Împărăția răului: [608708]

COLECȚIA

Împărăția răului:

NEW AGE

Originile, istoricul, doctrina și
consecin țele sale din perspectiv ă ortodoxă

Preot DAN B ĂDULESCU

COLEC ȚIA

Director MUGUR VASILIU
Consilier editorial GABRIELA MOLDOVEANU
Grafica VALERIU PANTILIMON

EDITURA CHRISTIANA Asociația filantropic ă medical ă creștină Christiana
Șoseaua Pantelimon nr. 27, sector 2, Bucure ști
www.christiana.scara.ro
e-mail [anonimizat]
telefon/fax 01/2520517

© Asocia ția filantropic ă medical ă creștină Christiana, Bucure ști, 2001

I.S.B.N. 973 – 8125 – 10 – 3

CUPRINS

Nota autorului 7

I. Introducere: cauzele socio-religioase ale
new age-ului 9
II. Originea new age-ului 27
III. New age: o pseudo- religie mondial ă? 54
IV. Doctrina new age-ului 121
V. Omul „nou” holist: trup și sufle t 157
VI. Preocup ările new age legate de om și de
mediu 187
VII. Mișcarea new age: o nou ă abordare a
științei? 233
VIII. Încheiere 269

Bibliografie selectiv ă 299
Termeni și definiții 309

,,Începutul” acestui studiu a fost tr ăit de autor în
România la sfâr șitul anilor ’70 și începutul anilor
’80. Aceste tr ăiri s -au desfășurat parte ,,la vedere”,
parte î n ascuns, mai ferit de vigilenta cenzur ă a
vremii. Cu toat ă vigilen ța ei cenzura fusese
penetrat ă – cu voia sau f ără voia ei – de diferite
materiale și idei ce constituiau în totalitate
apanajul mi șcării, lipsind numai… numele!
Emigrarea în 1986 în Suedia a constituit un pas mai departe în inima fenomenului, țările
occidentale fiind mult mai expuse influen țelor
sosite din spa țiul euro -atlantic (din care de fapt fac
și ele parte). În acest timp nu a fost necesar ă vreo
lucrare de tain ă, noile idei având chiar o încurajare
tacită sau explicit ă din partea societ ății post –
industriale. Dar ,, unde s- a înmul țit păcatul, acolo
a prisosit harul ” (Romani V, 20 ), și anii ’90 au
adus lumina cuno știnței. Atunci a fost pus
începutul lucr ării de fa ță, pentru realizarea c ăreia
aduc mul țumiri bunului Dumnezeu, duhovnicilor și
profesorilor de la facultatea de Teologie Ortodox ă,
soției mele și tuturor prietenilor ce au pus um ărul
cu sugestii, corecturi și complet ări.
,,Sfârșitul” mi șcării se apropie, ea n ăscându -se
deja moart ă …

Preot Dan B ădulescu
București, 2001
La prăznuirea Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul

I. INTRODUCERE

CAUZE SOCIO-RELIGIOASE
ALE NEW AGE-ULUI

1.1. Noutatea de natur ă s ociologico- religioas ă,
redimensionarea societ ății prin crearea de interese în
zona spiritual ă, ideală, nematerial ă I.2. Prezentarea
mișcării new age I.3. R ăspândirea new age -ului
I.4. O tr ăsătură important ă a mișcării new age:
schimbarea paradigmei I.5. Politica new age I.6. New age
ca mișcare de mase, de mare popularitate în Vest

I.1. NOUTATEA DE NATUR Ă SOCIOLOGICO –
RELIGIOAS Ă, REDIMENSIONAREA SOCIET ĂȚII
PRIN CREAREA DE INTERESE ÎN ZONA
SPIRITUAL Ă, IDEALĂ, NEMATERIAL Ă.

ew age- ul aduce cu sine, ca noutate care s ă-i
confirme numele, con știentizarea spiritual ă, acel
spiritual awareness , despre care se face caz în multe țări
dezvoltate industrial. Este un rezultat firesc al societ ății
hiper-industrializate în care valorile ,,umaniste” nu- și mai
găseau un loc decent în goana dup ă bunăstare material ă.
Reacția fireasc ă a forțelor neglijate ale personalit ății
umane a f ăcut să răsară și să se dezvolte, iar apoi s ă se
implementeze chiar cu bun ă știință aceste reînnoite forme N

de spi ritualism, gnosticism sau p ăgânism. Ele s -au
redefinit ca: gândire holistic ă, ecologic ă, feminism,
contracultur ă, auto -dezvoltare spiritual ă sau
transpersonal ă, terapie naturist ă, etc. Alături de redefini ții
au mai fost utilizate în continuare și vechi denumiri și
practici cu iz arhaic sau exotic apelând la curiozitatea demistificatoare a noilor genera ții: spiritism, vr ăjitorie,
vindecători, reîncarnare, magnetism, etc. Pentru a da o
notă de originalitate activit ății lor, grupuri de afaceri ști
sau alți speciali ști folosesc aceste noi sintagme sau
atitudini. Se face astfel o bun ă și dezinteresat ă propagand ă
new age- ului cu care o mare parte a societ ății de consum
se dorește a fi preocupat ă. S-a creat astfel o mare pia ță de
desfacere pentru c ărți, reviste, fil me, benzi audio,
expoziții, locuri de odihn ă, etc., în care se instaleaz ă
atmosfera specific ,,înnoitoare”, dac ă o compar ăm cu
goana dup ă profit a societ ății din care a pornit.
I.2. PREZENTAREA MI ȘCĂRII NEW AGE.

În general, comentatorii din lumea hetero doxă
prezintă mișcarea new age ca pe un fapt mai mult social,
plin de diversitate, eclectic, non- ierarhic, fluid, tolerant și
optimist. În mai toate cazurile s- a evitat senza ționalismul
jurnalistic, dac ă a fost vorba de studiile documentate ale
diverșilor speciali ști, acesta fiind l ăsat pe seama presei sau
a canalelor de mass media. Respectivii speciali ști cuprind
în primul rând sociologi, antropologi sau psihologi, și în
mică măsură teologi, ace știa fiind mai mult ,,speciali ști în
studii religioase”, lucru ce spune mult pentru noi. În condițiile în care societatea Vestului a neglijat dezvoltarea
duhovniceasc ă a individului, teologii tind s ă devină niște
cercetători atei care, în fa ța unui asemenea val de

,,misticism” se doresc a fi impar țiali, lipsi ți de empatie, și
care să prezinte lucrurile în mod științific, faptic, judecata
de valoare moral ă fiind evitat ă, sau total absent ă. Se
ajunge pân ă la omiterea total ă a unor aspecte negative ale
practicilor new age-iste ca de exemplu recrutarea înșelătoare, convingerea coercitiv ă, abuzurile,
excrocheriile. Aceste lucruri îns ă sunt pe bun ă dreptate
prezente în presa de scandal sau în comentariile cu mult mai critice ale unor teologi, dar mult mai pu țini la num ăr,
catolici sau protestan ți.

I.3. MODALITATEA DE R ĂSPÂ NDIRE A
NEW AGE- ULUI ȘI STANDARDUL S ĂU IDEOLOGIC

Mișcarea new age are o mare arie de r ăspândire,
atât în rândul cunosc ătorilor, cât și al neofi ților. Deși unele
practici sunt explicite și se recunosc apar ținând new
age-ului, altele sunt infiltrate în mișcările ideologice sau
spirituale sau religioase deja existente în zona respectiv ă,
grefându- se pe acestea ca o plant ă parazită.
Încă din anii ’60, au existat curente care s -au opus
standardelor societ ății din Apus, statele occidentale fiind
în situația de a face fa ță unor fenomene sociale cum au
fost mișcarea „hippy” și muzica rock. Tinerii din acea
vreme vor ajunge ca, la vârsta maturit ății, să aplice chiar
un anumit spor de con știinciozitate înf ăptuirii idealurilor
din acele vremuri „de aur”. Mi șcarea new age r ăspunde
într-un fel cerin țelor spirituale ale genera ției „hippy”,
preocupat ă printre altele de g ăsirea unor noi „canale” de
cunoaștere a fenomenelor psihice consecutive consumului
de droguri, a fenomenelor paranormale, și, mai ales a
naturismului – dorința de a tr ăi oarecum mai aproape de

natură, mai lipsit de stresul și de sofisticatul mod de via ță
al Occidentului.
Au existat înc ă din acea vreme chiar curente
contra- culturale, care aveau ca sarcin ă de a găsi modele
noi și utopii chiar de tip comunist, care s ă aducă un aport
de tinere țe într -o societate lipsit ă de vigoare, bazat ă pe
acumulări materiale. Con știentizarea problemelor de
mediu, c ăutarea unei noi spiritualit ăți, descentralizarea
executivului în stat, au fost subiectele la mod ă în vreme a
anilor ’60- ’70, relevant ă în acest sens fiind de exemplu
lucrarea lui Mark Satin New Age Politics , apărută în 1979.
Anarhismul romantic mergea pân ă la a declara s ărăcia ca
ideal, aceasta fiind realizabil ă prin auto -oprirea fluxului
financiar. În aceast ă privință putem men ționa ca un
exemplu semnificativ, din spa țiul euroatlantic, activitatea
grupului Friends din Suedia, sprijinit de comunitatea
anarhisto- ateistă Comunidad, fondată în Uruguay în anii
’50. Potrivit propriei prezent ări, organiza ția Friends nu
este ateist ă: aceștia se consider ă frați, surori și mame, într –
o familie extins ă, care cuprinde și un ,,Isus” și recunosc
numai un singur ,,T ătic” (Daddy), ABBA, c ăruia îi sunt
activiști pentru o lume în care acest dumnezeu s ă nu se
afle răstignit în biserici, o lume f ără complezen ță
religioasă, fără suferința economic ă imperialist ă și fără
tortura pe care a reprezentat-o din totdeauna crucea. Asemenea ,,crez” politico- teologic v ădește o grav ă lipsă
de elementare no țiuni creștine, și doar cu bun ăvoință,
putem aprecia poate, o condescenden ță la adresa
religiozit ății. Ne afl ăm la o distan ță incomensurabil ă de
mesajul din utrenia ortodox ă: „Că iată a venit prin Cruce
bucurie la toat ă lumea… ”.
Se poate distinge în context politic o reac ție tipică
pentru medi ile intelectuale de stânga din Occident și o

solidarizare just ă cu suferin țele ,,lumii a treia”,1 cauzate de
colonialism și imperialism, de companiile trans -naționale,
de eforturile a ceea ce mai târziu se va numi globalizare. Menționăm în acest sens protestele la nivel interna țional
împotriva conferin ței de la Seattle din decembrie 1999,
conferință soldată cu un momentan e șec.
Ideologia marxist ă aplicată și practicat ă în cultura
de mase din Vestul modern, fiind pri n specificul s ău total
lipsită de lumin ă duhovniceasc ă, identific ă societatea
capitalist ă apusean ă cu creștinismul, biserica și crucea,
considerate în accep țiunea respectiv ă factori de asuprire a
societății pre -capitaliste și de pervertire a naturii
paradi siace de tip precre știn, din datumul de tradi ție
păgână. Soluția ad -hoc devine, în acest caz, renun țarea
hotărâtă la creștinismul ,,putred” propov ăduit oficial și
abordarea unor solu ții utopice de tip comunist, sau a unora
anti-clericale, inspirate din, sau de masoneria atee de tip Marele Orient.
În aceast ă ordine de idei, se vede a fi necesar ă o
privire asupra societ ății moderne, de dup ă cel de -al doilea
război mondial, pentru a aprofunda și a înțelege mai bine
situația aspectului religios în via ța diferit elor grupuri de
oameni, în nevoile lor pe cele dou ă planuri, spiritual și
material.
După ce o întreag ă generație de sociologi au
proclamat ideea c ă religia și-a încetat rolul în societate, iar
în locul ei s- a instaurat știința și rațiunea, realitatea arat ă
contrariul, și anume c ă există o dorință firească a omenirii
de a trece de la secularizare la religiozitate. Exemple cutremur ătoare sunt marile mi șcări fundamentaliste din
chiar S.U.A. și, lucru în care suntem direct implica ți,
reînnoirea fostelor societ ăți comuniste în care are loc o

1 mai nou se vorbe ște și de lumea a 4 -a.

efervescent ă viață religioas ă. O caracteristic ă a lumii
postmoderne este aceea de a fi sau a nu fi structurat ă
religios.
Pentru o mai mare precizie, se poate afirma c ă
new-age- ul este de fapt o mi șcare cu caracter mai curând
post-modernist2, pentru c ă aceasta, conform ideilor
sociologului Jean Francois Lyotard3, lasă deoparte mitul
raționalismului științific, și proclam ă progresul și
uniformizarea în dauna elitelor, încurajea ză marginaliza ții,
în măsura în care ace știa sunt pasibili de a deveni
consumatori ai produsului respectiv. Modernismul fiind caracterizat de idealul iluminist, de ra ționalism, de
avangardism și individualism, am putea spune c ă
new-age-ul plin de mituri, magie, religiozitate, este post- modernist și în sensul în care acesta î și impropriaz ă
în chip formal, exterior, tradi ții și mituri c ărora le d ă un
nou conținut (lucru de altfel absolut necesar în acoperirea
noțiunii de new-age). De a ici putem extinde și numi neo-
mitologie, neo-magie, neo- păgânism, neo -ocultism etc.
Toate încerc ările de reînviere ale cultelor p ăgâne europene
pre-creștine de tip wicca și druidism se încadreaz ă în acest
curent. În zona „religioas ă” a mișcării se acoper ă cel mult
o atitudine, o religiozitate difuz ă.

2 În termenii filosofici postmodernismul este o parte a unui atac general
asupra iluminismului, a valorilor și postulatelor acestuia, și se manifest ă
printr-o preocupare asupra limbajului ca fiind un vehicul inadecvat de
exprimare a oric ărui fel de ,,realitate”; acest mod de gândire este numit
uneori “the linguistic turn” (r ăstălmăcirea lingvistic ă), și include jocuri
lingvistice ale lui Ludwig Wittgenstein și filosofia ,,limbajului obi șnuit” a
lui John Langshaw Austin, cf. Enciclopedia ,,Encarta `98”.
3 J. F. Lyotard, La condition postmoderne, Paris, 1979.

Am putea spune c ă suprasolicitarea ateist ă a
secolelor trecute a fost cauza unei reac ții de rezisten ță și
opoziție care a dat roade. Se observ ă aici lucrarea satanic ă
desfășurată pe parcursul a sute de ani în lumea cre ștină
prin care s- a impus secularismul, fascismul, bol șevismul și
chiar ateismul marxist- leninist, fie și pentru un timp
relativ scurt (în secolul XX 50-70 de ani). Urmarea prevăzută și calculat ă a fost o reac ție general ă împotriva
acestora, dar r emediul vizat se v ădește a fi repăgânizarea
societății la scară globală. Celebra fraz ă lui André
Malraux: ,,Secolul XXI va fi spiritual sau nu va fi”
4, revine
ca un leit- motiv în preocup ările elitei cul turale
postmoderne, și ca un ecou, în preocup ările maselor. Dac ă
secolul XXI va redeveni ,,spiritual” sau de ce nu, religios, distincția sacru -profan reapare deja, cu tendin ța nobilă de
re-sacralizare a universului (în terminologia new age acest lucru este egal cu ,,revr ăjirea” universului, sau rezultatul
,,incantației” la nivel universal). În pu ține cuvinte, am
putea vorbi, folosind termeni ortodoc și, despre marea
apostazie, sau termenii origeni știlor moderni despre

4 Michèle Ressi: Dictionnaire des citations de l’histoire de France , Editions
du Rocher, 1990, p. 640: ,,Să sfârșim prin profe ția acestui om n ăscut o dat ă
cu secolul ( 1901) și care l -a parcurs atât în calitate de actor cât și în
calitate de martor al Istoriei, fiind pe rând în ofensiv ă și în retragere,
tovarăș de drum și ministru al generalului de Gaulle. Aceast ă frază, adesea
citată, este citat ă greșit: Malraux ținea la cuvântul «spiritual » – și nu
« religios », a se citi « mistic ». Dacă aceasta nu figureaz ă în nici una din
operele sale publicate pân ă acum, el a pronun țat aceasta efectiv, cu
precădere în 1971 în serialul televizat La legende du Siècle (Claude Santelli
și Françoise Verny) iar Tadao Takemoto în mod precis face aluzie la acest
lucru în eseul s ău – André Malraux și cascada de la Nashi, 1989.”

apocatastaz ă, poate chiar despre r ătăcirea vremurilor de pe
urmă.
Fenomene asem ănătoare de efervescen ță religioas ă
sau cultural ă au mai avut loc în istorie, și este interesant ă
și folositoare poate, o compara ție cu acestea.
Elenismul, de exemplu, a fost un fenomen social-
istoric multicultural ca re a dat na ștere printre altele
cosmopolitismului religios, reprezentativ în acest sens fiind orașul Alexandria, unde tr ăiau în aceea și comunitate
un milion de locuitori de origini diferite, cifr ă de popula ție
extrem de mare la vremea aceea. Cei mai mul ți erau
evident egiptenii, dar o cantitate însemnat ă având -o și
evreii, grecii și macedonenii, oameni care nu erau n ăscuți
acolo, și care au devenit alexandrini la un anumit moment
dat al vie ții lor. În acest contact inter -etnic, se creau
diferite confuzii religioase, culturale, voite sau nu, trecându- se cu tăvălugul peste diferen țe, se punea semnul
egalității între zeit ățile diferitelor popoare, reprezentate de
locuitorii Alexandriei, pentru a se putea ajunge la un anumit consens, la un modus vivendi, sau la o simplă
înțelegere comercial ă. Astfel, Toth era acela și lucru cu
Hermes sau Mercur. Întâlnirea efectiv ă dintre filosofia
greacă și religia Egiptului, la care au mai contribuit și alte
învățături orientale, a f ăcut ca în acea perioad ă să se
ajungă la concluzia c ă există o așa-numită sămânță
comună a toate, c ă Dumnezeu are mai multe nume, c ă
omul este o „scânteie divin ă” etc., lucruri cunoscute din
religiile eleniste, infirmate ulterior de Biseric ă. Este
interesant c ă, în acea perioad ă, diferiții adepți ai
amestecurilor de religii se preocupau de metodele de a se recunoaște între ei prin limbaj comun, prin interese
comune, sau prin diferite simboluri. Toate aceste contacte culturale au dat na ștere unei forme specifice de
cultură – cosmopolit ă, putem spune și acum cu un termen

de origine greac ă – dar și așa-numitului kitsch ,5 în care
lipsa de r ădăcini și adoptarea f ără discernământ a uneia
sau alteia din atitudinile la „mod ă” duce în mod inevitabil
la lipsa de individualizare, și până la urmă, la o anumit ă
superficializare. Toate aceste fenomene, gnostice în final, începând cu anii 330- 350 au f ăcut obiectul disputelor
religioase, al cristaliz ării concep țiilor cre știne în
comparație cu cele heterocre știne, eretice cu alte cuvinte.
Practic, rezultatele acestei civiliza ții mozaicale au apus
abia în epoca împ ăratului roman
6 Iustinian (527-565).
Dar cum în Europa neortodox ă tentația este mult
mai putern ică decât în zona ortodox ă, și lucrurile nu sunt
înțelese pe deplin, toate aceste erezii se ivesc iar ăși în
epoca Rena șterii, cu o putere foarte mare. Sunt cunoscute
cursurile de gnosticism ținute de Gheorghios Gemistos
Plethon (1355- 1452) la Floren ța, făcute după un manuscris
elenist din anii 300 în care d ădea diferite înv ățături
gnostice puse pe seama lui Hermes Trismegistos, preot egiptean. Oamenii de cultur ă ai Rena șterii
7 obișnuiau să

5 Termen german ap ărut în 1925, ce poate desemna pe lâng ă producțiile
artistice de prost gust și amestecarea nepotrivit ă a două sau mai multe culturi
sau subculturi prin mecanismul sintezei dialectice.
6 Este termenul corect al titulaturii sale. Constantinopolul se nume ște și azi
în titulatura Patriarhiei ecumenice Noua Rom ă. Termenul de „bizantin”
încetățenit astăzi nu exprim ă nici realitatea istoric ă (bizantinii dup ă cum se
știe se numeau romei , iar musulmanii numeau acele ținuturi Rumelia ) și are
și o conota ție anti- ecumenic ă prin ocultarea unit ății Imperiului Roman și
crearea unei false opozi ții apus -răsărit.
7 După cum se poate constata, unitatea R ăsărit-Apus (greco- romană) din
cadrul Impe riului roman se manifest ă și în bine și în rău, și religios, dar și
cultural. Fenomenul cultural al „Rena șterii” Italiene din secolul XV este
total dependent de activitatea unor intelectuali greci (bizantini), refugia ți

prețuiască o învățătură după cât de exotic ă era aceasta,
lucru cu care se mai pot mândri din p ăcate, și unii dintre
contemporanii no ștri. O alt ă perioadă de cosmopolitism a
avut loc în anii 1500 ai erei noastre (adică era creștină,
„era peștilor”, cea socotit ă ca și încheiat ă de „fiii
vărsătorului”), și anume chiar la sfâr șitul Rena șterii, în
care se putea constata interferen ța diferitelor practici și
culturi religioase de origine asiatic ă, printre cele cre știne,
elemente de astrologie, alchimie arabic ă, specula ții
gnostice, și magie ritual ă. După o anumit ă perioadă de
creștere, hermetismul de exemplu, a c ăzut sau a fost
neglijat r ămânând doar într -un fel de underground , cu ai
săi cabaliști, rozicrucieni etc.
O asemănare cu aceste perioade de cosmopolitism
se poate constata și în cazul new age- ului, în condi țiile
unei societ ăți cu mijloace rapide de comunicare și sete de
spiritualitate mistic ă. La fel ca și în trecut, lipsa de via ță
religioasă adevărată, lipsa de preocup ări spirituale,
superficialitatea și incultura au dus la apari ția de
importante mi șcări sociale cu caracter religios. Aceste
mișcări vor sfâr și lamentabil, dar nu înainte de a deruta o
întreagă generație și de a lăsa urme dureroase, ca și în
cazul perioadelor de ateism. Conform celor mai diverse
cercetări, new ag e-ul se înscrie în coordonatele unei
mișcări de acest tip, cu aproape toate caracteristicile sale.
Tradiția, atitudinea de mul țumire mic -burgheză,
dogmatismul, repugn ă adepților noii ere, care se vrea
dinamică și înnoitoare. În anii ’60 au existat în Occid ent o
serie de curente anti-culturale în care s-a operat o

acolo dup ă ocupația turceasc ă. Acest fapt istoric este îndeob ște ignorat cu
bunăștiință, spre a se minimaliza meritele acelora și a menține clișeul
„ortodoxismului slavo- bizantin” retrograd, du șman al bun ăstării și integrării
în structurile „euro-atlantice”.

distincție între religie și viață spiritual ă. Religia a fost
acoperită de o conota ție negativ ă, legată de tot ceea ce
putea fi lipsit de interes, în timp ce ,,via ța spiritual ă”, a
devenit un termen ce cuprindea în primul rând o bucurie a eliberării de legile moral -religioase, iar în al doilea rând
un suflu personal, un aport sufletesc nou într- o sferă
tânără. Aceast ă atitudine corespunde unei dezvolt ări
defectuoase a cre știnismului de nuan ță neo -protestantă,
izvor al seculariz ării.
O altă calitate a mi șcării new age este aceea de a fi
mereu în pas cu moda, îns ăși faptul de a fi în mi șcare
constituind o caracteristic ă a mondenit ății, adepții săi fiind
oameni la curent cu tot ceea ce este mai nou în sfera de
interese din ,,înalta societate”. Ca în orice mod ă, focusul
de interese este schimb ător, anumite fenomene fiind din
sfera respectiv ă, altele ie șind din aceasta, dup ă cum se
schimbă cererea publicului, cu alte cuvinte, piața.
În lumina celor de mai sus, putem afirma c ă, în
new age, religia devine marf ă, ca orice produs al societ ății
de consum. Acest fenomen este întâlnit desigur cu o mai mare putere în societatea Vestului, mai pu țin în țările de
spiritualitate ortodox ă, sau mai precis, la noi, unde spiritul
pragmatic înc ă nu a acaparat „publicul consumator” lipsit
de mijloace materiale mai ales pecuniare. În ultimii ani,
însă, mai ales în cercurile intelectuale din capital ă și din
marile centre comerciale ale țării, s -a deschis o pia ță foarte
bună pentru desfacerea produselor new age printre elita
comercial ă, care are mult mai mult contact cu zonele de
cultură heterodox ă. Lipsa de informare ortodox ă și de
educație în acest sens (sau și în alte sensuri) au f ăcut ca, în
prezent, interesele și curiozitatea acestei elite s ă se aplece
tot mai mult asupra vehicula țiilor de new age venite din
străinătate abia acum. În anii ’70, deja, în Occident se
putea vorbi de „crearea de nevoi”, în paralel cu ritmul de

apariție al produselor noi, unul din acestea fiind „s piritul”
sau „sacralul”. Este de prisos s ă amintim c ă în contextul
respectiv nu exist ă cursuri sau ac țiuni gratuite, deschise,
ca în biserica tradi țională. Cursurile sau perioadele de
inițiere sunt integrate, programate și catalogate dup ă
planificări bine stabilite, excep țiile fiind, ca și în cazul
reclamelor de produse alimentare, ni ște ,,eșantioane”
gratuite pentru „promotion”. O adev ărată ,,cultură” new –
age este destul de costisitoare, cei lipsi ți de mijloace
materiale sau de timpul liber necesar dedic ării
intenționate, mul țumindu -se cu aspectul vag, al reclamei
din mass- media. Calit ățile manageriale indiscutabile cu
care sunt înzestra ți „întreprinz ătorii” acelor meleaguri vin
prompt în întâmpinarea cererii cu o bogat ă ofertă de
cursuri, seminarii, terapi i și conferin țe ce sunt anun țate și
care urm ăresc să învețe individul s ă trăiască, să-și
realizeze posibilit ățile și să se simtă bine suflete ște. Un
tipic exemplu în aceast ă privință îl constituie revista
suedeză gratuită Energivågen (unda de energie ) dist ribuită
în buticurile new age sau magazinele naturiste hälsokost
(hrană sănătoasă din englezescul healthfood) , ce conțin
anunțuri cu diferite moduri de a -ți îmbunătăți calitatea
vieții.
Din viziunea utopic ă milenarist ă a mișcării new
age decurge și noua concep ție paradisiac ă asupra omului și
societății. Astfel, în cadrul mi șcărilor neo -spirituale,
feministe, de poten țial uman, cu medita ții, terapii,
medicină holistică și rețele, se face propagand ă pentru
non- violență, pace, s ănătate, pentru salvarea medi ului,
pentru un stil de via ță ,,solidar”, în care s ă primeze grija
de aproapele și de urma și, pentru cultivare f ără chimicale,
pentru excluderea din via ța noastră a energiei și armelor
nucleare. De bun ă seamă că, în calitate de cre știni
ortodocși, nu putem fi decât de acord cu astfel de obiective

binecuvântate de Dumnezeu, folositoare semenilor și
cosmosului. Dar în privin ța motiva țiilor, scopului și
mijloacelor folosite, drumurile noastre se separ ă radical.
Pentru cre știnul ortodox, cadrul firesc de evolu ție
spirituală se află în Biseric ă și nicidecum în afara ei.
Creștinul trăiește ,,în lume”, dar esen țial nu este ,,din
lume”. Unghiul din care se prive ște problema și axiologia
creștină diferă esențial și fundamental de cele new age de
tip neo- gnostic și neo-păgân, opuse f ățiș creștinismului și
Bisericii. Omul cre știn știe că are datoria de a fi preot,
prooroc și împărat al crea ției, al cosmosului, iar împ ărat în
acest sens înseamn ă slujitorul (nu robul) acestora.8 Dacă,
așa cum am ar ătat, creștinii sunt m ădulare în trupul mistic
al lui Hristos, Biserica, la rândul lor new agerii au c ăutat o
formă de conlucrare eficient ă pentru realizarea scopurilor
propuse. Iar ăși, eficien ța, randamentul și pragmatismul
occidentalilor în cele lume ști (lucru în sine
necondamnabil) și-au spus cuvântul prin autoarea Marilyn
Ferguson care a lansat no țiunea de ,,conspira ție”
mondială.9

