Impavidi progrediamurDIACRONIAarticol [632196]

Impavidi progrediamur!DIACRONIAarticol
© 2016 Autorii. Drepturile de publicare aparțin Revistei. Diacronia 4, 1 august, 2016, A55(1–13)doi:10.17684/i4A55ro
ISSN: 2393-1140
www.diacronia.ro
Observații asupra limbii lui Petru Maior în Învățătură
pentru ferirea și doftoria boalelor
Liliana Soare
Facultatea de Litere, Universitatea din Pitești, Str. Gh. Doja 41, 110253 Pitești, România
Despre articol
Istoric:
Primit 4 decembrie 2015
Acceptat 13 ianuarie 2016
Publicat 1 august 2016
Cuvinte-cheie:
normă literară
lexic neologic
adaptarea fonetică și morfo-
logică a împrumuturilorRezumat
Traducereadela1816efectuatădePetruMaior,insuficientstudiată,neoferăun
material prețios în privința normelor limbii literare din Transilvania primelor
două decenii ale secolului al XIX-lea. Ne-am concentrat atenția asupra trăsă-
turilor fundamentale ale limbii literare, fără a scăpa însă din vedere nici trăsă-
turile secundare care ni s-au părut relevante pentru norma promovată de cărtu-
rarul ardelean. Se observă că materialul lingvistic extras din această traducere
reflectă, pe lîngă normele fonetice și morfologice specifice graiului autorului, și
norme stabilite după alte criterii decît cele ilustrate de tradiția locală, și anume
criteriul apropierii de etimonul latin sau de norma muntenească promovată de
tipăriturile religioase de la mijlocul veacului al XVIII-lea. În ceea ce privește
lexicul neologic utilizat în această traducere, s-a realizat o clasificare semantică,
urmărindu-se atît vocabularul de cultură generală, cît și lexicul de specialitate
(terminologia medicală). Terminologia medicală a textului a fost prezentată pe
celedouăcoordonateconstitutive: ceacultă,neologicășiceadetippopular,tra-
dițional. Au fost examinate și cele mai importante aspecte ale adaptării fonetice
și morfologice a împrumuturilor, observîndu-se numărul ridicat de împrumu-
turi corect integrate, datorită orientării latino-romanice a cărturarului, dar și
ponderea însemnată a variantelor fonetice analogice și a termenilor neadaptați
(latinisme și italienisme).
1. Introducere
AdouajumătateasecoluluialXVIII-leașiprimeledouădeceniialeceluiurmătoraducodiversificarefără
precedentascrisuluiromânesc. Textuldepopularizareceilustreazădiversedomeniialeștiinței(lingvistica,
geografia, istoria, medicina, matematica, filozofia) ocupă un loc aparte în literatura epocii. În această
perioadă, primatul cultural este deținut de cărturarii ardeleni care elaborează texte științifice originale,
autentice, dar care, în același timp, desfășoară o asiduă activitate de traducere și adaptare a numeroase
texte de popularizare a științei.
Petru Maior este traducătorul mai multor cărți de știință popularizată1prin care a contribuit atît la
ridicareaniveluluiculturalalcititorilorsăi, cîtșiladezvoltarealimbiiromâneliterare. Acesttextdemedi-
cinăveterinarătipăritlaBudaîn1816,cutitlulcomplet Învățătură pentru ferirea și doftoria boalelor celor ce
se încing prin țeară și acelor ce se leagă și a unor boale sporadice, adecă pe ici, pe colo îmblătoare ale vitelor celor
cu coarne, precum și a cailor, a oilor și a porcilor (130depagini),tradus,probabil,dupăunoriginalmaghiar,
a apărut într-o perioadă însemnată din dezvoltarea românei literare și ridică mai multe probleme ce se cer
studiate. Scrierea conține o serie de fenomene lingvistice (fonetice, morfologice și lexicale) importante
pentru istoria normelor limbii române literare la început de secol XIX. De asemenea, fiind primul nostru
textdemedicinăveterinară,acestaaduceocontribuțiespecialăladezvoltarealimbajuluimedicalromânesc
în special și la modernizarea vocabularului literar în general.
Adresă de corespondență: lilianasoare2006@yahoo.com .
1Vezi, în acest sens, Ursu(1961și2012).

2 Liliana Soare
În lucrarea de față ne-am propus să surprindem configurația limbii literare folosite de P. Maior în
această traducere, prin relevarea particularităților fonetice, morfologice și lexicale.
2. Normele limbii literare
În ceea ce privește norma literară promovată de P. Maior în această traducere, am consemnat următoarele
fenomene:
•conservarea lui ăprotonic în: lăcuința (119), năsipos (45), păhar(54), păreții(53, 126), rădicate (8).
•menținerealui îetimologic: îmblare (3),îmblă(20, 33, 36, 54, va îmbla , 23), îmblătoare (f.t.), se îmflă
(56,îmflată , 27, dar se desumflă , 78), îmflături (70), a se împlea (13,le împlu , 18,le împle , 11, 12, 24,
să se împle , 117, nu s-au împlut , 55), a întra(37, 43) etc.
•retimologic este păstrat în serină(3).
•conservarea lui eaton etimologic în: strein(29,streine, 31, 127), înstreinarea (100).
•conservarea lui eprotonic în beserică (19) și a lui emedial în: a ceti(127, dar prociti, 127), cetitoriule
(127), întunerec (129).
•epăstrat în detorie (115), detoriu (30, 31, 50, 116).
•menținereaformeloretimologicefără iepentetic: cînească (100), cîne(102, cînele,102, cîni,107, cînii,
46 etc.), mînile(36).
•inesincopat are o singură ocurență: dirept(12). În rest, apar forme sincopate: drept(6, 18, 24, 128),
dreapta (130) etc.
•menținerea africatei prepalatale în: cricimă (36,cricime, 19), s-au obicinuit (4, 48, 109, 111).
•iapăstrat: descuiarea (66), iaste(22), încuiarea (66, dar încuierei , 67), miare(47), muiarea (~pieilor,
44),pialea(60), pricinuiaște (62), pustiaște (22), tăiare(37), voiaște (129) etc., dar pietră(53).
•eafinal păstrat: a avea(37,vor avea , 66), ca să bea (65), prea(8, 13, 23 etc.), s-ar vedea (37) etc.
•jeste general: ajunge(27, 84, nu ajung , 67,ajungă, 37,de ajuns , 38), joacă(73), judecători (29,judecă-
torii, 31), judele(42,judelui, 39), județ(72), jumătate (67), împrejur (35,împrejurul , 99), împrejurare
(56), înjugătură (35) etc.
•africata ğeste păstrată în formele verbului încunjura :se încungiură (110, să se încungiure , 89, 95, să
poată încungiura , 107), încungiurate (41,ne-ncungiurată , 88) și în: gios(13), prilegiu (107, prilegiul ,
40, 48, 58), prilegiuitoare (105).
•rmoale: crepate (77), crepătura (80,crepături , 92), întrebuințarea (122), rece(65), strimte (94), strim-
torat(30,strimtorați , 23, 35), stringătoare ‘astringent’(51), strinse(18), strinsuri (81), îl uresc(25)etc.
alternează cu rdur:deoarăce (15), întrăbuința (119), lăcrămoși (25), prăsărat (32, 114), prățul(112),
putrăd (94,putrăde , 27), răce(65,răci, 64), rătrași(26), răvărsarea (82), trăbuie (21), trăbuință (118),
trămura (104) etc. Timbrul palatal al vibrantei reste redat cu consecvență și în cuvintele derivate cu
sufixul –torsauîncuvintenederivate: ceriul(~gurei,72), cuptoriul (109), curătoriu (117), mușcătoriu
(110), necuvîntătoriu (3),păzitoriu (39), perzătoriul (105), vătămătoriu (6),viețuitoriu (62) etc.
•tdur alternează cu tmoale: tîmp(31,tîmpul, 31), timp(102, timpul, 33, 58).
