Implementarea Conceptului de „înfrumusețare Integrată” în Cadrul Componentei de Wellness a Hotelului Alpin din Poiana Brașov

Implementarea conceptului de „Înfrumusețare integrată” în cadrul componentei de wellness a Hotelului Alpin din Poiana Brașov

CURPINS

Capitolul I Concepte și considerații privind turismul,structurile de primire turistice.

Turismul

Dezvoltare turistică.Turism balnear (Wellness și SPA)

Structurile de primire turistice

Capitolul II Concepte în Turismul de Wellness,SPA și de Înfrumusetare

2.1 Wellness

2.2 SPA

2.3 Înfrumusețare

Capitolul III Coneptualizarea înfrumusețării

3.1 Considerații teoretice privind domeniul Coafura-frizerie

3.2 Consideratii teoretice privind domeniul Cosmetică

3.3 Considerații teoretice privind domeniul Machiaj

3.4 Consideratii teoretice privind domeniul Manichiură-Pedichiură

Capitolul IV Implementarea conceptului de înfrumusețare în cadrul structurilor hoteliere cu componentă Wellness.

4.1 Descriere Hotel Alpin Poiana Brașov

4.2 Analiza SWOT a Hotelului Alpin Poiana Brașov

4.3 Viziune privind conceptul de „înfrumusețare integrată” in centre de primire turistică

4.4 Crearea pachetului de servicii de înfrumusețare in cadrul Hotelului Alpin Poiana Brașov

Capitolul V Program investițional privind crearea spatiului de înfrumusețare în cadrul Hotelului Alpin

5.1 Analiza diagnostic în baza bilanțului contabil pentru anii 2010,2011 si 2012

5.2 program investitional privind amenajarea si dotarea centrului de înfrumusețare

5.3 Analiza economico-financiară a investiției

Capitolul I Concepte și considerații privind turismul,structurile de primire turistice.

Turismul

Din punct de vedere etimologic, după majoritatea dicționarelor, provine din termenul englezesc “to tour”, care înseamnă a călătorii, a colinda, referitor la semnificația de excursie. Creat în India secolului XVII – lea acest cuvânt galic provine din cuvântul francez “tour” (călătorie, mișcare în aer liber, plimbare, drumeție în circuit), care la rândul său declină din grecescul “turnos”, respectiv latinescul “turnus”, pastrând semnificația de circuit.
Ca fenomen social – economic, turismul începe să fie consolidat în Europa încă din 1880, în 1905 conturându-se prima definiție ce arată ca turismul, în sensul modern al cuvântului, este un fenomen al timpurilor noastre bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și schimbare a mediului înconjurător, pe nașterea și dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumusețile naturii (Ehmeyer Feuler în lucrarea “Handbuch der Scweizeishen Volkswistshaft”, 1905).
Cu timpul s-au încercat multe alte definiții ale fenomenului turistic. În 1910 austriacul J. von Schullen vu Schrattenhnfen descria turismul ca “fenomen care desemnează toate legăturile, în special economice, și care intra în acțiune pentru rezedenții temporari și străini dispersați înnăuntrul unei comune, unei provincii, unui stat determinat”. Profesorul belgian, Edmund Picard definește turismul ca pe “… ansamblul organelor și funcțiilor lor, nu numai din punctul de vedere al valorilor pe care călătorul le ia cu el și al celor care în țările unde sosește cu portofelul doldora, profită direct (în primul rănd hotelierii) și indirect pe cheltuielile pe care le face spre a-și satisface nevoile de conoștiință sau plăcere…”etc.

„Turismul este arta de-a călători pentru propria plăcere” ne spune M. Peyromarre Debore

Dezvoltare turistică

Dezvoltarea, reprezintă un ansamblu de acțiuni ce determină conditii mai bune de desfășurare a activității. Fie că este vorba despre dezvoltarea umană, a infrastructurilor sau a sistemelor.

Prin dezvoltare turistică, înțelegem ansamblul de acțiuni ce contribuiie în mod eficient la desfășurarea ativității turistice in condiții superioare față de starea inițială.

În turism, dezvoltarea cunoaște mai multe domenii, cum sunt:

Educația în turism: Formare profesionala de bază;

Specializare la locul de muncă;

Perfecționare prin sesiuni de lucru tematice.

Infrastructură pentru unități de primire turistică;

Infrastructură pentru zone geografice de interes turistic mărit:

Zone montane;

Zone litoral-maritime;

Zone depresionare.

Infrastructură pentru transportul în turism:

Autostrăzi ;

Drumuri de acces ;

Din punct de vedere al dezvoltării turistice, prin prezentul proiect, optăm pentru dezvoltarea turismului de înfrumusețare, prin conceptul de înfrumusețare integrată in cadrul unităților de primire turistice, astfel încât, serviciul de înfrumusețare să constituie un adjuvant in activitatea de primire turistică.

Capitolul II Concepte în Turismul de Wellness,SPA și de Înfrumusetare

2.1 Wellness

Wellness-ul poate fi definit ca o balanță între minte,corp și spirit,factori care duc la o stare generală de echilibru emoțional și echilibru fizic.

Prin Wellness înțelegem un domeniu de activitate cooptat de anumite persoane pentru ca acestea să prevină starile negative prin diferite metode alternative precum plimbări în mediul natural,sport,alimentație sanogenetică,înfrumusețare corporală,înfrumusetarea parului,întreținerea manichiurii si a pedichiurii,întreținerea și cosmetizarea tenului.

Turismul wellness mai poate fi explicat printr-un singur cuvant: REVIGORARE. In timp ce turismul medical sau turismul de boala este ex post.(pentru a repara o problema aparuta deja) Turismul wellness este ex ante (pentru a impiedica aparitia unei probleme).
Turismul wellness poate insemna somn lung, relaxare in jacuzzi, rasfat in impachetarile cu miere, diete personalizate, mancare organica, inot, sauna, fitness, masaj, etc. Turismul wellness poate fi hidroterapie, homeopatie, naturopatie, irigare de colon, controlul celulitei, managementul stresului sau managementul greutatii. Turismul de wellness poate fi coaching-ul stilului de viata cu ajutorul caruia fumatorii scapa de dependenta sau cei care au nevoie de tratament curativ intr-un pat, la fel cum turismul de wellness include tratamente de infrumusetare si anti-imbatranire. Calatoria in cautarea tineretii vesnice nu inseamna neaparat drumul de la aeroport la sala de chirurgie, pentru o operatie estetica, ci poate insemna o excursie de doua-trei saptamani la un resort balneo.

Conceptul de wellness a fost dezvoltat de către Dunn(1959) ca un statut special de sănătate, cuprinzând un sens larg de bunăstare, sens care vede omul ca fiind constituit din corp, spirit și minte și dependent de mediul său. Müller și Kaufmann(2000)au intervenit mai târziu pentru a combina ânțelegerea wellnessului în America de Nord și în Europa, sugerând că wellness este un statut de sănătate care presupune armonia dintre corp, minte și spirit, responsabilitate de sine, fitness fizic, grijă pentru frumusețe, nutriție sănătoasă, relaxare, meditație, activitate mentală, educație, sensibilitate la mediu și contacte sociale ca elemente fundamentale.

2.2 SPA

SPA este importantă componentă wellness care cuprinde o serie largă de activităti ce contribuie la întreținerea frumuseții sănătății corpului și încetinirea procesului de îmbătrânire.

SPA(în latină “Sanitas Per Aquam”)este activitatea care implică utilizarea apei ca principal factor de vindecare și prevenție a diferitelor afecțiuni.

SPA-ul este practicat de mii de ani în Egipt, Grecia, Roma, Mesopotamia, Imperiul Otoman, Japonia și Europa de Vest.

Reprezenta domeniul exclusivist al doamnelor care făceau parte din înalta clasă a societății, acestea dorind să slăbească.

SPA a devinit foarte important pentru societatea modernă, orientată spre adoptarea unui stil de viață sănătos, de prevenție, fitness, meditație și relaxare.
In ultimii ani, conceptul de SPA a căpătat o importanță majoră, el fiind asociat cu o serie largă de produse cosmetice, de înfrumusețare și igienă a întregului corp.

În centrele de înfrumusețare, tratamentele și procedurile SPA se întâlnesc grupate pe zone de interes ale corpului uman. Astfel, deosebim zone de interes cum sunt:

1. fața și gâtul

2. trunchiul și membrele superioare și inferioare

3. mâinile și unghiile membrelor superioare

4. tălpile și unghiile membrelor inferioare

5. scalpul și părul

2.3 Infrumusețarea

Putem defini înfrumusețarea, ca ansamblu al operațiunilor ce îmbunătățesc aspectul fizic general al corpului uman, fiind mereu considerată un factor esențial în mărirea respectului si încrederii în sine.

Caracterzarea generală a înfrumusețării:

După modul de înfrumusețare:

Chirurgical- prin operații ce duc la modificarea permanentă a unei proeminențe/forme, a unei structuri osoase,etc;

Chimic- prin modificarea culorii cu aport de substante chimice(exemplu:vopsirea părului) ;

Mecanic- prin aplicarea pentru o scurtă durată a produselor cosmetice cu rol de modificare temporară a volumelor(exemplu:machiaj de corectare,manichiură clasică)

Terapeutic – prin tratamnte care au ca efect, îmbunătățirea aspectului, în timp, a structurii cutanate ;

După durata efectului :

Permanent- operațiuni cu efect de înfrumusețare permanentă ;

Temporar- operațiuni cu efect de înfrumusețare temporară ;

Ocazional- operațiuni cu efect de înfrumusețare de durată scurtă;

Capitolul II Concepte în Turismul de Wellness,SPA și de Înfrumusetare

Conceptul de înfrumusețare este prezent în lume, asemeni conceptului SPA încă din antichitate, întîlnit pe toate continentele lumii în mod omogen.

Acest concept a fost este și va fi un concept strâns legat de componenta psihologică umană, întrucât se consideră încă de la apariția sa, că un aspect estetic și plăcut ochiului, acordă propriei persoane încrederea de sine.

Conceptul de înfrumusețare poate fi defalcat pe mai multe categorii distincte de înfrumusețare,astfel:

-Înfrumusețarea părului

-Înfrumusețarea tenului(a feței)

-Înfrumusețarea corpului

-Înfrumusețarea unghiilor

-Înfrumusețarea prin chirurgie estetică

Nevoia omului de a arăta bine și de a se simți frumos a pornit încă din vremuri străvechi prin diferite ritualuri de înfrumusețare pe care nu și le puteau permite decat oamenii din înalta societate.Astfel în Egiptul Antic, soțiile faraonilor, înfăptuiau ritualul de îmnăiere în lapte de cămilă pentru a-și păstra pielea luminoasă,tânără și cu o elasticitate mărită.Tot egiptenii au descoperit că prin utilizarea un anumit tip de argilă,iși pot aplica măști care tratează anumite probleme ale pielii.

„Femeia fără machiaj este ca mâncarea fără sare”, aprecia scriitorul roman de comedii, Plautus. Dar când începe istoria cosmeticii? Nu știm exact, dar cu mult timp în urmă, ne asigură istoricii. Cu certitudine însă femeile nu au ezitat să-și riște sănătatea și chiar viața numai pentru un moment de frumusețe trecătoare.

Frumusețea începe cu igiena corporală. Un adevăr descoperit de femei încă din Antichitate. Și nu numai de ele. Prin urmare, baia este la loc de cinste. Și nu orice fel de baie, ci mai ales cea în lapte și miere. Legenda spune că însăși Cleopatra se scufunda zilnic în acest amestec miraculos din care ieșea și mai frumoasă, și mai seducătoare. Așa i-a cucerit pe câțiva dintre cei mai inabordabili bărbați ai acelor timpuri.

