Implementare, Dezvoltare Si Evolutia Conceptului

INTRODUCERE

În “secolul vitezei”, așa cum este numit secolul XXI, tehnologia informației ocupă un loc foarte important în viața cotidiană, datorită dezvoltării rapide și a spectrului larg de utilizare a acesteia.

Una din caracteristicile importante și definitorii a administrației publice este rapiditatea dezvoltării, aceasta prezentând o continuă creștere a serviciilor publice. Lucru care practic, face indispensabilă folosirea noilor tendințe din tehnologia informației și comunicațiilor pentru a face față cu brio unor noi necesități sociale.

Dezvoltarea sistemelor de guvernare electronică implică o coordonare a tuturor instituțiilor statului, la toate nivele (centrale, regionale locale), activitatea acestora bazându-se preponderent pe baza utilizării tehnologiei informației și comunicațiilor.

Am ales acestă temă pentru lucrarea de disertația pentru a-mi contura noțiunile privind guvernarea electronică. Consider că informatizarea socității reprezintă un obiectiv de îndeplinit pentru orice stat, comunitate.

Lucrarea este structurată pe tri capitole după cum urmează: Capitolul 1: E – Government. Implementarea, evoluția și dezvoltarea conceptului; Capitolul 2: Strategii si siteme de e – Government în România și Uniunea Europeană. Modele de succes; Capitolul 3: Studiu de caz :Analiza încrederii cetățenilor în serviciile e – Government.

În primul capitol al lucrării am ales să prezint aspecte ce se referă la terminologia construcției lexicale e-Government, delimitări conceptuale, pricipalele pricipii după care se ghidează implementarea guvernării electronice, principalele obiective generale și strategice, evoluția și dezvoltarea conceptului.

Al doilea capitol al lucrării este destinat prezentării pe scurt a strategiilor de e – Government din România și din cinci state din Uniunea Europeană(Belgia, Franța, Marea Britanie, Austri și Germania). Tot în cadrul acestui capitol am prezentat pe scurt trei modele de succes de implementare a sistemelor de e –Government.

Al treile și cel mai important capitol îl reprezintă studiul de caz prin care am încercat să pun în evidență în ce măsură cetățenii acordă încredere sistemelor de deguvernare electronică.

DELIMITĂRI CONCEPTUALE

În domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor există construcții lexicale consacrate, precum e – mail, e – business, e – commerce, care au la bază internetul. Aceste sisteme au precedat apariția conceptului de e-Government (guvernare electronică).

Într-o abordare minimală , guvernarea electronică, reprezintă totalitatea serviciilor publice ale unui stat, oferite către populație folosind cu precădere internetl și tehnologia informației și comunicațiilor.

Spectrul serviciilor publice oferite de guvernarea electronică este foarte larg, acesta acoperind toate domeniile care intră în responsabilitatea unui stat.

Prin tehnologia informației si comunicațiilor, un stat ar putea integra și transpune într-o formă electronică aproximativ toate serviciile publice, unele total și altele parțial. Astfel guvernarea electronică ar trebui sa devină un factor reformator pentru orice guvern.

Cele mai dezvoltate servicii publice oferite în formă electronică sunt cele din domeniul administrației publice. În timp se încearcă dezvoltarea în aceiași măsura a serviciilor din alte domenii, cum ar fi: din domeniul învățământului și culturii, din domeniul sănătății, din domeniul justiției, etc. Acest fenomen se întâmplă cu precădere în toate statele dezvoltate.

Datorită faptului că serviciile publice din domeniul administrației publice (eAdministrație) au o formă mai dezvoltată și o mai mare răspăndire, se tinde să se facă similitudinea cu guvernarea electronică. E-administrația se referă doar la serviciile publice de bază oferite de unități de administrați publică pe când guvernarea electronică cuprinde tot spectrul de servicii electronice oferite de un stat, din toate domeniile sale de activitate.

Acest caz este deseori întâlnit în documentele Uniunii Europene unde termenul de e-government este transpus în e-administration.

Beneficiile, directe sau indirecte, aduse la nivelul economiei și socității de guvernarea electronica face ca implementarea acesteia să devinăo necesitate sau un scop de atins pentru orice guvern, reprezentând totodată o formă a democrației moderne.

Procesul de implementare a guvernării electronice intră în responsabilitatea exclusivă a guvernului, care are ca principală sarcină, conducera centralizată a procesului de implementare al acesteia, care este destul de complex și de lungă durată.

STRATEGIA DE LA LISABONA. INTRODUCEREA CONCEPTULUI DE E-GOVERNMENT

În martie 2000, la Lisabona, Consiliul European a stabilit obiectivul stategic al Uniunii Europene, acela de a deveni cea mai dinamică și competitivă economie până în anul 2010. Această hotărâre este cunoscută sub denumirea de Lisbon Strategery (Strategia de la Lisabona).