•fonetismele cu s,j,z,țduri: asămănare (55), să se cosască (9),încățălat (61), se încățălează (92), a
se însămna (109, însămnăm , 12), însătat (102), înțălepție (95), înțăles(12,înțălesul , 32), săci(92),
sămnul (27), sîmțire(3),său(subst.,36), țapeni(103), țăpenirea (55), umezălei (lipsa~,78), zamă(51,
zămuri , 123) etc. coexistă cu cele moi: curățitoare (90), despărțit (32), se încrețește (96), înțelepțește
(127), lîncezeala (81), părăsească (42), pedepsească (29, 40, 49), să o preseri (120), să se procopsească
(129), sinurile (88), slujește (111), se țin(30), umezelilor (100), se urzește (72) etc.
•șmoale: s-au așezat (35,așezate, 25), deșeartă (adj., 124), să-i împărtășească (24,împărtășesc , 118,
împărtășește , 20, 100), a o înșela (48), înșelători (49), pășește(104), sfîrșește (81), stropșeală (109) etc.
•jdur: să o grijască (33), grijă(8) alternează cu jmoale: să se grijească (38), mînjească (126), năcăjiți
(107), slujește (111) etc.
•labiale intacte: ferbințeală (110), a o împedeca (110, împedecă , 124, împedece , 104, 105), împedecări

Observații asupra limbii lui Petru Maior în Învățătură pentru ferirea și doftoria boalelor 3
(18), peile(116), pelița(87), a-i peptăna (108), va peri(70), perit(15, 106 perite, 46) etc., dar și forme
palatalizate: fierbîntătoare (113), fierbințeala (7),fiert(84), împiedece (60), împiedicată (81), piept
(51), să o pierdem (21), pierzătoare (23) etc.
•folosirea grupului consonantic glîn locul palatalei, din dorința apropierii grafice de etimonul latin:
priveglearea (44), veglearea (44), dar: să priveaghe (72).
•folosirea formelor regionale cu rostirea moale a labialelor: beșică(27), au beut (33), beutului (111),
beutură (49, 60, 106), capet(34,capetul, 70, dar capăt, 72), ovesul(3, dar ovăs, 123), proaspet (121), se
ved(55,dar se văd,66)etc.,dindorințadeareducecîtmaimultfrecvențavocalelorfărăcorespondent
în latină ășiî.
•fonetismele cu rconservat: ferestrile (43), ferestri(43), coexistă cu cele cu rdisimilat: fereștile (54).
•fconservat: fier(51, 115), fiere(27) etc.
•e>iîncrieri(82).
•u>oîn:aborul(73,dar aburoase ,90), notreț(38,50), poroncească (29,36,dar poruncita ,130), răotățile
(130), răotățit (61), totoș(12).
•f>vîn:jertvește (41), în vîrv(73,vîrvului limbei , 111).
•ș>s, prin diferențiere consonantică, în: să se deschidă (54), deschiși (103) etc., în ciuda faptului că
norma literară presupunea păstrarea fonetismului etimologic șîndeșchide (< lat. discludere ).
•a>ă:tăbac(119).
•l’înfeliu. Maior folosește exclusiv forma palatalizată a acestui substantiv (< magh. féle).
•Substantivul soartăeste folosit la forma veche, de declinarea a III-a: soarte(aceeași ~, 28), iar gingie
apare cu forma impusă în limba literară: gingii(73,gingiile , 72, 73).
•La genitiv-dativ, unele feminine de declinarea I și a III-a prezintă încă vechea desinență –ei:beuturei
(123), cercărei (40), curățirei (126), gurei(19), inimei(123), grijei(116), ivirei(26), încuierei (67),
limbei(73), mîncărei (123), primăverei (72), putrăzirei (51), rumegărei (54), trecerei (43), turbărei
(117), vindecărei (60) etc.
•Se constată lipsa acordului la cazurile oblice în construcțiile în care adjectivul este antepus substanti-
vului pe care îl determină: asupra gangrenoasei înflamație (65), carnea trucidatei vită (80), causa sau
pricina zisei boală (73), grosul întunerec al urîtei neștiință (129), pierzătoarei boală (48), proprietariul
trucidatei adecă a ucisei vită (41), trucidarea sau uciderea contăgioasei vită (42), preservative sau scuti-
toriu asupra pierzătoarei boală (48), slăbiciune prea mare a bolnavei vită (51) etc., dar și în cele în care
adjectivul este postpus: lățirea boalei contăgioasă (21), uciderea vitei contăgioasă (40) etc. Cazurile în
care se realizează acordul sînt extrem de rare: răsuflarea vitei contăgioase (19).
•Formele variabile ale mărcii posesiv-genitivale sînt cel mai des utilizate: boalele contăgioase ale vitelor
(21), îmflatele picioare ale vitei (80), mortul al ei trup (32), oricarele al lor notreț (43), părți ale trupului
(70), semne ale ivirei boalei de vite (26), schimbările cele fără cumpăt ale morbului (68), sinurile nărilor
ale fălcei ceii din sus (88) etc. Formele invaribile ale mărcii posesiv-genitivale sînt slab reprezentate:
cele mai sănătoase a vitelor bucăți (12), cumplitul a vieții rișchiu (104), stricatul aer a staurului (62), a
vieței moment (125).
•Genitiv-dativularticoluluiadjectivaleste,lafemininsingular, cei(i),formăetimologică(< ecce+illæi),
și nu celei, formă analogică, după plural: atingerea vitei ceii cu boală contăgioasă (19), descărcarea
materiei ceii morboasă (74), dreapta osîndă a slugei ceii vicleană (130), îmflătura partei ceii pătimicioasă
(78), se împută pășunei ceii umedă și băltoasă (73), materiei ceii de scabie (94), scăderea pășunei ceii bună
(61), semnele spiței dintîi adecă a ceii ușoară (101), vitei ceii dintîi contăgioasă (40) etc.
•Superlativuladjectivului/adverbuluiesteconstruitcu prea,trăsăturăspecificălimbiivechi: căldura cea
prea mare a verei (8),măcar că sînt prea sănătoase (12), prea contăgioasa boală de vite (22), slăbiciune
prea mare a bolnavei vită (51), prea mare cruderitate (125), prea străluciților romani (127), prea bun
părinte (129) etc. dar și cu foarte:pînză de in foarte subțire (16), fumegarea foarte bine se face cu oțet
(54), foarte curînd (56), de foarte rău semn (57), foarte bună preservativă sau apărare (65), foarte cu
de-adinsul prescripții (53) etc.

4 Liliana Soare
•Folosireaformelorneacordatealepronumelordeîntărireseîncadreazăînnormaepocii: însăși coarnele
(19), însuși oamenii (21), însuși cei mai puternici moștenitori ale largilor moșii (23), însuși de multe ori
pierzătoarea boală (48) etc.
•Genitiv-dativul demonstrativului feminin de apropiere are forma aceșteila singular: asupra aceștei
pierzătoare boală (28), întru prefacerea aceștei cărticică (127) și acestorla plural: acestor vite (66).
•forme variabile ale pronumelui relativ: carea(9),carele(32), carii(19) etc.
•Pronumele(adjectivele)nehotărîtecompusecu fiește–:fieștecare (30), fieștecarele (31), fieștecăria (~vită,
67),fieștecine (118) etc. și ori–/oare–:oarecarele (114), oarecîtva (42), oareșce (37, 92), orice(117),
oricarele (112) sînt frecvente. O apariție singulară consemnăm pentru niscari (~operații , 110 < lat.
nescio qualem ), folosit ca adjectiv.
•Pronumele negativ nimicapare exclusiv sub forma nemica (< lat. nec mica , 26, 102, 112, 115 etc.).
•Numeralulcolectiv amîndoao (86,amîndoi ,86),întîlnitîntoatevarianteleliterareșiîntoategraiurile,
estedublatde îmbe(86<lat. ambæ),formăutilizatădoarînzonaBanat–Hunedoarașiînunelegraiuri
nordice.
•folosirea exclusivă a formei cu hiat etimologic în formele verbului primi:a priimi (30), să o priimească
(33), priimit (129) etc.
•utilizarea exclusivă a formelor verbale cu dentală refăcută: le ard(51), pot să cadă (60), să se închidă
(38), să se radă (53), să se scoată (53), să sloboadă (50), se văd(64), să se vîndă (46) etc.
•Verbele a rămîne șia ținesînt folosite la conjugarea a II-a etimologică, formă conservată mult timp în
perioada veche: de a rămînea (31, 51), să poată rămînea (41), vor rămînea (70), le va ținea (8),a le
ținea(40), a-i ținea (108), se vor ținea (43) etc.