Scurtă istorie a produselor cosmetice

Secole la rând, femeile au căutat soluții pentru a sublinia cu negru ochii, a vopsi buzele și a adăuga o umbră de smarald pleoapelor. De multe ori și-au riscat sănătatea folosind cosmetice făcute din arsenic, plumb și chiar mercur, mixturi care se dovedeau toxice și chiar mortale, chiar dacă ecat oamenii din înalta societate.Astfel în Egiptul Antic, soțiile faraonilor, înfăptuiau ritualul de îmnăiere în lapte de cămilă pentru a-și păstra pielea luminoasă,tânără și cu o elasticitate mărită.Tot egiptenii au descoperit că prin utilizarea un anumit tip de argilă,iși pot aplica măști care tratează anumite probleme ale pielii.

„Femeia fără machiaj este ca mâncarea fără sare”, aprecia scriitorul roman de comedii, Plautus. Dar când începe istoria cosmeticii? Nu știm exact, dar cu mult timp în urmă, ne asigură istoricii. Cu certitudine însă femeile nu au ezitat să-și riște sănătatea și chiar viața numai pentru un moment de frumusețe trecătoare.

Frumusețea începe cu igiena corporală. Un adevăr descoperit de femei încă din Antichitate. Și nu numai de ele. Prin urmare, baia este la loc de cinste. Și nu orice fel de baie, ci mai ales cea în lapte și miere. Legenda spune că însăși Cleopatra se scufunda zilnic în acest amestec miraculos din care ieșea și mai frumoasă, și mai seducătoare. Așa i-a cucerit pe câțiva dintre cei mai inabordabili bărbați ai acelor timpuri.

Scurtă istorie a produselor cosmetice

Secole la rând, femeile au căutat soluții pentru a sublinia cu negru ochii, a vopsi buzele și a adăuga o umbră de smarald pleoapelor. De multe ori și-au riscat sănătatea folosind cosmetice făcute din arsenic, plumb și chiar mercur, mixturi care se dovedeau toxice și chiar mortale, chiar dacă promiteau să le aducă tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. În culturile antice, femeile puteau să-și adauge roșu pe față prin transformarea anumitor minerale în pudră. Alte minerale erau folosite pentru a colora pleoapele și a vopsi părul.

Vechii egipteni foloseau cosmeticele pe scară largă. Unele foloseau khol pentru a trasa conturul ochilor. Această substanță era obținută din amestecul sulfatului de plumb cu migdale calcinate, cupru, zgură și alte ingrediente. Se credea că un bun contur al ochilor ținea departe spiritele rele și îmbunătățea vederea. Chiar și femeile sărace își machiau ochii în vechiul Egipt. Pe de altă parte, producția de cosmetice din vechea Romă era asigurată de sclave care erau cunoscute sub numele de Cosmetae (vezi Juvenal, Satire, VI, 476).

A fost o vreme când cosmeticele erau folosite atât de femei, cât și de bărbați. Pudra era utilizată în Europa aristocrată atât pentru față, pentru a masca cicatricele lăsate de diverse boli, dar și pentru peruci. Cosmeticele erau folosite și din rațiuni simbolice. De pildă, faimoasa Elizabeta I a Angliei, cunoscută ca Regina Fecioară, își acoperea fața cu un strat gros de pudră albă, iar cele mai multe portrete ale ei o înfățișează în acest fel. Oricum, folosirea cosmeticelor dădea posibilitatea ascunderii vârstei reale. În epoca victoriană cosmeticele par să intre într-un con de umbră în favoarea simplității și a naturaleței.

Cosmeticele erau folosite și în Persia, încă din perioada antică. După convertirea triburilor arabe la Islam și cucerirea acestor teritorii au fost interzise numai cosmeticele care modificau trăsăturile naturale pentru a cauza dorința incontrolabilă a bărbaților. Legea islamică nu interzice cosmeticele cu condiția ca acestea să nu facă rău corpului. Abu al-Qssum al-Zahrawi sau Abulcasis, autorul a 24 de volume de enciclopedie medicală Kitab Al-Tasrif, publicate în anul 1000, consacra integral volumul 19 cosmeticelor, considerate o ramură a medicinei. Volumul vorbește despre parfumuri, arome, esențe și uleiuri. Henna ca substanță cosmetică își are originea în nordul Africii.  

Chinezii sunt cei care au inventat vopsirea unghiilor. Mai întâi cu gumă arabică, gelatină și ouă, cam cu 3.000 de ani înainte de Hristos. Culorile folosite indicau clasa socială: dinastia Chou – auriu și argintiu, dinastiile următoare – roșu sau negru. Claselor de jos le era interzisă vopsirea unghiilor în culori strălucitoare.

În Japonia, gheișele foloseau rujuri obținute din strivirea petalelor de șofrănel cu care își colorau identic atât buzele, cât și pleoapele. Baza de machiaj era constituită dintr-o versiune mai diluată a cerii pe care o utilizau luptătorii de sumo. Peste ea se aplica pudra de orez. Contururile roșii subliniau atât ochii cât și nasul. Ohaguro (vopsirea dinților în negru) avea loc în cadrul ceremoniei Erikae în cadrul căreia gheișa novice devenea independentă. Curtezanele foloseau, de asemenea, găinațul de pasăre pentru a obține culori mai deschise.

CAPITOLUL III Conceptualizarea înfrumusețării

3.1 Considerații teoretice privind domeniul Coafura-frizerie

Părul

Este o formațiune epidermică alcătuită din celule cheratinizate și cornoase cu o structură flexibilă.Părul este alcătuit din două părți: una externă,vizibilă,care este tija și cealaltă ascunsă profund în derm,foliculul pilosebaceu sau rădăcina.În funcție de particularitățile fiecărei persoane,diametrul firului de păr măsoară între 0,05 mm și 0,09 mm.

Alcătuirea firului de păr

Firul de păr se formează la nivelul rădăcinii,care este compusă din două porțiuni:bulbul pilos și papila foliculară sau dermică.El se naște dintr-un buzunar al epidermei,ansamblu ce poartă numele de folicul pilos.

Orificiul prin care firul de păr iese din piele se numește ostium folicular.

Papila dermică este responsabilă cu nutriția firului de păr,căruia îi asigură printr-o densă rețea vaculară,elementele necesare dezvoltării sale.

Papila foliculară este strctura ce reglează ciclul de creștere al firelor de păr,care este mai accelerat cu cât circulația este mai intensă și vascularizația mai bogată.

Bulbul este structura de proliferare a foliculului pilos și de multiplicare celulară,care formează ulterior tulpina sau tija de păr.

În codul genetic uman sunt programate atât numărul de foliculi piloși, cât și numărul de cicluri pilare prin care un folicul poate să treacă.

Corpul uman dispune de o rezervă de mai multe sute de cicluri, cu variații de la zonă la zonă, însemnând mai multe sute de fire de păr generate de un folicul pilos intimpul vieții.

Odata ce durata de viață predeterminată a unui folicul este consumată, foliculul nu mai poate forma noi fire de păr.

Creșterea firului de păr reprezintă un proces ciclic, în care fazele de activitate alternează cu fazele de repaus. Încă din 1926 s-au individualizat trei perioade de viață ale firului de păr: anagen- perioada de dezvoltare rapidă

catagen- perioada cu activitate piloformatoare mai redusă și începutul perioadei de

repaus

telogen- perioada de repaus complet și de eliminare a firului de păr.

În scalpul uman anagenul durează 2-6 ani, catagenul 2-3 săptămâni, iar telogenul 3-4 luni. Viteza de creștere a părului este de 0,1-0,4 mm pe zi, fiind mai mare la femei decât la bărbați, la tineri decât la vârstnici și mai accentuată în perioada martie-octombrie.

Pilogeneza este influențată de o serie de factori interni și externi. Factorii interni sunt: Vascularizația folicului pilos, sistemul nervos central și cel neorovegetativ, glandele endocrine (hipofiza, suprarenalele, testiculul și ovarul, tiroida). Factorii externi sunt alimentari, fizici și chimici.

Fiziologic, în fiecare zi sunt expulzate câte 50 de fire de păr. Într-o tricogramă normală se găsesc 85-90% din foliculi în anagen, 8-14% în catagen și 1% în telogen.

Un fir de păr este format din tija,partea liberă și foliculul pilos, care se găsesște in derm, mai superficial sau mai profund, în funcție de zona de imlantare.

Tija firului de păr este partea vizibilă a acestei structuri,este construită din celule epiteliale care se divid continuu și se diferențiază.Aceste celule migrează spre suprafața pielii în formă de coloane și se dispun în straturile tecii firului de păr,care sunt de la interior către exterior: măduva,cortexul și cuticula.

Măduva este situată in centrul firului,este discontinuă sau chiar absentă in părul fin și stricat.Are un conținut de cheratină scăzut,iar luciul părului este dat de cantitatea de aer care se găseste în interiorul măduvei.

Cortexul este alcătuit din celule alungite care formează așa numitele blocuri de microfibră,conținutul de cheratină este de 74 %,este capa mijlocie a firului de păr,aici întâlnindu-se pigmenții care dau culoare firului de păr.Odata cu înaintarea în vârsta sau chiar și la persoanele tinere,pigmentul se distruge și între celulele acestui strat pătrund bule de aer cae dau părului reflexe argintii(albirea părului).

Cuticula este capa externă a firului de păr,formată din 5-11 rânduri de celule translucide(care lasă să pătrundă lumina),cornificate,plane și fără culoare.Celulele sunt dispuse ca niște solzi.Acest strat este foarte important pentru aspectul firului de păr,influențează strălucirea și condiția acestuia si este ca un burete care se deschide atunci cand sunt aplicate corespunzător produsele cosmetice lăsând astfel ca acestea să acționeze în profunzime.

În contactul cu cu produse cosmetice agresive, pierde din capele de celule,lăsând fibrele cortexului descoperite

Din momentul producerii acestor celule,ele mor și devin dure.Componenta principală a tijei firului de păr este o proteină,sclerocheratina, ce reprezintă o formă intermediară între cheratina moale epidermică și cheratina dura din unghii.

În compozitia sa se găsesște un aminoacid bogat în sulf,L-cisteina,care asigură coeziunea moleculelor de cheratină prin punțile disulfice care leagă catenele polipeptidice și imprimă rezistență mecanică firului de păr.Prezența acestor legături face cheratina insolubilă în apă precum și în soluții saline și inertă față de mulți agenți chimici cât și față de enzime.Este parțial solubilă în soluții apoase alcaline de acid tioglicolic,prin ruperea unor legături disulfidice.

Compoziția chimică a firului de păr este complexă și diferă in funcție de zona foliculului, pilos fiind construit din substanțe organice ,anorganice și apă.

Dintre substanțele organice amintim:

Glicogenul,cel mai răspândit dintre hidrații de carbon din păr.Se găsește în treimea mijlocie a foliculului pilos la nivelul zonei exterioare a rădăcinii.De asemenea în papila dermică se depozitează cantități însemnate în timpul catagenului și telogenului,fiind sursa majoră de energie pentru sinteza proteinelor.

Polizaharidele acide sunt găsite în celulele zonei exterioare a rădăcinii,unde se găsește și glicogenul și în celulele bulbului,la limita cu papila dermică.Polizaharidele acide reprezintă sursa de sulfhidril pentru sinteza cheratinei.

