Implementarea Fondurilor Structurale In Romania

LUCRARE DE LICENTA

PREOTESIU MIHAI ANDREI

REI, AN III, GRUPA II

COORDONATOR CHITIBA

ROLUL FONDURILOR EUROPENE IN DEZVOLTAREA ECONOMICA A ROMANIEI

Introducere :

Capitolul I . Implementarea fondurilor structurale in

Strategia si prioritatile implemenarii fondurilor structurale in Romania

Implementarea fondurilor structurale in Romania are la baza doua documente strategice, unul cu caracter general cuprizand toate tipurile de finantari (programe de investitii nationale si locale, credite externe, fonduri europene pentru dezvoltare rurala si pescuit, etc) in vederea atingerii obiectivelor strategice pe termen lung ale Romaniei (Planul National de Dezvoltare -PND) si unul cu caracter specific cuprinzand detalierea prioritatilor nationale asupra carora se va interveni prin utilizarea stricta a fondurilor strcuturale si din fondul de coeziune, cu cofinantare nationala aferenta (Cadrul National Strategic de Referinta -CNSR).

Planul National de Dezvoltare (PND), adoptat in decembrie 2005 a fost primul document strategic care a subliniat prioritatile accesului Romaniei la fondurile structurale, constituind bazele negocierii cu Comisia Europeana in vederea alocarii asistentei financiare pentru perioada de programare 2007-2013 a fondurilor europene.

Documentul contureaza la nivel national strategiile concentrare a resurselor financiare, avand la baza 6 prioritati nationale:

Cresterea competitivitatii economice si dezvoltarea economiei bazate pe cunoastere

Dezvoltarea si modernizarea infrastructurii de transport

Protejarea si imbunatatirea calitatii mediului

Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocuparii si a incluziunii sociale si intarirea

capacitatii administrative

Dezvoltarea economiei rurale si cresterea productivitatii in sectorul agricol

Diminuarea disparitatilor de dezvoltare intre regiunile tarii.

Prioritatile nationale veneau in completarea obiectivelor politicilor europene de coeziune, economica si sociala, a politicii agricole comune si a politicii europene de pescuit. De altfel, fondurile europene sunt instrumentele financiare pe care UE le are la dispospozitie in gestionarea masurilor si programelor din cadrul politiciilor comune.

Pentru lucrarea de fata ma voi opri asupra unei sectiuni a PND, respectiv cea care creioneaza mijloacele de implementare a politicii de coeziune de la nivel european, transpusa la nivel national prin Cadrul National Strategic de Referinta (CNSR), prin programele operationale finantate din fonduri europene.

Legenda

PND –Planul National de Dezvoltare

CNSR –Cadrul National Strategic de Referinta

PO –Programe Operationale

FS –fonduri structurale (FEDR si FSE)

FC –Fondul de Coeziune

FEDR –Fondul European de Dezvoltare Regionala

FSE –Fondul Social European

FEADR – Fondul European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala

FEP – Fondul European de Pescuit

Pornind de la PND, negocierile cu Comisia Europeana s-au concretizat in Cadrul National Startegic de Referinta (CNSR) si intr-un cadru institutional-legal de implementare a fondurilor structurale, care s-a dorit sa ia in considerare principiul segregarii functiilor si al dezvoltarii de mecanisme si proceduri eficiente in absorbtia resurselor financiare mentionate.

CSNR face legatura intre prioritatile nationale de dezvoltare, stabilite in Planul National de Dezvoltare, si prioritatile la nivel european –coeziunea economica si sociala pentru perioada 2007-2013.

Este important de subliniat legatura intre CSNR si programele operationale, instrumentele principale prin care se realizeaza diversele prevederi ale documentului strategic.

Cu toate acestea, eficienta aunui sistem de implementare nu se poate dovedi decat din practica prin analiza comparativa a rezultatelor cu obiectivele propuse si cu eficacitatea utilizarii resurselor.

Aproximativ 19,7 milioane de euro sunt alocate Romaniei pentru perioada 2007-2013 si vor fi gestionate prin 7 programe operationale la care se mai adauga in ca 8 programe de cooperare –transfrontaliera.

Obiectivele pe termen mediu si lung asumate de Romania in scopul utilizarii fondurilor structurale sunt:

       dezvoltarea si crearea de infrastructura in vederea dezvoltarii activitatii economice

       cresterea calitatii resurselor umane prin investitii in training si activitati educative in scopul cresterii productivitatii muncii

       acordarea de asistenta financiara pentru IMM prin stimularea initiativelor de a investi, cercetarii, innovatiilor in sistemul de management si marketing

Indeplinirea obiectivelor asumate prin Cadrul National Strategic de Referita prin Programele Operationale*

* 7 programe operationale si 8 programe de cooperare transfrontaliera

Cele doua documente strategice amintite reprezinta etalonul de referinta in gestionarea fondurilor structurale, in atingerea obiectivelor investitiilor realizate prin acestea. Din pacate ceea ce nu cuprind aceste documente strategice este legat de stabilirea unor tinte intermediare in vederea creerii unei imagini clare asupra parcursului pe care  Romania trebuie sa il aibe in investirea fondurilor structurale. Dat fiind faptul ca aceste strategii sunt pe termen lung neavand tinte intermediare nu poti evalua realist care va fi evolutia indicatorilor asumati prin respectivele documente, fiind vorba de un interval indelungat de timp. Din aceste considerente se pot realiza doar anumite prognoze cu privire la indeplinirea indicatorilor tinandu-se cont de cursul pe care Romania l-a avut si de experienta acumulata in gestionarea fondurilor comunitare.

