Implementarea Instalatiei de Captare Si Exploatare a Apei Meteorice
Lista figurilor 3
Lista tabelelor 4
Introducere 5
Motivația temei 5
Apa : o problemă globală 6
CAPITOLUL I 10
1.1.Turismul 10
1.2.Regimul de precipitații 14
Capitolul II 19
3. Instalații pentru captarea apelor meteorice 19
3.1. Rezervoarele pentru grădină 23
3.2. Rezervoare de acces si scurgere 24
3.3. Cisterne subterane 26
3.4. Bazine de captare și rezervoare subterane din materiale plastice. 27
3.5. Sita și filtrul pentru curățarea apei 28
3.5.1.Tipuri de filre și întreținerea acestora: 31
3.6. Țevile de apă. 32
3.7.Pompe pentru distribuirea apei din precipitatii. 36
CAPITOLUL III 39
3.1 Analiza construcției 39
3.2. Standarde și legislație impusă, preliminară proiectării instalației 44
3.3.Calcule tehnice.Stabilirea cantităților de apă necesare 47
4.3.3. Calculul hidraulic al conductelor de canalizare. 56
CAPITOLUL IV 61
Implementarea instalației de captare și exploatare a apei meteorice 61
4.1. Instalatia de captare si exploatare a apei meteorice in scop de mentenanta 63
CAPITOLUL V 66
Lista figurilor
Fig.1.1.1 Graficul privind repartiția numărului de locuitori care au intregistrat o carență de apă potabilă.
Fig.1.1.2. Raportul Riscurilor Societale înregistrate în luna ianuare 2015. Sursa: [I,2] ;
Fig.2.4. Cantitatea lunară de precipitații în anul 2014. Sursa [II,2] ;
Fig.3.1.5. Model de instalație după principiul gravitației, proiectat. Sursa:[I,3] ;
Fig.3.1.6. Sistem universal de colectare a apei meteorice prin cuplarea recipientului la pompa. Sursa[I,3] ;
Fig.3.1.7. Instalație combinată.Sursa[I,3] ;
Fig.3.2.8. Schema dispozitivului de conectare cu ștecher. Sursa[I,3] ;
Fig.3.2.9. Rezervor de acumulare a apelor din precipitații, cu racord la burlanul de scurgere Sursa[II,3] ;
Fig.3.2.10. Pompa electrică. Sursa[II,3] ;
Fig.3.3.11. Clapeta de scurgere a apei din precipitații, ce se fixează pe burlan manual. Sursa [I,3] ;
Fig. 3.3.12 a) Conectarea la recipientul de acumulare prin țevi.b) Sifon realizat din curbe de țeavă. Sursa[I,3] ;
Fig.3.4.13 Sectiunea transversală a unei cisterne subterane. Sursa[I,3] ;
Fig.3.4.14 Inele din beton prefabricate. Sursa[I,3] ;
Fig.3.5.15. Colectorii dreptunghiulari formați din poliester întăriți cu fibre din sticlă. Sursa [I,3] ;
Fig.3.6.16. Sită. Sursa [I,3] ;
Fig. 3.6.17. Filtru indicat pentru menținerea pe burlan având funcție de filtrare și de prelucrare a apei către tancul de stocare. Sursa [I,3] ;
Fig.3.7.18. Exemple de țevi: 1. Țeava KA; 2. Țeava HT; 3. Țeava KG.Sursa[II,3] ;
Fig.3.7.1.19. Țevi din polietilenă. Sursa[II.3] ;
Fig.3.7. 1.20. Țevi pexal. Sursa[II,5];
Fig.3.7. 1.21 Țevi din polipropilenă. Sursa[II,4];
Fig.3.7.2.22. Exemple de fitinguri din cupru. Sursa[II,5];
Figura 4.3.23.Graficul consumului de apă. Sursa[I,7] ;
Figura 5.1.24 Amplasarea urbanistică a pensiunii Sursa [Google Maps]
Lista tabelelor
Valori medii anuale de la statia meteorologica : Ghimbav ;
Tabel V.4.1. Consumurile specifice minime de apă potabilă și coeficienții de variație a consumului în centrele populate. [Sursa I,7];
Tabelul V4.2 Valoarea intensității ploii de calcul, pentru durata critică de 5 min. în funcție de caracteristicile arhitectonice și funcționale ale clădirii. [Sursa I,7];
Tab.V.4.3. Valorile coeficientului de corecție m în funcție de durata t a ploii. [Sursa I,7];
Tabelul V.4.1.4. Valorile coeficientului de scurgere Ω . [Sursa I,7] ;
Tabelul V 4.1.5. Valorile coeficientului a, pentru diferite valori ale unghiului diedru A. [Sursa I,7] ;
Tabelul V 4.3.6. Pantele minime in mm, ale conductelor de canalizare interioară. [Sursa I,7] ;
Tabelul V 4.3.7. Gradul de umplere maxim al conductelor la debitul de calcul în funcție de diametrul conductei și de natura apelor canalizate. [Sursa I,7] ;
Tabelul V 4.3.8. Capacitățile de trecere a coloanelor vertical, în l/s. [Sursa I,7] ;
Tabelul 4.3.9 Dimensiunile conductelor de ventilație. [Sursa I,7] ;
Introducere
Motivația temei
Folosirea apei meteorice reprezintă o contribuție importantă în protecția mediului și de aceea, ea reprezintă o investiție pentru viitor, cu responsabilitate comunitară, în primul rând. Prin economisirea apei putem ajuta comunitățile defavorizate oferindu-le cantități de apă potabilă din „surplusul salvat”.
Industria turismului prin tipurile sale de ospitalitate utilizează un consum considerabil de apă potabilă, atât la întreținerea echipamentulor, cât și la igienizarea unităților de alimentație publică și de cazare. Încercând să ofere turiștilor/oaspeților săi un confort corespunzător standardelor unității, acestea utilizează cantități enorme de apă pentru spălarea veselei, lenjeriei, piscinelor, etc. La rândul sau turistul, reprezintă un alt consumator direct, utilizând apa pentru igiena sa personală ori de câte ori face uz de un grup sanitar.
Apa potabilă utilizată pentru gătit și pentru consum rămâne astfel, în plan cantitativ nesemnificativ (în raport cu utilizarea ei în igienizarea echipamentelor și utilizarea în îngrijirea personală).
O modalitate de a reduce consumul de apă în cel puțin unul din aceste categori de utilizări menționate mai sus, va reprezenta o scădere semnificativă a datoriilor privind utilitățile. Așadar, am gândit că dacă am încerca să înlocuim o cantitate de apă potabilă utilizată în scopuri unde aceasta nu se impune a avea calități standardizate, cu apă meteorica, unitatea de cazare va putea crește din punct de vedere economic și să se dezvolte calitativ.
Totodată, așa cum am spus, la început, implementarea unei instalații de utilizare a apei meteorice într-o unitate turistică, nu ar trebui privită ca pe o investiție strict economică; deoarece ea are repercusiuni benefice și asupra mediului înconjurător.
Apa potabilă economisită, prin înlocuirea cu apa meteorică, (acolo unde este cazul) în unitățile de cazare, va putea fi manageriată de instituțiile specializate pe acest sector din țară sau din U.E.și utilizată în arealele deficitare(înregistrate cu un debit scăzut de apa). Astfel ajutăm la ameliorarea crizei apei, prin contribuția la îmbunătățirea sistemului de utilizare a apei.
Apa : o problemă globală
Apa reprezintă alimentul cel mai important al umanității. Această resursă este una finită. Deși suprafața planetei este compusă din 70,8% Oceanul Planetar și numai 29,2%, suprafață terestră, doar 3%, din totalul apei planetare este potabilă.Din acesta cauză există areale geografice, unde apa potabilă este insuficientă. Ne apropriem din ce în ce mai mult de o criză a apei potabile : rezervoarele de apă de pe întreaga planetă sunt exploatate peste capacitatea de regenerare și cererea este în continuă creștere datorită creșterii populației.
Lucrarea de față, își propune să vină cu o soluție la problema modului de a economisi resursa de apă potabilă, utilizată în special, în activitățile menajere din industria turismului. În prezent 800 de milioane de oameni nu au acces la apa potabilă, iar din această cauza, în unele state, mortalitatea infantilă este în creștere. În viitorii 50 de ani, experții preconizează că alte 48 de națiuni, nu vor mai dispune suficient, de apă potabilă. Mai mult decât atât, bacteria Diarhoea, prezentă în apele nefiltrate provoacă decesul prin deshidratare și printr-o serie de boli derivate.
Fig.1. Graficul privind repartiția numărului de locuitori care au intregistrat o carență de apă potabilă.
Potrivit unui studiu realizat de organizația UNICEF, în anul 2014, în Europa, S.U.A. și Australia s-au înregistrat aproximativ 9 milioane de persoane ce prezintă un deficit de apă potabilă. Numărul cel mai mare de oameni, s-a înregistrat în zona cuprinsă între Asia și Oceania :366 milioane de locuitori.Acest număr este urmat de locuitorii din Africa, unde s-au înregistrat 36 de milioane de oameni, în timp ce pe continentul european, S.U.A. și Australia s-au înregistrat cumulat, cel mai mic număr de persoane: 9 milioane. Numărul destul de mic, îl prezintă și prin gradul ridicat de dezvoltare al acestor zone.
Forumul Mondial Economic a clasat criza apei pe prima poziție în topul riscurilor globale de ordin societal, având un impact de 5,7. Această valoare este suficient de semnificativă, având în vedere că Forumul Mondial, anunță că valoarea maximă de apariție a riscului este 7. În acest context se preconizează faptul că în următorii 20 de ani, apariția unei catastrofe sociale privind criza apei este foarte posibil.
Fig. 2. Raportul Riscurilor Societale înregistrate în luna ianuare 2015. Sursa: [2]
Un aspect important de luat în calcul, privind lipsa apei potabile, este acela că afectează nu numai sănătatea populației, dar și educația acesteia. În unele țări, apare discriminarea: oamenii, chiar și copii, încep să marginalizeze familiile unde captarea apei în locuințe nu mai este posibilă datorită prețului în creștere impus pewntru consumul acesteia. De asemenea, în arealele secetoase (Africa, America de Sud), aceștia nu-și pot permite nici măcar igiena corespunzătoare.
În arealele unde fluxul de precipitații este prezent, această apă, deși impură, este folosită pentru consum.
Industria, în aceste țări, creează un dublu impact negativ asupra populației, pe măsură ce utilizează o capacitate din ce în ce mai semnificativă de apă. Din păcate, din această categorie face parte și industria turismului, prin unitățile de cazare și de alimentație publică, ce presupun o utilizare în cantități mari de resurse de apă pentru întreținerea calității serviciilor prestate.
Astfel realizarea unei instalații de captare a apei meteorice, în arealele unde acest lucru este posibil, va aduce numeroase beneficii sociale, de mediu și economice.
Prin eliminarea risipei de apă potabilă utilizată în activitățile menajere, se poate crea o economie financiară care arăduce beneficii asupra sănătății, discriminării, dar și educației. Oamenii vor putea avea condiții de a-și asigura igiena corespunzătoare printr-un consum redus al apei și implicit prin costuri reduse. Atâta timp cât în locul activităților menajere, apa potabilă va fi înlocuită cu cea meteorică, se va observa o creștere economică semnificativă. Așadar oamenii nu vor mai fi nevoiți să întrerupă captarea apei din locuințe pe motive financiare ; iar industria turistriile active, își vor reduce impactiv negativ asupra mediului.
Totodată, prin economisirea rezultată din această instalație, în statele dezvoltate, se pot suplimenta campaniile (precum cele organizate de UNICEF și ONU), care donează cantități de apă potabilă în arealele unde clima aridă face ca amenajarea unei astfel de instalații să nu devină o soluție eficientă (spre ex.). Astfel se poate realiza o colaborare mondială, bazată pe solidaritate și interes de a reduce riscul de apariție a crizei apei, prin soluții ecologice.
CAPITOLUL I
1.1.Turismul
Turismul a devenit una dintre cele mai complexe ramuri economice din lume, în derularea sa fiind implicată întreaga societate.
Întrucât fenomenul turistic a cunoscut de-a lungul timpului numeroase dezvoltări, în prezent, majoritatea țărilor și experților utilizează definiția adoptată de Organizația Mondială a Turismului în 1991 la Reuniunea de la Otawa. Potrivit acesteia, turismul se referă la activitățile desfășurate de persoane, pe durata călătoriilor și sejururilor, în locuri situate în afară reședinței obișnuite, pentru o perioadă consecutivă ce nu depășește un an (12 luni), cu scop de loisir, pentru afaceri sau alte motive, care nu se concretizează prin a obține un profit.
În același timp, turismul reflectă întreaga societate și poate fi considerat un adevărat barometru al acesteia. Turismul valorifică superior potențialul natural și antropic al unei țări, îmbogățindu-le continuu, satisfăcând multiple motivații umane. Are un efect multiplicator, introducând în circuitul economic laturi inedite cum sunt: peisajul (pentru „consumarea” căruia este necesară deplasarea la fața locului), ospitalitatea, solicitudinea și informația (geografică, cultural-istorică, gastronomică, artistică etc.).
În structura circulației turistice, în funcție de motivația deplasării, în țara noastră, s-au produs mutații importante, în principal, în sensul diversificării obiectivelor călătoriilor și al modificării priorităților în topul preferințelor turiștilor.Cunoașterea formelor de turism, a fluxurilor turistice, a volumului și structurii circulației turistice favorizează adoptarea unor politici și strategii de dezvoltare a turismului la nivel național, regional sau cele privind prioritățile în dezvoltarea unor forme de turism în concordanță cu cererea internă/internațională.
La nivel național și internațional întâlnim multe alte forme de turism practicate în funcție de specific : de sezon, de destinație s.m.d.p. Delimitarea clară a conținutului fiecărei forme de turism prezintă importantă pentru identificarea, pe de o parte, a comportamentului vizitatorului în materie de consum și cheltuieli și pe de altă parte, a responsabilităților și obligațiilor organizatorilor de vacanță și/sau a presatorilor de servicii (societăți de transport, hoteluri, pensiuni, etc.).