Pentru realizarea acestei Strategii de la Lisabona, toate statele membre trebuie să conlucreze pentru ridicarea productivității, pentru crearea de noi locuri de muncă, îmbunatățirea calității vieții cetățenilor și realizarea coeziunii sociale, avân ca principal instrument tehnologia informației și comunicațiilor.

În acest sens Consiliul European, a înființat Directoratul General Societatea Informațională, prin intermediul căruia a lansat planurile de acțiuni eEurope 2002, eEurope 2005 și Inițiativa i2010 (European Informațion Society 2010), în iunie 2005.

Pricipala țintă pentru Uniunea Europeană a devenit Inițiativa i2010, aceasta fiind considerată ca principal instrument pentru ducerea la bun sfârșit a Strategiei de la Lisabona. I2010 cuprinde un pachet de programe pentru reforma economiei electronice.

I2010 cuprinde:

Relizarea instrumentelor normative necesare informatizării societății;

Încurajarea cercetării și dezvoltării în domeniu;

Oferirea posibilităților tuturor cetățenilor de a avea acces la toate serviciile publice electronice (eEurope).

Guvernarea electronică este în continuă expansiune, devenind una din preocupările majore ale statelor membre, cu atât mai mult că există i2010, care ar putea reprezenta un “ghid” după care se pot ghida.

În cadrul Uniunii Europene s-a ajuns la un procent de 90% din furnizorii de servicii publice au prezență pe paginile de internet, din care un procent de 40% sunt interactive în totalitate. De introducerea serviciilor publice în mediul electronic se ocupă Comisia Europenă utilizând programul eCommission.

Uniunea Europeană asociază e-Government cu folosirea tehnologiei informației și comunicațiilor în scopul dezvoltării serviciilor administrației publice prin îmbunătățirea proceselor democratice și a politicilor publice. Odată ce actul de guvernare este văzut în general ca fiind al unui agent economic de importanță majoră, guvernarea electronică ese recunoscută ca un factor cheie în creșterea competitivității economice.

România face parte, din 2004, din programul e-TEN (e- Trans „European Network), de stimulare a extinderii serviciilor bazate pe comunicații transeuropene, care scoate în evidență importanța guvernării electronice și cea a integrării tuturor serviciilor electronice europene.

Principalele preocupări ale programului de cercetare-dezvoltare e-TEN, sunt: e-Guvernarea, e-Învățământul, e-Includerea, e-Afacerile și e-Securitatea, care cuprinde elementele de securitate necesare oferirii de servicii publice electronice.

PRINCIPIILE GUVERNĂRII ELECTRONICE

Oferirea serviciilor publice prin mediul electronic are la bază un set de pricipii de natură democratică, socială și tehnică. Formulată altfel, furnizarea de servicii publice prin intermediul guvernării electronice trebuie se ghideze după dezideratul “oricine, orice, oricând și de oriunde”.

Principiile vin în completarea strategiei guvernului și variază de la stat la stat, dar toate concentrate pe nevoile cetățeanului.

În cele ce urmează am să prezint cele mai importante principii pentru cazul e-Administration, dar care se pliază și pe celelalte sisteme de e-Government.

Concentrarea pe nevoile cetățeanului – serviciile publice electronice trebuie să fi permanent la dispoziția cetățeanului

Principiul e-Includerii – seviciile publice electronice trebuie să fie disponibile pentru toți, fără nicio excludere. Toate variabilele de natură social, demografică, etc, ce împiedică accesul la serviciile publice electronice, trebuie eliminate treptat.

Comoditate prin eficiență – prin implementarea guvernării electronice, cetățeanul trebuie să simtă o “comoditate” în tot cea ce face. În schimbul procedurilor tradiționale, cetățeanul trebuie să beneficieze de proceduri clare și directe, formulare ușor de completat, siguranța datelor și ușurința obținerii rezultatelor dorite. Conform acestui principiu, furnizorii de servicii publice trebuie să funcționeze mai eficient – “costuri mici, service bune”.

Încredere și securitate – existența unor proceduri standard prin care contactul cu administrația publică electronică să ofere aceeași siguranță ca în cazul deplasării la diferite birouri ale agețiilor publice. Ca și în cazul construcțiilor lexicale care au precedat termenul de e-Government, persoanele se pot autentifica prin intermediul unui act de identitate (user name) si prin semnătură electronică (password), iar schimbul de date trebuie să se facă conform actelor normative în vigoare pentru asigurarea securității acestora.