•tendința de trecere a verbelor de conjugarea a III-a latină în –erela conjugarea I: se va adauge (68,se
adauge, 102), să se adaugă (99), cură(56, 86, 103), să poată cură (70).
•a se însănătoși apare încadrat la conjugarea I: se va însănătoșa (39), celor ce se însănătoașă (69), cu
prezent tare.
•Verbul de conjugarea I a înconjura (terminat la infinitiv în –(ur)a) prezintă forma etimologică pa-
roxitonă cu uîn silaba finală la prezentul indicativului și al conjunctivului: se încungiură (110), să
se încungiure (89, 95), să poată încungiura (107) etc., precum și la participiu: încungiurate (41), ne-
ncungiurată (88).
•utilizarea formei negamatizate a verbului a ucide :să se ucidă (32, 40), în situația în care formele
gamatizate erau încă frecvent întrebuințate în perioada elaborării textului.
•a înștiința (34), care este construit și cu dativul ( să se înștiințeze superioritatei , 117), apare extrem de
des înlocuit de locuțiunea verbală a face (de) știre (115): să facă de știre (30), să facă știre (33, 34, 116),
vor face știre (34), va face știre (39) etc.
•a mînca apare, de regulă, folosit cu forma scurtă, specifică graiurilor ardelenești: mîncă(25, 87), să
mînce(123), dar cunoaște și o ocurență cu forma lungă, etimologică: mănîncă (66).
•a uscaprezintă forme cu sincopa lui u:să se uște (53), să-l uște (126). Sincopa lui use întîlnește și în
cazul verbului înfrumuseța :i-au înfrumsățat (128).
•Verbul (re)curăța :să se curăță (109), să se răcurățe (115, să se răcurăță , 126) prezintă și o formă în care
africata (asimilată formelor muntenești iotacizate) este înlocuită cu dentala, probabil din hipercorec-
titudine: să se curătă (7, 8).
•Verbele a dormita ,a micșora , a urma au forme tari de prezent: urmă(21), se micșoară (106), dormită
(103). Formă tare, fără sufix, caracteristică graiurilor nordice, prezintă și verbul a lucra: să se lucre
(121).
•Perfectulcompusprezintă,lasingular,formeomonimecupluralul,formeetimologicefolositeexclusiv
în toate variantele literare din româna veche: această boală pierzătoare au luat începutul său (23), prin
contagiu s-au adus la oi (23), care vită s-au vindecat (24), stricătoarea boală de tot s-au așezat (35), vita
carea au căzut de boală (37), iară de s-au ivit boala de vite (38), locul unde s-au ivit boala de vite (40),
după ce au curs dintr-însa sîngele (120) etc.

Observații asupra limbii lui Petru Maior în Învățătură pentru ferirea și doftoria boalelor 5
•Viitorul este, de regulă, construit din auxiliar și forma de infinitiv a verbului: se va avea grijă (89), vor
avea(66), se vor încungiura (89), se va sugruma (82), va ști(61), se vor ținea (90), se va vindeca (60),
vei întărîta (101), se vor întrăbuința (119), se vor vesti (91) etc., cu o singură excepție: ( gangrenei )ce
va se urme (80), formată din auxiliar și forma de conjunctiv a verbului.
•Condiționalul prezent analitic are structuri formate din auxiliarul ar+ infinitivul verbului de con-
jugat: s-ar adeveri (40), s-ar bolnăvi (34), s-ar cădea (29), s-ar doftori (96), s-ar ivi (34), s-ar pricepe
(112), ar scăpa (115), ar veni (115) etc. Cele formate cu auxiliarul arenu sînt frecvente: are fi(112);
s-ar bolnăvise (40) poate fi o formă de condițional perfect.
•Preferința lui Maior pentru folosirea infinitivului lung, în continuu regres în perioada respectivă, este
evidentă2:timpul cel rău a-l schimbare în bun (6),spre a se abate și a se scuti de fierbințeala soarelui și spre
a se hodinire (7),mai vîrtos se cade a avere grijă de adăpare (8),se cade a luare aminte (9),acele animale
sau vite care de aiurea moștenesc ceva întocmire spre a primire unele boale (18), înceată de a rumegare (26),
înainte de a se puteare împlini (41), etc. Aceste structuri coexistă cu cele în care se folosește infinitivul
scurt: încep a boli (18), sînt strimtorați a simți (22), despre primejdia răului timpuriu a-i înștiința (34),
ar cuteza a păși (39), de a curma boala (40) etc.
•Formele de infinitiv, mai bine reprezentate numeric, coexistă cu cele concurente de conjunctiv: vor
fi detori a face de știre (50), fieștecare ar fi detoriu de orice pagubă prin cînele său cel turbat acășunată a
răspunde (107), trăbuie a-i sta în coantră (35), cel ce va cuteza a face (36), să li se dea adeseori a linge
sare(58), iaste op a descoperi causa (105), iaste op adecă lipsă a împuțina numărul cînilor (106), mai rar
poate acest rău a se esca (106), întru acest chip spre mînie a se întărîta (107), se cade a se osărba (107),
se poate mînca (80), va fi strimtorat a face (106), vor trăbui a-l păți (124), idrofobia adecă boala carea
face a se îngrozi de apă (109), sub ferbințeala soarelui a se stămurare adecă a se întețire (110), cine cuteză
a-l doftori (113), carele va ști lucra (118) etc.; e detoriu […]să facă de știre (30), e detoriu să-și țină
vitele(31), toate cele mai sus zise cautele adecă feriri cu de-adins trăbuie să le țină (33), trăbuie să li se
poroncească (36), nu poate să vină (112), trebuie să se arunce (118) etc.
•adverbe și locuțiuni adverbiale: adeseori (60), aliurea (42,de~, 115), de aiurea (18), aliuntrea ‘alt-
minteri’ (87, aliuntre , 117), altmintrea (71), amînat ‘tîrziu’ (73), amuș‘acum’ (102), cu de-adins (9),
jur-împrejur (121), din lontru (27), încătrău (30, 31), încoace și încolo (101, 103), într-aiurea (12),
într-o lături (118), lungiș și curmeziș (21, 114), oblu(19), pe ici, pe colo (25), pre alocurea (22), tomna
‘tocmai’(37, 101, 102), mai vîrtos (44)etc. Semiadverbul niciesteutilizatexclusivsubforma nice(31,
52, 68, 108 etc.).
•Prepozițiileprezintăfonetismevechisauregionale: cătră(7),dintră(39), întră(11), pănă(7),pre(24),
preste(3),subt(29,supt,6)etc. Spreestefolositșicusensfinal(‘pentru,învederea’): spre a se abate (8),
spre a se hodinire (8),spre a primire (18), spre acest scop (45), spre apărare, spre ferire, spre scutire (46)
etc., iar fărăși cu sens adverbial (‘decît’), sens învechit: nu se ved altele fără încuiarea pîntecelui (63).
•Conjuncțiile darșiiarapar exclusiv folosite sub forma dară,iară;saueste general, forma veche au
nefiind utilizată decît extrem de rar: pot după 20 de zile de la încetarea boalei au să se vîndă, au spre us,
adecă întrebuințarea de casă să se întoarcă (46).
•ExistămaimultecuvinteșifonetismespecificescrierilorluiP.Maior,pecareleregăsimșiîntextulcer-
cetat: forma atînt(38, 43), care, uneori, apareîncorelațiecu cînt‘cît’:atînt a stăpînirei cînt a supușilor
(43). Atîntpoate fi justificată atît prin influența dialectului aromân, cît și prin cea a limbii italiene.
Însă este și posibil, după cum observa Ursu(1961, p. 139), ca Maior să fi refăcut, în spirit etimologist,
formelevechiatîtșicîtprinraportarelalatină( tantus,quantus )oriitaliană( tanto,quanto); forma esca
a verbului isca:se escază (25, 94), mai rar poate acest rău a se esca (106); calcul alsăuire ‘proprietate,
însușire’ (18), pe care îl folosește și în alte scrieri ale sale; alături de acesta, apare și calcul încetățenit în
limba literară: însușire (24); fonetismul coantră pentru contra(a-i sta în coantră , 35,stă în coantră , 65,
2Micu & Șincai (1780) afirmau: „Poporul în convorbiri obișnuiește să omită ultima silabă rea infinitivului prezent și, în
loc de a lăudare ,a tăcere ,a dormire etc., spun a lăuda ,a tăcèetc.” (51).