Una din cele mai importante clasificări ale formelor de turism are drept criteriu de departajare momentul și modul de angajare a prestației turistice. Întâlnim, astfel, următoarele categorii de turism: turism organizat; turism pe cont propriu si turism semi organizat.
O altă structurare activității turistice este cea care se face gradul de mobilitate a turistului. Formele specifice acestui criteriu sunt: turismul sejur; turism itinerant(de circulație); turism de tranzit.
Sezonalitatea este un fenomen cu o influență majoră a circulației turistice, mai ales în zonele cu climă temperată ca în România. Astfel putem împărți formele de turism din punctul de vedere al de manifestării cererii turistice în două feluri:
Turism continuu (permanent);
Turism sezonier.
Una dintre cele mai importante criterii de departajare a formelor de turism are la bază motivația de deplasare în scop turistic. În acest caz vorbim de existența următoarelor forme de turism:
Turism de agrement;
Turism montan;
Turism de sănătate;
Turism de odihnă și recreere;
Turism tehnic și științific;
Turismul de cumpărături;
Vizite de rude și prieteni;
Ecoturism.
Cunoașterea indicatorilor este importantă pentru analize comparative cu alte ramuri, alte țări și pentru a se acționa în sensul creșterii contribuției turismului la dezvoltarea generală a economiei sale precum si la ridicarea nivelului calității vieții.
Una din problemele importante și de certă actualitate pentru dezvoltarea turismului românesc, este legată de turismul montan, în general și de stațiunile montane în particular.
Activitățile desfășurate în cadrul pensiunilor turistice constituie părți componente ale produsului turistic. În acest sens este obligatorie asigurarea unei relații corespunzătoare între calitatea dotărilor, a echipamentelor și aspectul general al spațiilor de cazare cu cele pentru alimentație și agrement. În scopul protecției turiștilor, activitatea pensiunilor turistice va respecta normativele ce reglementează turismul în România. Acestea presupun si norme de respectare a proiecției mediului.
În industria turistică, nicio unitate de cazare sau de alimentație publică, nu utilizează o instalație de captare a apei din precipitații ca soluție de economisire a apei potabile. Structurile de cazare certificate ecologic obțin credite pe domeniul economisirii apei potabile, prin tehnici ce utilizează în principal educația personalului, privind regimul de consum al apei potabile.
1.2. Impactul industriei turismnului privind consumul de apă potabilă
Resursele consumate în industria turismului gestionate de inginerii industriei turistice sunt variate, dar apa este una dintre resursele cele mai utilizate. Apa reprezintă o sursă rară în multe părți ale globului
Utilizările actuale pot afecta dramatic furnizarea acesteia către alte nevoi locale.Unitățile de cazare, acordă deseori prea puțină atenție acestei probleme. Consumurile de apă din aceste unități presupun cantități uriașe utilizate pentru camerele clienților (prin utilizarea grupurilor sanitare în îngrijirea personală, curățenia efectuată de către personalul autorizat, precum și spălarea lenjeriei uzate), restaurante (prin gătit, igienizarea unității de alimentație publică și spălarea veselei), unități de agrement (prin întreținerea piscinelor, udatul spațiilor verzi și implicit a terenurilor de sport).
Consumul variază totuși în funcție de anumiți factori, cum ar fi:
„ – Dotările tehnologice ale unității (stații de tratare a apei potabile, echipamente cu consumuri reduse, sisteme de reciclare a apei pentru alte utilizări);
– Localizarea unității de cazare (oraș, stațiune turistică, etc.);
– Accesibilitatea la resurse (furnizarea de apă din apropiere sau prin aducțiuni lungi și costisitoare);
– Accesibilitatea la resurse (furnizarea de apă din apropiere sau prin aducțiuni lungi și costisitoare);
– Localizarea unității de cazare (oraș, stațiune turistică, etc.);
– Nivelul de conștiință ecologică al personalului unității și a programelor de economisire aplicate;
– Nivelul de tarifare al resurselor consumate care pot obliga la luarea unor măsuri economice, dar fără a dăuna însă calității serviciilor. Punerea în practică a unor măsuri de economisire a apei și de reducere a costurilor precum și implicarea personalului de a fi activi în punerea în practică a măsurilor luate, devine o obligativitate.”
Institutul Național de Statistică a înregistrat cantitatea de apă consumată în medie de o persoană pe zi. În anul 2010 s-a constatat că se consumă 127,5 litri/zi pentru necesități zilnice. Din aceștia 50 de litri se utilizează pentru dușuri, 35 de litri la utilizarea toaletei/zi. Mașina de spălat consumă aproximativ 24 de litri/zi restul fiind utilizat pentru spălatul vaselor, băut, gătit și pentru irigare.
Situația devine mai risipitoare în industria ospitalității. Practicând un turism intern și/sau de incoming, se consumă resursele de apă potabilă existente din țara / regiunea receptoare pentru un număr de locuitori peste media zonei(însumând turiștii).
Economisirea apei poate avea în acest sens rezultate de ordin ecologic pozitive, la fel că și rezultatele financiare.
În vederea asigurării unei industrii turistice sustenabile și pentru dezvoltarea mediului înconjurător, trebuie recunoscut rolul pe care fiecare companie îl joacă în protejarea mediului în viitor.
”Politica de protecție a mediului în industria ospitalității, este principalul element de aplicare a principiilor ecologice și a celor de dezvoltare sustenabilă.”[Sursa I,4] Astfel, fiecare unitate de cazare trebuie să-și creeze propriile politici. Aceasta trebuie să se bazeze pe cererea reală a consumatorilor de servicii și bunuri turistice și să educe personalul în această privință. Multe din rezultatele pozitive sunt obținute prin măsuri ce implică anumite costuri; dar care se amortizează deseori înainte de termenul prevăzut, prin economiile realizate, datorită consumului redus al resurselor în cauza.
Rezultatele se pot observa numai dacă se mențin standardele de operare, cu reducerea consumurilor nejustificate de apă, cu evacuarea resturilor menajere la canal. Totodată se mai pot observa prin raportarea consumurilor, la cele din perioadele anterioare, dar și la reacția clienților privind atitudinea responsabilă raportată la mediu.
Astfel, economisirea și păstrarea calității apei proaspete reprezintă elemente foarte importante în aceste unități.Dacă am putea înlocui cantitatea de apă potabilă utilizată pentru activitățile menajere cu apă meteorică, situația economică a unității de cazare s-ar schimba în bine. Această alegere este posibil într-un stadiu de optimizare a firmei întrucât presupune o investiție minimă a unei instalații specifice.
1.3.Regimul de precipitații
În prezent, în România o instalație de captare a apei meteorice reprezintă un domeniu de început, întrucât această soluție nu este bine definită la nivel profesional.Condițiile climatologice din România sunt favorabile din punct de vedere al regimului de precipitații și chiar se recomandă realizarea unor investiții pentru utilizarea apelor meteorice.
Fig.1.1. Cantitatea lunară de precipitații în luna mai 2014. [2]
Regimul de precipitații în zona județului Brașov denotă o condiție favorabilă în acest sens.
Potrivit stației Ghimbav, cantitatea de precipitații a crescut în anul 2014, decât în anul 2013. Acest lucru se traduce printr-o cantitate destul de mare de apă, ce va putea înlocui semnificativ consumul menajer de apă potabilă, prin instalația utilizată.
Fig.1.2. Graficul cantităților de precipitații înregistrate în anii 2013-2014, exprimate prin l/m2
Totodată, modificările climatologice privind situația precipitațiilor se pot constata urmărindu-se tabelul regimului de precipitații din perioada 2013 – 2014 în raport cu valorile medii multianuale din perioada 1961 – 2014.
Se observă o modificare dramatică a cantității de precipitații în lunile aprilie și iulie., când în anul 2013 s-au înregistrat 36 mm/m2 (în luna aprilie), respectiv 31 mm/m2 in luna iulie. Iar în anul 2014 s-au înregistrat valori de 118.5 mm/m2 în luna aprilie, respectiv, 115.4 mm/m2 în luna iulie.
Tabelul V.1.1. Valori medii multianuale ale cantităților de precipitații înregistrate în Stația Meteorologică Ghimbav, exprimate prin mm/m2
Privind, din prisma trecutului, în perioada anilor 1961-2014, valorile medii multianuale din fiecare lună, se prezentau satisfăcătoare acestei investiți. Cele mai favorabile luni de colectare sunt înregistrate în perioada: iunie-septembrie; în timp ce în lunile ianuarie-martie, respectiv octombrie – decembrie, trebuie suplimentate cantitățile de apă, în funcție de necesarul zilnic utilizat.Pentru acest lucru se pot folosi cantitățile de apă neuzate sau suplimenta cu apă potabilă.
La nivel național, zonele cele mai frecvent – ploioase sunt în vestul, sudul și nord-estul țării. O clima aparte o prezintă județul Brașov, deoarece acesta prezintă o clima specifică depresiunii intramontane. Datorită curenților maselor de aer intensificați, apariția foehn-ului, din zonă Carpaților Curburii, se creează des inversiuni termice și schimbări de temperaturi, care redau zonei un profil de climat instabil. Acest lucru face posibil că diferențele din regimul de precipitații să fie destul de evidente (precum situația din lunile aprilie și iulie 2013-14).
Calitatea precipitaților se înregistrează în funcție de compușii acizi din atmosferă. Picăturile de apă preiau din impuritățile atmosferice, dar și de pe șarpantă construcției în funcție de intensitatea poluării zonei respective. Ele interacționează cu substanțele dăunătoare aerului: dioxid de carbon (CO2), dioxid de sulf (SO2), dioxid de azot (NO2) si trioxidul de sulf (SO3) și creează legături. Cu cât înălțimea stratului din care cad aceste picături este mai mare, cu atât preiau mai multe substanțe dăunătoare. De asemenea mărimea particulelor este la fel de importantă: cu cât diametrul picăturii este mai mic și deține o suprafață corespunzător de mare, cu atât crește și concentrația impurităților dizolvate. De asemenea valoarea PH-ului se schimbă în contact cu aceste substanțe. Inițial apa prezintă o valoare a PH-ului neutră, de 7. Pe măsură ce-i acumulează substanțe, această valoare scade până la 0 (ce reprezintă cea mai puternică reacție acidă) sau crește până la valoarea 14 (ce reprezintă cea mai puternică reacție alcalină). S-au înregistrat depășiri ale valorilor limită pentru calitatea apei potabile în aglomerări urbane, cu o concentrație mare și în condiții neprielnice de smog. Așadar un sit aflat în apropierea zonelor urbane sau care este industrializat, nu va prezenta același nivel calitativ al apei meteorice, precum ar fi în situl aflat într-o zonă retrasă, rurală.
Infestarea apei cu hidrocarburi aromate și/sau cu metale dure este contraindicat în utilizarea ei pentru urare deoarece prun în pericol sănătatea turistului prin contaminarea legumelor sau verdețurilor.O preluare de fier și mangan în apa meteorică poate produce decolorări rufelor și nu îndeplinește normele de igiena în utilizarea ei pentru mașină de spălat.
PH-ul apei de ploaie este de obicei între 3,5 și 5,5. Diverse materiale pentru acoperișuri efectuează o modificare relativa a valorii pH-ului mergând până la neutralizare. Acoperirile bituminoase elimină particule de substanțe organice în apa din precipitații, leagă astfel părțile componente și o neutralizează.
La fel se întâmplă și în cazul cărămizilor de beton. Carbonatul de calciu conținut de beton cât și hidroxidul de calciu reacționează cu compușii acizi de clor precum și cu acidul sulfuric, ce se pot regăsi în apa din precipitații. La plăcile de ardezie se mărește valoare pH-ului pin conținutul de calcar în ardezie. Și la acoperișurile plate cu strat de pietriș apa se neutralizează, dar golirea presupune un filtru pentru impurități.
Acoperișurile din țiglă de lut, se comportă neutru în totalitate. Nu are loc nicio reacție cu apa de ploaie. Chiar și atunci când duritatea apei este ridicată ușor de majoritatea materialelor, se obține la captarea precipitațiilor apa relativ ușoară, ce face că la introducerea în mașină de spălat să fie corespunzătoare.
În timpul perioadelor secetoase se așează pe suprafețele acoperișurilor mizerie și substanțe dăunătoare. În aglomerările urbane și în preajma regiunilor industrial, aceste emisii sunt și mai ridicate.
Apa scursă de pe acoperiș după perioade mai lungi, așa-numita prima ploaie, are un conținut foarte ridicat de substanțe dăunătoare în regiunile poluate. Nu ar trebui să fie captată, ci condusă către canal.
Un filtru brut situat la ieșirea din țeava de scurgere este folosit pentru ca astfel de impurități să nu ajungă în recipientul de colectare a apei din precipitații. Un filtru suplimentar în recipientul de apă poate să îl eficientizeze pe primul. În recipient sau direct în scurgere se află apoi un alt filtru, pentru a proteja pompele și armăturile sistemului de impurități. Dacă apa meteorică este folosită la mașină de spălat, atunci este necesară montarea unui micro filtru. Nu în ultimul rând, ar trebui că recipientul de colectare să fie controlat în mod regulat și dacă este necesar să fie și curățat. Pentru apa din precipitații folosită în grădină sau în casă nu există cerințe de calitate stabilite de către legiuitor. Dacă s-ar dori să se formuleze anumite cerințe pentru calitate, așa ar avea sens o clasificare pentru : clătirea WC-ului, clătirea rufelor și stropirea grădinii. După cum s-a menționat, nu există o anumită exigență pentru apa de ploaie pentru toaleta. Nu există probleme de igienă, iar o poluare a apei cu metale grele sau săruri, nu contează la clătirea toaletei. Privind spălatul cu apă meteorică, este stabilit faptul că nicio poluare de către bacterii nu este periculoasă. Duritatea apei din precipitații permite o dozare economică a detergentului si introducerea completă a fulgilor de săpun degradabili. Balsamul devine astfel, inutil.
