Implementarea Codurilor de Etica

Capitolul I. ETICA

I.1.Ce este etica?

Etica sau știința realității morale, poate fi considerată una dintre cele mai importante ramuri ale filozofiei.

Termenul de etică provine de la cuvântul grecesc ethos care înseamnă caracter,obișnuință, datină. Pornind de la acest termen, Aristotel a creat adjectivul „etic” pe care l-a atribuit calităților umane, numindu-le astfel virtuți etice. Incercând să reliefieze totalitatea acestor virtuți și să creeze un nou domeniu în cadrul științei, introduce in vocabular termenul de „etică”.

Cicero, mare filozof al Romei antice, traduce termenul ethos în latină numindu-l „moralis” și face referire la moravuri, obiceiuri. Acesta a scris despre filozofia morală, înțelegând prin aceasta același lucru pe care Aristotel îl numea etică.

In secolul al IV-lea d. Hr., în limba latină își face apariția noțiunea de moralitas care defapt era similară cu noțiunea de etică. In Evul Mediu, limbile europene foloseau termenii de etică, morală, moralitate ca și sinonime. Mai târziu aceștia studiind etica ca și ramura specifică a filozofiei cunosterii, i-au atribuit treptat acesteia propriul sens. Astfel etica este o știiță specifică iar obiectul pe care îl studiază este moralitatea.

Asadar etica este o ramura specifica a filozofiei, aceasta studiază morala ca fiind principala latura a existentei umane si sociale. In timp termenul de etică a ajuns să fie perceput ca fiind o disciplină teoretică care studiază preocuparile oamenilor față de ce e bine si ce e rău, diferențele dintre datorie și dreptate, atitudinile, caracterele, datinile oamenilor, mai pe scurt acestora.

Etica reprezintă un set de reguli nescrise care ghidează atitudinea unei persoane față de ceilalți din jurul său și reliefează obligația sa de a lua în considerare și bunăstarea oamenilor din jur. Aceasta trebuie să fie o fundație pentru toate relațiile noastre, indiferent că le avem în vedere pe cele cu vecinii, colegii, angajații, angajatorii, furnizorii noștri sau pe cele legate de comunitatea în care trăim. Etica urmărește calitatea legăturilor pe care le avem unii cu ceilalți.

Robert C. Solomon în Business Ethics sugerează că etica se confruntă cu 2 tipuri de probleme și anume:

Caracterul individual, aici fiind inclus tot ceea ce înseamnă a fi „o persoană bună”

Normele sociale, acestea limitează comportamentele oamenilor și le influețează cu privire la ceea ce este bine și ceea ce nu.

Etica urmarește, pe lângă expunerea aspectelor teoretice ale moralei, să constituie un real ajutor în ameliorarea și îndrumarea vieții morale a oricărei societăți. Rolul acesteia este de a ajuta oamenii și instituțiile în luarea de decizii, de a le evidenția criteriile pe care să se bazeze și de a înțelege motivele morale ale acțiunilor lor.

In literaratura de specialitate, etica are explicate următoarele funcții: funcția cognitivă, funcția normativă, funcția persuasivă si funcția educativă.

Funcția cognitivă este funcția principală a eticii, fără aceasta restul funcțiilor nu s-ar putea realiza adecvat. Pentru realizarea acesteia sunt necesare parcurgerea a trei trepte succesive. Prima denumită și treapta descriptivă oferă sistematizarea datelor vieții morale prin elaborarea unor tipologii. Acestea descriu tipuri de atitudini morale, vicii și virtuți morale.

Etapa analitico-sistematică presupune analiza conexiunilor interne si externe ale fenomenelor morale precum conștiința, aprecierea, valorile, relațiile.

Ultima treaptă, cea explicativă presupune studierea cauzelor ce generează morala precum factorii ce explică geneza, structura, funcțiile morale, tipurile de morală, progresul moral și perspectivele acestui progres.

Funcția normativă aceasta presupune cristalizarea normelor morale în viața reală a colectivității. Normele morale nu pot fi create deoarece acestea nu pot fi decretate precum cele juridice.