Lipidele se găsesc în zonele interne ale rădăcinii și în porțiunea superioară a bulbului. Sunt prezente la pubertate și scad odată cu vârsta, mai mult la femei decât la bărbați.

Proteinele constituie componenta principală a părului. Aminoacizii izolați sunt: lizina, histidina, arginina, acidul aspartic, treonina, prolina, glicina, alanina, cistina, valina, metionina, izoleucina, fenilalalina.

Cistina se găsește în cea mai mare proporție, iar metionina în cea mai mică. La nivelul foliculului pilos proteinele sunt distribuite diferit și anume matricia conține proteine sărace în sul, pentru ca în cuticulă să predomine proteinele bogate în sulf.

Măduva conține cantități mici de cistină și cantități mai mari din ceilalți aminoacizi.

Elementele minerale pe care le putem găsi în firul de păr sunt: FE, CU, CA, MG, P, S, ZN, K, HG, PB, majoritatea dintre ele au o proveniență externă.

Componentele chimice ale părului îi conferă acestuia proprietăți fizice importante: Elasticitatea, rezistența la tracțiune și torsiune, deformabilitate, ondulația naturală, volum, culoare, higroscopicitate.

Decolorarea și permanentul repetat, la fel și lumina solară și expunerile la UV duc la alterarea proprietăților elastice ale părului, prin degradarea chimică și fotochimică a cistinei în acid cisteic.

Caracteristici ale firului de păr

După rasă: neagră creț; chinezii foarte lins; eschimoșii, mongolii orientali linso; albă lins, ondulat;

După vârstă: la făt ia naștere părul temporar, care este schimbat treptat cu părul definitiv; la pubertate apare părul în zona axilei și pubis

După factori hormonali: testosteron, hormon specific masculin, care este responsabil apariției părului pe picioare, brațe și alte zone ale corpului

După distribuție: acoperă tot corpul, exceptând zona buzelor, a frunții, a pomețiilor, palmelor și tălpii și aureolelor mamare.

După cantitate: se reduce odată cu vârsta

După culoare: este determinată genetic la fel ca și cea a ochilor.

După lungime și flexibilitate: aceste două caracteristici variază în funcție de zona corpului și permite clasificarea lui în diferite tipuri: păr lung și flexibil – întâlnit în zona capului, barbă și mustață, axile și pubis, păr scurt și rigid – sprâncene, gene, nas și urechi, păr scurt de flexibilitate variabilă – pe trunchi și extremități

Tehnici de cosmetizare și spălare a părului

De ce se murdărește părul?

La rădăcină – grăsime, resturi celulare, sudoare

La vârfuri – praf, fum, resturi de produse (fixative, spume etc.)

Spălatul clasic

Se piaptănă părul pentru a retrage resturile de produse și pentru a fi descurcat, se reglează temperatura apei și se umezește bine părul și pielea capului, se ia o cantitate mică de șampon în podul palmei și se extinde pe toată pielea capului deschizând cărări, se freacă pielea capului cu vârful degetelor (niciodată cu unghiile), cu mișcări circulare. Se va începe în partea superioară apoi lateralele, ceafa și se termină în creștet. Procesul durează 5 minute. Apoi se clătește cu apă din abundență, se scurge excesul de apă, se repetă procesul de șamponare, iar dacă clienta nu utilizează produse de suavizare, este momentul în care se face masajul. Se clătște, după care se aplică produsul suavizant, urmând a se descurca părul cu un piaptăn rar și cu mișcări foarte lente de la vârfuri spre rădăcini, evitând contactul produsului suavizant cu scalpul. Se aplică un prosop fără a se freca vîrfurile părului.

Cosmetice pentru igiena capilară

Șampoanele – produse destinate pentru curățarea pielii capului și a părului ce lasă părul ușor de manevrat, suav, curat și strălucitor.

Proprietățile șamponlui

-putere de curățare și putere spumantă (cele două împreună formează un tensioactiv)

– suavizează părul

– are un parfum plăcut

– nu irită ochii

– nu produce alergii sau sensibilitateâ

– deselectează părul

– nu sunt produse foarte alcaline, au un PH adecvat pentru piele (valoarea ph-ului 5,5)

– respectă cât se poate emulsia epicutanat care protejează pielea capului și părul

3.2 Consideratii teoretice privind domeniul Cosmetică

Estetica este modul superior și complet de întreținere a tenului,bazându-se pe o temeinică cunoaștere a anatomiei și funcțiilor pielii. Este considerată o știință deoarece succesul este influiențat de cunoștințele esteticianului și aplicarea celor mai noi și performante tehnici de întreținere și tratare a tenului. De asemenea este și o artă deoarece munca esteticianului de a modela,relaxa și a încărca clientul cu noi energii,este similară cu activitatea unui sculptor.

Cuvântul estetică provine din limba greacă armonie,frumusețe,perfecțiune.

Esteticianul va avea o strânsă relație profesională cu medicul dermatolog,pentru a stabili tratamentul adecvat în timpul cel mai scurt, fiind bun cunoscător a bolilor pielii,pentru a se izola atât pe el cât și pe clienți.

Mic istoric al întreținerii tenului

Întreținerea tenului a început în timpul Egiptului antic cu aproximativ 6000 ani în urmă. Femeile egiptene își ungeau fața cu ulei de lămâie,uleiuri din plante,ceară de albine și miere. Malahitul era folosit pentru produsele de machiaj.

La fel și în Grecia antică, hipocrate părintele medicinei a contribuit la dezvoltarea esteticii.Grecoaicele foloseau în mod frecvent măștile faciale.Una din cele mai folosite era preparată din pâine amestecată cu lapte și diverse flori.O aplicau noaptea și obțineau o catifelare a tenului , prevenind formarea cutelor de expresie.

Romanii sunt considerați inovatori în întreținerea tenului.ei sunt realizatorii primelor creme din fructe sau ulei de masline. În plus ei erau recunoscuți pentru băile de plante și masajele lor.

Arabii practicau metode de întreținere a tenului cu ajutorul unor produse obținute din amestecul diferitelor extracte din plante cu alcool,din care o parte se mai folosesc și astăzi în industria cosmetică.

În timpul Renașterii întrținerea pielii și a tenului a luat amploare perioadă în care apare în vestul Europei primele parfumuri produse spre vânzare.Multe din formulele inventate în acele vremuri sunt folosite și astăzi de marile case producătoare de parfumuri.

Probleme și situații ce țin de estetică

Scopurile esteticii sunt:

– Menținerea în normalitate a funcțiilor pielii

– Protejarea pielii față de mediul înconjurător,stabilirea unei diete corespunzătoare

– Activarea funcțiilor pielii prin metode de de prevenire a îmbătrânirii

– Corectarea unor deficiențe de funcționare a funcțiilor pielii(sebum în exces,uscăciune,lipsa elasticității,acumularea toxinelor)pentru a restabili funcționarea metabolismului în mod normal

Eliminarea exceselor funcțiilor pielii

Curățarea și menținerea pielii într-un echilibru optim

Eliminarea cutelor de expresie și a comedoanelor

În toate cazurile esteticiana va lucra în stransă legatură cu medicul derrmatolog care va prescrie rețetele sau va indica dacă este cazul prepararea autovaccinului în cazul tipurilor de acnee.

Celula

Celula este unitatea morfologică și genetică a tuturor organismelor vii.În sructura celulei se disting două componente: citoplasma și nucleul.Compoziția chimică da citoplasmei o recție slab alcalină, având un Ph = 6,8. Substanțele organice ale citoplsmei sunt : protide,glucide și lipide.

Celula este elementul fiziologic al organismului și îndeplinește următoarele funcții:

funcții de mișcare,

transport la nivelul membranei,

funcții metabolice celulare,

funcții de înmulțire a celulei

Diferențieerea celulei se manifestă prin formă,structură și caracterul fiziologic. Celulele care se diferențiază în același sens și îndeplinesc aceiași funcție se grupează și formează țesuturi.

Ramura care are ca domeniu de studiu țesuturile, se numește histologie.

Țesutul este o grupare de celule care prezintă aceaiași diferențiere morfologică,structurală și funcțională.În țesut pe lângă celule se găsește de obicei și o substanță care leagă celulele între ele,numită substanță intercelulară.Țesuturile sunt de mai multe categorii după forma nși structura celulelor și după natura și cantitatea de substanță intercelulară:

Țesutul epitelial – are celule de formă paralelipipedică sau prismatică, cu foarte puțina substanță intercelulară,fiind strâns legate între ele.Acest țesut se găsește în organism la suprafață alcătuind straturile externe ale pielii,fie căptușind unele cavități ale corpului sau ale unor organe.

Epiteliile sunt: după modul de grupare al celulelor

Epitelii unistratificate (celulele sunt dispuse într-un singur strat ex: bronhiile mici)

Epitelii stratificate (celulele sunt dispuse în mai multe straturi ex: epidermul)

Epiteliile se mai clasifică după așezarea și funcția pe care o îndeplinesc în:

Epitelii de acoperire

Epitelii glandulare

Epitelii de resorbție

Epitelii senzoriale

Țesutul conjunctiv – este foarte răspândit în organism și este format din celule conjunctive,substanță intercelulară și formațiuni numite fibre.

Celulele conjuctive sunt celule autohtone hematogene și se împart în:

mezenchimale(corpul embrionului)

fibrocite cu formă stelată sau fuziformă

Celulele adipoase au formă ovală și prin ele se pot acumula substanțe grase.

Celulele pigmentare sunt celule în care se acumulează substanțe colorate.

Fibrele sunt :

colagene – au formă cilindrică

elastice – au tot formă cilindrică dar grosime mai mică,conțin elastină

precolagene – sunt formate din reticulină

Țesutul cartilaginos –este un țesut de susținere,format din celule cartilaginoase,fibre și substanță fundamentală în stare solidă,lipsit de vase sagvine și limfatice.

Țesutul osos – este un țesut conjuctiv în care substanța fundamentală dură este osema,impregnată în cantitate mare dfe săruri minerale, care îi dau o mare rezistență,fiind foarte bine vascularizat.

Țesutul muscular – este format din celule speciale,care se numesc fibre musculare sau miocite.Fibra musculară reprezintă unitatea morfologică a mușchiului,fiind alcătuită dintr-o celulă alungită,compusă din membrană și citoplasmă.

Țesutul nervos – este format din celule nervoase sau neuroni, care au proprietatea de a primi și transmite excitații, și din nevroglii care sunt celule speciale cu rol trofic și de susținere.

Organismul ca tot unitar

Fiecre țesut îndeplinește o anumită funcție în organism și funcționează în interrelație cu celelalte.Prin gruparea și formarea țesuturilor împreună se formează organele.

Organul – este o grupare de țesuturi care,funcționând împreună îndeplinesc o anumită funcție a organismului. Un organ îndeplinește o funcție, el fiind în corelație cu alte organe,contribuind la îndeplinirea unei funcții fundamentale ale organismului. O asemenea grupare a organelor se numește sistem sau aparat, fiecare îndeplinind o anumită funcție a organismului. Coordonarea sistemelor și a activității organelor se numește coordonare funcțională care este asigurată pe două căi :

calea umorală

calea nervoasă

Osteologia

Totalitatea oaselor din organism reprezintă sistemul osos sau scheletul.Forma oaselor este determinată de rolul pe care îl îndeplinesc în organism.Astfel oasele sunt: oase scurte (ale vertebrei),oase late(ale calotei craniene),oase lungi,oase mixte(osul zigomatic).Scheletul capului(craniul) este format din 22 de oase,craniul cerebral și craniul visceral.