În condiții neprielnice industrie, trafic intens, păsări pe acoperiș apa scursă de pe acoperiș ar trebui folosită doar la clătirea WC-ului. In cazul străzilor foarte circulate se depun hidrocarburi nedegradabile. Apa ce se scurge de acolo nu poate fi băută în niciun caz, dacă se depășește valoare limită a apei potabile. La fel se întâmpla și în cazul stropirii grădinii de legume (dacă există). Aici sunt și mai periculoase metalele grele ce ajung în plante și pot conduce la afecțiuni ale sănătății.
Capitolul II
2. Instalații pentru captarea apelor meteorice
Cantitatea de apă potabilă ce poate fi înlocuită de precipitații depinde în primul rând de mărimea de acumulare. Într-adevăr, nu se va alege niciodată un recipient atât de mare, încât să se poată funcționa fără apă potabilă chiar și în condiții climatice nefavorabile. Atunci raportul dintre economisirea apei potabile și costurile de construcție ar fi extrem de defavorabil.
În domeniul clasificării instalaților de colectare a apei meteorice se regăsesc patru tipuri :
Instalație cu recipient de colectare a apei meteorice.
Recipientul deține o capacitate de colectare de 200 de litri și se racordează la burlanul de scurgere dinspre acoperiș, iar apa rezultată este utilizată la stropirea grădinii și/sau a plantelor interioare.Pentru a-i mări capacitatea de colectare se cuplează o serie de butoaie la țevi de legătură, formând o baterie.Pe timpul iernii, aceste butoaie trebuie golite din cauza temperaturilor scăzute din regiune. Pentru a evita o astfel de activitate sezonieră, se poate amenaja un rezervor subteran. Recipientele pot fi prevăzute cu pompe atât electrice, cât și manuale, putând fi folosită la alimentarea cu apă în interior.
Instalație funcționabilă după principiul gravitației.
Fig.2.1. Model de instalație după principiul gravitației, proiectat. Sursa:[I,3]
Apa meteorică va fi colectată într-un recipient ce este montat la mansardă. Este o instalație ce se utilizează cu precădere în interiorul construcției. Dezavantaje: Mașinile de spălat și bazinele de WC pot prezenta deseori probleme de pe acoperiș, este limitată din motive de rezistență a clădirii.
Sistem universal de colectare a apei meteorice prin cuplarea recipientului la pompă. Poziția de instalare a rezervorului se poate realiza la demisolul clădirii, dar și în zona externă clădirii: în zonă terestră sau subterană. Pompă instalată produce o presiune de 3-6 bari. Astfel toate armăturile obișnuite pot fi racordați fără probleme.
Fig.2.2. Sistem universal de colectare a apei meteorice prin cuplarea recipientului la pompa. [3]
Instalația combinată. În această instalație principiul gravitației este combinat cu o pompă electrică. Recipientul propriu-zis de o mărime oarecare poate fi instalat, având instalația de pompare necesară, în orice locație potrivită. În punctul cel mai înalt posibil din clădire va fi montat apoi un alt recipient, mai mic, de către o pompă din recipientul de acumulare mai mare, în funcție de necesități.
Fig.2.3. Instalație combinată. [3]
După principiul gravitației, apa din precipitații curge din recipientul de pe acoperiș la robineți. Singurul avantaj al instalației combinate constă în faptul că recipientul de pe acoperiș prezintă o rezervă de aprovizionare la căderea curentului și defecțiuni în instalație. Pe motivul greutății mari a apei (1m3=1000kg) și al valorilor de sarcină limitată uzuale (împovărarea acoperișului = 300 kg/m2), această rezervă este strict limitată. Dezavantajele :Investiții mai mari pentru doua recipiente de apă și suplimentar echipamente necesare și impozite. Și consumul de curent este mai ridicat, întrucât apa meteorică trebuie transportată pe un nivel mai înalt și nu în ultimul rând există de obicei probleme cu armăturile și consumatorii care impun de regulă o presiune a apei 3-5 bari.
Pentru rezervorul de WC, apa meteorică poate fi utilizată în ciuda oricărei impurități descrise, deoarece datorită înserării unor filtre, garantează faptul că apa deține o limpezime optimă și nu are miros.
Prin instalarea unor țevi și furtuni conductoare, rezervoarele de apă meteorică pot fi amplasate chiar și la o distanță mai mare de zonă de uzaj, astfel încât să crească nivelul calitativ al apei.
La mașină de spălat și pentru rezervorul de WC se utilizează pompe electrice, în timp ce pentru irigare, pot fi folosite și pompe cu balansier manual. În situații nefavorabile, de condiții de poluare atmosferică mai intensificată, li se pot atașa pompelor anumite conducte de transport pe distanțe mai mari.
Poziția rezervorului și alegerea unui sistem de țevi.Ca spațiu de depozitare a apei din precipitații în spațiile exterioare pot fi folosite rezervoare subterane sau terestre. Recipientele pot fi din beton turnat sau din inele de beton prefabricate.
Rezervoarele externe se pot folosi și cu un filtru de cameră integrat. Tot așa pot fi alese instalații cu trei camere rezultate prin turnare, precum le oferă producătorii de elemente prefabricate din beton. Avantajele rezervorului pentru apa de ploaie îngropat și aflat în afară constau în faptul că apa este păstrată rece și la întuneric. Astfel, se pot formă alge. Pe deasupra se economisește spațiul necesar la introducerea în casă. Pentru captarea simplă a apei de ploaie se folosesc în principiu rezervoare de petrol disponibile, ce devin inutile prin trecerea la încălzirea cu gaz, de exemplu. Înainte de pornire trebuie să fie luată în considerare o curățare corespunzătoare de către firma specializată. Chiar și pentru o instalare de rezervoare interioare se pot folosi recipiente de combustibili de încălzire. Rezervoarele de combustibil de încălzire sunt în așa fel dimensionate, încât să poată fi transportate în pivniță, fără probleme. Cu accesoriul potrivit se pot compune după voie baterii mari.
Pentru a împiedica apariția algelor, rezervoarele trebuie să fie reci și întunecate. După decizia luată în privința felului rezervorului și locului de instalare, trebuie luată în considerare o altă decizie de bază : cum se poate asigură aprovizionarea rezervorului de apă de ploaie conectat la comutatori, atunci când conținutul acestuia scade în timpul unei perioade secetoase. În principiu există două modalități pentru a suplini scăderea rezervei de ploaie: printr-un circuit dublu de țevi sau prin dirijarea apei de potabile in rezervorul pentru apa de ploaie. Dacă la clătirea bazinului toaletei se folosește atât apa de ploaie cât și potabilă, atunci cele două afluxuri se alătura paralel. În cazul deficitului de apă din precipitații trebuie deschisă supapa de colț a rețelei de apă potabilă fie cu mâna, fie cu un comutator magnetic.Alimentarea mașinii de spălat trebuie racordată la un sistem de țevi dublu acționat întotdeauna manual, dacă se dorește înlocuirea apei din precipitații cu apa potabilă.
Fig.2.4. Schema dispozitivului de conectare cu ștecher. Sursa[I,3]
Aducerea apei potabile în rezervorul pentru apa de ploaie este legată de cheltuieli de instalare mai mici. Pentru a reumple rezervorul, fie se va deschide cu mâna un robinet, fie se va instala o vâlvă magnetică, ce va deschide automat intrarea de apă potabilă.Dezavantaj: la căderea curentului nu se vor aproviziona consumatorii conectați.
2.1. Rezervoarele pentru grădină
Stau la dispoziție difeite sisteme de conexiune la burlanele de scurgere ce vin dinspre acoperiș. Dacă rezervorul nu se umple la prima ploaie, se va umple în totalitate prin căderea următoarei ploi mai puternice sau exploatând o suprafață mai mare a acoperișului -toate substanțele nocive de pe acoperiș vor fi captate separat și dirijate către sistemul de canalizare.
Pentru a împiedica pătrunderea luminii și astfel, creșterea inevitabilă a algelor, ar trebui ca rezervoarele să fie acoperite după posibilități. Există în comerț capace de diferite dimensiuni, ce pot fi adaptate pentru introducerea unei țevi pentru apa de ploaie.
Fig.2.5. Rezervor de acumulare a apelor din precipitații, cu racord la burlanul de scurgere [3]
Un alt accesoriu semnificativ este reprezentat de racordul de scurgere și de robinet. Pentru operația de golire prin deschiderea robinetului , rezervorul trebuie așezat pe structura potrivită, pentru a putea așeza și recipientele de colectare predum și stropitorile sub el. Rezervoarele se pot cuplă prin elemente de conexiune formând o baterie așezată pe un stativ. Aceasta funcționează după principiul vaselor comunicante, nivelul apei rămâne în butoaie la aceeași înălțime. După același principiu fizic se pot amplasa nemijlocit rezervoarele de captare a apei din precipitații, ele pot fi cuplate tot atât de bine prin folosirea țevilor sau a unui furtun de conexiune pentru locuri mai îndepărtate. Nu în ultimul rând rezervoarele de apa de ploaie pot fi prevăzute cu pompe electrice și manuale.
Fig.2.6. Pompa electrică. [3]
2.2. Rezervoare de acces si scurgere
Mereu trebuie să existe o cale de aducțiune a apei de ploaie în rezervor și o altă cale de evacuare a apei către consumatori. Cea mai simplă soluție este clapeta de scurgere a apei din precipitații, ce se fixează pe burlan manual, pentru a face posibilă scurgerea către recipiente. La această tehnică se ia în considerare o prima problemă: după perioadele secetoase, mai lungi, clapeta va fi poziționată astfel încă apa din burlan să se scurgă la canal sau pe pământ. După un timp, clapeta se împinge manual în poziția la care apa este dirijată în lateral. Din păcate, schimbarea nu se face automat.
Fig.2.7. Clapeta de scurgere a apei din precipitații, ce se fixează pe burlan manual. [3]
Alți colectori se folosesc de proprietatea apei, de a curge de preferință pe pereții burlanului. Ei întrerup această scurgere printr-un inel de oprire (apa ajungând astfel într-un rezervor). În mijlocul burlanului, o secțiune rămâne suficient de mare, pentru a exclude blocajul căderii excesive de precipitații. Prin montarea unui asemenea colector de apă se aprovizionează constant butoaiele de ploaie și recipientele conectati, fără a fi nevoie de intervenții. În cazul unei cantități prea mari de precipitații, colectorii sunt inundați. Acest lucru poate fi împiedicat prin montarea rezervorului în așa fel încât nivelul maxim de apă să depășească puțin nivelul inelului de captare. După ce se umple recipientul de acumulare cu apa meteorică, ea urcă peste inel și curge la canal.
Conectarea la recipientul de acumulare prin țevi sau furtunuri, se face după preferință. La rezervoarele mai îndepărtate furtunul de aprovizionare poate fi îngropat în pământ. Atunci când, pe un burlan se montează colectorul, se va folosi un furtun de nivel cu care ne putem asigură că priza laterală de apă a colectorului se găsește sub nivelul maxim al rezervorului. Pentru toți colectorii de apă, amplasați sub nivelul recipientului de colectare a apei din precipitații, trebuie construită o scurgere separată cu conexiune la canal. O excepție este reprezentată însă de recipientul de colectare a ploii de vară.
Fig. 2.8. a) Conectarea la recipientul de acumulare prin țevi. b) Sifon realizat din curbe de țeavă. [3]
Imediat ce a fost umplut, este prevăzut cu stoparea scurgerii cu flotor. Dacă se amplasează colectori mai mari în locul unuia singur, este luat în considerare faptul că numai la o cantitate redusă de precipitații, apa poate fi furnizată în totalitate. La averse mai puternice, o parte importantă curge nefolosită în canal. În acest caz este indicat ca burlanul să conducă direct la alimentator. Printr-o scurgere separată, cu o secțiune mai mare decât alimentatorul de acces, se asigură în special la rezervoarele pentru pivniță, o protecție împotriva inundațiilor. O altă metodă nefavorabilă mediului este instalarea unui put absorbant, care să absoarbă surplusul de apă.
În principiu capacitatea de absorbție a solului implică o anume permeabilitate pentru apă. În caz contrar, se poate ajunge la o inundare a solului. Pentru instalarea unui puț de absorbție, este necesară o autorizație.
Prin absorbția surplusului de apă în sol se eliberează canalizarea și astfel și instalațiile de limpezire și râurile. Inundațiile anuale ar fi astfel soluționate.
La toate scurgerile în canalizare, în cazul cărora nu poate fi exclusă poluarea zonei locuibile cu gaze de putrefacție din canalizare, ar trebui prevăzut un sistem de împiedicare a pătrunderii gazelor din canal către locuință. Acest lucru se realizează cel mai simplu utilizând un sifon realizat din curbe de țeavă așa cum se vede în figura 3.3.12.
2.3. Cisterne subterane
Fig.2.9. Secțiunea transversală a unei cisterne subterane. [3].
Cea mai simplă metodă de a monta o cisternă constă în utilizarea unor inele de beton prefabricate. Primul inel se așează pe sol nivelat și umezit. Următoarele inele de susținere vor fi așezate unul peste altul și îmbinate etanș.
Dacă inelele din beton din construcția unei cisterne, implică greutăți mari a părților componente, trebuie instalată neapărat o macara. De obicei, părțile independente ale rezervorului pentru ploaie, cântăresc 3500 kg având un volum de 4,4 m3. Un colector prefabricat foarte mare, atârnă 3800 kg în cârligul macaralei. Recipientele turnate pot avea un diametru de 1,20-2,50 m și cu o capacitate de captare de până la 2500 l. Rezervoarele din inele și diametru între 2 și 3 m au o capacitate de până la 26000 l.