Funcția persuasivă este o funcție de convingere, ce se realizează pe baza funcției cognitive și a celei normative. Persuasiunea înainte de fi considerată o funcție a discursului etic, este prezentă în sfera vieții morale. Discursul etic este o expresie teoretizată a opiniei publice iar autorul discursului este doar un reprezentant.

Funția educativă a fost cunoscută încă din antichitate de către Platon și Aristotel. Aceștia vedeau în cunoașterea binelui un caracter educativ,care induce respectul și dorința de practicarea a acestuia. In viziunea lui Aristotel, moralitatea are două izvoare: pe de o parte, cunoașterea binelui și, pe de alta parte, experiența repetată și fixată în obișnuință.

Posibilitățile educative ale eticii sunt condiționate de mai mulți factori precum: existența unui fond prealabil de moralitate în colectivul subiecților, acțiuniea unor factori formativi de natură instructiv-educativ sau existența în spațiul vieții sociale a unor modele reale de comportament.

I.2. Morala și moralitatea

Limba română a preluat prima dată cuvântul morală din latină, mai exact de la adjectivul mos-moris ce înseamnă moravuri. Mai târziu l-a folosit cu înțelesul de etic, ce provine din limba greacă.

Morala reprezinta totalitatea convingerilor, atitudinilor, deprinderilor si sentimentelor reflectate în principii, norme și reguli care reglementează comportamentul si raporturile unui individ față de ceilalți sau față de societate și ce se intemeiază pe conștiință și opinie publică. Aceasta nu se reduce la un set de norme si reguli, ea implică și valorizarea acestora.

Morala poate fi definită ca fiind anasablul principiilor de natură universal-normativă bazate pe dinstincția dintre bine și rău. Aceasta reprezintă un anasamblu de norme de conviețuire și de comportare iar nerespectare acestora nu implică sancționarea indivizilor de către lege, ci de către opinia publică.

Moralitatea reprezintă manifestarea moralei, prin atutudini, conștiintă și este sustinută de principii morale. Aceasta cuprinde tot ceea ce ține de conștiinta morală, valorile morale, calitățile și defectele morale, judecățile și sentimentele morale. Mai exact moralitatea unei acțiuni este dată de măsura în care ea își atinge scopurile astfel încât dezvoltarea ei să nu afecteze ceilalți oameni implicați.

Morala este un fenomen de esență socială datorită genezei sale, structurii, funcțiilor și funcționării sale istorice, care nu va disparea pe parcursul dezvoltării sociale și istorice.

I.3. Valorile morale

Intreaga există umană este cuprinsă în valorile morale, acestea sunt repere de bază ale vieții sufletești și spirituale. Unele sunt fundamentale, altele secundare, unele privesc scopuri, altele persoane, unele au caracter facultativ, altele obligatoriu.

Standardele etice sunt rezultatul sistemelor de valori, astfel încât diferitele segmente ale societății determinate pe baze etnice, culturale , religioase, politice sau profesionale își creează sisteme de valori proprii, diferite. Acțiunile pe care o persoană le săvârșește, sunt văzute de către aceasta prin prisma dorințelor și obiectivelor sale, ea considerandu-le corecte.

Valorile morale fundamentale sunt: binele, iubirea , dreptatea, datoria si obligatia morala.

I.4. Etica în afaceri

Etica în afaceri ajută organizațiile să-și definească și să-și clarifice scopurile reale astfel încât acestea să evite să se canalizeze pe obiective greșite. Ea reprezintă capacitatea intreprinderilor de a-și creea legături de calitate cu angajații, furnizorii și față de comunitatea în care își desfășoară activitatea.

Concluzia autorilor de specialitate este că disciplina teoretică care are ca scop studiul moralei în afaceri poate fi numită etica afacerilor. In acest context este încurajată folosirea formulei de etică a afacerilor și nu de morală a afacerilor.

Triunghiul de bază al eticii este format din 3 persoane și anume: Eu, Tu, El.

