
o repartizarea terenurilor pe categorii de folosință;
o rezultatul studiilor de teren care privesc cadrul natural;
o caracterizarea acestui cadru din perspectiva: geomorfologiei, geologiei,
hidrologiei, climei, raionării climatice, regimului termic, precipitațiilor
86 Hotărârea de Guvern nr. 907/2016 privind etapele de elaborare și conținutul -cadru al
documentațiilor tehnico -economice aferente obiectivelor/proiectelor de investiții finanțate din
fonduri publice, publica tă în Monitorul Oficial nr. 1061 din 29 decembrie 2016
87 Idem
57
atmosferice și regimului eolian; toate aspectele amintite sunt întregite de concluzii
privind cond ițiile climatice și pedologice; în cazul reconstruc ției ecologice
forestiere pe terenuri degradate concluziile datelor tehnice conțin și informații
despre stațiunile de terenuri degradate;
o soluția tehnică (cuprinde posibile propuneri de lucrări, dar și cen tralizatorul
investițiilor alături de cel al propunerilor de lucrări de pregătire a terenului și a
solului; în cazul reconstrucției ecologice forestiere, soluția tehnică face referire la
posibile lucrări de pregătire a terenului și a solului pe unități ame najistice și
formule de împădurire, dar și la necesarul de puieți);
o situația existentă a utilităților și analiza de consum (reunește date despre:
necesarul de utilități pentru varianta propusă și o serie de soluții tehnice de
asigurare cu utilități);
o concl uziile evaluării impactului asupra mediului;
graficul de realizare a investiției.88
Urmează date cu privire la Costurile estimative ale investiției . Acestea cuprind informa ții
privitoare la: v aloarea totală a investiției, datele cantitative și valorice ale lucrărilor și devizele
obiect alături de devizul general și cel financiar. De asemenea, sunt amintite și aspecte care au ca
subiect eșalonarea costurilor coroborate cu graficul de realizare a investiției.89
A patra parte din Conținutul -cadru al studiului de fezabilitate este reprezentată de Analiza
cost-beneficiu care cuprinde atât descrierea și evaluarea efectelor proiectului, cât și analiza
financiară a acestuia.90
Următoarele părți ale Conținutului -cadru amintesc informațiile Analizei de risc , cele ale
Surselor de finanțare și cele corespunzătoare Estimărilor privind forța de muncă , unde este
menționat numărul de locuri de muncă create în faza de execuție și cel al celor create în faza de
operare.91
Apoi, partea în care sunt amintiți Principalii indicatori tehnico -economici ai investiției
pune la dispoziție date cu privire la: valoarea totală proiectului cu tot cu Taxa pe Valoare
Adăugată (TVA). Alți indicatori specifici menționează apecte privind eșalonarea investiției pe
88 Ordinul nr. 1726/2011 publicat în Monitorul Oficial nr. 466 din 4 iulie 2011
89 Idem
90 Idem
91 Idem
58
parcursul unui număr de ani preconi zat la începutul studiului de fezabilitate, durata de realizare a
proiectului, dar și alte capacități exprimate în unități fizice și valorice.92
În final sunt enumerate și detaliate toate Acordurile, avizele, autorizațiile și aprobările
necesare implementăr ii unui program de reconstrucție ecologică, dar și Anexele care relevă
rezultatele analizelor de laborator și menționează investițiile specifice ale lucrărilor. În cazul
reconstrucției ecologice forestiere astfel de investiții se axează pe lucrările de împ ădurire pe un
hectar.93
În ceea ce privește Capitolul B (Piesele desenate), acesta este necesar să conțină Planul
de amplasare în zonă (1:25.000 – 1:5.000), alături de Planșa unităților staționale (1:5.000 –
1:2.000) și, nu în ultimul rând, cea a formulelor de împădurire (1:5.000 – 1:2.000). Pe lângă plan
și cele două planșe, este necesară și Documentația cadastrală. Aceasta din urmă, trebuie să fie
întocmită în sistem stereografic de proiecție 1970. Iar în baza articolului 6, alineatul 2 din
Legea nr. 100/2 010 privind împădurirea terenurilor degradate, documentația este obligatoriu să
fie recepționată de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară în raza teritorială a imobilelor
cărora li se atribuie, tot conform legii menționate, numere cadastrale.94
6.2.4. Evaluarea impactului aspura mediului pentru proiectele de reco nstrucție
ecologică forestieră
Activitățile de reconstrucție ecologică forestieră din ultimii ani au îmbunătățit în mică
măsură calitatea fondului forestier , dar au reușit să creeze spații c orespunzătoare pentru speciile
autoht one și au contribuit la însănătoșirea unui ecosistem mai echilibrat , prin refacerea spațiilor
degradate. În activitatea lor, firmele care au implementat programe de reconstrucție ecologică
prin împădurire au fost nevoit e să respecte prevederile legale, Ordinul nr. 269/2020 fiind cel mai
recent emis de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor. Acesta stabilește exact pașii care trebuie
urmați în acest domeniu pentru ca impactul proiectelor de reconstrucție ecologică asupra
mediului să fie unul pozitiv.