Sistemul de implementare a fondurilor structurale in Romania

Romania reia experienta statelor membre care au aderat la UE in mai 2004, in sensul agrearii mai degraba a unui sistem centralizat de implementare a fondurilor structurale. Dintre cele 7 programe operationale, doar unul poate vorbi de o relativa descentralizare prin crearea organismelor intermediare in cadrul unor organizatii nonguvernamentale de utilitate publica care actioneaza la nivelul regiunilor de dezvoltare ale Romaniei.

De altfel, sistemul de implementare pentru restul programelor operationale este unul centralizat, organismele intermediare fiind in cadrul unor ministere sau in cadrul unor agentii deconcentrate ale acestora. Dependenta de centru este evidenta iar delagarea de atributii este cu atat mai dificila cu cat responsabilitatea gestionarii fondurilor in fata Comisiei Europene revine, conform regulamentelor comunitare institutiilor in cadrul carora sunt infiintate autoritatile de management pentru programele  operationale.

Structura institutionala in vederea implementarii fondurilor structurale in Romania a fost stabilit la nivel legislativ prin HG nr. 457/2008 privind stabilirea cadrului institutional pentru coordonarea, implementarea si gestionarea instrumentelor structurale. Aceasta este detaliata in anexa C.

Avantajele si dezavantajele sistemului de implementare romanesc

Identificarea problemelor ce pot aparea in sistemul de implementarea a fondurilor structurale si a atingerii unui grad ridicat de absorbtie

Problemele legate de absorbtia fondurilor structurale cu care se confrunta noile state membre reflecta absenta unor cadre de politici nationale eficiente, o capacitate scazuta de implementare si lipsa de experienta in abordarea principiilor „noii guvernante” in managementul public, in special a prinicpiului partenial. Abordarea noilor state a fost mai degraba mecanica, formalistica si nu proactiva, de cooperare cu actorii implicati in intregul sistem de mamagemement al fondurilor structurale. Accentul a cazut mai degraba pe proceduri, pe structuri si nu pe crearea de  mecanisme parteneriale intre verigile sistemului.

De exemplu problemele cu care s-a confruntat Polonia in implementarea fondurilor structurale au fost legate de intarzierea stabilirii cadrului legal, si de schimbarile fracvente aduse acestuia, de imposibilitatea asigurarii co-finantarii prin legea finantelor publice din 2004 si 2005. Anul 2006 a adus o serie de reforme in sistemul de implementare polonez insa lipsa de experienta in programarea muti-anuala, in utilizarea avantajelor parteneriatului public-privat, regulile complicate de achizitii publice au fost cauzele principale enumerate in studiul „The Structural Funds' Implementation in Poland – Challenges For 2007-2013”.

Experienta poloneza a aratat a demonstrat ca este mai eficienta concetrarea competentelor in cadrul unei singure institutii –Ministerul de finantare, in urma reformelor din anul 2006 insa a aparut problema aigurarii independentei structurilor care gestioneaza fondurile structurale (structurilor de management, functiile de certificare si plata).

Alte probleme cu care s-a confruntat Polonia in implementarea fondurilor structurale sunt legate de procedurile de control complicate si excesive si de constrangerile in ceea ce priveste numarul de persoane calificate si cu experienta din sistemul de implementare.

Judit Kálmán, in lucrarea „Possible Structural Funds Absorption Problems.The Political Economy View with Application to the Hungarian Regional Development Institutions and Financial System” identifica urmatoarele probleme ce pot aparea in managementul fondurilor structurale cu accent pe cresterea gradului de absorbtie:

Capacitatea administrativa operationalizata prin lipsa de competente manageriale in transformarea tututor fondurilor externe in capital productiv pentru investitii, planificare irealista, cadru institutional neadecvat, nedefinirea clara a politicilor sectoriale

Efectul de „rent-seeking” care poate aparaea atat intre guvernul national si UE dar si intre guvernul central si cele nationale. Acest fenomen poate fi explicat prin tendinta ca guvernele nationale sa negocieze cu UE alocari mult mai mari decat au capacitatea sa gestioneze si sa absorba. De asemenea aceslasi lucru este valabil si la nivel subnational intre diferiti actori care societali  ( intre guvernul central si guvernele locale, intre guvern si ceilalti actori societali) care doresc sa obtina o cat mai mare parte din fondurile nerambursabile fara a avea capacitatea de a le gestiona, ceea de ar duce la o ineficienta in sistemul de management. Alocari mai mari decat capacitatea ta de co-finantare duce la neutilizarea sufelor care nu pot fi acoperite de co-finantare nationala sau a beneficiarului. Formele fenomenului de „rent-seeking” se intind de la activitatile legale de lobby si advocacy la formele ilegale de mita.