6 Liliana Soare
din coantră , 3, 82); substantivul op‘trebuință, necesitate’ (10, 38, 106).
•Potrivit concepției sale că limba română literară trebuie îmbogățită și cu împrumuturi din aromână3,
P. Maior folosește și cîteva cuvinte din acest dialect: se agudește (g.se întîmplă , 70), cîștiga‘grijă’ (6,
30),demînda ‘porunci’ (29), plasă‘fel’ (6, 12, 59, 112), pleaga‘rană’ (69), să se pleguiască (70), puștlă
‘ciumă, pestă’ (22).
•Tot pe seama influenței dialectului macedoromân poate fi pusă prezența formelor cu aprotetic: acă-
șunată(pagubă ~, 107), o acășună (61, dar cășună, 87), acrescută (85, 86), adoita(60), amișcată (77),
aroade (~pelița, 87), aroasă(pînă la os ~, 88, aroase, 88), se va asparge (125)4.
•frecvențacuvintelorderivatecuprefixe: se dezvînă (62), încurățirea (67), încurgere (3),necurățitele (3),
necuvîntătoriu (3),neființa (3),nehodină (102), negrijă (22), prezisele (110), străsuflat (96,străsuflate ,
3, 43) etc. și cu sufixe: apărătoare (21), apătos(120), aprinsătură ‘febră’ (83), ( rane)cancroase (87),
pătimicioasă (78), pișcătoare (87,92), rozitoare (92),( mîncătură )scărpinătoare (92), slobozitoare (68),
tristăciune (78) etc.
•Se remarcă și folosirea unor cuvinte fără prefix: se va bolnăvi (32), călțămintele (36), se va cerca (54),
cercărei (40), să se junghie (80), nainte(34), tuse necăcioasă (26), sănătoșare (83), se spăimîntă (103),
țăpenirea (55).
•prezența unor termeni din latină dipăruți sau păstrați doar în graiuri: arină‘nisip’ (119, arinos, 45 <
lat.arena),să se astruce ‘a înmormînta’ (40 < lat. *astruicare <astruere ),cătinel‘încet, lin, domol’ (64,
104 < lat. *cautelinus ), (semne)chiare(117 < lat. clarus, –a, –um ),curechi (122 < lat. coliculus ),custă
‘a trăi’ (59 < lat. constare :mare parte a oilor fără de vărsat custă toată viața ;poate mult să custe , 87),
fărina(43 < lat. farina),junepru ‘ienupăr, brădișor’ (61 < lat. juniperus ),a se la‘a se spăla’ (51, 54, 74
<lat. lavo, –are ),lard‘slănină’(93<lat. lardum :puștelele curînd se încățălează și se prefac crustă adecă
scoarță sau piele de lard ,lardică, 93: pielea se acopere cu scoarță lardică ),moare‘zeamă acră de varză’
(122 < lat. muria),morsicat ‘mușcat’ (124, morsicată , 118 < lat. morsicare ).
Limitîndu-nelatrăsăturilefundamentalealenormeiliterare, principaleleparticularitățialelimbiifolosite
de P. Maior în această traducere sînt: păstrarea lui ăprotonic ( păhar,păreții,rădicate ); menținerea lui
îetimologic ( îmfla,îmbla,împlea,întra); folosirea formelor etimologice fără epenteză ( cînii,mînile);ia
păstrat ( pricinuiaște ,pustiaște );eafinal păstrat ( avea,bea);fconservat ( fier,fiere);jexclusiv, cu puține
excepții (folosirea africatei în formele verbului încunjura :încungiura și îngios,prilegiul );șmoale ( înșela,
sfîrșește );rmoale în poziție finală în cuvinte nederivate: ceriu,cuptoriu , precum și în cele derivate cu –tor
(curătoriu ,necuvîntătoriu ,păzitoriu ,viețuitoriu ); labiale moi ( beșică,beutură ,ved); forme variabile ale
pronumelui relativ și ale mărcii posesiv-genitivale; auxiliarul aula persoana a III-a singular a perfectului
compus; forme verbale cu dentala refăcută; prezența unor termeni din latină dipăruți sau păstrați doar în
graiuri, precum și a unor cuvinte din dialectul aromân.
În celelalte situații, ne întîmpină oscilația în folosirea formelor velare sau moi: rmoale și velar ( rece,
răce);tmoaleșivelar( timp,tîmp);s,j,z,țmoișivelari( părăsească ,sinurile ,țin,umezelilor ,grijască ,înțăles,
săci,umezălei ); labiale intacte sau palatalizate ( ferbințeală ,împedecă ,fierbințeală ,împiedecă ).
În general, P. Maior folosește formele și fonetismele regionale, dar, în unele cazuri, rămîne aproape de
norma literară muntenească promovată de tipăriturile religioase din a doua jumătate a secolului al XVIII-
lea:ănetrecut la a,eafinal păstrat, labiale moi, j, amestecul de ș,jmoi și duri, labiala fnepalatalizată,
fonetisme cu e/isincopați etc. Cărturarul păstrează unele fonetisme muntenești în măsura în care acestea
eraucapabilesăredeaformaetimoanelorlatinești(depildă,fonetismelecu jeraupreferatepentrucăredau
mult mai exact imaginea grafică a cuvintelor latinești corespunzătoare: joc<jocum,judeca<judicare ; în
verbul încungiura , Maior folosește, din aceleași considerente, africata ğ: <în+ lat. congyrare ; deși formele
verbalecudentalaiotacizatăerauceleetimologice,Maiorlerespinge,preferîndinovația,formelecudentala
3În postfața traducerii, Maior afirmă: „…întru prefacerea aceștei cărticică m-am întrebuințat cu mai multe dialecte ale
limbei românești, din carele unele nu sînt astăzi cunoscute în patria ta…” (127).
4După cum observa Ursu(1961), unele dintre formele menționate nu au corespondent în dialectul aromân. Pe acestea,
autorul le-a creat probabil prin analogie cu cele aromâne sau italiene (cf. it. accréscere ,aspèrgere ) (p. 138).

Observații asupra limbii lui Petru Maior în Învățătură pentru ferirea și doftoria boalelor 7
refăcută, mult mai apropiate grafic de etimonul latinesc).
Limba literară promovată de Maior în această traducere este o limbă ce are ca punct de plecare norma
literarămunteneascădinperioada1750–1780,darcareintegreazășigraiurileardeleneșibănățene. Exami-
nînd normele limbii literare din mai multe scrieri elaborate de cărturarul ardelean, Gheție (1975, p. 484)
opina că acesta trebuie considerat creatorul normei literare ardelenești din jurul anilor 1820, prima încer-
care deliberată de a structura limba româna literară pe baza unei selecții a limbii scrise și vorbite, urmînd
un criteriu unitar.
3. Clasificarea semantică a lexicului neologic cult
În ceea ce privește lexicul neologic, termenii culți excerptați din textul cercetat aparțin unor domenii
semantice variate; aceștia acoperă, într-o pondere diferită, sferele vieții spirituale și materiale. Devine
posibilă astfel o clasificare impusă de frecvența și de sferele semantice cărora aparțin acești termeni:
3.1. T ermeni referitori la om
•atribute, însușiri :acurata (48), amoniți ‘admonestați’ (39), ample(65), aromatice (108, 123), com-
plicată (82), comună (61,comuna , 31), continue (81, 84, 122), contrarii (22), corupt(94,coruptul ,
62),crispă‘creață’ ( lînă~, 92), cristalin (57), cruderă (125), denudata (99), depravate (plămînile ,
82),destinatul (a., 45), diretive (21), diversă (55,diverse, 19, 21), ermii‘pustii’ (107), fals(95,falsă,
95, 110), fatal(124, fatală, 81, fatalul, 34), fluid(117), fosta(78), frigidă (84, 108), funestul (105),
generale (21), genuin (96), îndiferent (102), liber(65), manifestă (adj., 34), mordac ‘mușcător’ (110),
munde (64, 85), necesarie (32, 105, 108, 116, necesarii , 107), necorupt (108), nocivă(71,nocib, 109,
nocibe,107), nudă(71,93, nude,71,115), nutritoare (50), ocasionale (105), parțiale (5),pendente ‘care
atîrnă’ ( îmflătură ~, 82, g. adecă atîrnată, spînzurată ),politicești (30), politico-veterinarii (~disposiții ,
104), prescriptul (adj., 32), profondă (63), proporționată (68,proporționate , 65), propria (42, 117),
prostrată (63), prudent (95), publica (113), remot‘îndepărtat’ (32, 46), repețita (59, 60), robuste (62),
sapidă(95), săturat ‘saturat’ (84, 85), scutită(41), segregată (33), cea mai segură (112), separat (32,
40,separată , 80,separate , 31), simplă(60), spise‘gros’ (73), sporadice , (f.t.), subsit(27,subsite, 36, 71),
tepidă(69), trucidatei (41), vaporoasă (94), văciliți ‘vacilant’ (73), veget(87,vegetă, 68), ( apă)vegeto-
minerală (69, 80).