Evaluarea impactului asupra mediului pentru acest tip de proiecte prespune un proces
care este reglementat prin prevederile Legii nr. 292/2018 și constă în :
92 Ordinul nr. 1726/2011 publicat în Monitorul Oficial nr. 466 din 4 iulie 2011
93 Idem
94 Idem
59
pregătirea raportului privind impactul asupra mediului de către titularul proiec tului,
conform prevederilor articolelor 10 și 11 ale legii menționate ;
desfășurarea consultărilor, conform prevederilor articolelor 6, 15, 16 și 17 ale legii
menționate ;
examinarea de către autoritatea competentă a informațiilor prezentat e în raportul privind
impactul asupra mediului și a oricăror informații suplimentare furnizate, după caz, de
către titularul proiectului în conformitate cu articolul 12 al legii menționate ;
prezentarea unei concluzii motivate de către autoritatea competent ă cu privire la impactul
semnificativ al proiectului asupra mediului ;
includerea concluziei motivate a autorității competente în oricar e dintre deciziile
prevăzute la articolul 18 al legii menționate.95
6.2.5. Parcursului impl ementării unor proiecte de reconstrucție ecologică forestieră
de la întocmirea cererilor de finanțare și până la realizarea stării de masiv
Proiecte le menite să asigure protecția mediului urmăresc, în primul rând, conservarea
naturii prin utilizarea rațională a resurselor natural e, dar apelează și la modalități de regenerare a
acestor resurse atunci când situația o cere, scopul fiind preîntîmpinarea consecințelor nefaste care
au legătură cu reducerea calității mediului și epuizării resurselor amintite. Dacă protecția
mediului prin conservare se realizează prin scoaterea parțială sau totală a obiectelor și
complexelor naturale din circuitul economic, și, implicit, prin crearea spațiilor special protejate,
refacerea, reconstrucția se axează pe ameliorarea unor spații prin crearea unor condiții mai bune
pentru viața, munca și odihna individului uman . Acesta este și cazul tipologiei reconstrucției
ecologice, chiar și în domeniul forestier, care are la dispoziție diverse soluț iile tehnice ce pot fi
adaptate în funcț ie de particularitățile fiecărui proiect de implementare din acest domeniu și care
trebuie propuse de specialiș ti.
