Imparteala Mostenirii Intre Sotul Supravietuitor Si Ceilalti Mostenitori
LUCRARE DE LICENȚĂ
Impărțeala moștenirii între soțul supraviețuitor și ceilalți moștenitori
CUPRINS
Capitolul I. – Privire comparativă în timp
1.1. Istoric
1.2. Reglementarea legală actuală a drepturilor soțului supraviețuitor în concurs cu ceilalți descendenți
Capitolul II. – Devoluțiunea succesorală legală
Condiții legale la moștenire
Condiții generale la moștenirea legală
Condiții speciale
Caracterele juridice ale dreptului de a moșteni
Categorii de drepturi succesorale ale soțului supraviețuitor
Drepturile bănesti de care beneficiază soțul supraviețuitor
Corelația dintre dreptul la moștenire și regimul matrimonial ales la încheierea căsătoriei
Capitolul III. – Dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor în concurs cu clasele de moștenitori
Cota cuvenită soțului supraviețuitor în concurs cu clasele de moștenitori sau în lipsa acestora
Procedura de calcul a drepturilor succesorale ale soțului supraviețuitor
Imputarea cotei soțului supraviețuitor
Chestiuni specifice privind dreptul soțului supraviețuitor
Capitolul IV. – Concluzii
Bibliografie
LISTĂ DE ABREVIERI
art. – articol
alin. – alineat
C.civ. – Codul civil de la 1864
C.proc.civ. – Codul de procedura civila de la 1865
CD – Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem sau ale Curții Supreme de Justiție
TS – Tribunalul Suprem
MO – Monitorul Oficial al României
JN – Justiția nouă
s. civ. – secția civilă
sent.civ. – sentință civilă
dec.civ. – decizia civilă
O.G. – Ordonanța Guvernului
Ed. – Editura
Op. cit. – Opera citată
p. – pagina
INTRODUCERE
Prin această lucrare mi-am propus să prezint într-un mod cât mai cuprinzator, aspectele legale pe care le presupune chemarea la moștenire a soțului supraviețuitor. În acest sens au fost analizate în lucrarea de față din punctul de vedere al drepturilor succesorale ale soțului rămas în viață, condițiile cerute de lege pentru ca acesta să-l poată moștenii pe soțul defunct, categorii de drepturi succesorale de care beneficiază soțul supraviețuitor, corelația dintre dreptul la moștenire și regimul matrimonial ales la încheierea căsătoriei, cota cuvenită a acestuia în concurs cu ceialți moștenitori, procedura de calcul a drepturilor succesoarale, imputarea cotei soțului supraviețuitor, și anumite chestiuni speciale referitoare la încetarea căsătoriei prin moartea defunctului.
Am optat pentru prezenta tema de lucrare deoarece consider că reprezintă o insituție juridică importantă a dreptului succesoral, ocazie cu care am abordat într-un mod cuprinzător drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor venit în concurs la masa succesorală a defunctului cu celelalte clase de moștenitori legali.
De asemenea, am încercat în elaborarea prezentei lucrări a trata aspectele mai sus menționate atât din perspectiva teoretică ce implică o cercetare academică amanunțită dar și din perspectiva practică.
În contextul noilor reglementări, a intrarii în vigoare a actualului Cod civil, se gasește util a oferi o serie de explicații și exemple concrete și de a pune laolaltă toate textele de lege în materia împarțelii moștenirii defunctului între soțul supraviețuitor în concurs cu ceilalți moștenitori.
Prin Decretul- Lege nr. 319/1944 “Pentru dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor” s-au adus o serie de îmbunătațiri asupra situatiei succesorale a sotului supravietuitor, recunoscandu-i dreptul la moștenire în concurs cu oricare dintre clasele moștenitorilor legali, recunoscandu-i de asemenea dreptul la rezerva succesorală și anumite drepturi succesorale accesorii, ținând cont de afecțiunea reciprocă dintre soți.
CAPITOLUL I
PRIVIRE COMPARATIVĂ ÎN TIMP
Istoric
Odata cu trecerea timpului drepturile succesorale ale sotului supravietuitor au fost reglementate de mai multe acte normative dintre care enumeram Codul civil de la 1864, Legea nr. 3581/1921 asupra impozitului progresiv pe succesiuni si Decretul-Lege nr. 319/1944.
În vechea reglementare a Codului civil de la 1864 situația soțului supraviețuitor era “nefavorabilă” si “inechitabilă” în raport cu ceilalți moștenitori ai defunctului .
Așadar, în acest sens articolele 679, 681-684 din Codul civil de la 1864 reglementau moștenirea lăsată de soțul decedat, soțului supraviețuitor astfel încat acesta din urma dobandea moștenirea numai dupa ultimul colateral de gradul al XII-lea.
Mai tarziu însă, prin efectul Legii nr. 3581/1921 asupra impozitului progresiv pe succesiuni, soțul supraviețuitor culegea moștenirea dupa ultimul colateral de gradul al IV-lea. Aceste dispoziții vin să atenueze în oarecare măsura exigențele reglementărilor anterioare, soțul supraviețuitor beneficiind de un regim “privilegiat” în sensul că numai văduva săraca, ce venea în concurs cu celelalte rude ale defunctului putea moșteni o cota-parte în uzufruct, iar dacă nu existau descendenți, aceasta avea dreptul la ¼ din moștenirea lui de cuius, deținand în deplină proprietate.
Atunci legiuitorul a avut ca fundament în cazul celei din urmă reglementări faptul că la baza moștenirii, în acele vremuri stătea rudenia, adică legatura de sange, soțul supraviețutitor neîndeplinind acest criteriu.
Ulterior, datorită schimbărilor sociale și politice, cât și noilor curente juridice europene și aceasta reglementare a fost înlocuită prin Decretul-Lege, nr. 319/1944, pentru dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor.
Această ultimă normă, a abrogat dispozițiile Codului civil de la 1864, aducând o serie de îmbunătățiri condiției succesorale a soțului supraviețuitor. În acest moment, i se va recunoaște dreptul la moștenire în concurs cu oricare dintre clasele de moștenitori cât și unele drepturi succesorale accesorii, precum dreptul special asupra mobilei, obiectelor casnice aparținând gospodăriei, a darurilor de nuntă și dreptul de abitație asupra casei de locuit, inclusiv pentru prima data, se reglementeaza și dreptul sau la rezerva succesorală.
Potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 609/1941 privind văduvele de război, s-au introdus dispoziții mai favorabile, dispoziții ce au rămas în vigoare conform art. 7 și în Decretul-Lege nr. 319/1944. Asadar văduva celui plecat la război are asupra bunurilor soțului încetat din viață, sub drapel un drept de moștenire în deplina proprietate, daca acesta nu a dispus altfel prin liberalitați. Acest drept era exprimat de norma juridica astfel:
-de o parte de copil, cel mult 1/3, dacă vine la moștenire in concurs cu descendenții defunctului;
-de ½ in concurs cu ascendenții, frații și surorile defunctului sau urmașii acestora, clasele II și III de moștenitori legali;
-intreaga moștenire in lipsa moștenitorilor legali mai sus aratați, inlaturand de la moștenire rudele ce făceau parte din clasa a IV-a de moștenitori legali.
Aceste dispoziții legale erau aplicabile în condițiile în care se vorbea despre mostenirea lasata de un soț decedat pe front.
Reglementarea legală actuală a dreptului soțului supraviețuitor în concurs cu oricare clasă chemată la moștenire
Reglementările anterioare nu a reușit să creeze o legislație “unică și completă” a drepturilor succesorale ale tuturor moștenitorilor legali, drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor fiind reglementate anterior datei de 1 octombrie 2011 de alt act normativ decat Codul civil de la 1864, respectiv Legea nr. 319/1944.
Prin urmare, actualul Cod civil reunind toate aceste dispoziții referitoare la drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor. În acest sens sunt dedicate art. 970-974 din Cartea a IV-a, Despre moștenire si liberalitați, Titlul II, Moștenirea legala, Capitolul al III-lea, Moștenitorii legali, Secțiunea 1, soțului supraviețuitor.
În trecut drepturile soțului supravițuitor erau nefavorabil reglementate, însă acum, prin actuala legislatie se reglementeaza prioritar drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor și apoi cele ale celorlalți moștenitori.
Justificarea acestei ordini de reglementare este dată de faptul că soțul supraviețuitor vine la moștenire cu oricare dintre clasele de moștenitori și de faptul că în concurs cu ceilalți moștenitori ai defunctului, cota soțului supraviețuitor se determină cu prioritate, avându-se totodată în vedere și rezerva succesorală a acestuia.
CAPITOLUL II
DEVOLUȚIUNEA SUCCESORALĂ LEGALĂ
Condiții legale la moștenire
Reglementarea actuală califică această transmitere ca fiind devoluțiune legală sau testamentară. Prin urmare, când legea stabilește care sunt persoanele, ordinea lor la moștenire și care sunt cotele prin care se transmite patrimoniul succesoral, atunci devoluțiunea este legală.
“Devoluțiunea succesorală este instituția jurdică ce permite determinarea persoanelor chemate să dobândească pe cale de moștenire, întreaga moștenire sau parte din patrimoniul unei persoane fizice decedate.”
Prin urmare, când transmiterea patrimoniului defunctului, are la bază voința acestuia manifestată prin una din formele testamentare admise de lege, de această dată suntem în prezența devoluțiunii testamentare.
Persoanele care vin la moștenire, în urma defunctului, trebuie să îndeplinească anumite condiții pentru a putea moșteni. Codul civil în dispozițiile art. 957 – 962 prezintă în titlul “Condiții generale ale dreptului de a moșteni”, trei condiții ce trebuiesc întrunite de persoana ce il moștenește pe defunct și anume: să aibă capacitate succesorală, să aibă vocație succesorală, să nu fie nedemnă de a moșteni.
Soțul supraviețuitor pentru a putea moșteni pe soțul decedat, pe lângă condițiile generale la moștenirea legală, trebuie sa indeplineasca și o condiție specială ce trebuie să ii confere vocație la moștenire și anume să aibă calitatea de soț la data deschiderii moștenirii.
2.1.1.Condiții generale la moștenirea legală
În subtitlul “Condițiile generale ale dreptului de a moșteni” , Codul civil, prevede trei condiții “doua pozitive si una negativă” pe care trebuie sa le întrunească o persoană pentru a putea moșteni: să aibă capacitate succesorală, să aibă vocație la moștenire și să nu fie nedemn de a moșteni.
Existența în momentul deschiderii moștenirii a calitații de soț are aplicabilitate numai în materia drepturilor succesorale ale soțului supraviețuitor, în fapt, nu poate fii vorba despre o condiție propriu-zisă pentru a putea moșteni. Rezultă că primele trei condiții cerute de lege sunt generale iar cea de-a patra prezintă caracter special.
În consecință, din prima categorie, condiții pozitive fac parte capacitatea succesorală, vocația succesorala și calitatea de soț, iar din cea de-a doua categorie face parte nedemnitatea succesorala.
“Dovada existenței în momentul deschiderii moștenirii incumba aceluia care pretinde drepturi asupra moștenirii și care poate să fie moștenitorul în cauza (prin reprezentanți legali, daca este cazul), dar și succesorii săi în drepturi, în cazul in care moștenitorul a fost în viață la data deschiderii moștenirii (un timp cât de scurt), dar ulterior a decedat, drepturile lui asupra moștenirii fiind reclamate de proprii săi succesori în drepturi, (moștenire prin retransmitere ).
Astfel dovada vizează nu numai și nu atât existența persoanei, ci mai ales corelația cu momentul morții celui care lasă moștenirea.
Dar mai înainte sunt necesare unele diferențieri privind capacitatea succesorală în cazul moștenirii prin reprezentare sau prin retransmitere în comparație cu problema capacitații succesorale în cazul moștenirii in nume propriu. Asadar, o persoana poate culege moștenirea în nume propriu prin reprezentare succesorala sau prin retransmitere. Dacă moștenitorul mnitatea succesorala.
“Dovada existenței în momentul deschiderii moștenirii incumba aceluia care pretinde drepturi asupra moștenirii și care poate să fie moștenitorul în cauza (prin reprezentanți legali, daca este cazul), dar și succesorii săi în drepturi, în cazul in care moștenitorul a fost în viață la data deschiderii moștenirii (un timp cât de scurt), dar ulterior a decedat, drepturile lui asupra moștenirii fiind reclamate de proprii săi succesori în drepturi, (moștenire prin retransmitere ).
Astfel dovada vizează nu numai și nu atât existența persoanei, ci mai ales corelația cu momentul morții celui care lasă moștenirea.
Dar mai înainte sunt necesare unele diferențieri privind capacitatea succesorală în cazul moștenirii prin reprezentare sau prin retransmitere în comparație cu problema capacitații succesorale în cazul moștenirii in nume propriu. Asadar, o persoana poate culege moștenirea în nume propriu prin reprezentare succesorala sau prin retransmitere. Dacă moștenitorul legal sau testamentar pretinde drepturi succesorale, în cazul moștenirii în nume propriu, el pentru a culege moștenirea trebuie să dovedeasca existența sa în momentul deschiderii moștenirii.
Atunci când moștenirea prin reprezentare succesorală, specifică numai moștenirii legale, intervine, reprezentatul trebuie să dovedească faptul că el personal are capacitate succesorală, iar cel reprezentat era decedat la acea dată.
“Prin reprezentare succesorala, un moștenitor legal de un grad mai indepartat, numit reprezentant urcă, în virtutea legii, în drepturile ascendentului său, numit reprezentant, pentru a culege moștenirea ce i s-ar fii cuvenit acestuia dacă nu ar fii fost nedemn fată de defunct sau decedat la data deschiderii moștenirii”
Rezultă că, reprezentarea succesorală poate interveni și atunci când reprezentatul nu este decedat, dar este nedemn, nu numai atunci când reprezentantul este decedat.