•acțiuni, fenomene, stări, atitudini, manifestări, sentimente, obiecte :acrimonia (100), amînare
(36), atmosfera (53), aversația (63), causă(12, 37), cautela ‘precauție, prevedere’ (125, cautelă, 37,
52,cautele, 33, cautelele , 13), cauție(89), celeritate (63), cerc(56), coloră(56, 81, coloara, 92, 116,
coloară, 100), cruderitate (125), custodie (39), damne ‘daună, pagubă’ (111), depunerea , (74), dialecta
(128, dialecte , 127), diferență (108, 112), dirigență (108), distanță (34), esculente (g.bucate, 108),
esempru (125, esempruri , 111, asempru , 41), faciritate (87), fenomene (83), forma(70), forța(74,cu
~, 39), foabă(g.groapă, 114), fosă‘groapă, accident de relief’ (g. groapa, 41), gradu(86), materie
(92), moment (125), moturi ‘mișcări’ (123), murii‘zid, perete’ (53, 91), necesitatea (49), nutremînt
(50, 108, nutremînturi , 108), ocasia(111), oscuritate (63), penuria (61), periclu (74), periferia (37),
periodul (87), personele (42), precauție (107), producturile (39,produturi , 19), public(35), răsfugarea
‘emanație, evaporație’ (83, răsfugările , 6, 25), regule(110, regulele , 21, 123), repurgația (g.curățirea
staurilor , 52), sarcină ‘responsabilitate’ (116), scopu(38, 67, scopul, 89,scopos, 30), scrupul ‘unitate de
măsură’(69), siguranță (113, siguranța ,41), speranță (83), sperare(125), speriință ‘experiență’(24,82),
spese(89,speselor , 32), sterc5(g.balega, 108), subsire‘moarte’(50), teritoriu (112), terminul (88, 101),
tirănie(125), trucidarea ‘uciderea’ (41), us(46), violenției (110).
•acțiuni concrete, verbe dicendi, de mișcare etc. :se va acerăla (125), vor alăbora ‘munci, lucra’ (44),
a amîna (35), amonim ‘admonesta’ (111), avearsă / aversă ‘a urî, a avea o aversiune față de’ (101, 102,
5Sub forma șterc, cuvîntul era cunoscut în epocă; fonetismul stercpoate reprezenta un reîmprumut din latină și italiană
(lat.stercus, it.sterco).

8 Liliana Soare
104), să se cercete (112, să se cerceate , 91), a clăudica ‘șchiopăta’ (92), se comîndă ‘a (se) recomanda’ (‘de
veterinari se comîndă’, 46), să se comită ‘a se încredința’ (116), să se continue (84, 122), decură(63, 64,
93),a le deduce (39,să se deducă , 40), să se defalce (9),depende (74), să se descrie (116), să se dețină ‘a
împiedicadelaceva,areține’(66), se devastă (23), devăgînd ‘arătăci,aumblafărăscop’(106), a devora
(108), se devide (72, 77), se diferesc (55), a se dimica ‘aselupta’(107, g. a se bate ,a se mînca cu alți cîni ),
să nu se dimită ‘a trimite, a lăsa să plece’ (66), se împută (73), să încrustezi (80), vor îngurgita (107), să
se înhume (113, 115), să se întărzică (44), să fie necesitați (108), nutri(90,nutresc, 3,se nutresc , 108,
se vor nutri , 90), să obleagă ‘a se îndatora, angaja’ (6) ocură‘apar’ (64), opoarte ‘trebuie, se cuvine’ (g.
trăbuie, 125, 126), se oserbă (101, a se osărba , 107), să o pisezi (97), predespun (89), s-au prescris (115),
preserba (113), produce (62), promove ‘a mișca’ (65), să se proveadă ‘a înzestra cu cele necesare’ (38),
să-i rămoavă ‘a îndepărta’ (106), să se răpurge ‘să se curețe’ (53, 109), răsistă(65), se răsoarbe (95,se
răsorb, 100), răținîndu-se (40), să se repețească (68), să nu te scăndălisești (127), spera(88,a se spera ,
74),subsește (45), vor subsi (64), se termină (81), să se trucide (80,să-l trucizi , 112), văcelindu-se (103),
voluta(82).
•funcții, stări sociale, profesii, îndeletniciri, relații interumane :coloni‘țăran ce muncește un pă-
mînt luat în arendă de la marii proprietari’ (35), comunitate (39), custode (39), econom (95,economul ,
89),magistratului (72), primorilor ‘cei fruntași, de rang’ (29), privaților (s., 31), proprietariu (31, 90),
servitorii (44).
•instituții, administrație :casa6(g.lada sau punga comunitatei , 41), poliției (36), de la superioritate
(49), statul(110).
•comerț :comerciul (35), confiscației (43), contraband (43).
3.2. T ermeni referitori la natură
•regnul mineral, vegetal; substanțe de origine minerală, vegetală :acid salis (50), acidi săturat (84),
acidu vitrioli ‘acid sulfuric’ (85), sare alcală (89), arcan duplicat ‘preparat de uz medicinal’ (67), argilă
(80), arsenic (89), auripigmentu (89), beladona (89), calam aromatic ‘Acorus calamus , plantă erbacee
cu utilizări în medicină’ (69, 89), calce‘oxid de calciu’ (114), camfor (51), cascarila ‘Croton eleuteria ,
arbusta cărui scoarțăestefolosităînmedicinăcatonic șireducătoral febrei’(76, cascarilă , 97), cenușă
clavelată ‘drojdie de vin calcinat’ (89), cremortartari (67), emula‘plantă’ (50), furfură ‘tărîțe’ (60),
galanga ‘plantă erbacee asemănătoare ghimbirului cu utilizări în medicină’ (50), gențiana (50, 76),
gumi de Arabia ‘mucilagiu’ (69), litarghiriu ‘litargir, oxid de plumb topit și cristalizat’ (79), minerală
de Etiop (98), moshu‘mosc’ (96), natura (128), savadilă ‘plantă din familia liliaceelor folosită în tra-
tamentul homeopatic al problemelor respiratorii’ ( pulbere de ~, 98), spirit vitrioli (84), tartar ametic
‘tartrat de antimoniu și potasiu folosit în medicină ca vomitiv’ (84), terebentină (68), valeriana (51),
vanilă(97).
•regnul animal :animal (adj., 61, trupul~),animal (s., 119, animalul , 103, 105, animalelor , 116),
animantul (64,animantu , 112, 118, 126, animante , 24, 77, 104, 105, animantele , 104, animantului ,
103), copía‘mulțime, turmă’ (6, 21), cornută (29,cornute , 23,cornutelor , 22), domestice (36), generație
‘prăsire’ (95).
3.3. Lexicul specializat
•ramuri medicale, termeni generali, boli :corpul(87), disenteria (27, 51), doftoria (124), doftoresc
‘medical’ ( cuvînt~, 47), s-ar doftori (96), doftoritoare (21), înferma (80), lienita‘splenită’ (62), ( cu)
lienitidă (57), morb(81, 92, morbul, 68), morboasă (74), peripneumenia (57), prescriptul (32,prescrip-
ții, 53), scabia(94,scabiei, 94), scăbioase (93), idiopatică (77), pilule(97), remit‘a intra în remisiune’
(68, 69), simptomatică (77), simptome (74,simptomele 68, 101), urina(63), veterinaria ‘medicină
veterinară’ (3);
6Calc semantic după it. cassa.