De aceea inițial, proiectul trebuie să beneficieze de constituirea unei Comisii, la nivel
județean, care să delimiteze perimetrele de ameliorare s upuse planului de implementare, în
conformitate cu prevederile legi slației în vigoare. Mai exact, se respectă prevederile Hotărârii de
Guvern nr.786/1993, în contextul respectării parcursului investigațiilor pe teren, înregistrându -se
95 Legea nr. 292/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 1043 din 10 decembrie 2018
60
sesizările/ cererile d e constituire a unui perimetru de ameliorare ce pot fi făcute de reprezentanți
ai Camerei agricole, O colul ui silvic, proprietarul ui terenului degradat sau de către alte persoane
fizice/ juridice interesate. Comisia menționată are rolul:
de a constata toate aspectele observate în teren (situaț ia perimetrului, vecinătăț ile
acestuia, limitele zonelor de ameliorare și de consolidare, parcelele de proprietary din
perimentru și din afara lui, formele de degrad are a terenului și amploarea lor, etc) ;
de a propune idei privind ordo natorul de credite pentru finanț area lucrărilo r publice și
resursele de finanțare;
de a stabili restricțiile necesare constituirii perimetrului de ameliorare și modul de
respectare a acestora pe toată durata ex ecutării lucrărilor specifice .96
Concluziile comisiei, ca urmare a analizei efectuate pe teren, se concretizează într -o fișă
privind perimetrul de ameliorare, care reprezintă punctul de plecare pentru întocmirea caietului
de sarcini în vederea licitării studiului de fezabilitate și a p roiectelor tehnice. Conținutul -cadru al
studiului de fezabilitate trebuie s ă respecte prevederile Hotărârii de Guvern nr. 907/2016 privind
etapele de elaborare și conținutul -cadru al documentațiilor tehnico -economice aferente
obiectivelor/proiectelor de in vestiții finanțate din fon duri publice. La întocmirea documentației
se are în vedere: prezentarea a minim trei scenarii referitoare la modalitatea de prevenire a
nereușitei proiectului de rec onstrucție ecologică forestieră, dar și prezentarea a două scenarii de
împădurire, respectiv o formula de împădurire de bază și una de împădurire alternativă pentru
fiecare scenariu în parte.
Prin studiul menționat se analizează condițiile staționale, se propune variante de soluții
tehnice și se evaluează costul l ucrărilor necesare pentru împădurirea terenurilor degradate ,
costuri care ar trebuie să se încadreze în suma acordată de stat la întocmirea unei cereri de
finanțare în domeniul reconstrucției ecologice forestiere. Această c erere de finanțare presupune
reunirea mai multor documente necesare. Acestea sunt specifice atât pentru autoritățile publice
locale, cât și pentru persoanele fizice și juridice. Astfel, autoritățile statului care urmăresc
obținerea unor fonduri în vederea implementării unor programe de re construcție ecologică
forestieră au nevoie pentru întocmirea cererii de finanțare de:
96 Motica, A. R.; Buzincu, O. -E.; Stan, V.; Legislație notarială , Editura Hamangiu, București,
2020, p. 105
61
proiect de împădurire avizat și întocmit cu respectarea legislației în vigoare în domeniu;
fișă rezumativă a proiectului și una a perimetrului de ameliorare;
documente ca re atestă dreptul de proprietate;
declarație notarială a proprietarului terenului;
documente privitoare la acordul proprietarilor terenului/alți deținători, pentru împădurire
și asumarea obligațiilor ce decurg din aceasta;
notă de constatare însoțită de ha rta exploatației cu delimitarea parcelelor;
document de la autoritățile de mediu privind efectuarea împăduririlor;
document care confirmă că terenurile vizate nu sunt incluse în programe/planuri
desfășurate la scară națională/locală care privesc amenajarea teritoriului în scopul
interesului public major, la data depunerii Cererii de Finanțare;
declarație pe proprie răspundere a solicitantului (persoană fizică/ reprezentant legal), că
beneficiază de o singură formă de sprijin financiar acordat de autoritatea centrală a
statului prin reprezentanții săi în domeniu, pentru suprafața pentru care se solicită sprijin
pentru împădurire;
document de la bancă/ trezorerie cu datele de identificare ale băncii/ trezoreriei și ale
contului aferent proiectului;
