Implementare Proiect la Sursa Cet Oradea

CONCEPTUL DE PROIECT

Proiectele sunt definite, in mod traditional ca fiind activitati cu carcater special. Proiectele

pot fi interpretate ca fiind sarcini cu obiective bine stabilite, deoarece acestea sunt planificate, aprobate si controlate in functie de termenele de predare, resurse si costuri.

Putem defini proiectul ca o organizatie temporara, care are ca principal obiectiv, implementarea unui proces strategic, pe termen scurt sau mediu cu caracter unic. In cazul proiectelor ce prezinta un caracter ridicat de unicitate, creste si riscul legat de implementare a proiectului.

Managementul proiectelor poate fi abordat in functie de modul in care sunt intelese aceste proiecte. Abordarile traditionale, orientate pe metode se bazeaza abordarea proiectului ca fiind o sarcina cu caracteristici deosebite. Pe de alta parte abordarea sistematica are in vedere definirea proiectului ca fiind o organizatie termporara. Managementul proiectelor este este definit ca o aplicatie a tehnicii de planificare si control a resurselor si costurilor.

Din punct de vedere organizatoric in managementul traditional al proiectelor, o importanta deosebita prezinta impartirea responsabilitatilor decizionale formale intre managerul de proiect si membrii echipei.

Fig.1 “Triunghiul magic”

In managementul traditional al proiectelor, realizarile, termenele si costurile reprezinta obiectivele de cercetare. Conexiunile dinte aceste elemente sunt reprezentate grafic prin “triunghiul magic”. [1]

O alta abordare in percepetia proiectelor este de a considera proiectul drept o organizatie temporara. Astfel fiecare proiect are nevoie de o priectare organizationala specifica, dincolo de stabilirea competentelor decizionale ale managerului de proiect.

Proiectarea organizationala a proiectelor include definirea rolurilor specifice unui proiect, configurarea organigramelor, stabilirea structurilor de comunicare si a regulilor specifice. Prin caracterul temporar al proiectelor o importanta sporita revine proiectarii demararii si incheierii proiectului.[2]

Managementul proiectelor se poate diferentia atat din punct de vedere functional cat si din punct de vedere institutional.

Din punct de vedere functional managementul proiectelor este definit ca obiectivul unei organizatii orientate pe proiecte care contine sub-procesele: demararea proiectului, coordonarea proiectului in derulare, controlul proiectului si incheierea acestuia. Procesele managementului proiectelor nu trebuie confundate cu procesele care conduc la indeplinirea sarcinilor proiectului. In acest caz procesele referitoare la proiect, cum ar fi aprovizionarea, sau testarea produselor nu reprezinta functii ale managementului proiectelor.

Fig. 2 Procesul “Managementul proiectului”

Tipurile de proiecte se pot diferentia in functie de domeniu, locatie, continut, faza de investitie, grad de repetivitate, durata proiectului si referinta la procesele economice

Tabel 1 “Diferentierea tipurilor de proiecte”

Pentru proiecte din diferite arii de specializare, membrii echipei trebuie sa cunoasca metode si tehnologii de lucru specifice proiectului. In ceea ce priveste locatia, pentru proiectele desfasurate in afara tarii, trebuiesc creata conditii speciale de lucru pentru membrii echipei. In plus trebuie asigurate mobilitatea si cunostintele de limbi straine ale membrilor echipei, fara a se uita faptul ca documentatiile de proiect vor fi intocminte in limba din tara respectiva.

La o diferentiere in functie de continut, proiectele pot fi impartite in proiecte referitoare la relatiile cu clientul, la produs si piata, la infrastructura, cat si la personal si organizare. Pentru proiectele cu diferite continuturi se poate ca, pe langa diferitele competente ale membrilor echipei, sa fie necesare si diferite competente culturale. In continuare se pot defini, in functie de tipul proectului, faze specifice si se pot concepe planuri de proiectare standard.

Modele traditionale de organizare a proiectelor

Modelele de organizare traditionale, respectiv organizarea bazata pe influenta, organizarea pura si organizarea matriceala, se diferentiaza in raport de modul de distribuire a competentelor. Referitor la realizarea unui pachet de activitatide catre un membru al echipei de proiect sunt necesare decizii si indicatii oferite de catre managerul proiectului, respectiv de catre managerul functional din cadrul organizatiei permanente. Distribuirea competentelor de a lua decizii se realizeaza in mod diferit, astfel exista mai multe forme de baza ale organizarii si anume: organizarea bazata pe influenta, organizarea pura si organizarea matricela.

Organizarea bazata pe influenta

Mangerul proiectului exercita formal o functie de conducere fara a avea dreptul de a lua decizii si de a dispune. Toate drepturile formale se afla in cadrul departamentelor organizatiei permanente, responsabile cu executarea pachetelor de activitati. Managerul trebuie sa-si foloseasca competentele informale pentru a asigura succesul proiectului. Competentele informale sunt date de cunostintele de specialitate, de experienta, relatii personale, apropierea fata de superiori, carisma. Aceste competente depind de persoane si nu de functiile acestora. Printre principalele avantaje a acestui tip de organizare se evidentiaza:

Costuri organizatorice mai mici;

Membrii echipei sunt subordonati in mod formal numai superiorilor din organizatia permanenta;

Membrii echipei lucreaza intr-un grup cu cei de seama lor.

Implicit aceasta forma de organizare prezinta si dezavantaje printre care se numara: dominarea intereselor de departament, concentrarea mai mica asupra proiectului, decizii luate mai lent.

Organizarea pura a proiectului