Transparența în parteneriatul pentru cooperare – asigurarea transparenței parteneriatului public – privat reprezintă o condiție de bază.

Ușurința în utilizare – serviciile publice electronice trebuie să fie ușor de înțeles, clare și directe. Ca și în cazul securității datelor personale, trebuie întocmite proceduri standard de prezentate a formularelor și a structurii portalurilor de servicii, ceea ce ar ridica nivelul clarității, navigabilitații și ar ușura modul de folosire al portalurilor. De asemenea paginile web ale furnizorilor de servicii elelctronice pot oferii posibilitatea de acces personalizat, fapt ce ușurează manipularea datelor personale.

Interoperabilitatea și cooperarea agențiilor publice – în procesul de furnizare a serviciilor publice electronice, toate nivelele administrației trebuie să coopereze. Toate sistemele furnizorilor de servicii trebuie să conlucreze prin intermediul unor interfețe standard.

Neutralitatea tehnologică – în amplul proces de implementare a e-Government, eliminarea dependenței de monopoluri este necesară, astfel încât soluțiile oferite de tehnologia informației și comunicațiilor folosite în implementarea guvernării electronice, să fie neutre tehnologic pentru a oferii posibilitatea expansiunii continuă.

OBIECTIVELE GUVERNĂRII ELECTRONICE

În cazul guvernării electronice vorim de doă tipuri de obiective:

Generale

Accesul la informații pe paginile de web, necesare desfășurării acțivităților cotidiene

Oferirea de servicii publice prin mediul electronic

Participarea activă a cetățeanului în procesul guvernării

Consolidarea democrației.

Specifice

Realizarea transparenței în tranzacții

Realizarea unei infrastructuri informaționale competitivă

Dezvoltarea culturii informaționale și creșterea nivelului de pregătire în domeniul tehnologiei informației, atât a cetățenilor cât și funcționarilor publici

Dezvoltarea și consolidarea democrației electronice.

Pentru eficientizarea procesului de guvernare electronică toate sistemele trebuie să funcționeze ca un tot unitar, și de aceea în cazul guvernării electronice se vorbește de trei nivele de participare. Primul nivel, poate fi numit și motorul guvernării electronice, este guvernul. Al doilea și al treilea sunt cele ocupate de principali beneficiari, persoanele fizice și cele juridice.

Componentele de bază ale guvernării electronice sunt cele date de conexiunile celor trei nivele, și anume:

Conexiunile Guvern – Guvern, care se referă la fluxul schimbului de informații dintre două instituții guvernamentale;

Conexiunile Guvern – Cetățeni, care se referă la fluxul schimbului de informații dintre instituțiile guvernamentale și persoanel fizice (cetățeni);

Conexiunile Guvern – Companii, care se referă la fluxul schimbului de informații dintre instituțiile guvernamentale și persoanele juridice (companii).

STRATEGII DE IMPLEMENTARE A GUVERNĂRII ELECTRONICE

La nivel național, guvernul este unicul responsabil de implementarea e-guvernării. Aceste are rolul de a trece în formă electronică serviciile din majoritatea domeniilor, precum: sănătate, educație, învățământ, justiție etc. Reprezintă o cale eficientă de a oferi cetățenilor servicii mai bune o dată cu diminuarea costurilor.

Acest proces de implementare a guvernării electronice se realizează treptat, de la simplu la complex urmând a fi extins gradual în conformitate cu un plan strategic unic. Implementarea e-government se realizează în cadrul unei unități guvernamentale distincte ce se subordonează nemijlocit șefului guvernului și care este însărcinată doar cu această atribuție. Se urmărește ca acest Oficiu permanent al Guvernării Electronice să cuprindă cât mai multe domenii, iar faptul că se află sub conducerea șefului guvernului reprezintă o poziție favorabilă. În alte state, acest Oficiu se află sub conducerea unui minister al administrației publice sau al unui minister legat de tehnologia informației și comunicațiilor.

Totodată, acest Oficiu inițiază implementarea guvernării electronice și urmărește în permanență funcționarea acesteia. Implementarea se realizează prin elaborarea unei Strategii a guvernului privind guvernarea electronică bazată pe o Metodologie de natură tehnică și organizatorică. Aceata indică modul în care se realizează această implementare la nivelul întregii țări.

Pentru toate țările care doresc implementarea strategiei de e-guvernare, UNESCO, a elaborat un îndreptar ce se adresează tuturor celor implicați: parlamentari, guvern, organizații non-guvernamentale. Acest material foarte util are rolul de a-i ghida în construirea strategiei de e-guvernare.

EVOLUȚIA SISTEMELOR GUVERNĂRII ELECTRONICE

Sistemele de guvernare electronică au evoluat foarte rapid. Odată cu trecerea timpului, tot mai mulți funcționari au început să treacă de la procedurile de bază, tradiționale, sistemele informatizate.