I.4. O TR ĂSĂTURĂ IMPORTANT Ă A MIȘCĂRII
NEW AGE: SCHIMBAREA PARADIGMEI
Această mișcare se nume ște noua er ă deoarece
comportă o schimbare de paradigm ă, de genul

8 Această temă a fost dezvoltat ă strălucit de c ătre Pr. A. Schmemann în
Euharistia , Taina Împ ărăției și de Î.P.S. Mitropolit I. Zizioulas în Creația ca
Euharistie .
9 The Aquarian Conspiracy , Tarcher, L. A., 1980.

schimbărilor aduse în con știința omenirii de Copernic sau
Einstein, adic ă de mari propor ții. Schimbarea nu este îns ă
de domeniul material, respectiv științific, politic, sau
filosofic, nu este conceput ă ca un sistem; ea are loc în
interiorul omului, este individual ă. Aceast ă
redimensionare presupune o luare de cuno ștință și are de -a
face cu psihicul personal, de și se răsfrânge și asupra celui
colectiv. Indivizii con știenți din mișcarea new age iau act
de prezen ța spiritului în via ță, li se reveleaz ă că viața e
sacră, dobândesc o nou ă privire asupra naturii, cu mult mai
mult respect, țin cont de via ța ce pulseaz ă în natur ă, o
tratează ca pe un lucru sfânt. Este o mare deosebire între
punctul de vedere asupra lumii și vieții, al societ ății de
consum, și cel al noii mi șcări. De unde pân ă la acest punct
de turnur ă în societatea vestului oamenii gândeau
secularizat și pragmatic, acum se pune accentul pe ceea ce
ar avea totu și de-a face cu spiritul.
Desigur c ă aceste afirma ții sunt valabile în
întregime în spa țiul unde s -au născut, adic ă în societatea
de consum a Vestului super industrializat. Ele sunt valabile doar par țial pentru zona țărilor așa-zise
comuniste, unde nu e nevoie de o schimbare de paradigm ă,
chiar dac ă ateismul comunist a dorit s ă distrugă conștiința
religioasă la nivelul unei genera ții. Paradigma spiritual ă
nu a fost complet distrus ă, ci doar în mic ă măsură. Poporul
român s- a declarat în covâr șitoare majoritate ortodox, f ără
a mai vorbi de persoanele credincioase de alte confesiuni. Problemele societ ății de consum nu sunt și cele ale
noastre, iar new age reprezint ă pentru noi nu o schimbare
de genul celei de mai sus, ci un pericol de cu totul alt gen.

I.5. POLITICA NEW AGE

Concepțiile new age au g ăsit o expresie politic ă în
doctrinele a șa-numitelor partide ecologiste sau ,,verzi” sau
care se preocup ă de păstrarea și ocrotirea mediului
înconjurător. Acestea s -au format în Europa de Vest în a
doua jum ătate a secolului ce abia s -a încheiat, iar
ideologia lor se bazeaz ă pe concep țiile holist ice ale new
age-ului, adic ă integrarea natural ă a omului în mediul în
care vie țuiește, apelul la con știința acestuia pentru
depășirea limitelor considerate pân ă acum normale.
Doctrina partidelor de acest gen este bazat ă pe faptul c ă
omul este considerat un individ din natur ă, compatibil cu
ea, un element al biotopului, al ecosistemului, cu leg ături
simbiotice multiple, gândirea fiind evident holistic ă. Acest
lucru implic ă noi dimensiuni în abordarea liniilor
conducătoare ale societ ății. Datorit ă faptului c ă omul este
astfel deschis tuturor posibilit ăților, este loc pentru noi
experiment ări în medicin ă, în sănătatea public ă și în
agricultur ă. Se încurajeaz ă noile terapii naturiste, pe
principiul unor sanatorii sau case de s ănătate, agricultura
fiind în special o preocupare cheie a acestor doctrine. Aceasta este privit ă naturist, se revine în concep ții la
cultura biologic ă, la ritmul firesc, nefor țat, la îngr ășăminte
naturale, excluzând folosirea produselor chimice de sinteză. Industria se gânde ște a deveni nepoluant ă din
toate punctele de vedere, nu numai îngust fizic, ci și din
punct de vedere psihic. Partidele respective au deviza non- violenței și se consider ă o component ă a mișcării
pentru pacea mondial ă. Calitatea superioar ă a vieții se vrea
a fi lumina în care să fie privit ă toată politica viitorului.
Pentru grupurile new age activ angajate în politic ă,
problema se pune într- un mod paradoxal, dac ă nu chiar
antinomic. Astfel, ,,pentru federali ști nu conteaz ă decât

structurile complet descentralizate, constituite din mici
celule politice și economice care sunt legate între ele prin
rețele de liber ă asociere; – din contr ă, centrali știi își
reprezint ă un fel de guvern mondial, un
«creier global»” 10.

I.6. NEW AGE CA MI ȘCARE DE MASE, DE MARE
POPULARITATE ÎN OCCIDENT

Pentru a compensa o via ță searbădă sau alienat ă
sub semnul consumismului, genera țiile actuale, mai tinere
sau mai pu țin tinere din societatea puternic industrializat ă,
caută explicații de natur ă nematerial ă. Dorința colectiv ă
este aceea de a efectua o schimbare în profunzime, în conștiința personal ă, dar acest lucru, pentru a func ționa,
are nevoie de a se produce în prop orție de mas ă. Pentru a
produce aceste mi șcări în psihicul uman, mi șcarea new age
se prevaleaz ă de o rețea de focare, de activi ști subtili și de
un mediu nou, pl ăcut, curat și lipsit de striden ță, care să
inducă o stare de lini știtoare bun ă dispoziție. Se apeleaz ă
la puterea de atrac ție, convingere, prin crearea de condi ții
speciale, propice credin ței că omul este dotat cu puteri
nelimitate, c ă armonia și progresul înso țesc aventura
cunoașterii și că omul, în goana dup ă civilizație material ă,
a lăsat neexplorat ă o mare parte a posibilit ăților sale
psihice sau intelectuale.
Datorită acestor idei care convin de minune
maselor largi populare din Vest, mi șcarea new age cre ște
rapid, răspunzând dorin țelor sau visurilor de ,,mai bine”
ale grupului social respectiv . Se dezvolt ă astfel o nou ă

10 Cf. K. Lederberger, P. Bieri, Nouvel Age et Christianisme, Paris, 1992,
p.19.

conștiință, am putea spune cea a ,,omului nou”, care
,,crede”, care este deschis necunoscutului, care se comportă altfel decât cel terre-à-terre
11 materialist de pân ă
acum din societatea respectiv ă.
Viitorul acestei mi șcări rămâne deschis, desigur în
ambele sensuri. Părintele arhimandrit Iuvenalie Iona șcu
atrage aten ția în articolul s ău Sfârșitul Erei V ărsătorului :12
,,Dar și despre acest fast food «plin cu de toate» a început
să se vorbeasc ă în ultimii ani, exprimându -se îndoieli
asupra viabilit ății sale. De exemplu, Prof. J. Gordon
Melton, bun cunosc ător al noilor mi șcări religioase
susținea în vara anului 1994 la un congres, teza
«sfârșitului new age -ului».”13 Părerea Părintelui Iuvenalie
este că: ,,Din new age poate disp ărea al său network, dar
nu vor disp ărea ideile gnostice, ce existau și înainte de
new age, și nu va disp ărea nici mentalitatea. Relativismul
doctrinar și liberalismul moral vor face ca new age -ul să
supraviețuiască sub alte forme, eventual una și mai
…«nouă» (new). Panteismul filosofic va continua s ă se
lupte cu Biserica și, împreun ă cu el, întregul alai de
practici demonice (magie, satanism etc.) ce relev ă
profunzimile întunecate ale istoriei.”14

11 ,,… căci pământ ești și în pământ te vei întoarce” , Facerea III, 19 . Dar nu
trebuie să se rămână în starea omului c ăzut, nemântuit de Hristos Cel ce S -a
înălțat la ceruri și șade de -a dreapta Tat ălui și ca Om.
12 Telegraful Român, nr. 29-32/1997, p. 5.
13 J. Gordon Melton, The future of the New Age Movement , conferin ță ținută
la Congresul interna țional despre noile religii și noua religiozitate,
RENNORD 94, Greve (Danemarca), 22/25.08.1994.
14 Telegraful… , p. 5.

II. ORIGINEA NEW AGE-ULUI

II.1. Misterele și filosofia greceasc ă II.2. Gnosticismul
II.3. Misticismul iudaic și Kabbala II.4. Alchimia II.5.
Renașterea II.6. Francmasoneria II.7. Rozicrucienii II.8.
Iluminismul II.9. Spiritismul II. 10. Lideri și autori new
age în perioada premerg ătoare mișcării II.10.1. Perioada
new age propriu- zisă II.10.2. Lucr ări semnificative

n ultimele decenii s- au făcut diferite încerc ări de a
stabili originile și istoricul mi șcării new age. Aceste
încercări au venit în primul rând chiar din partea new
agerilor, ce au c ăutat să dea o legitimitate istoric ă acestei
mișcări. Interesant este faptul c ă, deși se nume ște ,,nouă”,
eforturile adep ților sunt f ăcute în sensul demonstr ării unei
continuit ăți, ba chiar am putea zice unei tradi ții ce se
întinde pân ă în antichitate.

II.1. MISTERELE ȘI FILOSOFIA GRECEASC Ă
Pentru un început cât de cât documentat se iau ca
punct de plecare secolele VII- V î.d.Hr., perioad ă
caracterizat ă de o efervescen ță a ideilor și a
personalit ăților religioase. Astfel, în China au activat Lao –
tse și Kung -Fu-tse (Confucius), în India, Buddha și
Mahavira, în Persia, Zarathustra, în Palestina erau proorocii Vechiului Testament iar în Grecia, filosofii.
Aceștia din urm ă au elaborat sisteme sincretiste în care se
regăseau elemente din riturile de ini țiere egiptene, mistere
orfice tracice și alte influen țe. În perioada elenismului Î

târziu (secolele II-III d.Hr.) s- a conturat a șa numitul
Corpus Hermeticum , o compila ție de cincizeci de texte de
astrologie, alchimie, teosofie și teurgie.

II.2. GNOSTICISMUL

În aceast ă perioad ă a elenismului târziu s-au
conturat în sânul Bisericii cre știne o serie de curente
eretice de inspira ție elino -iudaică ce s -au numit cu un
termen comun gnosticism . Centrul acestor curente, la care
s-a adăugat și neoplatonismul a fost capitala elenist ă a
Egiptului, Alexandria. Cu timpul, ideile și reprezentan ții
gnosticismului au fost comb ătute de către Biserica catolic ă
și au intrat în obscuritate. În evul mediu apusean aceste
idei au fost preluate de c ătre o serie de secte, dintre care
cea mai important ă au fost catarii , iar mai târziu de unii
mistici ca Meister Eckhart și Jacob Böhme ( 1575-1624).
Începând cu secolele IV-V Biserica era
considerat ă, atât în Apus cât și în Răsărit, singura
autoritate a adev ărului. Aceast ă autoritate se baza desigur
pe revela ția divină primită, păstrată și transmis ă mai
departe, a șa după cum ceruse Însu și Mântuitorul.
Însă mintea și rațiunea omeneasc ă, la rândul lor de
sorginte divin ă, și-au cerut dreptul de autonomie, de a
merge pe drumuri proprii, nesupuse cenzurii și contro lului
eclezial. Dup ă ce înv ățătura de credin ță, doctrina,
dogmele, au fost clarificate odat ă pentru totdeauna la cele
șapte sinoade ecumenice, la care putem ad ăuga cu egal ă
tărie și sinodul de la Constantinopol din 879, în R ăsărit
lucrurile s-au statornici t în acest sens. Nu acela și lucru s -a
petrecut în Apus, unde desprinderea Bisericii apusene și
căderea acesteia din harul mântuirii în r ătăcirile ereziilor a

lăsat teren liber concep țiilor alternative, paralele și opuse
Bisericii.

II.3. MISTICISMUL IUDAI C ȘI KABBALA

O altă tradiție ocultă de la care se revendic ă new
agerii este misticismul iudaic. Studiul scripturii efectuat în cheia kabbalei (ebr. tradiție) a dus la o mistic ă teosofică și
la elaborarea unei doctrine ezoterice în Spania și sudul
Franței în secolul XII, având ca precedent Sefer Jetsira
scrisă între secolele III -VI. Kabbala susține existen ța unei
a doua revela ții făcute lui Moise în chip tainic și
neconsemnat ă în Sfânta Scriptur ă, ci transmis ă peste
veacuri oral, ca disciplin ă arcană, de către rabinii ini țiați.

II.4. ALCHIMIA

Alchimia î și trage denumirea din cuvântul arab el-
kimya , în care Khem este numele arab al Egiptului, iar
întemeietorul ei ipotetic este Hermes Trismegistul. Baza filosofică a alchimiei este constituit ă de magia și
misticismul ermetic din Egiptul elenist. De pe aceste
meleaguri, alchimia a trecut în Spania prin intermediul maurilor, în secolul XII.
Ca și kabbala iudaic ă și ermetismul, alchimia a
devenit apanajul unor ini țiați ce au încifrat ideile lor într –
un sistem complicat de simboluri accesibile numai celor ce dețineau cheile necesare. Desigur c ă transmiterea acestor
cunoștințe se făcea în secret. Cei mai evolua ți dintre
alchimiști priveau c ăutarea pietrei filosofale și
transmutarea metalelor într-un sens mistic, dincolo de aspectul material exterior. Cu timpul alchimi știi s -au

organizat în re țele de societ ăți secrete, model ce îi va
inspira peste secole pe francmasoni și pe unii new ageri.

II.5. RENA ȘTEREA

Pe lângă binecunoscutele ei aspecte culturale,
Renașterea din secolele XV- XVI a avut și laturi mai pu țin
cunoscute legate de ,,rena șterea” preocup ărilor ezoterice,
fapt semnalat cu satisfac ție de apologe ții new age. Asist ăm
la o nou ă înflorire a neoplatonismului, ocultismului și
ermetismului. La 1450 s-a desch is la Floren ța Academia
Platonică, iar în 1471 a apărut o traducere latin ă din
originalul grec al lui Corpus Hermeticum . Astfel au
apărut, mai întâi discret, în secolele Rena șterii,
neoplatonismul, ermetismul, paracelsianismul, rozicrucianismul, pansofismul.

II.6. FRANCMASONERIA

Originile societ ăților francmasonice sunt destul de
greu de trasat cu siguran ță, cronologia prezentând
fluctuații semnificative. Totu și, pentru apari ția
francmasoneriei moderne speculative se propune ca dat ă
secolul XVII și ca loc Sco ția.
Francmasoneria operativ ă – breslele de zidari
constructori de catedrale – aveau o organizare în mare parte secret ă, bazată pe un ,,crez” filosofic comun, cum ar
fi cel mai timpuriu care s- a păstrat, datat în jurul anului
1400, numit The Old Charges , o scriere ermetico-
moralistă. Doctrina francmasoneriei se bazeaz ă pe o
mitologie proprie, fiind legat ă de Egipt și Templul lui
Solomon. Cu timpul masoneria operativ ă este înlocuit ă de

masoneria speculativ ă ai cărei membri provin la început
din rândurile burgheziei sco țiene și engleze având ca
reprezentan ți pe scoțianul William Schaw ( 1550-1602) și
pe astrologul britanic Elias Ashmole (1617- 1692), ini țiat
în anul 1646.

II.7. ROZICRUCIENII
În aceeași orbită a asocia țiilor secrete se înscrie și
mișcarea rozicrucian ă apărută în secolul XVII. Cartea de
căpătâi a mișcării este Fama Fraternitatis (este vorba de
Fraternitatea Ordinului Meritoriu al Crucii Roz ) și este
îndeobște atribuit ă lui Johann Valentin Andreae ( 1586-
1654), un tân ăr pastor luteran german. Aceast ă fraternitate
își propune a face o sintez ă a științelor, la rândul ei ini țiată
de către Marele Ordin ezoteric Brüderschaft der
Theosophen. Această frăție teosofic ă se atribuia figurii
legendare a lui Christian Rosenkreutz (1378-1484). Am menționat ,,legendar”, întrucât asupra veridicit ății acestei
apartenen țe planeaz ă dubii întemeiate atât pe lipsa unor
documente sigure, cât și pe binecunoscuta tendin ță spre
mit și fabulație ce caracterizeaz ă toate asocia țiile oculte
din trecut și până astăzi. Baza doctrinar ă a lucrărilor
rozicruciene este extras ă din scrierile ermetice,
neoplatonice și alchimiste a șa cum au fost receptate și
prelucrate în acea epoc ă de către autori cum ar fi, de
exemplu, Paracelsus.

II.8. ILUMINISMUL

Momentul apari ției epocii iluminismului este
socotit a fi anul 1687, an în care a v ăzut lumina zilei
lucrarea lui Isaac Newton Philosophiae naturalis principia
mathematica . Printre reprezentan ții de seam ă ai acestui
curent de gândire s- au numărat: Galileo Galilei, Robert
Boyle, René Descartes, Francis Bacon și Denis Diderot,
autorul binecunoscutei lucr ări Encyclopédie apărută în
anul 1751. În plan filosofic asist ăm la apari ția deismului
critic și antieclezial sus ținut printre al ții de Voltaire,
Rousseau, Thomas Jefferson și Benjamin Franklin.
O altă caracteristic ă a preocup ărilor intelectualilor
secolului XVIII a fost interesul pentru orientalism, în special cel hindus și chinez. Aceste preocup ări au dus la
descifrarea unor vechi scrieri orientale, cum au fost pahlavi în 1793, cuneiformele în 1803, hieroglifele în 1822, și avesta în 1832. S -a creat astfel ceea ce s-ar putea
numi o Renaștere a orientalismului , ce va influen ța în
secolul urm ător gânditori ca Schopenhauer, Goethe, Heine,
Nietzsche, Shelley, Emerson, Baudelaire și Balzac.

II.9. SPIRITISMUL

În jurul anului 1848, în localitatea Hydesville din
S.U.A., fetele familiei Fox, Kate (1840- 1892) și Margaret
(1837-1893) au inaugurat ceea ce se va numi spiritism sau
uneori spiritualism , adică felul de a comunica în stare de
transă mediumic ă provocat ă cu spiritele celor mor ți.
Desigur c ă această preocupare are r ădăcini milenare, fiind
menționată în Sfânta Scriptur ă și în alte scrieri sacre. În
domeniul metafizicii s-au remarcat Emanuel Swedenborg (1688-1772) și Franz Anton Mesmer (1734-1815). Cel

dintâi, rămas cunoscut pentru conversa țiile sale cu îngerii,
este socotit pe bun ă dreptate precursorul teosofiei,
spiritismului și al ocultismului modern.
Germanul A. Mesmer, format mai întâi ca om de
știință, medic, fizician, cu preocup ări de electrotehnic ă, s-
a aplecat asupra fluizilor magnetici din jurul corpului uman, pe care îi putea percepe și chiar manipula cu
ajutorul aparaturii sale. New age- ul îi datoreaz ă
preocupările pentru aur ă și diferitele energii vitale. El a
fost, prin metoda sa curativ ă ce folosea ,,magnetismul
animal” și stările induse de trans ă, și un precursor al
spiritismului. O parte din ideile sale au fost preluate mai
târziu de c ătre mișcările New Thought și Christian
Science .
Aceste începuturi s-au amplificat pe întreg
parcursul secolului XIX. Ocultismul îl are ca reprezentant de seamă pe Alphonse Louis Constant ( 1810-1875), diacon
catolic, fost socialist, ce a adoptat pseudonimul Magus Eliphas Lévi și s-a consacrat studierii și practic ării
diferitelor practici magice în special prin cartea sa Dogme
et rituel de la haute magie .
În America, lua na ștere, în anul 1836 printre
credincio și unitarieni de la Harvard, Clubul transcendental
din America din care f ăceau parte Ralph Waldo Emerson,
Hedge, Riple y, inspira ți de H. D. Thoreau, J. Greenleaf
Whittier, B. Alcott și W. Whitman. Ace știa comb ăteau
vehement materialismul epocii, propunând în schimb reîncarnarea, hinduismul și religiile p ăgâne: greac ă,
egipteană și persană, idei luate din Kant și Goethe.
Romanticii englezi Carlyle, Coleridge și
Wordsworth studiau și adesea modificau în jurul anului
1843 Bhagavad Gîta , Upanișadele , Vedele și Paranele ,
fiind astfel precursori ai post modernismului contemporan.

Întrucât, a șa cum vom vedea mai departe mi șcarea
new age este legat ă în mod special de America de Nord,
vom continua s ă vedem r ădăcinile ei istorice pe aceste
meleaguri, continuând prezentarea vie ții spirituale din
secolul al XIX- lea. Așa cum am ar ătat, interesul pentru
religiile orientale și tradițiile oculte europene a afectat din
plin și pe intelectualii americani, printre ei aflându -se
chiar și cel de -al doilea pre ședinte, John Adams (1767-
1848), cunoscut pentru preocup ările sale legate de scrierile
orientale. Este deja cunoscut ă orientarea masonic ă,
spiritistă și rozicrucian ă a întemeietorilor S.U.A. Pe
reversul marelui sigiliu al S.U.A. apare deviza ,,A New
Order of the Age begins” .

II.10. LIDERI ȘI AUTORI NEW AGE ÎN
PERIOADA PREMERG ĂTOARE MI ȘCĂRII

Prezentarea ,,corifeilor” mi șcării are un caracter
selectiv. Alegerea reprezentan ților și lucrărilor celor mai
semnificative se love ște de obstacolul urm ător: în căutarea
unei legitimit ăți și autorități cel puțin cultural -științifice,
cataloagele și enciclopediile oficiale new age trec nume de
personalit ăți ce nu s-au declarat nicicând explicit a face
parte din mi șcare. Așa ar fi nume ca Rudolf Steiner, Carl
Gustav Jung, Teilhard de Chardin, Mircea Eliade și alții.
Dar pe de alt ă parte mi șcarea își poate revendica ni ște
,,prooroci” și chiar ,,înaintemerg ători” (precursori) care pe
drept cuvânt i- au pregătit – cu știință sau fără știință, cu
voie sau f ără voie – cărările.
Cazul total opus, de asemenea întâlnit în practic ă,
este acela al unor autori sau savan ți ce propag ă idei vădit
de tip new age, îns ă din anumite pricini se leap ădă deschis
de apartenen ța la mișcare, ba mai mult, o critică vehement .