Observații asupra limbii lui Petru Maior în Învățătură pentru ferirea și doftoria boalelor 9
•profesii, specialiști :doftor(119, doftorul , 121), hirurg (118, 119), personele cele doftoritoare (42),
veterinariul (49, 91, veterinari , 13);
•instituții medicale :lăzăret (29, 38, 39), ospital(32, 34);
•anatomie :abomas ‘foios, unul dintre cele patru compartimente ale stomacului rumegătoarelor’ (27),
astremități (70,astremitatelor , 63), cadabru (45, 82, 87, cadabrului , 37,cădabru , 32, 71), cadăbroasă
(71,cădăbros , 72), corpul(87), duoden (27), limfei(82), membrana (88), mesenteriului (ghindurile ~,
88),mușchi (120), nervului tendinos (111), omas‘cheag,stomaculglandularpropriu-zisalrumegătoa-
relor’ (23), stomah (69), sudorifere (90);
•fiziologie :apetita(55,63,68,69, apetită,101), circulația (124), pulsu(63,68), respirația (63), transpi-
rația(21);
•simptomatologie :diarea(26, 51), înflamația (77,înflamație , 65,înflămația , 61), înflămate (72, 73),
înflămatorie (82), se întumesc ‘a se inflama’ (87), ostipația (66), ostruție (67), sufocativă (63), vomitu
(84);
•farmacologie :antifloghistică (84,antifloghistice , 51, 84), decoct(51, 123), dosă(47, 69), emetic(s.,
84),infus(52,infusu, 122, înfus, 69,înfuse, 67,înfusurile , 69), se va înstila (54), pastă(80), roborîtoare
(69), stimulante (108);
•medicină internă :congestii (pl.,81), gangrenă (56,61), gangrenoasă (71,găngrenoase ,27,82), hronice
(86), se îngăngrenesc (28), metastatică (77), resoluția (~adecă desfacerea, descuiarea ostruțiilor adecă a
încuierei , 67), schiroasa (86), suporința (85), supurație (78, 120, 12);
•medicină preventivă :oculația (59), preserba (112), preservativă (s., 28, 48, 57, 65, preservative , 28,
111), preservativ (adj., 46, preservative , 21), înoculația (59, 60);
•medicină curativă :clismă(122, clisma,126, clismele ,84), curative (21), remediu (112, remediuri ,67);
•epidemiologie :contagiu (11,94), contagios (117, contagioasa ,88,contăgios ,21), contaminate (91), a se
contăgi (58), contumație ‘carantină’ (29, 40, 52), epidemie (77,epidimie , 54), epidemic (88,epidemică ,
61, 72, 81), epizootică (13,epizootice , 13), ( împedecarea )propagației (105);
•chirurgie :amputația (111), castrația (111), cauterisația (111), cauteriu (51), circumciderea (111),
foarcepă (115), operații (110), să se scarifacă (70, 120, 121, 126);
•neurologie, psihiatrie, psihologie :deliriul (84), disposiție (66, 100, disposiții , 113, disposițiile , 38),
idrofobia (109), melanhonie (101), titilație ‘titilomanie’ (92);
•dermatologie :cicatrice (121), crustă(92), pruringine7(92), prurit(92, 93, 121);
•otorinolaringologie, stomatologie :afte(72, 73, aftele, 74), angina (15, 81, 83), palatul (72).
Alături de împrumuturi, se regăsește terminologia populară . De regulă, cuvintele vechi sînt folosite pen-
tru a glosa noii termeni: aprindere ‘inflamație’ (23, 57, 60), ‘febră’ (84), aprinsătură ‘febră’ (83), argint
viu(99), va asuda (122), beșică‘vezică’ (~ cea de fiere , 27, ~ cea de fiare , 82), beșicuțe ‘afte’ (26, 121),
boală(~de gură , ~de picioare , ~de plămîni , ~de picioare sau de unghii , ~de plămîni 14, ~ de splină ,
~de ficat 15, ~ cea mucoasă a cailor , 17), bold‘instinct’ (110, g. patima),brînca‘angină’ (15), călbeaza
‘boală de ficat’ (15), ceriul gurei ‘palat’ (72), ciumă(22), cufureală ‘diaree’ (57), curgerea mucoasă a nărilor
‘rinoree’ (86), deșertare ‘defecație’ (~ a șezutului , 122), foale‘abdomen’ (66, 69), foc‘febră’ (84), frigurile
(87), gînfarea ‘inflamare’ (63), se gînfă ‘a se inflama’ (87), ghinduri ‘glandă’ (88), inima rea ‘dizenterie’
(27), îmblarea sîngelui ‘circulație’ (124), încuiere ‘constipație’ (67, încuiare , 63,încuietură , 102), încurgere
‘influență’ (3), învechita ‘cronică’ (~ boală, 87), jalie‘jalfie, plantă aromatică’ (51), jugănirea (111), să se
lățească ‘a se propaga’ (90), leacuri (36), lictariul (48), lîngoare ‘febră tifoidă’ (57), lupariță ‘boală’ (87, g.
rane cancroase ),mațele(82), mațul cel gros ‘intestinul gros’ (27), mădulările (70), mucu‘mucozitate’ (86,
mucii, 86), năcreală (43), obrintitură ‘inflamație’ (57), pătimașul ‘pacientul, bolnavul’ (122), pelin(75),
pelița‘membrana’ (87), pișat(19), pișcătoare (87), rîia(17), puștea‘aftă bucală’ (71, puștlele , 55), rînză
‘stomac’ (26), rută‘virnanț’ (75), ruje(76), salce‘plantă erbacee cu utilizări în medicină’ (89), salitră(60),
7Formă contaminată din pruritșipecingine (egzemă, herpes)? ‘Rîia iaste boală de piele cu puștele sau beșicuțe săci […] și e
rău contagios cu oareșce pruringine , adecă mîncătură scărpinătoare împreunat’.

10 Liliana Soare
sarea de piatră (65), scordiu ‘iarbă-usturoasă’ (75), scupit‘salivă’(125), sgrăbunță ‘rană’ (71), sinurile ‘sinus’
(88), slobozirea foalelui (69), slobozire de sînge ‘flebotomie’ (90), slobozitoare ‘diuretice’ (68), spiță‘stadiu’
(103), ‘tip, fel’ (57, 100), stîmpărată (beutură ~, 60), stringătoare ‘astringent’ (51), strinsuri ‘congestie’
(81), terpentin (pop. 68, ~ de V eneția , 99, oleu de ~, 99), trupul(87), turbarea (17), ud‘urină’ (19),
umezelilor ‘umoare, fire, temperament’ (100), unsoare ‘unguent’ (75, 97, unsătura , 99), vînturi ‘flatulență’
(26), vintricel ‘stomac’ (26), viță‘specie’ (100) etc.
4. Adaptarea fonetică și morfologică a împrumuturilor
4.1.Formele mai vechi de adaptare fonetică cu ț,g, șiksînt aproape inexistente în textul cercetat: anti-
floghistică ,litarghiriu . Acestea sînt concurate de variantele fonetice în č,ğ, care impun modelul latino-
romanic al noilor termeni: celeritate ,cerc,cicatrice ,circulația ,frigidă,general,generație etc.
Prin influența limbii italiene, respectiv prin influența grafică și fonetică a etimonului italian, pot fi
explicate cîteva situații de adaptare a împrumuturilor, cum ar fi folosirea variantei neologice fără hinițial:
idrofobie și a următoarelor fonetisme: astremități (it.estremità ),diretive (it.direttivo ),melanhonie (it.
malinconia ),oscuritate (it.oscurità ),se oserbă (it.osservare ),ospital(it.ospedale ),ostruție (it.ostruzione ),
personele (it.persona ),produturi (it.prodotto ),profondă (it.profondo ). Și prin latină, pot fi explicate
fonetisme precum: comerciu (it.commercio , lat. commercium ),contagiu (it.contagio , lat. contagio, –onis )
orinecesarie (it.necessario , lat.necessarius ).
Formelecu s(intervocalic)reflectă, îngeneral, aspectul graficaltermenilornoi de proveniențălatino-
romanică (latină și italiană): cauterisație ,disenterie ,dosă,mesenteriului ,ocasionale ,preserva ,spese,usetc.
În ceea ce privește grupul consonantic ch, acesta este redat prin h:hirurg,hronice.