raport privind utilizarea programelor de finanțare nerambursabilă, întocmit de solicitant.97
Iar, persoanele fizice și juridice care doresc să obțină fonduri în același scop, necesită,
pentru întocmirea cererii de finanțare:
proiect de împădurire avizat și întocmi t cu respectarea legislației în vigoare în domeniu;
documente care atesta dreptul de proprietate și/sau de arendă/concesiune asupra terenului
care face obiectul împăduririi;
inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public;
titlul de proprietate/contra ctul de vânzare – cumpărare;
contractul de concesionare/arendare sau tabelul centralizator emis de Primărie semnat de
persoanele autorizate conform legii;
declarație notarială a proprietarului terenului;
97 http:// www.omni -srl.ro/imbunatatiri.html , accesat la 25 august 2020
62
documente care atestă acordul proprietarilor terenul ui/alți deținători pentru împădurire și
asumarea obligațiilor ce decurg din aceasta;
notă de constatare însoțită de harta exploatației agricole cu delimitarea parcelelor;
adeverință/document care atestă depunerea documentației în vederea obținerii studiulu i
de impact asupra mediului;
certificat de urbanism pentru informare;
actul de înființare și statutul asociației, Certificat de înregistrare în Registrul asociațiilor
și fundațiilor, Certificat constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerțului și Hotă râre
judecătorească privind înregistrarea persoanei juridice pentru forme asociative (pentru
persoane juridice);
declarație pe proprie răspundere a solicitantului (persoană fizică/ reprezentant legal), că
beneficiază de o singură formă de sprijin financiar acordat de autoritatea centrală a
statului prin reprezentanții săi în domeniu, pentru suprafața pentru care se solicită sprijin
pentru împădurire;
document de la bancă/ trezorerie cu datele de identificare ale băncii/ trezoreriei și ale
contului aferent p roiectului;
raport privind utilizarea programelor de finanțare nerambursabilă, întocmit de solicitant.98
Legitimitatea și coerența d ocumentel or enumerate și a studiului de fezabilitate menționat
mai devreme, a cărui pași vin să completeze informațiile necesare implementării unui proiect de
acest gen, alături de proiectel e de natură tehnică trebuie aprobate de că tre Ministerul Mediului .
După car e, urmează organizarea unei licitații ce stabilește firma care urmează să se ocupe de
execuț ia lucrărilor de împădurire propriu -zise. Contractele de servicii pentru proiecte se atribuie
conform prevederilor legislației privind achizițiile publice în vigoar e:
Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, cu modificările și completările ulterioare
Hotărârea de Guvern nr. 395/2016 privind aprobarea Normelor metodologice de
aplicare ; a prevederilor referiotare la atribuirea contractului de achiziție
98 http://www.omni -srl.ro/imbunatatiri.html , accesat la 25 august 2020
63
publică/acordului -cadru din Legea 98/2016 privind achizițiile publice, cu modifică rile și
completările ulterioare.
În urma licitației, firmele declarate câștigătoare pot implementa proiectele de
reconstrucție ecologică forestieră, execut ând lucrările vizat e și întreținând culturile până la
realizarea stă rii de masiv, moment în care firmele predau perimetrele de ameliorare proprieta rilor
terenurilor ameliorate.
Atunci când inițiază un asemenea proiect, firmele trebuie să -și conștientizeze propria
putere de adaptare la caracterul dinamic reprezentat de o astfel de activitate și să ia î n considerare
posibilele riscuri, motiv pentru care identificarea unor metode alternative, atunci câ nd cele
planificate nu functionează, este esențială.99 Astfel de proiecte pot fi întocmite de firme atestate
de reprezentanții autorității centrale a statului care răspunde de domeniul forestier și sunt foarte
importante pentru îmbu nătățirea condițiilor de med iu, scopul lor principal fiind ameliorarea
terenurilor supuse degradării și intervenției antropice și/sau naturale defectoase , fie prin
proiectare (efectuarea studiilor de teren ) și elaborare a documentațiilor tehnico -economice, fie
prin execuție, atunci c ând sunt efectuate lucrările de reconstrucție ecologică în domeniul
forestier . Pentru firmele care se ocupă de execuție, m odalitățile de implementare a principiilor și