Aici se pot încadra nume cunoscute autohtone ca
Gregorian Bivolaru, Vasile Andru, Mario Vasilescu, Ion Țugui, Constantin Negureanu, Pavel Coru ț, Marian Zidaru.
Prima edi ție a Enciclopediei New Age a stabilit
(chiar dac ă neoficial) o cronologie a mi șcării în care au
fost incluse diferite personalit ăți și instituții considerate a
avea, dac ă nu o apartenen ță manifestat ă, cel pu țin o
afinitate im plicită. Vom spicui în continuare din aceast ă
Enciclopedie câteva date ce ni s- au părut relevante.
Datarea este început ă cu anul 1875, an în care
Helena Petrovna Blavatsky (1831-1891), Henry Steel Olcott (1832- 1907) și William Quan Judge au format la
New York Societatea Teosofic ă. Madame Blavatsky, cum
mai era numit ă în epocă, a dat acestei societ ăți o doctrin ă
secretă, o prooroci ță (ea însăși), o origine misterioas ă și a
închegat o fraternitate semi- religioasă numită White
Brotherhood , bazată pe religiile și filosofia hinduist ă, pe
raja yoga și meditație, al cărei motto era ,,There is no
religion higher than truth” . În stările de trans ă mediumic ă
spritistă, prooroci ța teosoaf ă pretindea c ă primește mesaje
de la înțelepții mahatma ai Frăției din Lu xor și Frăției
albe din Tibet. Aceste ,,revela ții” sunt cuprinse în lucr ările
Isis Unveiled și Doctrina secret ă. Toate aceste activit ăți
sunt impregnate de pecetea masonic ă și spiritist ă în care s –
a format înc ă din adolescen ță Madame Blavatsky, în
special în lojile de la Cairo și Paris. Ei i se datoreaz ă și
conceptul de ,,univers holistic”, ca și preocup ările
moderne pentru popularizarea ideilor de reîncarnare și
karma.
Conducerea societ ății a fost preluat ă în 1889 de
către fosta socialist ă Annie Besant ( 1847-1933). Printre
altele, aceasta s- a ocupat de educa ția tânărului Jiddu
Krishnamurti (1895-1986), fiul unui brahman, recomandat ei de către C.W. Leadbeater, episcopul bisericii catolico –

liberale (teosofice) în 1909. Dar ajuns la maturitate,
Krishnamurti s-a desprins de teosofi formându- și în 1929
propriul grup intitulat The Order of the Star in the East .
În anul 1882, s- a fondat la Londra, la ini țiativa lui
Sir Wiliam Barret, a reverendului Stainton Moses, a lui F. W. Myres și a lui Edmund Gurney Societatea pentru
cercetare psihic ă. Printre membrii s ăi de onoare s -au
numărat Wiliam Crookes ( 1832-1919), Camille
Flammarion (1842- 1925), C. G. Jung și doamna Curie.
15
Mediumul John Ballou a scris cartea Oashpe: A New Age
Bible , fiind astfel un precursor al ,,canaliz ării” din new
age.
În America, o societate similar ă de studiu al
fenomenelor paranormale a fost fondat ă în 1885 de c ătre
psihologul William James (1842- 1910), intitulat ă
American Society for Psychical Research , ce scoate
publicațiile Journal of the A.S.P.R. și Proceedings.16
În anul 1893, s- a ținut la Chicago Parlamentul
religiilor î n c a r e s – a afirmat printre al ții guru -ul indian
Swami Vivekananda, pentru sec țiunea hinduism l ăuntric,
Soyen Shaku de la o m ănăstire japonez ă rinzai, pentru
budismul zen. Dup ă congres, Anagarika Dharmapala a
fondat ramura american ă a primei societ ăți budiste din
Occident, Maha Bodhi Society .
O personalitate aparte a fost și Gerard Encausse
(1856-1916), medic f rancez care și-a luat numele de
Papus. Sub acest pseudonim el s-a ocupat de magie, alchimie, fiind astfel o surs ă de inspira ție pentru interesele
new agerilor pentru astrologie, tarot, secte ocultiste, satanism etc.

15 Cf. P. Giovetti, Lumea misterelor, Lucman, 1997, p. 22.
16 Idem.

Trecând în secolul XX, dup ă primul r ăzboi
mondial, în anul 1923 se fondeaz ă Societatea american ă
de astrologie , iar soții Alice (pe numele adev ărat Alice
Ann La Trobe- Bateman) și Foster Bailey pun bazele Școlii
arcane și editurii teosofice Lucis Publishing Company .
Printre precursorii mi șcării s-a numărat și George
Ivanovici Gurdjieff (1872- 1949), născut în Alexandropol
din tată grec și mamă armeanc ă. În timpul revolu ției
bolșevice, Gurdjieff a colaborat cu antropologul ezoteric
rus Piotr Damian Ouspensky (1878- 1947). Dup ă 1919 cei
doi au ajuns în Franța și Anglia stabilindu -și propriile
școli. Gurdjieff a fondat la castelul Chateau du Prieuré des
Basses-Loges, în 1922, Institute for the Harmonius
Development of Man .
Pe bătrânul continent, în Anglia, Gerald B.
Gardner ini țiază în anul 1939 mișcarea modern ă neo
păgână Wicca. După cel de -al doilea r ăzboi mondial, anul
1947 inaugureaz ă era ,,farfuriilor zbur ătoare” (OZN) prin
observațiile făcute la 24 iunie de c ătre Kenneth Arnold
lângă Muntele Rainier, Washington. Între anii ’50 -’60
polonezul american George Adamsky a descris pentru prima dat ă fenomenul contactee , adică întâlnirea direct ă
cu extratere ștrii.
17
Ron Hubbard întemeiaz ă în 1955, la Washington,
Biserica scientologic ă.

II.10.1. PERIOADA NEW AGE PROPRIU- ZISĂ

În accepțiunea modern ă, mișcarea new age a ap ărut
în secolul al XX- lea, în SUA. Pân ă aici, o afirma ție de
puțină acribie științifică. Dar am ales în mod inten ționat

17 Idem, p. 10.

această formulare general ă pentru a sublinia caracterul
oarecum difuz al mi șcării. Dacă în privin ța spațiului putem
specifica statul California, problema datei de na ștere a
mișcării e mai controversat ă. În func ție de perspectiva
astrologic ă, antropologic ă sau psihologic ă, diferi ți
cercetători au plasat momentul incipient fie în anul 1904
sau 1910 sau 1917, dup ă alții la 5 februarie 1962 (când s -a
produs o anume grupare a planetelor). Dup ă Jung, era
Vărsătorului începe în 1997 sau 2 154. Aceast ă totală
imprecizie și lipsă de coeren ță este tipic ă mișcării și se
datorează faptului c ă are la baz ă interpret ări astrol ogice ce
sunt supuse arbitrariului și subiectivismului celor în cauz ă.
De altfel una din „virtu țile” reclamate de new age este
anti- dogmatismul. Ca ortodoc și suntem întru totul de
acord, numai c ă new agerii confund ă dogmatismul cu
dogmele, comb ătându -le ir esponsabil în egal ă măsură. Prin
dogmatism se în țelege cu adev ărat o atitudine
condamnabil ă, în vreme ce dogmele sunt garan ția
statorniciei și adevărului învățăturii creștine.18
În ce ne prive ște vom considera ca mai plauzibil ă
datarea postbelic ă, fără ca aceasta s ă fie un element în
afara oric ărei discu ții. Următorul moment ar fi analizarea
contextului religios și social în care a ap ărut mișcarea.

18 dogmatism 1: pozitivitate în afirmarea unei opinii în special nefondate,
(neautorizate) sau arogante. 2: un punct de vedere sau sistem de idei b azat pe
premize neexaminate suficient.
dogma dog.ma.ta [lat. dogmat -, dogma , din gr, δοκειν dokein a apare, a
părea] 1 a: ceva considerat a fi o opinie stabilit ă; în special: un tenet definit
(lat. el, ea ține), o opinie autoritativ ă a cuiva sau a unui grup de
persoane…c:… 2: o înv ățătură sau mai multe privind credin ța sau morala
definită formal și proclamat ă de Biseric ă. Cf. Merriam-Webster's Collegiate
Dictionary.

Aici lucrurile sunt deja binecunoscute și nu necesit ă
lămuriri suplimentare. Este vorba de „noul imperiu
roman“, S.U.A., (desigur, titulatura nu apare nic ăieri), un
imperiu f ără împărat, cu form ă republican ă federativ ă, dar
un imperiu de facto . Din punct de vedere istoric sunt la
îndemână paralelele cu imperiul roman păgân. Ambiția de
stăpânire a lumii s -a conturat pe deplin dup ă victoria
repurtată în 1945 asupra celor dou ă imperii p ăgâne rivale:
Al Treilea Reich și Imperiul Soarelui R ăsare. Totodat ă a
fost întrecut și imperiul aliat, cel britanic, a c ărei stea
începe s ă decadă treptat. Va r ămâne un singur rival
redutabil, și el în mod conjunctural fost aliat, imperiul
păgân sovietic cu care se începe r ăzboiul rece. Din punct
de vedere confesional, SUA se prezint ă ca un mozaic în
care putem totuși desprinde cu ajutorul datelor statistice
furnizate de enciclopedia CD Rom Encarta ’98 următoarea
structură: „La jumătatea secolului trecut popula ția S.U.A.
era predominant protestant ă; ea includea relativ pu țini
romano- catolici și evrei, și aproape nici un aderent al
religiilor ne- creștine cum ar fi islamul sau budismul…
Printre noile fenomene religioase ale secolului trecut se
numără fondarea mai multor denomina țiuni americane
originale printre care Biserica lui Isus Cristos a sfin ților
din ultimel e zile, cunoscut ă popular ca Mormonii;
Biserica lui Cristos, Scientist ă; Biserica adventist ă de ziua
a 7-a și Martorii lui Jehova”.
În 1998 cel mai mare grup religios american este
cel romano- catolic, aproximativ 25% din popula ție. Printre
grupurile majore protestante bapti știi (19,4%), metodi știi
(8%), presbiterienii (2,8%), penticostalii ( 1,8%) și
episcopalienii ( 1,7%). Biserica ortodox ă are un num ăr
însemnat de membri. (n. a.: nu este indicat în procentaj). În publica ția Solia a Episcopiei Ortodoxe Române de la

,,Vatra” (America de Nord)19 este indicat ă pentru anul
1998 suma de 4 600 000 de ortodoc și. Cea mai r ăspândită
religie ne- creștină din SUA este iudaismul (2%), dar și
islamul, budismul și hinduismul au adep ți numero și.
O situație similar ă este prezentat ă de Enciclopedia
CD Rom Britannica ’9920.
Conform fostului consilier de stat american
Zbygniev Brzezinski,21 ,,este necesar ă o religie
personală.” Ca urmare a acestor directive ideologice și a

19 Martie 1998, p. 10.
20 Credincio șii din S.U.A. 1900-2000
Aderenți 1900 % din total 1970 % 2000 %
Creștini: 73.270.000 96,4 186.120.000 90,8 233.475.000 84,9
Creștini practican ți 73.270.000 96,4 186.120.000 90,8 233.475.000 84,9
Romano Catolici 10.775.000 14,2 48.391.000 23,6 56.441.000 20,5
Protestan ți 35.000.000 46, 1 70.653.000 34,5 82.670.000 30,0
Evanghelici 26.598.000 35,0 50.688.000 24,7 76.815.000 27,9
Anglicani 1.600.000 2,1 3.234.000 1,6 2.203.000 0,8
Ortodocși 400.000 0,5 4.387.000 2,1 6.260.000 2,3
Ne-Creștini 2.724.800 3,6 18.928.000 9,2 4 1.644.000 15,1
Atei 1.000 0,0 200.000 0,1 947.000 0,3
Baha'i 2.800 0,0 138.000 0,1 365.000 0,1
Budiști 30.000 0.0 200.000 0,1 1.070.000 0,4
Religii chineze 70.000 0,1 90.000 0,0 70.000 0,0
Hinduși 1.000 0,0 100.000 0,0 1.200.000 0,4
Evrei 1.500.000 2,0 6.700.000 3,3 5.702.000 2,1
Musulmani 10.000 0,0 800.000 0,4 5.730.000 2,1
Neo- Religioși 0 0,0 110.000 0,0 1.074.000 0,4
Nonreligio și 1.000.000 1,3 10.069.000 4,9 24. 126.000 8,8
Religii tribale 100.000 0,1 70.000 0,0 30.000 0,0

21 Actualmente membru al Trilateralei Bilderberg, grup ce este creditat a fi
un super guvern mondial. Acesta s- a înființat în 1954 în hotelul olandez cu
același nume, sub pre ședinția prințului Bernhard al Țărilor de Jos. Principiul
său de bază este unificarea Europei și a Statelor Unite. Cultiv ă menținerea
secretului, dar nu vrea s ă fie considerat o societate secret ă (cf. Marc Dem,
Anticrist 666, Domino, 1997, p. 115).

aplicării lor în practic ă, potrivit unui sondaj Gallup, în
februarie 1978, 10 milioane de americani, tineri de toate categoriile, erau adep ții unor religii orientale; 9 milioane
erau angrena ți în ceea ce se cheam ă ,,spiritual healing”
(vindecare spiritual ă – o form ă tipică a practicilor
terapeutice de tip new age inspirat ă din religiile orien tale
și practicile șamanilor nord -americani). În anul urm ător,
1979, 500 000 de catolici americani erau practican ți ai
healing- ului carismatic de influen ță penticostal ă. Aici este
cazul să menționăm apriga concuren ță dintre new ageri și
carismatici, confli ctul și contradic ția lor datorându -se
mijloacelor lor diferite folosite în acela și scop: bun ăstarea
pământeasc ă aici și acum.
Fenomenul social cunoscut ca new age a luat
amploare vizibil ă în anii ’60 în mediile contraculturii
hippy de pe coasta de vest, statul California, având ca centru ora șul San Francisco. Întrucât caracteristica
esențială a mișcării este sistemul de re țea (web, net), au
existat simultan ( sincronicity , termen lansat de C. G. Jung)
în acei ani și alte centre de egal ă importan ță ca: Findhorn
Community (Scoția de Nord), Esalen și Comunitatea
Ananda (California), Lama Foundation (New Mexico),
Lebensraum-Zentrum (Zürich) și altele. Din aceste centre,
mișcarea s -a răspândit cu repeziciunea informa țiilor unei
mass- media mobile și (în mare parte cel pu țin)
necenzurate, mai întâi în S.U.A. și Europa de Vest (spa țiul
așa-zis „euro- atlantic”), p ătrunzând apoi la sfâr șitul anilor
’70 și în Europa de R ăsărit, deci și în România. Aici
desigur c ă new age -ul a întâmpinat de multe ori
dificultățile inerente sistemului totalitar: cenzur ă vigilentă
a unui sistem mass-media aflat sub controlul statului-partid.
Pe drept cuvânt s- a considerat c ă mișcarea new age
i-a avut ca precursori moderni pe hippii și flower power -ii

din anii ’60 influen țați de anumite p ărți din gândirea
religioasă și filosofic ă indiană. Mișcarea flower power a
apărut în cartierul Height -Ashbury din marea metropol ă
San Francisco, capitala statului California. Data na șterii
acestei mi șcări este considerat ă a fi 14 ianuarie 1967, cân d
10.000 de tineri s- au îndreptat c ătre Golden Gate Park.
Această zi a fost proclamat ă în paginile ziarului
underground The City of San Francisco Oracle ca fiind
începutul erei V ărsătorului, iar cei 10.000 ca pionierii unei
noi epoci. În 1967 se num ărau 25 0.000 de hippies în SUA.
Deși această cifră este socotit ă impozant ă mai ales de
nostalgicii acelei perioade, s ă nu uităm că per ansamblul
populației S.UA. ei au reprezentat un modest procent de
aproximativ 1‰. Aceasta se explic ă și prin faptul c ă în
multe state hippies lipseau cu des ăvârșire. ,,Decimat ă” din
interior de droguri și amor liber, mi șcarea s -a autodizolvat
în octombrie 1967. Ea a fost continuat ă de studen ții
radicali condu și din umbr ă de masoneria de stânga a
Marelui Orient, formând a șa numita c ontra- cultură,
impregnat ă de interese atât pentru ocultism, gândire
religioasă oriental ă cât și pentru feluritele droguri
psihedelice ca ha șiș și LSD. Fenomenul culminant al
acestei perioade contraculturale a fost festivalul muzical
de la Woodstock în anul 1969, unde 400.000 de oameni au
trăit timp de trei zile și nopți, în aer liber, cu muzic ă
veselă și haos. Printre intelectualii ce au f ăcut propagand ă
pentru valoarea sacramental ă a drogurilor s -au eviden țiat
A. Huxley și Timothy Leary, fost profesor de p sihologie la
universitatea de elit ă Harvard, de unde a fost dat afar ă din
slujbă.
Această perioadă cu trăsăturile ei esen țiale a fost
descrisă cu acurate țe în bestsellerul The Greening of
America, apărut în 1970, scris de profesorul de drept de la
Universitatea din Yale, Charles A. Reich.

Unul din centrele cele mai importante ale mi șcării
new age a fost Institutul Esalen din Big Sur, California,
înființat în 1962, care, sub conducerea lui Michael Murphy
și Richard Price, a fost timp de trei decenii leag ănul
mișcării. În cadrul acestui institut s -au experimentat
diverse tehnici și terapii alternative, printre care nu au
lipsit drogurile. Am ar ătat deja cum autori ca Aldous
Huxley și alții considerau c ă drogurile psihedelice sunt
mijloace sacre de revela ție divină a naturii realit ății.
La Esalen, în 1970, Ida P. Rolf a pus bazele lui The
Guild for Structural Integration (Rolf Institute) , unde se
aplica terapia corporal ă rolfing . Tot aici au activat
întemeietorul gestaltterapiei Fritz Perls, iar ceva mai
târziu părintele psihosintezei Roberto Assagioli. Lor li s-
au alăturat ca personalit ăți de seam ă din cadrul mi șcării
Rollo May, Carl Rogers, Alexander Lowen, Fritjof Capra, Christina și Stanislav Grof (n. 1931), fost pre ședinte al
Asociației Interna ționale de Psihologie Transpersonal ă.
Programul institutului cuprindea medita ție,
medicină holistică, mental training și diverse forme de
masaj, psihologie transpersonal ă, psihologie budist ă,
înțelepciunea corpului, vindecare spiritual ă, șamanism,
hipnoză, yoga, tantra, intui ție practic ă, seminar de poezie,
gestaltterapie, metoda feldenkrais, rolfing și Cursul
Miracolelor. La aceste cursuri au participat anual circa
5.000- 7.000 de participan ți.
În aceast ă perioadă, se distingea în Marea Britanie
Sir George Trevelyan (1906-1996) care la 25 de ani era rectorul universit ății Attingham Park . Cursurile sale ținute
la sfârșitul anilor ’50 pe teme ca ,,evolu ția conștiinței”,
,,moartea, marea aventur ă” și ,,natura spiritual ă a
universului” s- au bucurat de un mare r ăsunet în rân durile
studenților. Odat ă cu pensionarea sa petrecut ă în anul
1971, Sir George Trevelyan a fondat Wrekin Trust , un nou

centru de propagare a ideilor sale holistice și spirituale. În
această concepție, lumea e v ăzută ca o alcătuire măreață și
unitară de natur ă ne-materialnic ă, de con știință vie și
creatoare. Nefiind îns ă teolog, Trevelyan a cerut ca aceste
afirmații ale sale s ă nu fie receptate ca dogme, ci ca idei.
Din păcate, concep ția sa holistic ă era umbrit ă de
credința în reîncarnare, ce am putea spune c ă este nelipsit ă
în cercurile new age. Pentru activitatea sa prodigioas ă în
domeniu, Sir George Trevelyan a fost numit ,,p ărintele
mișcării new age în Anglia” și a primit la rândul s ău Right
Livelihood Award, ,,premiul Nobel alternativ”.
În anii ’70 mi șcarea contracultural ă tinde tot mai
mult să devină mișcarea cu numele de new age. Un nume
de referin ță ce a popularizat în mass media aceste idei a
fost jurnalista american ă de știință popularizat ă Marilyn
Ferguson. Ea a înfiin țat în anul 1975 ziarul Brain/Mind
Bulletin în care vorbea de ,,mi șcarea care nu are nici un
nume”. În anul 1980 însă autoarea a editat lucrarea
denumită The Aquarian Conspiracy , titlu ce a lansat pe
piață acest termen. Potrivit lui M. Ferguson mi șcarea nu
are conduc ător, nici manifest, ci se prezint ă sub forma
revoluționară a unei re țele (web, net). Adep ți ai mișcării se
găsesc în S.U.A. pe toate nivelurile de venituri și
instrucție, de la profesori și funcționari, savan ți celebri,
funcționari guvernamentali, legiuitori, la arti ști și
milionari, șoferi de taxi și celebrit ăți, autorit ăți în
medicină, pedagogie, drept și psihologie. Ace știa activeaz ă
în întreprinderi, în universit ăți și spitale, în școli, fabrici și
policlinici, în ministere, în Capitoliu și Casa Alb ă, în
parlament și organiza ții de ajutor. Marilyn Ferguson ader ă
la rândul ei la no țiunea de ,,schimbare a paradigmei”,
lansată de gânditorul T. Kuhn.
În domeniul politic și social s -a evidențiat cartea
americanului Mark Satin intitulat ă The New Age Politics și

apărută în prima ei versiune în anul 1976. Înainte de a
scrie aceast ă lucrare M. Satin era un marxist deziluzionat
care devenise interesat de ecologie, mediu ambiant, dezvoltare personal ă și literatur ă spiritual ă.
Tot în aceast ă perioadă au apărut, la început în
1974, în India, la ini țiativa înv ățătorului spiritual Sant
Kirpal Singh, conferin țele și festivalurile new age
intitulate Human Unity . Aceste conferin țe erau organizate
de funda ția umanist ă intitulat ă The Foundation of
Universal Unity.
De acela și profil au fost și conferin țele World
Symposium on Humanity din S.U.A., Anglia și Canada, ce
au debutat între 26.11 – 4.12 1976 în Vancouver, British
Columbia, Canada, 1976 la ini țiativa lui Guru Raj Singh și
a conduc ătorului sufist Pir Vilayat Khan, care a aranj at o
,,rugăciune universal ă”, într -o atitudine ecumenist ă în care
nouă religii mondiale erau reprezentate prin câteva
descrieri scurte diferite:
Hinduismul – Lumina în țelepciunii; Budismul –
Lumina compasiunii; Zoroastrismul – Lumina cur ățirii;
Iudaismul – Lumina legii; Cre știnismul – Lumina jertfei;
Baha'i – Lumina întregului; Sikhismul – Lumina onoarei; Islamul – Lumina unit ății; Sufismul – Lumina fraternit ății.
Printre personalit ățile new age de marc ă prezente
la conferin ța din 1979 s -au numărat Fritjof Capra, Carl
Rogers, Elisabeth Kübler-Ross fondatoarea tanatologiei moderne, Sri Chinmoy, Ram Dass, Hazel Henderson și Al
Huang.
Cele mai cunoscute manifest ări de acest gen, ce au
dovedit și o relativ ă longevitate în timp au ap ărut în anul
1977, când Graham Wilson a început s ă aranjeze
expozițiile anuale de la Londra Festival for Mind, Body
and Spirit , un fel de expozi ții alternative. Spre deosebire
de anterioarele, aceste festivaluri- expoziție se adresau

publicului larg cu o bogat ă ofertă new age din care f ăceau
parte diver și guru, yogini, terapeu ți, astrologi,
piramidologi și ufologi, grupuri sirituale ca teosofii,
oamenii lui Bailey, sprituali știi, Auroville, Mi șcarea
Krishna, sufi știi și Findhorn, precum și mișcări health
food, asocia ții de protec ția animalelor și chiar și grupuri
creștine, budiste și hinduiste. Aici au fost f ăcute
demonstra ții de healing, masaj, chiroman ție, astrologie și
tarot în prezen ța unor personalit ăți new age ca George
Trevelyan și Peter Caddy, precum și învățători spirituali ca
Ronald Besley și Paul Solomon și parapsihologi ca Hasted
și Dean. Aceste festivaluri au continuat apoi în SUA și în
diferite capitale occidentale.
O figur ă interesant ă este și fostul c ălugăr
dominican Matthew Fox, ce s- a preocupat de o nou ă
viziune asupra muncii în noua er ă. Sursa de inspira ție
pentru aceast ă viziune era c ăutată la misticii de
pretutindeni, ce se opun concep ției mecaniciste
newtoniene despre univers. Fox preconiza un ecumenism profund, în care toate tradi țiile mistice ale religiilor
mondial e ne vor u șura intrarea în tainele sacre ale
universului și ale sufletelor noastre, încadrându -se în acest
sens sincretismului mistico-religios.
În Australia, ora șul Melbourne, s -a ,,manifestat” la
sfârșitul lui decembrie anul 1986 mediumul danezo –
australian Ananda Tara Shan. Aflat ă în transă mediumnic ă,
ea pretindea c ă transmite mesajele arhanghelului Mihail.
În jurul ei s- a creat o mi șcare ce afirma apari ția noului
avatar al c ărui impuls se numea Shan the Rising Light ,
fiind o sintez ă a lui Buddha, Hristos și Ananda Tara
Shans. Grupurile respective activau sub numele de Rosenhaven . Misiunea lor este de a preg ăti noua religie
mondială cu ajutorul a șa numitei filosofii ,,Shan Dharma” .

Suedeza Ulla-Britt canaliza începând cu 13 august
1985 în dicteu automat entitatea Amos.
O altă ,,prooroci ță” new -age, care de data aceasta
afirma că este aleasa lui Hristos a fost nem țoaica Gabriele
Wittek. Mi șcarea interna țională răspândită în 40 de țări ce
s-a constituit în jurul ei poart ă numele de Viața universal ă
și își are sediul la Würzburg, Germania. Mesajul Gabrielei
este un melanj de cre știnism cu reîncarnare și karma.22
Pe lângă aceste personalit ăți, au existat și altele
aflate într- o categorie înrudit ă cu new age-ul. Dintre aceste
personalit ăți, impropriate de altfel prompt de adep ții
mișcării, vom men ționa pe cunoscutul guru indian Osho
(n. Baghwan Rajneesh, m. 1990). El a predat un mod
practic de via ță călăuzit după principii ca: ,,realitatea e un
mister, dar nu un mister de dezlegat ci unul de a fi tr ăit,
experiat, iubit, de a te topi în el, de a te cufunda în el” .
Pentru preocup ările sale în domeniul eliber ării sexuale,
Osho a fost folosit ca material de referin ță în mișcarea de
yoga din România con dusă de G. Bivolaru.
Tot un guru indian influent a fost și Sri Aurobindo
(1872-1950), născut la Calcutta, cel ce a introdus termenul
evoluționist de ,,con știința supramental ă”, stadiu superior
celui actual și atins în premier ă de către el însu și. Ideile
sale au fost puse în practic ă în orașul Auroville din India
de sud (Pondicherry) unde s- a constituit o adev ărată
misiune Aurobindo. Opera sa de c ăpătâi se nume ște
Sinteză despre yoga.
Pe lâng ă indienii Ramakrishna și Swami
Vivekananda, new agerii s-au mai in teresat și de autori ca
Paul Brunton, Paul Davies și Walt Whitman.