Când analizăm comparativ moștenirea în nume propriu, moștenirea prin reprezentare succesorală și moștenirea prin retransmitere, doar cazul în care reprezentatul este decedat, data deschiderii moștenirii ne interesează.
În situația de retransmitere a moștenirii, moștenitorul legal ori testamentar, “supraviețuind un timp cât de scurt defunctului” dobândește el succesiunea acestuia din urmă și confundată cu a sa proprie, o lasă propriilor săi moștenitori legali sau testamentari.
Posibilitatea face ca, în cazul moștenirii prin retransmitere, unii moștenitori să-l moșteneasca atât pe primul defunct cât și pe al doilea, fiind necesară anularea cotelor.
“Moștenirea prin retransmitere este aceea care permite că, până la urmă o persoana să culeagă, în tot sau în parte bunurile lăsate de o altă persoană față de care nu avea vocație succesorală concretă” . Averea lăsată de doi soți este moștenită în totalitate de unicul fiu al acestora. La decesul acestui fiu este posibil ca unica lui moștenitoare să fie soția sa supraviețuitoare, care va culege prin retransmitere întreaga avere lasată de socrii ei, față de care nu avea vocație legală sau testamentară.
Rezultă că, la data deschiderii moștenirii au capacitate succesorală persoanele fizice aflate in viață, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială. Proba se face cu actele de stare civilă dar în caz de deces al moștenitorului care a fost în viața la data deschiderii moștenirii, cu certificatul de deces sau hotarare judecatoareasca definitivă declarativă de moarte, din care rezultă că moartea moștenitorului a survenit anterior deschiderii succesiunii, persoanele interesate putând dovedi contrariul prin orice mijloace de probă admise de lege. Astfel. rezultă posibilitatea unei persoane de a beneficia pană la urmă de bunurile lasate de o altă persoană față de care nu avea vocație succesorală.
Exemplu:
La moartea părintelui unuia dintre soți, urmată de decesul soțului moștenitor, partea acestuia din moștenirea părintelui va fi culeasă de soțul supraviețuitor, ca parte componentă a patrimoniului succesoral lăsat de soțul decedat, deși soțul supraviețuitor nu avea vocație succesorală la moștenirea lăsată de socrii lui.
Potrivit dispozițiilor art. 957 alin. (2) din actualul Cod civil “Dacă în cazul morții mai multor persoane nu se poate stabili că una a supraviețuit alteia, acestea nu au capacitatea de a se moșteni una pe alta”. Astfel, la aceste condiții unii autori mai adaugă o condiție și anume că între persoanele în cauza, să existe vocație succesorală reciprocă, pentru ca, numai intr-o astfel de situație intereseaza a se stabili cu precizie momentul morții fiecăruia. Tot astfel, în domeniul devoluțiunii legale a moștenirii, daca persoanele decedate în același timp au fost căsătorite, dar căsătoria se declara nulă sau se anulează după decesul soților, trebuie să se constate că unul dintre ei a fost de bună-credință la încheierea căsătoriei.
“Soțul de bună credință la încheierea unei căsătorii nule sau anulate, păstreaza până la data când hotărârea judecatoarească rămâne definitivă situația unui soț dintr-o căsătorie valabilă”, potrivit art. 304 C.civ. Drept urmare, când soțului supraviețuitor nu a fost de bună credință, nu va moșteni, pierzând calitatea de soț cu efecte retroactive .
Pentru a putea moșteni, o persoană fizică sau juridică ori statul (sau dupa caz, comuna orașul sau municipiul) trebuie sa aibă dreptul de a culege moștenirea lăsată de o persoană fizică decedată. Dar, nu este suficient ca persoana ce pretinde moștenirea să aibă capacitate succesorală, ci trebuie ca ea să aibă chemare la moștenire. Ca urmare o persoană să poată veni la moștenirea unei alte persoane, este necesar să aibă o anumită calitate cerută de lege: să fie soț supraviețuitor al acestuia, copil sau copil adoptat sau ruda pana la gradul al IV- lea inclusiv, în raport cu de cuius sau să fi fost desemnată prin testament. Legiuitorul atribuind acestor persoane vocație la moștenire, având în vedere natura relațiilor ce se stabilesc între rude respectiv între soți.
Gradele de rudenie exprimă apropierea, mai mare sau mai mică, a legăturii de sange dintre rude. Acestea rezultă din numarul de nașteri sau de generații care despart rudele în linie dreaptă și respectiv din însumarea numărului de nașteri sau de generații care despart pe fiecare dintre rudele colaterale de ascendentul lor comun cel mai apropiat. Astfel, în linie dreaptă avem părintele și copilul care sunt rude de gradul I și bunicul și nepotul, de gradul al II-lea, iar în linie colaterala frații și surorile, sunt rude de gradul al II-lea, unchiul (matușa) și nepotul sunt rude de gradul al III-lea și verii primari de gradul al IV-lea.
“În dreptul nostru, chemarea la moștenire se face fie in temeiul legii, caz în care vorbim de vocație succesorala legală, fie în temeiul voinței lui de cujus, manifestată prin testamentul lăsat de acesta, caz în care suntem în prezența vocației succesorale testamentare.”
Vocația succesorală legală poate fii susceptibila de doua feluri: vocație succesorală generală (potențială) și vocație succesorală concretă (utilă). Ambele forme ale vocației succesorale fiind acceptate în cazul succesiunii legale.
Astfel, vocația succesorală generală este îndreptățirea, în temeiul legii, a unei persoane de a veni la moștenirea lăsată de o persoană decedată. Astfel, potențialii moștenitori sunt rudele defunctului, adică vocația succesorală legală generală se dobândește prin faptul nașterii. Drept exemplu: toți descendentii defunctului, indiferent de gradul de rudenie cu acesta, au aptitudinea generală de a culege moștenirea acestuia.
Pe de altă parte, vocația succesorală concretă este acea vocație generală care a fost limitată prin aplicarea unor principii tehnico-juridice: principiul proximității clasei de moștenitori, între moștenitorii în diferite clase și proximitatea gradului de rudenie între moștenitorii din aceeași clasă de rudenie. Prin urmare, se ajunge la o restrangere a persoanelor care vor veni la succesiunea defunctului, deci care au vocație succesorală concretă (utilă).
Rudenia fiind legatura “bazată pe descendența unei persoane dintr-o altă persoană, sau ca mai multe persoane au un ascendent comun“, constituind temei al vocației succesorale legale, atât rudenia firească, cât și rudenia civilă ( prin adopție).
Legiuitorul va decide cu ajutorul a două criterii persoanele care au vocație succesorală, având în vedere clasa de moștenitori din care face parte și gradul de rudenie.
Dreptul de a moștenii este garantat prin Constituție în art. 46, așadar nici vocația succesorală generală și nici cea concretă nu se confundă cu aptitudinea unei persoane de a se bucura în conținutul capacitații sale de folosință, de el.
“Ca o aptitudine abstractă, dreptul de moștenire devine potențial prin intermediul vocației succesorale generale și efectiv, util prin vocația concretă la moștenire”. O persoană pentru a putea veni la moștenire, trebuie să aibă capacitate succesorală, vocație succesorală, generală și concretă dar și să indeplinească o condiție negativă și anume să nu fie nedemn de a moșteni.
“Nedemnitatea succesorală este decăderea moștenitorului legal sau testamentar din dreptul de a culege o moștenire determinată, inclusiv din dreptul de a culege rezerva la care ar fi fost îndrituit din această moștenire, deoarece s-a facut vinovat de o faptă gravă față de cel care lasă moștenirea sau față de un succesibil al acestuia”
Actualul Cod civil reglementează în art. 958 nedemnitatea de drept iar în art. 959 nedemnitatea judiciară. Hotărârea judecătorească ce constată nedemnitatea (nedemnitate judiciara), hotarare ce poate fi ceruta numai dupa deschiderea moștenirii, are caracter declarativ și iși produce efectele retroactiv, până la data deschiderii moștenirii.
Cu alte cuvinte, legea sancționează faptele deosebit de grave, prin care nedemnul încearcă să înlature piedicile care ar putea să-l obstrucționeze să moștenească o anumită persoană sau care prin existența lor, i-ar reduce partea ce crede el că ar trebui sa i se cuvină din moștenirea acelei persoane. Posibilitatea face ca fiind condamnat penal prin hotarare definitivă pentru savârșirea unei singure infracțiuni de omor sau tentativă de omor, făptuitorul să devină nedemn de a culege o moștenire, sau mai multe moșteniri.
Exemplu:
A are 2 copii, C1 si C2 iar la data de 10 decembrie 2011, C1 săvârșește infracțiunea de tentativă de omor împotriva lui C2 și este condamnat penal prin hotarare definitivă. C1 devine nedemn de a-l moșteni pe A, a cărui moștenire s-a deschis la 10 aprilie 2013, chiar dacă oricum C2 nu îl va moșteni pe A (bunaoara, pentru ca C2 i-a predecedat lui A sau pentru că este nedemn față de acesta, ori pentru că a renunțat la moștenirea lui A, dupa data deschiderii moștenirii acestuia). Așadar, în acest exemplu, important este că dacă moștenirea lui A s-ar fii deschis la data de 10 decembrie 2011 (data savarșirii faptei de nedemnitate) C2 ar fii restrans vocația lui C1 la moștenirea lui A, în sensul că amandoi ar fi primit cate ½ din moștenire.
Așadar, nedemnitatea reprezintă o condiție generală a dreptului la moștenire, rezultând că nedemnul este decazut din dreptul de a moșteni. Hotărârea instanței civile prin care se constată nedemnitatea operează retroactiv având caracter declarativ iar nu constitutiv. Prin urmare titlul de moștenitor al nedemnului este desființat din momentul deschiderii moștenirii, indiferent de momentul savarșirii faptei care atrage nedemnitatea.
2.1.2. Condiții speciale
Soțul supraviețuitor pentru a-l moșteni pe defunct trebuie să indeplinească pe lângă condițiile generale și una specială, astfel trebuie: să aibă capacitate succesorală, să nu fie nedemn față de defunct, să aibă vocație succesorală și să aibă calitatea de soț la data deschiderii succesiunii.
Rezultă că primele trei condiții sunt generale iar a patra condiție prezintă caracterul special. Pentru a veni la moștenire în concurs cu rudele defunctului, la data deschiderii moștenirii lui de cuius, soțul supraviețuitor trebuie să aibă calitatea de soț. Durata căsătoriei, starea materială sau sexul soțului supraviețuitor, existența copiilor rezultați din căsătorie sau faptul ca soții la data deschiderii moștenirii conviețuiau sau erau desparțiți în fapt nu prezintă importanță.
Drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor sunt reglementate de dispozițiile art. 970-974 Cod civil, păstrandu-se în principiu drepturile succesorale consacrate prin Decretul-Lege nr. 319/1944.
Art. 970 Cod civil stipulează faptul că “soțul supraviețuitor îl moștenește pe soțul decedat dacă la data deschiderii moștenirii nu există o hotarare de divorț definitivă” , acesta păstrandu-și calitatea de soț supraviețuitor dar și implicit vocația la moștenirea soțului decedat.
Dacă la data deschiderii moștenirii, procesul de divorț era în curs sau divorțul se pronunțase, dar hotărârea judecatoarească nu rămăsese definitivă, soțul supraviețuitor se poate prevala de calitatea de moștenitor al soțului defunct. Astfel, căsătoria nu este desfacută prin divorț, ci incetează prin moartea unui soț. Sintagma “hotărâre de divorț definitivă” acoperă atât ipoteza divorțului pe cale judiciară cât și ipoteza divorțului prin acordul soților pe cale administrativă sau prin procedură notarială. Termenul de “hotărâre” nu se reduce aici la acela de “hotărâre judecătoarească”, are un sens mai larg, incluzând și actul final al ofițerului de stare civilă sau al notarului public prin care se desface căsătoria.
Potrivit dispozițiilor art. 373 litera b Cod civil “divorțul poate avea loc: (…) b) atunci când, din cauza unor motive temeinice raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă”, creează o situație despre desfacerea căsătoriei, când soțul reclamant moare în cursul procesului de divorț iar acțiunea este continuată de moștenitorii acestuia și instanța de judecată constantă pe baza probelor administrate ca soțul pârât are culpă exclusivă pentru vătămarea gravă a raporturilor dintre soți, căsătoria va fii desfacută pe data decesului acestuia, potrivit art. 382 alin. (2) Cod civil și nu prin moartea soțului reclamant. Așadar aceasta fiind o excepție de la regula potrivit căreia căsătoria încetează prin moartea unuia dintre soți, chiar dacă hotărârea de divorț nu era definitivă.
Codul de procedură civilă conține prevederi similare în art. 925 in alin. (4) însă cu o deosebire esențială: potrivit alin. (2): “căsătoria se socotește desfacută la data introducerii cererii de divorț”.
“Luând în considerare succesiunea în timp a acestor acte normative, putem aprecia că prevederea art. 382 alin (2) Cod civil a fost abrogată implicit prin art. 925 alin. (4) Cod procedură civila. Așadar, căsătoria se socotește desfacută la data introducerii cererii de divorț, iar nu la data decesului”
Prin urmare, dacă moștenitorii soțului reclamant după moartea acestuia nu doresc să continue acțiunea de divorț, constatarea instanței de judecată va fi: încetarea căsătoriei prin moartea soțului reclamant, soțul pârât păstrând vocația la moștenirea soțului defunct, îndeplinind condiția specială de persoană căsătorită.
În cazul în care instanța de judecată constată că prin efectul nulitații absolute (cazurile prevazute de art. 293-295 Cod civil) respectiv al nulitații relative (cazurile prevazute de art. 297-300 Cod civil) căsătoria este desfințata retroactiv chiar dacă moartea unuia dintre soți a intervenit mai înainte de hotărârea de declarare sau de pronunțare a nulității căsătoriei. Astfel, soțul supraviețuitor din căsătoria nulă sau anulată nu are drepturi succesorale.