Autorul afirma ca numeroase studii au demonstrat ca o buna parte din ajutorul extern, in general a fost utilizata pentru cresterea consumului.

Faptul ca statele cunosc alocarea din fondurile structurale pentru o perioada fixa, respectiv 7 ani, pot lua o serie de masuri care sa intarzie ajustarile structurale. De exemplu dat fiind faptul ca regiunile care pot beneficia de finantare in cadrul obiectivului 1- Convergenta trebuie sa aiba valoare PIB regional mai mica de 75% din valoarea medie a PIB-ului UE, iar acest lucru poate determina unele tari sa opteze pentru o dezvoltare moderata (mai putine investitii, mai mult consum) pentru a beneficia de aceste fonduri pentru o perioada mai indelungata.

In ceea ce priveste Romania, startul tarii noastre nu a fost promitator in indeplinirea obiectivelor asumate, confruntandu-se cu numeroase probleme in absorbtia fonsdurilor europene, cel putin asa o demonstreaza datele existente pana la momentul de fata. In cei doi ani de la aderarea la Uniunea Europeana Romania nu a reusit decat sa fie contributor net la bugetul european. Insa cu toate acestea, pentru a evalua performanta Romaniei trebuie sa privim si la felul cum s-au descurcat celelate state acre au aderat la Uniunea Europeana in mai 2008 trecand printr-o experienta similara prin care trece Romania astazi, respectiv prima experienta in implementarea la nivel national a unor programe finantate din fonduri structurale.

Desi fiecare dintre stratele noi membre ale UE au avut importante experiente in gestionarea fondurilor de pre-aderare, adevarata capacitate administrativa si de management a unei tari trebuie sa treaca testul implementarii unor programe finantate din fondurile structurale. Desccentralizarea implementarii la nivel national este principalul factor de diferentiere intre gestionarea celor diua tipuri de fondurilor (pre-aderare si structurale), in favoarea implementarii instrumentelor structurale.

Asa cum am anticipat in introducerea acestei lucrari situatia ratei de absorbtie a fondurilor structurale a tarilor care au aderat la UE in mai 2004 nu a fost promitatoare.

La sfarsitul anului 2004 nu se facuse nici o plata de la Comisia Europeana catre cele 10 noi state membre in afara celor 10% (16%) prevazuti a fi acordati in avans prin documentul de aderare. In Tratatul de Aderare a celor 10 state se stipuleaza un ajutor in avans de 16% din totatlul fondurilor, procent divizat pe doi ani – 10% pentru primul an, 6% pentru cel de-al doilea an. In septembrie 2007, din totalul de 15,5 miliarde de euro alocati prin instrumentele structurale pentru cele 10 state membre se cheltuisera in medie 57 % pentru anul financiar 2004. Letonia a contractat in anul 2004 un procent de 52, 49% suma toata suma aprobata de catre Comisia Europeana. Tara cu cea mai mica rata de contractare raportata la totalul sumei alocate este Slovacia, cu un procent de doar 24%. A se vedea anexa D

Editia in iunie 2006 a revistei 'Development & Transition', publicata de PNUD si London School of Economics and Political Science trece in revista situatia absorbtiei fondurilor structurale in Irlanda, Portugalia, Republica Ceha si Polonia. Studiul releva doua concluzii importante:

–        Absorbtia eficienta depinde de calitatea strategiilor de dezvoltare si a planurilor de investitii

–        Principalul factor care a determinat o absorbtie scazuta in randul noilor state membre a fost capacitatea administrativa. Pentru absorbtia Fondurilor Structurale sunt necesare structuri institutionale puternice, capabile sa asigure formularea si aplicarea politicilor publice, derularea proceselor de coordonare interministeriala, implementarea programelor nationale, cresterea capacitatii de aplicare a parteneriatelor intre administratia locala, sectorul intreprinzatorilor privati si organizatiile neguvernamentale.

„Statisticile Infoview publicate de Comisia Europeana releva faptul ca in martie 2005, la 10 luni dupa extinderea de la 1 mai 2004, noile state membre aveau rate de absorbtie a fondurilor structurale intre 10 si 15%. Pentru comparatie, la aceeasi data, vechile state membre aveau rate de absorbtie intre 30 si 60%. (Sursa: London School of Economics).

Situatia absorbtiei fondurilor structurale 2 ani de la aderarea Romaniei la UE

In perioada 2007-2008, toate statele membre au primit 5% din totalul fondurilor structurale alocate din FEDR și FSE reprezentand avansuri in vederea asigurarii disponibilitatii pentru demararea implementarii programelor operationale.A se vedea anexa D, tabelul 4.

Romania a avut un curs ascendent insa irelevant pentru a putea afirma ca intrarile fondurilor comunitare au net superioare ierilor catre bugetul comunitar.