22 Sursă: Sven Magnusson, www.sokaren.se/index2 11.html .

În ianuarie 1985, s- a înființat la Bologna Arhiva de
documentare istoric ă a investiga ției psihice ce are ca scop
studiul istoriei fenomenelor paranormale.23
În această situație, am c ăutat pe cât posibil s ă
folosim nume cât mai necontroversate, ce nu ar putea face obiectul unor contest ări personale sau din afar ă. Sursele de
bază ale acestor informa ții au fost extrase din mijloacele
post- moderniste de informa ție: internetul (www),
enciclopediile CD Rom, multi-media, e-mail-ul (
@). Iată,
spre exemplificare, o list ă extrasă după un website (loc de
rețea, denumirea tehnic ă a localiz ării în sistemele de
explorare internet explorer sau netscape ) cu nume
,,fierbinți” de autori new- age în vog ă în anii ’90:
Lynn Andrews, Jose Arguelles, Sun Bear, Do Don
Campbell, Dam Dass, Wayne Dyer, Louise Hay, Jean
Houston, Barbara Marx Hubbard, Sue Hubbell,
Laura Huxley, J. Z. Knight, John Randolph Price,
James Redfield, John Robbin, Elisabeth Kübler Ross, Jamie Sams, Virginia Satir, David Spangler, Whitley Strieber,
George Trevelyan, Marianne Williamson.

II.10.2. LUCR ĂRI SEMNIFICATIVE

Este interesant de remarcat faptul c ă pe website -ul
New Age Journal Online există o publica ție interesant ă
măcar și numai prin faptul c ă se revendic ă a fi o
continuare a revistei ,,remarcabile și revoluționare“ cu
numele de New Age Journal fondată acum 100 de ani de
George Bernard Shaw și prietenii s ăi vizionari. Ace știa se
considerau a fi pionieri în domeniul aspectelor societ ății
moderne ca: educa ția, tehnologia, s ănătatea și
spiritualitatea. Aceast ă revistă de avangard ă (modernist ă)

23 P. Giovetti, Lumea…, p. 21.

și-a încetat activitatea în 1922. La 50 de ani dup ă aceasta
un grup eclectic de editori și jurnaliști ,,alternativi” au
hotărât continuarea lui New Age Journal , de data aceasta
în maniera post- modernist ă a anilor ’70 caracterizat ă de
cultura globalist ă. Am men ționat caracterul post -modernist
deoarece aici, spre deosebire de avangarda și originali tatea
moderniștilor se trateaz ă subiecte legate de în țelepciunea
tradițională integrată tehnologiei moderne cum ar fi: vechi
practici curative tibetane și noile descoperiri în
programarea neuro- lingvistic ă, feng-shui (arta chinezeasc ă
a design-ului de inte rior în vog ă anii ace știa), precum și
preocuparea pentru materialele și condițiile ecologice din
arhitectur ă numită ,,baubiologie”.
Deși Cursul miracolelor pretinde c ă nu are autor
(pentru a suscita interesul unor cercuri cât mai largi), totuși, urmărind cu aten ție sursele indicate de în șiși
propagatorii acestui curs, se pot descoperi persoanele implicate în alc ătuirea și distribuirea sa. În website -ul
internet numit THINKING ALLOWED se putea citi în 1998
un interviu pe marginea Cursului acordat de psihologa evreică Judith Skutch Whitson doctorului Jeffrey
Mishlove . J. S. Whitson este printre altele
24 președinta
fundației Foundation for Inner Peace , organiza ția ce se
ocupă cu publicarea și răspândirea acestui curs. Dar
adevărații autori se numesc Helen Schucman (a murit în
1981) și William (Bill) The tford, autori ce din ,,smerenie”
se numesc ,,canalizatori” , folosind un termen
contemporan ce înlocuie ște demodatul , ,medium ” spiritist.

24 activă în cercet ări parapsihologice, membr ă fondatoare a institutului
Institute of Noetic Sciences , participant ă la proiectul The Congressional
Clearinghouse for the Future ș.a.

Acești doi psihologi (Helen Schucman s -a declarat evreic ă
și atee militant ă, iar Bill se considera agnostic!), au avut în
1975 o rela ție personal ă ce s -a deteriorat, iar în aceast ă
situație tensionat ă Helen a primit urm ătorul mesaj:
,,Acesta este un curs de miracole. V ă rog să luați notițe.”
Mesajul venea din partea unei entit ăți ce s -a recomandat a
fi… Isus! O paralel ă interesant ă putem face în acest caz,
cu mesajul ,, tolle, lege! ”, primit de Fericitul Augustin,
mesaj cu adev ărat dumnezeiesc, ce a dus la convertirea
acestuia. Dar ateii și agnosticii de care ne ocup ăm n-au
avut darul deosebirii duhurilor, și nici precau ția de a
consulta pe cei competen ți ce ar fi putut s ă-i ferească de
rătăcire. Și aceasta în situa ția când în America exist ă de
zeci de ani milioane de ortodoc și organiza ți în diverse
eparhii, publica ții ortodoxe și Institutul Saint Vladimir din
Crestwood New York cu teologi de prestigiu, sau chiar și
mănăstiri californiene cu via ță ascetică exemplar ă. Cursul
a avut o r ăspândire fulger ătoare în mediile ,,baby boom”
din America, genera ții postbelice total debusolate
spiritual, în c ăutare neîncetat ă a adevărului trecând prin
experiența rockului, drogurilor, perioada hippy, medita ție
transcendental ă și alte tehnici și filosofii orientale,
astrologie, terapii naturiste sau psihologice, mediul ideal
al new age-ului. Astfel în ianuarie 1987 existau în
circulație 300 0 00 de copii ale cursului. Judith Skutch
caracterizeaz ă acest curs – să reținem, una din c ărțile
,,canonice” ale mi șcării new age – ca fiind un sistem
metafizic de psihoterapie spiritual ă.
În cadrul literaturii, se pot detecta ca precursori ai
genului ,,New Age fiction” lucrările de fic țiuni oculte
produse în a doua jum ătate a secolului XIX de autori ca
Bulwer-Lytton (Zanoni, The Coming Race ), Marie Corelli
(A Romance of Two Worlds ) și alții. Acest gen a continuat
în sec. XX cu autorii de literatur ă ezoteric ă Baird T.

Spalding (Life and Teaching of the Masters of the Far
East ), Guy ,,Godfre Ray King” Ballard ( Unveiled
Mysteries ), Eugene E. Whitworth ( Nine Faces of Christ:
Quest of the True Initiate ), Joss Arguelles ( The Mayan
Factor ), Betty Eadie ( Embraced by the Light ) și mai recent
la cărțile lui Carlos Castaneda și Lynn Andrews.
În anii ’60 cartea lui Scott Peck A Road Less
Travelled a constituit un deschiz ător de drumuri pentru
spiritualitatea new age în curs de formare, un amestec de aforisme ale vechilor religii cu noua psihologie. De asemenea, se remarc ă lucrarea Wisdom and Folly scrisă de
autoarea Elizabeth Lesser, cofondatoare a Institutului
Omega , cel mai mare centru de înv ățământ holistic al
Americii.
Începând cu 25 aprilie 1982, Benjamin Creme a
răspândit în lume mesajul întoarcerii lui Maitreya Crist în
publicațiile The Reappearance of the Christ and the
Masters of Wisdom și Maitreya's Mission vol. 1 și 2.
Cărțile cuprind înv ățături despre via ța în viitoarea new
age, evolu ție și inițiere, medita ție, healing și transformare
socială etc. În lucrarea A Master Speaks se trateaz ă printre
altele subiecte ca : rațiune și intuiție, sănătate și healing,
viața în noua er ă, drepturile omului, misiunea lui
Maitreya, rolul omului. În calitatea sa de ,,canalizator”,
Creme a redat 140 de mesaje ale lui Maitreya în lucrarea Messages from Maitreya the Christ , obținute prin telepatie
mentală. În cartea Transmission – A Meditation for the
New Age sunt descrise tehnicile de transmitere a energiei
prin intermediul unor grupuri de transmisie. Toate aceste lucrări sunt recenzate și recomandate în numerele
publicației ezoterice Share International.
De pe site- ul internet cu literatur ă The Life Quest
New Age Bookshop, am mai spicuit urm ătoarele cărți: The
Speech of the Grail: A Journey Toward Speaking That

Heals and Transforms de Linda Sussman, în care este
descris mitul procesului de ini țiere în limbajul imagina ției;
Tying Rocks to Clouds : Meetings and Conversations with
Wise and Spiritual People de William Elliott, con ținând
interviuri cu reprezentan ți ai diferitelor tradi ții religioase
cum ar fi: Robert Schuller, Rabbi Harold Kushner, Dalai Lama, Jack Kornfield, Ram Dass, Maica Teresa și
psihologul B.F. Skinner.
În sondajul de opinie realizat de Marilyn Fergusson
în cartea sa Către o nou ă eră, au fost desemna ți de către
new ageri în ordinea importan ței următorii autori: Pierre
Teilhard de Chardin, Carl Gustav Jung, Abraham Maslow,
Carl Rogers, Aldous Huxley, Roberto Assagioli și J.
Krishnamurti. Al ături de ace știa au fost numi ți și Paul
Tillich, Martin Buber, Margaret Mead, Willis Harman și
Erich Fromm. Printre cei mai importan ți autori new -age
sunt considera ți și André Gorz, Barbara Ward, Amory
Lovins, Barbara Brown, E. F. Schumacher.
Recent (anii ’90), au ap ărut noi cărți care aspir ă la
statutul de ,,carte de c ăpătâi” și au un autor bine cunoscut,
deși acesta locuie ște retras într -un loc necunoscut din
SUA. James Redfield a scris mai întâi The Celestine
Profecy
25, apoi mai multe urm ări ale acesteia, în volumul
doi, care se nume ște The Tenth Insight26. Pe internet se
poate citi o produc țiune literar ă înrudită, și anume The
Celestine Journal . Dar tot pe internet n- au întârziat s ă
apară și recenzii critice, în special venite din zona neo –
protestant ă evanghelist ă harismatic ă și chiar
fundamentalist ă. Una din cele mai pertinente critici se

25 James Redfield., The Celestine Prophecy An Adventure, Warner Books,
New York, NY, 1993.
26 Insight = capacitatea de a în țelege adev ăruri ascunse, cf. dic ționarul
Encarta ’98.

intituleaz ă Reflections on a Best Seller de Rolf Nosterud.27
Acolo se arat ă între altele c ă, prin deghizarea conceptelor
oculte într- o terminologie cre ștină, cărțile new age au
introdus în șelător o mul țime de așa-ziși creștini în cercuri
new age și neo -păgâne, a se remarca astfel marea c ăutare
d e c a r e s e b u c u r ă îngerii contraf ăcuți și distorsiunile
feministe despre Dumnezeu. Înt rucât cei mai mul ți dintre
,,căutătorii de adev ăr” contemporani nu cunosc nici datele
și nu au nici voin ța de a rezista acestor iluzii seduc ătoare,
o nouă paradigm ă – o schimbare masiv ă în viziunea
Americii despre realitate – transform ă cultura american ă.
În timp ce na țiunea american ă raționalizeaz ă păcatul și
idealizeaz ă păgânismul, Rolf Noserud sus ține că adevărații
creștini ar trebui în schimb s ă ia aminte la avertismentele
Scripturilor și la învățăturile Duhului Sfânt.
Aceste recenzii urm ăresc – și realizeaz ă – o
poziție creștină apologetic ă, dar din p ăcate ele e șuează în
zona eterodoxiei, propunând solu ții ce trădează carențele
duhovnice ști tipic neo -protestante: lipsa ierarhiei și
continuit ății apostolice, neîn țelegerea catolicit ății și a
Sfinte lor Taine, critica cultului sfin ților și liturgicii
bisericești în general, subiectivismul în interpretarea
(adesea literal ă, fundamentalist ă) Scripturii, considerat ă ca
autoritate suprem ă și suficient ă. Aceste grave abateri
dăunează chiar și celor cu cele mai bune inten ții, cum ar fi
C. Cumbey, C. Matrisciana, D. Hunt sau L. Gassmann.
Mai rar se întâlnesc lu ările de pozi ție ortodoxe, ce
vin mai ales din spa țiul american (OCA, Patriarhia
ecumenic ă, Patriarhia Antiohiei), dar și din surse atonite.
Consider ăm ca o necesitate și abordarea mai sistematic ă a
acestor probleme în spa țiul nostru, întrucât aceste atacuri

27 Apărută în The Spring , vol. 2, nr.1 din 1995, scos de Pneuma , magazinul
de orientare spiritual ă al Bisericii Evanghelice Luterane din Canada.

anticreștine se fac tot mai sim țite în aceast ă perioad ă
tulbure de tranzi ție.
În ultimele sale apari ții editoriale: Invazia sectelor
și Sectologie, Părintele profesor doctor P. I. David s -a
aplecat asupra fenomenului sectar contemporan și
prezenței acestuia în țara noastr ă. Astfel, în capitolul V al
primei lucr ări, intitulat New age: o ,,religie” mistico-
păgână și sincretist ă la dimensiunile întregu lui univers28,
este prezentat mai întâi un scurt istoric, urmat de un extras doctrinar. New age- ul este considerat pe bun ă dreptate a fi
o provocare pentru cre știni, aceștia urmând s ă aleagă liber
și conștient între Hristos sau V ărsătorul.

28 Op. cit., Ed. ,,Crist- 1”, Bucure ști, 1997, p. 417 și urm.

III. NEW AGE:
O PSEUDO- RELIGIE MONDIAL Ă ?

III.1. Relația omului cu o Fiin ță divină infinit superioar ă,
adorarea ei și căutarea unei mântuiri III.2. Credin ța în
divinitate și într -o lume de „dincolo” III.3. Un cult
organizat ce cuprinde rug ăciune, sacrificii (jertfe), clas ă
sacerdotal ă ce opereaz ă sacrificiile la altar și conduc e
rugăciunea de ob ște, distinc ție între sacru și profan.
III.4. Existen ța unui loca ș sacru (templu), a unor locuri
sacre cu eventuale pelerinaje și perioade sacre de timp
III.5. Revela ții naturale sau supranaturale f ăcute de
clarvăzători, de prooroci, o structur ă mai mult sau mai
puțin dogmatic ă a doctrinei, consemnat ă în cărți sacre,
fiind prezent ă totodat ă și o tradiție orală III.6. Caracter
vădit social, comunitar, presupunând existen ța unui cod
moral închegat

,,Nu combaterea falsei religii,
ci d escoperirea adev ăratei minciuni”
Vladimir Soloviov

emnul întreb ării pus dup ă titlul acestui capitol nu este
deloc întâmpl ător. Vom vedea în continuare cât de
controversat ă este aceast ă problem ă, ce nu și-a găsit încă
nici pe departe un r ăspuns concludent și unanim
satisfăcător. Dac ă această întrebare ar fi pus ă direct
adepților mișcării, este mai mult ca sigur c ă răspunsul ar
fi: nu. Să eliminăm atunci elementul peiorativ ,,pseudo” și
să pornim cu întrebarea simplificat ă: este new age o S

religie? (alternativ: o nouă religie, actuala religie, sau
chiar religia viitorului? )
Autorul american Jonathan Adolph, în The 1988
Guide to New Age Living , editată de revista american ă
New Age, s-a întrebat mai simplu: ,,În ce const ă noua
eră?” și tot el a r ăspuns că ar fi un fel de utopie.
Potrivit unei alte autorit ăți în materie, scriitoarea
Marilyn Ferguson, ceea ce apare acum sub numele de mișcarea new age nu este un nou sistem religios, ci o nou ă
conștiință, un nou weltanschauung ,
29 ce cuprinde anumite
gânduri noi și revoluționare în știință cât și o parte de
concepții străvechi. De aici rezult ă concluzia lui Jonathan
Adolph c ă mișcarea new age nu este o religie, chiar dac ă
mulți gânditori new age sus țin că o conștiință spiritual ă
este necesar ă30 dacă vrem să realizăm schimb ări pozitive
în noi în șine și în societate. Aceast ă conștiință spiritual ă
presupune în stadiul incipient sentimentul comuniunii cu totul, prin aceasta ar ătând caracterul monismului panteist.
David Spangler introduce o viziune a sacralit ății
(heiligtum ) integrale ca un nou fel de a privi lumea.
New age, „era nou ă”, este tot mai insistent
propovăduită de noii ,,prooroci mincino și” (Matei XXIV,
11; Marcu XIII, 6 ) apăruți mai întâi în spa țiul denumit
astăzi „euro -atlantic”, cu alte cuvinte SUA și Europa de
nord-vest anglo- saxonă, stăpânii lume ști temporari ai
acestui veac. Pentru c ă se cheam ă „nouă” presupunem

29 welt.an.schau.ung subst., pl weltanschauungs sau welt.an.schau.ung.en
[din germ Welt lume + Anschauung viziune] ( 1868): o concep ție
comprehensiv ă sau aprehensiune pentru explicarea lumii dintr -un punct de
vedere specific. Copyright (c) 1994 Merriam-Webster, Inc. All Rights
Reserved.
30 Această observație are nuan ța tipică a neo gnosticismului.

desigur c ă trebuie s ă ia locul celei vechi în virtu tea
evoluției dialectice de tip hegelian optimist spre progresul
Spiritului lumii.
„Erele” la care se refer ă acești prooroci de
sorginte ocult ă francmasonic ă și teosofic ă se delimiteaz ă
după criteriile astrologice potrivit c ărora soarele parcurge
în chip regresiv, timp de aproximativ 2160 de ani, un sector celest din cele 12 numite zodii. Acest parcurs are consecințe majore ce determin ă schimbări cu un caracter
evolutiv ciclic în mentalitatea, cultura și chiar
spiritualitatea omenirii. În momentul de fa ță, suntem
,,martorii trecerii” de la era Pe știlor la cea a V ărsătorului
sub semnul c ăruia se va instala noua er ă. Se poate constata
cum procesul de precesie (mi șcare astronomic ă inversă)
devine o utopie de tip dublu milenist (2000 de ani de fericire în V ărsător). În filmul muzical (oper ă rock) hippie
al anilor ’60 Hair (Broadway, 1968) una din temele cheie
este piesa programatic ă The Age of Aquarius :
Când Luna va fi în casa a șasea / Și Jupiter aliniat
cu Marte / Atunci pacea va c ălăuzi planetele / Și
dragost ea va mâna stelele / Sunt zorii erei V ărsătorului
31.
Iar în alt loc:
Armonie, justi ție și claritate / Simpatie, lumin ă și
adevăr / Nimeni nu va pune c ăluș libertății / Nimeni nu va
îngreuia spiritul / Mistica ne va da cunoa ștere / Omul va
învăța din nou s ă gândeasc ă / Datorit ă Vărsătorului,
Vărsătorului .

31 When the moon is in the s eventh house/ And Jupiter aligns with Mars/ Then
peace will guide the planets/ And love will guide the stars/ This is the dawning
of the Age of Aquarius.

Din pu nct de vedere astronomic observa țiile
astrologilor new age sufer ă de grave fisuri, ce fac s ă apară
o multitudine de cronologii diferite cu privire la momentul acestei treceri. Ceea ce ne intereseaz ă pe noi în acest
studiu sunt îns ă implicațiile teologice p rezente în aceste
concepții și efectul lor asupra credin ței și învățăturii
creștine. Căci, departe de a fi o simpl ă aberație
astronomic ă și măruntă supersti ție, mișcarea new age se
contureaz ă ca un periculos adversar al cre știnismului la
scară mondială.
Era Peștilor a fost identificat ă forțat cu era cre ștină
plecând de la binecunoscutul semn întrebuin țat alături de
cruce de vechii cre știni, semn preluat din anagrama
ΙXΘYΟΣ (Ιησους Xριστος Θεου Yioς Σωτηρ ). Adepții new
age presupun c ă această eră, la sfârșitul său, va antrena
totodată și dispari ția creștinismului, în orice caz cel
tradițional așa cum îl propov ăduiește cea „una, sfânt ă,
catoliceasc ă (καθολικη ) și apostoleasc ă Biserică”. Este
ușor de presupus ce se prevede a ap ărea în locul erei
creștine, în vi ziune necreștină.
Binecunoscuta fraz ă a lui André Malraux, citat ă
mai sus și mult prea des în mass -media, abordat ă din punct
de vedere al teologiei ortodoxe, poate fi considerat ă o
butadă de efect, cu valoare cultural -sociologic ă, dar în
fond o „pseudo-pr ofeție” (asemenea celor ale lui
Nostradamus) ce nu l ămurește nimic serios din punct de
vedere duhovnicesc. Ceva adev ăr este totu și conținut aici,
și anume faptul c ă ne așteaptă o reinstaurare a atitudinii
religioase ce a fost zdruncinat ă în secolele XIX -XX prin
secularizare și descreștinare în mas ă, marea apostazie pe
care am și trăit-o din plin. Ceea ce se propune este îns ă o
re-păgânizare a omenirii, și anume sub forma unei religii
mondiale unitare de tip p ăgân sincretist. Acest avertisment
foarte serios a fost lansat mai întâi de acei care au

întâmpinat nemijlocit fenomenul la fa ța locului: cre știnii
din teritoriile a șa numite euro -atlantice. Din S.U.A. s-au
ridicat vocile din zona „fundamentalist ă”, urmând apoi
reacțiile luterane și romano -catolice. Vom cita ca exemple
numele lui Constance Cumbey, Caryl Matrisciana și Dave
Hunt reprezentan ți ai neoprotestantismului evanghelic
harismatic, Lothar Gassmann și Holger Nilsson ai
luteranismului, cardinalul Godfried Danneels, reprezentant al romano-catolicismulu i. Toți aceștia (și desigur înc ă
mulți alții) sunt unanimi în a semnala pericolul unei religii
mondiale instaurat ă de un guvern mondial, ambele fiind
încununarea ac țiunii de secole a lojilor francmasonice.
Aceste loji sunt înf ățișate ca ni ște înaintemerg ători ai lui
Antihrist, lucru ce nu poate fi cu nimic exagerat dac ă avem
în vedere adev ăratele proorocii ale Sfintei Scripturi
32. În
cartea apologetului suedez Holger Nilsson: New age banar
väg för antikrist (New age preg ătește cărările
antihristului ) se află capitolul intitulat O nouă religie
mondială33; cardinalul Danneels ne vorbe ște despre O
„religie” la dimensiunile universului întreg34; cunoscutul
autor catolic Jean Vernette, vicarul general al diocezei de Montauban trateaz ă subiectul: „Il ritorno del Cristo, il
«New age» e la nuova religione mondiale”.
35
Avertismentele legate de instaurarea unei religii mondiale
sunt continuate și de către Alexander Brooks care scrie:
,,Această religie mondial ă ne va oferi «În țelepciunea

32 Vezi și Διμιτριου Κ. Σκαπτσιουνη , Profeții despre Antihrist, Atena, 1991.
33 Holger Nilsson, New age banar väg för antikrist, Evangelipress, 1992,
p. 30.
34 Cardinalul Gotfried Danneels, Cristos sau V ărsătorul? București, 1992,
p. 13.
35 Jean Vernette, Il New age , Pauline, 1992, p. 64 .

străveche» și «Adevărul ascuns» care st ă la baza tuturor
formelor religioase ale istoriei. În realitate, nu va fi îns ă
vorba de nici un fel de adev ăr, ci de o minciun ă.”36
Potrivit acestui autor, religia mondial ă a viitorului va avea
următoarele caracteristici: negarea realit ății blestemului
morții; negarea adev ărului proclamat de Dumnezeu;
negarea dragostei lui Dumnezeu; promisiunea înțelepciunii; promisiunea de a dobândi o natur ă divină;
promisiunea puterii.
Reacția ortodox ă a fost mai târzie și vine în primul
rând tot din spa țiul „fierbinte” american, de la
ieromonahul Serafim Rose care atrage aten ția asupra
proiectatei „religii a viitorului”
37. Aflat în misiune
ortodoxă în Occident ca paroh al parohiei ortodoxe române
din Roma, ieromonahul doctorand Iuvenalie Iona șcu a
scris pe aceast ă temă articole pertinente în paginile
Telegrafului român de la Sibiu38. Pe coperta a patra a
revistei Gazeta de vest39 stă scris cu litere de o șchioapă:
,,New age – noua er ă care vrea s ă schimbe cre știnismul
cu păgânismul!” În concluzie, constat ăm că acest pericol
este real și iminent, el trebuie luat în serios și întâmpinat
cum se cuvine acestui fel de ispit ă (πιρασμον , încercare,
probă, test, experien ță) ce se profileaz ă cu tot mai mult ă
pregnanță și la orizontul nostru.

36 Alexander Brooks (sub pseudonimul Otto Zeit), The Coming World
Religion, SCP, Berkley CA, citat în S. Pfeifer, Vindecarea cu orice pre ț?
p. 140.
37 Ieromonah Serafim Rose, Ortodoxia și religia viitorului, Chișinău, 1995,
p. 231.
38 În numerele 29-32/97, p. 5; 7- 10/98 p. 3 și 11-12/98 p. 2.
39 numărul 30 (94), febr. 1994.

Definițiile mai noi ale religiilor au în vedere
anumite tr ăsături care pot fi aplicate unui num ăr restrâns
de credin țe, crezuri și concep ții așa zis religioase, din
trecutul nu prea îndep ărtat. Astfel, termenul de religie a
fost aplicat cre știnismului, iudaismului și islamului, pe
deplin, și cu o anumit ă condescenden ță hinduismului,
budismului și șintoismului. Aceste defini ții și catalog ări
sunt rezultatul abord ării științifice ( religionwissenshaft )
începută în secolul trecut de Max Müller. În ce ne prive ște,
vom căuta să tratăm această temă din perspectiva teologiei
creștine ortodoxe, perspectiv ă care difer ă în puncte
esențiale de abord ările științifice, sociologice, filosofi ce,
istorice sau psihologice. Nu intereseaz ă aici nici
perspectiva cultural ă, mult răspândită de altfel în mediile
intelectuale. Aceasta nu însemneaz ă desigur renun țarea la
criteriile respective, ci includerea lor în contextul ecleziologic.
Din cele peste 100 de defini ții și accepțiuni ale
noțiunii de religie vom re ține aspectul de re-lație,
re-legare, re-luarea comuniunii omului cu Creatorul s ău.
Astăzi este acceptat aproape în unanimitate faptul c ă
oamenii din cele mai vechi timpuri și din toate spa țiile
geografice au sim țit imperios prezen ța divinității ca fiind
altceva decât omul și dincolo de natura v ăzută. Fie că
adoptăm terminologia lui R. Otto – numinosul – fie că nu,
primul sentiment în fa ța divinului al oamenilor c ăzuți în
urma păcatului str ămoșesc din harul comuniunii cu
Dumnezeu a fost, desigur, teama: ,,Am auzit glasul T ău în
rai și m-am temut, c ăci sunt gol și m-am ascuns.” (Facere
III,10). Așa mărturisește potrivit revela ției divine a Sfintei
Scripturi protop ărintele nostru Adam, cel care vorbise f ără
teamă până atunci cu Dumnezeu. De aici îns ă drumurile se
despart: partea „cea dreapt ă” alege calea religiei,
venerarea Fiin ței supreme cu teama sfânt ă („începutul

înțelepciunii este frica de Dumnezeu”); „cei de -a stânga”
aleg calea magiei, adică năzuința de a putea controla și
manipula for țele supranaturale și chiar supraomene ști în
scopuri personale de dobândire a domina ției asupra naturii
și semenilor. Am relatat aceste lucruri prea bine cunoscute
cu scopul de a face o distinc ție esențială, recunoscut ă de
altfel în zona teologic ă, dar amestecat ă în câmpul culturii
și științei profane (secularizate): anume distinc ția clară
între vrăjitorie, magie și religie.40
Astfel, aser țiuni ca „sentimentul magico -religios”
devin inoperante în acest context. Dac ă însă vrem s ă
continuăm a căuta zone comune magiei vom afla
ocultismul, ezoterismul, divina ția, vrăjitoria și spiritismul.
În Sfânta Scriptur ă și în Sfânta Tradi ție, cu un cuvânt în
Biserică, distincția enunțată era pusă cu tărie și claritate,
fără confuzie, echivoc sau amestecare. Începând îns ă cu
secolul „luminilor” francmasonice, al XVIII-lea, critica raționalistă a pus la stâlpul infamiei amestecând laolalt ă
fără discern ământ (dreapta judecat ă διακρισις )
creștinătatea, religia, mistica, supersti ția, magia, divina ția
etc., instalând în locul lor societatea secularizat ă, fenomen
ale cărei urmări se manifest ă și astăzi pe plan global.