Însă, reglementarea dispozițiilor art. 304 alin (1). Cod civil: “soțul de bună credință la încheierea unei căsătorii nule sau anulate păstrează până la data când hotărârea judecătoarească rămâne definitivă, situația unui soț dintr-o căsătorie valabilă”, va putea veni la moștenirea soțului defunct numai dacă a fost de bună credință la incheirea căsătoriei, necunoscând cauza de nulitate a acesteia. Prin urmare, în această ipoteză a căsătoriei putative, soțul de buna credința păstrează calitatea de soț până la rămânearea definitivă a hotărârii de desfințare a căsătoriei.
Dar soțul supraviețuitor nu va putea veni la moștenire dacă decesul defunctului a intervenit dupa rămânerea definitivă a hotararii de desfințare a căsătoriei, chiar dacă a fost sau nu a fost de bună credință, pierzând calitatea de soț prin efectul retroactiv al nulitații.
În condițiile în care defunctul a fost căsătorit la data încheierii unei a doua căsătorii, în cazul nulitații absolute, violând art. 273 Cod civil, calitatea de soț supraviețuitor o poate avea nu numai soțul din căsătoria valabilă, dar și soțul din a doua (bigamie) sau subsecventă căsătorie (poligamie), doar dacă bineînteles a fost de bună credință la încheierea căsătoriei declarată nulă.
Dacă soțul a fost declarat mort, dar ulterior a reaparut în cazul anulării hotărârii judecătorești declarative de moarte, problema bigamiei nu se pune, fiindca prima căsătorie se considera desfacuta pe data încheierii celei de-a doua căsătorii, soțul supraviețuitor din a doua căsătorie a defunctului (declarat mort si ulterior reapărut) venind singur la moștenire, are calitatea de soț supraviețuitor. Astfel, dacă soțul celui ce fusese declarat mort a fost de rea credință, încheind o a doua căsătorie știind că soțul lui este în viața, fiind vinovat de bigamie, cea de-a doua căsătorie este nulă absolut. În condițiile în care, acest soț de rea credință încetează din viață, rezultă că defunctul va avea în acest caz doi soți supraviețuitori: soțul din prima căsătorie declarat mort și reapărut și cel din a doua căsătorie declarată nulă [art. 273 coroborat cu art. 293 alin. (1) Cod Civil].
Caracterele juridice ale dreptului la moștenire al soțului supraviețuitor
Soțul supraviețuitor poate veni la moștenire numai în nume propriu (neputând veni prin reprezentare și nici nu poate fii reprezentat) și este moștenitor rezervatar. El are sezina moștenirii și este obligat la raportul donațiilor primite de la defunct dacă vine în concurs cu descendenții acestuia”
Astfel rezerva soțului supraviețuitor este jumătate din dreptul său succesoral, iar rezerva descendenților sau ascendenților privilegiați este egală cu dreptul lor succesoral. Rezultă că instituirea soțului supraviețuitor ca moștenitor nu putea să afecteze ceilalți moștenitori, rezerva sau dreptul lor succesoral, deci dreptul său trebuind calculat din cotitatea disponibilă.
Pentru a determina rezerva soțului supraviețuitor este necesar să fie dovedită pe bază de probe calitatea moștenitorilor cu care acesta vine in concurs. Moștenitorii care vin efectiv la moștenire nefiind nedemni, renunțatori sau dezmoșteniți.
Împărțind dreptul succesoral al soțului supraviețuitor în doua componente am avea pe de-o parte rezerva de jumătate din dreptul sau succesoral și pe de altă parte restul de ½ ce are caracterul unui drept eventual “condiționat de neinițiere” de către soțul precedat, a unor acte de dispoziție cu titlu gratuit. Soțul supraviețuitor exercitandu-și acest drept va prelua jumătate din rezerva succesorală, altfel va prelua întregul său drept succesoral.
Prin urmare caracterele juridice ale dreptului la moștenire al soțului supraviețuitor sunt:
soțul supraviețuitor poate veni la moștenire numai în nume propriu (neputând veni prin reprezentare și nici nu poate fi reprezentat),
soțul supraviețuitor este moștenitor rezervatar,
soțul supraviețuitor este moștenitor sezinar,
dacă vine în concurs cu descendenții defunctului (clasa I de moștenitori legali), soțul supraviețuitor este obligat și la raportul donațiilor primite de la soțul decedat.
Potrivit dispozițiilor art. 1086 C.civ. “rezerva succesorală este partea din bunurile moștenirii la care moștenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinței defunctului, manifestată prin liberalitați și dezmoșteniri”. Fiind rezervatar, soțul supraviețuitor ,beneficiază astfel, de rezerva succesorală.
Conform art. 1086 C.civ. cotitatea disponibilă reprezintă “partea din bunurile moștenirii care nu este rezervată prin lege și de care defunctul poate dispune în mod neîngrădit, inclusiv prin liberalitați”.
Drept urmare, soțul defunct dacă are pe de o parte soț supraviețuitor ( sau alți moștenitori rezervatari, descendenți sau ascendenți privilegiați), iar pe de altă parte a făcut liberalități (legate sau donații), patrimoniul său se împarte în:
rezerva legală care se cuvine de drept moștenitorilor rezervatari, bineînteles și împotriva voinței sale;
cotitatea disponibilă de care defunctul dispunea, după propria voință, fără nici o limitare legală. De cujus putându-l gratifica prin testament pe soțul supraviețuitor, situație în care soțul supraviețuitor va culege atât cota legală cât și cotitatea disponibilă a moștenirii.
Exemple:
Soțul supraviețuitor dezmoștenit vine la moștenirea soțului defunct în concurs cu rude din cele patru clase. Astfel, soțul supraviețuitor va culege rezerva de 1/8 (1/2 din ¼), restul moștenirii cuvenindu-se descendenților defunctului.
Soțul supraviețuitor dezmoștenit vine la moștenirea soțului defunct în concurs cu rude din cele patru clase și ele dezmoștenite. Prin urmare:
soțul supraviețuitor va culege rezerva de 1/8 (1/2 din ¼ ),
descendenții vor culege cota de rezerva de 7/16 (1/2 din 7/8),
ascendenții privilegiați vor culege cota de rezerva de 7/64 (1/2 din 7/32), iar restul moștenirii de 21/64 va fi considerat moștenire vacantă (vacanța succesorală parțială).
Precizăm că avem în vedere sistemul de calcul recomandat de Uniunea Națională a Notarilor Publici din Romania, “contestat însa de doctrină care presupune imputarea rezervei soțului supraviețuitor asupa întregii mase succesorale, micșorand astfel rezervele celorlalți moștenitori legali ai defunctului și ei dezmosteniți.”
Soțul supraviețuitor dezmoștenit vine la moștenirea soțului defunct în concurs cu rude din cele patru clase, numai cele rezervatare (descendenții si ascendenții privilgiați) fiind dezmoștenite. Astfel:
soțul supraviețuitor va culege rezerva de 1/8 (1/2 din ¼),
descendenții vor culege cota de rezerva de 7/16 (1/2 din 7/8),
ascendenții privilegiați vor culege cota de rezerva de 7/64 (1/2 din 7/32, iar restul moștenirii de 21/64 va fi rămas de cules de către colateralii privilegiați.
Când de cujus dezmoștenește și colateralii privilegiați, restul moștenirii va fi cules de către rudele din clasa a III-a, iar in situația în care și acestea sunt dezmoștenite, restul moștenirii se va cuveni rudelor din clasa a IV-a.
Soțul supraviețuitor dezmoștenit vine la moștenirea soțului defunct în concurs cu rude din cele patru clase și ele dezmoștenite și legatar universal instituit de către defunct prin testament. Asadar :
soțul supraviețuitor va culege rezerva de 1/8 (1/2 din ¼),
descendenții vor culege cota de rezerva de 7/16 (1/2 din 7/8),
ascendenții privilegiați vor culege cota de rezervă de 7/64 (1/2 din 7/32), iar restul moștenirii (21/64) va fi cules de către legatarul universal.
Rezerva oricărui moștenitor rezervatar, inclusiv și a soțului supraviețuitor este de ½ din cota succesorală care i se cuvine acestuia, ca moștenitor legal, rezerva acestuia din urma având un cuantum diferit, în funcție de clasa de moștenitori cu care acesta vine în concurs la succesiune. Prin urmare, rezerva succesorală a soțului supraviețuitor, trebuie să fie dovedită, în baza unor probe, calitatea moștenitorilor (legali sau testamentari) cu care acesta vine in concurs. Moștenitorii care vin efectiv la moștenire, să nu fie, evident, nedemni, renunțatori sau dezmoșteniți.
Prin urmare rezerva soțului supraviețuitor este de :
1/8 (1/2: ¼ = 1/8) din moștenire, dacă vine în concurs cu descendenții;
1/6 (1/2:1/3= 1/6) din moștenire, dacă vine in concurs cu întreaga clasa a II-a de moștenitori legali;
¼ (1/2 :1/2 = ¼) din moștenire, dacă vine în concurs, numai cu ascendenții privilegiați sau numai cu colateralii privilegiați;
3/8 (1/2 :3/4 = 3/8) din moștenire, dacă vine în concurs cu ascendenții oridinari sau cu colateralii ordinari;
½ (1/2 :1 = 1/2) din moștenire, dacă lipsesc rudele din cele patru clase de moștenitori legali, existând numai legatari.
Soțul supraviețuitor, așa cum am arătat, are calitatea de moștenitor rezervatar, numai cât privește dreptul la moștenire în concurs cu oricare din cele patru clase sau în lipsa rudelor din cele patru clase, aspect reglementat de art. 971 C.civ., însa nu și celelalte drepturi speciale, reglementate în art. 973- 974 C.civ. ( dreptul de abitație și dreptul special de moștenire). Soțul supraviețuitor poate fi privat de către defunct de celelalte drepturi speciale, în măsura în care dispune de bunurile vizate de acesta în favoarea altei persoane. Drept urmare, în toate cazurile când se va calcula rezerva soțului supraviețuitor raportată la întreaga moștenire a defunctului, vor fi avute în vedere și obiectele de uz casnic, mobilierul sau casa de locuit.
În ceea ce privește cotitatea disponibilă a soțului supraviețuitor, Codul civil în dispozițiile art. 1090 reglementează în alin. 1 “Liberalitațile neraportabile făcute soțului supraviețuitor, care vine la moștenire în concurs cu descendenții care nu provin din căsătoria sa cu defunctul, nu pot depași un sfert din moștenire și nici partea descendentului care a primit cel mai puțin.” În acest sens observăm că defunctul nu îl poate gratifica pe soțul supraviețuitor prin liberalitați scutite de raport (ce nu trebuiesc avute în vedere la calcularea masei succesorale), în situația în care cel dintâi vine la moștenire în concurs cu descendenții defunctului (toți descendenții nu numai aceeia de gradul I), rezultați dintr-o alta căsătorie, din afara ei sau adoptați înaintea încheierii căsătoriei dintre soțul supraviețuitor și defunct, în limitele cotițatii disponibile ordinare, reglementată de art. 1089 C.civ., ci numai în limitele unei cotitați disponibile speciale, egală cu partea descendentului care a luat cel mai puțin, neputând depași, în nici o situație un sfert din moștenire. Codul civil instituie cotitatea disponibilă specială, în favoarea soțului supraviețuitor, atunci când vine în concurs cu descendenții defunctului dintr-o altă căsătorie etc., menind să apere interesele descendenților.
Cotitatea disponibilă de drept comun, cu cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor, nu trebuiesc confundate. Acesta din urma, putând fi gratificat de catre defunct în limitele cotitații disponibile generale (de drept comun), de fiecare dată când nu vine la moștenire în concurs cu descendenții, care nu provin din căsătoria soțului supraviețuitor cu defunctul. În sens contrar, gratificarea soțului supraviețuitor trebuie facută în limitele cotitații disponibile speciale.
Prin urmare cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor cunoaște o dublă limitare, ambele limite fiind superioare :
Prima limită este reprezentată de partea descendentului care a luat cel mai puțin;
A doua limită este reprezentată de cota de ¼ din moștenire.
Deasemenea textul legal prezentat nu a stabilit o limita inferioară a cotitații disponibile speciale a soțului supraviețuitor.
În consecință, “chiar dacă cota descendentului care a luat cel mai puțin este mai mare de ¼ din moștenire, cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor nu poate depași un sfert din moștenire.”
Exemplu:
Dacă la moștenirea lui de cujus au chemare copilul acestuia, rezultat dintr-o căsătorie anterioară a soțului supraviețuitor, acesta din urmă nu va putea culege din moștenire, cu titlul de liberalitate neraportabilă, mai mult de ¼, cu toate că in absența reglementărilor art. 1090 C.civ., soțul supraviețuitor ar fi putut culege, ca efect al gratificării 7/16 din moștenire, reprezentând cotitatea disponibilă ordinară.
Urmărind cu atenție dispozițiile art. 1090 C.civ., se constată că acest act normativ, a avut in vedere, prin expresia “descendenți care nu provin din căsătoria sa ( a soțului supraviețuitor ) cu defunctul”, cu egalitate descendenții defunctului rezultați dintr-o altă căsătorie, descendenții rezultați din afara căsătoriei, dar față de care filiația a fost stabilită în condițiile legii și adoptații numai de către soțul defunct, anterior încheierii căsătoriei cu soțul supraviețuitor. Folosind termenul “descendent”, reglementarea a avut în vedere nu numai descendenții defunctului de gradul I, ci și descendenții acestuia din grade subsecvente, indiferent cum vin aceștia la moștenire, prin reprezentare sau în nume propriu.