Artrologia

Este ramura care studiază articulațiile(sindesmologia).Ca element de diferențiere a mișcării,deosebim:

sinartroze (articulații fixe)

diartroze (oasele sunt mobile unul față de altul)

Miologia

Este ramura anatomiei care se ocupă cu studiul naturii,structurii și funcțiilor mușchilor.Totalitatea mușchilor formează sistemul muscular.Mușchii legați de schelet sunt mușchi sceletici sau somatici care sunt striați, iar cei din pereții organelor interne sunt mușchii organelor interne sau visceralicare sunt netezi.Mușchii au următoarele proprietăți:

exitabilitate

extensibilitate

elasticitate

contractibilitate

Mușchii capului sunt fixați pe oasele capului :

mușchii pieloși ai capului

mușchii masticatori

mușchii pavilionului urechii

Anatomia și histologia pielii

Pielea este un înveliș membranos,conjuctivo-epitelial,care acoperă corpul la suprafață,continuându-se cu mucoasele și semimucoasele cavității naturale.ea îndeplinește rol de protecție,de sensibilitate tactilă,de excreție.Are o întindere de aproximativ de 1,5 m² și o grosime variabilă între 1 și 4 mm.Grosimea pielii variază în funcție de locul ,regiunea unde trăiesc,vârstă,sex,rasă.Culoarea pielii variază în funcție de pigmentul melani,vascularizație,regiunea în care trăiește,vârsta.Greutatea pielii este aproximativ egală cu a 15-a parte din greutatea corpului (greutate medie – 4 kg).

Aspectul pielii este catifelat ușor umed,prezintă multiple depresiuni,aspect și textură diferită în funcție de sex.

Embriologie

Epidermul se formează din luna a –V-a a vieții intrauterine,din ectoderm.La fel și glandele sudoripare,foliculii pilosebacei și mușchii erectori.Sistemul pigmentar,respectiv melanocitele se dezvoltă din melanoblaștii crestelor neurale,migrând către piele începând din a-VII-a săptămână a vieții intrauterine.

Structura pielii

Pielea este alcătuită din trei straturi suprapuse cu structuri diferite:

Epiderm – de natură epitelială – este alcătuit din mai multe straturi de celule deosebite între ele din punct de vedere morfologic și strâns legate din punct de vedere funcțional.Are mai multe straturi: membrana bazală,stratul bazal cu melanocitele – care produc melanina – (pigmentul ce determină culoarea pielii),stratul spinos, ,stratul granulos,stratul lucidum,stratul cornos.

Derm – localizat în structura conjuctivo-vasculară,format din țesut conjuctiv,care se găsește imediat sub epiderm fiind de origine mezodermică.Dermul are 3 părți:substanța fundamentală,sistemul fibral al dermului,sistemul celular al dermului.

Hipoderm – localizat în aceiași structură cu dermul- este un țesut conjuctiv lax format din numeroase fascicule conjuctive,orientate paralel cu suprafața pielii.Aici se găsesc glomerulii glandelor sudoripare,bulbii firelor de păr,vase sangvine,limfatice,terminații nervoase.

Părul și unghiile sunt producțiiții cornoase ale hipodermului.Tot în hipoderm se găsesc și producțiile glandulare ale pielii: glandele sudoripare și glandele sebacee.

Fiziologia pielii

Pielea este un înveliș de protecție mecanică și protecție față de agenții exogeni.Ph-ul fiziologic este într 4,2-5,8 în funcție de regiune . Astfel pielea are proprietăți bacteriostatice și fungiostatice fiind un tampon care neutralizează alcaliile. Are proprietăți electrice reglând traversarea electroliților și a apei ,termoreglare,pierdere de calorii prin iradiere,convexie,conducție. Este termosensibilă la nivelul dermului,excitația fiind transmisă la nivelul centrului hipotalamic care răspunde prin vasodilatație – transpirație (la cald) sau vasoconstricție (la frig).

Are rol în metabolismul general prin eliminarea apei prin transpirație 500-700 ml/zi,elimină dioxid de carbon și absoarbe oxigen.

Funcțiile pielii

Pielea are următoarele funcții:

Protecție – contra traumatismelor mecanice,microbi,fungi,radiații solare

Respirație – la adult în 24 de ore se elimină prin piele 4 l dioxid de carbon

Excreție – sudorație – 99g% apă și 1 g% reziduu uscat(0,4g% substanță organică și 0,4%g săruri minerale)

Termoreglare – centrul este în hipotalamus,rolul fiind dublu antitermic și termogenetic.Organismul pierde în 24 de ore 800 ml apă și aproximativ 400 kcal.

Sensibilitate- tactilă (de atingere,presiune),termică(pt.cald,rece),dureroasă

Depozit – hipodermul acumulează grăsime (țesutul adipos),sânge funcționând ca o rezervă energetică.

Metabolică- secretă sudoare și intervine în metabolismul apei și sărurilor minerale

Absorbție – deși este impermeabilă pentru diferite substanțe ,permite trecerea unguentelor,frecțiilor,băilor,tratamente prin electroterapie.

Mucoasele și semimucoasele – caracteristici:

Suplețe și elasticitate

Nu au un strat cornos

Fragile

Umectate tot timpul de secreții

Sistemul vascular și nervos reprezentate prin acuitatea mucoaselor genitală și anală

Leziuni cutanate elementare

Modificări pigmentare ale pielii

Tulburările de pigmentație sunt date de macule care sunt : macule pigmentare,macule hiperpigmentate,macule acromice și macule provenite din tulburări de vascularizație.

Leziuni cutanate cu conținut solid

Papula –leziune circumscrisă ușor proeminentă,de dimensiuni mici care se resoarbe fără a lăsa cicatrice.Papulele sunt epidermice,dermiceși dermepidermice.

Tuberculul – proeminență mai mare decât papula,produsă printr-un infiltrat bogat în derm,mai ales în cel profund.Se întâlnește în sifilisul terțiar,tuberculoză și lepră.

Nodulul – formațiune proeminentă,de mărimea unei alune,produsă printr-un infiltrat celular masiv situat în derm și în dermul profund.Se întâlnește în sifilisul terțiar,tuberculoză și vascularite nodulare.

Vegetația – escrescență proeminentă,cu vârful filiform,de aspect conopidiform.

Lichenificarea – apare pe fondul unei eczeme cronice,prin adâncirea papilelor dermice.

Tumoarea – formațiune infiltrativ proeminentă de mărimea unei nuci sau a unui măr,produsă prin proliferarea celulelor locale.

Leziuni cu caracter lichid – se formează cand apare lichid în exces la nivelul structurilor cutanate și produc diferite modificări locale.

Vezicula – este o formațiune de mărimea unei gămălii de ac,ce se ridică ușor deasupra epidermului fiind nplină cu lichid.

Pustula – este o mică formațiune cavitară situată intraepidemic, mai mare decât vezicula cu un conținut purulent.

Bula –cavitate relativ mare,plină cu lichid ce se ridică deasupra tegumentului ca o bășică.

Leziuni prin soluții de continuitate

Exulcerația –pierdere suprficială de substanță din epiderm.Se vindecă ușor și nu lasă urme.Se produce după traumatisme,sau scărpinat.

Ulcerația – pierdere de substanță tegumentară din derm.Nu se vindecă spontan și lasă cicatrice.

Fisura –pierdere liniară de substanță din epiderm și ajungând până la derm,localizate în jurul orificiilor,care la vindecare lasă cicatrice liniare.

Deșeuri cutanate

Scuama – în exces pe suprafața pielii a celulelor stratului cornos.Sunt de diferite forme:pitiriaziforme,lamelare,în lambouri(în bloc)

Crusta – depozit neomogen,rezultat din uscarea secrețiilor formate într-o ulcerație.Crustele

sunt hematice și melicerice

Escara- mortificare a tegumentului produsă prin ischemie(lipsa circulației)necrozare uscată a țesăturilor.

Gangrena –mortificare cutanată întinsă asociată cu necroza țesăturilor profunde

Sechele cutanate

Cicatricea –leziunea cutanată rămasă după vindecarea unor afecțiuni tegumentare care au distrus o porțiune mare din structurile pielii.

Atrofia – diminuarea grosimii pielii cu ștergerea papilelor dermice și reducerea considerabilă a circulației în dermul superficial.

Defecte cosmetice apărute pe fond de secreție sebacee abundentă (sindromul seboreic)

Secreția sebacee – eliberarea sebumului din glandele sebacee stimulată de hormonii androgeni(masculini).Cele mai multe glande sebacee se găsesc pe pielea capului,față,pe mijlocul decolteului și pe spate.

Seboreea – secreția mărită de sebum pe baza unor proprietăți moștenite ereditar.Se manifestă printr-un ten gras,lucios,păr slinos,mătreață,însoțită de transpirație abundentă

Comedoanele – sunt o retenție de sebum(un dop)în deschiderea glandei sebacee.Sunt comedoane negre și albe.

Acneea – proces inflmator care interesează foliculul polisebaceu și se dezvoltă pe un teren seboreic. Acneea are mai multe origini: polimorfă,medicamentoasă,cortizonică,de origine chimică externă.Formele clinice se diferențiază în:acneea comedoniană,papulopustuloasă,nodulochistică și conglobată.

Rozaceea(față arămie)- manifestare seboreică târzie apare după 40 ani cu evoluții diferite , fiind frecventă la femei.

Dermatita periorală(inflamarea pielii în jurul gurii)- frecventă la femei tinere și vârstă mijlocie, având la origine alergii,folosirea unor alifii fluorinate,tulburări de digestie,anticoncepționale.

Dermatita seboreică – apare în zona pielii capului,între sprâncene,șanțurile nasolabiale,decolteu și conductul auditiv extern.Frecvența afecțiunii este mare în cazul purtătorilor de HIV dar și la persoane cu depresie imunitară a organismului după boli.

Celulita – proces inflamator din țesutul celular subcutanat,manifestat prin plăci infiltrative cu pielea îngroșată,de consistență crescută.Țesutul adipos subcutanat din zona afectata apare îngroșat,hipertrofiat cu formarea unor noduli rău delimitați.

Analiza tenului și tipurile de ten

Tenul se împarte în două mari categorii: uscat și gras. Acestea pot prezenta diferite variații și anume:normal ,excesiv uscat,deshidratat,mediu gras,alipic,seboreic ,acneic și cuperotic.

Tenul normal – este foarte rar întâlnit până la vârsta adolescenței.Aspectul este moale,catifelat de culoare roz,fără comedoane sau aglomerări de sebum.Aciditatea pielii este în jurul pH-ului de 5,5.

Tenul uscat- apare datorită modificării pielii de a reține apă în țesuturi.Aspectul este lipsit de catifelare,cu pori foarte subțiri,greu de vizualizat cu ochiul liber,cu elasticitate precară,are cute de expresie foarte subțiri și dese.Este tipul de ten care îmbătrânește repede și vizibil.

Tenul gras- este tipul de ten cu cele mai multe probleme, pielea arătând ca o coajă de portocală,cu pori larg deschiși,lucioasă.Aspectul pielii apare ca fiind murdar,lucios,axfisiat.Pe acest tip de ten datorită inflamării sebumului apare acneea.

Tenul acneic- ten gras iritat,cu pri foarte deschiși,supuși atacului substanțelor din mediu,cu sebum infectat,cu multe comedoame.