Acest proces s-a derulat inițial în trei faze:

Expunerea informațiilor

Posibilitatea descărcării formularelor necesare în interacțiunea cu autoritățile publice

Existența formularelor on-line și posibilitatea completării acestora în mediul on-line.

Cum reaminteam anterior, inițial procesul s-a derulat în trei faze, dar pentru a se aduce o completare utilă serviciilor existente s-a trecut la a patra fază din procesul de implementare a e-Government-ului. În cadrul celei de-a patra fază soluțiile sunt regândite pentru a putea fi folosite posibilitățile tehnologiei, la capacitate maximă.

Evoluția rapidă a internetului și totalitatea măsurilor legislative stabilite, privind serviciile publice electronice, au dus la o expansiune rapidă a guvernării electronice.

Totodată existența măsurilor legislative și a unor procedee standart de operare, oferă o rată tot mai mare de finalizare a tranzacțiilor, astfel fiind eliminate discrepanțele apărute.

2. STRATEGII ȘI SISTEME DE E –GOVERNMENT ÎN ROMÂNIA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ. MODELE DE SUCCES

2.1. GUVERNAREA ELECTRONICĂ ÎN ROMÂNIA

În România toate cele trei componente ale societății, Guvern, sector privat și societate civilă conlucrează la trecerea socității la o societate informațională.

Guvernul României încearcă realizarea unei reforme administrației publice prin promovare a diverse proiecte.

În cursul luni septembrie 2003 a fost lansat Sistemul Electronic Național cu ocazia Ședinței Grupului Electronic de Promovare a Tehnologiei Informației, având ca pagină oficială www.e-guvernare.ro.

Fig. 2.1. Portal Oficial Guvernare Electronică România

Acest portal este singurul mod de acces la serviciile și informațiile publice, de interes pentru persoane fizice și juridice care este disponibil 24 de ore pe zi șapte zile din șapte.

Ca orice al sistem electronic, acesta are ca scop asigurarea accesului la informațiile publice pe diferite domenii și furnizarea de servicii către persoane fizice și juridice.

Prin HG nr. 271/2001 a fost înființat Grupul de Promovare a Tehnologiei Informației. Acesta este condus de către Primul-Ministru al României și avându-i ca membri pe următorii ministri Ministrul Educației, Ministrul Afacerilor și Internelor, Ministru pentru Coordonarea Secretariatului General al Guvernului, Ministrul Finanțelor, Ministrul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, Ministrul Delegat în Ministerul Educației și Secretarul de Stat pentru IT în Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației. Grupul de Promovare a Tehnologiei Informațiilor are ca domenii mari de activitate următoarele:

Aprobă proiecte din domeniul e-guvernare;

Propune Guvernului României prinderea în bugetul anual și alocarea de fonduri necesare autorităților administrației publice;

Supervizează îndeaproape implementarea serviciilor publice prin procedura electronică.

Pentru realizarea acestora Grupul de Promovare a Tehnologiei Informației trebuie să țină cont de mai multe variabile:

Respectare priorităților stabilite prin strategii sectoriale din domeniu;

O planificare a fondurilor și un control minușios al investițiilor realizate în domeniul tehnologiei informației;

Securitatea informațiilor;

Protecția datelor cu cararter personal, conform legislației în vigoare;

Accesibilitatea, disemarea și modul de conservare a informațiilor publice;

O accesibilitate a tehnologiei informației pentru persoanele cu dezabilități.

Atribuțiile principale ale Grupului de Promovare a Tehnologiei Informației sunt foarte bine elaborate și definite. Acestea sunt:

Stabilește direcții strategice pentru a se trece la o societate informațională;

Aprobă proiecte directoare din domeniile de activitate și bugete aferente anuale, necesare realizării acestora, pentru toate instituțiile publice și societăți la care statul este acționar majoritar;

Aprobă și coordonează proiecte din domeniile de activitate ma mari de 100.00 euro, propuse de instituții publice și societăți la care statul este acționar majoritar;

Aprobă proiecte din domeniile de activitate care necesită garanții gurnamentale.

Pentru realizarea unei transparențe au fost definite principii care stau la baza furnizării de informații și servicii publice prin mijloace electronice. Acestea sunt:

Accesul în mod egal, fără discriminări, la informațiile publice;

Eficientizarea utilizării fondurilor publice;

Protejarea datelor cu caracter personal;

Disponibilitatea și accesul facil la toate informațiile și serviciile publice.