Tot în acest text de lege este folosită și expresia “liberalitate neraportabilă”, observând astfel câ descendentul defunctului, rezultat dintr-o altă căsătorie sau asimiliat acestuia se poate prevala de dispozitiile art. 1090 C.civ. în urmatoarele cazuri:
Defunctul a facut donații soțului supraviețuitor. Avandu-se în vedere la asimilarea donațiilor făcute în timpul căsătoriei și cele făcute înaintea încheierii acesteia, dacă se dovedește că situația încheierii căsătoriei a constituit cauza determinată a actului cu titlu gratuit, ce a făcut posibilă diminuarea patrimoniului defunctului. În toate cazurile însă trebuie reținute numai donațiile care nu sunt supuse raportului, în consecința dispozițiilor art. 1150 alin.(1) lit. a) si b).
Codul civil în dispozițiile art. 1150 alin. 1 lit. c) si d), enumeră excepțiile de la obligația de raport, iar acestea nu pot constitui, temei pentru invocarea respectării cotitații disponibile speciale a soțului supraviețuitor. Pentru că prezintă valori mici, categoriile acestea de donații nu trebuiesc raportate. Acestea neputând constitui temei pentru invocarea dispozițiilor art. 1090 C.civ. Prin urmare, nu toate categoriile de donații prevazute de art. 1150 C.civ. trebuie avute in vedere la determinarea cotitații disponibile speciale a soțului supraviețuitor.
Defunctul a lăsat legate în favoarea soțului supraviețuitor. Data testamentului nu prezintă importanță, deoarece dispozițiile art. 1090 C.civ. operează în toate cazurile.
Defunctul a dezmoștenit direct prin testament descendenții rezultați din afara căsătoriei sau pe cei asimilați acestora, de această moștenire urmând să beneficieze soțul supraviețuitor.
Cotitatea disponibilă specială, care este mai mică se impute asupra cotitații disponibile ordinare, care este mai mare, cele doua tipuri de cotități neacumulandu-se.
În dispozițiile art. 1090 alin. (1) se folosește exprimarea “liberalitați… făcute soțului supraviețuitor care vine la moștenire în concurs cu descendenții care nu provin din căsătoria sa cu defunctul…”, astfel, trebuie respectată cotitatea disponibilă specială atât în cazul în care defunctul, căsătorit de mai multe ori, a dispus prin liberalitați neraportabile în favoarea unora dintre soți, chiar și în cazul în care acesta a dispus în favoarea tuturor soților. Prin această ipoteză, trebuie avută în vedere aceeași cotitate disponibilă specială.
Conform dispozițiilor art. 1090 alin. (2), Codul civil reglementează atribuirea diferenței dintre cotitatea disponibilă generală și cotitatea disponibilă specială. Prin urmare, potrivit acestui text de lege “daca defunctul nu a dispus prin liberalitați de diferența dintre cotitatea disponibilă stabilită potrivit art. 1089 și cotitatea disponibilă specială, atunci această diferență revine descendenților.”
Nu se prevede în Codul civil o sancțiune aplicabilă în situația în care soțul defunct gratifică soțul supraviețuitor, care vine în concurs cu descendenții celui dintâi, rezultați din altă căsătorie sau asimilați acestora, peste limitele cotității disponibile speciale. Într-o astfel de situație, potrivit literaturii de specialitate se aplică sancțiunea “reducțiunii liberalitaților excesive” în limitele cotității disponibile speciale. Astfel, limitele cotității disponibile speciale nu sunt desființate, deci sunt supuse reducțiunii.
“Reducțiunea liberalităților excesive este sancțiunea care lipsește de eficacitate liberalitațile făcute de defunct, ce aduc atingere rezervei succesorale.” În dispozițiile art. 1092 C.civ. “dupa deschiderea moștenirii, liberalitațile care încalcă rezerva succesorală sunt supuse reducțiunii, la cerere”, astfel, reducțiunea liberalităților excesive atrage numai ineficacitatea acestora și nu nulitatea lor. Fiind supuse reducțiunii și legatele, indiferent dacă acestea sunt universale, cu titlu universal sau cu titlu particular.
În ambele cazuri, donație sau legat problema reducțiunii punându-se numai după deschiderea moștenirii, fapt precizat printr-o manieră de art. 1092 C.civ.
“Reducțiunea liberalitaților excesive poate fi cerută numai de către moștenitorii rezervatari, de succesorii lor, precum și de către creditorii chirografari ai moștenitorilor rezervatari” , potrivit dispozițiilor art. 1093 C. civ., rezultând astfel, că rezerva succesorală a soțului supraviețuitor, să fie respectată, se poate invoca reducțiunea liberalitaților excesive de către urmatoarele persoane:
soțul supraviețuitor care a acceptat moștenirea venind efectiv la moștenire;
daca soțul supraviețuitor moare, dupa deschiderea succesiunii, dreptul de reducțiune se transmite propriilor moștenitori;
Când soțul supraviețuitor are un singur moștenitor, acesta poate alege între a exercita și a renunța la dreptul de reducțiune. Dar dacă există mai mulți moștenitori, preferabil ar fi ca aceștia să opteze unitar cu privire la dreptul de reducțiune, în sensul de a renunța la el sau de a-l exercita. Probleme ar apărea în condițiile în care moștenitorii soțului supraviețuitor nu au aceeași opțiune cu privire la dreptul moștenit, putându-l invoca sau renunța la el. În toate situațiile, însa, renunțarea la acest drept de către unii dintre moștenitorii soțului supraviețuitor neaducând atingere dreptului celorlalți de a-l exercita:
creditorii chirografari ai soțului supraviețuitor.
Nu pot cere reducțiunea liberalitaților excesive succesorii universali sau cu titlu universal ai soțului supraviețuitor, acest drept fiind uzabil numai creditorilor chirografari ai acestuia. Donatarii și legatarii nu pot cere ei inșiși reducțiunea liberalitaților de care au beneficiat, pentru ca dreptul de reducțiune vizează întocmai donațiile și legatele. Când există pluralitate de donatari, ei pot cere numai respectarea ordinii legale de reducțiune a liberalitaților excesive.
În reglementarea art. 1092 C.civ., reducțiunea nu operează de drept, din oficiu, ea trebuie cerută. Astfel, reducțiunea poate fi realizată atât prin buna invoiala, cât ți pe cale judecătorească.
Între soțul supraviețuitor și donatarii și/sau legatarii în favoarea cărora a dispus soțul decedat, poate interveni o întelegere în legatură cu liberalitațile excesive ce au depășit limitele cotitații disponibile. Contract veritabil, convenția părților privind reducțiunea, nu poate fi revocată unilateral, dar poate fi anulată sau declarată nulă pentru nerespectarea condițiilor esențiale de validitate.
Legea nr. 36/1995, privind notarii publici și activiatea notarială, reglementează modalitațile de realizare a reducțiunii prin buna învoială:
se reduc liberalitațile până la limitele legii de către notarul public, în baza acordului celor interesați;
se împart bunurile prin buna- învoială.
Reducțiunea liberalitaților excesive poate fi invocata în fața instanței de judecată (în absența acordului celor interesați), pe cale de excepție sau pe cale de acțiune. Calea de urmat fiind diferită, dupa cum bunurile care au format obiectul liberalitații se află în posesia gratificantului sau a soțului supraviețuitor.
Consacrat în dispozițiile art. 1098 C.civ este aplicabil un regim juridic special, când este vorba despre liberalitați în uzufruct, uz ori abitație sau rentă ori întreținere viageră, a căror evaluare este dificilă, deoarcere depind de un element aleatoriu, și anume durata vietii beneficiarului. Așadar “ dacă donația sau legatul are ca obiect un uzufruct, uz ori abitație sau rentă ori întreținere viageră, moștenitorii rezervatari au facultatea fie de a executa liberalitatea astfel cum a fost stipulată, fie de a abandona proprietatea cotitații disponibile în favoarea beneficiarului liberalitații, fie de a solicita reducțiunea potrivit dreptului comun.”
Prin urmare, în prevederea legală menționată rezultă că soțul supraviețuitor a cărui rezervă este afectată de o liberalitate constând într-un uzufruct, uz ori abitație sau rentă ori întreținere viageră, poate să aibă urmatoarele posibilitați:
exercitarea liberalitaților, așa cum au fost ele dispuse de către soțul decedat;
renunțarea la cotitatea disponibilă, astfel încat beneficiarul uzufructului, uzului, abitației sau rentei ori întreținerii viagere devine, în această limită proprietar;
solicitarea reducțiunii potrivit dreptului comun.
Se poate exercita dreptul la reducțiunea liberalitaților excesive în uzufruct, uz, abitație sau rentă ori de câte ori întreținerea viageră se poate realiza, fie pe cale amiabilă, în cadrul procedurii succesorale necontencioase, sau pe cale judecatorească.
În prevederile art. 1098 C.civ., dreptul de opțiune consacrat, are un caracter personal, astfel nu poate fi transmis pe care succesorală. Putând fi exercitat decât de soțul supraviețuitor, succesorii și nici creditorii acestuia neputându-se prevala de opțiunea coferită de dipozițiile legale de excepție.
Conform art. 1125 C.civ. “pe langă stăpanirea de fapt exercitată asupra patrimoniului succesoral, sezina le conferă moștenitorilor sezinari și dreptul de a administra acest patrimoniu și de a exercita drepturile și acțiunile defunctului”.
În consecință, sezina putând fi definită ca reprezentând un beneficiu, o ficțiune a legii, prin care anumiți moștenitori, denumiți moștenitori sezinari, au de drept, din momentul deschiderii moștenirii, stăpânirea de fapt a acesteia, dreptul de a administra patrimoniul succesoral și de a exercita drepturile și acțiunile defunctului.
Astfel sezina conferindu-i soțului supraviețuitor (moștenitor sezinar), din momentul deschiderii moștenirii, urmatoarele drepturi:
stăpânirea de fapt a patrimoniului succesoral;
dreptul de a administra patrimoniul succesoral;
dreptul de a exercita drepturile și acțiunile soțului defunct.
Posesia de drept comun, reglementata în dispozițiile art. 916 C.civ., nu trebuie confundată cu sezina. Drept urmare, posesia de drept comun presupunând reunirea celor doua elemente: “corpus” ( stăpânirea materiala a bunurilor) și “animus” (intenția de a stăpâni bunurile pentru sine). Esența sezinei fiind doar stăpânirea materială a bunului, aceasta nepresupunând și cel de-al doilea element al posesiei, “animus”.
În ceea ce il privește pe soțul supraviețuitor, sezina produce următoarele efecte:
Soțul supraviețuitor poate lua în stăpânire și administra toate bunurile succesorale, inclusiv fructele acestora, fără realizarea vreunei formalitați, precum certificare prealabilă a calitații de moștenitor de către notarul public.
Excepție făcând însa, faptul ca soțul supraviețuitor nu poate exercita în fapt stăpânirea acelor bunuri succesorale, în vederea cărora s-au luat anumite măsuri speciale de conservare, precum și a sumelor de bani și a altor valori ( hârtii de valoare, cecuri sau alte valori) păstrate în condițiile reglementate de art. 1118 C.civ. sau în casete de siguranță la bancă, închiriate de defunct, în condițiile legislației bancare.
Moștenitorul sezinar are nevoie deasemenea și de certificatul de moștenitor pentru a dispune de sumele de bani depuse la o unitate bancară, cu privire la care titularul nu a dispus o clauză testamentară.
Soțul supraviețuitor poate exercita toate acțiunile patrimoniale care au aparținut soțului decedat, petitorii sau posesorii, chiar cu privire la bunuri pe care nu le-a avut niciodată în stăpanire.
Debitorii sucesiunii pot fi urmariți de către soțul supraviețuitor, acesta putand fi urmărit de către creditorii defunctului.
Potrivit art. 1146 C.civ. alin. (1), “ raportul donațiilor este obligația pe care o au între ei soțul supraviețuitor și descendenții defunctului care vin efectiv și împreună la moștenirea legală de a readuce la moștenire bunurile care le-au fost donate fără scutire de raport de către cel ce lasă moștenirea”.
Prin donațiile făcute în favoarea unor persoane foarte apropiate, cum ar fi soțul supraviețuitor și descendenții, soțul decedat nu a intenționat să avantajeze pe donatar în detrimentul celorlalți moștenitori legali, fața de care are, de altfel, aceeași afecțiune, ci numai a realizat un avans asupra moștenirii, care i se cuvine acestuia prin lege. Doar în condițiile acestui raționament se justifică raportarea donațiilor.
În temeiul dispozițiilor art. 1148 C.civ. pot cere raportarea donațiilor de către soțul supraviețuitor următorii:
Descendenții;
Creditorii personali ai descendenților, pe cale oblică.
În comparație cu creditorii personali ai descendenților, ce pot exercita ei înșiși dreptul de a cere raportul donațiilor, nu în nume propriu, ci pe cale oblică, creditorii succesiunii, ai soțului decedat, nu au acest exercițiu, deoarece dreptul acestora de gaj general nu vizează bunurile care au format obiectul donațiilor. “Obiectul dreptului de gaj al creditorilor moștenirii poate fi circumscris numai bunurilor existente în patrimoniul defunctului la data deschiderii moștenirii. Or, bunurile donate au iesit, în ceea ce-i privește pe creditorii succesorali, definitiv din patrimoniul defunctului.” Astfel, nici o categorie de creditori nu poare exercita în nume propriu, dreptul de a cere raportul donațiilor.
Oricare ar fi titularul dreptului de a cere raportul donațiilor, această persoană trebuie să dovedească liberalitațile al caror raport il pretinde, prin toate mijloacele de probă, deoarece față de acestea are calitatea de terț.
În consecință, dupa cum am arătat și soțul supraviețuitor poate cere la rândul său raportarea donațiilor, dar a celor făcute de către soțul defunct în favoarea descendenților.