Figura 1. Cei trei poli ai eticii ( după Jérôme Ballet et Françoise de Bry)

Relația dintre etică și morală este „perfect aplicabilă interprinderii” așa cum este definita de către Paul Ricoeur. Astfel orice salariat este autonom (polul – Eu) dar in același timp acesta trebuie sa inspire încredere celor din jurul său (polul – Tu). Orice individ își va corela proiectele cu cele ale intreprinderii, ale firmei sau ale instituției la care este angajat. Intreprinderea, la rândul său, prin raportare la mediul extern poate fi considerată autonomă dar ea trubuie sa se asigure în ceea ce privește concurența sau de cooperarea cu ceilalți membrii ai pieței, astfel încât sa se respecte funcționarea acesteia.

Etica rerpezintă încrederea pe care o transmite o intreprindere prin calitatea produselor sale și printr-un personal căruia nu-i lipsesc calități de bază precum onestitatea și corectitudinea. Angajații acesteia trebuie să aibă aceleași principii și aceeași capacitatea de a înțelege si rezolva problemele etice care pot apărea pe parcursul activității intreprinderii. Fiecare dintre aceștia trebuie să înțeleagă etica în afaceri deoarece tot mai des deciziile importante sunt luate la niveluri ierarhice tot mai joase. Totodata, angajatul trebuie să cunoască valorile și obiectivele esențiale ale organizației astfel încât să o susțină în atingerea scopurilor.

Dacă sunt întrebați despre semnificația termenului etică, oamenii de afaceri americani dau urmatoarele răspunsuri tipice:

„Etica are de a face cu ceea ce sentimentele mele îmi spun că este bine sau rău”

„Etica este legată de credința mea religioasă”

„A fi etic înseamnă să respecți legea”

„Etica înseamnă modelele de comportament acceptate de societate”

Nici unul dintre aceste raspunsuri nu este în totalitate corect deoarce:

Etica nu este legată în mod necesar de stări efective deoarece acestea sunt schimbatoare,

Etica nu este întemeiată numai pe baza religiei deoarece aceasta nu se adresează numai persoanelor religioase.

Etica nu presupune doar respectarea legii ci și interesul pentru fenomene precum generozitatea, altruismul, loialitatea, mila, etc.

A fi etic în comportament nu este același lucru cu fenomenul de conformitate majoritară deoarece acțiunile noastre nu trebuie să depindă de opinia generală și de starea psihologiei colective la un moment dat.

I.5. Opt reguli de baza pentru gandirea etica in afaceri

Intr-un studiu celebru, aparut in 1985, numit It’s good business,Robert C. Solomon si Kristine Hanson publica 8 reguli cruciale pentru gandirea etica in afaceri. Acestea sunt urmatoarele :

Prima regula ne indeamna sa ne gandim la binele oamenilor din jurul nostru, inclusiv la binele si bunastarea celor cu care nu interactionam direct. Aceasta regula se bazeaza pe nucleul moralei si anume „Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!”

Regula numarul 2 ne sugereaza sa gandim ca niste membrii ai comunitatii afacerilor si nu ca indivizi izolati.

Cea de treia regula spune sa ascultam si sa ne supunem regulilor, dar sa nu depindem doar de ele.

Prin organizatia sau intreprinderea din care facem parte, trebuie sa ne vedem ca si parte a intregii societati.

Supunerea la regulile morale trebuie sa fie neconditionata. Ele reprezinta punctul de baza al eticii iar fara reguli nu pot exista afaceri.

Trebuie sa gandim intrun mod impartial, obiectiv, neutru si dezinteresat in ceea ce-i priveste pe ceilalti.

In permanenta trebuie sa ne gandim, ce fel de persoane ar face lucrurile pe care noi dorim sa le infaptuim si sa se intrebam ce fel de caracter avem.

Trebuie sa respectam traditiile, obiceiurile si convingerile celorlalti, inclusiv pe cele ale concurentilor, dar nu pana in punctul in care sa sacrificam principiile etice universale.

Nu este nimic neetic in a face bani si a avea succes in afaceri, insa aceste doua lucruri nu reprezinta principalele si unicele preocupari ale gandirii etice in afaceri.