Între autoritățile administrației publice și cetățeni există o interacțiune care poate fi

Interacțiunea unidirecțională – atunci cănd formularele administrative se pot completa și tipării urmând a fi depuse spre analiză către autoritățile administrative publice prin mijloace tradiționale

Interacțiune bidirecțională – atunci cănd formularele administrative pot fi completate urmând a fi transmise depuse spre analiză către autoritățile administrative publice prin mijloace electronice

Demersurile României pentru a realiza implementarea și ulterior dezvoltarea guvernării electronice au fost absolut necesare și destul de complexe. Principale activități întreprinse de guvern au fost

Prin Hotărârea de Guvern nr. 802 din 30 septembrie 1999 a fost adoptat Regulamentul de organizare și funcționare al Arhivei Electronice de Garanții Reale Mobiliare fiind modificată ulterior prin Ordonanța de Guvern nr. 89/2000 și Hotărârea de Guvern nr. 350/2004

Prin Hotărârea de Guvern nr. 271 din 22 februarie 2001 s-a înființat Grupul de Promovare a Tehnologiei Informației în România

Prin Hotărârea de Guvern nr. 1007 din 4 octombrie 2001 este aprobată Stategia Guvernului privind informatizarea administrației publice

Prin Hotărârea de Guvern nr. 1440 din 22 decembrie 2002 a fost aprobată Strategia Națională pentru trecere la Societatea Informațională. Acest obiective stabilit a reprezentat un țel de atins pentru Guvernul de atunci, într-o perioadă relativ scurtă, 2001 – 2004, acest lucru fiind și una din multe condiții ce trebuiau respectate pentru preaderare la UE

În anul 2003 Guvernul României a înființat Sistemul Electronic Național ca fiind un sistem informatic de o largă utilitate acesta facilizând accesul persoanelor juridice și fizice la informațiile publice și la serviciile publice.

2.2. GUVERNAREA ELECTRONICĂ ÎN STATELE MEMBRE UNIUNII EUROPENE

2.2.1. BELGIA

În cazul Belgiei, Strategia generală de E-Guvernare este bazată pe o rețea federală care reunește toate serviciile publice pe un sistem de mesagerie on-line “motor de mesagerie” (UME, Universal messaging Engine).

Aceasta crează legătura între sisteme informatice eterogene ale administrației federale și ale tuturor părților interesante, având la bază indentificatori unici naționali pentru cetățeni (card cu cip de identitate națională) și societăți.

Cadrul de Interoperabilitate Belgian, BELGIF (vezi fig. 2), a creat un pachet de standard prin care s-a obținut interoperabilitatea sistemelor informatice diverse.

Fig. 2. Belgian Interoperability Framework, portal oficial Belgia

2.2.2. FRANȚA

Strategia Franței de eGuvernare a început să prindă contur în cursul anului 2006. Această strategie a fost intitulată RGI (Referentiel General d’Interoperabilite) (vezi fig. 3) care este analog eGIF-ului britanic și care ține cont de strategia Uniunii Europene, EIF.

Tot în cursul aceluiași an, departamentul DGME (Direction Generale de la Modernisation de l’Etat), din cadrul Ministerului Bugetului și Reformei Statului, gestionează programul general ADELE (Administration Electronique), program ce stă la baza eGuvernării franceze.Departamentul DGME, ca și în cazul Marii Britanii, depinde direct de primul ministru.

Referentiel General d’Interoperabilite cuprinde un set de reguli și măsuri ce asigură interoperabilitatea tuturor sistemelor din serviciu public, pe trei nivele și anume

Nivelul tehnic – în care sunt prevăzute măsurile și recomandările ce trebuie avute în vedere la tipurile de date, mesagerie electronică, fișiere, formatele de documente, directoarele, securitatea schimbului de informații, servicii web și protocoale de transfer;

Nivelul sistematic – în care sunt prevăzute măsurile și recomandările ce trebuie avute în vedere atunci cănd vine vorba de terminologie, metadate, dicționare, receptori, și recomandări;

Nivelul organizațional – în care sunt prevăzute măsurile și recomandările legate de protecția datelor personale, identiatății electronice și arhivajului electronic.

Fig. 3 Referentiel General d’Interoperabilite

Marea Britanie

În Uniunea Europeană una dintre primele strategii de eGuvernare a fost a Marii Britanii, care este și cel mai bine dezvoltată la nivelul unei țări mari cu o structură administrativă complexă. Multe state membre și chiar strategia europeană EIF (European Interoperability Framework) au avut ca modele o parte din ideiile centrale ale acestei strategii.

Cadrul de interoperabilitate al Marii Britanii, eGIF (eGovernment Interoperability Framework) a fost lansat în anul 2001 și în anul 2005 a ajuns la versiunea 6.1.