Gradul de absorbtie a fondurilor europene dupa primul an de la aderarea Romaniei la Uniunea Europeana s-a situat la circa jumatate fata de nivelul inregistrat de tari precum Cehia, Polonia, Ungaria si Slovacia se arata intr-un studiu publicat de Banca Nationala a Romaniei in martie 2008.

Intru-un articol aparut pe hotnews.ro in iunie 2008 se facea referire la o imagine tragica a situatiei Romaniei in contextul implementarii si absorbtiei fondurilor structurale. Comparatia realizata era intre deficitul comercial al Romaniei pe o luna si valoarea proiectelor aprobate cu finantare europeana, rezultand un raport negativ in favoarea fondurilor comunitare. 

In 2007-2008 Romania nu a solicitat nici o cerere de plata de la Comisia Europeana (payment claim) ceea ce demonstreaza ca sumele din prefinantare nu au fost utilizate in intregime. Cifrele nu sunt imbucuratoare pentru tara noastra, luand in considerare faptul ca Romania contribuie cu 2,6 miliarde Euro la bugetul European in anii 2007 si 2008, si nu a resusit sa primesca de la UE decat pre-finantarea din fondurile structurale si o parte din fondurile de pre-aderare (cu toate ca in anul 2008 s-au inregistrat progres in absortia fondurilor ISPA), insa insuficienta pentru a putea obtine statutul de contributor la bugetul UE.

Asa cum am vazut ratele de absorbtie pentru statele care au aderat in mai 2004 ratele de absorbtie au fost relativ scazute dupa aproximaiv un an de implemenatre a fondurilor structurale.  Romania se incadreaza si ea in acelasi trend pentru o perioada similara de experienta in gestionarea resurselor financiare provenite de la UE. Conform unor statistici realizate de MEF, in 2007 si 2008, Romania a fost contributor net la bugetul UE iar rata de absorbtie. 

Sursele oficiale prezentau situatia Romaniei la 15 decembrie 2008 ca fiind una in care contractele incheiate reprezentau proximativ 1,14 mld. euro reprezinta bani UE.  Din aceste date raportat la alocatul fondurilor europene pe perioada 2007-2013, Romania in doi ani a reusit sa contracteze aproximativ 5,8 % si respectiv 23,26% din fondurile alocate pe perioada 2007-2008.

In primul rand, conform situatiei prezentante de MEF situatia contractarii si a depunerii proiectelor este total inegala intre programele operationale. Programul Operational Regional pare cel mai avansat in implementarea si absorbtia fondurilor, insa daca judecam la rece disparitatile dintre PO nu ajuta in economia generala a situatiei absorbtiei fondurilor europene.

In al doilea rand, in situatia prezentata mai sus trebuie sa tinem cont ca este vorba de contractare si nu de plati efective, iar rata de absorbtie se calculeaza pe plati efective realizate catre beneficiari si solicitate la CE, pe principiul rambursarii. Din aceste considerente, luand in calcul evolutia Romaniei de pana acum putem face o predictie ca existe sanse destul de intemeiate sa credem ca nu ne vom indeplini targhetul de n+3 pentru perioada 2007-2008. In plus si criza economica mondiala a creat o serie de probleme beneficiarilor fondurilor structurale prin inexistenta lichiditatilor in vederea asigurarii cofinantarii proiectelor, prin inasprirea conditiilor de creditare.

Date fiind aceste considerente sunt necesare o serie de masuri de diminuare a perioadei de evaluare selectie si contractare, de stimulare a beneficiarilor in vederea depunerii de proiecte.

De altfel, Comisia Europeana a evidentiat deja rolul pe care politica de coeziune si instrumentele structurale il pot avea asupra relansarii economice a statelor membre in dezbaterile privind planul european de redresare economica.  Instrumentele structurale reprezinta o sursasigura de finanțare in economia reala pentru abordarea provocarilor legate de crearea de locuri de munca, de cresterea economica durabila prin sprijinirea prioritaților Strategiei de la Lisabona, a retelelor moderne de infrastructura, a intreprinderilor mici si mijlocii, a progresului tehnologic coroborat cu protejarea mediului, etc.

Contributia politicii de coeziune la pachetul de redresare economica al Comisiei Europene prevede masuri care sa accelereze platilor catre statele membre si sa faciliteze accesul la finantare. Printre aceste masuri se numara crestere pre-finantarii pentru programe, la 4,5 miliarde de euro, disponibile in 2009 si o serie de masuri legislative menite in a accelera implementarea proiectelor majore de investitii, pentru a facilita utilizarea altor instrumente de finantare si chiar de a varia contributiile nationale si europene in cazul unor proiecte individuale din cadrul programelor operationale, pentru a simplifica abordarea avansurilor platite beneficiarilor si pentru a extinde posibilitatile pentru cheltuieli eligibile.

Printre masurile avute in vedere la nivel comunitar se mai numara:

Recomandarea catre statele menbre de a reducere contributiile sociale pentru angajatori muncitorilor cu venituri mici, pentru a promova angajarea fortei de munca necalificate.