40 Vrăjitoria , termen desemnând principalele mijloace prin care s-a
considerat c ă oamenii au manipulat magicul, adic ă să provoace schimb ări
prin propria voin ță, folosind mijloace supranaturale. Magia trebuie separat ă
de religie, în care oamenii sunt total dependen ți de zeitatea c ăreia îi apar țin,
pentru a li se îndeplini dorin țele, și de asemenea s ă fie deosebit ă și de
farmece, în care, puterea supranatural ă este dobândit ă printr -un proces de
studiu, ce presupune c ărți, și ucenicie la un maestru (subl. n.).Vr ăjitoria a
fost privit ă pe de o parte ca o putere înn ăscută, și pe de alt ă parte ca un lucru
lăsat moștenire, prin tradi ție mai mult sau mai pu țin nescris ă. (cf. Encarta
Encyclopedia ’98)

Lojile masoneriei de stânga au impus dup ă 1848 ateismul
în diferitele lui variante, marxi știi s -au desprins dând
naștere aripii radicale a comuni știlor ce a fost continuat ă
în se colul XX de Lenin, Stalin cu consecin țe prea bine
cunoscute pentru a mai z ăbovi asupra lor.
Religia era o component ă principal ă a societ ăților
precreștine. „ Nu am venit s ă stric Legea sau proorocii;
n-am venit s ă stric, ci s ă împlinesc ” (Matei V, 17 ) a zis și
a făcut Mântuitorul explicit, dar de aici decurge implicit:
Nu am venit s ă stric religia mozaic ă, nici să întemeiez o
religie nou ă. Hristos este și plinirea Legii, dar și plinirea
religiei. „Creștinismul nu era o nou ă religie, ci o cotitur ă
în ist oria lumii, apari ția Domnului în lupt ă cu cel ce Îi
uzurpase autoritatea ”41. „Creștinătatea este, orice s -ar
spune, într-un sens mai profund, sfârșitul tuturor
religiilor … De fap t, nicăieri în Noul Testament,
creștinătatea nu este prezentat ă ca un cult, ca o religie.
Religia este necesar ă acolo unde exist ă un zid de separare
între Dumnezeu și om. Dar Hristos, care este atât
Dumnezeu cât și om, a d ărâmat zidul dintre Dumnezeu și
om. El a inaugurat o nou ă viață, nu o nou ă religie ”.42 În
acest sens, putem afirma cu îndrept ățire că trăirea creștină
se opune celei ,,religioase”, caracteristic ă perioadei pre –
creștine. Suntem cu totul de acord cu p ărintele Al.
Schmemann în faptul c ă este vorba de o grav ă degradare a
socoti cre știnismul ca una din religiile lumii, sau una din
marile religii ale lumii (H. von Glasenapp), trecut ă în
dicționarul religiilor la litera „C ” (Eliade-Culianu)43. De
aceeași părere este și Părintele profesor doctor Ioan Sauca:

41 Al. Schmemann, Historical Road of Eastern Orthodoxy, New York,
1977, p. 35.
42 idem, For the Life of the World, New York, 1988, p.19.
43 Eliade, Culianu , Dicționar al religiilor, Humanitas, 1992, p. 98.

,,Creștinismul, în general, și Ortodoxia, în special, nu a
fost considerat la început ca fiind religi e. Religia caut ă să
pună omul în leg ătură cu Dumnezeu; Cre știnismul este
viața în Dumnezeu, prin Hristos în Sfântul Duh.”44
Nu este mai îndrept ățită nici încadrarea
creștinismului la religii monoteiste al ături de iudaism și
islam, cum afirm ă de exemplu Papa Paul al VI -lea:
„Evreii, mahomedanii și creștinii sunt trei expresii ale
aceluiași monoteism…”45. Dimpotriv ă așa cum afirm ă
Sfinții Părinți ai răsăritului, cre știnismul este la egal ă
distanță atât de mono- cât și de poli -teism46. Cele trei
„mari religii” au mai fost gr ăbit încadrate la „religiile
cărții”, termen folosit în imperiul otoman cu referire la
statutul special al cre știnilor și al iudeilor, statut ce -i
deosebea de celelalte religii și credințe din imperiu. Dar
creștinismul este locul unde „Cuvântul trup S -a făcut”, iar
Sfânta Scriptur ă este doar o component ă, excepțională e
adevărat, dar nu exclusiv ă, a revela ției divine des ăvârșite
de Mântuitorul Hristos.
În acest domeniu ne atrag aten ția lucrările unor
specialiști europeni în istoria religiilor trecu ți la sufism
sau cel pu țin abordând fenomenul din perspectiva sufist ă:
René Guénon (1886-1951), Fritjof Schuon, Julius Evola
(1898-1974) și Henri Corbin. La nivelul ini țiatului sufist
(ne referim aici la mistica islamic ă a secolului XX, și nu la
perioada medieval ă a lui Ibn -Arabi), în planul ezoteric,

44 În Vestitorul Ortodoxiei, 1 august 2000, p.5. Credem totu și că aserțiunea
,,Creștinismul, în general, și Ortodoxia, în special…” au sens doar în planul
cultural sociologic. Teologic și ecleziologic vorbind nu poate exista
,,creștinism în general”, ci doar un singur cre știnism.
45 La Croix , aug. 11, 1970.
46 Henry Corbin, Paradoxul monoteismului , Apostrof, 1997, p. 10.

există „o unitate transcendent ă a religiilor” , cel puțin a
celor trei religii „abraamice” sau monoteiste.47 Nici
această categorie nu rezist ă, deoarece iudaismul actual și
islamul nu sunt nicidecum o continua re organic ă a
credinței lui Avraam, ci dimpotriv ă constituie abateri
grave de la aceasta. Originea lor r ămâne exclusiv în spa țiul
ereditar semit (la evrei) și semito -hamit la arabi (Agar
egipteanca cf. Facere XVI, 1 , iar la Facere X, 6 pentru fiii
lui Ham… Mițraim, adic ă Egiptul). În aceast ă privință nu
ar trebui acceptat ă această categorisire a istoriei religiilor
(Ioan VIII, 39-40 ): „Dac- ați fi fiii lui Avraam, a ți face
faptele lui Avraam.” (vezi și Matei III, 9 ). „Faptele” de
care vorbe ște aici Iisus Hristos sunt faptele credin ței, deci
este vorba de a fi urma ș al lui Avraam dup ă credință, în
duh, nu dup ă ereditate biologic ă. De altfel chiar și din
acest punct de vedere Scriptura prooroce ște: „vei fi tat ă a
mulțime de popoare…” (Facere XVII, 4-6 ), însă ceea ce
contează este, cum s -a mai spus, continuitatea
duhovniceasc ă.
Odată ce am adoptat punctul de vedere enun țat și
argumentat mai sus, consecin ța logică este aceea c ă religia
a apărut în mod necesar mântuirii oamenilor, dup ă căderea
în păcat. Momentul Turnului Babel a însemnat cu
siguranță nu numai diversificarea umanit ății pe etnii și
etosuri diferite, ci și într -o multiplicitate de religii și
credințe diferite, uneori chiar contrare unele altora. Dintre
toate etniile, a fost aleas ă de Dumnezeu aceea întemeiat ă
de Avraam. Poporul ales a avut astfel parte de cea mai aleasă și desăvârșită dintre religii: Vechiul Leg ământ,
Legea și Proorocii, numit ă în Sfânta Scriptur ă ,,pedagog
către Hristos”. Rolul tuturor religiilor înceteaz ă odată cu

47 Vezi Frithjof Schuon, Despre unitatea transcendent ă a religiilor ,
Humanitas, 1994, cap. ,, Aspectul ternar al monoteismului ”.

întruparea lui D umnezeu Cuvântul și unirea omului cu
Dumnezeu.
Preocupările pentru studiul religiilor (istoria
religiilor, știința religiilor, filosofia religiilor, psihologia
religiilor, sociologia religiilor, antropologia religiilor, fenomenologia religiilor etc.) au ap ărut, așa cum am
arătat, în Occident la sfâr șitul secolului XIX.
Ele au avut diverse motiva ții, unele practice, de
interes colonial, altele misionare sau chiar teologic – culturale. În ceea ce prive ște acestea din urm ă, putem
încerca o analogie în evolu ționismul darwinist.
Astfel, potrivit Î.P.S. Mitropolit I. Zizioulas,
darwinismul a avut și un rol benefic, prin aceea c ă l-a
reintegrat pe om în natur ă, de unde fusese scos secole de -a
lungul prin teologia defectuoas ă apusean ă. Darwinismul a
corectat acea stă eroare, c ăzând însă în cealalt ă extremă,
aceea de a-l socoti pe om în rând cu animalele ( Psalm 48,
12), el fiind doar „cea mai evoluat ă specie”.
În mod analog, teologia apusean ă, atât cea romano –
catolică, dar și cele protestante au avut tendin ța de a
disprețui total religiile ne -creștine. Reac ția a fost tocmai
această preocupare pentru studiul religiilor, ce a redus
creștinismul în rând cu celelalte religii.
Dar, ca și în cazul darwinismului, s -a căzut în
extrema de a se socoti cre știnismul ca fiind pur și simplu
una din marile religii, eventual cea mai bun ă dintre ele.
Acest lucru se bazeaz ă, ca și în evolu ționism, pe ni ște
elemente comune religiilor și creștinismului, cum ar fi:
preoție, jertfă, altar, cult, etc.
Atitudinea religioas ă, atât de natural ă omului și
societății, a fost contestat ă nu numai de pe pozi țiile
creștinismului, ci și ale copilului s ău degenerat,
secularismul de tip iluminist al Occidentului secolului al

XVIII-lea. Astfel în viziunea specialistului suedez în
istoria religiilor Nathan Söderblom, în religie sacrul e mai
esențial ca Dumnezeu, religia fiind nu numai re -legarea
omului cu Dumnezeu, ci și cu orice este considerat a fi
sacru. Aceast ă trăsătură specific ă seculariz ării duce la
consecința logică (deși aberantă) că, prin extensie, pot fi și
religii atee. Nu se poate accepta a șa ceva, deoarece
conceptul de religie se dilueaz ă până la extrem, putând
astfel include orice manifest ări, cum ar fi, s ă zicem,
fotbalul. Se observ ă evident confuzia f ăcută între religie ca
relație cu divinul și manifestarea psihologic ă a
sentimentului religios. Împotriva abord ării antropologico –
psihologice a religiei vom adopta punctul clasic de vedere,
după care o religie trebuie s ă conțină sine qua non
următoarele elemente: 1. Relația omului cu o Fiin ță divină
infinit superioar ă, adorarea ei și căutarea unei mântuiri;
2. credin ța în divinitate și într -o lume de „dincolo”; 3. un
cult organizat ce cuprinde rug ăciune, sacrificii (jertfe),
clasă sacerdotal ă ce opereaz ă sacrificiile la altar și
conduce r ugăciunea de ob ște, distinc ție între sacru și
profan; 4. existen ța unui loca ș sacru (templu), a unor
locuri sacre cu eventuale pelerinaje și perioade sacre de
timp; 5. revela ții naturale sau supranaturale f ăcute de
clarvăzători, de prooroci, o structur ă mai mult sau mai
puțin dogmatic ă a doctrinei, consemnat ă în cărți sacre,
fiind prezent ă totodată și o tradiție orală; 6. caracter v ădit
social, comunitar, presupunând existen ța unui cod moral
închegat.

III.1. RELAȚIA OMULUI CU O FIIN ȚĂ DIVINĂ
INFINIT SUPER IOARĂ, ADORAREA EI ȘI
CĂUTAREA UNEI MÂNTUIRI

Potrivit etimologiilor de filier ă latină ale lui
Cicero și Lactanțiu, fie că e vorba de re-ligere sau de re-
legare , recunoa ștem acea leg ătură, acea re -lație ce se
dorește a se restabili între omul -creatură și Ființa
Supremă, indiferent cum ar fi aceasta reprezentat ă (în chip
teist personalist, mono- sau politeist, henoteist sau kathenoteist
48). Sensul acestei rela ții este dat de aspira ția
general uman ă de salvare din condi ția actuală, perceput ă a
fi o ,,cădere” și dorința de ,,mântuire ”, de întoarcere la
starea cea dintâi. Aceast ă dorință presupune și nădejdea
(ελπις), care al ături de credin ță (πιστις) și dragoste
(αγαπη ) alcătuiesc cele trei virtu ți teologice, cea de -a treia
virtute, dragostea, fiind cu adev ărat caracteristic ă doar
creștinismului.

III.2. CREDIN ȚA ÎN DIVINITATE ȘI
ÎNTR-O LUME DE „DINCOLO”

Aici intervin categoriile exprimate în filosofie prin
noțiunile de transcendent și imanent . Omul are con știința
că dincolo de lumea ,,v ăzută” se mai afl ă și alte lumi,
desigur popul ate cu fiin țe supra – și sub -naturale. Fiin ța

48 Henoteism : adorarea unui zeu suprem f ără negarea existen ței altor zeit ăți
subordonate; kathenoteism : literalmente credin ța momentan ă într-un singur
zeu (termenii de dic ționar sunt adapta ți după Merriam-Webster Dictionary
1994).

Supremă nu Își are sălașul în aceast ă lume fizic ă, iar
legătura omului cu Ea (în cazul cel mai înalt unirea
ενοσις ) se va face în acea lume.

III.3. UN CULT ORGANIZAT CE CUPRINDE
RUGĂCIUNE, SACRIFICII (JERTFE), CLAS Ă
SACERDOTAL Ă CE OPEREAZ Ă SACRIFICIILE LA
ALTAR ȘI CONDUCE RUG ĂCIUNEA DE OB ȘTE,
DISTINC ȚIE ÎNTRE SACRU ȘI PROFAN

Cultul este un element de nelipsit în orice religie.
Dacă acceptăm faptul c ă sentimentul religios primordial
este teama de Dumnezeu, urmeaz ă în mod coerent ac țiunea
de ,,îmbunare” a divinit ății de c ătre oameni prin
intermediul rug ăciunilor și jertfelor (sacrificiilor,
ofrandelor). Prin aceasta se recunoa ște explicit
atotputernicia di vinității și dependen ța omului fa ță de ea.
În cartea Facerea IV, 4-5 este descris ă apariția primelor
jertfe: ,,După un timp, Cain a adus jertf ă lui Dumnezeu
din roadele p ământului. Și a adus și Abel din cele întâi –
născute ale oilor sale și din grăsimea lor ”. Jertfele pot fi
de mai multe feluri: vegetale, animale, pietre și metale
prețioase, ba chiar și oameni. Men ționăm aici că în cazul
canibalismului avem de a face cu un act cultic (ritual), ce nu are o justificare trofic ă, deoarece nu constituie pur și
simplu o hran ă, ci este urmarea credin ței deviate dup ă
care, prin asimilarea direct ă trupeasc ă se pot mo șteni
calitățile celui consumat. În acest caz avem o religie
decăzută la starea de magie. În mod general, existen ța
jertfelor reclam ă existența unui altar, de obicei din piatr ă
și situat pe o în ălțime sau într -un loc deosebit. Cu timpul
jertfele și rugăciunile, într -un cuvânt cultul, au început s ă
fie oficiate de anumi ți oameni special ale și din rândurile

obștei, alcătuindu -se astfel o clas ă sacerdotal ă, preoții, ce
s-au ordonat mai târziu în chip ierarhic (desigur în cadrul religios superior).
Prin cult și sentiment religios, oamenii au putut
face distinc ția între sacru și profan, delimitându -și astfel
acțiunile. Aici desigur s -ar putea aduce obiec ția că în
vremurile str ăvechi aceast ă distincție nu exista și că toate
acțiunile omene ști erau desf ășurate în zona sacrului. Dar la
această obiecție se răspunde prin aceea c ă în aceast ă
situație ideală jertfele, cultul și religia nu -și mai au rostul
enunțat. Este punctul de vedere vehiculat în ultima vreme
mai ales de c ătre antropologii orienta ți spre via ța idilică a
indienilor nord- americani, ce tr ăiau în ,,perfect ă” armonie
cu natura, cu Mama P ământ, armonie tulburat ă de
agresiunea și imixtiunea brutal ă a omului alb cre știn.
Acest caz tipic de neo- rousseauism nu se poate sus ține în
fața necesit ății evidente a cultului cu distinc țiile între
sacru și profan. Chiar și în cadrul magiei, cercul magic de
protecție față de duhurile rele arat ă clar o delimitare
spațială, a sacrului și a profanului.

III.4. EXISTEN ȚA UNUI LOCA Ș SACRU (TEMPLU),
A UNOR LOCURI SACRE CU EVENTUALE
PELERINAJE ȘI PERIOADE SACRE DE TIMP

Cultul, așa cum l -am descris mai sus, are nevoie în
faza cristalizat ă de un cadru deosebit de desf ășurare.
Altarele erau la început sub cerul liber, pe dealuri sau în pădure, dar cu timpul s -a ivit și necesitatea plas ării lor
interioare din nevoia mai clar ă de delimitare a spa țiului
sacru. Așa au apărut corturi și colibe sfinte, culminând cu
construcțiile mai ample de piatr ă, templele. De altfel chiar
termenul profan vine din grecescul προφανω , ce s-ar

traduce ,,în fața (înaintea) templului” . Arhitectura
deosebită din punct de vedere tehnic și artistic (în grece ște
artă = τεχνη ) ne introduce în domeniul artei sacre. Aici
intră muzica, imnurile, imaginile, sculptura și obiectele de
cult. Momentul apari ției cultului sub forma de slujb ă
religioasă este relatat în cartea Facerea IV, 26 : ,,Atunci au
început oamenii a chema numele Domnului Dumnezeu. …”
Delimitarea sacrului de profan nu este numai o
operație omeneasc ă. Aceasta cap ătă o mult mai mare
autoritate atunci când se face prin interven ție
supranatural ă. Este cazul a șa-numitelor cratofanii
(manifestarea for ței divine) și chiar teofanii , în care
locurile cap ătă un caracter unic și pot deveni loc periodic
de pelerinaj.
Desigur c ă nu numai coordonata spa țială se supune
delimitării sacru -profan, ci și cealaltă dimensiune esen țială
a cosmosului fizic: timpul . Chiar dac ă el este conceput
ciclic și nu liniar, m ăsurătoarea și ritmul astronomic sunt
completate de periodizarea calendaristic ă cu distinc ția
sacru- profan. În acest fel cultul cap ătă un contur tot mai
deplin, desf ășurându -se după o rânduial ă precisă, un tipic
cu anumite rug ăciuni, anumite jertfe, în anumite locuri și
în anumite perioade.

III.5. REVELA ȚII NATURALE SAU
SUPRANATURALE F ĂCUTE DE CLARV ĂZĂTORI,
DE PROOROCI, O STRUCTUR Ă MAI MULT SAU MAI
PUȚIN DOGMATIC Ă A DOCTRINEI, CONSEMNAT Ă
ÎN CĂRȚI SACRE, FIIND PREZENT Ă TOTODAT Ă ȘI
O TRADI ȚIE ORAL Ă

Este adev ărat faptul c ă revelația natural ă –
descoperirea lui Dumnezeu din contemplarea și observarea
fenomenelor naturii – este deschis ă mai mult sau mai pu țin
tuturor oamenilor. Dar pentru expunerea unui mesaj coerent care s ă ducă mai departe la structurarea unei
învățături (doctrine) este nevoie de revela ții deosebite
primite de ale și, clar -văzători, prooroci, șamani, oameni cu
vocație special ă ce comunic ă obștei aceste mesaje și
învățături. În cazul cel mai înalt ei devin întemeietori de
religii precum au fost Buddha, Zoroastru, Mani, Moise, Mahomed și alții. Mesajele men ționate sunt comunicate
oral și se transmit spre însu șire și spre păstrare fie pe cale
orală, fie prin c ărți sacre adunate într -un canon. Are loc
astfel închegarea unei doctrine revelate, ce î și revendic ă o
autoritate supraomeneasc ă, și are un caracter mai degrab ă
conservator, în unele cazuri chiar dogmatic, devenind cu
timpul norm ă și tradiție.
Atragem aten ția că în rândul acestor întemeietori
s-a obișnuit a se trece și numele lui Iisus Hristos, ceea ce
constituie o grav ă eroare. A șa cum am ar ătat mai sus,
Mântuitorul nu este un simplu prooroc, nici întemeietor de religie, ci este Însu și Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu -Omul,
Cel ce a împlinit religiile și l-a unit pe om cu Dumnezeu,
mai întâi în persoana Sa ce a cu dou ă naturi (divino –
umană), urmând ca omul s ă continue acest proces de
îndumnezeire ( θεοσις ).

III.6. CARACTER V ĂDIT SOCIAL,
COMUNITAR, PRESUPUNÂND EXISTEN ȚA
UNUI COD MORAL ÎNCHEGAT

Astăzi se vehiculeaz ă conceptul de religie privat ă
sau individua lă, ca fiind caracteristic perioadei
postmoderniste. Unii oameni întreba ți fiind asupra
credinței lor afirm ă: ,,Cred, dar în felul meu .” Acesta este
un principiu al statului laic secularizat ce ,,tolereaz ă”
credința și garanteaz ă constituțional libertatea religioas ă și
de conștiință, însă în mod tacit caut ă pe cât posibil s ă
alunge cultul din via ța publică izolându -l în sfera privat ă.
Or, se constat ă în mod evident c ă religia are, spre
deosebire de magie, un caracter social, ea fiind îmbr ățișată
de membrii unei comunit ăți umane și practicat ă în grup.
Cazurile speciale de pustnici și sihaștri nu fac decât s ă
confirme aceast ă regulă.
Caracterul comunitar al cultului religios implic ă
totodată și aplicarea în via ța practic ă de zi cu zi a
învățăturii (doctrinei) și anume morala . Codul moral cu
prescripțiile sale precise se bazeaz ă pe legea moral ă
naturală înscrisă în inimile tuturor oamenilor : ,,Ceea ce
arată fapta legii scris ă în inimile lor, prin m ărturia
conștiinței lor și prin judec ățile lor, care îi învinov ățesc
sau îi și apără.” (Epistola c ătre Romani II, 15). De aici
vin criteriile binelui și răului, codurile de onoare, tabuurile
religioase. Desigur aceste legi pot fi scrise sau nescrise, important este c ă ele exist ă și trebuie s ă fie respectate de
toți. La o prim ă evaluare a acestor criterii, observ ăm că
religia care a corespuns la cel mai înalt nivel acestor criterii a fost religia mozaic ă a Vechiului Testament .
Celelalte „mari religii” sufer ă în anumite privin țe diferite
imperfec țiuni și scăderi ce elimin ă mai mult sau mai pu țin

conținutul termenului religie . Astfel, hinduismul se
prezintă ca un conglomerat religios ce nu poate oferi un
corp dogmatic unitar, un cult sau o moral ă unanim ă.
Budismul , cel puțin în versiunea original ă, se prezint ă ca a
fi o religie atee, Ființa divină fiind un concept pe care
Buddha a evitat consecvent s ă-l clarifice. Este adev ărat că
în dezvoltarea ulterioar ă petrecut ă mai ales în Indochina
(în țara de origine, India, budi știi numără aproximativ 1%
din popula ție!), Buddha este venerat în temple ca un zeu.
Monahismul budist a existat de la bun început și joacă
până astăzi un rol decisiv, dar despre o clas ă sacerdotal ă
ce aduce jertfe la altar cu greu poate fi vorba. La fel se
prezintă lucrurile în cea mai recent ă mare religie
mondială, Islamul , unde absen ța preoților, a jertfelor și
altarului ridic ă serioase semne de întrebare. Am men ționat
desigur marile religii contemporane. Cercet ătorul suedez
în sociologia religiilor Olav Hammar49 face o analiz ă
„apofatic ă” a mișcării arătându -ne ceea ce, dup ă opinia sa,
nu este new age:
a) mai întâi de toate new age nu este o religie
,,privată” pentru acas ă, ci una social ă.
Observația de mai sus nu -și are sens decât î n
cadrul concep ției secularist -iluministe prezent ă în special
în SUA, dup ă care religia sau credin ța în general apar ține
domeniului privat, domeniul public, statul și societatea
declarându- se neutrale din punct de vedere religios și
„laice” din punct de ve dere confesional. Iat ă cum termenul
bisericesc λαος capătă un sens cu totul diferit de cel ini țial,
acela de „poporul lui Dumnezeu” devenind poporul secularizat de tip francmasonic, adic ă poporul f ără
Dumnezeu (și chiar împotriva Lui). Astfel, Biserica tre buie
separată de stat, nu mai exist ă în aceast ă viziune nici

49 Olav Hammar, På spaning efter helheten, W&W, 1997.

biserica de stat protestant ă, nici biserica stat romano-
catolică și se anuleaz ă și „vulturul bicefal bizantin”,
simfonia ortodox ă a trupului cu dou ă capete: Biserica și
Statul. De aceea și astăzi în mod curent prin Biseric ă se
înțelege clerul , iar prin societatea (institu ția, mentalitatea)
laică se înțelege o grupare secularizat ă quasi atee.
Conform punctului 6) de mai sus, religia are îns ă în mod
obligatoriu o component ă comunitar ă, socială.
Și b) new age nu este ocultismul secolului al XIX-
lea.
Ocultismul și ezoterismul secolului trecut pot fi
considerate izvoare, gesta ții hibernale ale fenomenului ce
va ieși la lumin ă peste 100 de ani. Prin desf ășurarea
publică „la arătare”, se pierde caracterul arcan, de ini țiere
elitistă. Fenomenul se exteriorizeaz ă, se vulgarizeaz ă, și,
potrivit lui René Guénon50, se depreciaz ă catastrofal. New
age are ca elemente comune cu „spiritualismul” secolelor XVII- XIX: spiritele, ocultismul, mae ștrii spirituali,
societățile esoterice, lumile paralele, evolu ția spiritual ă,
puterile supranaturale, filosofii și concepțiile orientale. De
altfel trebuie men ționat că două dintre conceptele de
temelie ale new age, karma și reîncarnarea, sunt luate din
teosofia occidental ă, nu direct din hinduism sau budism.
Să observăm acum succint cum se prezint ă
mișcarea new age în raport cu criteriile mai sus
menționate.