Fundamnetul strategiei britanice de implementare a eGuvernării o reprezintă eGIF. Acesta cuprinde o serie de norme și specificații care au fost elaborate pe domenii de interes. Printre acestea putem aminti:

canalele de acces la eServicii;

televiziunea digitală interactivă;

intermediarii;

metadate;

eAchiziții;

securitate;

scheme;

carduri cu cip inteligente;

software liber.

Prin eGU (eGovernement Unit) se realizează centralizat și la nivel național elaborarea strategiei de implementare a guvernării electronice, urmărirea desfășurării acesteia, dar și oferirea de suport pentru implementatori. eGovernment Unit este un oficiu însărcinat cu politicile guvernamentale privind tehnologia informației și comunicațiilor și este independent de primul ministru.

e – DT (e – Delivery Team ), o echipă din compunerea eGU, are ca scop facilizarea adoptării internetului drept cale principală de interacțiune cu guvernul. În acest sens e – DT, furnizează oserie de servicii și produse către agențiile guvernamentale centrale și locale. Tot această echipă gestionează și serviciul central de mesagerie , serviciul de management al identității și serviciul de plăți electronice.

Politicile eGIF prevăd asigurarea interoperabilității pe patru nivele și anume:

interconectivitatea tuturor serviciilor;

integrarea tuturor datelor necesare implementării societății informaționale;

mandatele privind managementul conținutului;

accesul la serviciile publice electronice oferite.

Fig. 4 Portal oficial eGovernment Marea Britanie

2.2.4. AUSTRIA

Deși Austria este o țară mică, cu o structură administrativă destul de complexă, aceasta ocupa în anul 2006 primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește guvernarea electronică.

Pentru ajunge la o astfel de performanță, în anul 2002, în guvernul federal al Austriei apare o nouă funcției, Șef al Serviciilor de tehnologie a informației, acesta fiind numit de cancelarul ferderal. Tot în anul 2002 este inființată și Unitatea de startegie a tehnologiei informației și comunicațiilor.

În anul 2005 a fost creată Platforma Digital Austria (vezi fig. 5), care integrează guvernarea electronică și Comisia de tehnolgie a informație și comunicațiilor.

În cadrul strategiei generale, a Austriei, lucrurile au fost simplificate față de celelalte state menbre UE, cuprinzând două sucategorii, care fac referire la procedurile on – line și procedurile și metodele interne administrative.

Fig 5. Portal oficial Austria – Digital Austria

2.2.5. GERMANIA

Strategia de eGovernement a Germaniei, SAGA (Standards and Ahitectures for eGovernment Applications), se identifică foarte puțin cu cea a Marii Britanii și cu cea a Uniunii Europene, aceasta punând în evidență structura administrativă federală foarte complexă.

În cazul Germaniei, vorbim despre componente de bază care sut blocuri funcționale, asemănătoare, regăsindu-se într-un număr foarte mare de srvicii.

Cele patru componente de bază ale Germaniei sunt:

Partea de plțí electronice, unde regăsim plata prin card, transferul bancar și debit direct;

Partea de confidențialitate și securitate a transmisiilor de date;

Portalul de eServicii – toate sucursalele statului gestionează propriile resurse cu ajutorul sistemului CSM (Content Management System);

Partea server care cupride toatlitatea formularelor electronice (eForm Server).

Infrastructura Germaniei privind guvernarea electronic, este foarte bine pusă la punct. În cadrul acesteia regăsim rețeaua federal a administrației publice, directorul de servicii ce cuprinde informații referitoare la toate agențiile publice și o infrastructură cu chei publice.

“One – for – all” sunt denumite serviciile commune care sunt dezvoltate sau furnizate într-un sistem central și puse la dispoziția agenților publici.

Fig. 6 Portal official eGovrnment Germania

2.3. MODELE DE SUCCESS DE SERVICII PUBLICE ELECTRONICE

Implementare guvernării electronice este impetios necesară, evoluția acesteia permițând inventarierea principalelor servicii care sunt oferite către consumatori.

La nivelul Uniunii Europene se încearcă se încearcă compararea progreselor de eGovernment în statele membre prin definirea unor servicii publice de bază a căror implementare este impetios necesară.

Tehnologia informației și comunicațiilor, care este în continuă ascensiune, este esențială pentru modernizarea serviciului public, în vederea creșterii eficacității și capacității de aface față nevoilor și cerințelor actuale ale pieței.

Implementarea în procent de 100% a facturilor electronice și a sistemului electronic de achiziții publice, nu ar fi doar o economie din punct de vedere al timpului de procesare cât și o economie din punct de vedere financiar. Prin acest lucru se pune în evidență avantajele guvernării electronice.