Fig.2.10. Inele din beton prefabricate. Sursa[17]
La utilizarea apei din precipitații în domeniul casnic se impune construcția unei trape pentru filtru brut, care să împiedice acțiunea particulelor de murdărie de pe acoperiș și care să poată fi curățată la nevoie. Pe lângă cisternele cilindrice din beton pentru apa de ploaie, există recipiente compacte din beton armat B35, care au o formă sferică.Forma rotundă permite o acoperire perfectă cu a cisternei. Astfel se evită o eventuală plutire a recipientului gol în regiunile cu un nivel înalt al apei freatice.Apa freatică în creștere poate să permită recipientului să plutească în mod regulat. În acest caz conexiunile de captare și de scurgere sunt rupte inevitabil. Chiar și unele cisterne cu trei compartimente pentru casă, furnizate de către producători, pot fi utilizate drept recipiente pentru ploaie. Prin inversarea destinației inițiale a racordurilor (intrarea devine ieșire și invers) sunt reținute particulele solide, ne mai fiind necesar un filtru.
2.4. Bazine de captare și rezervoare subterane din materiale plastice.
Pe lângă clasicele recipiente din plastic pentru apa de ploaie pot fi montați, respectiv îngropați afară, colectori deschiși și bazine stabile. Recipientele rotunde sunt alcătuite din polietilenă și are protecție UV. Pe timpul iernii, ar trebui golite, întrucât pot fi distruse prin formarea gheții. Colectorii dreptunghiulari pentru apa de ploaie sunt formați din poliester deosebit de stabil și întărit cu fibre din sticlă. Pentru că materialele să nu se rupă imediat după umplere, colectorii at trebuii așezați pe suprafețe netede și cu o mare putere de susținere.Pentru a putea amplasa racordurile de captare și golire se va găuri peretele recipientului ; astfel se poate crea apoi cu fierăstrăul o deschizătură corespunzătoare. În acest caz există capace, ce împiedică apariția de alge în apa acumulată.
Fig.2.11. Colectorii dreptunghiulari formați din poliester întăriți cu fibre din sticlă. [3]
Apa poate fi scursă printr-un furtun din material plastic. Anumitor rezervoare le este montat chiar și un sistem de scurgere. În ceea ce privește colectorii subterani din material plastic, există recipiente din polietilenă, care se vor îngropa precum cisternele de beton. În timp ce execuția din beton este costisitoare, rezervoarele subterane din material plastic cântăresc puțin, costă însă dublu. Datorită greutății reduse, rezervorul subteran din material plastic trebuie foarte bine fixat în pământ atunci când există un nivel ridicat al apei freatice. Pentru folosirea apei meteorice adunată, poate fi montat de exemplu o pompă. Recipientele cu conținut mai mare de 2000 l au un capac prin care poate intra, pentru a curăța recipientul la
2.5. Sita și filtrul pentru curățarea apei
Protecția primară împotriva materialelor ajunse pe acoperiș este sita introdusă în colectoarele jgheabului care alimentează burlanele ce vor fi prevăzute cu sistem de dirijare a apei către rezervoarele de captare. Acestea sunt niște grosiere confecționate din material plastic, sârmă sau tablă galvanizată. Au formă conică și for fi introduse în găurile de racord jgheab- burlan cu partea mai ascuțită orientată în jos. În fiecare toamnă, după căderea frunzelor,ele vor fi curățate temeinic pentru a nu provocă înfundarea.
Fig.2.12. Sită. Sursa [I,3]
Preluarea apei meteorice direct din cotul de deversare al burlanului este uneori, neindicată din următoarele motive:
– În anul în care utilizăm rezervoare de colectare supraterane, cu siguranță cota de deversare a burlanului este situată mai jos decatracordul de încărcare al rezervoarelor.
– Toată mizeria, trecută de sită din jgheab, ajunge în bazinul de colectare depunându-se pe fundul acestuia cu dezavantajele amintite.
Din aceste motive, soluția acceptată în general este de a utiliza o piesă, total nepretioasă ca execuție, montată pe burlan. Scopul acestei piese este de a devia apa ce vine de pe acoperiș de la destinația ei inițială (canalizare sau pe sol) către un recipient de colectare (bazin, cisternă,etc.). Variantele de execuție a acestor piese pot fi numeroase și depind de inventivitatea fiecăruia, dar principiile cele mai importante în proiectarea lor sunt doar două :
Prelucrarea totală a debitului de apă ce curge prin burlan.
Prelucrarea parțială a acestui debit bazându-ne că, la debite mai mici, apa curge doar pe pereții burlanului.
Pentru preluarea aproape totală a debitului de apă din burlan, se va monta pe acesta o clapetă rotundă având diametrul burlanului, o garnitura marginală din cauciuc și un ax de rotire care va străbate pereții burlanului (ax de sprijin și de rotire). Dezavantajul utilizării acestui tip de colector este acela că trebuie acționat manual această presupunând o plimbare prin ploaie. În situația în care se optează pentru preluarea apei în totalitate, ori de câte ori plouă, este evident că această piesă nu mai are rost. Rămâne de stabilit doar care este înălțimea la care burlanul va fi deviat în lateral către rezervorul de apă.
Preluarea parțială a apei ce curge prin burlan se bazează pe faptul că, la debite rezonabile, apa provenită din jgheabul de colectare curge preponderent pe pereții burlanului. Interpunând un obstacol în calea acestei pelicule de apă o vom obliga să se ridice până la nivelul la care să poată totuși deversa.
Primul nivel de deversare va fi priza laterală de ieșire către rezervorul de acumulare. La un debit al ploii caracteristic averselor, curgerea apei prin conducta laterală va fi din când în când blocată de debit. În această situație nivelul apei în colector va crește până la cota deversorului către evacuarea obișnuită a burlanului (canal sau pe sol). Același lucru se va petrecere atunci când evacuarea laterală, către rezervor, se blochează din cauza umplerii acestuia.
Filtrarea progresivă a apei de pe acoperiș poate continua în zona colectoarelor dacă acest lucru este posibil și eficient:- în cazul colectării directe, racord permanent burlan a recipient nu este indicata montarea unui filtru pe porțiune verticală a burlanului. Acesta ar presupune existența unor îmbinări care să nu fie ușor demontabile pentru a putea controla și filtru de câte ori e nevoie. În această situație sunt de recomandat filtre montate pe tronsonul orizontal al circuitului de alimentare a rezervorului. Acestea vor fi montate în poziții accesibile și în cazul filtrelor montate pe conducte îngropate, vor avea un capac suprateran pentru control și curățare. Se recomandă, montarea pe conducta de alimentare a rezervorului a unor simple decantoare care să aibă acces facil pentru curățare.
Atunci când situația favorizează montarea unui colector pe burlanul de scurgere, utilarea acestuia cu o sită de reținere este chiar indicată: la demontarea colectorului pentru verificare se va curăța sita de reținere și invers. Având în vedere că traseul de la colectorul din burlan și până la rezervorul de stocare poate fi, uneori, suficient de lung se va avea posibilitatea de a stabili singuri câte filtre, ce fel de filtre și in ce poziții le vom monta și dacă, în locul acestora, nu este mai bine să amplasăm câteva decantoare. Ce este mai important, este faptul că praful atmosferic, ridicat în aer de curenți toate acestea nu vor putea fi reținute decât de niște filtre foarte performante, dar și foarte scumpe.
Fig. 2.13. Filtru indicat pentru menținerea pe burlan având funcție de filtrare și de prelucrare a apei către tancul de stocare. [3].
Oricâte filtrări convenționale am prevedea pe traseul acoperiș-rezervor, în final apa nu va putea ajunge curată ca lacrima în rezervorul de acumulare. Particulele foarte fine de praf vor fi prezente provocând o tulbureală mai slabă sau mai intensă a apei din rezervor. Categoric această cantitate a apei din precipitații nu poate dăuna cu nimic folosirii ei la udatul grădinii sau pentru rezervorul WC-ului. În cazul folosirii pentru spălatul rufelor puritatea este importantă însă.
2.5.1.Tipuri de filre și întreținerea acestora:
Filtru grosier cu strat de pietriș. Dacă în apropierea prizei de colectare a apei din burlan se așează un recipient cilindric vertical din alt material, umplut cu straturi de pietriș pornind de la mărimea bobului de grâu pentru stratul de la fundul vasului și mărind progresiv granulația pietrișului pe înălțime, se obține o filtrare suficient de bună care poate asigura puritatea necesară pentru apa din rezervorul toaletei. Cu cât înălțimea filtrului este mai mare, cu atât filtrarea este mai bună și cu cât diametrul acestuia este mai mare, cdu atât debitul suportat este mai mare. Eficiența filtrării va fi și mai mare dacă stratul de la bază este din cărbune așezat pe o pânză de filtru. Cel puțin o dată pe an filtrele grosiere vor fi spălate cu apă limpede.
Filtrele cu site metalice. Pot fi confecționate relative ușor, cu site metalice având ochiuri foarte fine. Pentru ușurința demontării în vederea curățirii este indicat ca aceste site să fie montate între două flanșe aflate pe conducta de apă, cu câte o garnitură pe o parte și pe cealaltă. Prin scoaterea șuruburilor flanșelor, garniturile pot fi împinse în afară împreună cu sita. Va fi ales un sistem convențional de montare a flanșelor pe conductă: sudură, lipire, filetare etc.
Filtrele din comerț, destinate purificării apei potabile.. Ele pot fi folosite pentru purificarea apei din precipitații destinată mașinii de spălat. Se montează de obicei pe conducta de aspirație a apei din rezervor de către pompă sau hidrofor. Dacă va fi încadrat de doi robineți, el ar putea fi pasat, printr-un circuit de ocolire, atunci când nivelul de puritate necesar nu este prea ridicat.
2.6. Țevile de apă.
Planificarea și alegerea corectă a materialelor conductelor este esențială pentru buna funcționare a sistemului de captare a apelor din precipitații. În continuare apa scursă de pe suprafața acoperișului trebuie condusă spre colector. La conexiunea cu recipientul de ploaie, adică de la ieșirea din colectorul montat pe burlan și până în vasul de colectare vor fi folosite de preferință țevi din material plastic, apa în rețelele pentru apă.Se disting trei materiale diferite:
Țeava – KA – pentru rețelele cu temperaturi foarte scăzute ale apei (culoare gri deschis).
Țeava – HT – pentru rețelele cu temperaturi ridicate (culoare: gri închis),
Țeava – KG – pentru rețeaua de bază a apei (culoare purpuriu).
Fig.2.14. Exemple de țevi: 1. Țeava KA; 2. Țeava HT; 3. Țeava KG.Sursa[II,3]
Pentru rețelele de conducte interne este folosită cel mai adesea țeava HT- gri închis. Pentru lungimi între 150 și 2000 m sunt disponibile pe piață, diametre de la 40-100 mm. Pentru schimbarea direcției, a diametrelor și pentru ramificații, există o multitudine de piese speciale (fitinguri) specifice. Un sistem de îmbinare cu garnitură de cauciuc este din ce în ce mai folosit în defavoarea îmbinărilor prin lipire. Bucățile potrivite pot fi obținute cu un fierăstrău de fier sau cu un fierăstrău special pentru material plastic.
Pentru fixarea în pereți stă la dispoziție un colier din zinc. Pentru realizarea rețelelor exterioare se folosesc țevile KG purpurii. Ele se montează subteran în stratul de nisip. O alternativă la țevile din material plastic din PVC pentru realizarea legăturilor subterane este reprezentată de țevile de fontă, care se îmbină una de cealaltă prin chingi speciale.
2.6.1. Conducte de absorbție și de refulare din materiale plastice.
Apa meteorică are în mod obișnuit o reacție acidă datorită oxizilor din atmosferă. În anumite zone afectate de poluare excesivă, aciditatea apei din precipitații poate deveni chiar foarte ridicată. Cele mai expuse atacului acid sunt conductele.
Țevile din materiale plastice sunt ideale pentru conductorii de aducțiune și evacuare ai unor instalații de captare a apei din precipitații. Pentru conectarea recipientelor exterioare la colectori și a pompelor la recipiente sunt recomandate țevile PE (polietilenă).
Pentru a proteja conductele de apa de temperaturile scăzute ale iernii acesteia se vor monta îngropate la adâncimi de 80-100 centimetri.
Conductele aflate pe trasee de ieșire din pompe se numesc și conducte de refulare, iar cele care aduc apa către pompe sunt conductele de absorbție. De obicei, în sistemele de captare a apei de ploaie, pe conductele de absorbție nu există decât o ușoară supra-presiune. Pe conductele de refulare, în funcție de configurația rețelei, presiunea apei poate fi de 2-3-4 sau mai multe atmosfere. Mai ales în situația unor trasee lungi de aducțiune a apei la presiuni scăzute și mai ales când acestea sunt îngropate în pământ se recomandă folosirea țevii de polietilenă (PE).
Țevile de polietilenă au culoarea neagră cu niște dungi colorate pe lungime. Legăturile țeavă-țeavă sau țeavă-armătură se fac cu fitinguri speciale, fixate prin înșurubare. Conductele de refulare pot fi din polietilenă armată (pexal) sunt alcătuite dintr-o țeavă interioară cu pereți subțiri din aluminiu, peste care se află o manta din polietilenă. Cele două straturi sunt foarte bine fixate unul de altul. Fitingurile speciale (conectori, coturi, teuri, reducții) au capete calibrate prevăzute cu garnituri de cauciuc și care se întroduc în capetele țevilor de pexal. Peste îmbinare, o piuliță filetată strânge perfect sistemul.