50 René Guénon, Domnia cantit ății și semnele vremurilor, Humanitas, 1995.

III.1. RELAȚIA OMULUI CU O FIIN ȚĂ DIVINĂ
SUPERIOAR Ă, ADORAREA ACESTEIA ȘI
CĂUTAREA UNEI MÂNTUIRI

Aici, lucrurile se prezint ă destul de confuz,
deoarece trebuie s ă ținem seama de orientarea ini țială a
adepților new age. Cel mai r ăspândit și tipic concept new
age în aceast ă privință este „holismul” (engl. whole ,
grecescul το ολου ) de inspira ție hinduist ă. Cunoaștem însă
că astfel se cade în monismul panteist, acest tot unitar
fiind străbătut de o energie care une ște, energie ce este
oarecum un dumnezeu imanent, deosebit de Dumnezeul
creștin. Autorul new age- ist J. B. Priestley se refer ă la
religie ca „la existen ța reintegrat ă în totalitatea monist ă a
holosului universal, ref ăcând sistemul și totalitatea unei
paradigme”51. Alice Bailey (1880-1949) descrie la rândul
ei religia new age ca fiind „ exprimabil ă printr -o punte, un
curcubeu, antakharana ,52 sub deviza «totalitate» și
«inițiere»” .53 Remarc ăm astfel c ă simbolul cheie al
mișcării este curcubeul , dar nu cu semnifica ția revelat ă din
Facere cap. IX, ci cu o interpretare ezoteric ă bazată pe
tradiții orientale p ăgâne. La Nathan Söderblom întâlnim
conceptul de re ligiozitate mistic ă. Acesta este caracterizat
prin monism, unirea cu Absolutul, individualism,
ezoterism, toleran ță, toate fiind binecunoscute tr ăsături ale
religiozit ății de tip new age care au influen țat probabil pe
teologul protestant.
O energie omnipre zentă nu poate fi temut ă și
adorată, divinitatea ba chiar și omul în new age pierzând

51J. B. Priestley, Literature and Western Man , 1990, cf. Bruno Würtz în New
Age, Timișoara, 1992, p. 23.
52 din sanscrit ă antar (lăuntric) și karana (organ de sim ț).
53 B. Würtz, New age, p. 131.

caracterul de persoană, – o altă caracteristic ă a
religiozit ății orientale. Fiin ța divină, infinit superioar ă, se
evaporă în acest fel, iar mântuirea cap ătă în consecin ță alte
dimensiuni. Fundamentul în new age se reg ăsește în
mântuirea de tip hinduist. V ăzută ca iluminare și realizare
– intuitiv ă la început – a unității pan -cosmice între
Brahman și Atman, revela ția devine: tat twam asi , – ,,tu
ești acesta”, destr ămarea il uziei ( maya ), ce acoperea
adevărul. Drept urmare mântuirea cap ătă aici o conota ție
gnosticist ă, nefiind îns ă și unica. În sensul de salvare
(engl. save, franc. sauver ), mântuirea e v ăzută prin
ecologie, prin terapie, alimenta ție naturist ă, termenul
extrapolându- se apoi chiar și asupra animalelor, într -o
viziune practic ă, terestră. Această mântuire, a șa cum o
descrie de pild ă Alice Bailey, este de fapt o automântuire
cu forțele proprii prin trezirea unor puteri supraomene ști
ce se găsesc latent în om, trezire ce se realizeaz ă prin
diferite tehnici de medita ție de tip oriental, sau terapii
alternative de sorginte psihologic ă transpersonal ă ce
modifică funcțiunile creierului (lucru ce se ob ține uneori și
prin folosirea drogurilor de tip LSD sau ecstasy). Aceast ă
cale a fost propov ăduită mai ales de c ătre psihologii Alpert
și Timothy Leary (m. 1996): „Ei (Leary si Alpert) au ales
această carte sfânt ă (Cartea mor ților tibetan ă), deoarece
socoteau c ă LSD era un "sacrament chimic" care ar putea
declanșa trăiri spirituale… Leary și Alpert voiau s ă lege
imprevizibila escapad ă LSD cu un sistem de gândire
asemănător ramurilor oculte ale catolicismului și
islamului… Leary l-a intâlnit pe Aldous Huxley (un alt
favorit al lui John Lennon) în 1960 și a fost frapat de
profeția acestuia c ă drogul va face experien țele oculte

accesibile maselor și va declan șa o trăire religioas ă ce va
fi o revolu ție” 54.
Aldous Huxley (1894-1963) este binecunoscutul
autor de proz ă englez. Ceea ce se știe însă mai pu țin
despre el este faptul c ă, după ce a fost un observator
intelectual și agnostic, Huxley a avut preocup ări legate de
mistică, elaborând chiar în 1945 o ,,filosofie peren ă”,
bazată așa cum vom vedea pe concepte de filosofie
hindusă. Potrivit acestei filosofii, esen ța lucrurilor este o
realitate divin ă, în viață și în suflete. Sufletul este ceva
similar realit ății divine, sau pur și simplu identic cu ea. În
acest punct, constat ăm greșeala fundamental ă, atât a lui
Huxley, cât și a hinduismului: neîn țelegerea doctrinei de la
Calcedon și a energiilor necreate. Neîn țelegerea este
bazată, este aproape cert bazat ă, pe necunoa șterea lor. De
aici vine și o formul ă de genu l: ,,Dumnezeu, fundamentul
lumii, este esen ța tuturor. Ceea ce e în adâncul meu este și
în adâncul t ău. Tu ești eu însumi într -o altă formă.”
Temeiul acestei forme de filosofie vedantic ă este indicat a
fi în intui ție, nu în gândirea ra țională. Putem accept a acest
lucru, notând onestitatea lui Huxley ce nu invoc ă revelația,
mistică sau de alt ă natură. Religia are la baz ă tocmai
revelația, rațiunea și chiar intui ția fiind incapabile a se
ridica la nivelul cunoa șterii revelate. Din p ăcate, așa cum
am văzut, Huxley și ceilalți nu s -au mărginit la intui ții, ci
au mers mai departe, c ăutând și găsind confirmarea
acestora în tr ăirile produse de drogul mescalină, trăiri
descrise în cartea O poartă către cealalt ă lume (1954). În
această privință, Aldous Huxley a adoptat concep țiile
celorlalți ,,indieni”, cei central -americani, dup ă care
mescalina extras ă din cactusul peyote și alte câteva

54 I. McDonald, The Beatles – Inspelningar och 60-talet – A Revolution in the
Head, Bo Eneby forlag, 1995, p.157.

droguri erau considerate ni ște sacramente religioase. Peste
un deceniu, antropologul hispano-american Carlos Castaneda a abordat ace eași temă sub forma fic țiunii
literare a mai multor romane ce-l aveau în centru pe vrăjitorul indian Don Juan. În Aldous Huxley vedem cu
îndreptățire un precursor ideologic al hippy -lor, mai pu țin
ținuta exterioar ă: barba, blugii, pletele, amorul liber,
hainele largi și florile.
În altă lucrare pe aceea și temă,
55 se afirm ă că
drogurile sunt religia secolului XX. Printre efectele acestor practici nes ănătoase putem cita una din cele mai
obișnuite ,,st ări modificate” ob ținute prin LSD : pierderea
personalit ății. Cel în cauz ă nu-și mai percepe eul ca o
entitate proprie, ci se pierde în ceea ce Jung numea ,,conștiința oceanic ă”: senza ția că totul e una, iar
conștiința individual ă e o iluzie.
Acești autori sunt departe de a fi singurii ce sus țin
folosirea drogurilor în vederea ob ținerii unor st ări de
conștiință modificate (alterate). În lucrarea sa Știință și
magie
56 parapsihologa britanic ă Serena Roney -Dougal
enumără la sfârșitul ,,tehnicilor de a deveni con știent de
psihicul subliminal” plantele psihotrope. ,, Șamanii
siberieni folosesc alcoolul și Amanita muscaria,
vrăjitoarele europene foloseau belladona, cium ăfaia,
măsălarița și mandragora; indienii nord -americani
folosesc tutunul, peyote și psiloci ninul; americanii din sud
folosesc harmalinele (yaga, ayahuasca etc.) ș.a.m.d. În
misterele, eleusine, pâinea, dat ă din mân ă în mân ă
participan ților, conținea, probabil, ergotin ă.”57

55 The Politics of Extasy.
56 Editura Elit, nu are anul apari ției..
57 Op. cit. p. 42.

Potrivit adep ților new age, mântuirea cre ștină din
era P eștilor și-a ratat rezultatele și menirea, drept care este
de așteptat o mult mai mare eficien ță de la zodia
Vărsătorului, aceasta fiind varianta astrologic ă a utopiilor
mileniste. De la sine în țeles este c ă în acest sistem
optimist Judecata de apoi, raiul și iadul nu au nici un loc,
eventual (deoarece nu este acceptat ă nici doctrina
păcatului originar) fiind acceptat ă apocatastaza. Pentru c ă
în Cre știnism scopul ultim al mântuirii este
îndumnezeirea, unirea cu Dumnezeu θεοσις , vedem c ă
diferența față de ne w-age este dat ă de dualismul Creator –
creație cu discontinuitate de natur ă, unire liber ă de
persoane, dup ă definiția Sinodului de la Calcedon f ără
amestecarea firilor ( ασινκιτος ), fără schimbarea lor
(ατρεπτος )”, desigur c ă nu și în modul ipostatic al lui Iisus
Hristos.
În acest punct trebuie s ă facem urm ătoarea
observație important ă. Analiza de mai sus este adecvata
unui anumit tip de new age, cel mărturisit și afirmat
deschis . Căci alături și în paralel cu acesta s -au dezvoltat o
serie de religii neo- păgâne ce tind într- adevăr să aibă într-
o măsură aproape complet ă datele necesare. Avem în
vedere cultele neoceltice, druizii și Wicca, unde putem
întâlni zeit ăți ale naturii, politeism chiar, se ador ă zeițe ca
Gaia, Demeter, Shing-Moo, Cybele, Astarte, Isis, Diana, Frigga etc. Observ ăm prin urmare leg ăturile neo –
păgânismului cu magia ritual ă și cu vrăjitoria modern ă.
Rădăcinile neo -păgânismului se pot g ăsi în romantismul
secolului XIX, cu asocia ții de genul The British Order of
Druids . În secolul XX, maniera postmodernist ă, cu
eclectismul și reconstruc ționismul ei, a înlocuit treptat
modernismul anterior, începând ca din anii ’60 s ă se
dezvolte sub influen ța ideilor lui C. Jung (psiholog
arhetipal neo- gnostic) și ale scriitorului Robert Graves.

Aria de r ăspândire a acestor mi șcări cuprinde în special
SUA, Anglia și Scandinavia. Cit ăm în continuare dup ă
Enciclopedia CD Encarta ’98 unele din cele mai
importante grupuri neo- păgâne: The Church of All Worlds ,
cea mai numeroas ă dintre toate mi șcările păgâne, care se
centrează pe adorarea zei ței mame a p ământului ;
Feraferia , bazată pe vechea religie greac ă și de asemenea
centrată pe adorarea zei ței; Pagan Way , o religie naturist ă
centrată pe adorarea zei ței și a anotimpurilor; The
Reformed Druids of North America ; The Church of the
Eternal Source , care a reînviat vechea religie egiptean ă și
The Viking Brotherhood , care celebreaz ă rituri nordice.
Despre planul mondial Wicca se vorbe ște și în
lucrarea lui Robert D. Doyle Witches and Witchcraft .
Wicca este un termen paleo- englez ce înseamn ă vrăjitor.
Rădăcinile indo -europene ale cuvântului wic sau weik duc
la noțiunea de „a se apleca, a se îndoi, a se întoarce, a se
suci.” Aici putem face o referire la termenul bisericesc latin curbatus
58, pe care Martin Luther l- a descris pe bun ă
dreptate ca desemnând orice aplecare (îndoire, curbare)
spre cele materiale, nu numai în sensul sexual, cel folosit îndeobște. Wicca sau cultul vr ăjitoresc contemporan se
bazează pe cărțile din anii 20 ale scriitoarei americane
Margaret Murray, care a redactat în 1921 articolul intitulat
Witchcraft , publicat ulterior în a XIV- a ediție a
Enciclopediei Britannica (1929). Teoria ei sus ține în linii
mari ideea c ă vrăjitoarele Europei apusene erau aderentele
unei religii generale p ăgâne antice care a fost înlocuit ă,
deși nu complet, de Cre știnism. Aceast ă ipoteză n-a putut
fi demonstrat ă în nici un chip și a căzut în desuetudine
chiar în cercurile academice unde a fost expus ă. Cu toate
acestea ea a fost continuat ă de englezii Gerald Bosseau

58 Ce a dat la noi curvar , termen vechi cronic ăresc.

Gardiner (1884 -1964), Alex Sanders (1926 – 1988) și
Aleister Crowley. Gerald Gardner a proclamat în 1951 existența unei religii p ăgâne înviate bazat ă pe feminism și
cultul naturii numit ă wicca – despre care el pretindea a fi
aceeași credință, reapărută în lumea modern ă. Aleister
Crowley a scris în anii ’50 c ărțile Witchcraft Today și The
Book of Shadows în care a creat o religie numit ă Thelema .
Aceste ramuri enun țate mai sus nu se revendic ă a face
parte din new age, ba chiar în anumite circumstan țe se
delimiteaz ă deschis de mi șcare. Motivul (cel pu țin cel
declarat) ar fi tocmai absen ța elementelor propriu -zis
religioase. S- ar mai putea ca new age, a șa cum a fost
descris, datorit ă carențelor respective, s ă nu corespund ă
unor persoane, mai ales femei, dotate cu o sensibilitate religioasă pentru rit și cult, fie ea și de tip p ăgân,
moștenire a trecutului cre știn. Se știe că, prin cre știnarea
treptată a popoarelor europene, componenta p ăgână din
străfundul sufletelor acestora n- a fost niciodat ă extirpată
din rădăcină. Chiar Mântuitorul a ar ătat în parabola
grâului și neghinei cum se va petrece acest fenomen,
evoluția sa și finalitatea eshatologic ă. Această „neghină”,
păgânismul, cre ște astăzi cu o vitalitate impresionant ă
înlăturând din calea sa „pleava” credin ței creștine
căldicele și secularizate lipsit ă de orice vlag ă ce a
caracterizat spa țiul european în ultimele dou ă secole. Vom
analiza, a șadar, în continuare, când vom vorbi despre
elementele religiei î n new age și situația din cadrul
cultelor de tip wicca. Aici se ador ă Marea Zei ță și Zeul
cornut (identificat uneori cu Pan, alteori cu însu și satana).
Diferitele grup ări de tip wicca nu au o înv ățătură omogenă
sau un cult stabil, drept care vom întâlni oarecare variațiuni în func ție de sursa de inspira ție folosit ă. Astfel
în wicca se mai întâlnesc numele de zei ță Aradia și
Cerriwen , în timp ce în druidism se prefer ă numele

Mireasa . S-a mers pân ă într -acolo încât unele grupuri au
refuzat s- o numeasc ă pe „Ea ”, spunându- i simplu „Zei ța”
sau „Cea-al- cărei-nume-nu-poate-fi-rostit”59, parodie
evidentă a interdic ției vetero -testamentare. Neo-
păgânismul este mult îmbr ățișat de femei, iar în cea mai
dezvoltat ă țară a lumii, S.U.A., teologia feminist ă este
susținută în mod deosebit de o personalitate remarcant ă în
domeniu, Zsuzsana Budapest, auto- intitulată vrăjitoare,
într-o ramură a societ ății wicca, adoratoare a „Zei ței-
mamă”, și care exclude b ărbații din societate.
Ajunși în acest moment, putem trece succint la
apropierea de o alt ă ramură specifică a neo -păgânismului
contemporan: satanismul. Istoricul și publicistul român
stabilit în S.U.A., Prof. dr. Traian Golea ne informeaz ă
într-un material apologetic ce dezv ăluie pericolele new
age: „ Tot lui Satana Lucifer i se închin ă adepții religiei
pământului, cum î și zic cei ce cred și practică vrăjitoria,
înregimenta ți într -o multitudine de «biserici»: Biserica
Wiccan Nou ă, Păgânii pentru Pace, Copiii P ământului
Verde, Biserica Copacului Rowan, Biserica Întregii Lumi,
Oul Verde, Universitatea Pomilor, Alian ța Femeilor,
Centrul pentru Resursele Comunit ății, Seminarul Seax –
Wicca, Conven ția Zeiței, Biserica Georgian ă, Biserica
Izvorului etern, Druizii Reforma ți și ne -reformați,
Fundația pentru Studiile Șamanilor”.
Un astfel de adept al vr ăjitoriei, Matthew Fox, a
reușit să convingă sute de preo ți și călugărițe catolice s ă i
se alăture în credin ța lui panteist ă grupați în culte, ca de
exemplu: Colegiul Sfintelor Nume, Centrul pentru
Spiritualitatea în jurul Crea ției și Prietenii Spiritualit ății
Creației. Există și sinagogi ale Noii Ere, ca Makom Ohr

59 Cf. Enciclopedia CD, Encarta ’98 , Microsoft.

Shalom din Woodland Hills, California, care se roag ă și
Mumei P ământului ( Mother Earth ) alături de Yehova.60
Trebuie s ă subliniem c ă în sursel e citate de tipul
Enciclopediei Encarta , materialele respective sunt
alcătuite de antropologi, etnologi, sociologi, și nu au nici o
relevanță teologic ă. De aceea tonul lor este dac ă nu
binevoitor, cel pu țin neutral, impar țial, neangajând vreo
opinie dogma tică sau măcar moral ă din partea autorilor
respectivi.

III.2. CREDIN ȚA ÎN DIVINITATE
ȘI ÎNTR -O LUME DE „DINCOLO”

În concep ția noii paradigme holistice (aici, în
sensul de mai sus al monismului panteist), nu mai exist ă o
distincție clară între om și divinitate, între Creator și
creație, între imanent și transcendent. Mântuitorul a spus
că împărăția Sa nu e din lumea aceasta. Dar noii
„evangheli ști” nu se sfiiesc s ă aducă revelațiile lor în
totală contradic ție cu Sfânta Scriptur ă ca și când nici n -ar
fi auzit avertismentul Sfântului Apostol Pavel: „ Mă mir că
așa degrab ă treceți de la cel ce v -a chemat pe voi, prin
harul lui Hristos, la alt ă Evanghelie. Care nu este alta,
decât că sunt unii care v ă tulbură și voiesc s ă schimbe

60 Toate acestea și încă multe altele sunt încadrate ast ăzi în termenul
sociologiei religiilor ca NRM ( New Religious Movements ). Astfel, lor li se
conferă în Occident un statut „legal” de coexisten ță cu celelalte
„denomina țiuni” și culte acceptate de stat. Întrucât asupra statului n ostru se
fac presiuni de aliniere a legisla ției la standardele euro -atlantice, tragem și
noi un serios semnal de alarm ă asupra acestui pericol ce se anun ță la orizont
cu consecin țe foarte grave pentru via ța duhovni cească.

Evanghelia lui Hristos. Dar c hiar dacă noi sau un înger
din cer v- ar vesti alt ă Evanghelie decât aceea pe care
v-am vestit-o – să fie anatema! ” (Galateni I, 6-8 ). În
„evanghelia new age” Hristos are doar numele în comun cu Domnul și Dumnezeul cre știnilor. El este considerat a
fi un avatar, un maestru, un ini țiat sau întemeietor de
religii ca Moise, Hermes, Zaratustra, Manu, Ram, Budha și
alții, ce apare ciclic spre a duce mai departe progresul
spiritual al lumii. Acest Avatar este așteptat de mai multe
religii sub numele de: Maitreya (budism), Krishna
(hinduism), Messia (iudaism), Imamul Madhi (islamul
sunit), Bodhisattva … În acest context, putem aminti și de
ne-chematul și non -apostolul apocaliptic Peter Lemesurier
care amenin ță omenirea c ă, dacă refuză să accepte un fel
de nou Mes ia, un nou arhetip, nu vor face, se în țelege,
parte din el. Numai cei ce- l vor accepta vor pl ămădi Noul
Om, Al doilea Adam sau Finalul Mesia, restul, inevitabil, nu va avea a șadar accesul în jinduitul regat… To ți cei ce
vor pătrunde în Noul Regat vor fi, prin defini ție, parteneri
la conducere… "hristosul colectiv" fiind "entitatea supremă". În acela și fel congl ăsuiește Alice Bailey, care a
primit pe c ăi mediumnice de la spiritele Koothumi și
Djawl (sic!) Kuhl „revelațiile” de tip nou și care explic ă
foarte binevoitor c ă, atunci când con știința care este
"hristos" (cel colectiv, new age) a fost de șteptată în toți
oamenii, abia atunci va trebui s ă dobândim pacea pe
pământ și bunăvoirea între semeni, c ă expresia divinit ății
noastre va pune cap ăt urii dezl ănțuite asupra p ământului și
va zdrobi toate zidurile desp ărțitoare care separ ă pe om de
om, grup de grup, na țiune de na țiune, religie de religie.