Donațiile ce sunt supuse raportului sunt :
Donațiile făcute prin act autentic;
Darurile manuale;
Donațiile indirecte;
Donațiile grevate de sarcini, dar obligația de raport privind în aceasta situație numai beneficiul efectiv ce revine soțului donatar, ce rezultă din scăderea contravalorii sarcinii, din valoarea totala a donației.
Nu este supusă raportului și nici reducțiunii liberalitaților excesive, indemnizația de asigurare, plătita de asigurator, în ipoteza în care soțul defunct a încheiat o asigurare de deces, în favoarea soțului supraviețuitor. În acest caz, acesta din urmă fiind obligat să raporteze, cel mult cu titlu de donație indirectă, primele ce au fost plătite societății de asigurare de către defunct.
Prin dispozițiile art. 1150 C.civ., se exceptează expres de la raport:
Donațiile pe care defunctul le-a facut în favoarea soțului supraviețuitor cu scutire de raport;
Donațiile deghizate sub forma unor înstrăinari cu titlu oneros sau ce au fost efectuate prin persoane interpuse, cu excepția cazului în care se dovedește că defunctul a urmărit un alt scop decât scutirea de raport.
Darurile obișnuite, donațiile remuneratorii și în măsura în care nu sunt excesive, sumele cheltuite pentru întreținerea sau, dacă este cazul, pentru formarea profesională a soțului supraviețuitor;
Fructele culese, veniturile scadente până în ziua deschiderii moștenirii și echivalentul bănesc al folosinței exercitate de soțul donatar asupra bunului donat;
Vor fi supuse raportului, astfel, numai fructele și dobânzile ulterioare deschiderii moștenirii, nefiind necesară punerea în întârziere. Poate fi scutit însa de către defunct, soțul supraviețuitor ca până la partaj să nu raporteze fructele culese și dobânzile încasate.
Codul civil în dispozițiile art. 1150 alin. (1) lit. d) vizează și ipoteza în care obiectul donației este reprezentat de fructele sau veniturile unui bun, ce a rămas în proprietatea donatorului, precum și dreptul de uzufruct.
Bunul care a pierit fără culpa soțului donatar.
Prin excepție, conform art. 1150 alin. (2) C.civ., bunul ce a fost reconstituit prin folosirea unei indemnizații încasate ca urmare a pieirii sale, soțul supraviețuitor ( donatarul) este ținut să facă rapotul bunului în măsura în care indemnizația a servit la reconstituirea bunului respectiv. Dacă indemnizația nu a fost utilizată cu acest scop, chiar ea însăși este supusă raportului. În cazul în care indemnizația este rezultată dintr-un contract de asigurare, ea se raportează numai în condiția care depașește cuantumul total al primelor plătite de soțul supraviețuitor ( donatar).
Raportul în natură constă în readucerea efectivă la masa sucesorală a bunului donat. Raportul prin echivalent se poate realiza prin modalitațile următoare:
Prin preluare;
Conform art. 1151 alin. 4 C.civ., modalitatea aceasta constă în luarea din masa succesorală de către creditorii raporturilor, a unor bunuri cât mai similare cu cele donate soțului donatar, atât ca natură dar și din punct de vedere calitativ. Astfel, din masa succesorală, creditorii nu vor prelua o cotă egală, ci cotele pe care legea le-a stabillit pentru fiecare dintre ei.
Așadar, în situația în care soțul supraviețuitor vine în concurs cu unul, doi sau patru ori mai mulți descendenți ai defunctului, donatarului revenindu-i cote diferite față de cele ale descendenților. Soțului donatar revenindu-i ¼ din moștenire, în toate cazurile de concurs cu descendenții, cărora le revine restul de ¾ indiferent de numărul lor, dar cota acestora fiind diferită în funcție de numărul lor. Prin urmare în concurs cu soțul supraviețuitor, unicul descendent culege cota de ¾ cei doi descendenți o cota de 3/8, cei patru descendenți o cota de 3/16 și tot mai departe.
Prin imputație;
Metoda aceasta impune adaugarea pe hârtie, alături de masa succesorală a valorii donației. Astfel ca rezultatul ce se obține se împarte între moștenitori, luându-se în considerare cotele legale ale acestora. Din partea cuvenită soțului supraviețuitor, se va scădea valoarea donației, acesta primind din ce rămâne din masa succesorală, numai valoarea cotei sale parți și valoarea donației primite. Această metoda aplicandu-se în condițiile în care obiectul donației este reprezentat de o sumă de bani. În temeiul dispozițiilor art. 1151 alin. (5) C.civ. “… valoarea donației se scade din partea moștenitorului obligat la raport”. În condițiile în care partea sa din numerar nu acoperă suma donată, raportul donațiilor putându-se face prin preluare potrivit art. 1151 alin. (4) C.civ., de către comoștenitorii- creditori, a echivalentului valoric din bunurile respective ale succesiunii.
În bani;
Modalitatea aceasta presupune depunerea la masa succesorală a unei sume de bani care nu reprezintă diferența dintre valoarea bunului donat și partea din această valoare care corespunde cotei sale succesorale. Această modalitate fiind aplicabilă în măsura în care bunurile din masa succesorală nu sunt îndeajuns pentru a permite aplicarea celorlalte modalități iar soțul supraviețuitor nu poate renunța la moștenire, în schimbul păstrării donației, deoarece sunt întrunite toate condițiile acceptării forțate a moștenirii. “Rezultă, așadar, că, intr-o astfel de ipoteză, valoarea donației este mai mare decat valoarea parții din moștenire ce i se cuvine soțului supraviețuitor gratificat.”
Codul civil în dispozițiile art. 1153 alin. (1) și (2) , are în vedere mai multe criterii de evaluare a bunurilor donate, supuse raportului prin echivalent, dupa cum urmeaza:
Prin urmare, ca și regulă, se ia în considerare la momentul judecații, valoarea bunului donat la momentul judecații, ținându-se seama de starea lui în momentul donației, din care se scade valoarea, la momentul judecații, a sarcinilor asumate prin contractul de donație.
Dacă bunul a fost înstrăinat de donatar anterior cererii de raport, se va tine seama de valoarea lui de la data instrainarii, potrivit alin.(2) prima teza.
Dacă bunul ce a fost donat a fost înlocuit cu altul, se va ține seama de valoarea sa, la data raportului, bunului intrat în patrimoniu și de starea lui la momentul dobândirii, potrivit alin. (2) teza a doua.
Sumele de bani sunt supuse indexării în raport cu indicele inflației, potrivit perioadei lor cuprinse între data intrării lor în patrimoniul donatarului și data realizării raportului, conform art. 1153 alin. (3) C.civ.
Categorii de drepturi succesorale ale soțului supraviețuitor
Dupa moartea unui soț, soțul supraviețuitor beneficiază de o serie de drepturi reglementate atât în Codul civil în art. 971-974, cât și de unele legi speciale.
Potrivit legii nr. 287/2009 soțul supraviețuitor dispune de următoarele drepturi succesorale:
Potrivit art 971 cod civil un drept de moștenire în concurs cu oricare dintre clasele de moștenitori sau în lipsa acestora, un drept de moștenire exclusiv;
Un drept temporar de abitație asupra casei de locuit;
Reglementat de art 974 Cod civil soțul supraviețuitor are un drept de moștenire special asupra mobilierului și obiectelor de uz casnic care au fost afectate folosinței comune a soților
În Codul civil, nu mai este reglementat dreptul soțului supraviețuitor asupra darurilor de nuntă, așadar dacă acestea mai există la data deschiderii moștenirii, ele intră în masa succesorală. Astfel, soțul supraviețuitor dobândind din aceste bunuri precum vesela, lenjerii, ornamente casnice și alte bunuri de același gen considerate daruri de nuntă, cota stabilită de lege.
Codul civil prin dispozitiile art. 972 alin. (1) acordă soțului supraviețuitor o cotă variabilă din masa succesorală, în funcție de clasa de moștenitori legali cu care acesta vine în concurs.
“Chiar dacă soțul supraviețuitor nu face parte din nici o clasă de moștenitori legali, acesta concurează cu oricare clasă chemată la moștenire.” Astfel, acestuia din urmă atribuindu-i-se o cotă- parte din masa succesorală, ce variază în funcție de clasa cu care acesta întră în concurs dupa cum urmează:
¼ din moștenire în concurs cu clasa I, decendenți, indiferent de numarul lor;
În concurs cu clasa a II –a formată din ascendenți privilegiați și colaterali privilegiați, soțul supraviețuitor va culege 1/3 din moștenire;
În concurs cu ascendenții privilegiați sau cu colaterarii privilegiați, soțului supraviețuitor îi revine ½ din moștenire;
¾ din moștenire, în concurs cu clasa a III- a dau a IV- a de moștenitori.
În art. 971 C.civ. se reglementează la alin. (2) dacă nici una din rudele defunctului nu vrea sau nu poate să vină la moștenire soțul supraviețuitor va culege întreaga moștenire.
Potrivit literaturii de specialitate, când soțul supraviețuitor vine la moștenire în concurs cu alți moștenitori, se stabilește mai întâi cota cuvenită acestuia, iar ce rămaâne se împarte între ceilalți moștenitori. În toate cazurile, se impută asupra moștenirii partea soțului supraviețuitor, micșorând astfel ce li se cuvine celorlalți moștenitori.
“Liberalitățile între vii și exheredările comportă anumite limitări atunci când de cujus are moștenitori rezervatari. În acest caz moștenirea se împarte în două parți, rezerva și cotitatea disponibilă.”
Rezerva succesorală este instituită pentru a conserva moștenitorilor îndreptațiți o parte din valoarea moștenirii și nu doar unele bunuri sau o parte din categoriile de bunuri. Ea trebuie respectată și atunci când de cujus fără a desemna moștenitori, prin testament dispune dezmoștenirea moștenitorilor rezervatari.
Potrivit definiției legale, cotitatea disponibilă reprezintă acea parte din patrimoniul defunctului care nu este rezervată prin lege și de care defunctul putea dispune neîngradit prin liberalități.
Actualul Cod civil reglementează că defunctul nu poate gratifica pe soțul din ultima căsătorie în limita cotitații disponibile ordinare, ci numai în limita unei cotități disponibile speciale egală cu partea copilului care a luat mai puțin, cel mult 1/3 din moștenire.
Cotitatea disponibilă specială nu se cumulează cu cea ordinară ci se deduce. Prin urmare drepturile soțului supraviețuitor trebuie stabilite ținându-se seama și de noua calitate a soțului supraviețuitor, aceea de moștenitor legal rezervatar.
Dispunând de cotitatea disponibilă, de cujus o putea dispune fie in favoarea unor terți, fie a rudelor, fie a soțului supraviețuitor. Dar daca soțul supraviețuitor vine în concurs cu un copil din afara ultimei casatorii el poate fi gratificat numai în limitele cotității disponibile speciale.
Când această cotitate disponibilă specială este mai mică decat cea ordinară, diferența dintre ele va fi “destinată imputării liberalităților prin care sunt gratificate alte persoane decât soțul din ultima căsătorie, în lipsa sau în caz de ineficacitate a acestor liberalitați diferența urmează să fie împarțită potrivit regulilor moștenirii legale.”
Sunt moștenitori rezervatari ai defunctului descendenții, ascendenții privilegiați și soțul supraviețuitor. Ascendenții privilegiați pot culege rezerva doar dacă nu vin în concurs cu descendenții defunctului, dar dacă vin la moștenire aceștiaîi eliminăși de la dreptul de a culege rezerva.
Prin descendenți se înțeleg copii defunctului și urmașii lor în linie dreaptă la infinit, din căsătorie, din afara căsătoriei și din adopție. Potrivit art. 1088 C. civ. reglementează cuantumul rezervei stabilite descendenților astfel: rezerva succesorală este de jumatate din cota succesorală (fara a mai face distincție între numărul descendenților) care în absența liberalitaților sau dezmoștenirilor i s-ar fi cuvenit ca moștenitor legal. Dacă descendentul vine la moștenire în nume propriu valoarea patrimoniului urmând să se împartă pe capete, dacă vine la moștenire prin reprezentare, valoarea patrimoniului împarțindu-se pe tulpini.
Prin urmare când descendenții vin la moștenire ca singuri rezervatari vor culege ½ din moștenire iar dac vin la moștenire în concurs cu soțul supraviețuitor vor culege 3/8 din moștenire.
Când defunctul nu are descendenți, aceștia nu vor sau nu pot să vină la moștenire, legiuitorul recunoaște părinților dreptul la rezervă. Părinții sunt tatăl și mama defunctului din căsătorie sau din afara căsătoriei și din adopție, aceștia fiind ascendenți privilegiați.
Conform art. 1088 C.civ. cota ascendenților privilegiați este de ½ dacă numai sunt alți moștenitori, ¼ dacă vin alături de soțul supraviețuitor, 1/8 sau ¼ dacă vin în concurs doar cu colateralii privilegiați și 1/12 sau 1/6 daca vin la moștenire atât cu un frate cât și cu soțul supraviețuitor. Rezerva părinților este de ½ dacă nu sunt prezenți ambii parinți; de ¼ dacă este prezent un singur părinte iar dacă unul dintre parinți este nedemn sau renunțător, rezerva este de ¼ din moștenire.
Rezerva succesorală a soțului supraviețuitor este ca și în celelalte cazuri, potrivit art. 1088 C.civ. de ½ din cota succesorala ce i se cuvine în calitate de moștenitor legal.