Un exemplu de acest gen putem găsi în Italia, unde în anul 2003s-a raportat economii în valoare de 3,2 miliarde de euro, și ăn Portugalia unde au fost rapotate economii de 30%.

Prin planul de acțiune prezentat de Comisia Europenă s-a încercat eliminarea dezavantajelor majore ale guvernării electronice prin stabilirea a cinci priorități pentru anu 2010 și astfel putem vorbi despre:

Posibilitatea accesului la informațiile publice tuturor cetățenilor – un mare minus pentru guvernarea electronică, astfel implementarea serviciilor publice electronice nu aduce niciun plus dacă accesul la informații este opturat din motive tehnice, sociale, demografice, de naționalitate sau de etnie;

O eficaciate ridicată – serviciile publice reprezintă un punct critic și de deosebită impotanță pentru un stat (comunitate), acestea fiind în atenția si interesul tuturor cetățenilor, ineprinderilor și administrațiilor. Din acest motiv costurile de funționare este destul de ridicat. În acest sens toate statele membre s-au angajat să utilizeze tehnologia informației și comunicării și să dezvolte continuu această ramură pentru creșterea eficacității și reducerii costurilor administrative;

Punerea în funcțiune a unui sistem electronic de achiziții publice – prin acest puct al Comisiei Europene, toatea statele membre s-au angajat ca toate procedurile de achiziției publică să se desfășoare on –line;

Securitatea datelor cu caracter personal atunci când sunt accesate serviciile administrației publice – accesul trebuie să fie posibil chiar și atunci când călătotim sau locuim pentru perioadă limitată de timp pe teritotriul altui stat. Pentru remedierea acestor deficiențe, la nivelul Uniunii Europene s-a convenit să se realizeze sisteme de securitate pentru recunoașterea reciprocă a identităților electronice naționale. Pentru început au fost realizate proiecte de demonstrație pilot cu caracter tarnsfrontalier după care s-a trecut la definirea unor reguli comune privind gestiunea identității electronnice și la revizuirea regulilor relative la semnătura electronică;

Implicarea în mai mare măsură a cetățenilor în procesul decizional – din punct de vedere democratic implementarea acestui principiu s-ar asigura transparența lucru care ar duce la ridicarea încrederii cetățenilor .

2.3.1. MODELUL CARDULUI SOCIAL – MOSCOVA

Cu o populație de aproximativ 10 milioane de locuitori, Moscova este o zonă metropolitană prestigioasă fiind vizitată de peste 3 milioane de turiști pe sezon. Dintre cei 10 milioane de rezidenți, aproximativ ¼ dintre ei primesc diferite tipuri de ajutor social ori subvenții. Existau peste 60 de agenții care livrau ajutoare către beneficiari, fapt ce a dus la dorința oficialităților de a simplifica acest sistem de distribuire, îmbunătățind totodată controlul și practicile de contabilitate.

Lansarea Cardului Social Moscova, a avut loc la începutul anului 2002. Era primul card din lume care avea incluse atât funcția de plată cât și cea de beneficii suplimentare. Acest program este un parteneriat public – privat între Banca Moscovei (Visa) și agențiile municipale (Departamentul de Piață de Consum și Servicii, Căile ferate ale orașului etc.).

Se dorea crearea unui sistem comun pentru toți destinatarii, permițând identificarea și înregistrarea electronică urmând să fie integrat într-o aplicație de plată și un sistem de distribuție prin cardul Visa. Acest card, cu marca de plată Visa Electron permite retragerea de numerar sau efectuarea de plăți. Acesta poartă simbolul Bancii Moscovei și cel al orașului, având o bandă magnetică, cip, cod de bare și fotografia posesorului. Odată cu trecerea timpului au apărut diferite variante ale acestui card. Un exemplu ar fi tipul de card cu cipuri cu interfață dublă, ce permit efectuarea de tranzacții prin unde radio („contactless”). Acestea conțin detalii de identificare, despre beneficiile anexate, detalii medicale etc.

Acest program a dus la actualizarea majorității documentelor prin crearea unei baze de date personalizată. Aceată bază de date poartă denumirea „Registrul Social al Moscovei” și este folosită pentru inregistrarea tuturor beneficiarilor de sisteme de asigurare de sănătate, abonament de metrou, și alte beneficii încorporate.

În concluzie, crearea acestei baze de date cu toți cei care baneficiau de ajutoare de stat a fost extrem de propice. Odată cu ea, costurile administrative s-au redus semnificativ, iar cifra de afaceri a metroului a crescut cu 20%. De asemenea, prin intermediul acestor carduri, numărul actelor de fraudă s-au diminuat semnificativ; la fel și costurile de intreținere, producând o creștere semnificativă a veniturilor.