III.3. UN CULT ORGANIZAT CE CUPRINDE
RUGĂCIUNE, SACRIFICII (JERTFE), O CLAS Ă
SACERDOTAL Ă CE OPEREAZ Ă SACRIFICIILE LA
ALTAR ȘI CONDUCE RUG ĂCIUNEA DE OB ȘTE,
O DISTINC ȚIE ÎNTRE SACRU ȘI PROFAN,
O ARTĂ SACRĂ

Aici lucrurile se prezint ă mai simplu. Mi șcarea
propriu- zis new age nu prezint ă, nici cel pu țin în stadiu de
embrion, vreun cult specific, un ritual și celelalte el emente
ale punctului 3. În locul rug ăciunii este prezent ă meditația
de tip oriental sub diferite forme: medita ție
transcendental ă, meditații de tip yoga, zen, rozicruciene,
antroposofice ș.a.m.d. Medita ția se deosebe ște de
rugăciune prin faptul c ă în vreme ce aceasta din urm ă este
dialogul omului cu Fiin ța suprem ă, meditația rămâne în
ultimă instanță un monolog al omului cu sinele s ău, ce nu -l
poate lega pe om de ceva superior lui. Sesizând aceast ă
carență și importan ța majoră a rugăciunii, Alice Bailey a
alcătuit așa – numita „Marea Invoca ție” ce preia
atribuțiunile rug ăciunii ,,Tat ăl nostru” pentru cre știnism.
,,Nu trece zi f ără ca însuși Cristos s ă nu o recite .”61 Stilul

61 Alice Bailey, La grande invocation , Bonne Volonté Mondiale, Genève,
pp. 7-8: Din izvorul de Lumin ă al cugetului lui Dumnezeu/ Lumina se va
revărsa în cugetul oamenilor/ Lumina va coborî pe p ământ.
Din izvorul de Iubire al inimii lui Dumnezeu/ Iubirea se va rev ărsa
în inimile oamenilor/ Iar Cristos se va putea reîntoarce pe p ământ.
Din centrul în care s- a născut voia lui Dumnezeu/ Planul
călăuzește slaba voire a oamenilor/ Planul pe care îl cunosc în țelepții.
Din centrul pe care îl numim neamul omenesc/ Înmugure ște planul
Iubirii și al Luminii/ Și se poate încuia poarta loca șului răului
Lumina, Iubirea și Puterea vor restaura/ Planul pe p ământ.

compunerii arat ă fără tăgadă sorgintea teosofic ă, simbioza
de elemente cre știne și de ocultism francmasonic.
Din punct de vedere al ritualurilor, new age nu se
prezintă deloc satisf ăcător. Omul modern este refractar
ideii de rit, pentru omul occidental secularizat aceast ă
noțiune a devenit cu timpul un termen cu înc ărcare
negativă, gesturi f ără sens, ambalaje goale. De aceea,
mișcarea new age nu arat ă vreo dorin ță de a trece la un
ritual consacrat, chiar consacrarea și instituționalizarea
fiind termeni oarecum anti- new age. Tradi ția, atitudinea de
mulțumire mic -burgheză, dogmatismul repugn ă adepților
noii ere, care se vrea dinamic ă și înnoitoare. În anii ’60, au
existat dincolo de ,,cortina de fier” o serie de curente
contra-culturale în care s- a operat o distinc ție între religie
și viața spiritual ă. Religia a fost acoperit ă de o conota ție
negativă, legată de tot ce putea fi mai lipsit de interes, în
timp ce via ța spiritual ă a devenit u n termen ce cuprindea
în primul rând o bucurie a eliber ării de legile moral –
religioase, iar în al doilea rând un suflu personal, un aport sufletesc foarte nou în aceast ă sferă tânără. Aceast ă
atitudine corespunde unei dezvolt ări defectuoase a
creștinismului de nuan ță neo -protestant ă, izvor al
seculariz ării actuale.
Spre deosebire de cele afirmate mai sus, în cadrul
mișcărilor neo -păgâne amintite ritualurile î și au un loc
stabil, având func țiunea de a marca diferitele faze ale
ciclului vie ții individului. Pe ntru început vom sublinia
faptul că, fiind vorba de neo-păgânism, aceste culte sunt
improvizate prin parodierea cultului bisericesc (romano-catolic), având pu țin în comun cu vreo tradi ție păgână de
la care se revendic ă. Aceasta este explicabil prin faptul c ă

aceste culte p ăgâne, fie ele celtice, galice sau proto –
germanice- scandinavice, au ie șit practic din istorie de cel
puțin o mie de ani. Ceea ce se mai caut ă a se învia este
mai degrab ă duhul decât forma p ăgână. Aceasta nu face
lucrurile mai pu țin grave d in punct de vedere duhovnicesc,
fiind chiar o apostazie mai grav ă decât cea a lui Iulian
Apostatul din secolul IV. Atunci se putea spune c ă
păgânismul era înc ă viabil, cre știnismul având oficial în
spate doar câteva decenii de afirmare public ă. Acum, la
aproape 2000 de ani, situa ția este (în Europa desigur)
cumva inversat ă. Revenind la ritualuri, începutul este
imitat dup ă Sfânta Tain ă a Botezului: exist ă o ceremonie
simplă de punere a numelui la na ștere, făcută de mamă sau
de către preot, în care copilul este uns cu ulei ca s ă fie
asigurată protecția zeităților familiei.
În ciuda variantelor locale, putem detecta un
,,pattern” (paradigm ă, model) comun acestor mi șcări.62 Pe
scara ierarhic ă a vrăjitoarelor exist ă trei grade în ordine
crescătoare: preot și vrăjitoare a Marii Zei țe; regină
vrăjitoare sau – pentru b ărbați – mag; mare preoteas ă și
mare preot. Inutil a mai repeta c ă și aceste grade parodiaz ă
cele trei trepte ale harului în sacerdo țiul creștin.
La inițierea în primul stadiu, aspirantul este adus în
cercul magic dezbr ăcat, cu ochii lega ți și cu mâinile legate
la spate. Dup ă ce conduc ătorul grupului a bolborosit
niscaiva cuvinte oculte, viitorul membru prime ște sărutul
pentagramei (pe picioare, genunchi, p ărțile sexuale, sâni și
buze) și 40 de lovituri de bici, dup ă care el sau ea trebuie
să jure astfel: În prezen ța Atotputernicului, jur solemn și

62 Informațiile ce urmeaz ă se bazeaz ă pe lucrările lui F.X. King, Häxkonst
och Trolldom , Hamlyn-Lettura, 1987; P. Fersling, Naturligt Ővernaturligt
Politikens Forlag, K őpenhamn, 1986; *** Transformations, Ladumann,
Malmő, 1992.

de bunăvoie ca totdeauna s ă păstrez secretele artei,
exceptându- i pe cei vrednici și pregătiți într -un cerc ca
acesta. Și niciodat ă să refuz a -i arăta secretele artei unei
astfel de perso ane dacă un Frate sau o Sor ă a artei sunt
garanți pentru ea. Acestea toate le jur pe n ădejdea vie ții
viitoare, și fie ca armele mele magice s ă se întoarc ă
asupra mea dac ă voi călca acest jur ământ solemn . În acest
caz, inspira ția vine direct din jur ămintele rituale de ini țiere
francmasonic ă ce au fost puse la punct cu o sut ă-două de
ani mai înainte.
După depunerea jur ământului i se înmâneaz ă
candidatului diverse ustensile și este informat cum trebuie
să le foloseasc ă. El prime ște un athame , un pumnal negru
cu care poate forma toate cercurile magice, domina, înrobi și pedepsi toate spiritele r ăzvrătite și demonii de
asemenea, poate intra în leg ătură cu îngeri și spirite bune.
Înaintea stadiului urm ător, candidatul este întrebat
dacă e dispus s ă sufere chinuri pentru a înv ăța, și dacă
răspunde c ă da, prime ște 40 de lovituri de bici. Dup ă
aceasta, conduc ătorul grupului declar ă că „în wicca
trebuie totdeauna s ă întorci întreit înapoi ceea ce ai
primit ”, drept pentru care candidatul întoarce 120 de
lovituri celui ce l- a biciuit. Legenda despre Marea Zei ță se
prezintă sub forma unui mister. La sfâr șit, aspirantul este
plimbat în interiorul cercului și se proclam ă că s-a inițiat
un nou mag sau o regin ă vrăjitoare.
Al treilea stadiu se concentreaz ă pe contactul
sexual în interiorul cercului dintre candidat și maestru, în
vreme ce asisten ța stă întoarsă cu spatele. În multe
grupuri, aceasta se petrece sub o form ă simbolic ă.
63 Apoi

63 Aici ,,simbolic” este în țeles în sensul de ,,în loc de…”. P ărintele Al.
Schmemann a ar ătat pertinent deficien ța acestui mod de percepere a
simbolului în lucrarea sa Euharistia.

se cufund ă ceremonios pumnalul magic athamen într -un
pocal cu vin și cei din cercul înconjur ător sunt informa ți
că așa cum e femeia pentru b ărbat, la fel e pocalul pe ntru
pumnal.
Caracteristic ă cultului neo -păgân este și
sacralizarea : a spațiului, prin delimitarea unui Cerc magic
protejat de cei Patru P ăzitori ai celor Patru z ări, stăpânii
celor Patru elemente: aer, foc, ap ă și pământ; timpului,
prin ceremoniile din anumite perioade, apari ția unui
calendar magic. Preo ția este destul de deschis ă, femeile au
acces egal în ierarhie. Vr ăjitoarele moderne țin opt
sărbători sau sabbaturi . Ele sunt: Noaptea Valpurgiei (30
aprilie), Noaptea tuturor sfin ților (31 octombrie), messa
cimbrului (2 februarie), lammas (2 august), cele dou ă
echinocții (21 martie și 23 septembrie) și cele dou ă
solstiții (22 iunie și 23 decembrie).
Ritualurile acestor s ărbători variaz ă destul de mult
de la un grup la altul, dar urm ătoarele caracteristici luate
din sabatul messei cimbrului apar ca fiind tipice. Se merge la locul cu pricina în pa și de dans cu ramuri în mâini și cu
făclii aprinse, iar Marea preoteas ă poartă o coad ă de
mătură formată ca un fallus erectus . Dansatorii formeaz ă
cercul magic. Marele preot vine purtând în mâna dreapt ă
sabia magic ă, iar în mâna stâng ă un fallus de lemn. Preotul
și preoteasa î și dau s ărutul pentagramei, dup ă care
preoteasa invoc ă zeul din preot cu cuvintele: Înfricoșatule
domn al morții și al rena șterii, domnul vie ții, dătătorule
de viață, tu al cărui nume este taina tainelor, d ă-ne nouă
curaj în inimile noastre! Fie ca lumina ta s ă se cristalizeze
în sângele nostru și să ne ducă la înviere. C ăci nu este nici
o parte din noi care s ă nu fie de la zei. Te rug ăm:
miluiește pe preotul și pe robul t ău. Acum se face eventual
o inițiere, urmat ă de ceremonialul pâinii și al vinului, o
serbare și un dans.

Ceremonialul pâinii și vinului începe cu un act
sexual între preot și preoteas ă. Ceea ce urmeaz ă are o
,,asemănare” (parodie și batjocur ă) cu euharistia cre ștină.
Atât vinul (de obicei sherry dulce), cât și pâinea se
binecuvânteaz ă de către Marea preoteas ă. Pâinea, f ăcută
din sare, miere, vin, f ăină, untdelemn și, în anumite
grupuri, sânge, este de obicei în form ă de semilun ă, în
cinstea Zei ței lunii. Aceast ă pâine se folose ște de asemeni,
într-o ceremonie magic ă ce îmbin ă fel de fel de blasfemii
legate de Zei ța lunii cu o orgie sexual ă în cinstea ei.
Cultul modern al vr ăjitoarelor este o rel igie în
dezvoltare și, de la moartea lui Gardner ( 1964), ea s -a
dezvoltat în mai multe direc ții. Tot mai mul ți încearc ă să
se întoarcă la cultul naturist p ăgân și de aceea se dezic de
ritualurile sado-masochiste ale lui Gardner. Unii duc aspectele cultice sexuale mai departe decât Gardner, iar alții se dedau cu râvn ă magiei, atât albe cât și negre. Prin
magie alb ă se înțelege în acest context producerea
elixirelor dragostei sau a mixturilor de plante vindecătoare. În mai multe grupuri se folosesc ritualuri
speciale în care se adun ă plante mai ales noaptea, întrucât
se spune c ă puterea plantelor este concentrat ă în faze
speciale ale lunii.
64 Magia neagr ă este adesea de tipul în
care păpuși ce simbolizeaz ă victima sunt în țepate cu ace,
și dacă întreg grupul de 13 persoane se concentreaz ă pe
obiect, se spune c ă victima va suferi acelea și chinuri
(magie simpatic ă).65

64 Vezi în leg ătură cu aceasta cercet ările ,,științifice” ale antr oposoafei Lili
Kolisko. Nu este de altfel singurul caz în care antroposofia se învecineaz ă
direct cu vr ăjitoria și ocultismul.
65 Pasaj tradus și adaptat dup ă P. Fersling, Naturligt Ővernaturligt,
pp. 212-213.

Dar nu numai cultul wicca, ci și așa – numita
biserică satanist ă și-a înjghebat un cult-parodie. ,,În
Occident au ap ărut diverse secte sataniste, localizate în
special în S.U.A. Cea mai mare biseric ă satanistă cu sediul
la San Francisco a fost fondat ă în 1966 de Anton Szandor
La Vey. Se crede c ă la ora actual ă (anul 2000), biserica are
în jur de 10 000 de membri în toat ă lumea. Aceast ă
biserică satanist ă se distinge de alte secte satanice din
S.U.A. care leag ă în principal cultul satanic de sex și de
droguri. Un englez care a participat la o mess ă neagră
tipică acestor satani ști o descrie astfel: Messa neagr ă a
început la o ra 23 ca s ă poată fi încheiat ă exact la miezul
nopții. Atmosfera din înc ăpere era aproape insuportabil ă,
respingătoare, dar relaxant ă (!?). Într -un fel ciudat te
simțeai ușor după ce erai acolo un timp. Lumânarea
neagră conținea smoal ă și puțea infect. Put oarea ei se
amesteca cu aroma ce fumega dintr- o farfurioar ă ce era la
stânga altarului. Aroma era înt ărită cu hașiș. Printre
aceste miresme am sim țit mirosul de trupuri goale. To ți
trebuiau s ă-și lase toate hainele în antreu și să-și mențină
doar o masc ă neagră pe față. Preotul… a început s ă
citească messa. Era identic ă celei catolice, doar c ă
numele lui Dumnezeu era înlocuit cu cel al lui satan.
După aceasta s -a împreunat în v ăzul tuturor cu o femeie
întinsă pe altar și în timpul acesta o biciuia la sân ge.
Aceasta f ăcea parte din ritual. Seara s -a încheiat cu dans
extatic, grupsex, b ăutură și droguri . ”66
Înfățișăm în continuare, ca termen de compara ție,
inițierea într -o lojă francmasonic ă. Aceste ritualuri au fost
înconjurate pe cât s- a putut de o aur ă de secrete, fiind
protejate de jur ăminte înfrico șate. Dar, ca orice lucru
omenesc, aceste ,,taine” n- au putut s ă scape dezv ăluirilor,

66 Idem, pp. 233-234.

cum ar fi cea f ăcută în ziarul suedez Expressen67, în care
se scrie c ă ,,francmasonii cei mai importan ți din Suedia s –
au dedat într- adevăr unor ritualuri ale sângelui. Ace știa
se taie la degetul mare, picur ă sângele într -o cupă, îl
amestecă cu vin, și adaugă sânge de la al ți frați deja
introduși. Apoi, cu to ții în jurul altarulu i, beau amestecul
de sânge cu vin .”
Urmează în continuare descrierea ritualurilor de
inițiere:
GRADUL I Discipolul Sfântului Ioan
Acesta este primul grad, care are un ritual de
debut, din care fac parte s ăbii, bastoane și altele. Viitorul
discipol este l egat la ochi și răspunde la unele întreb ări.
Are loc jur ământul de t ăcere, iar maestrul de ceremonie
spune că acela care încalc ă jurământul va fi înf ățișat unui
tribunal competent… Discipolul trebuie s ă răspundă acum
la întrebarea: Ești gata s ă-ți ameste ci sângele cu cel al
confraților? și maestrul care face ini țierea bate de trei ori
într-un compas îndreptat spre inima neofitului…
GRADUL III Maeștrii Sfântului Ioan
Localul va fi o capel ă mortuar ă întunecat ă. În
mijlocul camerei se afl ă un coșciug, iar pe capacul
acestuia se afl ă un cap de mort. Pe altar se afl ă o Biblie,
un craniu și două oase de mort încruci șate. Acum are loc o
înmormântare ritual ă. Cel ce va deveni maestru al
Sfântului Ioan se întinde în co șciug și este purtat în sunete
de muzic ă mortuară. Se mai introduce și o altă noțiune de
către maestru: Mac-Benac , ceea ce înseamn ă carnea se
desprinde de pe oase, sau cu alte cuvinte corpul a început
să se descompun ă. Maestrul spune memento mori. O
mistrie atârn ă de o panglic ă albastră pe șorțul m aestrului
Sfântului Ioan.

67 Nr. din 11.01.1997, p. 12.

GRADELE IV-V Discipolii sau confra ții Sfântului
Andrei
…Cel care va fi discipol sau confrate în loja
Sfântului Andrei este expus acum unei noi incursiuni simbolice pe t ărâmul mor ții. El merge singur printr-un
coridor decorat cu capete de mort și oase. În final,
maestrul îndreapt ă pumnalul ritual c ătre ochiul drept al
neofitului, apoi c ătre gura acestuia.
GRADUL VI Maeștrii Sfântului Andrei
Pe altar se afl ă Biblia, o lamp ă, trei sfeșnice cu trei
brațe și un craniu de mort pe dou ă oase încruci șate. Într -o
cameră alăturată, pe podea, se afl ă un coșciug. Discipolul
devine aici maestru al Sfântului Andrei. I se leag ă o
panglică la gât și maestrul deputat spune: Pe baza
angajamentelor f ăcute de tine, te leg cu aceast ă panglică
aurită legământului, astfel încât, dup ă terminarea probei
să devii o verig ă din inseparabilul nostru lan ț frățesc….
GRADUL VIII Cavaler Templier
Pentru acela care este numit cavaler templier se
deschide o lume mu lt mai larg ă, care este necunoscut ă
celor de grade inferioare. Ordinul are o capel ă proprie.
Pentru ritualul de grad VIII, în camera de preg ătire se afl ă
o masă cu o Biblie deschis ă. Acolo șade maestrul de
ceremonii care de ține un formular cu 9 angajamente pe
care aspirantul trebuie s ă le semneze… În marea sal ă a
capelei, altarul este îmbr ăcat în negru. Co șciugul este
acoperit cu o pânz ă neagră cu margine de aur. Pe aceasta
este cusut ă o cruce ro șie. Cel ce va deveni Cavaler
Templier sau, mai complet, Mul t Strălucitor Cavaler al
Ordinului Templierilor al Domnului nostru Isus Cristos
sfânt și sărac se va îmbr ăca dinainte în armur ă de
cavaler…
GRADUL IX Gradul Luminii

Pentru ritualul de gradul IX este nevoie de mai
multe înc ăperi: camera de preg ătire, camera capitoliului,
camera alb ă și camera de cur ățire. Toți cavalerii ordinului
poartă haine albe și pumnale…
GRADUL X: 1 și X:2. Gradul Secret
Gradul al zecelea este împ ărțit în dou ă: unul
deschis, cunoscut, X: 1, și altul care, pân ă în prezent este
strict secret, X:2, respectiv Legământul intern , care
necesită ritualuri de sânge. Ceremonia pentru X: 1,
cuprinde angajamente și proceduri simbolice, maestrul de
ceremonii bate în altar și toți cei de fa ță pornesc în
procesiune c ătre capel ă, iar acolo un pr eot conduce un
ritual cu frângerea pâinii. Înaintea ceremonialului pentru
gradul X:2 se aminte ște solicitantului jur ământul făcut de
acesta înc ă de la gradul I asupra amestecului de sânge, iar
apoi acesta va trebui s ă-l exercite. Un preot ia cupa
ordinului în care se afl ă vin. Înainte, cel care voia s ă fie
primit se t ăia la degetul mare de la mâna dreapt ă și picura
sânge în cup ă. Astăzi, acest lucru se face doar simbolic.
Conform ritualului, preotul ia și aduce o cup ă de cristal cu
sânge vechi, al fra ților deja primi ți, și lasă doar trei
picături să se amestece cu vinul cel ro șu din cupa
Ordinului. Preotul cite ște ceva din Biblie și invită pe
aspirant s ă bea din amestecul de vin cu sânge. Apoi bea și
preotul însu și și trimite amestecul de vin cu sânge și
celorlalți confrați ce se afl ă în jurul altarului.
GRADUL XI Gradul de maestru Templier
Acest grad este de fapt o func ție care decerneaz ă
titlul de Mult Iluminat Frate Cavaler și comandor al
Crucii ro șii. În timpul ceremoniei, co șciugul se afl ă în
mijlocul s ălii înconjurat de 8 1 de lumân ări aprinse.
Maestrul cel mare deschide adunarea, un preot conduce rugăciunea și cântări de psalmi. Cavalerul care va fi primit
în noul grad este adus în sal ă îmbrăcat în mantie alb ă, iar

ceremonialul are multe similitudini cu hirotonirea de
preoți sau călugărirea din biserica romano -catolică…”
Pe rețeaua internet se pot accesa mai multe
documente legate de prezentarea unor figuri marcante ce au făcut sau fac parte din masonerie. Iat ă un extras de
acest gen:
LISTA FRANCMASONI LOR RENUMI ȚI
PREȘEDINȚI S.U.A: George Washington, James
Monroe, Andrew Jackson,… Theodore Roosevelt,…
Franklin D. Roosevelt, Harry S. Truman, Lyndon B. Johnson, Gerald R. Ford.
LIDERI POLITICI: Winston Churchill, Simon
Bolivar,… Benito Juarez, Edward VII, George VI,…
Pandit Nehru, Lajos Kossuth,… Giuseppe Mazzini, Eduard Benes,… Regele Hussein al Iordaniei, Yasser Arafat, François Mitterand, Helmut Köhl, Gerhard Shröeder, Tony Blair, Yitzak Rabbin, Cecil Rhodes,… Benjamin Franklin,… Rev. Jesse Jackson,… Robert Dole,… Al Gore,
Prințul Phillip, Zbigniew Brzezinski, Lordul Peter
Carrington, Andrew Carnegie, W. Averell Harriman,
Henry Kissinger,… Robert McNamara.
ARTIȘTI: W.A. Mozart, Leopold Mozart, Ludwig
van Beethoven, Jean Sibelius, Franz Liszt, Josef Haydn,…
Richard Wagner,… George Gershwin,… Count Basie,
Louise Armstrong, Nat King Cole, Giacomo Meyerbeer,… John Wayne,… Clarke Gable,… Ernest Borgnine, Oliver Hardy,… Walt Disney, Duke Ellington, Douglas Fairbanks, Leonardo da Vinci,… Bob Hope, Harry Houdini, Al Jolson,… Harold C. Lloyd,… Ronald Reagan,… Peter Sellers, William Shakespeare,… Cecil B. DeMille.
MAGNAȚI AI FILMULUI: Jack Warner, Louise B.
Mayer (MGM), Darryl F. Zanuck (20th Century Fox).

INDUSTRIE, COMER Ț, FINANȚE: Henry Ford,…
Walter P. Chrysler,… Pehr G. Gyllenhammar (Volvo),
Percy Barnevik (ABB), André Citroën, Samuel Colt (revolverul Colt),… familia Rockefeller, familia Rothschild, King C. Gillette (lame de ras), Charles C. Hilton (hoteluri), Sir Thomas Lipton (ceai),… Ransom E. Olds (Oldsmobil e), David Sarnoff (p ărintele
televiziunii),… Edgar Bronfman Jr. (Seagram Whiskey),
Rich DeVos (Amway), Alan Greenspan (Fed. Reserve), Giovanni Agnelli (Fiat), Peter Wallenberg (SE-Bank Sweden).
AVENTURIERI: Charles A. Lindbergh,… Roald
Amundsen, Amiralul Richard Byrd,… Casanova, William
"Buffalo Bill" Cody, Davy Crockett,…
FILOSOFI: Johann Wolfgang von Goethe,
Gotthold E. Lessing, Voltaire.
ASTRONAU ȚI: Buzz Aldrin, Neil Armstrong, Leroy
Gordon Cooper,… Edgar D. Mitchell,… John Glenn.
SCRIITORI: Mark Twain, Sir Walter Scott,
Rudyard Kipling, Robert Burns,… Heinrich Heine,…
Alexander Pu șkin, Sir Arthur Conan Doyle, Jonathan
Swift, Oscar Wilde, Jules Verne, H.G. Wells, Carlo
Collodi (Pinocchio), Edward Gibbon,… Rudyard
Kipling,… Lewis Wallace (Ben Hur), Alexander Pope .
ȘTIINȚĂ: Carl Sagan, Hans C. Orsted, J.J Frk.
von Berzelius,… Albert Abraham Michelson (viteza
luminii),… C.F.S. Hahnemann (homeopatie),… Alexandre Gustave Eiffel,… Joseph Ignance Guillotin (inventatorul ghilotinei),… Franz Anton Mesmer (hipnotism), Albert Einstein, A.J. Sax (saxofonul).
DIVERȘI: Frederic A. Bartholdi (Statuia
Libertății), Daniel Carter Beard (fondatorul Boy Scouts),
EDUCAȚIE: Leland Stanford (Railroads &
Stanford University).

LIDERI RELIGIO ȘI: Billy Graham, Rev. Jesse
Jackson,… Joseph Smith (fondatorul Mormonilor),…
Brigham Young (al doilea lider Mormon),… Aleister Crowley (Satanist), Gerald B. Gardner (Wiccan), Wynn Westcott (Golden Dawn).
ORGANIZA ȚII: Jean Henry Dunant (Crucea
Roșie), Melvin Jones (Lions Int.), Giuseppe Mazzi ni
(Iluminații Italiei), Albert Pike (Ku Klux Klan).
SERVICII SECRETE: Edgar Hoover.
68
Lista de mai sus este desigur greu de verificat în
totalitate, iar numele sunt înșiruite aleatoriu. Totu și am
întâlnit în ea nume familiare cu care am avut leg ătură pe
parcursul acestei lucr ări.
Din cele expuse și compararea lor se desprind
următoarele concluzii preliminare: tr ăsătura lor comun ă de
ocultism, p ăgânism și satanism, m ulte parodieri ale
cultului romano- catolic. Nu vrem s ă afirmăm că
francmasoneria, satanismul și wicca sunt fenomene
propriu-zis new-age, dar au servit de multe ori ca surse de inspirație pentru adep ții mișcării. Teosoful new age Foster
Bailey nu se sfiie ște însă să facă o apropiere direct ă și
nemijlocit ă între new age și masonerie: „ Vom avea nevoie
de un nou limbaj masonic pentru New Age . Va dura mult și
va trebui s ă apară ca un mijloc de a face Masoneria mai
reală într-o lume aflat ă în transformare .”
69
O altă caracteristic ă a vieții adepților new age este
ambianța muzical ă adiacent ă. Noua religiozitate impune o
exprimare muzical ă foarte modern ă, industrializat ă, făcând
uz de materialele și metodele cele mai noi al e domeniului.

68http://usa.nedstat.net/cgibin/viewstat?name=Countermason
(Constructed 26 February 1999).
69 Citat în Marc Dem, Anticrist 666…, p. 179.