I.6. Comportamente neetice și consecințele acestora

Intr-o organizație există numeroase situații care pot genera anumite relații personale între angajați și superiorii lor, acestea pot să provoace probleme atât în interiorul organizației cât și în afara acesteia. Câteva exemple de comportamente neetice care pot genera conflicere sunt următoarele:

Nerespectarea anumitor standarde în procesul de producție poate favoriza apariția criticilor severe la adresa producătorilor sau prestatorilor.

Practicile ce privesc angajații au de suferit atunci când relația dintre angajator- angajat nu este una onestă. Un angajat poate avea rezultatea foarte bune la începutul activității sale la organizație, dar pe parcurs își poate pierde aptitudinile, mai exact angajatul ajunge să primească mai mult decât oferă.

Insușirea meritelor altor persoane – firme

Acceptarea beneficiilor și practicarea cadourilor. In lumea afacerilor cadourile sunt considerate o metodă de a influneța afacerile.

Folosirea de bunuri ale firmei în interes personal

Folosirea informațiilor confidențiale ale firmei pentru obținerea de beneficii personale.

O firmă ce lucrarează legal poate fi defavorizată de o alta ce decide sa angajeze persoane la negru.

Deminisionarea de la o firmă și angajarea la concurență, urmată de divulgarea de informații confidențiale despre fostul loc de muncă

Comportamentele neetice, în cadrul unei organizații, pot determina mai multe consecințe atat la nivelul intreprinderii cat si la nivel individual.

In cazul in care o intreprindere adopta un comportament neetic aceasta poate suporta mai multe consecinte. In primul rand isi poate pierde increderea partenerilor si angajatilor, drept urmare apare lipsa de comunicare, de implicare iar loialitatea fara de aceasta este una redusa. Reputatia intreprinderii are de asemenea de suferit, pot fi pierduti colaboratori si clienti pretiosi astfel renumele si imaginea intreprinderii sunt afectate iar vanzarile si profirul vor scadea.

Un comportament neetic al unui individ il poate face pe acesta sa rateze promovari, premii, diverse avantaje, poate pierde procente din salariu sau chiar locul de munca. Acesta poate fi considerat de catre sefi, colegi, prieteni un om fara demnitate, lipsit de respect si de neincredere.

Capitolul 2 . Implementarea codurilor de etica

2.1. Codurile de etica

In firmele cu un numar relativ, redus de personal, exista un nivel informal de intelegere etica, un consens intre indivizi in ceea ce priveste adoptarea unui comportament minim moral.

Nevoia de trecere de la reglarea spontana a comportamentului la o reglementare formala, oficiala este tot mai practicata de catre firme, in special odata cu cresterea numarului de angajati si a cifrei de afaceri ale acestora. Astfel codul, considerat ca fiind etic, moral, deontologic sau de buna conduita, este un document scris ce cuprinde valori, norme si conduite, ce ar trebui respectate de personalul unei intreprinderi sau companii.

Notiunea de cod isi are originea in termenul roman codex, care ilustreaza subtituirea materialului cartii cu pergamentul sau ruloul de papirus. In prezent notiunea de cod isi gaseste expresia intr-un document scris, de legi, norme si reguli impuse deseori chiar de catre stat.

Codul etic este un document scris ce enunta si enumera valorile, normele si tipurile de conduite pe care intreprinderea, doreste sa le aplice in cadrul ei. Acestea sunt concepute, majoritatea cazurilor de catre conducerea generala. Codul etic are menirea de a atrage atentia personalului firmei dar si atentia celorlalte parti implicate, asupra faptului ca performanta economica nu se obtine cu orice pret si ca scopul nu justifica mijloacele. Astfel acesta constituie un instrument de reglementare a relatiilor dintre firma si stakeholders.

Granita dintre etica si deontologie este rareori respectata deoarece de multe ori vorbim cand despre un cod pur etic, cand despre un cod deontologic, ori despre o charta in care se afirma simultan atat principii etice cat si reglementari profesionale.