Recomandare de se a adopta directiva de reducere permanenta a TVAului pentru serviciile care presupun munca intensiva (reparatii de incaltaminte, echipamente electrocasnice, servicii de menaj, servicii de coafura, servicii domestice – ingrijirea copiilor, batranilor, persoanelor cu disabilitati).

Cresterea investitiilor in cercetare si dezvoltare, prin stimuli fiscali, subventii sau garantii

Investitii in internet de mare viteza din fonduri publice, pentru ca pana in 2010 accesul la itnernet sa fie in Europa de 100%.

Simplificarea schemelor ajutoarelor de stat, pentru a grabi procesul de aprobare a ajutaorelor de stat. C

Autorizarea temporara a statele membre de a facilita accesul la finantare al companiilor prin acordarea de garantii, pentru garantarea creditelor.

Adoptarea unui statut al companiilor private europene, astfel incat de la icneputul lui 2009 sa fie usurate afacerile transfrontaliere ale IMMurilor si pentru ca ele sa lucreze sub jurisdictia unui singur set de reguli.

La nivel national Romania trebuie sa contribuie cu masuri complementare celor europene in vederea acoperirii deficitului legat de capacitatea administrativa, de perioada extrem de lunga in care se realizeaza etapa de evaluare, selectie si contractare, de programarea realista si functionala a alocarilor si cheltuielilor, de stimulare in vederea pregatirii de proiecte, de lipsa de informare si de experienta a potentialilor beneficiari in managementul de proiect si in accesarea fondurilor structurale.

De asemenea, Romania trebuie sa mentina un echilibru intre gradul de absorbtie in cadrul tuturor programelor operationale si intre componenta teritoriala a implementarii proiectelor in vederea regucerii disparitatilor regionale pe toate planurile. Prioritatile programelor operationale si finantare de proiecte din acestea trebuie sa se intrepatrunda in vederea asigurarii unor dezvoltari integrate a regiunilor de dezvoltare.

De capacitatea de absorbtie a fondurilor structurale depinde sansa Romaniei de a acoperi o serie de efecte provocate de criza economica si de incetinirea dezvoltarii economice. Capaciatea de absorbtie in diferitele sale dimensiuni si componente demonstreaza eficienta managementului administrativ dintr-o tara.

Capacitatea de absorbtie prin aspectele ei cantitative (rata de absorbtie), calitative (impactul economic si social al utilizarii eficiente a fondurilor) este completata de capacitatea beneficiarilor de a genera proiecte eligibile, in care functia informationala si de comunicare este principalul aspect in stimularea potentialilor beneficiari.

ANEXA  A

Date statistice despre alocarile financiare in cadrul Policiii Europene de Coeziune Economica si Sociala

TABEL 1

Sursa: http://ue.eu.int/ueDocs/cms_Data/docs/pressdata/en/misc/87677.pdf

 TABEL 2

Capitolul II Fonduri si Programe Europene

Fondurile Structurale și de Coeziune (FSC) sunt instrumente financiare pe care Uniunea Europeană le folosește pentru eliminarea disparităților economice și sociale dintre regiuni, în scopul realizării coeziunii economice și sociale.

Regulile generale privind Fondurile Structurale și de Coeziune sunt stabilite prin Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr. 1083 din 11 iulie 2006, iar Cadrului Strategic Național de Referință (CSNR) este documentul strategic de referință pentru programarea acestora în România. Acest tip de document este elaborat de fiecare stat membru al UE, conform noului acquis comunitar privind Politica de Coeziune. Prin acest document se explicã modul în care vor fi implementate Instrumentele Structurale în România in perioada 2007-2013. Scopul principal al CSNR este de a consolida obiectivul strategic al politicilor economice, de coeziune socială și regională ale României, precum și de a stabili legăturile potrivite și corecte cu politicile Comisiei Europene, mai ales cu Strategia de la Lisabona, care stă la baza elaborării politicilor de dezvoltare economică, de coeziune și de creare a noi locuri de muncă. CSNR a fost elaborat pe baza Planului Național de Dezvoltare (PND) 2007-2013 și se implementează prin Programele Operaționale.

Deoarece toate instrumentele financiare se folosesc conform unui sistem unic de reguli, ele iau numele de fonduri structurale. Pentru perioada 2007-2013 o treime din bugetul UE (aproximativ 840 miliarde euro ) va fi alocat Politicii de coeziune.

Fondurile Structurale și de Coeziune contribuie la realizarea a trei obiective:
– convergență – adică sprijinirea regiunilor ramase în urmă din punct de vedere al dezvoltării economice;

– competitivitate regională și ocupare – sprijinirea regiunilor, altele decat cele rămase în urmă ca dezvoltare, pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei de la Lisabona (strategie europeană cu orizont de timp 2010, pentru creștere economică și locuri de muncă);

– cooperare teritorială europeană – promovarea unei dezvoltări echilibrate a întregului teritoriu al Uniunii, prin încurajarea cooperării și a schimbului de bune practici între toate regiunile UE.