Așadar rezerva soțului supraviețuitor va fi de:
½ din ¼ adica 1/8 din moștenire, dacă vine în concurs cu descendenții defunctului,
½ din 1/3, adica 1/6 din moștenire, dacă vine în concurs cu ascendenții privilegiați și cu colateralii privilegiați
½ din 1/2 , adică ¼ din moștenire, dacă vine în concurs numai cu ascendenții privilegiați sau numai cu colateralii privilegiați,
½ din ¾, adica 3/8 din moștenire, dacă vine în concurs cu clasa a III-a sau clasa a IV-a de moștenitori legali,
½ din moștenire în lipsa rudelor din cele 4 clase de moștenitori legali.
“În principiu se apreciază că, spre deosebire de caracterele juridice ale rezervei succesorale, rezerva soțului supraviețuitor nu are caracter colectiv ci individual, ea nefiind o fracțiune raportată direct asupra moștenirii, ci o fracțiune din cota de moștenire legală, adică o cotă fixă dintr-o cotă variabilă.”
În ceea ce privește dreptul la moștenire legala, soțul supraviețuitor este rezervatar, dar privind dreptul special asupra mobilelor și obiectelor aparținând gospodariei casnice nu este, defunctul dispunând de aceste bunuri într-un mod liber.
Când se determină rezerva succesorală a soțului supraviețuitor, potrivit Legii nr. 287/2009 se poate ridica o problemă legată de dispozițiile art. 974 astfel “cand nu vine in concurs cu descendenții defunctului soțul supraviețuitor moștenește pe langă cota stabilită potrivit art. 972, mobilierul și obiectele de uz casnic care au fost afectate folosinței comune a soților.”
În virtutea unui legat cu titlu particular al soțului supraviețuitor doctrina a considerat că soțul supraviețuitor culege bunurile prevazute la art. menționat anterior, neavând drept de rezervă asupra acestora.
Înafară de partea sa succesorală, soțul supraviețuitor, conform jurisprudenței, mai moștenește mobilele și obiectele aparținând gospodăriei casnice, numai daca nu a rămas un testament valabil.
Când calculăm rezerva succesorală și cotitatea disponibilă este nevoie să se stabilească prioritar masa succesorală, intitulata și masa de calcul.
Pentru stabilirea masei de calcul, conform Codului civil trebuiesc îndeplinite cumulativ trei operațiuni:
Stabilirea valorii bunurilor existente în patrimoniul succesiunii la data deschiderii moștenirii – trebuie identificate toate bunurile cu valoare patrimonială existente la data deschiderii succesiunii (neluându-se în considerare bunurile care nu pot fi valorificate, fructele civile și naturale ajunse la scadență sau percepute după deschiderea moștenirii, îmbunătățirile aduse bunurilor moștenirii după deschiderea ei, bunurile evaluandu-se în funcție de valoarea lor în momentul deschiderii moștenirii);
Se scade pasivul succesoral (obigațiile defunctului, cheltuielile de inmormantare și de conservare și de administrare a patrimoniului defunctului) din activul brut (bunurile identificate și evaluate) al moștenirii pentru a obține activul net. Această operațiune având loc pentru a determina drepturile moștenitorilor, după plată creditelor moștenirii. Drepturile moștenitorilor fiind satisfăcute decât după plată creditelor moștenirii. Defunctul ar putea avea calitatea de fiduciar sau administrator a unor bunuri și trebuie deci acordată o atenție mare identificării bunurilor căci acestea nu sunt în proprietatea sa.
Reunirea fictivă a activului net a valorii donațiilor făcute în timpul vieții de către defunct, donațiile nefiind reduse efectiv la masa succesorală. Toate donațiile indiferent de formă și de persoana donatorului sunt supuse reunirii, neputând fiind exceptate de la reunire prin voința donatorului. Acestei reuniri nu sunt supuse donațiile remunetorii, cheltuielile făcute de defunct chiar și pentru întreținerea unor persoane față de care nu avea obligația legală de întreținere, cheltuielile de nuntă, darurile obișnuite etc. Numai moștenitorii rezervatari care nu au consimțit la încheierea actului pot invoca prezumția de donație.
Masa succesorală se stabilește într-o anume ordine de regulă: se stabilește activul net la care se adaugă donațiile și din valoarea lor reunită se scade pasivul. Astfel această ordine este eronată pentru că dacă pasivul depășește activul, creditorii ar urmari să-și recupereze creanța și din donații care pentru ei nu fac parte din moștenire. Prin urmare se scade mai întai pasivul din activ și apoi se adună donațiile; când pasivul depașește activul, creditorii suportă insolvabilitatea, valoarea donațiilor reprezentând astfel masa succesorală.
Reglementate într-o maniera expresă prin dispozițiile art. 972 C. civ. există aceste două probleme speciale pe care drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor le comportă:
soțul supraviețuitor concurează cu doua clase (subclase) de moștenitori
Dacă defunctul dezmoștenește o categorie de moștenitori rezervatari, aceștia vor culege totusi rezerva legală, caz în care, când se stabilește cota soțului supraviețuitor, trebuie ținut cont și de prezența acestora.
Pentru că natura juridică a dreptului statului asupra moștenirii este controversată, se evidențiază două teorii:
a). teoria desheredenței, caz în care statul culege bunurile vacante prin intermediul dreptului de suveranitate;
b). teoria dreptului de moștenire, caz în care statul culege moștenirea vacantă, bazându-se pe un drept de moștenire legal. În țara noastră aplicându-se mai des a doua teorie.
Moștenirile vacante revin comunei, orașului sau, după caz, municipiului în a cărei rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moștenirii.
“Pentru întărirea dreptului unităților administrative de a culege aceste moșteniri, legiuitorul în teza finală a art. 1138 C.civ., dispune că este considerată nescrisă orice dispoziție testamentara care, fără a stipula transmitearea bunurilor moștenirii, urmarește să înlăture această regulă.”
Procedura emiterii certificatului de vacanță succesorală presupune somarea în prealabil a succeptibililor de către notarul public ce a constatat vacanța succesorală. Acesta îi va soma pe toți succesibilii să se prezinte la biroul său în termen de doua luni de la data publicării somației la locul deschiderii moștenirii sau întru-un ziar de largă circulație. Dacă în tot acest termen succesibilii nu se prezintă sau nu își pot dovedi calitatea de moștenitori legali sau testamentari, notarul va constata că moștenirea este vacantă și că elibera certificatul de vacanță succesorală, în urma căruia nemaiputând elibera un alt certificat de moștenire.
Stăpânirea de fapt a moștenirii se face de către comuna, orașul/municipiul, la implinirea termenului reglementat de art. 1137 C.civ., astfel minim un an și opt luni de la deschiderea succesiunii (compus din un an și șase luni în care se poate înfățisa moștenitorul în fața notarului și două luni termenul post anunț).
În cazul în care există persoane cu pretenții la moștenire pot cere pe cale judecătorească , anularea certificatului de vacanță succesorala și stabilirea drepturilor lor.
Conform art. 1140 C. civ. constatându-se vacanța moștenirii, exista moștenitori, aceștia pot exercita petiția de ereditate împotriva comunei, orașului/ municipiului sau statului și pe baza hotărârii definitive și irevocabile, notarul public va putea elibera certificatul de moștenitor.
Statul nu poate renunța la moștenire pentru că nu are drept de opțiune succesorală, astfel dacă moștenirea nu este vacantă și statul a fost gratificat prin testament, notarul public va elibera un certificat de moștenitor, dar dacă statul e gratificat numai cu o parte din moștenire, cealaltă devenind vacantă, notarul public va elibera doua certificate unul de moștenitor și unul de vacanță succesorală.
Așadar ajungem la o soluție inechitabilă. Cu titlul de moștenire, parte din masa succesorală a defunctului se va cuveni cu titlul de moștenire vacantă (vacantă parțial) titularilor menționați mai sus, deci acesta are un moștenitor legal nedezmoștenit (soțul supraviețuitor). Drept urmare, într-o asemenea ipoteză legiuitorul ar trebui să ii atribuie cotitatea disponibilă soțului supraviețuitor.
Codul civil prin dispozițiile art. 973, asigură soțului supraviețuitor un drept de abitație (de folosință) asupra casei în care a locuit împreună cu defunctul, până la data deschiderii moștenirii. Acest drept de abitație al soțului supraviețuitor se naște odată cu data deschiderii moștenirii și îi revine lui indiferent de clasa de moștenitori cu care acesta vine în concurs.
Pentru a putea dobândi acest drept de abitație, soțul supraviețuitor trebuie să îndeplinească cumulativ urmatoarele condiții :
a). soțul supraviețuitor a locuit, până la data deschiderii moștenirii în acea casă;
b). soțul supraviețuitor nu este titular al niciunui drept real de a folosi o altă locuință corespunzătoare nevoilor sale;
Drept urmare, în materie civilă, noua reglementare face referire la dreptul de “a folosi” o locuință și nu la dreptul de proprietate asupra unei locuințe. Așadar, pentru a beneficia de acest drept, soțul defunctului nu trebuie să fie titularul niciunui drept real asupra unei locuințe (drept de uzufruct, de uz, drept de abitație etc.).
c). Casa face parte din bunurile succesiunii;
Dacă locuința asupra căreia se invoca dobândirea de proprietate exclusivă sau coproprietate, fie cu soțul supraviețuitor sau cu alte persoane, rămâne la latitudinea practictii judecatoresti.
Și în situația în care locuința la care ne referim a constituit proprietate comună a celor doi soți sau proprietate comuna a defunctului și a altei persoane, ia naștere dreptul de abitație a soțului supraviețuitor. În aceste condiții este evident că dreptul de abitație al soțului defunctului privește numai partea din coproprietate care a aparținut defunctului.
Drepturile bănesti de care beneficiază soțul supraviețuitor
Înafară de drepturile succesorale pe care le are soțul rămas în viața, reglementate de Codul civil, el beneficiază dupa urma defunctului și de alte drepturi bănești ce sunt reglementate de legi speciale.
Prin urmare, potrivit dispozitiilor art. 1 , alin. (1) si (2) din Legea nr. 578/ 2004 dacă la data deschiderii moștenirii soțul supraviețuitor era pensionar în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale de stat, în fostul sistem al asigurarilor sociale de stat sau in fostul sistem al asigurarilor sociale pentru agricultori. Soțul supraviețuitor beneficiază la cerere de un ajutor lunar de 25% din nivelul pensiei soțului decedat. Pentru a beneficia de acest procentaj, soțul rămas în viață trebuie să îndeplinească condițiile următoare:
Să aibă la data deschiderii moștenirii calitatea de pensionar în sistemul public de pensii, în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat sau în fostul sistem al asigurărilor sociale pentru agricultori;
Nu beneficiază de pensie din alta sursă neintegrată sistemului public de pensii;
Nu s-a recăsătorit după decesul soțului;
Cel putin 10 ani durata de căsătorie cu defunctul, dacă a fost sub 10 ani, adică cel puțin 5și procentajul se diminuează la calculul pensiei;
Trebuie să aibă teritoriul pe domiciliul României;
Îndeplinește vârsta standard necesară pensionarii, conform Legii nr. 263/2010.
În situația în care, soțul supraviețuitor cumulează atât dreptul de pensie din fostul sistem de asigurări sociale de stat cât și dreptul la pensie în fostul sistem de asigurări sociale pentru agricultori, ajutorul discutat acordându-se doar dacă, la data solicitării suma pensiilor cumulate nu depășește nivelul de pensii medii anuale prognozate.
În Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit art. 83- 93, oferă soțului supraviețuitor dreptul la pensie de urmaș, de la împlinirea vârstei standard, pe întreaga viață, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin 15 ani (când este mai mică, cel puțin 10 ani cuantumul procentajului se diminueaza cu 0.5% pentru fiecare lună sau cu 6% pentru fiecare an de căsătorie în minus).
În cazul în care soțul supraviețuitor are grad de invaliditate I sau II și durata căsătoriei cu defunctul a fost de cel puțin un an, acesta dinâi are dreptul la pensie de urmaș, indiferent de vârstă.
Dacă decesul soțului susținător s-a produs ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, soțul rămas în viată are dreptul la pensie de urmaș, neinteresând vârsta sau durata căsătoriei, în condițiile în care nu realizează venituri lunare din vre-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie ori dacă acestea sunt mai mici de 35% din caștigul salarial mediu brut prevazut de lege.
Soțul supraviețuitor care la data decesului defunctului are în ingrijire copii sub varsta de 7 ani, beneficiază, de asemenea, de pensie de urmaș până la data în care ultimul copil îndeplinește vârsta de 7 ani, în perioadele în care nu realizează nici venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de 35% din caștigul salarial mediu brut.
“Soțul supravietțuitor care are dreptul la o pensie proprie și îndeplinește conditiile prevazute de lege pentru obținerea pensiei de urmaș după soțul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasă pensie.”
În reglementarea art. 84 din Legea nr. 303/2004 dacă defunctul era judecător sau procuror , soțul supraviețuitor are dreptul la împlinirea vârstei de 60 de ani, la pensia de urmaș, în condițiile prezentei legi privind sistemul public de pensii.
Conform O.G. nr. 105/1999, soțul rămas în viață beneficiază de o indemnizație de 100 de lei pe luna,neimpozabilă, dacă nu se căsătorește între timp.
Legea nr. 53/2003 prin dispozițiile art. 167 alin. (1) prevede că soțul supraviețuitor este primul beneficiar al salariului cuvenit defunctului până la data decesului, dar neîncasat.
Prevederile art. 120 din Legea nr. 263/2010, reglementează faptul că pensia cuvenită defunctului până la data decesului , dar neîncasată de către acesta, se platește în primul rând soțului supraviețuitor.
Corelația dintre dreptul la moștenire și regimul matrimonial ales la încheierea căsătoriei
Când intervine decesul unuia dintre soți, prima problemă ce trebuie rezolvată pentru stabilirea drepturilor succesorale ale soțului supraviețuitor este dacă există si alți mostenitori. Prin urmare, pentru stabilirea drepturilor succesorale ale acestora “prima operațiune” este determinarea masei succesorale, adică a drepturilor și obligațiilor ce o compun.