O firma ce isi publica codul etic la un moment dat, nu inseamna ca inainte de publicare ere lipsita de moralitate ci ca acum isi doreste din anumite motive, sa-si faca principiile cunoscute. Motivele pot fi ofensive dar si defensive. Cele mai frecvente motive de origine defensiva sunt :

Dorinta de autoreglare;

Dorinta generala a societatiide a fi morala;

Presiunile actionarilor;

Presiunile consumatorilor;

Reactia societatii la scandaluri;

Reactia la elaborarea unor legi nationale, comunitare sau internationale;

Restabilirea climatului social in intreprindere.

O importanta deosebita o au si motivele ofensive, aceste pot fi :

Adoptarea unui sistem managerial nou;

Imbunatatirea reputatiei firmei;

Crestrerea partilor ocupate de piata;

Nevoie unei referinte comune;

Clarificarea obiectivelor intreprinderii;

Diferentiera in fata concurentei;

Stabilirea unei clientele fidele;

Implicarea personalului;

Recrutarea de salariati integri;

Orientarea si controlul comportamentului salariatilor.

2.2. Institutionalizarea eticii in corporatii

Viziunea larga asupra responsabilitatii sociale a afacerilor a adus dupa sine, printre altele, ideea de sfera etica aplicata lumii comertului, productiei de bunuri si valori. Aceasta nu se reduce doar la judecata opiniei publice cat si la apelul la constiinta a tuturor celor implicati. Etica trebuie institutionalizata in intreprindere, iar elaborarea si aplicarea codurilor etice ar fi o actiune practica in acest sens. In aceasta privinta se rationeaza mai multe idei cu privire la rolul societatii in dezvoltarea companiilor. Societatea ofera posibilitatea corporatiilor de a exista, le ofera statut legal si le permite sa foloseasca resursele naturale. Face aceste lucruri deoarece are nevoie ca materia bruta disponibila sa fie transformata in bunuri si servicii , iar acest lucru este realizat de catre afaceri. In final ea este indreptatita sa astepte ca actiunile corporatiilor sa nu genereze distrugeri ireversibile in cadrul ei.

In ultima perioada resposabilitatile corporatiilor depasesc nivelul celor de tipul „Sa nu fiti corupti! Sa nu poluati!” , astfel au fost incluse si datorii precum „ Sa imbunatatiti conditiile de munca. Sa acordati atentie grupurilor dezavantajate”.

In ultimul timp corporatiile par a fi din ce in ce mai capabile sa promoveze binele comum. Astfel primul pas in indeplinirea acestui scop este crearea unui climat etic in cadrul lor, ceea ce presupune acordarea prioritatii comportamentului moral. Ele trebuie sa recunoasca importanta si necesitatea de a-si conduce afacerile intr-o maniera morala si sa ii incuraje si sa-i recompenseze pe membrii care isi asuma responsabilitati morale. Corporatiile ar trebuii sa renunte la comportamentul lor defensiv in ceea ce priveste dezbaterea publica si sa accepte criticile externe, invatand din ele. Trebuie sa accepte ca fac parte dintr-o societate formata din grupuri rivale care interactioneaza intre ele, unde atunci cand vor face rau vor primii la randul lor rau.

Insitutionalizarea eticii in organizatii cuprinde, pe langa grija permanenta de imbunatatire a climatului moral si organizational, 3 lucruri. Primul consta in adoptarea unui cod etic, apoi stabilirea unui comitet etic si nu in ultimul rand o instruire de tip etic in programele de coordonare a dezvoltarii.

Un cod de etica nu trebuie sa fie o reclama atragatoare sau sa fie atat de general incat sa fie inutil, ci el trebuie sa fixeze scopuri si subscopuri rezonabile.

Comitetul de etica trebuie sa fie investit cu autoritate si responsabilitate deplina atat pentru comunicarea codului etic cat si pentru luarea deciziilor bazate pe el. Acesta clarifica si interpreteaza codul cand apar anumite nevoi si faciliteaza utilizarea codului in investigarea abuzurilor prescrise in acestea.

Menirea codului de etica si a comitetului este sa-i disciplineze pe toti membrii unei organizatii prin intermediul rasplatii.