elementelor strategice presupun :
adoptarea politicilor de medi u;
obligativitatea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului în faza inițială a
proiectelor, programelor sau activităților;
corelarea planificării de mediu cu cea de amenajare a teritoriului și de urbanism;
rezolvarea, pe niveluri de competență, a problemelor, în f uncție de amploarea cu care
acestea ;
elaborarea de norme și standarde, armonizarea acestora cu reglementările internaționale
și introducerea programelor pentru conformare;
promovarea cercetării fundam entale și aplicative în domeniu ;
99 Untaru, E., Constandache, C., Nistor, S.; Împădurirea terenurilor degradate și prevenirea
inundațiilor , articol în SILVOLOGIE, vol V – Pădurea și regimul apelor,, Editura Academiei
Române, București, 2006, pp. 232 –244
64
instruirea și educarea populației, precum și participarea organizațiilor neguvernamentale
la elaborarea și aplicarea deciziilor.100
Terenurile degradate care sunt destinate proceselor de împădurire, sunt inițial constituite
în perimetre de ameliorare, fiind incluse fie în fondul f orestier național în termen de cel mult 30
de zile de la data transmiterii acestora în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva
(terenurile proprietate publică a statului) , fie în amenajamente silvice existente ( celelalte
terenuri ).101 Compozițiile de împădurire sunt stabilite în baza studiilor staționale și a Normelor
tehnice privind compoziții scheme și tehnologii de regenerare a pădurilor și de împăduri re a
terenurilor degradate nr. 1/2000, aprobate cu Ordinul nr. 1648/2000 , coroborate cu îndrumările
tehnice silvice pentru înființarea, îngrijirea și conduceree vegetației forestiere aprobată prin
Ordinul nr. 636/2002, prevăzându -se cronologic, întreaga gamă de lucrări necesare până la
închiderea stării de masiv.102 Proprietarii cu terenuri în primetrul de ameliorare își păstrează
statutul în timpul, dar și după încheierea stării de masiv, moment în care apare obligația de a
asigura din bugetul propriu lucrările de îngrijire, pază și protecție în perimetrele de ameliorare
respecti ve, fiind scutiți de taxe și impozite pe o perioadă de 25 ani de la data împăduririi
acestora. Proprietarii care sunt vecini cu perimetrul de ameliorare, pot asigura libera trecere a
personalului tehnic, lucrărilor, utilajelor și mașinilor necesare transpo rtului materialelor necesare
la locul de executare a lucrărilor, în schimbul unei despăgubiri .
În activitatea lor, firmele care implementează proiecte de reconstrucție ecologică
forestieră a terenurilor degradate urmăresc :
asigurarea integrității pădurilor ;
diminuarea intensității factorilor climatici și a proceselor de degradare a terenurilor;
100 Crăciun, C., Culegere de documente legislative în domeniul peisajului natural, antropic si
cultural, în amenajarea teriroriului si în urbanism , Editura Universitară "Ion Mincu", București,
2010, p. 93
101 https://www.forestdesign.ro/index.php/ro/ blog/47 -reconstructia -ecologica -a-terenurilor –
degradate , accesat la data de 26 august 2020
102 Secă reanu, G., Dezvoltarea inteligentă a ariilor rurale profund dezavantajate din România:
studiu de caz : Județul Arges , teză de doctorat, Universitatea din Bucu rești, Bucrești, 2016, p.
182
65
îmbună tățirea aspectului peisagistic și a gradului de umiditate a aerului, solului, necesar
menț inerii și dezvoltării vegetației forestiere ;
ameliora rea progresivă a capacității de producție a acestor terenuri sub efectul d irect al
culturilor forestiere;
protecția așezărilor umane și a altor obiective din zonă împotriva elementelor naturii ;
obținerea de masă lemnoasă în zone deficitare î n lemn .
66
7. DISCUȚII, CONCLUZII ȘI RECOM ANDĂRI
Legislația mediului reprezintă o ramură complexă a legislației naționale, fiind constituită
din numeroase acte normative ce conțin norme juridice care reglementează utilizarea rațională a
resurselor naturale și protecția naturii. Astfel, este necesară prevenirea și combaterea influenței
negative a activităților antropice, indiferent de natura lor. De aici reiese și importanța legislației
în domeniu în ceea ce privește reglementarea relațiilor dintre societatea umană și ec osistemele
naturii .