Tenul cuperotic- tenul cu vase capilare sparte la suprafața pielii.Cuperoza rezultă ca urmare a pierderii elasticității pereților vaselor capilare și micșorarea lor.Cuperoza apare pe un ten sensibil, subțire fiind agravată de factori externi:temperaturi ridicate sau scăzute, dietă necorespunzătoare, mișcări de masaj prea puternice.

Tenul pătat – tenul cu modificări a stratului de melanină.Această modificare a pigmentului apare datorită expunerii excesive la razele solare,raze infraroșii sau dereglări hormonale.

Tenul cutat – tenul îmbătrânit cu multe cute de expresie, deshidratat, mușchii și-au pierdut tonicitatea, lipsit de elasticitate.

Tenul deshidratat – la acest tip de ten pielea se descuamează fin, lipsită de vlagă și prosăpețime,cu zone decolorate, lipsit de suplețe și elasticitate.

Tenul alipic – tenul fără grăsime la suprafața pielii, se poate întâlni atât la tenul gras cât și la tenul uscat.Pe lângă pielea fară grăsime acest ten își pierde și apa din țesuturi,fiind subțire,fără suplețe,cu multe linii de expresie.

Tenul mixt – tenul unde se întâlnesc zonele grase cât și uscate,deshidratate dar și alipice.Pentru îngrijirea tenului mixt se va ține cont de fiecare zonă în parte cu tratamentul adecvat.

Analiza tenului

În camera unde se examinează tenul trebuie să fie o temperatură constantă între 20-25 grade Celsius,cu lumină naturală .

Examinarea tenului se face prin:

– Metoda vizuală cu ajutorul lupei

– Palpare

– Vitropresiune

– Cu lampa Wood

– Citirea pH-ului chimic sau electric

Întreținerea tenului

Etapele de întreținere a tenului sunt:

– Curățare

– Protecție

– Stimulare

– Penetrare

Curățarea tenului – se urmărește eliminarea toxinelor,deschiderea porilor,pentru a ajutapenetrarea produselor de hidratare sau hrănire.Curățirea pielii se poate face manual su cu ajutorul vacumului care extrage prin absorbție depozitele de murdărie și grăsime din pori.

Protecția tenului – se realizează prin protecție naturală,rezistența corpului la mediul înconjurător,sebumul și secrețiile eliminate de piele oferă tenului o protecție naturală.pH-ul pielii trebuie menținut în intervalul 5,5-6,5.De asemenea o altă protecție este realizată cu ajutorul unui produs cosmetic special preparat,care acționează ca o barieră împotriva agenților mediului înconjurător.

Stimularea tenului

Sub epidermă se găsesc fibre nervoase ce transmit comenzi celulelor pielii și altor celule din corp.Rețeaua de fibre trebuie să fie stimulată pentru a funcționa.Această stimulare se poate realiza cu ajutorul produselor cosmetice prin tratamente la domiciliu dar si tratamnete la salon cu ajutorul :

Spray-ului,ionodermului și radiostatul.Aceste aparate activează circulația sangvină,excită și tonifică musculatura,asigură penetrarea prin epiderm,derm și hipoderm a produsului destinat hidratării și hrănirii tenului.

Penetrarea tenului

Această etapă în cosmetică este posibilă dacă tenul a fost corect curățat și porii deschiși.Vapoforul înmoaie celulele moarte de la suprafața tenului,peria le îndepărtează iar galvanodermul realizează dezîncrustarea depunerilor din por.Penetrarea produselor cosmetice prin piele se execută cu ajutorul radiostatului și ionodermului prin alternanță.

Măștile faciale calde

Sunt mai multe tipuri: mască de ceară caldă,mască de parafină,mască de cauciuc,masca cu nămol.Aplicarea măștilor calde are un efect relaxant,lărgesc vasele de sânge din epidermă hrănindu-le cu mai mult oxigen,dizolvă celulele moarte și ajută produsele de hidratare și hrănire să pătrundă în toate straturile pielii.

Măștile faciale reci

Măștile reci sunt diverse:apă minerală,ceaiuri,decocturi din plante,pulpă de fructe,uleiuri animale și vegetale,mixturi de plante cu vitamine.

Vitaminele în cosmetică

Denumirea provine de la vita-viață și amine-compuși de azot.Rolul vitaminelor în cosmetică este atât intern cât și extern în compoziția produselor de hidratare și hrănire a tenului.

Vitamina A(retinolul)este liposolubil.

Puternic antioxidant;

Stimuleaza creșterea la copii si adolescenți;

Sporește imunitatea;

Intreține vederea;

Stimulează creșterea intrauterină a fătului;

Menține tinerețea pielii și protejează impotriva acneei;

Ajută la intărirea unghiilor și părului;

Îmbunatătește calitatea somnului;

Scade tensiunea arterială;

Crește rezistența naturală a pielii împotriva razelor nocive ale soarelui, previne arsurile solare și protejează pielea față de cancer;

Contribiue la structură și funcția normală a epiteliilor,corectează hiperplazia și hipercheratoza.Se utilizează în tratarea tenurilor acneice,tenurilor excesiv uscate.

Vitamina A se gășeste in: morcovi, napi, usturoi, frunze de spanac, roșii, piersici, măceșe, agude, portocale, castane, caise, banane, zmeură, coacăze, ananas, cereale, gălbenuș de ou, lapte integral, smantană sau unt,ulei de pește.

Vitamina B Complex este hidrosolubilă.Reglează metabolismul hidraților de carbon,grăsimilor și proteinelor.Conține inozit antialopecic,acid pantotenic cu efect de păstrare a structurii și culorii pielii.

Vitamina B1(tiamina)are rol în metabolismul glucidelor.Îmbunătățeste metabolismul celular,condiționează funcționarea normală a sistemului nervos central,ficatului și a inimii.stările carențiale produc axfisie,edeme.

are rol in stimularea stării de bine, a optimismului, combătand depresia, anxietatea, oboseala și alte tulburari neuropsihice.

Imbunătățește funcția musculară

este un excelent tonic cerebral;

ajută in protecția ADN-ului;

joacă rol anticanceros;

scade tensiunea arterială;

previne bolile de inimă;

crește pragul de rezistentă la durere, astfel că este un analgezic natural;

este utilă in prevenirea răului de mare, răului de inălțime, răului de avion etc.

imbunătățeste digestia și tranzitul intestinal;

are efect detoxifiant.

Se găsește în drojdie,tărâțe,cereale,orezul nedecorticat, alunele, laptele gras, iaurtul, cartofii (dar nu prajiti), organele, carnea slabă, majoritatea legumelor.

Vitamina B6 – (piridoxina)are rol de coenzimă în metabolismul aminoacizilor.Carența duce la psoriazis,dermatită seboreică,stomatită,cheilită.Are și efect antiseboreic.

este indispensabilă metabolismului, jucand rol important in metabolismul proteic, lipidic si glucidic;

este un puternic antioxidant;

intervine in formarea globuelor roșii, fiind un factor important in prevenția și tratarea anemiei;

este esențială in coordonarea nervoasă și veghează asupra funcțiilor creierului;

previne spasmele musculare și “cârceii”;

tratează sindromul premenstrual;

toți fumătorii, consumatorii de alcool, femeile care iau anticoncepționale ar trebui să consume zilnic alimente bogate in vitamina B6;

crește sinteza anticorpilor, fiind un factor de bază al imunitătii;

diminuează riscul de crize la asmatici și de formare a pietrelor la rinichi;

Se găsește în drojdie de bere,tărâțe de orez,pepene,carne,ficat,gălbenuș, bananele, cerealele integrale, germenii de cereale ,germeni de grâu, germeni de lucernă, nuci, alune, miezul de semințe sau de sâmburi, fasolea boabe, țelina, spanac, cartofi, pătrunjel, peștele.

Vitamina B2 (Riboflavina) se găsește în ficat de vită,graham. Carența duce la boli de piele,tulburări de creștere,anemie.

Se mai găsește în: drojdie de bere,lapte,ficat,rinichi,mușchi.

Vitamina B9 ( acidul folic) este una din cele mai cunoscute vitamine, fiind de asemenea esențială gravidelor.

Rolurile acidului folic in organism:

acidul folic este decisiv pentru formarea sistemului nervos la făt;

induce formarea globulelor roșii, carența de acid folic va duce la anemie;

impiedică bolile cardiovasculare, in special prin impiedicarea formării unei substanțe toxice numite homocisteină;

menține sănătatea sistemului nervos prin mecanisme complexe;

acidul folic intervine in prevenția sau tratarea unor probleme de sănătate precum: alcoolism, anemie , displazia de col uterin, tumorile de col uterin, boala Crohn, depresie, diaree, gingivita, hiperhomocisteinemie, boala intestinală inflamatorie, insomnie, mielopatie, defecte de tub neural, dementa, tumorile ovariene, parodontoza, schizofrenia, dermatita seboreică, tumori uterine.

Alimente bogate in acid folic (vitamina B9): salata, spanac, sparanghel, muștar, ficat de vitel, pătrunjel, broccoli, conopida, sfeclă roșie, linte, țelină.

Vitamina B12 – beneficii:

este esențială pentru sistemul nervos, stimulând sinteza tecii de mielină; previne degenerarea nervoasă și este utilă pentru persoanele care acuză simptome de amorțire;

ajută în menținerea acuității simțului tactil si auditiv;

intervine în menținerea echilibrului;

previne și tratează anemia (anemia pernicioasă);

participă la procesele de oxido-reducere la nivelul celulelor,influiențează tensiunea

participă la procesul de reânnoire celulară, la sinteza AND-ului, a fierului, a vitaminei C;

protejează celulele hepatice;

Alimente bogate în vitamina B12: carne de pui, vită, porc, ficat, lapte, produse lactate, ouă, fructe de mare (crabi, stridii, scoici), somon, ton, cereale integrale.

Vitamina C – este esentiala vietii, carenta de vitamina C poate duce la deces (prin scorbut).

Rolurile vitaminei C:

stimuleaza sinteza de colagen in organism, mentinand structura multor organe, dar si elasticitatea pielii;

combate celulita si ajuta in procesele de slabire;

creste imunitatea si trateaza afectiunile respiratorii;

intervine in absorbtia fierului in organism si deci in tratarea sau preventia anemiei;

prezinta un puternic efect antioxidant;

previne cancerul;

Alimete bogate in vitamina C: ardeii iuti rosii si verzi, ardeii grasi, patrunjelul si cimbrul, legumele verzi cu frunze, spanac, creson de gradina, varza, varza de Bruxelles, conopida, broccoli, usturoiul, cartofii, morcovii, sparanghelul.

3.3 Considerații teoretice privind domeniul Machiaj

Machiajul reprezinta pentru om, o metoda de infrumusetare prezenta de la inceput pana in prezent. Machiajul are rolul de a personaliza, de a crea frumusete plastica fara a interveni prin metode chirurgicale.In decursul anilor,machajul a evoluat cu ajutorul tehnicilor utilizate, de la pudre pigmentate constituite din sol si plante la pudre pigmentate chimic, culori obtinute prin macerarea plantelor si amestecate cu substante chimice ce au rolul de a conserva atat culoarea cat si textura pudrelor. Tusul de ochi,fie el de colorat, negru sau chiar si alb, a fost folosit incepand cu egiptenii, acestia obtinand-ul din amestecul unor uleiuri cu pamant calcinat sau chiar a cărbunilor. Machiajul este acea masca ce ne da incredere, ne face sa simtim frumusetea unei persoane, accentueaza trasaturi sau le estompeaza si prin urmare, pentru om constituie acel rol social, etic si moral .