Se spune ca este o “problemă” pentru că înafara drepturilor și obligațiilor ce o compun, bunurile proprii care au aparținut defunctului și care evident intră în masa succesorală, iar înafara lor și cele care nu intră în masa succesorală, pot exista bunurile comune ale soților ce aparțin în codevălmășie ambilor soți. “Împărțirea se realizează prin stabilirea unei cote pentru fiecare dintre soți, în raport cu contribuția reală la dobândirea bunurilor luate în ansamblu, iar nu pentru fiecare bun în parte sau pe categorii de bunuri mobile sau imobile”.
Fiind recunoscut dreptul asupra comunității de bunuri dintre soți, soțul supraviețuitor are drepturi asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei în temeiul raporturilor de famiile și nu ca moștenitor.
Potrivit dispozițiilor art. 281 Cod civil, viitori soți vor arată regimul matrimonial ales în declarația de căsătorie, iar ofițerul de stare civilă trebuie să facă mențiune pe actul de căsătorie despre acesta, fapt reglementat de art. 291 Cod civil.
În temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) Cod civil viitori soți pot alege ca regim matrimonial comunitatea legală; separația de bunuri; comunitatea convențională. Astfel poate exista o relație numai între dreptul la moștenire al soțului supraviețuitor și comunitatea legală sau comunitatea conventională. Dacă soții au optat pentru separația de bunuri nu se poate identifică o astfel de legatură.
Sub regimul comunitații legale bunurile dobândite de către oricare dintre soți în timpul căsătoriei, sunt considerate bunuri comune, asupra lor exercitandu-se un drept de proprietate comună în devalmașie de către titularii de drept. (art 339 Cod civil)
Potrivit art. 350 Cod civil “fiecare soț poate dispune prin legat de partea ce i s-ar cuveni la încetarea căsătoriei, din comunitatea de bunuri”. Prin urmare, dacă aceasta încetează prin decesul unuia dintre soți, lichidarea comunitații se face între soțul supraviețuitor și moștenitorii soțului decedat, obligațiile defunctului divizandu-se între moștenitori proporțional cu cotele care le revin din moștenire potrivit art. 355 alin. (3) Cod civil.
Regimul comunitații convenționale se derogă prin convenție matrimonială de la dispozițiile privind regimul comunitații legale (art. 366 Cod civil). Precizările de mai sus sunt valabile și in cazul comunitații convenționale, aceasta însa neavând influență asupra masei succesorale. Prin urmare, masa succesorală a soțului decedat in cazul comunitații convenționale poate fii mai largă decat în cazul comunității legale sau poate fii mai restransă, fiind sustrase acesteia anumite bunuri dobândite de soți înainte, după, sau în timpul căsătoriei. Atât în cazul comunității legale cât și în cazul comunitații convenționale regulile ce guverneaza transmiterea bunurilor soțului defunct către soțul supraviețuitor și către ceilalți moștenitori sunt aceleași.
În temeiul dispozițiilor art. 357 alin. (2) Cod civil soțul supraviețuitor are dreptul la partea sa din comunitatea de bunuri în calitate de codevalmaș și nu în calitate de moștenitor potrivit regulilor de drept succesoral, atât în cazul comunitații legale cât și în cazul comunitații convenționale. Prezumându-se că soții au avut o contribuție egală, partea defunctului din comunitatea de bunuri împreună cu bunurile proprii ale acestuia formează masa succesorală, care va fii împărțită între moștenitori. Astfel soțul supraviețuitor va culege o cotă și din partea defunctului din comunitatea de bunuri.
Oricare ar fii regimul matrimonial ales, trebuie avute în vedere dispozițiile art 333 Cod civil referitoare la clauza de preciput. Așadar, se poate stipula prin convenție matrimonială că soțul supraviețuitor să preia fără plată unul sau mai multe dintre bunurile comune, înainte de partajul moștenirii, acestea fiind deținute în devălmășie sau în coproprietate. Clauza de preciput poate fii stipulată în avantajul fiecăruia dintre soți sau numai în favoarea unuia dintre soți, această clauză nefiind supusa raportului donațiilor ci numai reducțiunii, în condițiile legii. În ipoteza în care soțul beneficiar al clauzei de preciput decedează înaintea soțului său dispunător, sau când soții decedează în același timp sau cand bunurile care au facut obiectul ei au fost vandute la cererea creditorilor comuni existența ei devenind caduca, numai prezintă utilitate.
“Așadar, dacă soții au stipulat o clauza de preciput anumite bunuri din comunitate de bunuri sau asupra cărora soții au exercitat un drept de proprietate comune pe cote-părți vor fii preluate de către soțul supraviețuitor mai înainte de partaj și fără plată, fiind sustrase astfel regulilor mai sus menționate” . Rezultă că aceste bunuri, chiar dacă nu vor fii raportate de către soțul supraviețuitor beneficiar vor fii supuse reducțiunii succesorale în măsura în care este afectată rezerva succesorală.
Codul civil, în prezent recunoaște soțului supraviețuitor urmatoarele categorii de drepturi, asupra unor bunuri din masa succesorală:
– un drept de moștenire în concurs cu oricare dintre clasele de moștenitori legali, sau în lipsa rudelor din cele patru clase un drept de moștenire exclusiv (art. 971 cod civil)
– un drept de moștenire special asupra mobilierului și obiectelor de uz casnic care au fost afectate folosinței comune a soților (art. 974 cod civil).
– un drept temporar de abitație asupra casei de locuit (art. 973 cod civil)
Actualul Cod civil nu mai reglementează dreptul soțului supraviețuitor asupra darurilor de nuntă, legiuitorul renuntând la acest drept exclusiv al soțului supraviețuitor deoarece în cea mai mare parte a moștenirilor, aceste daruri primite cu ocazia încheierii căsătoriei numai existau la data decesului primului soț. Așadar acestea dacă mai există la data deschiderii moștenirii celui dintâi soț decedat, vor compune masa succesorală, soțului supraviețuitor revenindu-i și din aceste bunuri cota stabilită de lege.
CAPITOLUL III
DREPTUL DE MOȘTENIRE AL SOȚULUI SUPRAVIEȚUITOR ÎN CONCURS CU CLASELE DE MOȘTENITORI
Cota cuvenită soțului supraviețuitor în concurs cu clasele de moștenitori sau în lipsa acestora
Potrivit reglementărilor art. 971 alin. (1) Cod civil instituie vocația succesorală generală a soțului supraviețuitor în concurs cu oricare dintre cele patru clase de moștenitori legali. În alin. (2) al aceluiași articol, atunci când absența persoanei din orice clasă de moștenitori legali sau nici una din aceste clase nu vrea sau nu poate veni la moștenire, soțul supraviețuitor culege întreaga moștenire.
Așadar pentru a putea veni la moștenirea soțului decedat, soțul supraviețuitor trebuie să îndeplinească și celelate condiții generale ale dreptului la moștenirea legală, înafara vocației succesorale, trebuie să aibă capacitate succesorală și să nu fie nedemn de a moșteni sau dezmoștenit pentru cotitatea disponibilă.
“Spre deosebire de moștenitorii legali din cele patru clase a caror vocație legală este întemeiată pe rudenia de sânge sau civilă, vocația legală a soțului supraviețuitor este întemeiată pe calitatea de soț al defunctului pe care o avea în momentul deschiderii succesiunii.”
Chiar dacă nu face parte din nici o clasă de moștenitori legali, soțul supraviețuitor este chemat la moștenire în concurs cu oricare dintre clasele de moștenitori. Astfel, soțul supraviețuitor nu este înlăturat de la moștenire și nici nu înlătură rudele defunctului indiferent de clasa din care fac parte.
Așadar Codul civil în vigoare, prin dispozițiile art. 972 alin. (1) acordă soțului supraviețuitor o cotă variabilă din masa succesorală a cărei marime variază în funcție de clasa sau sub clasa de moștenitori cu care vine în concurs după cum urmează:
¼ din moștenire dacă vine în concurs cu clasa I de moștenitori, descendenții defunctului, indiferent de numărul lor, aceștia fiind copii, nepoții, strănepoții defunctului.
Când vine în concurs cu clasa a II- a de moștenitori, distingem două situații:
În concurs cu ascendenții privilegiați și cu colateralii privilegiați soțul supraviețuitor va culege 1/3 din moștenire, indiferent de numărul lor;
În concurs numai cu ascendenții privilegiați sau numai cu rudele colaterale privilegiate, soțului supraviețuitor îi revine ½ din moștenire, indiferent de numărul lor
Această clasă este mixtă, ascendenții privilegiați fiind părinții defunctului iar colateralii privilegiati sunt frații și surorile defunctului și descendenții lor până la gradul al IV-lea inclusiv.
¾ în concurs fie cu ascendenții ordinari (clasa a III-a), aceștia fiind bunicii și stăbunicii defunctului fără limita de grad, fie cu clasa a IV-a de mosșenitori legali, colateralii ordinari, aceștia fiind unchii și mătușile, verii primari ai defunctului și unchii și mătușile mari, adică frații sau surorile bunicilor defunctului.
Când în lipsa rudelor din cele 4 clase sau dacă nici una dintre ele nu vrea ori nu poate să vina la moștenire soțul supraviețuitor potrivit art. 971 alin. (2) Cod civil va culege întreaga masa succesorala lăsată de sotul decedat.
În condițile în care soțul supravietuitor vine la mostenire împreuna cu rudele defunctului “stabilirea cotei ce i se cuvine se face cu întaietate” . Față de stabilirea cotelor moștenitorilor cu care acesta “vine în concurs” , deci cei care moștenesc efectiv nefiind nedemni, renunțători sau dezmoșteniți dacă nu sunt rezervatari, lipsa totală a moștenitorilor în cadrul clasei sau subclasei influențează cota soțului supraviețuitor.
Exemplu:
Renunțarea sau nedemintatea unuia dintre copii defunctului profita celuilalt (celorlalți) copil (copii) cota soțului supraviețuitor de ¼ nefiind afectată. Dar daca toți copiii renunță și nu există alți descendenți care să accepte moștenirea cota soțului supraviețuitor se mărește în funcție de clasa (subclasa) cu care urmează să concureze, iar dacă nu există moștenitori dintr-o altă clasă (și nici legatari) soțul supraviețuitor culege întreaga moștenire. Când unul dintre cei doi părinți ai defunctului va renunța la moștenire, colateralilor privilegiați li se va mări cota parte în mod corespunzator de la ½ la ¾ din moștenirea rămasă după detașarea cotei cuvenite soțului supraviețuitor, cota de 1/3 din moștenirea soțul supraviețuitor ce vine în concurs cu ascendenții privilegiați și colateralii privilegiați, rămănând nemodificată. Însă dacă ambii părinți renunță la moștenire cota soțului supraviețuitor va crește de la 1/3 la ½ deoarece numai concurează și cu ascendenți și cu colaterali privilegiați, ci doar cu colaterali privilegiați.
În materie civilă se păstrează viziunea Legii nr. 319/1944 privind întinderea drepturilor succesorale ale soțului supraviețuitor în concurs cu rudele defunctului. Regimul juridic consacrat de acest act normativ este unul echitabil, de altfel a fost firesc ca noua reglementare civilă să-l păstreze în continuare.
Procedura de calcul a drepturilor succesorale ale soțului supraviețuitor
Pentru a determina drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor, în situația în care acesta vine în concurs cu ceilalți moștenitori ai lui de cuius, este nevoie de o anumită operațiune ce constitutie un grad destul de ridicat de complexitate. Astfel, trebuie parcursă cu precizie fiecare etapă a acestei situații:
Partea cuvenită soțului supraviețuitor din bunurile comune
Dacă cei doi soți s-au căsătorit sub reglementările vechiului Cod al familiei, când raporturile lor patrimoniale erau caracterizate de existența comunității de bunuri, iar dacă cei doi soți s-au căsătorit sub imperiul Codului civil în vigoare, aceștia au ales ca regim matrimonial comunitatea legală sau comunitatea convențională.
În acest sens, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de catre soți, până la data de 1 octombrie 2011 când a intrat în vigoare Codul civil actual ca și soții care s-au căsătorit după intrarea în vigoare a actului normativ amintit mai sus, au ales prin regim matrimonial comunitatea de bunuri, aceștia au un drept de proprietate comună in devălmașie. Însa dacă unul dintre soți decedează, încetează comunitatea de bunuri, împunându-se partajul acesteia, în condițiile contribuției la dobândirea bunurilor comune, astfel soțul supraviețuitor dobândind un drept exclusiv de proprietate.
Partea cuvenită soțului supraviețuitor din mobilier și din obiectele de uz casnic ce au fost afectate folosinței comune a soților
Obținerea dreptului de abitație asupra casei de locuit a soțului supraviețuitor dacă sunt îndeplinite condițiile statuate de lege în acest sens;
Determinarea masei succesorale
Masa succesorală este formată din:
– partea soțului decedat din comunitatea de bunuri
bunurile proprii ale defunctului
Imputarea cotei soțului supraviețuitor asupra masei succesorale
Soțul supraviețuitor va culege întreaga moștenire dacă de cuius nu are rude sau nu a dispus de patrimoniul său prin testament.
Imputarea cotei soțului supraviețuitor
Soțul supraviețuitor are o cotă parte ce se “impută cu prioritate asupra moștenirii” , restul împărțindu-se între moștenitorii legali ai defunctului din clasa cu care soțul supraviețuitor vine în concurs, potrivit regulilor analizate în cazul fiecărei clase de moștenitori. Prin urmare, cotele cuvenite soțului supraviețuitor, cât și cele cuvenite moștenitorilor cu care vin în concurs se calculează potrivit moștenirii în tot întregul ei, acestea adunate reprezentând întotdeuna un întreg.