În cadrul sistemului juridic al normelor politicii de mediu, principiile de implementare a
legislației în domeniu ridică protecția mediului la rang de interes general, orientând
reglementările juridice spre atingerea scopurilor urmărite , asigurând echilibrul și coerența
sistemului normativ -juridic și contribuie la realizarea eficientă a reglementărilor juridice în
domeniul protejării mediului.
În baza cercetărilor efectuate, s -a reușit prezentarea particularităților sistemului legisla tiv
propriu politicii de mediu aplicat în România, în condițiile încadrării lui în sistemul legislative
autohton. De asemenea, s-a încercat o analiză succintă a mecanismul ui de funcționare și aplicare
a normelor juridic e în domeniu și a gradului de implicare a autorităților autohtone, în condițiile
alinierii statului român la normele de reglementare în domeniu stabilite de Uniunea Europeană, a
cărui membru este.
Cadrul legislativ trecut în revistă și analizat pe alocuri în această lucrare demonstrează
dimensiunea indispensabilă a importanței pe care o ocupă protecția mediului în societatea
contemporană. Dimensiunea politică este dată de implicarea organizațiilor politice în procesul de
militare împ otriva efectelor dăunătoare pe care exploatarea antropică necontrolată o are asupra
resurselor ecosistemelor planetei. Dimensiunea juridică este data de crearea cadrului legislativ și
juridic necesar definirii, protecției și reconstrucției mediului încnjur ător. Dimensiunea
economică este dată de adoptarea de către organizațiile economice, în activitatea lor, a unor
tehnologii ecologice care să reducă consumului de materii prime și resurse naturale.
Dimensiunea socială a conceptului este dată de angajarea to t mai accentuată a unor sfere largi
ale populației în activitățile de protecție a mediului. Dar această accentuare este posibilă prin
activitatea organismelor și autorităților locale, regionale, naționale și internaționale în domeniu
prin diverse activităț i de profil ce necesită protecție/reconstrucție ecologică. Dimensiunea
67
educativ -informațională este data de eforturile întreprinse în istemele de educație naționale a
unor programe care să informeze, educe și conștientizeze mințile tinere asupra subiectulu i
mediului înconjurător sub toate aspectele sale. Dimensiunea relațiilor internaționale este dată de
aderarea statelor naționale la diverse tratate, convenții sau acorduri adoptate la nivel
supranațional.
Componentele sistemului legislativ funcționează, în general, în baza unor raporturi de
subordonare (normelor legilor din domeniul mediului trebuie să se adapteze celor specifice
Constituției și legii -cadru în domeniu pentru a beneficia de un mediu propice de dezvoltare) și
coordonare (este necară evitarea repetării reglementărilor cu aceleași raporturi sociale în
domeniu ). Iar materializarea lor coerentă și corectă depinde de existența unor mecanisme
eficiente de asigurare a aplicării și respectării legislației de mediu.
Cercetarea de față impune trecerea în revistă a unor posibile recomandări cu privire la
subiectul reconstrucției ecologice, sub toate aspectele sale. În urma investigațiilor întreprinse, se
recomandă:
conștientizarea cât mai frecventă și mai accentuată a populației privind repercusiunile
propriilor acțiuni asupra mediului, în condițiile actuale ale dezvoltării economice și
sociale, fiind foarte importantă reducerea actelor de neglijență ce pot cauza pagube
considerabile și ireparabile mediului, de care depinde sănătatea, bunăstarea și viața
proprie, dar și cea a generațiilor viitoare ;
modifica rea dispozițiilor constituționale în așa fel încât orice entitate , indiferent de
statutul său (persoană fizică/juridică , organizație guvernamentală/non -guvernamentală,
autoritate a statului, etc. ) trebui e să aibă obligația de a proteja mediul, existența sa
depinzând de calitatea cadrului natural în care conviețuiește cu ceilalți semeni ai săi ;
implicarea activă a societății civile în procesul legislativ, normativ și decizional;
implementarea de către auto rităile competente și specializate în domeniu a unor norme și
principia ale dreptului specific politicii de mediu la nivel național, internațional și
comunitar în vederea contribuției esențiale la elaborarea unui cadru juridic cât mai
diversificat care să poată face față noilor provocări de natură ecologică ale lumii
contemporane;
68
studierea de către specialiștii în domeniu a nivelul ui de coerență și corelație a normelor
juridice din diferite acte legislative din domeniu pentru a fi constatate eventualele
coliziuni și contraziceri;
implicarea autorităților specializate în: excluderea din conținutul actelor normative a
normelor perim ate și depășite, reformularea unor astfel de acte dintr -o perspectivă mai
logică, modificarea actelor legislative conform angaj amentelor asumate de către stat pe
plan internațional și comunitar .