În cazul lui roborîtoare , avem un calc lexical de structură după fr. roborant . Din neogreacă provin
schiroasa (ngr. σκιρρος),scăndălisești (ngr. σκανδαλιξω, –ισα ) șiscopos(ngr. σκοπός).
4.2. V ariante analogice . Pelîngăneologismelecăroraliseaplicăregulimodernedeadaptarefonetică,există
și termeni cărora li se aplică legi fonetice de tip latin, suferite de cuvintele din fondul vechi al limbii.
Vocalism
•aaton > ă, prin analogie cu termenii vechi moșteniți din latină sau împrumuturi vechi din alte limbi:
cădabru ,cădăbros ,a clăudica ,a se contăgi ,contăgios ,devăgînd ,găngrenoase ,înflămate ,înflămatorie ,
înflămație ,săturat,scăbioase ,să nu te scăndălisești ,tirănie,văcelindu-se ,văciliți.
•așie+n+ consoană > î(inclusiv în sufixul –ment):se comîndă ,nutremînt ,nutremînturi .
•in–,inter–>în–,întră–/întăr– :îndiferent ,înferma ,înflamația ,înfus,înoculația ,să se întărzică8.
Consonantism
•v>b:cădăbros ,foabă,nocib,osărba,preserba .
•lintervocalic > r:se va acerăla ,cruderă ,cruderitate ,dirigență ,esempru9,faciritate .
•re>ră–prin analogie cu tratamentul lui re–în cuvintele latinești moștenite ( răpune,răposa):să se
răpurge ,răsistă,se răsoarbe .
•ex–>s–(în virtutea regulii conform căreia xintervocalic a devenit s, iar prefixele ex–șiextra–au
devenit s–, respectiv stră–:lăsa,măsea,strămuta ,străpunge ):esempru ,speriință .
Dupăcumsepoateobserva,fonetismeleanalogiceauopondererelativînsemnată. Acestlucruesteoconse-
cințăfireascăaconcepțieicarestătealabazaprogramuluifilologicinițiatdecărturariiardeleni,primiicare
stabilescregulideasimilareaîmprumuturilorșicareoferăunmodeldereferințăînacestsens. Adaptareaîn
limbaromânăaneologismelordeoriginelatino-romanicăsecaracterizeazăînscrierilelorprintendințade
a le supune acelorași transformări fonetice suferite de cuvintele moștenite. Acest proces de „românizare”
a neologismelor, prin aplicarea, uneori sistematică, a legilor fonetice evidențiate de evoluția elementelor
8Fenomenul s-ar putea datora și unei analogii între in–și prefixul vechi în–.
9Poate fi și un împrumut direct din it. esempro .

Observații asupra limbii lui Petru Maior în Învățătură pentru ferirea și doftoria boalelor 11
moștenite nu s-a dovedit a fi viabil (a fost folosit, totuși, pînă spre 1860); în locul acestor forme, evoluția
ulterioară a limbii literare a reținut variantele ce demonstrează că „latina a exercitat prin fonetismul și
formele ei […] rolul de model, care a influențat elementele neologice împrumutate din limbile romanice
[…]” (Munteanu & Țâra ,1983, p. 255), și nu numai din aceste limbi, ci și din neogreacă, germană sau
maghiară. Acest lucru deoarece, în contextul general european, împrumuturile din latină ce au dobîndit
statut de cuvinte internaționale și-au menținut forma cît mai aproape de etimonul originar.
4.3.În ceea ce privește adaptarea morfologică, textul cercetat prezintă o caracteristică importantă (care
este și a epocii): productivitatea deosebită a formelor cu –ie, de declinarea a III-a (vezi și Slave,1962,
p. 167). În vechea română literară, substantivele latinești de declinarea a III-a, terminate în –io, –ionis ,
sînt adaptate cu terminația –ie, după forma nominativului latinesc. Vechile împrumuturi substantivale
în–ie, feminine și masculine, de sorginte veche slavă sau neogrecească, creaseră de timpuriu o normă de
adaptareaterminațieisubstantivelor,normăcevafiulteriorgeneralizatășiîncazulîmprumuturilorlatino-
romanice.
Majoritatea substantivelor excerptate sînt feminine și sînt consacrate pînă astăzi în această declinare
și cu această terminație: amputație ,cauterisația ,circulație ,generație ,înflamație ,(în)oculație ,operație ,os-
tipație,precauție ,propagație ,resoluție ,respirație ,supurație ,transpirație etc. Unele sînt considerate astăzi
învechite sau au ieșit din uz, fiind înlocuite de perechi substantivale, provenite din infinitive lungi: cau-
terizare ,inoculare ,propagare ,supurare . Alte două cuvinte: aversație șititilație rămîn încadrate aceleiași
declinări, dar s-au impus în limbă cu forme ușor modificate: aversiune șititilomanie .Culoare șivanilie
apar încadrate la declinarea I: coloră/coloară ,vanilă.
Substantivele neologice în –(i)tate , aparținînd declinării a III-a au corespondente latine în –(i)tas,
–(i)tatis ,germaneîn –(i)tät,maghiareîn –(i)tas,italieneîn –(i)tá,francezeîn –(i)té:celeritate ,comunitate ,
cruderitate ,faciritate ,oscuritate etc.
În textele perioadei, substantivele latinești terminate în –antia,–entiași, prin analogie, substantivele
corespunzătoare de proveniență maghiară în –ancia,–encia, franceze în –ance,–ence, germane în –anz,
–enz, italiene în –anza,–enzaerau adaptate cu terminațiile –anție și–enție, de declinarea a III-a: au-
dienție,corespondenție ,diștanție etc. În textul elaborat de către P. Maior, acest tip de substantive apar deja
încadrate la declinarea I, datorită influenței limbii italiene: diferență ,dirigență ,distanță ,speranță .
Dintre substantivele neologice terminate la singular în –iu, de proveniență latino-italiană: cauteriu ,
contagiu ,deliriu,mesenteriu ,remediu ,teritoriu doar ultimele s-au impus în limbă cu această terminație.
Celelalte au fost reîmprumutate ulterior din franceză, cu forme fără diftong. Contagiu a fost înlocuit cu
forma de declinarea a III-a contagiune .
Cîteva substantive neologice apar încadrate la alte genuri decît cele la care s-au stabilit ulterior. Se
observă două situații: 1. încadrarea la neutru a unor substantive stabilite ulterior la feminin: contraband ,
infus/înfus ,periodul ; 2. încadrarea la feminin a unor substantive stabilite la neutru: apetita,dialecta ,
foarcepă ,minerală ,preservativă .
4.4.În ceea ce privește clasa adjectivului, se remarcă faptul că majoritatea împrumuturilor apar adaptate
subformareținutădeevoluțiaulterioarăalimbiiliterare: acurata ,ample,complicată ,contaminate ,diversă,
fluid,frigidă,genuin,segregate ,vegetetc.
Înperioadadecareneocupăm,cîndnumărulîmprumuturilordindiverselimbicreștesimțitor,sufixul
–icesca servit la adaptarea în română, prin substituirea sufixelor corespunzătoare, a numeroase împrumu-
turi. În textele cărturarilor ardeleni, a căror cultură era predominant latină și germană, și care realizau
numeroasetraduceriînspecialdinacestelimbi, maitoateadjectiveleneologiceaucorespondentelatinești
în–icus, italiene în –ico, germane în –ischși franceze în –ique:analiticesc ,colericesc ,diplomaticesc ,grama-
ticesc,loghicesc ,metalicesc etc. În textul cercetat, există un singur adjectiv adaptat cu acest sufix: politicesc .
În rest, datorită influenței latino-romanice, apar forme adaptate cu –ic, preluate ca atare, forme moderne,
care s-au impus ulterior în limbă: antifloghistic ,aromatice ,epidemic ,epizootică ,idiopatică ,metastatică ,

12 Liliana Soare
simptomatică .
Înprivințaadaptăriiadjectivelorneologiceprovenitedinadjectivelatineștiîn –alis,–ariusșiitalienești
în–ale,–ario,–are, P. Maior utilizează forme deja adaptate cu sufixele neologice corespunzătoare ( –al,
–ar), în detrimentul sufixelor specifice perioadei: –alicesc ,–alnic,–aricesc și–arnic (veziUrsu,1969):
fatal,general,parțiale .