România este eligibilă pentru două obiective: Convergență și Cooperare teritorială europeană. Ca stat membru al Uniunii Europene, România va beneficia în perioada 2007-2013 de asistență financiară în cadrul obiectivelor de Convergență și Cooperare teritorială europeană ale Politicii de Coeziune Economică și Socială a Uniunii și în cadrul Politicii Agricole Comune și a Politicii de Pescuit Comune. Alocările financiare sunt de aproximativ 30 de miliarde de euro pe perioada 2007-2013.

Politicile Uniunii Europene sunt susținute printr-o serie de fonduri și programe. Politica de coeziune este pusă în aplicare prin fondurile structurale (Fondul European de Dezvoltare Regională și Fondul Social European) și Fondul de Coeziune. Politica Agricolă Comună este finanțată prin Fondul Agricol European pentru Dezvoltare Rurală, iar Politica Comună de Pescuit prin Fondul European pentru Pescuit.

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)

Fondul European de Dezvoltare Regională este reglementat prin Regulamentul nr. 1080/2006 al Consiliului Uniunii Europene și al Parlamentului European și este un fond structural ce are drept obiectiv consolidarea coeziunii economice și sociale în Uniunea Europeană prin diminuarea dezechilibrelor regionale. În acest scop, FEDR finanțează:

ajutoare directe pentru investițiile în întreprinderi (în special, IMM-uri) în vederea creării de locuri de muncă durabile;

infrastructuri legate, în special, de cercetare și inovare, telecomunicații, mediu, energie și transporturi;

instrumente financiare (fond de capital de risc, fond de dezvoltare regională etc.) destinate să sprijine dezvoltarea regională și locală și să favorizeze cooperarea între orașe și regiuni;

măsuri de asistență tehnică.

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) sprijină trei obiective de politică regională:

– convergență;

– competitivitate regională și ocuparea forței de muncă;

– cooperare teritorială europeană.

În regiunile care se află sub incidența obiectivului „Convergență”, domeniile de intervenție FEDR se concentrează asupra modernizării și diversificării structurilor economice, precum și asupra păstrării și creării de locuri de muncă durabile. Acțiunile întreprinse prin FEDR curpind următoarele domenii:cercetare și dezvoltare tehnologică (CDT), inovare și spirit antreprenorial, societate informațională, mediu, prevenirea riscurilor, turism, cultură, transporturi, energie, educație, sănătate.

Prioritățile obiectivului „Competitivitate regională și ocuparea forței de muncă” cuprind trei aspecte:

– inovare și economia cunoașterii: consolidarea capacităților regionale în materie de cercetare și dezvoltare tehnologică, stimularea inovării și a spiritului antreprenorial și dezvoltarea ingineriei financiare, în special pentru întreprinderile legate de economia cunoașterii;

– mediu și prevenirea riscurilor: reabilitarea terenurilor contaminate, stimularea eficacității energetice, promovarea de transporturi publice urbane nepoluante și elaborarea de planuri pentru prevenirea și gestionarea riscurilor naturale și tehnologice;

– acces la serviciile de transport și telecomunicații de interes economic general.

În ceea ce privește obiectivul „Cooperare teritorială europeană”, ajutorul furnizat prin FEDR se concretizează în:

– dezvoltarea de activități economice și sociale transfrontaliere;

– stabilirea și elaborarea cooperării transnaționale, inclusiv cooperarea bilaterală între regiunile maritime;

– consolidarea eficacității politicii regionale prin promovarea și cooperarea interregională, prin realizarea de activități de conectare în rețea și prin schimburi de experiență între autoritățile regionale și locale.

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) acordă o atenție deosebită caracteristicilor specifice teritoriale, încearcând să atenueze problemele economice, sociale și ecologice cu care se confruntă mediile urbane. Zonele cu handicapuri geografice sau naturale (regiunile insulare, zonele muntoase sau zonele cu densitate mică a populației)și zonele ultraperiferice beneficiază de un tratament privilegiat.

Fondul Social European (FSE)

Fondul Social European, reglementat prin Regulamentul nr. 1081/2006 al Consiliului Uniunii Europene și al Parlamentului European, este unul dintre fondurile structurale ale UE, creat pentru a reduce diferențele cu privire la standardele de viață și prosperitate în regiunile și statele membre ale UE și, prin urmare, pentru a promova coeziunea economică și socială.

FSE se dedică promovării ocupării forței de muncă în UE. El ajută statele membre să echipeze mai bine companiile și forța de muncă din Europa pentru a face față noilor provocări mondiale. Pe scurt:

finanțarea se acordă în toate regiunile și statele membre, în special în cele mai puțin dezvoltate economic;

este un element cheie al strategiei europene pentru dezvoltarea și ocuparea forței de muncă, având scopul de a îmbunătăți viața cetățenilor UE ofrindu-le susținere pentru dezvoltarea abiltăților și perspective mai bune pentru ocuparea unui loc de muncă;

în perioada 2007-2013, aproximativ 75 de miliarde de euro vor fi alocate regiunilor și statelor membre ale UE pentru a-și realiza obiectivele.