Fig.2.15. Țevi din polietilenă. Sursa[II.3]
Țevile din pexal pot fi îngropate în șlițuri săpate în pereți sau pot fi montate aparent. Pentru cel de-al doilea caz există niște manșoane din poliuretan care îmbracă perfect conductele și care asigură izolare termică și fonică. Tubul Pexal a fost studiat și creat pentru a permite un montaj ușor și o creștere a funcționalității instalațiilor. Pexal-ul este o țeavă, produsă cu o tehnologie specială, care are avantajul de a îmbina caracteristicile plasticului cu cele ale metalului ductil. Materialul plastic folosit pentru stratul intern și pentru stratul extern este polietilenă reticulată (Pexal), stratul intermediar metalic fiind realizat din aluminiu.Fluidul intră în contact în interiorul tubului cu stratul intern de Pexal (acest lucru asigurând avantaje din punct de vedere al igienei și al rezistenței la coroziune și de asemenea, o suprafață lipsită de rugozități). Stratul de aluminiu este format în jurul stratului intern de Pexal, fiind sudat în lungime. Acest strat metalic oferă avantajul modelării tubului cu foarte mare ușurință, acesta având capacitatea de a-și menține forma dată, eliminându-se astfel și folosirea unor fitinguri intermediare.Rezistența la abraziune, depuneri și coroziune. Stratul interior de Pexal-ul nu poate fi atacat de coroziune, din acest motiv suprafața nu se corodează și deci nu se desprind particule de rugină, porțiuni de calcar sau resturi provenite din coroziuni galvanice[II,5].Montajul aparent al conductelor de pexal impune utilizarea suporților speciali la distante destul de mici unul de celălalt din cauza portanței reduse a țevilor din pexal. El oferă posibilitatea de a observa și de a remedia mult mai ușor avariile care pot interveni.
Fig.2.16. Țevi pexal. Sursa[II,5]
Țevile din polipropilenă (PP) se livrează numai în bare și mult mai rezistente la presiune decât cele din polietilenă. Îmbinarea cu piesele de legătură se face numai la cald. Pentru aceasta există un aparat special, calibrat pe diametre având mai multe capete de încălzire unde se țin un timp determinat.
Fig.2.17. Țevi din polipropilenă. [II,4]
Când timpul de plastifiere expiră cele două piese se întroduc una în alta și astfel sudura este realizată.
2.6.2.Conductorii de alimentare din cupru.
Valoarea mică a ph-ului apei de precipitații asprește pericolul de coroziune a țevilor de cupru. Țevile de cupru sunt simple sau protejate cu un înveliș din PVC special. Acest înveliș îi conferă rezistență la factorii externi mecanici sau chimici, împiedicând și coroziunea exterioară în timp. Țeava de cupru colac izolată mecanic se găsește cu trei diametre :15 ;18 sau 22mm, iar grosimea peretelui este de 1mm.În funcție de grosimea peretelui, țevile permit trecerea prin instalație a unei cantități diferite de apă în raport cu presiunea suportată : 37P; 43P; 64P; 54P (bar).Cuprul reprezintă un factor de protecție a mediului, fiind un metal foarte răspândit.
Fig.2.18. Exemple de fitinguri din cupru. Sursa[II,5]
Țevile livrate în bare și colăci și fitingurile necesare sunt accesibile.Barele de cupru vor fi utilizate mai ales la montajele aparențe când liniaritatea perfectă reprezintă un avantaj estetic. Țeava de cupru livrată în colac este mai flexibilă. Folosită la montajele îngropate în perete, această permite o îndoire suficientă pentru a realiză curbele necesare nemaifiind astfel, nevoie de coturi lipite. Există și variante de livrare a barelor izolate cu spumă poliuretanică. Acestea vor fi folosite în montajele aparențe, pentru a împiedica vara formarea picăturilor de condens. Țevile învelite cu un strat de spumă dură se folosesc pe circuitele de apă fierbinte pentru protecția de personal.
Conexiunea țevilor de cupru cu fitingurile potrivite este posibilă prin lipirea cu cositor. Cositorul folosit are un punct de topire sub 450 de grade, astfel fiind suficientă pentru acest proces o lampă cu cartuș de gaz. Lipiturile pe conductele de cupru pot fi executate foarte bine și de către meseriașii amatori.
2.7.Pompe pentru distribuirea apei din precipitații.
Pompele de apă sunt folosite atât pentru utilizarea directă a apei din rezervoarele subterane sau supraterana cât și pentru pomparea apei într-un rezervor amplasat la mare înălțime care apoi să distribuie apă prin gravitație.
Dacă apa meteorică este colectată într-o cisternă subterană și folosită la stropirea grădinii, se poate utiliza o pompă cu piston manual. Această pompă cu piston deja de multe decenii în același domeniu. Funcționează fără curent și reprezintă un ornament pentru orice grădină. Dacă se stropește grădină cu un furtun cu sită sau o țâșnitoare automată, introducerea unei pompe electrice este indispensabilă. Pentru utilizarea obișnuită, în grădină, sunt indicate pompele mai puțin costisitoare, care pot fi montate pe bormașini din comerț cu o mandrină de 43 mm. O asemenea pompă furnizează maxim 3000 de litri pe oră, montată pe o bormașină de 450 de wați. Pentru că pompă să fie fixată sigur în timpul funcționării, ar trebui montată pe o scândură de lemn. Pompele « Kama » sunt folosite la scoaterea apei din fântâni, iazuri sau din ape curgătoare. Ele pot alimenta rezervoarele amplasate în grădină din care apoi apa va fi folosită treptat. Pompele cu motoare sincrone monofazice și rotorul cu magnet permanent își merită investiția.
Pompele submersibile sunt folosite pentru a extrage apa din bazine colectoare subterane sau din puțuri. Sunt alimentate de la rețeaua de 220 V printr-un cablu protejat. Carcasa motorului și racordul electric sunt perfect etanșe. Pompele submersibile au sorbul chiar în corpul pompei și pot goli rezervorul aproape până la golirea totală. Se recomandă ca pompa să fie imersată până puțin deasupra fundului rezervorului pentru a împiedica antrenarea depunerilor solide (nămol). Pompele submersibile nu au înălțimi de pompare foarte mari, dar debitele pot fi între 5000 și 150000 litri pe oră. Refularea pompei este reprezentată de un furtun având diametrul egal cu cel al racordului pompei. Lungimea furtunului trebuie să acopere distanța de la pompă la consumator. Anumite tipuri de pompe submersibile sunt prevăzute cu un flotor care oprește automat funcționarea pompei când nivelul apei este minim.
Pompele centrifuge, care pot avea puteri foarte mari și debite pe măsură se pot deosebi prin modul în care se face pornirea. Pompele normale au la capătul conductei ce reprezintă aspirația, un sorb care permite circulația apei doar înspre pompă. La acest tip de pompă, înainte de pornire, se va face amorsarea pompei reprezentată de umplerea cu apă atât a conductei de aspirație cât și a corpului pompei. La oprirea pompei, sorbul, ar trebui să mențină sistemul plin cu apă astfel încât la următoarea pornire să nu mai fie necesară amorsarea.
Pompele centrifuge cu inel de apă au posibilitatea de a crea în conductă de aspirație o depresiune suficientă pentru că apa să urce și să fie pompată. Nu se mai face amorsarea dat, înainte de prima pornire, se va asigura inelul de apă conform prospectului.
Pompele de tip hidrofor sunt pompe centrifuge, priza de aspirație aflându-se perpendicular pe planul rotorului, iar cea de refulare radial față de rotor. Sunt prevăzute cu vas de expansiune care este un recipient dimensionat în funcție de debitul nominal al pompei. În interiorul vasului de expansiune, o membrană de cauciuc îl compartimentează în două: într-un compartiment se află aer la o anumită presiune, iar celălalt compartiment apă. Atunci, în funcționare, presiunea de refulare a pompei crește până la o anumită valoare (programabilă) presostatul atașat pompei întrerupe curentul electric către motor. Aerul din compartimentul vasului de expansiune va avea și el aceeași presiune (maximă).
Această presiune scade atingând presiunea de pornire, presostatul alimentează don nou motorul cu curent electric până ajunge din nou la presiunea maximă (de oprire).
Presiunea aerului în vasul de expansiune este controlabilă cu un manometru de control și se poate reface cu ajutorul unei pompe între 1 și 3 bari în funcție de înălțimea de pompare. Presiunea de oprire (reglabilă în presostat) este cuprinsă între 2 și 5 bari. Scăderea presiunii aerului din vasul de expansiune este semnalată de opriri și porniri prea dese. În această situație, se va măsura presiunea cu manometrul auto și se va reface presiunea la o valoare de 1,5-2 bar.
La procurarea pompelor hidrofor din comerț pe prospectele acestora este înscrisă valoarea înălțimii de aspirație și valoarea înălțimii de refulare. Este indicat să se aleagă un hidrofor cu o înălțime dev aspirație înscrisă cu cel puțin 2-3 m mai mare decât cea din teren (pentru siguranță).
Vasele de expansiune pot avea volume totale (apă, aer) între 4 și 5 litri. Un vas de expansiune mai mare asigură un debit de apă mai mare, între două porniri consecutive.Uzual această cantitate de apă este între 4 și 8 litri.
Pompele cu piston prezintă multe avantaje față de pompele centrifuge, dar sunt mai scumpe. În funcție de puterea motorului presiunea la ieșirea din pompă poate fi foarte mare așa încât pot fi alimentați consumatori aflați la înălțimi mari. Lipsa consumului de apă poate duce la creșteri așa de mari încât pompa poate fi distrusă. Din acest motiv pe refularea pompelor cu piston va fi neapărat montată o supapă de siguranță calibrată corespunzător.
CAPITOLUL III
3.1 Analiza construcției
Pensiunea este amplasată în orașul Predeal, care este situat la cea mai mare altitudine din România. Localizarea sa reprezintă un avantaj pentru implementarea unei instalații de exploatare a apei din precipitații deoarece, calitatea apei colectate în această zonă, este mult mai pură decât în alte zone datorită gradului de poluare scăzut.
Figura 3.1. Amplasarea urbanistică a pensiunii [Google Maps]
Construcția pensiunii este de tip P+1 și are în dotare patru camere, două grupuri sanitare, o bucătărie și un hol de recepție.
Volumetria construcției încearcă să completeze peisajul urban și nicidecum să-l inhibe. Dar după cum se poate observa în figura 3.1., compoziția urbanistică nu este una echilibrată. Sarpantele au o colorație variată și concurează parcă, între ele. Materialul folosit în cazul pensiunii montane, a avut rolul de a armoniza spațiul cu celelate construcții create din țiglă neprofilată. Punctul critic al acestui sit, a apărut în momentul, în care s-au construit alte clădiri cu șarpante diferite volumetric și coloristic, astfel încât, zona a devenit dezechilibrată. Cu toate acestea se încearcă menținerea unei linii care să amintească de nuanța principală realizată în principal de țigla neprofilată.
Finisajele exterioare (fig. 3.2.) ale pensiunii încearcă să armonizeze pe cât posibil, zona. Tencuielile exterioare driscuite și vopsitoriile lavabile de culoare ciel (2) și alb (1) creează o armonie cu acele construcții ce dețin o șarpantă albastră.
Fig.3.2.Vederile laterale ale construcției
Prin placajul din piatră naturală din partea inferioară construcției (3) și balustradele din lemn lăcuit și baltuit (6) se inceaca să completeze apartenența la natură (lemnul fiind simbolul pădurii dimprejurul clădirii, iar piatra reprezintă muntele). Jocul ferestrelor poziționate conferă o lumină interioară de bună calitate și creează un ritm ascendent. Construcția propriu-zisă este realizată din zidărie portantă din cărămidă cu goluri verticale, cu mortar M50-2, consolidată cu sâmburi și centuri din beton armat, termoizolație din poliestiren și tencuială pe rabit.
Construcția propriu-zisă este realizată din zidărie portantă din cărămidă cu goluri verticale, cu mortar M50-2, consolidată cu sâmburi și centuri din beton armat, termoizolație din poliestiren și tencuială pe rabit.
Există mici compartimentari la parter (fig. 4.1.24) , realizate din panouri gips-carton pe schelet metalic si fonoizolatie din vata minerala in cazul micului depozit de la parter, precum si in spatiul destinat accesului la terasa.
Fig. 3.3.. Releveul pensiunii – parter
Potrivit sectiunii A-A (fig.4.1.25), gradul de rezistenta la foc al constructiei este IV si adaposteste spatii cu risc mijlociu de incendiu. Materialele confera o calitate buna din punct de vedere al rezistentei.
Fig.3.4. Releveu la fundatia pensiunii
Placa de fundatie a cladirii este realizata stratificat, incepand cu turnarea de balast compactat de 20 centimetri, acoperit cu 8 centimetri. Strat de nisip, apoi cu un strat separator din carton astfaltat, placa din beton armatcu o grosime de 10 centimetri si o pardoseala din ciment sclivisit. Lungimea totala a placii este de 8,50 metri. Pe ea se sprijina peretii fundatiei inalti de 2,1 metri. Acestia au o elevatie B.A., rectificati cu mortar M100 si un strat de amorsaj. Li s-au prevazut o hidroizolatie din 1 membrana bitum, cu un strat de poliestiren extrudat, cu 4 centimetri grosime, fixat cu pasta adeziva. Totodata, pentru ca este vorba despre fundatie, s-a prevazut o protectie a hidroizolatiei cu caramida presata plina, pentru a evita contactul direct cu solul si respectiv umiditatea acestuia.
Fig.3.5. Secțiunea A –A, a pensiunii studiate.
Accesul la parter se face prin micșorarea grosimeii plăcii turnate la 20 de centimetri. Totodată se menține o hidroizonatie orizontală rigidă cu mortar M100 T cu adaos de apastop, pentru a continua protecția împotriva umidității atmosferice. Acest adaos intensifică rezistența interioară, intrucataceasta zonaeste cea mai expusă umidității prin implementarea instalației. Structura pereților este realizată prin zidărie B.C.A., cu mortar M50 Z, iar în zona ferestrelor, din tâmplărie PVC prevăzute cu glaf exterior.
Înălțimea parterului se impune suplimentar față de fundație cu 60 de centimetri, potrivit noilor norme ergonomice, care prevăd ca ușile să dețină o lungime de 2,10 metri. Așadar, parteerul, este proiectat pentru o înălțime de 2,6 metri.