69
8. BIBLIOGRAFIE
Lucrări științifice
1. Bădescu, V. A., Dreptul mediului: Sisteme de management de mediu , Editura C. H. Beck,
București, 2011
2. Botnariuc, N., Evoluția Sistemelor Biologice Supraindividuale , Editura Academiei
Române, București, 2003
3. Botnariuc, N., Evoluționismul în Impas? , Editura Academiei Române, București, 1992
4. Brown, L. R., Planul B: Salvarea unei planete sub presiune și a unei civilizații în impas ,
trad. Cherecheș D., Reîmpădurirea ca o posibilă strategie pentru reabilitarea ecologică a
hălzilor de mina , Editura Universității de Nord, Baia -Mare, 200
5. Cotigă, C., Ecologie și protecția ecosistemelor , Ediție revăzută și adăugită, Editura
Sitech, Craiova, 2009
6. Crăciun, C., Culegere de documente legislative în domeniul peisajului natural, antropic
si cultural, în amenajarea teriroriului si în urbanism , Editura Universitară "Ion Mincu",
București, 2010
7. Dogaru L., Dreptul mediului , Editura ALL BECK, București, 2005
8. Doniță, N.; Paucă -Comănescu, M.; Popescu, A.; Mihăilescu, S.; Biriș, I.A.; Habitatele
din România , Editura Tehnică silvică, Bucrești, 2005
9. Duțu M., Dreptul internațional al mediului , Editura Economică, București, 2004
10. Duțu M. Principii și instituții fundamentale de drept comunitar al mediului , Editura
Economică, București, 2005
11. Duțu, M., Tratatul de dreptul mediului , Editura C.H. Beck, București, 2007
12. Florescu, I. I., Tratamente silviculturale , Editura Ceres, București, 1991
13. Fotescu, W. R., Editura Te hnică, București, 2003
14. Gămăneci, G.; Hristov, E.; Petrova, B. ; Ecologie și protecția mediului , Academica
Brâncuși, Târgu -Jiu, 2008
15. Galin -Corini, V., Legislația de mediu , Editura Universității din Oradea, Oradea, 2000
16. Giurescu, C., Istoria Pădurii Românești din cele mai vechi timpuri până astăzi , Editura
Ceres, București, 1975
70
17. Iancu, G., Drepturile fundamentale și protecția mediului , Editura RAMO, București,
1998
18. Ionescu, A., Ecologie și societate , Editura Ceres, București, 1991
19. Lupan E., Tratat de dreptul protecției mediului , Editura C. H. Beck, București, 2009
20. Maxim, A., Ecologie generală și aplicată, Editura Risoprint, . ClujNapoca, 2008
21. Motica, R. I.; Trăilescu A.; Drept funciar, amenajarea teritoriului și protecția mediului ,
Editura Lumina Lex, Bucureșt i, 1999
22. Motica, A. R.; Buzincu, O. -E.; Stan, V.; Legislație notarială , Editura Hamangiu,
București, 2020
23. Muntean, I. O., Ecologie și protecția mediului , Ediția a 2 -a adăugită, Editura Emia, Deva,
2007
24. Muntean, I. O., Evaluarea impactului asupra mediului , Casa Cărții de Știință, Cluj
Napoca, 2005
25. Oros V., Reabilitare ecologică a siturilor degradate industrial , Editura Universității
Transilvania, Brașov, 2002
26. Pielou, E. C., The Interpretation of Ecological Data: A Primer on Classification and
Ordination , Joh n Wiley & Sons, New York; Chichester; Brisbane; 1984
27. Rădulescu, C., Emisii poluante: Metode pentru reducerea acestora , Editra Bibliotheca,
Târgoviște, 2008
28. Reiss, A., Poluarea și protecția mediului: Noțiuni teoretice și lucrări practice, Editura