3.4 Consideratii teoretice privind domeniul Manichiură-Pedichiură

Manichiura – Istoric

Acest procedeu de întreținere este folosit de peste 4000 de ani.În sudul Babilonului cei din clasa socială înaltă foloseau scule din aur pentru a-și întreține manichiura.În China se folosea șlefuirea unghiilor și colorarea lor în funcție de statutul social al persoanei.Egiptenii își colorau unghiile în roșu,Cleopatra avea unghiile pictate în roșu intens iar Nerfertiti folosea nuanțe de rubiniu.

La 1800 unghiile degetelor familiei regale ersu colorate în negru și roșu,cele ideale având forma ușor ascuțită.La 1830 în Europa un medic ortoped Sitts dezvolta o metodă care avea la bază o tijă din lemn de portocal,înainte utilizându-se ustensile metalice,foarfece și acid.În 1892 nepoata Dr.Sitts răspândește îngrijirea unghiilor la femei, metodele Sitts ajungând până în Statele Unite unde apar o mulțime de saloane.

În anul 1900 femeile încep să-și taie unghiile cu foarfece metalice și le pilesc cu pile metalice.Unghiile sunt masate cu pudre sau creme abrazive pentru luciu.Au început să apară diferite lacuri care se aplicau cu o perie din păr de cămilă.

În 1904 Asociația Bărbierilor din America dezvoltă relații de afaceri cu producători și distribuitori de ustensile și produse de întreținere.

În 1910 Compania” Flowery Manicure Products”se stabilește în New York,fiind producătoare de pile metalice și inventează pila din lemn pe care este aplicat un strat abraziv.

În 1921 se înființează Asociația Națională de Cosmetologie (coafori,frizeri,cosmeticieni),iar în 1921 apare Asociația Școlilor Acreditate de Cosmetologie.

În anii 1925-1930 apare termenul de „moon manicure”.Cuticulele sunt tăiate iar marginea unghiei este neacoperită cu lac dând impresia de lună nouă.În 1927 Max Factor introduce o cremă pentru cuticulă o cremă roz pentru unghii precum și lacul alb,fiind primele tendințe pentru manichiura French.

În 1932 Compania Revlon din Franța introduce un produs nou lacul colorat cu pigmenți organici în locul coloranților chimici, cu o mare varietate de nuanțe.

În anii 1960 companiile producătoare de produse pentru tehnica dentară au început să producă un material acrilic care au stimulat producția de unghii false.

Cuvântul manichiură derivă din latină manus(mână)și cura(grijă),grija față de mână.

Boli ale unghiilor

Onychosis este un termen care se referă la orice boală a unghiei.

Onychomicoza – este o infecție micotică care apare atunci când fungii invadează unghiile de la mâini și picioare precum și pielea subiacentă(patul unghial).Sunt afectate mai frecvent unghiile membrului inferior deoarece cresc mai încet favorizând dezvoltarea micozei.Unghia capătă o culoare alb gălbui modificându-și textura.Porțiunea afectată este groasă și decolorată.

Paronychia – este infecția țesutului care înconjoară unghia și este cauzată de bacterii,fungi sau viruși.este caracterizată de roșeață,umflarea zonei și durere fiind foarte contagioasă.

Onychia –este imflamarea matrixului și se datorează infectării cu bacterii a instrumentelor de manichiură.

Onychocryptosis – unghii încarnate care pot genera o infecție și apar datorită pilirii exagerate în partea laterală.

Onychoptosis – căderea unghiilor datorită bolii sifilis.

Onycholysis – este depărtarea unghiei de patul ei fără să cadă datorită unor boli interne.

Onicotrofia – boală a unghiei care duce la atrofierea acesteia și la descompunere, aspectul neputând fi modificat decât prin intervenție chirurgicală.

Onicorexis – boală a unghiei cre duce la ruperea acesteia pe verticală și la exfoliere.

Tinea unguis – infecție caracterizată prin subțierea,deformarea și în final pierderea unghiei.

Onicogrifoza- unghiile foarte groase care au pătruns adânc în țesut.Duce la curbarea unghiei și imposibilitatea modificării acesteia decât prin intervenție chirurgicală.

Onychauxis –este deformarea unghiilor de la picioare și poate fi rezultatul unei probleme la nivel intern.

Leuconichia – este cea mai uzuală formă de decolorare a unghiilor și apare sub forma unor linii albe.Această boală este ereditară.

Koilonichia- este cauzată de o deficiență a fierului sau anemie,unghiile având un aspect curbat și au tendința de a se despica pe margini.

Melanonichia- reprezintă benzile pigmentare verticale, este necesar tratamentul indicat de medic deoarece pot apărea leziuni cu caracter malign.

Pterigiom – reprezintă problemele legate de apariția unor fâșii de piele pe suprafața unghiei.De regulă sunt rezultatulunei traume cauzate de o procedură chirurgicală.

Psoriazis-ul – este definit prin descuamarea unghiilor și apariția unor eczeme.Va lăsa unghia încovoiată,uscată și deseori despicată.Unghia va căpăta culori diferite:roșu,portocaliu,maroniu.Nu se fac tratamente cosmetice la unghiile bolnave de psoriazis.

Hematomul –este rezultatul unei traume la nivelul unghiei,dar poate să indice o leziune mai gravă.hematomul uce la separarea unghiei pentru că sângele este un mediu care atrage bacteriile și ciupercile.Dacă au trecut câteva zile și zona este în continuare dureroasă ste necesasr ca unghia să fie înlăturată.

Liniile orizontale- apar pe unghie adâncite și de culoare mai închisă denotă un semn de slăbiciune a sistemului imunitar.Această problemă poate fi cauzată de o traumă,boli cronice,malnutriție,chimioterapie sau alt eveniment care modifică structura internă a organismului.

Liniile verticale- sunt caracteristice mâinilor bătrâne deși nu sunt strict legate de vârstă.Patul unghial crește dar pe măsură ce crește creează riduri care apoi se exfoliază.Pe măsură ce îmbătrânim nivelul de hidratare scade.

Bolile orgnismului indicate de aspectul unghiilor

Unghiile de culoare roz indică sănătate,alimentație corectă,regim de viață fără deviații.

Unghiile albăstrui indică anemie sau o toxicitate mărită în organism.

Unghiile fragile,subțiri indică o deficiență de vitamine care dacă nu este însoțită de alte manifestări se poate recomanda o cură cu polivitamine și minerale 7 zile (niciodată vara).Lunile în care se recomandă administrarea vitaminelor sunt cuprinse între lunile septembrie-aprilie inclusiv.

Unghiile îngroșate pot fi cauzate de folosirea în exces sau de slabă calitate a unor produse de curățare(detergenți)sau se pot prezent în această formă datorită apariției unor micoze sau paraziți.În cazul apariției micozei unghia capătă și o culoare alb-gălbuie în straturi.

Unghia moale supusă exfolierii indică o lipsă de proteine și vitamine.În acest caz nu se fac recomandări se prezintă la medic se fac analize de sânge.Dacă unghia are acest aspect nu se aplică modelaje de unghii false nici acrilic.Dacă este slăbită dar nu prezintă urme de boli de piele se pot executa toate tipurile de manichiură cunoscute.

Ungia curbată foarte mult peste deget indică existența unor boli cronice.Dacă nu sunt transmisibile se poate executa manichiura.

Desprinderea unghiei de patul unghiei indică apariți unei infecții ori prezența unei ciuperci.

Infecția matrix-ului se manifestă ca un țsut inflamat în interiorul căruia se acumuleză puroi în imediata vecinătate a bazei unghiei.Această boală este produsă de bacterii și este contagioasă.Nu se execută nici un fel de manichiură.Se recomandă consultul medicului dermatolog.

Unghia ridicată este cauzată de regulă de apariția unor micoze.Ea se situează la un nivel mai ridicat de piele,sub care se află mai multe straturi de celule moarte,întrerupte pe alocuri de goluri.Nu se execută nici un tip de manichiură,se recomandă consultul medicului specialist.

Atenționare!

Când clienta este trimisă la medicul speciaslist și se reântoarce după un interval de timp pentru a i se executa manichiura trebuie să prezinte acte doveditoare că a urmat tratamentul prescris de medic și este în prfectă stare de sănătate.Nerespectarea acestei situații reprezintă un mare risc de îmbolnăvire atât a persoanei care execută manichiura cât și a celei cu care intră în contact.

Caracteristicile și rolul unghiei

Unghia – este o lamă cornoasă care se formează din celulele epidermei,din straturi dense de cheratină,care îi conferă duritate.Ea este formată din cheratină,apă,grăsimi,calciu și fier și protejează extremitatea degetelor.Pentru evitarea ruperii unghiei lungimea ideală este atunci când extremitatea sa este o treime din lungimea totală.

Componntele unghiei – este compusă din matrice-rădăcina unghiei,cuticula,semiluna,lama cornoasă,patul unghiei și marginea liberă a unghiei.Unghia se află pe deget care are următoarele componente: osul degetului(falange),derma,țesut epidermal interior,epiderma(pielea degetului).

Matricea (rădăcina) – este partea vie a unghiei,unde celulele noi resping celulele moarte spre exterior formând astfel partea vizibilă a unghiei.

Patul unghiei – reprezintă prelungirea rădăcinii și este defapt purtătorul lamei cornoase.

Semiluna albă- este prelungirea rădăcinii fiind mai vizibilă la degetul mare.

Cuticula – este o porțiune mică de piele care încadrează lama cornoasă în trei părți:Eponychium,Perionychium și Hyponichium care sigilează unghia și o protejează asuprav factorilor externi.

Lama conoasă – este partea cea mai evidentă mărginită de semilună pe o parte și extremitatea liberă a unghiei.Este formată din celule albuminoide care nu conțin nici sânge nici celule nervoase.Celulele sunt dispuse în trei straturi susținute de o substanță formată din apă și grăsimi de consistență diferită,cele de la suprafața fiind mai dure.

Extremitatea liberă – este separată de deget fiind paretea cea mai expusă pericolelor, loviturilor, pilitului.

Riscuri în saloane de înfrumusețare

Este interzisă folosirea aparatelor electrice cu mâna udă;

Este interzisă intervenția de reparație asupra aparatelor și echipamentelor din dotare de personal neautorizat;

Este interzisă folosirea improvizațiilor la aparatură și echipamentele din dotare sau folosirea cu defecțiuni de orice natură;

Este interzisă deconectarea aparatelor de la prize prin tragerea ștecherelor cu duritate fără a susține prizele;

Nu se lucrează fără echipament de protecție adecvat(halat,papuci,mănuși);

Este interzisă folosirea ustensilelor și echipamentelor înainte de a fi curățate și desinfectate,sterilizate ;

Aparatura,echipamentele vor fi păstrate în locuri special amenajate,evitându-se accesul persoanelor neautorizate la folosirea lor;

Ustensilele și aparatele vor fi folosite doar în scopul destinat și se vor întreține în bună stare de funcționare;

Desinfectarea și sterilizarea ustensilelor se va face de fiecare dată ori de câte ori este nevoie de la un client la altul operație care se va executa în fața acestuia,și înlocuirea materialelor de unică folosință;

Se interzice cu desăvârșire executarea manichiurii la clientii cu boli de piele,molipsitoare,excepție făcând persoanele care prezintă certificat medical care atestă că boala nu este contagioasă.

Noțiuni generale de transmitere a bolilor

Bacteriologia este stiința care studiază bacteriile.Ele sunt patogene și nepatogene.Bacteriile patogene sunt dăunătosre și stau la baza apariției bolilor.