Pardoseala parterului este variată. După cum se poate observa în fig. 4.1.24, constă în gresie, în bucătărie, grup sanitar și hol, precum și parchet laminat în camera de oaspeți.
Platfonul ce separă parterul de etaj/ mansardă, este alcătuit dintr-un planșeul de lemn, cu o grosime de 20 de centimetri, urmat de un strat suport, iar în partea superioară – pardoseala etajului – constă în parchet laminat de culoarea bambusului, pentru un plus de luminozitate. Grosimea finală a platfonului ajungând la 25 de centimetri.
Fig.3.6. Secțiunea B-B, longitudinală, a pensiunii
Șarpanta este construită pe un tavan fals din gips-carton, pe schelet metalic, barieră de vapori și pe un strat de termoizolație din vată minerală. Șarpanta este din lemn, în patru ape, prevăzută cu astereală, hidroizolație din membrane bituminoase și copertată cu învelitoare LINDAB a tablă profilată tip țiglă.
3.2. Standarde și legislație impusă, preliminară proiectării instalației
Legislația și normele tehnice aplicabile serviciului de alimentare cu apă și de canalizare constau in legea serviciului de alimentare cu apa si de canalizare, regulamentul-cadru al serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, contractul-cadru de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apa și de canalizare, determinarea debitelor de apă meteorică evacuată prin canalizare.
A.N.R.S.C. reprezintă Autoritatea de reglementare competentă pentru colectarea, canalizarea și evacuarea apelor meteorice. Astfel potrivit art.209 al Ordinului A.N.R.S.C. nr. 88/20.03.2007, “apele meteorice și de suprafață din intravilanul localităților se pot evacua prin rețeaua de canalizare realizată în sistem unitar, divizor sau mixt în funcție de specificul localității.“ Se impune de către autoritățile administrative publice locale ca utilizatorul să încheie cu acestea, un contract pentru colectarea, canalizarea și epurarea apelor meterice.
Potrivit art.42 alineatul 1 apa meteorică este contorizată și se impune un standard tarifar: prețurile și tarifele compuse prntru serviciile publice de alimentare cu apă și de canalizare se stabilesc potrivit formulei:
P = a+b ;
Partea fixă a prețului/ tarifului (lei/ consumator) și se calculează potrivit formulei :
A =
și
b = (CV x r% + CV x d%)
Unde CF – costurile fixe ;
r% – cota de profit a operatorului economic;
d% – cota de dezvoltare;
Q – cantitatea programată la nivelul anului în care se face propunerea;
CV- cheltuielile variabile.
Așadar se impune o tarifare a apelor meteorice, chiar dacă există sau nu o instalație de exploatare a acestei resurse. Reglementarea de mai sus aduce încă un motiv nevoii de colectare a apei meteorice. În caz contrar se va percepe această taxă în mod suplimentar.
În art.215 alin.1, se continuă determinarea cantităților de apă meteorică ce este preluată de rețeaua de canalizare. Astfel “se înmulțește cantitatea specifică de apă pluvială, comunicată de A.N.M. pentru perioada anterioară emiterii facturii, cu suprafața totală ale incintelor construite și neconstruite, declarate de fiecare utilizator și cu coeficienți de scurgere recomandați de SR 1846-1:2006. “
Măsurile necesare ce trebuiesc luate pentru colectarea debitelor de apă meteorice în bazine sunt prevăzute în art.2013 al Ordinului O.R.N.C.S., și anume:
“împedicarea sedimentării suspensiilor;
îndepartarea depunerilor imediat după trecerea ploii și golirea bazinului pentru ca acestea să nu intre în putrefacție;
menținerea în stare permanentă de funcționare a sistemului de curățare, asigurându-se protecția contra vandalismului;
realizarea unei bune spălări și dezinfecții pentru a împiedica răspândirea mirosului sau a diverșilor vectori (muște, țânțari etc.), care împrăștie bacterii și viruși ce pot afecta sănătatea populației din zonă;
împiedicarea înghețării apei din precipitațiile căzute iarna, în cazul scăderii temperaturii sub cea de îngheț;
trebuie adoptate măsuri contra tendinței de folosire a bazinelor de retenție drept depozite de gunoi. “
Potrivit Legii nr.241/22.06.2006 modalitatea de captare a apelor meteorice atinge toate cele trei litere prevăzute: “a. dezvoltă și extinde serviciul de alimentare cu apă, în scopul îmbunătățirii condițiilor de viață, în scopul economisirii apei potabile. Lit. b. conservă și protejează mediul neavând implicații voluntare în sfera sănătății publice. Lit. c. este capabil să susțină dezvoltarea economico-socială, stimulând dezvoltarea durabilă a comunităților“ ( în special în industria ecoturistică).
Totodată se continuă legislația definind în art. 214. “principalele lucrări de întreținere:
– verificarea și înlocuirea grătarelor gurilor de scurgere;
– scoaterea nămolului depus în depozitele gurilor de scurgere;
– umplerea cu apă a gurilor de scurgere;
– curățarea bazinelor de retenție.“
În art. 211. sunt precizate prin aliniatele 1-8, câteva norme de întreținere a instalațiilor de captare a apei:
“Curățarea gurilor de scurgere, cu depozit și sifon, guri de scurgere specifice rețelei în procedeu unitar, se face obligatoriu înaintea sezonului ploios și după ploi puternice pentru a se putea depista care sunt gurile inactive.
În timpul operației de curățare, nămolul îndepărtat manual nu se va depozita direct pe trotuar, ci în saci de plastic, care vor fi transportați la terminarea operației la stația de epurare a apelor uzate.
După curățarea mecanică, gura de scurgere se spală, cu apă din cisternă, pentru îndepărtarea urmelor de nămol și asigurarea umplerii gurii cu apă pentru realizarea închiderii hidraulice.
Personalul care face curățarea va aprecia dacă există nămol și sub dispozitivul care asigură garda hidraulică iar dacă apa nu curge se va continua spălarea până se sparge eventualul dop format.
În cazul spălării mecanice, nămolul aspirat de utilaj nu va fi deversat în rețeaua de canalizare prin gura de scurgere spălată și nici printr-un cămin alăturat pentru a nu provoca accelerarea depunerilor pe colector.
După terminarea operațiunii de spălare, gura de scurgere trebuie să rămână plină cu apă, verificându-se dacă nivelul rămas este comparabil cu nivelul normal de asigurare a închiderii hidraulice.
De regulă, în ziua următoare se va face o inspecție a gurilor de scurgere curățate verificându-se, prin scoaterea grătarului, dacă apa a rămas la cota ce asigură închiderea hidraulică sau se simte prezența mirosului caracteristic.
Gura de canalizare care nu are apă sau se simte un miros puternic de canalizare trebuie refăcută deoarece prezintă defecțiuni constructive; nu este etanșă, pierde apă, sau elementele ce asigură garda hidraulică sunt deteriorate. “
3.3.Calcule tehnice.Stabilirea cantităților de apă necesare
Consumul mediu zilnic se stabilește cu formula:
Qzi med =1,2 ∑ [m3/zi],
Din care: 1,2- reprezintă sporul de 20% pentru acoperirea pierderilor inevitabile ;
Nti- numărul total de consumatori ;
qi- norma de consum (consumul de apă), în l/om-zi
Consumurile specifice minime pentru satisfacerea centrelor populate sunt date de tabelul V 4.1
Tabel V.3.1. Consumurile specifice minime de apă potabilă și coeficienții de variație a consumului în centrele populate.[ I,7]
Orașul Predeal se încadrează ca număr de locuitori, până la 10000, în tabelul dat mai sus. Așadar în urma coeficienților determinați prin calcul mai jos, rezultă:
Qzi med = 1,2 =1,2 x 0,8 = 0,96 m3/zi
Debitele apelor de ploaie, care se scurg de pe acoperișurile, terasele, pereții curțile de lumina etc. ale pensiunii se face conform STAS 5433-62. Formula de calcul care determină debitul este:
Q=0,0001× I ×∑Ω×Sc,
În care: Q – este debitul de calcul în 1/s;
I – Intensitatea ploii de calcul, în 1/s x ha
Ω – Coeficientul de scurgere;
Sc – Suprafața de scurgere de calcul, în m2 .
Valoarea intensității ploii de calcul, pentru durata critică de 5 min. se stabilește în funcție de caracteristicile arhitectonice și funcționale ale clădirii, conform datelor din tabelul V4.2. Datele din tabel sunt valori medii cărora le corespund următoarele frecvențe ale ploii de calcul :
Pentru I= 330 l/s × ha, frecvența ½ ;
Pentru I= 370 l/s × ha, frecvența 1/3;
Pentru I-440 l/s × ha, frecvența 1/5.
Tabelul V3.2 Valoarea intensității ploii de calcul, pentru durata critică de 5 min. în funcție de caracteristicile arhitectonice și funcționale ale clădirii.[I,7]
Aceste frecvențe sunt independente de frecvențele ce se stabilesc conform STAS 1846-50 pentru incintele exterioare ale localităților populate sau ale zonelor industrial.
Durata critică a ploii de calcul se stabilește prin apreciere și se verifică apoi prin calcul, după alegerea diametrelor conductelor cu relația :
T=2+tc ,
În care : t- este durata critică a ploii de calcul, în min. ;
tc – timpul de scurgere prin conductele orizontale de canalizare interioară, până la secțiunea de calcul, în min.
Pentru construcții care adăpostesc materiale, opere de artă etc.de mare valoare, intensitatea ploii de calcul se ia de 1000 l/s x ha.
Pentru ploi cu o durată mai mare decât 5 min. se folosește coeficientul de corecție din tabelul V4.3.
Tab.V.3.3. Valorile coeficientului de corecție m în funcție de durata t a ploii. Sursa I,7]
Valorile coeficientului de scurgere Ω sunt date în tabelul V.4.3.4.
Tabelul V.3.4. Valorile coeficientului de scurgere Ω . [I,7]
Suprafața de scurgere de calcul a unei suprafețe plane de ploaie se determină cu formula :
Sc = a x S [m2]
În care : a – este un coeficient determinat în funcție de unghiul diedru A, făcut de suprafața plană de ploaie cu planul orizontal și unghiul direcției ploii cu planul orizontal ;
S – suprafața receptoare de ploaie în m2.
Valorile coeficientului a, pentru diferite mărimi ale unghiului a sunt date în tabelul V 4.3.5.
Tabelul V.3.5. Valorile coeficientului a, pentru diferite valori ale unghiului diedru A. [I,7]
Datorită șarpantei ce este construită cu patru înclinații diferite, suprafața de scurgere va fi calculată prin suma tuturor planurilor obținute la unghiurile date conform fig. 4.3.30: 21o, 31o, 33o și respectiv 42o
Fig. 3.7. Planul învelitoarei
Suprafața receptoare de ploaie totală este egală cu 90,4 m2 din care :
STC= l’ x L
Unde : STC – suprafața de calcul al planului înclinat [m2];
l’ – lățimea suprafeței înclinate la unghiul de calcul [m];
L – lungimea superioară bazei șarpantei situată în punctul maxim de altitudine necesar obținerii unghiului de calcul [m].
STc’= l’ x α
Unde: STc’ – suprafața nesupusă decupajului necesar efectuării unghiului de calculat [m2];
α- lungimea de bază a învelitoarei, supusă decupajului necesar obținerii unghiului de calcul [m].
SD=
Unde: SD – suprafața decupată a planului de calcul al șarpantei ce realizează înclinația unghiului de calcul [m2]
S= STC – SD
Atunci pentru unghiul de 21o conform dimensiunilor prevăzute in fig.4.3.30. vom calcula:
STC = 2,80 x 4,96 = 13,888 m2
STc’= 2,80 x 3,78 = 10,58 m2
SD==1,65 m2
S20o=13,88-1,65 = 12,23 m2
Coeficientul a = 1,20 (conform tabelului V 4.3.5)
Pentru unghiul de 31o vom calcula puțin diferit, datorită particularităților simplificate ale suprafeței învelitoarei Astfel se înregistrează următoarele rezultate:
STC = 5,47 x 9,35 = 51,19+1* = 52,19 m2
*se adaugă 1 m2 suplimentar datorită adaosului necesar proiectării șarpantei la înclinația de 31o
SD= 9,35- 3,10 = 4,81 m2
S31o=52,19 – 4,81 = 47,38 m2
a~30o=1,25
Pentru ughiul de 33o, se calculează:
STC =4,96 x 3,79 = 18,79 m2
STc’= 3,79 x 2,5 – 9,47 m2
SD==4,66
S33o=18,78 – 4,66 = 14,13 m2
a~30o= 1,25
Pentru a afla valoarea lui S42o, putem aduna suprafețele calculate mai sus și să deducem valoarea să prin diferența față de suprafața totală a învelitoarei care este de 90,40 m2:
S21o+S31o+S33o = 12,23 + 47,38+14,13 = 73,74 m2
S42o= 90,40 – 73,74 = 16,66 m2
Așadar valoarea lui Sc este :
Sc= (S21o x a21o) + (S31o x a31o) +( S33o+ a21o) + ( S42o+a 42o)= (12,23 x 1,20) + (47,38 x 1,25) + (14,13×1,25) + (16,66 x 1,25)=112,37 m2
Atunci debitul de ploaie (vezi pag.47) este egal cu :
Q = 0,0001 x 330 x 0,95 x 112,37 = 3,52
3.3.1.Dimensionarea rezervoarelor de apă.
Capacitatea rezervoarelor de apă se determină în funcție de rolul și amplasarea lor și de modul de funcționare a pompelor alimentare.
Rezervoarele de înălțime alimentate cu pompe pornite manual se dimensionează cu formula ce dă volumul util.
Vn=[l],
Unde :q – consumul zilnic maxim de apă al clădirii;
N – numărul de porniri pe zi al pompelor (până la 6 porniri pe zi).