Universita ria, Craiova, 2008
29. Sandu, T., Reconstrucția ecologică a peisajelor , Editura Ion Ionescu de la Brad, Iași,
2015
30. Secă reanu, G., Dezvoltarea inteligentă a ariilor rurale profund dezavantajate din
România: studiu de caz: Județul Arges , teză de doctorat, Univer sitatea din București,
Bucrești, 2016
31. Teodoroiu, S. -M., Răspunderea civilă pentru dauna ecologic ă, Editura Lumina Lex,
București, 2003
32. Traci, C.; Costin E.; Terenurile degradate și valorificarea lor pe cale forestieră , Editura
Agrosilvică, București, 1966
33. Vădineanu, A., Ecologie , Editura didactică și pedagogică, București, 1982
71
34. Vădineanu, A., Managementul dezvoltării: o abordare ecosistemică , Editura Ars
Docendi, București, 2004
35. Vîntu, V., Ecologie și protecția mediului , Editura “Ion Ionescu de la Brad”, Ia și, 2000
36. Zaharia, I. C., Studii de ecologie: Influența poluării chimice asupra covorului vegetal din
România , Editura Economică, București, 1999
37. Zamfir, P., Dreptul mediului. Partea generală , Editura U.S.M., Chișinău, 1998
Articole
1. Guș, P.; Naghiu, A.; Rusu, T.; Naghiu, L.; Sisteme de lucrare a solului folosite în zonele
colinare ale Transilvaniei , articol în revista Agricultura – Știință și practică, nr. 3 –
4/2007, pp. 63 -64
2. Hristea, Th., Un pleonasm evitabil: mediul înconjurător , articol în Revista română de
dreptul mediului, nr. 1/2003, pp. 71 -78
3. Malschi, D.; Stan, G.; Reconstrucția ecologică – principii, noi orientări, perspective ,
articol în Revista Environment & Progress, nr.7/2006, pp. 50 -51
4. Untaru, E., Constandache, C., Nistor , S.; Împădurirea terenurilor degradate și prevenirea
inundațiilor , articol în SILVOLOGIE, vol V – Pădurea și regimul apelor,, Editura
Academiei Române, București, 2006, pp. 232 –244
Legislație
1. Legea nr . 100/2010 (Legea privind împădurirea terenurilor degradate ), publicat ă in
Monitorul Oficial nr. 376 din 7 iunie 2010
2. Legea nr. 292/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 1043 din 10 decembrie 2018
3. Hotărârea de Guvern nr. 28/2008 publicata în Monitorul Oficial nr. 48 din 22 ianuarie
2008
72
4. Hotărârea de Gu vern nr. 907/2016 privind etapele de elaborare și conținutul -cadru al
documentațiilor tehnico -economice aferente obiectivelor/proiectelor de investiții finanțate
din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 1061 din 29 decembrie 2016
5. Ordinul nr. 1726/2011 publicat în Monitorul Oficial nr. 466 din 4 iulie 2011
Site-uri de internet
1. http://www.anpm.ro
2. http://apepaduri.gov.ro/
3. https://ec.europa.eu/
4. https://www.europarl.europa.eu/
5. https://www.dezvaluiri.ro/
6. https://www.forestdesign.ro/
7. https://www.hotnews.ro/
8. http://www.mmediu.ro/
9. http://www.omni -srl.ro/
10. https://www.romaniaecologica.ro/
11. https://www.solutiidemediu.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Implementarea legislației specifice reconstrucției ecologice forestiere pe terenuri degradate de pe teritoriul României Îndrumător: Absolvent prof…. [628806] (ID: 628806)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.