Fig. 7. Portal oficial eGovernemnt Rusia

2.3.2. SISTEMUL ELECTRONIC DE PLATĂ A TAXELOR ÎN STATELE UNITE AL AMERICII, EFTRS

Guvernul american a creat un portal oficial (www.usa.gov, (vezi fig 8), unde sunt disponibile principalele servicii electronice, printre care serviciul de plată a taxelor și impozitelor către Serviciul Intern de Venituri.

Guvernul a pus la punct mai multe alternative de plată a taxelor și impozitelor printre care serviciul EFTRS (Electronic Federal Tax Payment). Acest proces este împărțit în două mari categorii de participanți:

Persoanele fizice

Persoanele juridice (companiile)

Pentru efectuarea unei plăți prin serviciul EFTRS necesită înregistrarea plătitorului în sistem. În acest sens sistemul crează o bază de dată despre plătitor fiindu – i necesare efectuării plăților și îi atribuie acestuia o parolă sau un PIN pentru autentificare.

Acest serviciu este gratuit și disponibil non – stop și poate fi folosit atât de companii pentru efectuarea plăților taxelor și impozitelor cât și de persoanele fizice. Fiecărei tranzacții i se atribuie un număr de inregistrare , care ține loc de chitanță, astfel economisindu – se fonduri.

În cele ce urmează am să prezint cum se desfășuară plata taxelor prin acest sistem. Această operațiune necesită 4 pași :

Primul pas este definit de accesarea serviciului și autentificarea în sistem, unde trebuie introduse datele necesare efectuării plății;

În urma introducerii informațiilor, sistemul analizează toate datele referitoare la plată și eliberează un număr de înregistrare afferent plății respective;

Serviciul memorează datele și generează o tranzacție prin ACH (casa de compensare automată) asupra contului desemnat de către plătitor și execută tranzacția;

Ultimul pas se materializează atunci când banii sunt transferați în contul trezoreriei și datele plății sunt înregistrate de IRS(Internal Revenue Service).

Fig.8. Portal oficial eGovernment SUA

AFRICA DE SUD, DISTRIBUȚIA VENITURILOR

Africa de Sud este o țară cu o dimensiune teritorială foarte întinsă și problema distribuirii veniturilor, pensii, alocații, indemnizații de boală, reprezintă o acțiune de anvergură care necesită foarte multe resurse, atât financiare cât și umane.

Toate aceste plăți au fost efectuate în numerar ceea ce implică ca cei aflați în cauză să aștepte ore în șir la cozi interminabile. Un al dezavantaj al acestei soluții era acelă că oamenii erau expuși la riscul de a devenii victimile hoților.

Demersurile făcute de guvernul african, pentru a îmbunătății modalitatea de plată, au necesitat mai mulți "actori" din diverse domenii de activitate. În primul rând, guvernu african, și-a stabilit un target clar, acela de a facilita accesul la serviciile financiare a populației al cărui acces era imposibil. Cu ajutorul celei mai mari bănci din Africa de Sud, Absa Bank, au relizat sisteme bancare moderne în cele mai îndepărtate colțuri ale statului și astfel aceasta a devenit responsabilă pentru plata ajutoarelor de stat.

Absa Bank a lucrat cu AllPay și cu Departamentul de Dezvoltare Socială pentru a eficientiza cât mai mult sistemul de plăți. Numitorul comun la care au ajuns a fost Cardul Sekuda.

Cardul Sekuda, prin traducere "este mai ușor" reprezintă o ușurare pentru persoanele în vârstă, părinți și pentru persoanele cu dezabilități, care au uitat de timpul pierdut și cozile interminabile și totodată nu mai duc grija securității lor și a banilor. Pentru guvern această soluție reprezintă o reducere semnificativă a costurilor si a timpului pentru distribuire veniturilor de stat.

Un al beneficiu major ar fi acela că a dat posibilitatea persoanelor care anterior nu aveau acces la un sistem bancar, să se bucure de beneficiile managementului financiar modern.

Avantajele populației

disponibilitatea la orice oră din zi și din noapte de a avea acces la propriile fonduri

primele tranzacții sunt gratuite

dezvoltarea culturii bancare

creșterea posibilităților pentru realizarea unor economii de nevoi personale

se pot realiza plăți cu cardul la cumpărături

reducerea semnificativă a fraudelor și a evaziunii fiscale

Avantajele Guvernului

extinderea sistemului bancar în cele mai îndepărtate teritorii ale statului

un control mul mai bun al fondurilor sociale

implicarea în acest proces complex, a tuturor categoriilor sociale în aceași măsură și în mai mare măsură a persoanelor dezavantajate din diferite motive abiective.