Rezervoarele de înălțime cu pompe pornite automat se dimensionează de asemenea pentru volumul util în următoarele două cazuri:
Pentru qe< Vn=qe (q – qe) [l] ;
Pentru qe> Vn=[l] ;
Unde : qe – consumul de apă din clădire, în l/min ;
q – debitul pompei, corespunzător înălțimii la care este amplasat rezervorul, plus 2 m3 H2O, în l/min;
N – numărul de porniri pe oră ale pompei (4-10 porniri).
Așadar calculul pentru instalația de utilizare a apei din precipitații în scopuri de mentenanță :
qe==5 Vn==9,7 litri
Calculul pentru sistemul secundar de exploatare a apei din precipitații în scop de ambient:
qe==5 Vn== litri
3.3.2 Dimensionarea instalațiilor de curățire a apelor.
Pentru a fi utilizată în scopuri de igienizare, apa din precipitații trebuie să îndeplinească acele condiții ale apei potabile.
Dimensiopnarea densipatoarelor.
Deznisiparea are ca scop reținerea în bazine special amenajate a nisipului și reprezintă prima treaptă de limpezire în procesul de tratare a apei.
Fig. 3.8. Deznisipator orizontal
1- camera de liniștire, 2-grătare pentru reținerea suspensiilor plutitoare grosiere, 3-camera de sedimentare, 4-praguri, stavilare, 5-dispozitive de evacuare a nisipului. [II, 6]
Deznisipatoarele orizontale se dimensionează pentru o viteză de traversare a apei vc =0,3 m/s si cuprinsă în anumite perioade între 0,1 si 0,5 m/s.
Lungimea camerei de depundere rezultă din ecuația:
L = [m],
In care H – adâncimea spațiului de depunere și care ia de 1,2-2,5 m ;
Vc – viteza de traversare a apei în m/s ;
ᾳ – un coeficient cu valori cuprinse între 1,5 si 2 ;
vs – viteza de sedimentare, în m/s.
L= = 0,76 m
Lărgimea unei camere de deschidere se determină cu formula :
B =
In care : Q – debitul, în m3/s;
N – numărul camerelor.
Dimensiunile B se referă la partea superioară cu pereți verticali, de la care secțiunea transversală a camerei densipatorului căpăta forma unei pâlnii.
B==0.0077 m
b) Deznisipatoarele verticale cu mișcare ascensională simplă a apei se construiesc cu formă prismatică sau cilindrică. Nisipul se depune pe fundul conic sau piramidal cu pantă ≥45o , dimensionat pentru 1-2 zile de apă infiltrată. Apa limpezită se ridică prin spațiu inelar cu o viteză ascensională, va cuprinsă între 0,02 și 0,05m/s.
Timpul de trecere al apei se ia T= 30…100 s.
Secțiunea orizontală a unei camere se determină cu formula :
S = [m2],
În care n este numărul de camere.
Dimensionarea decantoarelor
Aceasta trebuie să asigure sedimentarea unui procent din totalul suspensiilor care la apa potabilă se ia de 70%-80% limpezimea definitivă fiind asigurată prin instalațiile care urmează după decantare.
Adâncimea totală a decantoarelor se alege între 3 și 6 m și rezultă din formulă :
H= Ha + Hn+Hg
In care : Ha – adâncimea utilă, fiind cuprinsă între 1,5 si 5 m;
Hn – adâncimea pentru depunerile de nămol;
Hg – adâncimea pentru gheață, care se ia între 0,3 si 0,5 m.
H= 2+0,5+0,5=3
Decontoarele orizontale se dimensionează luând în calcul faptul că viteza în camera de distribuție trebuie să fie mai mare decât 0,5 m/s, pentru a nu se produce depuneri. Viteza în camera de sedimentare se determină cu formula :
Vc = [m/s],
In care : Q – debitul instalației, în m3/s;
N – numărul bazinelor de sedimentare;
B – lățimea unui bazin, în m;
Hn – adâncimea utilă medie a bazinului, în m.
Pentru decantare fără coagulant, vc ≤ 5 mm/s (de obicei vc = 1…2 mm/s), iar pentru decantare cu coagulanți, vc≤10 mm/s.
Viteza de sedimentare se ia din diagrama de sedimentare, iar dacă nu există curbe determinate experimental se poate lua vc – 0,5 … 0,6 mm/s.
Vc ==0,0013 m/s
Decantoarele verticale se dimensionează ținând seama că sunt indicate în special pentru apa tratată cu coagulanți și că sunt mai economice decât cele orizontale numai la un debit mai mic decât 30000m2 /zi.
Viteza de pătrundere a apei într-un cilindru concentric de jos în sus se ia vc = 20…30 mm/s, iar viteza în spațiu inelar vr = 0,5…0,75 mm/s.
Adâncimea părții cilindrice a decantorului se ia:
H = 3,6 t vv ≤ 6 m,
În care : t – timpul de parcurgere, în h (de obicei t = 2…3 h).
Tubul central are adâncimea de h =0,8 H
Numărul bazinelor se calculeaza cu formula:
N = ,
În care: S – secțiunea spațiului inelar pe care-l parcurge apa potabilă în mișcarea ei ascensională.
3.3.3. Calculul hidraulic al conductelor de canalizare.
Conducte exterioare.
Dimensionarea conductelor de canalizare se face pe baza calculului hidraulic, prin care se determină diametrul și panta conductei.
La calculul conductelor de canalizare se utilizează formula lui Chezy:
V = C,
In care : v – viteza de scurgere ;
C – coeficient care depinde de R (raza hidraulică)
i – panta hidraulică.
Valoarea lui C dupa Pavlovski- Manning este :
C = k ,
Unde : k – coeficientul de rigozitate, care pentru tuburile obișnuite de canalizare se ia în egal cu 74 :
R – raza hidraulică.
C= 74 x = 74 x 0,027 = 1,998
Din relațiile de mai sus rezulta valoarea debitului de curgere :
Q = Sv = k x R2/3 x i1/2
Q = Sv = 74 x 0,32 x 0,070 = 1,62
Diagramele calculate cu ajutorul acestei formule de curgere cu umplere completă pentru conducte circulare și ovoidale au fost date (tabelul V.4.1.4. și tabelul V 4.1.5. )
Pentru a obține valorile debitelor și vitezelor la umplerea parțială a tuburilor se multiplică valorile din diagrame cu valorile rezultate din figura 4.3.24. în care se dau variațiile debitului și vitezei în canale circulare și ovoidale în funcție de gradul de umplere.
Diametrul conductelor de canalizare se determină pentru debitul maxim al apelor uzate (fără apă de ploaie).
Figura 3.9.Graficul consumului de apă. Sursa[7]
Dimensionarea conductelor de canalizare interioare.
Dimensionarea conductelor pentru ape meteorice se face în funcție de debitul de calcul, viteza apei din conducte, panta și gradul de umplere, conform STAS 5433-62. Viteza minimă a apelor pluviale în conducte închise cu scurgere liberă se alege de 0,7 m/s.
Viteza maximă în tuburile din fontă de scurgere, beton armat sau ceramică se poate lua de 5 m/s, iar în cele din beton simplu sau azbociment, de 3 m/s.
Viteza apei în conducte se poate calcula cu ajutorul formulelor, astfel :
V = C ; R = ; C = ;
În care : v – viteza de curgere a apei, in m/s ;
C – coeficient care depinde de R și m;
i – panta hidraulică ;
S – raza hidraulică a conductei, în m ;
P – perimetrul udat, în m;
m – coeficientul de rugozitate, care se ia 0,10 pentru conducte din fonta și 0,35 pentru tuburile și rigolele din beton.
R==0,0088
V= 36,44 =3,41 ~ 3,5
C= = = 36,44
Panta hidraulică se consideră egală cu panta conductei. Panta conductei se alege în funcție de diametrul conductei, de debitul de calcul, de natura apei canalizate, de materialul conductei și de traseul acesteia. Pentru tuburile de scurgere din fontă, pantele normale și minime sunt date în tabelul V 4.3.6.
Tabelul V 3.6. Pantele minime in mm, ale conductelor de canalizare interioară.[7]
Gradul de umplere maxim al conductelor la debitul de calcul se ia din tabelul V4.3.7. În funcție de diametrul conductei și de natura apelor canalizate. Determinarea diametrului conductelor se face cu ajutorul formulelor, tabelelor sau diagramelor uzuale de calcul.
Tabelul V 3.7. Gradul de umplere maxim al conductelor la debitul de calcul în funcție de diametrul conductei și de natura apelor canalizate.[7]
Pentru dimensionarea diametrelor conductelor orizontale de canalizare din tuburi de fontă de scurgere, prin STAS 1795-61 se recomandă utilizarea datelor din tabelul V .3.8., întocmit după formula lui Gorbacev pentru conducte cu umplere pe jumătate și pentru m=0,10.
Dimensionarea coloanelor verticale se va face ținând seama că viteza în conducte să nu depășească 4 m/s; în cazul când această viteză este depășită se vor prevedea ventilații secundare sau suplimentare. Calculând viteza de curgere a apei meteorice din coloane ce presupun un diametru de 150 mm., s-a constatat o valoare de 3,41 m/s < 4 m/s, ceea ce validează utilizarea lor eficientă în instalație, neavând nevoie de ventilații secundare.Dimensionarea se poate face în funcție de capacitatea de trecere a coloanelor verticale. Valorile capacităților de trecere, în 1/s, pentru diferite diametre ale coloanelor și viteze de scurgere sunt date în tabelul V 3.8. Așadar, conform calcului vitezei de curgere a apei în conducte (pagina 58), la rezultatul obținut prin aproximație, se deduce o viteză de curgere de 3,5, având o capacitate de trecere a coloanelor verticale de 16 l/s. Dimensionarea conductelor de ventilație se face în funcție de diametrul conductei de scurgere ventilată cu datele din tabela V3.3.9
Tabelul V 3.8. Capacitățile de trecere a coloanelor vertical, în l/s. [7].
Dimensionarea conductelor de scurgere executate din țevi PVC-rigid tip U se poate face pe baza acelorași formule, tabele și diagrame de calcul ținând seama de diametrul interior al țevilor.
Tabelul 3.9 Dimensiunile conductelor de ventilație [7]
CAPITOLUL IV
Implementarea instalației de captare și exploatare a apei meteorice
Instalația pe care o propun vine să satisfacă atât nevoia de înlocuire a apei potabile în anumite activități de mentenanță în cadrul pensiunii, cât și pentru a oferi mult confort turiștilor. Se presupune eronat că economisirea unei resurse, va scădea gradul de confort al turistului. Ideile cu care vin în completarea acestui proiect, vor demonstra contrariul.
Voi amenaja în spațiul de recepție o cascadă, într-un circuit închis, în care apa, provenită din colector, va circula din bazin în bazin până va ajunge din nou în colectorul cu apă meteorică.
Astfel, acest circuit nu îngăduie risipa, ci doar se exploatează în scop estetic, până în momentul în care această apă este utilizată în mentenanță. De asemenea, surplusul apei meteorice dintr-o lună se poate direcționa către un alt colector, care să păstreze acești metri cubi pentru perioada iernii, unde în zona demisolului voi amenaja o cameră frigorifică, în care să transforme apa în gheață, pentru a construi un bar de gheață pe timpul iernii. Astfel că turiștii după ce se întorc de la ski să poată să se distreze într-o ambianță nonconformista: să stea pe o canapea din gheață și să-și bea băutura preferată la barul amenajat din apa meteorică.
După cum am menționat in capitolul 1, Institutul Național de Statistică a precizat că în medie o persoană consumă 35 de litri la utilizarea toaletei/zi și aproximativ 24 de litri/zi pentru mașina de spălat. Presupunând un regim de ocupare totala, la capacitatea maxima, a unei luni, pensiunea va consuma o cantitate de 5250 de litri pentru toaleta si 720 de litri pentru mașina de spălat, rezultând un total de 5970 de litri.
Știind că suprafața totală de colectare a apei din precipitații este de 90.4 m2, voi încerca să realizez o simulare pentru a ilustra gradul de înlocuire al fiecărei luni cu apă meteorică (potrivit valorilor medii multianuale ale cantităților de precipitații înregistrate în Stația Meteorologică Ghimbav, din tabelul V.2.1.)
Fig.4.1. Graficul cantităților de precipitații medii lunare înregistrate în anii 2013-2014 conform Stației Meteorologice Ghimbav
Fig.4.2. Cantitățile estimate a fi colectate pe suprafața șarpantei de 90,4 m2și regimul de consum al apei potabile în l, în anul 2014
4.1. Instalația de captare și exploatare a apei meteorice în scop de mentenanță
Sistemul are la bază două rezervare de acumulare și este realizat prin combinarea instalației cu recipient de colectare a apei meteorice și a sistemului universal de colectare a apei meteorice prin cuplarea recipientului la pompă (capitolul II). Din cele două colectoare, unul este de bază; având capacitatea de 11 m3 și este implementat în experiorul construcției la 2 m distanță, respectiv în interiorul casei de apă. El are rolul de a distribui prin hidrofor, apa meteorică necesară pentru uzul mașinii de spălat și clatirea toaletei.
Fig.4.3. Instalația de captare și distribuție a apei meteorice în pensiune.
Calitatea apei se observă în sistemul de epurare utilizat în instalație: s-a implementat în jgheabul din tablă zincata, o sită pentru separarea apei meteorice de anumite impurități mari de pe acoperiș. De asemenea, în burlan s-a implementat și un filtru pentru a epura apa. Rețeaua de conectare a burlanului cu rezervorul de acumulare a apei meteorice, se realizează prin conducte de tip KA. Apa meteorică din țeava de tip KA, ajunge direct în rezervorul de acumulare, trecând printr-un denisipator, apoi printr-un decantor, urmat de un filtru final, care o va epura la o calitate superioară. Astfel se evită orice impuritate ce ar putea interveni în sistem, datorită factorilor externi de pe acoperiș și mai ales a poluării.
Din rezervor, apa meteorică este trecută din nou printr – un filtru, într-o țeavă pexal care face conexiunea din rezervor, către interiorul pensiunii, căreia i se adaugă filtre de epurare a apei și câte o pompă electrică, pentru a distribui sub presiune, apa necesară la momentul respectiv în interior, cu scop de mentenanță.