Bacteriile patogene sunt:

Cocii – celule rotunde sau ovale care singure sau în grup formează:

Displococii – bacterii care produc pneumonia

Streptococii – produc infecții serioase în cazul tăieturilor netratate în piele

Stafilococii –cresc în fgormă de ciorchine fiind cauza abceselor și furunculelor

Bacilii – produc TBC,dezinterie,febră tifoidă,

Spirillia- produce sifilisul

Căile de transmitere a bacteriilor sunt: gura,nasul,ochii,pielea rănită.Paraziții se transmit cu ajutorul animalelor și plantelor.Virușii sunt cele mai mici microorganisme ce intră în contact cu celulele,cresc și se reproduc până când celule este distrusă și apoi se mută la altă celulă.Virusul HIV este cel mai de temut în zilele noastre.Acesta slăbește imunitatea prin distrugerea celulelor albe ale sângelui.Rezistența fiecărei persoane este dată de imunitatea organismului care poate fi naturală sau artificială.Imunitatea naturală este dobândită la naștere reprezentând rezistența în fața bolilor fără intervenții exterioare.Imunitarea artificială este dobândită în urma supunerii corpului la o medicație sau tratament adecvat.Înlăturarea bacteriilor patogene se realizează prin sterilizare.Sterilizarea se execută astfel:

Cu agenți fizici:

Căldură uscată- procesul constă în expunerea obiectelor ce urmează a fi sterilizate la o temperatură ridicată 300-320 °C,temperatură la care mor bacteriile.

Căldură umedă – constă în imersia obiectelor și fierberea lor în apă timp de 20 minute.Această metodă nu se mai folosește.

Radiații ultraviolete – reprezintă cea mai folosită și cea mai eficace metodă de sterilizare a instrumentelor după ce în prealabil au fost spălate cu apă și săpun și uscate.

Cu agenți chimici:

Antisepticele încetinesc procesul de dezvoltare a bacteriilor fără a le distruge.Antisepticele folosite frecvent sunt: tinctură de iod 2% în alcool etilic,acid boric 5% în apă distilată,apă oxigenată 3%;

germicideleAntisepticele încetinesc procesul de dezvoltare a bacteriilor fără a le distruge.Antisepticele folosite frecvent sunt: tinctură de iod 2% în alcool etilic,acid boric 5% în apă distilată,apă oxigenată 3%;

germicidele(desinfectanții) fac bacteriile inactive: formaldehidă 40%,alcool etilic 80°(alcool sanitar),amoniac soluție,hipoclorit de sodiu.

Tehnici de realizare a manichiurii

Manichiura clasică

Atât clienta cât și manichiurista se vor spăla pe mâini înainte de încperea procedurii de executare.Manichiurista se va desinfecta pe mâini cu alcol de 70° .Toate ustensilele ce urmează a fi folosite se sterilizează în sterilizatorul cu ultra violete.Se începe cu îndepărtarea lacului de pe unghii și examinarea atentă a degetelor clientei pentru constatarea eventualelor boli contagioase sau neregularități ale unghiei.Clienta va fi dinainte informată cu privire la efectul în timp al tăierii cuticulei care duce la încarnarea unghiei.Se îndepărtează colțurile formate după care se stabilește forma dorită de clientă a unghiei.Se continuă cu pilirea unghiilor cu pila potrivită care se manevrează cu dus-întors,mișcări lungi corespunzătoasre formei dorite, după cre se verifică cu degetul mare eventualele asperități.Cu partea fină a bufferu-lui se curăță întreaga suprafață a unghiei pentru ai da un luciu natural.Cu ajutorul cuțitașului pentru manichiură se dezlipește cu grijă cuticula de jur-împrejur după care se introduce mâna în bolul cu apă caldă în care s-a introdus săpun lichid sau șampon.Aceiași operațiune se execută și la mâna dreaptă .Clienta nu trebuie să stea cu mâna în bol mai mult de 8-10 minute.După curățarea cuticulei la ambele mâini se va aplica carminul la dorința clientei.Acest area rol de dezinfectare și estetic.Se aplică uleiul vitaminizant cu ajutorul bețișorului de portocal urmat de masajul mâinii cu ajutorul unei creme hidratante.Se continuă cu aplicarea primului strat de lac pentru protecția unghiei care în prealabil a fost ștearsă cu șervețelul de urmele de cremă.Se aplică pasta de unghii de două ori după care se aplică un lac protector care conferă luciu și rezistență ojei.Cu bețișorul inmuiat în dizolvant se corectează eventualele imperfecțiuni.

Manichiură de construcție cu unghii false

Se îndepărtează toate urmele de lac de pe unghii cu dizolvant.Se împing cuticulele înapoi cu ajutorul unui bețișor de trandafir.Resturile de cuticulă rămase după împingere trebuie pilite ușor.Se scurtează unghia naturală la o mărime cu 1-2 mm de la marginea terminației unghiei.Cu buffer-ul se mătuiește unghia pe toată suprafața până în colțuri.Se șterge cu grijă praful rămas pe unghie u ajutorul periei.Se alege tipsul potrivit pentru acoperi toată unghia.Se lipește tips-ul care în prealabil a fost dat cu adezivul special.După fixare dacă se observă imperfecțiuni de lipire sunt 4-5 secunde timp în care se poate dezlipi.Tips-ul se fixează complet în 10-20 secunde.Se scurtează cu ghilotina în funcție de lungimea dorită și se pilesc marginile la forma dorită.Se aplică gelul de modelare,se lasă la uscare 2 minute în lampa cu ultra violete.Nu se șterge și nu se atinge cu nimic.Se aplică French gel la vârf sau alt gel colorat și după fiecare deget 5 secunde în lampa uv.După terminarea tuturor unghiilor se pun 2-4 min.la lampa uv la uscare.Se aplică gelul de la cuticulă spre marginea unghiei fără a atinge cuticula.Resturile de gel întărit se pilesc.Se șterge praful cu peria după care se aplică gelul de final cu atenție să nu atingă cuticula și nici marginile unghiei.Se usucă în lampă 2-4 minute.

Unghii French construite din gel

Se execută cu ajutorul unui șablon care se fixează în prealabil la marginea unghiei astfel încât să fie continuitatea unghiei naturale,să se potrivească la colțuri iar în cazul unor nepotriviri se ajustează cu foarfeca.Se împinge cuticula corespunzător,se pilește suprafața unghiei pentru aderență cu o pilă de duritate 180.Se aplică nail prep într-un strat subțire și după uscarea totală se aplică primer.Urmează gelul 3 în 1 platinum gel care se va aplica doar pe unghia naturală în strat subțire.Se ține la lampă uv un minut.Se așează șablonul și cu gel de construcție 3 în 1 platinum gel se va construi marginea liberă a unghiei în strat cât mai subțire.După ce se întărește în lampă 3-4 minute se va aplica gelul pentru prelungirea bazei și se formează negativul perfect.Se va întări și acest gel în lampă 3-4 minute.Cu pensula specială se va aplica gelul White și după întărirea lui se va aplica pe toată suprafața unghiei gelul de modelare 3 în 1.Se va forma curba unghiei care este punctul de susținere.După întărirea gelului de modelare 3-4 minute se șterge suprafața totală a unghiilor după care se finisează cu o pilă fină de 180,se netezește cu buffer-ul.Se dă luciul cu Finish gel și se hidratează cuticulele cu uleiul special.

Pedichiura

Este procedura de întreținere a piciorului și cuprinde tehnicile de îngrijire atât a piciorului cât și unghiilor acestuia.Operațiile care se execută sunt:

îngrijirea unghiilor normale

estetica unghiilor

îngrijirea unghiilor încarnate sau cu probleme

extragerea bătăturilor

tăierea straturilor cornoase de pe falange,călcâi și talpă

masajul piciorului

Îngrijirea unghiilor normale se face după ce picioarele au stat în apă caldă cu bicarbonat de sodiu sau sare de baie pentru a se înmuia țesuturile îngroșate.Cu ajutorul chiuretei speciale se îndepărtează pielița din jurul unghiilor si de pe patul unghiilor.Se împinge cuticula și se taie numai dacă este cazul.Cu ajutorul cleștelui mare se taie unghiile și colțurile mari.Cu ajutorul cleștelui mic se taie bătăturile de sub colțurile unghiilor încarnate.Se pilesc unghiile dându-le forma potrivită.Se taie cu bisturiul suprafața bătăturilor după care cu ajutorul rozetei se extrag.Cu ajutorul pilei abrazive se finisează călcâiul.Se face masajul picioarelor cu o cremă hidrtantă.Se aplică lacul protector și oja dorită de clientă.Regulile de igienă și dezinfecție sunt aceleași ca la manichiură și cosmetică precum și cele de deontologie profesională.

Teoria culorilor în manichiură și pedichiură

Culorile sunt clasificate în cele trei grupe mari:culori principale,secundare și terțiare.Cele principale sunt:roșu,albastru și galben.Acestea sunt culorile de bază deoarece prin combinația lor se obțin celelalte culori secundare:portocaliu,verde,violet.Culorile terțiare se obțin din combinația unei culori de bază cu una secundară:verde gălbui,verde albăstrui.Fiecare culoare are o culoare complementară care este situată față în față cu ea(roșu-verde,galben-violet,roșu-violet-verde-gălbui,roșu-portocaliu-albastru-violet).Culorile complementare dau un contrast armonios cu perechea lor,intensificând efectul acestora.Contrastul iese mai mult în evidență când una dintre culori este preponderentă.Culorile asemănătoare se situează pe roata de culori una lâng și tensiunea pe roata de culori este dată de culori care sunt apropiate una de cealaltă cum ar fi perechile:violet-albastru,roșu-galben.Culorile calde dau senzația de lumină,căldură,radiind veselie și fericire.Culorile reci dau o senzație de seriozitate,impun autoritate,simbolizează puterea,forța și încrederea.

Capitolul IV Implementarea conceptului de înfrumusețare în cadrul structurilor hoteliere cu componentă Wellness.

4.1 Descriere Hotel Alpin Poiana Brașov

4.2 Analiza SWOT a Hotelului Alpin Poiana Brașov

Prezentare și analiză Hotel Alpin

Hotel Alpin este unul dintre cele mai moderne hoteluri de 4 stele din Poiana Brașov, în care vă puteți răsfăța simțurile într-unul dintre cele mai moderne centre spa din România. Înconjurat de un peisaj natural, Hotelul Alpin din stațiunea de schi Poiana Brașov oferă priveliști montane magnifice și camere amenajate confortabil, cu acces gratuit la internet prin cablu.

Amplasare Hotel Alpin: hotelul are o poziție privilegiată în centrul stațiunii Poiana Brașov, ce oferă o priveliște magnifică asupra peisajului înconjurător. Hotelul a fost complet renovat în anul 2005, iar acum pune la dispozitia oaspeților interioare elegante și confortabile, dotări moderne și servicii specifice hotelurilor europene de patru stele.

Capacitate de cazare Hotel Alpin: hotelul dispune de 14 camere duble și 4 apartamente. Toate spațiile sunt ideale pentru sejururi de relaxare, pentru escapade romantice sau în familie, dar și pentru o ieșire veselă între prieteni. Aceleași spații pot găzdui în condiții excelente participanții sosiți la întâlniri profesb ionale sau de afaceri.

Dotări Camere Hotel Alpin: camerele sunt dotate cu televizor/ plasma, telefon internațional, minibar, internet prin cablu și wi-fi(internet fără cablu) , jacuzzi, terase , grupuri sanitare cu cadă și uscător de păr, iar mobilierul din lemn masiv a fost atent ales pentru confortul oaspeților.