Așadar această problemă a cotelor succesorale este tratată în cadrul codului civil atât în secțiunea consacrată soțului supraviețuitor (art. 972 cod civil) dar și în cadrul secțiunilor celorlalte clase de moștenitori [art. 975 alin. (3), art. 977 alin (1) si (2), art. 982 alin (4) si art 983 alin (4)].
Cu alte cuvinte soțul supraviețuitor dacă vine în concurs cu clasa întâi de moștenitori primește ¼ din moștenire, iar descendenții defunctului vor primii restul de ¾ din moștenire, rest ce se împarte între aceștia în mod egal sau pe tulpină, în funcție de venirea lor la moștenire în nume propriu sau prin reprezentare succesorală. Astfel daca soțul supraviețuitor decedat a avut soț supraviețuitor și doi copii, soțul supraviețuitor va primii ¼ din moștenire și fiecare copil va primii câte 3/8 din moștenire.
În cazul în care soțul supraviețuitor vine în concurs cu clasa de moștenitori formată din ascendenți privilegiati și colaterali privilegiați cota soțului supraviețuitor este de 1/3 din moștenire iar erezii defunctului din clasa a doua vor primii împreună 2/3 din moștenire. Așadar potrivit dispozițiilor art. 978 cod civil, cota ramasă de 2/3 împarțindu-se între ascendenții privilegiați și colateralii privilegiați în funcție de numărul ascendenților privilegiați care vin la moștenire.
Când la moștenire, soțul supraviețuitor va veni în concurs cu doi părinți și un frate al defunctului va primii 1/3 din moștenire (adica ½ din 2/3 = 1/3) rezultând ca fiecare părinte va primii din moștenire câte 1/6 iar fratele defunctului va primii 1/3 (adica ½ din 2/3 = 1/3). În cazul în care sunt mai mulți colaterali privilegiați, cota ce le este atribuită se va imparții între ei in mod egal, ori pe tulpina sau pe linii, aceste moduri de împartire a moștenirii putându-se combina și între ele cum ar fi împărtirea pe linii și pe tulpini.
De asemenea, soțul supraviețuitor care vine în concurs cu moștenitorii din clasa a doua dar numai cu ascendenții privilegiati, sau numai cu colateralii privilegiați, acesta moșteneste o cotă de ½ iar după caz ascendenții privilegiați sau colateralii privilegiați moștenesc cota ramasa de ½.
Dacă soțul supraviețuitor vine în concurs cu rudele din clasa a treia sau a patra de moștenitori legali, acesta culege ¾ din moștenire și restul de ¼ revenindu-le ascendenților ordinari sau colateralilor ordinari, de la caz la caz.
Chestiuni specifice privind dreptul soțului supraviețuitor
Codul civil în vigoare, spre deosebire de Legea nr. 319/1944 prin dispozițiile art. 972 prevede express două probleme speciale ale drepturilor succesorale ale soțului supraviețuitor:
soțul supraviețuitor este în concurs cu moștenitorii legali din două clase diferite
În temeiul art. 972 alin. (2) cod civil, cota soțului supraviețuitor în concurs cu moștenitorii legali ai defunctului, din clase diferite se stabilește ca și când acesta ar fii venit în concurs numai cu rudele din cea mai apropiată dintre clase
În ipoteza dezmoștenirii erezilor rezervatari ai defunctului din cele două clase (subclase) soțul supraviețuitor poate veni la moștenire în concurs cu acestea. Dacă de cuius dezmostenește o categorie de moștenitori rezervatari, aceștia vor culege totuși rezerva legală, caz în care la stabilirea cotei soțului supraviețuitor trebuie ținut cont și de prezența acestora.
Exemplu:
Defunctul are soț supraviețuitor, trei copii (clasa I, gradul I), doi părinți (clasa a II-a, gradul I, ascendenți privilegiați), trei frați (clasa a II-a, colaterali privilegiați, gradul al II-lea), un bunic (clasa a III-a, gradul al II-lea) si doi unchi (clasa a IV-a, gradul al III-lea). Defunctul îi dezmoștenește pe descendenți caz în care moștenirea se va imparți astfel:
– Soțul supraviețuitor va culege ¼ din moștenire (cota stabilită de lege pentru concursul cu rudele defunctului din clasa întai de moștenitori legali).
– Descendenții dezmoșteniți vor culege cota de rezervă de 3/8 (adica ½ din 3/4) fiecare având dreptul la o cotă de 1/8 din moștenire;
– Restul moștenirii de 3/8 [1-(1/4+3/8)] va fii cules de clasa a 2 a, anume de către cei doi parinți ai defunctului și de către cei trei frați ai săi după cum urmează: cota de 3/16 se va cuveni părinților defunctului (1/2 din 3/8), fiecare având îndreptățire la o cotă de 3/32 iar frații defunctului vor impărți intre ei cota de 3/16 fiecăruia cuvenindu-i-se o cotă de 3/48.
Dezmoștenirea de către defunct a moștenitorilor nerezervatari ce sunt astfel înlăturați de la moștenire, nu influențează cu nimic stabilirea cotei soțului supraviețuitor, acesta venind la moștenire în concurs cu clasa subsecventă primind în condițiile acestea cotă legală pentru concursul cu această clasă.
Două sau mai multe persoane în calitate de soți supraviețuitori pretind drepturi succesorale
Când în urma căsătoriei putative, potrivit art. 972 alin. (3) cod civil două sau mai multe persoane au situația unui soț supraviețuitor, cota acestuia se imparte în mod egal între acestea.
Exemplu:
Soțul defunct e căsătorit de două ori. Cel de-al doilea soț necunoscând starea de bigamie este așadar de “buna- credință” . Prin urmare, acest al doilea soț îl va moșteni pe defunct împreună cu primul soț, astfel cota prevazută de lege în favoarea soțului supraviețuitor împarțindu-se in mod egal intre acestia. În acest caz, este necesar ca hotărarea definitivă prin care se constată nulitatea celei de-a doua căsătorii a defunctului să nu intervină înaintea de data deschiderii moștenirii, pentru ca și soțul din a doua căsătorie să-l poata moșteni pe defunct.
CAPITOLUL IV
CONCLUZII
În actualul Cod civil se păstrează reglementările vechiului Cod civil privind elementele care corespund “noilor realități sociale și asupra justeței cărora literatura de specialitate și practică de specialitate s-au pronunțat” și adaugă prin actualul cod civil elemente a căror absență din cuprinsul Legii nr. 319/1944 a fost reclamată în timp de către cei implicați în înfăptuirea actului de justiție.
De noutate în Codul civil este că, a fost reconfigurată pe alocuri situația dreptului de abitație al soțului supraviețuitor în contextul condițiilor și caracterelor sale juridice, astfel acesta nu trebuie să fie titularul nici unui drept real de a folosi o locuința corespunzătoare nevoilor sale, pentru a obține dreptul de abitație asupra casei de locuit, acest drept durând cel puțin un an sau până la recăsătorirea soțului supraviețuitor; moștenitorii săi având posibilitatea să îi restrângă dreptul de abitație sau să schimbe obiectul abitației.
Limbajul de specialitate a fost actualizat și el in prezentul Cod, in legatura cu dreptul special de moștenire al soțului supraviețuitor, astfel este folosita sintagma “mobilierului și obiectelor de uz casnic care au fost afectate folosinței comune a soților”.
Dreptul special de moștenire a soțului supraviețuitor asupra darurilor de nuntă nu mai este reglementat.
Inovativ, Codul civil în vigoare prin dispozițiile art. 1126 evidențiază faptul ca printre moștenitorii sezinari se află și soțul supraviețuitor. În concluzie, acesta beneficiază atât de stăpânirea de fapt, a patrimoniului succesoral cât și de dreptul de administrare a acestui patrimoniu și de a exercita drepturile si acțiunile defunctului, mai înainte de atestarea calității de moștenitor prin certificatul de moștenitor sau prin hotărârea judecatorească.
Legiuitorul a inclus în cateogoria moștenitorilor sezinari și pe soțul supraviețuitor dorind să evidențieze faptul că de cele mai multe ori acesta este persoana cea mai apropiată de defunct, fiind aproape în tot ceea ce el intreprinde, inclusiv atunci când acesta achiziționa bunuri, care mai târziu vor compune masa succesorală a lui.
Beneficiind de sezina moștenirii atât descendenții cât și ascendenții privilegiați ai defunctului, legiuitorul în mod just a deschis lista moștenitorilor sezinari cu soțul supraviețuitor.
BIBLIOGRAFIE
LEGISLAȚIE
Codul civil de la 1864;
Decretul-Lege nr. 319/1944;
Legea nr. 609/1941 privind văduvele de război;
Codul Civil (Legea 287/2009), actualizat 2014, republicat în Monitorul Oficial nr. 505/2011, aplicabil din 1 octombrie 2011;
Legea nr. 36/1995, privind notarii publici și activiatea notarială;
Legea nr. 578/2004 privind acordarea unui ajutor lunar pentru soțul supraviețuitor, publicată in M.O. nr. 122 din decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare;
Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraților, republicată in M.O. nr. 826 din 13 sept. 2005, cu modificarile și completările ulterioare;
Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice;
Legea nr. 53/2011, Codul Muncii ,Republicat în Monitorul Oficial nr. 345/2011;
Legea 287/2009;
O.G. nr. 105/1999.
DOCTRINĂ
Francisc Deak, Romeo Popescu, Tratat de drept succesoral, Ediția a III-a actualizată și completată, Vol. I, Moștenirea legală;
Ilioara Genoiu, Dreptul de moștenire în Codul civil, Ediția a II-a revizuită și adaugită, CH. Beck București;
Ilioara Genoiu, “Ce drepturi are soțul supraviețuitor la moștenirea soțului decedat?”, Ed. G.H. Beck, București;
Diana Anca Artene, Succesiuni, Ed. Sitech, Craiova, 2014;
C. Statescu, Contractul de Transport. Drepturile de creație intelectuală. Succesiunile, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1967;
C. Macovei, M.C. Dobrila, Cartea a IV-a, Despre moștenire și liberalități;
Sistemul recomandat de Uniunea Națională a Notarilor Publici din Romania (în Codul civil al României. Îndrumar notarial, vol. I, Ed. Monitorul Oficial, București, 2011);
Dumitru C. Florescu, Dreptul succesoral, Ediția a III-a revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2013;
Codul civil . Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, București, 2012;
Mariana Rudăreanu (coordonator), Bujorel Florea, Diana Anca Artene, Claudiu Ramon Butculescu, “Instituții de drept civil”, Curs pentru licență, Ed. Fundației România de mâine, București, 2014.
JURISPRUDENȚĂ
http://www.scj.ro;
www.portal.just.ro;
Decizia civilă nr. 847 din 14 februarie 1957, Tribunalul regional Cluj, in J.N. nr.5/1957,p. 942;
Decizia civilă nr. 2171/1980 ,T.S, Secția civilă., în CD 1980;
Decizia civilă nr. 161/1981, T.S, Secția civilă , în CD 1981.
RESURSE ÎN FORMAT ELECTRONIC
www.Idrept.ro
BIBLIOGRAFIE
LEGISLAȚIE
Codul civil de la 1864;
Decretul-Lege nr. 319/1944;
Legea nr. 609/1941 privind văduvele de război;
Codul Civil (Legea 287/2009), actualizat 2014, republicat în Monitorul Oficial nr. 505/2011, aplicabil din 1 octombrie 2011;
Legea nr. 36/1995, privind notarii publici și activiatea notarială;
Legea nr. 578/2004 privind acordarea unui ajutor lunar pentru soțul supraviețuitor, publicată in M.O. nr. 122 din decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare;
Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraților, republicată in M.O. nr. 826 din 13 sept. 2005, cu modificarile și completările ulterioare;
Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice;
Legea nr. 53/2011, Codul Muncii ,Republicat în Monitorul Oficial nr. 345/2011;
Legea 287/2009;
O.G. nr. 105/1999.
DOCTRINĂ
Francisc Deak, Romeo Popescu, Tratat de drept succesoral, Ediția a III-a actualizată și completată, Vol. I, Moștenirea legală;
Ilioara Genoiu, Dreptul de moștenire în Codul civil, Ediția a II-a revizuită și adaugită, CH. Beck București;
Ilioara Genoiu, “Ce drepturi are soțul supraviețuitor la moștenirea soțului decedat?”, Ed. G.H. Beck, București;
Diana Anca Artene, Succesiuni, Ed. Sitech, Craiova, 2014;
C. Statescu, Contractul de Transport. Drepturile de creație intelectuală. Succesiunile, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1967;
C. Macovei, M.C. Dobrila, Cartea a IV-a, Despre moștenire și liberalități;
Sistemul recomandat de Uniunea Națională a Notarilor Publici din Romania (în Codul civil al României. Îndrumar notarial, vol. I, Ed. Monitorul Oficial, București, 2011);
Dumitru C. Florescu, Dreptul succesoral, Ediția a III-a revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2013;
Codul civil . Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, București, 2012;
Mariana Rudăreanu (coordonator), Bujorel Florea, Diana Anca Artene, Claudiu Ramon Butculescu, “Instituții de drept civil”, Curs pentru licență, Ed. Fundației România de mâine, București, 2014.
JURISPRUDENȚĂ
http://www.scj.ro;
www.portal.just.ro;
Decizia civilă nr. 847 din 14 februarie 1957, Tribunalul regional Cluj, in J.N. nr.5/1957,p. 942;
Decizia civilă nr. 2171/1980 ,T.S, Secția civilă., în CD 1980;
Decizia civilă nr. 161/1981, T.S, Secția civilă , în CD 1981.
RESURSE ÎN FORMAT ELECTRONIC
www.Idrept.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Imparteala Mostenirii Intre Sotul Supravietuitor Si Ceilalti Mostenitori (ID: 128073)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.