Rezervorul are prevăzut o țeava suplimentară din pexal, care va face legătura cu un alt rezervor de acumulare a surplusului de apă meteorică. Această țeavă este implementată în partea superioară a rezervorului de acumulare a apei de bază, tocmai pentru a elimina riscul de umplere totală și a rămâne fără capacitatea necesară de depozitare suplimentară a apei. În cazul precipitațiilor, acest lucru nu poate fi ținut sub control, la anumiți parametri în orice oră a zilei. Așadar această țeavă permite ca în cazul de umplere totală a acestui rezervor, să se permită distribuirea surplusului de apă în rezervorul suplimentar, care este amenajat în interiorul pensiunii, în demisolul acesteia. Prin acest sistem, rezervorul va fi umplut în procentaj de 90%. Restul fiind condus cu scopul de a utiliza această apă, în special în perioada iernii, când se dorește ca această apă să fie transformată în gheață, pentru a construi un bar în curtea pensiunii. Așadar, pentru instalația de captare și distribuție a apei meteorice în interiorul pensiunii, se va avea în vedere un necesar de: 11 metri de țeavă de pexal, 2 denisipatoare, 2 decantoare, 2 filtre pentru conducte, un rezervor de acumulare a apei meteorice cu o capacitate de 11 m3,un filtru pentru burlan, o sită, un hidrofor de 9 litri, precum și 5,1 de metri lungime, țeava KA. Totodată pentru realizarea unghiurilor, conform proiectării, se va avea în calcul 13 fitinguri, dar și 3 robineți utilizați în momentul întreținerii, pentru a stopa distribuția apei, pentru o perioadă determinată de timp. Țevile de intrare și de ieșire a apei din precipitații străbat pereții construcției. Trecerile țevilor prin pereți trebuie să fie etanșe pentru a împiedica inundarea subansamblurilor. Etanșările acestor treceri trebuie făcute cu profesionalism, combinând eventual mai multe materiale de etanșare (spumă poliuretanică, bitum, clor cauciuc etc.). Conducta de preaplin care deversează rețeaua de canalizare va fi prevăzută cu un sifon de același diametru.
4.2. Instalația de exploatare a apei meteorice în amenajarea pensiunii
Din rezervorul de bază, se implementează la parter, o țeavă pexal suplimentară prevăzută cu filtru și pompă, cu o capacitate maximă de presiune, de 3 litri. Conducta face legătură cu sistemul de ambient- cascadă, realizat la parter, în zona recepției.
Pentru realizarea acestui sistem se vor instala trei bazine: fiecare cu o capacitate de 20 de litri (fig. 4.4.). Bazinul superior este prevăzut cu o conductă de alimentare cu apa, din pexal, care va distribui prin hidrofor, o cantitate de 50 de litri de apa. Prin umplerea acestui bazin, apa-surplus va ajunge în al doilea bazin, așa încât apa din acesta, la faza de umplere în surplus, să cadă în ultimul bazin; care este prevăzut cu o conductă KA, ce va face legătura cu rezervorul, acumulator de bază.
Fig.4.4. Sistemul de curgere a apei meteorice în cascadă
Astfel, apa din cele trei bazine formează o cascadă. Practic se formează un circuit închis, iar apa nu este utilizată, decât în scop ambiental și nu este nicidecum consumată, ci doar pusă în circulație. Pentru realizarea acestei instalații se va avea în vedere, conform fig.4.3., o țeava KA de 5 m, 6 fitinguri pentru realizarea unghiurilor și un filtru. Totodată o țeava pexal de 7,83 m, un filtru și o pompă de 3 litri presiune de distribuție a apei /s.
4.1. Instalația necesară pentru realizarea barului de gheață.
Instalația presupune o conexiune între rezervorul de bază, din exterior și un rezervor secundar, de acumulare a surplusului de apă meteorică situat în interiorul pensiunii.Instalația are prevăzută o țeavă pexal, care va face legătura între rezervoare. Această țeavă este implementată în partea superioară a rezervorului de acumulare de bază, tocmai pentru a permite ca în cazul de umplere totală a acestui rezervor, să se permită distribuirea surplusului de apă în rezervorul suplimentar, care este amenajat în interiorul pensiunii, în demisolul acesteia. Prin acest sistem, rezervorul va fi umplut în procentaj de 90%. Restul fiind condus cu scopul de a utiliza această apă, în special în perioada iernii, când se dorește că această apă să fie transformată în gheață, pentru a construi un bar în curtea pensiunii.
Pentru realizarea barului de gheață avem nevoie de o cameră frigorifică realizată în demisol, așa încât să umplem anumite matrițe necesare realizării barului din gheață.
Fig.4.5. Reprezentare în perspectivă la două puncte de fugă, vedere frontală și axonometrie izometrică a barului de gheață.
Dimensiunile barului sunt: 3 m lungime, 3 metri lățime, 2 metri înălțimea totală și respectiv 1 metru delimitarea zidurilor barului. Așadar avea fi nevoie de 9 m2 de gheață pentru suprafața podelei, 10,5 m2 pentru delimitarea zidurilor cu grosime de 12,5 cm, 1 m2 pentru plafon cu 12,5 grosime si 2 m2 pentru stâlpii de susținere ai plafonului. Stâlpii au o grosime de 25 de cm.
Un metru cub de apa transformat în gheață, va realiza 4 m2 de construcție a barului, având o grosime a peretelui de 25 de cm. Așadar având un total de 17,7 m2 vom calcula necesarul de apă exprimat in m3:
Na = S total : Nr
Unde: Na – necesarul de apă exprimat in m3;
Nr – suprafața rezultată dintr-un m3 având o grosime de 25 cm de construcție;
S total – suprafața totală dorită.
17,5 : 4 = 4,37 [m3]
Pentru realizarea acestor lucruri se va avea nevoie de o cameră frigorifică, situată în demisolul pensiunii și racordată la rezervorul secundar printr-o conductă pexal.Distribuția apei se va face printr-un hidrofor și un robinet, ce va distribui apa meteorică spre congelare.
Fig.4.6. Canapea și măsuță din gheață, dintr-un m3 de gheață
Pentru realizarea acestor lucruri se va avea nevoie de o cameră frigorifică, situată în demisolul pensiunii și racordată la rezervorul secundar printr-o conductă pexal. Distribuția apei se va face printr-un hidrofor și un robinet, ce va distribui apa meteorică spre congelare.
CAPITOLUL V
Analiza economica a investitiei si marketing
Procesul de investiție presupune achiziția, construcția și montajul instalației (investiție tehnică) precum și o investiție comercială (rebranduire, publicitate). Politica generală de investiție a întreprinderii este internă: prin implementarea unei noi tehnologii de economisire a apei potabile. Instalația reprezintă din acest punct de vedere o strategie internă concretizată în consolidarea poziției pe piață.
Un criteriu important al investiției, presupune cel al riscului. Implementarea instalației presupune un risc foarte scăzut ca urmare a unor corecții aduse în regimul de consum al apei potabile.
Din perspectiva intrărilor și ieșirilor de fluxuri de numerar din întreprindere, această investiție presupune ieșiri și intrări eșalonate pe întreaga durată de viață economică a ei.
Fig.5.1. Graficul intrărilor și ieșirilor de fluxuri de numerar pe întreaga durată de viață economică. []
Potrivit graficului din fig 5.1 t0 reprezintă timpul de început al investiției, care presupune ieșirile fluxurilor de numerar necesare realizării proiectului. T1, t2 reprezintă intrările – ce presupun deja venituri prin economisirea apei potabile- și ieșirile concretizate prin cheltuieli minimale de întreținere a instalației (conform legislației de la capitolul III). Toate acestea vor avea ca rezultat final (tn), o creștere economică a firmei, prin scăderea cheltuielilor cu utilitățile (apa potabilă) intervalul t0 și tn reprezintă durata de viață economică a investiției, care se concretizează în final cu o marja de profit.
5.1. Costuri de achiziție
Tabelul V 5.1. Costurile de achiziție a instalației
5.2.Costuri cu utilități
La realizarea instalației se va avea în vedere un anumit consum de energie electrică datorită de folosirii anumitor echipamente.
Tabel V. 5.2 .Consumul energiei electrice utilizat de anumite echipamente necesare realizării instalației
5.3.Consturi de întreținere încrementale
Costurile de întreținere încrementale reprezintă costurile care apar ca urmare a uzurii normale a instalației. Ele se compun din:verificarea și înlocuirea grătarelor gurilor de scurgere; menținerea în stare permanentă de funcționare a sistemului de curățare, asigurându-se protecția contra vandalismului; scoaterea nămolului depus în depozitele gurilor de scurgere; umplerea cu apă a gurilor de scurgere; curățarea bazinelor de retenție prin realizarea unei bune spălări și dezinfecții pentru a împiedica răspândirea mirosului sau vectori, care împrăștie bacterii și viruși ce pot afecta sănătatea populației din zonă. Pentru aceste activități se va contracta o firmă aspecializata . Pretul pentru mentenanță este de 11 RON/ 2 m .
5.4.Amortizarea
Amortizarea se desfășoară în timp, în principiu pe întreaga perioadă de la intrarea în patrimoniu a activelor și până la casarea acestora. Valoarea amortizabilă este definită ca fiind costul activului sau o altă valoare substituită din care s-a scăzut valoarea reziduală ;aceasta reprezentând, de fapt, valoarea ce trebuie recuperata treptat, pe măsura utilizării bunului, prin amortizare
Amortizarea liniară anuală se calculează după formula:
Amortizarea anuală liniară = Valoarea de intrare x Cota de amortizare,
sau
Amortizarea anuală liniară = x 100
Cota de amortizare de amortizare calculându-se dupa formula:
Cota de amortizare =
În cazul în care mijlocul fix funcționează doar o parte a unui exercițiu financiar amortizarea se va calcula după formula:
Amortizarea anuală = Valoarea de intrare x Cota de amortizare x număr de luni de funcționare
Cota de amortizare= x100 = 5
Investitorii nu trebuie să dispună neapărat, încă de la început, de întreaga sumă ce urmează să acopere cheltuielile de investiții. Este oportun ca resursele financiare să se formeze paralel și corelat cu procesul efectuării cheltuielilor.
5.5. Rentabilitatea
Rentabilitatea exprimă conceptul clasic al eficienței economice fiind unul din cel mai importanți indicatori.
Formula sa de calcul este:
r=
Unde: r – rentabilitatea;
P- profitul obținut;
C – cheltuieli
Profitul investiției, se va calcula conform tabelului V 5.2.
Tabelul V 5.3. Consumul lunar de apă potabilă rezultat în anul 2014 (C), cantitatea de apă meteorică colectată lunar în anul 2014 (S) și rezultatul obținut în urma înlocuirii apei potabile cu apă meteorică (R).
În perioada lunilor aprilie- octombrie se obține un cumul suplimentar de 23718 litri, din care 19988 de litri rezultă în urma înlocuirii rezultatelor negative obținute în lunile următoare: noiembrie, decembrie.
Știind că un m3 apă potabilă, în zona pensiunii, costă 7,8 RON, iar prețul de canalizare este 5 RON /m3, transpus tabelul V 5.2. din punct de vedere economic, va arăta așa:
Tabelul V 5.4. Valoarea consumului lunar de apă potabilă înregistrat în anul 2014 (C), valoarea cantității de apă meteorică colectată lunar în anul 2014 (S) și rezultatul financiar obținut în urma înlocuirii apei potabile cu apă meteorică (R).
După, cum se poate observa în tabelul de mai sus, în anul 2014, dacă această instalație, ar fi fost montată s-ar fi economisit o sumă de 230 RON în primele 3 luni- cu precizia unor cantități mici de precipitații colectate (a se vedea fig.4.1., fig.4.2. și tabelul V 5.2) în acea perioadă. Totodată se înregistrează o economisire de 901.75 RON, acoperind tot volumul de apă consumat în perioada aprilie – octombrie. În plus tot în această perioadă s-a înregistrat un surplus de apă meteorică, în valoare totală de 894.6 RON. Această valoare poate fi investită în barul din gheață și în pierderea urmată în următoarele 2 luni: 386 RON.
Tabelul V 5.5. Valoarea necesarului de apă meteorică în realizarea dotărilor suplimentare instalației.
Capitolul VI Concluzii
Bibliografie :
Gheorghilaș A., Geografia turismului, Editura Universitară, anul apariției: 2011
Hans W.B. – Captarea și folosirea în gospodarie a apei din precipitații, Editura M.A.S.T., anul:2009
Legea nr.241/22.06.2006
Neacșu N., Băltărețu A., Neacșu M., Economia Turismului
Ordinul ANRSCnr. 90/20.03. 2007
Romulus G., Management și dezvoltare în industria turismului – notițe de curs ;
SR 1846/2 – 2006 ;
Toma M.,Ghid pentru întelegerea și aplicarea IAS16 , Ed. CECCAR , București , 2003
Voinescu V., Niculescu N., Lăzărescu L. Îndrumătorul instalatorilor , Editura Tehnica ;
World Health Organization and UNICEF Joint Monitoring Programme (JMP). (2014). Progress on drinking water and sanitation.
World Economic Forum – The Global Risks Landscape 2015, 10th Edition
Webografie :
http://www.construction21.org/romania/articles/ro/apa-despre-petrolul-viitorului-criza-apei-i-folosirea-sustenabil.html
A.N.M. : http://www.meteoromania.ro
www.foserv.ro
http://www.kreativ.infoconstruct.ro
www.instalatiipmg.ro
http://apamasttopmadgearu.weebly.com/instala355ie-de-potabilizare-a-apei.html
http://www.all.biz/ro/inele-din-beton-armat-bgg1009582
www.camerefrigorifice.com
www.thomson.co.uk
www.landmeedchen.com
http://www.avarie.ro/contract_mentenanta.html
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Implementarea Instalatiei de Captare Si Exploatare a Apei Meteorice (ID: 162573)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.