Adjectivele derivate cu –iv(lat. –ivus, fr. –if,–ive, it. –ivo, germ. –iv) și–os(lat. –osus, it. –
oso, fr.–eux,–euse, germ. –ös) sînt numeroase, fiind adaptate de la început în această formă, datorită
existenței în limba română a derivatelor de origine slavă cu aceste sufixe, respectiv latină: curativ,diretiv,
nociv,preservativ , cu o singură excepție ( nutritoare ‘nutritiv’, derivat cu sufixul vechi –toare);cădăbros ,
contagios/contăgios ,gangrenoasă/găngrenoase ,morboasă ,scăbioase ,tendinos etc.
Celelalte categorii de adjective neologice, terminate în –ant(e) /–ent(e) (adaptate după adjective
de origine latină terminate în –ans,–antis,–ens,–entis, italiene în –ante,–ente, franceze în –ant,–ent,
germane în –ant,–ent),–bil(lat.–bilis, it.–bile, fr.–ble), apar folosite de cărturarul ardelean, în marea
lor majoritate, cu forma pe care o au și astăzi: îndiferent ,pendente ,prudent ,stimulante . Două adjective
care aparțin acestei clase sînt adaptate cu alte sufixe: roborîtoare ‘roborant’ și văciliți ‘vacilant’.
4.5.În privința clasei verbului, orientarea latino-romanică a autorului a făcut posibilă pătrunderea unui
număr însemnat de verbe adaptate, urmînd modelul latino-romanic, la forma reținută de limba literară.
Apar puține cazuri de încadrare la conjugarea a IV-a, cea mai productivă în perioada respectivă, în detri-
mentul conjugării I: a se contăgi ,îngăngreni (se îngăngrenesc ),a (se) repeți (să se repețească ),scăndălisi (să
nu te scăndălisești ).
Extrem de puține verbe aparțin de drept conjugării a IV-a, respectîndu-se, și în acest caz, modelul
latino-romanic: lat., it. –ere,–ire, fr.–ir> rom. –i:nutri,răsorbi.
Există situații în care anumite verbe sînt folosite fără sufixul flexionar: să se cercete/cerceate ,se devastă ,
iar altele prezintă sufix: se diferesc .
4.6.În ceea ce privește adaptarea semantică, se observă utilizarea unor lexeme cu alte sensuri decît cele
cu care s-au impus în limba literară: să se comită ‘a se încredința’, a devaga ‘a rătăci, a umbla fără scop’,
a se dimite (~la pășune ) ‘a trimite, a lăsa să plece’, generație ‘prăsire’, remit‘a intra în remisiune’ (despre
simptome).
4.7. Cuvinte neadaptate . Textul cercetat prezintă o pondere însemnată a lexemelor care nu s-au impus în
limbă, cuvinte neadaptate sistemului fonetic și morfologic al limbii române ori cuvinte adaptate, dar care
reprezintă împrumuturi personale ale cărturarului ardelean, datorate formației sale latino-romanice. În
funcție de originea lor, acestea se grupează în două categorii:
Latinisme :abomas (lat.abomasum <ab+omasum ‘măruntaiedebou’), vor alăbora (lat.laboro),animant
(lat.animans ,–ntis),avearsă / aversă (lat.aversor),copíe(< lat. copia),crispă(< lat. crispus),damne (lat.
damnum ),depende (lat.dependere ),a se dimica (lat.dimico),să nu se dimită (lat.demitto, –ere ),foabă(lat.
fovea),furfură (< lat. furfur, –uris ),se întumesc (< lat. intumesco, –ere ),morbul (lat.morbus ),mordac (lat.
mordax, –cis ),moturi (lat. motus),munde (lat. munde),murii(lat. murus)10,ocură(lat. occurro),omas
(lat.omasum ),opoarte (lat.oportet, –ere ),periclu (lat.periculum ),primorilor (lat.primoris ),producturile
(lat.productus ),promove (lat.promoveo, –ere ),să-i rămoavă (lat.removeo, –ere ),remot(lat.remotus ),salis
(acid~, lat. salis),spise(lat.spissus),subsire(lat.subsido, –ere ),tepidă(lat.tepide),terminul (lat.termen,
–inis),trucida (lat.trucido),trucidarea (lat.trucidatio ),văcelindu-se (lat.vacillo),văciliți(lat.vacillatum ),
voluta(lat.voluto).
Italienisme :acidi(it. pl. acidi),amoni,amonit (it.ammonire ),calam aromatic (it.calamo aromatico ),
10Poate reprezenta și un împrumut din macedoromână ( muru).

Observații asupra limbii lui Petru Maior în Învățătură pentru ferirea și doftoria boalelor 13
cascarila (it.cascarilla ),cautela (it.cautela),contumație (it.contumacia ),ermii(it. pl. ermi)11,esculente (it.
f. pl. esculente )12,galanga (it.galanga ),să se proveadă (it.provvedere ),răsfugările (it.risfogare ),savadilă
(it.sabadilla ),veterinaria (it.veterinaria ).
5. Concluzii
Limba literară promovată de Maior în această traducere este o limbă ce are ca punct de plecare norma
literară muntenească din perioada 1750–1780, reevaluată din perspectiva latinismului și corectată cu o
serie de fenomene specifice graiurilor ardelene și bănățene. Formele și fonetismele sînt alese în funcție de
criteriul maximei apropieri de etimonul latin, ceea ce arată faptul că învățatul ardelean opera o selecție cu
scopul creării unei norme supradialectale.
În ceea ce privește lexicul, se observă că fondul neologic al textului este grupat în jurul unei constante
romanice (latine și italiene) care a contribuit la modernizarea evidentă a vocabularului românesc. Nu-
mărul ridicat de împrumuturi latino-romanice este relevant pentru apropierea cărturarului ardelean de
cultura apuseană. Adaptarea noilor cuvinte este realizată atît în funcție de normele culte latino-romanice,
cîtșidecelevechi,analogice,criteriulapropieriimaximedeetimonullatinfiindaplicatșiînprocesuldein-
tegrareaîmprumuturilor,nudoarînselectareaanumitorformeșifonetismeoferitedegraiuri. Majoritatea
termenilor apar corect încadrați în sistemul limbii române; aceștia și-au dovedit utilitatea și viabilitatea,
impunîndu-se în limbă chiar cu forma utilizată de autor. Relevante pentru orientarea occidentală a auto-
rului(însensuluneiatitudiniculturaleasumateșinuaaserviriifațădemodel)șipentruopțiuneaacestuia
privitoarelasurseledeînnoirelexicalăsîntșilatinismeleșiitalienismeleutilizate; uneledintreacesteaapar
adaptatesistemuluifoneticșimorfologicallimbiiromâne,iaraltelereprezintăaparițiiefemere,cuatestare
singulară.
Bibliografie
Gheție, I. (1975). Baza dialectală a românei literare , Editura Academiei, București.
Micu, S. & Șincai, Gh. (1780). Elementa linguæ daco-romanæ sive latino-valachicæ , Buda; ediție critică, studiu introductiv,
traducerea textelor și note de M. Zdrenghea, Cluj-Napoca, 1980.
Munteanu, Șt. & Țâra, V. (1983). Istoria limbii române literare. Privire generală , Editura Didactică și Pedagogică, București.
Slave,E.(1962). Sufixele –ie, –ărie ,înStudii și materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română ,III,București,1962.
Ursu,D.(1969). Adaptarea adjectivelor neologice în limba română literară din perioada 1760–1860 ,în„Studiidelimbăliterară
și filologie”, I, București, 1969, p. 131–154.
Ursu, N.A. (1961). Cărți de popularizare a științei traduse de Petru Maior , în „Limba română”, X, nr. 2, p. 135–143.
Ursu, N.A. (2012). Alte două traduceri necunoscute ale lui Petru Maior , în „Limba română”, LXI, nr. 3, p. 413–416.
11Cuvîntul poate fi și un împrumut din macedoromână ( ermu‘pustiu’).
12În italiană, cuvîntul este adjectiv (< lat. esculentus ‘(bun) de mîncare’). P. Maior îl folosește ca substantiv: “[…] să fie
necesitați sau strimtorați de foame a devora adecă a mînca sterc (balega) strein și esculente adecă bucate putrăde”.