Strategia pentru dezvoltarea și ocuparea forței de muncă este principala strategie a Uniuni pentru asigurarea prosperității și a bunăstării Europei și a europenilor, în prezent și în viitor. În acest context, strategia europeană de ocupare a forței de muncă determină conlucrarea celor 27 de state membre pentru mărirea capacității Europei de a crea locuri de muncă mai bune și mai multe, pentru acțiuni de formare și reconversie profesională, pentru îmbunătățirea oportunităților de angajare și pentru a înzestra oamenii cu abilitățile necesare pentru ocuparea acestora. Strategia ghidează Fondul Social European, prin care banii europeni ajută la realizarea acestor obiective.

Bugetul și strategia FSE sunt negociate și decise de către statele membre ale UE, Parlamentul European și Comisie. Pe această bază, statele membre împreună cu Comisia Europeană planifică programe operaționale pe o perioadă de șapte ani. Programele operaționale sunt apoi implementate printr-un număr mare de organizații, atât în sectorul privat, cât și în cel public. Aceste organizații cuprind autorități naționale, regionale și locale, instituții educaționale și de pregătire, organizații neguvernamentale (ONG-uri) și sectorul de voluntariat, precum și parteneri sociali, de exemplu sindicate și comitete de întreprinderi, asociații industriale și profesionale și companii particulare.

Finanțarea de către Fondul Social European este disponibilă prin regiunile și statele membre. Fiecare stat membru sau regiune convine împreună cu Comisia Europeană asupra unui program operațional pentru finanțarea de către FSE pentru perioada 2007-2013. Programele operaționale stabilesc prioritățile pentru intervenția FSE și obiectivele lor.

Posibilii participanți la acțiunile FSE trebuie să contacteze Autoritatea de Gestionare a fondului din propriul stat membru. Fondul Social European are la bază principiul cofinanțării și al gestionării partajate:

– cofinanțare deoarece sprijinul financiar al Uniunii Europene merge întotdeauna împreună cu finanțarea publică sau privată; în funcție de un număr de factori socio-economici, cofinanțarea poate varia între 50 și 85% din costul total al intervențiilor.

– gestionare partajată deoarece liniile directoare pentru acțiunile FSE sunt elaborate la nivel european, iar aplicarea la fața locului este gestionată de către autoritățile relevante, naționale sau regionale, din fiecare stat membru; aceste autorități pregătesc programe operaționale, selectează și monitorizează proiectele.

Fondul Social European sprijină două obiective:

convergență;

competitivitate regională și ocuparea forței de muncă .

În cadrul obiectivului „Convergență” sunt cuprinse toate regiunile UE cu un Produs Intern Brut (PIB) pe cap de locuitor sub 75% din media Comunității. Țările și regiunile eligibile conform obiectivului „Convergență” vor primi peste 80% din finanțarea UE.

Obiectivul „Competitivitate regională și ocuparea forței de muncă” acoperă toate regiunile UE care nu sunt eligibile conform obiectivului „Convergență”

În Uniune, conform obiectivelor „Convergență” și „Competitivitate regională și ocuparea forței de muncă”, FSE va oferi sprijin pentru patru zone cheie de acțiune:

sporirea adaptabilității muncitorilor și întreprinderilor;

îmbunătățirea accesului la locurile de muncă și participarea la piața muncii;

întărirea incluziunii sociale prin combaterea discriminării și facilitarea accesului la piața muncii pentru persoanele dezavantajate;

promovarea parteneriatului pentru reformă în domeniile ocupării forței de muncă și incluziunii.

În regiunile mai puțin prospere și în statele membre aflate sub influența obiectivului „Convergență”, FSE va sprijini și eforturile de extindere și de îmbunătățire a investițiilor în capitalul uman, în special prin îmbunătățirea sistemelor de educație și pregătire și acțiunea menită să dezvolte capacitățile instituționale și eficiența administrațiilor publice la nivel național, regional și local.

Programele operaționale pe care FSE le finanțează în România iau în considerare complexitatea problematicii economice și sociale, urmărind să apropie educația și formarea profesională, inclusiv studiile de doctorat și cercetarea universitară de cerințele pieței muncii. De asemenea, FSE sprijină adaptarea forței de muncă la condițiile economice în schimbare, creșterea participării pe piața muncii și modernizarea substanțială a administrației publice. Cu un PIB pe cap de locuitor de mai puțin de 75 % din media UE-25, România este eligibilă în cadrul obiectivului „Convergență”.

Având în vedere provocările cu care se confruntă România, programele operaționale FSE se focalizează pe două direcții principale. Primul program operațional se numește „Dezvoltarea resurselor umane” și urmărește dezvoltarea capitalului uman din România. Al doilea program operațional, „Dezvoltarea capacității administrative”, urmărește îmbunătățirea infrastructurii de servicii și de politici publice cu scopul de a atinge obiectivele programului operațional „Dezvoltarea resurselor umane”.