Facilități Hotel ALPIN: Restaurant Tosca (240 locuri), 4 sali de conferințe, terasă de vară, lobby, piscină de dimensiuni semi-olimpice, piano bar, club Alpin (dans, coctailuri 24h/24h), Aquadreams club (sauna, fitness, saloane masaj), loc de joacă pentru copii, parcare, centru închiriere schiuri, garderobă schi.

Restaurantul Tosca – este un restaurant clasic ce oferă o gamă diversificată de preparate culinare (gustări calde și reci, preparate lichide calde, mâncăruri, minuturi, salate, dulciuri de bucătărie) produse de cofetărie, înghețată, băuturi nealcoolice și alcoolice, etc.

Sălile de Conferințe sunt dotate modern:
Carpathian Hall dispune de 460 locuri, aranjament cinema;
Brasov Hall dispune de 70 de locuri;
Sibiu Hall dispune de 70 de locuri;
Cluj Hall dispunde de 60 de locuri;
Mai sunt disponibile 2 săli de curs: A:20 locuri, B:20 locuri și sala President (board meetings): 20 locuri

Aquadreams Club cuprinde: piscină, 2 saune, bar , saloane de masaj și reflexoterapie. Piscina semi-olimpică are o lungime de 25 m, o lățime de 12.5 m și o adâncime care variază de la 1.5 m până la 2.20 m. Apa are întotdeauna temperatura de 29 de grade C. Se pot lua lecții de înot și gimnastică acvatică.

Tarife masaj: 15min=40RON, 30min=50RON, 50min=70RON, 80min (masaj roci vulcanice) =100RON

Clubul ALPIN este un loc unde se poate petrece timpul într-un mod placut si relaxant, ziua servind o bautura, ascultand muzica si urmarind pe plasma un film, noaptea clubul are program de dans, DJ in-house, animatoare, distractie.

CORP NOU 2009 – Apartamente Hotel Alpin
Apt Executive: doua dormitoare cu acces individual, fiecare cu vestibul si grup sanitar propriu, living si terasa comune (maxim 4 persoane)
Apt Junior: un dormitor cu vestibul si baie proprie, living si terasa (maxim 2 adulti si un copil)

Valentine's Day – Hotel Alpin 4* – Poiana Brasov
Perioada: 14.02 – 16.02.2014

Pachetul include: cazare 2 nopti, cu mic dejun, 1 cina romantica, 1 voucher cadou in valoare de 100 Lei/ persoana/ terapii SPA, 1 cadou surpirza Alpin,

petrecerea indragostitilor in Club Vogue si un cocktail cadou pentru indragostiti, acces gratuit la piscina, sauna, jacuzii, sala fitness, internet.
Tarif: 87 Euro/ persoana (loc in camera dubla)/ pachet
Tarif: 127 Euro/ persoana (loc in apartament)/ pachet

Oferta Paste 2014 – Hotel Alpin 4* – Poiana Brasov
Perioada: 30.04/ 06.05.2014 
(5 nopti + 1 cadou)

Pachetul include: cazare cu mic dejun 7 zile/ 6 nopti, petrecere Campeneasca de 1 mai cu fanfara Transilvania (vin fiert cu mirodenii, bere, gustari traditionale, miel la protap, toate in gradina hotelului), 2 mai Cina Gourmet (contine si preparate de post), 3 mai Cina Gourmet (contine si preparate de post), 4 mai Cina de Inviere (12:00 p.m.) si petrecere cu DJ, 5 mai Dejun Pascal traditional cu Adriana si taraful Datina, Cina Petrecere marca Alpin (meniu international), cu muzica live si dans.
Special pentru copii:
Cazare cu mic dejun pentru 1 copil pana la 12 ani, in camera sau apartament cu parintii, reducere 50% la dejun/ cine – organizate, pentru copiii pana la 12 ani. Zilnic activitati, jocuri in hotel si in aer liber cu supraveghere calificata, "Mini – Atelier de creatie" in 3 si 4 mai (cursuri si concurs de oua incondeiate cu diplome si premii), In 05.05, petrecere "Seara iepurasilor", in fiecare seara Petrecere junior. Surprize in camere si apartamente pentru cei mici si cei mari.

Pentru oaspetii hotelului:
O noapte cadou, cazare cu mic dejun, reducere 15% la ritualuri SPA si Restaurante a la carte, acces liber la piscina, sauna, fitness, jacuzzi – program zilnic 08:00 – 22:00.

Tarif: 289 Euro/ persoana (loc in camera dubla standard)/ pachet
Tarif: 459 Euro/ persoana (loc in apartament junior)/ pachet

10% reducere pentru inscrieri timpurii, pentru pachete achitate integral pana la 15 martie 2014!

Tarifele includ mic dejun si TVA. 
Nu includ taxa de statiune 5% din contravaloarea primei nopti de cazare. Copiii pana la 12 ani beneficiaza de gratuitate in conditiile in care dorm in acelasi pat cu parintii.

Analiză SWOT Hotel ALPIN din Statiunea Poiana Brasov

Puncte tari:

turistii pot stabili legaturi permanente cu alte zone si orase (Brasov, Râsnov, Zarnesti, Bran, etc.);

pot efectua excursii, vizite, putând petrece timpul liber chiar daca, conditiile meteo sunt nefavorabile;

posibilitatea asigurarii unui caracter polivalent si o exploatare continua atât în sezonul de iarna cât si în cel de vara;

Prin sfera atractivitatii statiunea Poiana Brasov dispune de potential turistic natural format atât din resursele naturale propriuzise, ale spatiului geografic ( relief, ape, vegetatie, fauna) ,cât si din derivatele acestora respectiv resursele climatice.

Apart Hotel Alpin, aflat în aripa nouă, este considerat un punct tare datorită faptului că este amenajat cu dotări specifice apartamentelor, crează atmosfera de acasă si confortul este ridicat.

Puncte slabe:

prezenta antropica aduce un grad de risc asupra echilibrului natural, determinând în timp o scadere a functiei de atractie turistica;

diminuarea accentuata a cererii turistice;

scaderea ponderii solicitarilor pentru excursii în statiunea Poiana Brasov;

reducerea ponderii turismului individual , de familie;

scaderea medie a sejurului;

Sezonalitatea ;

varietatea resurselor naturale care în mare parte prezinta o sensibilitate în contextul gradului de exploatare

lipsa unui centru de wellnes compact si cu componenta de infrumusetare integrata.

Amenintari:

numarul mic de turisti straini asigurat de principalele firme partenere cu care societatea a încheiat contracte;

calitatea serviciilor care nu se ridica la nivelul impus denumarul de stele;

circulatia pe cont propriu a turistilor straini;

concurenta la nivelul statiunii Poiana Brasov este relativ mare si cererea variabila

Hotelul Kronwell poate fi considerat amenințare directă, datorită faptului că amplasarea sa, amenajările si dimensiunile sale, sunt realizate strategic.

Oportunitati:

Durata medie a sejurului este de aproximativ 3 zile- turist, un rezultat direct al faptului ca ponderea cea mai mare o are turismul de afaceri, turism cu cheltuieli logistice foarte mari;

Turismul de evenimente constituie o oportunitate pentru Hotel Alpin, intrucat pozitionarea acestuia si dotarile departamentului de alimentatie publica reunesc o zona speciala, destinata atat turistilor cat si evenimentelor locale, nationale si internationale

Dezvoltarea componentei de înfrumusețare în cadrul turismului de SPA și de Wellness reprezintă pentru Hotel Alpin oportunitatea de a dezvolta această nișă din turism care în ultimii ani reprezintă un domeniu din ce in ce mai accesat de către clienții agentiilor de turism din intreaga lume;

4.3 Viziune privind conceptul de „înfrumusețare integrată” in centre de primire turistică

Viziunea reprezintă o formă împărtășită a identității și a valorilor comune,pe baza căreia să poată fi create obiective strategice de dezvoltare.Acest deziderat reprezintă un concept strategic de dezvoltare, ce cuprinde aspecte spațiale și ne-spațiale, calitative și cantitative ale dezvoltării.Formularea viziunii de dezvoltare este rezultatul unui proces participativ, care implică factori de decizie.

Perceptia omului pentru frumos a inceput inca de la facerea lumii,a continuat apoi perpetuandu-se si prin evolutie, s-a ajuns la o nevoie avanata de frumusete,o nevoie ce contribuie atat la starea de bine,de relaxare cat si la o stare de putere,incredere de sine si pozitivitate.În percepția noastra față de Turismul de Înfrumusețare, rolul meșteșugurilor conexe este unul foarte important întrucât consideram că turismul de înfrumusețare este un domeniu de viitor, este turism de nișă si orizonturile formate de acest domeniu specializat sunt foarte largi, în acest domeniu de activitate economico-social, lucrează o gamă foarte largă de specialiști.Începând de la artiști: Coaforii, Machiorii, Fotografii,Designerii de vestimentație, Stiliștii vestimentari, Manichiuriștii, Stilist Proteziștii, Cosmeticiene, Dermatologii, Medicii dentiști, Chirurgii Esteticienii apoi continuând cu departamente precum promovare, directori tehnici,directori artistici,directori de marketing,Directori de proiect, Directori generali, Directori de Informatică.

Prin cercetări efectuate cu ajutorul motoarelor de cautare ale internetului, pe eșantioane geografice, astfel: Continete,țări,județe, regiuni,raioane, landuri,cantoane, încă nu se poate evidenția nici un fel de Unitate de Primire Turistica sau Unitate de Alimentatie Publica ce ar putea avea legătura cu vastul domeniu de înfrumusețare.

Se dorește astfel prin viziunea acestui proiect dezvoltarea spre o noua nișă-Turismul de Înfrumusețare , un concept internațional care să pună la dispoziție atît artiștilor cât și departamentelor de conducere,promovare si marketing, toate mijloacele necesare desfăsurării optime pentru sinergia si productivitatea conceptului de Înfrumusețare Integrata.

Ce inseamna conceptul de infrumusetare integrata?

Înfrumusețarea integrata reprezinta imbinarea sinergetica a elementelor mai sus prezentate, astfel incit sa formeze un tot unitar ce contribuie eficient la economia oraselor,regiunilor,tarilor si mai departe a continentelor lumii.

4.4 Plan de situare a centrului de înfrumusețare

4.5 Crearea pachetului de servicii de înfrumusețare in cadrul Hotelului Alpin Poiana Brașov

Avand in vedere stadiul in care se prezinta functiunea de wellness a hotelului alpin, serviciile care lipsesc din sfera de activitate, precum machiajul,coaforul,zona de manichiura,

Capitolul V Program investițional privind crearea spatiului de înfrumusețare în cadrul Hotelului Alpin

Analiza diagnostic în baza bilanțului contabil pentru anii 2007,2008 si 2009

Schema analizei cu scop de dezvoltare afacere

Calculul analizei diagnostic potrivit bilantului contabil de la Registrul comertului, din Februarie 2014 pentru anii 2007,2008 și 2009

Tabelul indicatorilor

5.2 Program investitional privind amenajarea si dotarea centrului de înfrumusețare

Se va amenaja și dota, spațiul aflat în incinta centrului wellness al hotelului Alpin Poiana Brașov in funcție de modelul finisajelor existente și în funcție de spațiul disponibil, prezentat in capitolul IV,

5.2.1 Dotarea cu mobilier, aparatură și produse pentu coafură-frizerie

5.2.2 Dotarea cu mobilier, aparatură și produse pentru manichiură

Concluzii

Prin acest proiect am demonstrat că