Fondul de Coeziune

Fondul de Coeziune, reglementat prin Regulamentul nr. 1084/2006 al Consiliului Uniunii Europene, finanțează proiecte în domeniul protecției mediului și rețelelor de transport transeuropene, proiecte în domeniul dezvoltării durabile precum și proiecte care vizează îmbunătățirea managementului traficului aerian și rutier, modernizarea transportului urban, dezvoltarea și modernizarea transportului multimodal.

Fondul de Coeziune contribuie la întărirea coeziunii economice și sociale a Comunității, în vederea promovării unei dezvoltări durabile (transport – rețele europene, mediu, energie regenerabilă).

Acesta ajută statele membre cu un Produs Național Brut (PNB) pe cap de locuitor de mai puțin de 90% din media comunitară să-și reducă diferențele dintre nivelurile de dezvoltare economică și socială și să-și stabilizeze economiile. Acesta susține acțiuni în cadrul obiectivului „Convergență” și se află sub incidența acelorași reguli de programare, de gestionare și de control ca în cazul FSE și FEDR.

Pentru perioada 2007-2013, Fondul de Coeziune se adresează următoarelor țări: Bulgaria, Cipru, Estonia, Grecia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, România, Slovacia, Slovenia și Ungaria. Spania este eligibilă, pe bază tranzitorie, deoarece PNB-ul său pe cap de locuitor este inferior mediei înregistrate pentru Uniunea Europeană cu 15 state membre.

Fondul de Coeziune finanțează acțiuni care fac parte din următoarele domenii:

rețele transeuropene de transport, în special proiectele prioritare de interes european definite de Uniunea Europeană;

mediu; în acest context, Fondul de Coeziune poate interveni, de asemenea, în proiecte din domeniul energiei sau al transporturilor, dacă acestea prezintă avantaje clare pentru mediu: eficacitate energetică, utilizarea de surse de energie regenerabile, dezvoltarea transportului feroviar, sprijinirea intermodalității, consolidarea transporturilor publice etc.

Suspendarea asistenței financiare furnizate prin intermediul Fondului de Coeziune se produce prin decizia Consiliului (hotărând cu majoritate calificată) în cazul în care un stat membru care înregistrează un deficit public excesiv nu a pus capăt situației sau acțiunile întreprinse se dovedesc a fi necorespunzătoare.

Fig. Nr.1 Obiective, fonduri structurale și instrumente 2007-2013

Principiile de programare ale Fondurilor Structurale și de Coeziune

Complementaritate: Acțiunile comunitare trebuie să fie complementare sau să contribuie la operațiunile naționale corespondente.

  Parteneriat: Acțiunile Comunitare trebuie realizate printr-o strânsă consultare între Comisie și Statele Membre, împreună cu autorități și organisme numite de Statele Membre, cum ar fi autorități regionale și locale, parteneri economici și sociali. Parteneriatul trebuie să acopere pregătirea, finanțarea, monitorizarea și evaluarea asistenței financiare. Statele Membre trebuie să asigure asocierea partenerilor relevanți la diferite stadii ale programării.

  Subsidiaritate: Fondurile Structurale nu sunt direct alocate proiectelor alese de Comisie. Principalele priorități ale programului de dezvoltare sunt definite de autorități naționale/regionale în cooperare cu Comisia, dar alegerea proiectelor și managementul lor sunt sub responsabilitatea exclusivă a autorităților naționale și regionale.

Adiționalitate: Ajutorul Comunitar nu poate înlocui cheltuieli structurale publice sau altele echivalente ale Statelor Membre. Bugetele Programului pot include atât fonduri UE cât și fonduri naționale din surse publice sau private.

  Compatibilitate: Operațiunile finanțate de Fonduri Structurale trebuie să fie în conformitate cu prevederile Tratatului UE, precum și cu politicile și acțiunile UE, inclusiv regulile privind concurența, achizițiile publice, protecția mediului, promovarea egalității între bărbați și femei.

  Programare: Acțiunea comună a UE și Statelor Membre trebuie să fie implementată pe o bază multianuală printr-un proces de organizare, luare de decizii și finanțare bazat pe formularea de strategii integrate și coerente multi-anuale și definirea de obiective concrete.

  Concentrare: Fondurile Structurale sunt concentrate pe câteva obiective prioritare; de fapt, o mare parte a acestora acoperă un număr limitat de zone, care au nevoie de sprijin pentru dezvoltarea lor, iar resursele rămase sunt dedicate anumitor grupuri sociale care se confruntă cu dificultăți în toată Uniunea Europeană, fără a satisface criterii geografice speciale.

Fonduri Europene Adiționale

Regulamentul nr. 1290/21 iunie 2005 al Consiliului Uniunii Europene creează cadrul legal unic pentru finanțarea cheltuielilor aferente politicii agricole comune; acest regulament instituie două noi fonduri: Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) și Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR).

Începând cu 1 ianuarie 2007, FEGA și FEADR înlocuiesc Fondul European pentru Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA), secțiunea Garantare și respectiv Orientare și constituie împreună instrumentul financiar unic al Politicii agricole comune (PAC). FEGA intervine pentru susținerea piețelor agricole, iar FEADR finanțează programele de dezvoltare rurală.