Atributele acestei muzici sunt faptul c ă este meditativ ă,
fără contur, de atmosfer ă mistică, magnetizant ă. Ca și
„scrierile sacre” ale mi șcării, se pretinde ca fiind f ără
autor, dictat ă de anumite „entit ăți divine” din lumea
spiritelor, nescr isă de mână omeneasc ă70. Aceste produc ții
artistice sunt în general caracterizate de speciali ști ca fiind
de domeniul kitschului sau foarte aproape de acesta. Părerea adep ților mișcării este că muzica lor specific ă este
o armă împotriva stresului și a încord ării, iar o alt ă muzică
fără caracteristicile respective are o „înc ărcătură
negativă”. Muzica aceasta mai este folosit ă și ca suport
pentru diverse terapii și meditații, sau ca ghid în fanteziile
„visării cu ochii deschi și” (day dreaming ) practicate de
tineri pentru a- și exersa puterile viitoare. Unul din
,,compozitorii” recunoscu ți totuși în cadrul mi șcării, se
pronunță asupra lui Bach ca fiind cel ce pune bazele
muzicii stresante, încordate, fiind în acela și timp convins
că inspirația de sorginte asiatic ă este mult mai benefic ă,
deoarece în culturile asiatice s- a păstrat ceea ce s -a pierdut
în Occident: spiritul.
Nu încape îndoial ă că absența elemenelor cultice
din cadrul mi șcării new age a fost sesizat ă și din interiorul
mișcării, chiar dac ă acest lucru s -a pet recut la o scal ă
redusă. Mișcarea, având ca tendin ță acoperirea unui
spectru total (holistic), trebuia s ă apară și un corespondent
ecleziologic, în cazul de fa ță așa – numita New Age
Community Church , ce se consider ă a fi prima biseric ă
new age capabil ă să emită o teologie profund ă
comprehensiv ă, bazată istorice ște. Datele urm ătoare

70 Unele din aceste lucr ări ca de exemplu: Pharaon, Spirit of Tibet,
Medicine Woman , Drifting in a Calm Bay , Spirit of the Rain Forest , The
Underwater World of Dolphins and Whales Misteries, Edge of Dreams sunt
bine cunoscute adep ților mișcării.

despre aceast ă comunitate sunt extrase de pe site -ul
internet www.aznewage.com :
Cartierul general al bisericii este în cl ădirea
originară a bisericii, 64 18 S. 39th Avenue în Ph oenix la
poalele lui South Mountain, aproape de minunatul Alvard
City Park. Scopul bisericii este de a propov ădui adevărul
în lumina con științei new age, s ă inspire și să ghideze o
omenire nou trezit ă. Intenția noastr ă este de a promova
responsabilitatea personală, dragostea fr ățească, respect
pentru mediu și devoțiune pentru Dumnezeu. The New Age
Community Church a fost fondat ă la 26 februarie 1972 de
un mic grup de studiu condus de Rev. Dr. John Rodgers.
Odată cu a treia publicitate po ștală, publica ția grupului
de rugăciune s -a numit The Omega Director și este ast ăzi
(1999) cea mai veche și mai mare publica ție metafizic ă de
acest gen din S.U.A. Unul din scopurile bisericii a fost
acela de a promova armonie religioas ă și toleran ță în
noua eră, să prevină ridicarea zidurilor de suspiciune și
bigotism dintre diferitele biserici și filosofii, și să dărâme
acele ziduri care exist ă deja. În 1987, biserica și-a început
programul s ău de seminar pentru preg ătirea de preo ți new
age, ce vor propovădui toleran ță și înțelegere pentru toate
credințele și filosofiile .71

71 Punct de vedere tipic masonic și hinduist( n.n ).

III.4. LOCA Ș SACRU (TEMPLU), LOCURI SACRE
CU EVENTUALE PELERINAJE (GEOGRAFIE
SACRĂ) ȘI PERIOADE SACRE
Spec ific mișcării, în Occident, sunt atelierele de
lucru ( workshop ), cursurile de „dezvoltare personal ă” sau
educația pe internet, care dobândesc anumite caracteristici
în cadrul unor societ ăți secularizate deja. Interesul spontan
al individului pentru cele sfinte fiind general uman, aceste mici „școli” devin un fel de locuri sacre pentru cei ce le
caută. Dar statutul de loc sau obiect sacru a fost atins de
anumite categorii renumite în mi șcarea new age. Astfel,
obiecte sacre devin cristalele care se folosesc la anumite
terapii ca instrumente medicale sau amulete, anumite simboluri, ca de exemplu, micile bijuterii cu semne zodiacale, alte simboluri preluate din diferitele culte sau chiar mici obiecte investite direct de posesor cu o semnifica ție conștientizată doar de el însu și (fetișuri).
Așa numitele locuri sacre ale mi șcării pot fi
considerate și locurile de pelerinaj de la Findhorn din
Anglia, unde, de și nu s -au realizat chiar minuni, dup ă cum
s-ar fi dorit, (în domeniul agriculturii alternative) s-a ajuns totuși la crearea unei școli în acest sens. Alte locuri de
pelerinaj cu o aur ă oarecare de loc sacru pot fi considerate
Sedona în S.U.A., unde se crede c ă există o fereastr ă
deschisă spre cer, loc de aterizare a OZN -urilor și al unor
„spirale energetice”, sau diferitele „ashramuri”, domenii ale unor secte care pretind c ă dăruiesc puteri deosebite
celor ce se afl ă în interiorul acestora. În țara noastr ă, o
încercare de a „sacraliza” în acest fel un anumit loc s-a făcut în leg ătură cu platoul Bucegilor , presupus loc de
existență al altarelor p ăgâne din Dacia: Or, vom vedea c ă
acestea sunt bine cunoscute adep ților mișcării, "vortex",
acest Polus geticus, aceast ă "reprezentare" a Polului,

există în România în Carpa ți (Munții Riphei), pe Muntele
"Omul", care este î ncă numit de popor "Osia Lumii",
"Buricul P ământului"72. După alte surse de aceea și
factură,73 muntele sfânt al dacilor Kogaion este identificat
cu Ceahlăul.
Adepții new age sunt implica ți și în mișcarea
ecologică, având ca baz ă de plecare concep ția monist –
panteistă. Pământul întreg este sacru. El nu trebuie agresat,
iar energia divin ă, care este un fluid universal,
sacralizeaz ă totul, inclusiv omul și animalele. Dar cu toate
acestea, anumite animale, și anume delfinii și rudele
acestora, balenele, au ajuns la un statut deosebit în
concepția new age. Delfinii au o pozi ție aparte, deoarece
aceștia comunic ă prin „canalizare” cu oamenii, fi ind de
multe ori socoti ți încarnarea unor entit ăți de „dincolo”. Se
poate considera, în acest sens, c ă, prin aceste preten ții,
mișcarea new age pune bazele cre ării de noi „mituri”,
legende, care, în perspectiv ă istorică, ar putea umbri pe
cele deja existente.

72 V. Lovinescu, Dacia hiperboreean ă, Rosmarin, 1994, p. 21.
73 P. Coruț, I. Țugui, C. Negureanu, dar și alții înaintea lor.

III.5. REVELA ȚII NATURALE SAU
SUPRANATURALE F ĂCUTE DE CLAR -VĂZĂTORI,
DE „PROOROCI”, O STRUCTUR Ă MAI MULT SAU
MAI PUȚIN DOGMATIC Ă A DOCTRINEI
CONSEMNAT Ă ÎN CĂRȚI SACRE, DAR TOTODAT Ă
FIIND PREZENT Ă ȘI O TRADI ȚIE ORAL Ă
Alături de aceste scrieri, exist ă în mișcarea new
age o serie de ,,mesaje” sacre, r ăspândite sub form ă de
mijloace audio, rezultatul a șa – numitelor „canaliz ări”,
74 și
care accentueaz ă aceleași caracteristici ale atitudinii de
new age: redescoperirea sacralit ății universale, exaltarea
stării de pietate, redobândirea facult ăților paranormale,
acordarea de semnifica ții spirituale unor anumite
întâmplări, încrederea în sine, nelimitarea energiei uman –
universale, neutralizarea „r ăului” prin exerci ții spirituale
etc.
Scrierea care a dobândit deja statutul de scriere
sacră este Cursul Miracolelor , care, cu toate c ă s-ar dori
cât mai repede parcurs ă de cititorii din diverse locuri ale
lumii, nu poate fi tradus ă în mod oficial decât dup ă o
perioadă de ,,acomodare” de un an, timp în care se înva ță
și se studiaz ă temeinic, traduc ătorul dobândind astfel o
anumită stare de spirit. În cadrul mi șcării există multe
scrieri de specialitate, biblioteci sau libr ării cu produse de
interes specific, dar nu toate au dobândit ,,sacralitate”. Cursul miracolelor pretinde c ă nu are autor uman, ci este o
carte inspirat ă de către entitatea Isus, ,,po sesoare” a
acesteia fiind psihologa american ă Judith Skutch, cei
cărora li s -a ,,dictat” textul fiind, de fapt, alte persoane.

74 Channeling (engl.) = canalizare, dicteu automat sau scriere în trans ă,
termen contemporan ce înlocuie ște mai vechiul „medium ” al spiritismului
secolului XIX.

Bineînțeles că literatura de new age este mult mai
abundent ă și mai dezvoltat ă, bazându -se pe scrieri și surse
mult mai vechi, fiecare din ele pretinzându-se a fi foarte important ă, însă noi ne -am limitat doar la aceste dou ă
tipuri de scrieri care sunt specifice pentru mi șcare în
general.
Judith Skutch este departe de fi unica voce
autorizată în mișcare. Un alt ,,înainte merg ător” este
Benjamin Creme, cel care preg ătește cărările lui Maitreya.
Acest veritabil prooroc new age și-a desfășurat activitatea
atât în paginile publica ției The Emergence March 1996 A
Free Monthly New Age Publication cât și pe site -ul www.
share international.com . Acolo putem afla c ă: „Maitreya,
de asemenea, este gata s ă ne arate drumul în viitor. El
cunoaște bine sarcinile uria șe ce-i stau înainte dar, f ără
șovăială, are încredere c ă omul își va îndeplini rolul s ău.
El știe că ghidarea și conducerea sa vor elibera ce
e mai bun din omenire și, hrănind aceast ă aspirație, va
trezi natura divin ă care este dreptul din na ștere al tuturor
oamenilor. Aceasta va fi. Astfel Marele Domn, Înv ățătorul
și Mântuitorul oamenilor î și va începe misiunea Sa. Astfel
omenirea va cunoa ște pacea și dreptatea, libertatea și
dragostea și se va privi ca pe o reflec ție a divinului.”
Benjamin Creme este în contact telepatic constant
cu acest Maestru Care îi dicteaz ă articolele. Citatele
următoare sunt din Share International, mai 1994:
„Iminența unui Înv ățător Mondial – pe scurt :
Toate marile religii cuprind ideea unei revela ții
ulterioare ce va fi dat ă de un viitor Înv ățător. Creștinii
speră în a doua venire a lui Hristos, budi știi așteaptă
venirea unui alt Budha (Domnul Maitreya), în timp ce
musulmanii îl a șteaptă pe Imamul Mahdi, hindu șii
așteaptă o reîncarnare a lui Krishna, și evreii pe Messia.
Discipolii tradi ției ezoterice cunosc toate aceste nume

diferite ale aceleia și individualit ăți – Domnul Maitreya,
Învățătorul lumii, conduc ătorul Ierarhiei spirituale de
Maeștrii, și ei așteaptă acum întoarcerea Lui iminent ă.”
În iulie 1977, Maitreya a ie șit din centrul din
Himalaya, când nimeni nu- l aștepta, ,,ca furul în noapte”.
Potrivit doctrinei ezoterice Maitreya s-a manifestat acum 2000 de ani în Palestina prin umbrirea ucenicului s ău Isus
– acum Înv ățătorul Isus. De data aceasta Maitreya a venit
el însuși.
Doctrina spiritual ă a lui Maitreya.
,,Maitreya nu inten ționează să întemeieze o nou ă
religie în jurul s ău, nici să creeze adep ți, ci vrea s ă învețe
omenirea arta auto- realizării. Primii pa și sunt
sinceritatea min ții, sinceritatea spiritului și detașarea. În
Nairobi, Kenya, pe 11 iunie 1988, el a ap ărut miraculos,
"din ceruri", la o întâlnire în aer liber de rugăciune și
vindecare. A fost fotografiat adresându-se (în limba lor)
miilor de oameni care l-au recunoscut pe loc a fi Cristos.
Maitreya va ,,umbri” mental toat ă omenirea simultan.
Fiecare dintre noi va auzi l ăuntric cuvintele sale,
telepatic, în propria noastră limbă și toți vom ști că
învățătorul lumii se afl ă printre noi ”
75
Urmează o listă a apari țiilor timpurii ale lui
Maitreya, printre care afl ăm cu mare surprindere
următoarele:
„8 noiembrie ’92: Belgrad, 27 decembrie ’92:
București, 7 februarie ’92: Bucure ști, (??) 8 august ’93:
Sofia etc .”
La întrebarea fireasc ă, și anume cum se face c ă
aceste apari ții atât de importante au trecut neb ăgate de
seamă până și de presa de scandal, B. Creme furnizeaz ă
următorul răspuns, invocând opacitatea a șa – numiților

75 O parodie penticostal ă ( n.n).

,,fundamentali ști“ de toate nuan țele confesionale ce:
,,variază mult dar au în comun factorul consistent c ă sunt
toți extrem de dogmatici în credin țele lor.
Maitreya le apare ca s ă-i mai înmoaie. Acestea
sunt grupurile din partea c ărora, în toat ă lumea, El
așteaptă opoziție majoră și respingere. Dac ă El apare ca
învățătorul lumii și ei își așteaptă învățătorul în proprii
lor termeni – ca pe Hristos, Buddha, Krishna, Imamul
Mahdi, Messiah – cu viziunile lor foarte fixate, ei vor fi
înclinați să-l resping ă.”
Cel mai important lucru este ,,crearea apelor
curative ”,76 ce se face mai întâi. Când Maitreya a
„magnetizat apele” [sic!], într- o perioad ă de timp – ar
putea fi câteva s ăptămâni – … El nu spune: Sunt Maitreya ,
Sunt Cristosul sau Sunt imamul Mahdi.
„El apare pur și simplu din senin, dar într -o formă
în care ei îl vor recunoa ște – așa cum a fost în Nairobi, în
Kenya, pe 11 iunie 1988, o apari ție de la care ne -au
rămas și fotografii. Maitreya las ă aceste grupuri, în forma
de gândire în care le- a apărut, să-L recunoasc ă sau nu.
Unii vor zice: Feri ți-vă, poate fi anticristul: înainte de a
doua venire a lui Hristos va veni antihristul. Ei cred c ă
este fie Cristos, fie Anticristul; sau sunt încurca ți
deoarece El nu a spus cine este. Probabil 80% din oameni
cred că au experiat pe Cristos, sau pe Mahdi, sau pe
Messia – oricine se întâmpl ă a fi – și sunt cu totul
mulțumiți să accepte aceasta și să aștepte ca s ă se
întâmple ceva în leg ătură cu aceasta. Când se va
întâmpla s ă-l vadă pe Maitreya la televiziune, vor spune:
«Acesta ce ne apare este – poate că până la urmă este cine
trebuie; probabil c ă nu este Anticrist.»"

76 Aici, o parodie la aghiasma mare ( n.n).

Următoarele extrase sunt din Share International,
mai 1994: ,,Î.: Ai vreo p ărere despre m ăsurile curente de a introduce
codul bar (EAN) pe toate bunurile și pe toți oamenii din
lume în anticiparea unei societ ăți fără bani ghea ță ?
R.: Instinctiv, nu- mi place ideea codific ării indivizilor –
poți codifica bunuri dac ă vrei – dar vei afla c ă o nouă
agenție a Națiunilor Unite (sub c ălăuzirea fie a unui
Maestru sau cel pu țin a unui ini țiat de gradul 3) va fi
înființată ca să supravegheze redistribuirea resurselor.
Că aceasta va implica codificarea bar sau nu, depinde de
noi, dar pe cât am în țeles, nu aceasta este metoda care a
fost adoptat ă în diferitele planuri deja formulate .”
Am reținut acest aspect deoarece este legat de o
serie de afirma ții ce vin din spa țiul elen (inclusiv Sfântul
Munte Athos). Astfel, la noi în țară s-a publicat în 1993
broșura Nu vă lepădați de Hristos; nu v ă însemna ți cu 666
a autoarei Μαρια Ι. Αντωνοπουλου
77; lucrarea
Apocalipsa 13; Sfârșitul libert ății umane a inginerului
Mircea Vlad.78 În Grecia, discu țiile pe marginea acestei
controversate probleme a cod ării buletinelor cu num ărul
666 a început prin anii ’80. În acest sens, Sfântul Sinod al Bisericii Elene a emis circulara nr. 2676 din 7 aprilie 1997 cu titlul: ,, Acordul Schengen și legea pentru protec ția
persoanei la prelucrarea datelor cu caracter personal. ”
Această circulară a fost citit ă în toate bisericile Greciei, în
Duminica Ortodoxiei din 1997 și apoi publicat ă în
buletinul Biroului Tipografiei Sfântului Sinod Pros ton lao
(Către Popor), nr. 21 din aprilie 1997. Printre
recomand ările adresate Guvernului spicuim: „A nu fi
acceptat drept cod numeric al sistemelor electronice de

77 Apărută la Atena în 1987.
78 Axioma Edit, Bucure ști, 1999.

stat pentru protec ția persoanei num ărul 666…. Sub nici un
motiv să nu se aplice drept cod numeric num ărul 666 în
noul sistem de identitate al țării noastre…”
La 8 septembrie 1997, Sfânta Sinax ă Dublă
Extraordinar ă a Sfântului Munte s -a conformat
recomand ărilor Sfântului Sinod, îndemnând la rândul ei
poporul s ă nu accepte noile buletine codificate.79 În spațiul
nostru eclezial, reac țiile în aceast ă problem ă au fost mult
mai nuan țate. Motiva țiile unei atari atitudini ar fi pe de o
parte etosul cre știnismului românesc, mai pu țin combativ
și reactiv decât acela al grecilor, iar pe de alt ă parte
orientarea pro-euro- atlantică din aceast ă perioadă ce duce
la o abordare mai ,,irenic ă”, în locul celei polemice, fa ță
de Occident. În acest sens, este interesant de consemnat răspunsul unuia din marii duhovnici români contemporani,
Părintele Arsenie Papacioc, în capitolul ,,Despre
Antihrist” al lucr ării Ne vorbe ște Părintele Arsenie 3 :
80
„În ce prive ște buletinele de care se face caz, nu trebuie
să vă temeți. Luați buletinele și mergeți mai departe. …
Dracul nu se poate pecetlui pe buletin. Orice semne ar fi
pe mărfuri, folosi ți-le, nu vă temeți. Vei fi vinovat când vei
consimți tu lepădarea, nu c ă ai pus mâna pe o hârtie pe
care scrie «lep ădat de Hrist os»”. Aceste pozi ții ortodoxe
față de aceea și problem ă sunt contradictorii doar în
aparență.
Revenind la Benjamin Creme afl ăm că: ,,În ziua de
sâmbătă 26 martie (de sâmb ăta lui Laz ăr) 1994, am citit
noul mesaj al Domnului Maitreya, pe care El l-a dat la 5
membrii ai bisericii anglicane Sfântul Ioan Botez ătorul
din Glastonbury (Anglia), la praznicul Rusaliilor, 1993.

79 Apocalipsa 13…, pp. 83, 86, 88.
80 Ed. Ep. Romanului, 1998, ediție îngrijit ă de Arhim. Ioanichie B ălan,
pp.155 și urm.

Este, de asemenea, dup ă părerea mea, foarte semnificativ
faptul că aceasta s -a petrecut la Glastonbury locul
tradițional al Sfântului Graal, potirul ce simbolizeaz ă
new age-ul. ”

III.6. CARACTER V ĂDIT SOCIAL, COMUNITAR,
DECI EXISTEN ȚA UNUI COD MORAL ÎNCHEGAT
În spiritul acestor caracteristici, mi șcarea de new
age s- a impus în fa ța adepților săi cei mai interesa ți cu un
nou stil de via ță. În stilul de via ță new age se impun mai
mulți factori, dintre care cei mai r ăspândiți sunt
vegetarianismul și naturismul . În istoria civiliza ției
creștine a Vestului, traumatizat de felurite proteste
religioase, întâlnim pentru prima dat ă o atitudine
vegetariană în anul 1809 la un grup religios autointitulat
Bible Christian Church din Anglia, nerecunoscut de statul
englez. Ace știa au adoptat regimul vegetarian din
considerente spirituale și nu din simple motive de s ănătate.
Bineînțeles, stilul vegetarian este deja cunoscut în istorie
ca fiind propriu credin țelor asiatice, de unde se presupune
a fi fost inspirat.
Medicina ayur- vedică recomand ă vegetarianismul,
de asemenea, macrobiotica propovăduiește același lucru,
în diferite stadii de cur ățire interioar ă și exterioar ă, în
diferite boli, sau pentru rezolvarea diferitelor probleme. În Occident exist ă multe mi șcări de grup ale vegetarienilor
81
care, pe lâng ă faptul că fac o propagand ă specifică a dietei
culinare pe diferite stadii, se dedau chiar și la violente
proteste ilegale, ca de exemplu atacarea armat ă a

81 Există și noțiunea de vegan = strict vegetarian, f ără „pogorământul
catolic“ ou ă și lactate.

abatoarelor sau a fabricilor de mezeluri, eliberarea
animalelor din cresc ătorii etc.
Din totdeauna vegetari anismul a avut la baz ă
anumite filosofii de via ță. În India mai ales, atât hindui știi
cât și budiștii nu mâncau carnea animalelor datorit ă
credinței în posibilitatea reîncarn ării oamenilor și în aceste
forme inferioare de via ță, a respect ării principiului non-
violenței ahimsa , și a recunoa șterii sfințeniei vieții. În sens
modern, vegetarianismul s- a impus con științei publice în
secolul XIX, mai exact în 1847, când organiza ția britanic ă
nonreligioas ă The Vegetarian Society a popularizat
termenul de vegetarian. În 1908, s-a fondat The
International Vegetarian Union , uniunea care cuprinde
toate societ ățile vegetariene din toat ă lumea într -o serie
de congrese și funcționează încă pe post de organiza ție
nonprofit.
În cadrul new age, exist ă o serie întreag ă de
propagatori ai modului de hr ănire vegetarian. Dintre
aceștia ne -am oprit la exemplul Annei Wigmore (1909-
1994), o pionier ă pentru o nou ă concepție de sănătate și
fondatoare a institutului Hippocrates Health Institute din
Boston, S.U.A.
,,Filosofia” ei continu ă, pe urmele hinduismului și
ale teosofiei, s ă susțină că alimenta ția cu carne duce la
egoism și materialism, în vreme ce evolu ția spiritual ă e
garantată de așa-numita ,,hran ă vie”, adic ă vegetale
crude.
Tot din hinduism este preluat ă și idee a new
agerilor c ă animalele sunt prietenii no ștri, ba chiar fra ții
noștri, care împart cu noi darul vie ții, și de aceea trebuie
să fie tratate bine.
Iată în acest sens câteva aser țiuni new age:
– Un motiv pentru vegetarianism este mila de animale.

– Un altul este acela c ă această dietă favorizeaz ă evoluția
spirituală.
– Un al treilea este c ă putem hr ăni mai multe guri dac ă
trăim vegetarian.
– Din punctul de vedere al s ănătății vegetarianismul e net
superior.
– Porunca de a nu ucide cuprinde bineîn țeles toate fiin țele
vii.
– De obicei oamenii care mediteaz ă îndelung au trecut
spontan la vegetarianism .
În fața acestor aser țiuni, să vedem ce ne spune
despre alimenta ție Sfânta Scriptur ă . La Facere I, 26, cu
privire la rel ația omului cu animalele st ă scris: ,,Să facem
om după chipul și asemănarea Noastr ă, ca să stăpânească
peștii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate
vietățile ce se târ ăsc pe pământ și tot pământul!” . Cât
despre hran ă, se spune mai departe la versetul 29: ,,Iată,
vă dau toat ă iarba ce face s ămânță de pe toat ă fața
pământului și tot pomul ce are rod cu s ămânță în el.
Acestea vor fi hrana voastr ă.” Până aici, ne apare clar atât
poziția superioar ă a omului fa ță de animale și față de
restul crea ției văzute. Într -adevăr hrana ini țială a primilor
oameni era de natur ă vegană. Dar câteva capitole mai
departe, la Capitolul IX , ni se relateaz ă despre leg ământul
lui Dumnezeu cu Noe, dup ă retragerea apelor potopului.
Să mai amintim new -agerilor c ă acest leg ământ este
pecetluit pân ă la sfârșitul veacurilor tocmai cu semnul lor
preferat, curcubeul. Versetele 3 și 4 spun. ,,Tot ce se mi șcă
și tot ce tr ăiește să vă fie de mâncare; toate vi le -am dat
ca și iarba verde. Numai carne cu sângele ei, în care este
viață, să nu mânca ți.” Momentul post deluvian constituie
deci apari ția nutriției complete a șa cum o cunoa ștem în
ziua de azi, ceea ce cu siguran ță a cuprins la început și pe
hinduși.

Capitolul XVIII este subintitulat Avraam prime ște
pe Sfânta Treime la stejarul Mamvri , capitol foarte
important atât pentru o proto – teofanie triadic ă, cât și
pentru suportul dogmatic scripturistic al singurei icoane cu adevărat ortodoxe a Sfintei Treimi. Versetul 8 descrie
ospătarea celor trei ,,Oameni”: ,,Și a luat Avraam unt,
lapte și vițelul cel g ătit și le-a pus înaintea Lor…”. Iată
deja cum fundamentul spiritualist hinduso-new-ageist se năruie din temelii.
Dacă porunca: ,,Să nu ucizi ” din Decalog ( Facere
XX, 13 ) ar include și animalele, nu se mai poate cu nici un
chip expli ca versetul 24 al aceluia și capitol: ,,Să-Mi faci
jertfelnic de p ământ și să aduci pe el arderile de tot ale
tale, jertfele de izb ăvire, oile și boii tăi.” Împărțirea în
mâncăruri ,,curate și necurate” din Deutoronom, Capitolul
XIV nu are nici o relevan ță în acest context.
Trecând iar ăși peste câteva capitole și veacuri, în
Cartea III Regi , la Capitolul XVII, cel despre proorocul
Ilie, versetul 6 ne spune c ă pe timpul secetei: ,,Corbii îi
aduceau (lui Ilie) pâine și carne diminea ța, pâine și carne
seara; ia r apă bea din pârâu.” Dacă sfințenia proorocului
Ilie nu se pune în mod normal în discu ție, în rândul new –
agerilor vom vedea c ă există credința că el s -a reîncarnat
în Ioan Botez ătorul și contesta ția faptului c ă a fost luat la
cer și trăiește și în ziua de ast ăzi.
Ajungând în Noul Testament , Sfânta Evanghelie
după Marcu ne spune despre Sfântul Ioan Botez ătorul: ,,Și
Ioan era îmbr ăcat în hain ă de păr de cămilă, avea
cingătoare de piele împrejurul mijlocului și mânca l ăcuste
și miere s ălbatică.” (Marcu I, 6) . Se știe că
Înaintemerg ătorul Domnului a tr ăit aproape 30 de ani în
pustie și s-a hrănit desigur în acele condi ții ieșite din
comun. Pe cei din lume Mântuitorul i- a hrănit cu pâine și
pește (Matei XV, 34) . Și, dacă acestea toate nu ar fi fost de

ajuns, dup ă înviere Domnul face dovada ucenicilor
îngroziți la gândul c ă văd un duh cerând de mâncare: ,,Iar
ei i- au dat o bucat ă de pește fript și dintr -un fagure de
miere. Și luând, a mâncat înaintea lor” (Luca XXIV, 42-
43).
La toate acestea s- ar putea obiecta c ă, totuși, și aici
era vorba numai de pe ște. De aceea vom trece cu
exemplific ările la Faptele Apostolilor , Capitolul XI, unde
Sfântul Apostol Petru le poveste ște iudeilor circumci și
vedenia sa avut ă în extaz în cetatea Iope în timp ce se
ruga: ,,Privind spre aceasta (fa ța de pânz ă), cu luare
aminte, am v ăzut dobitoacele cele cu patru picioare ale
pământului și fiarele și târâtoarele și păsările cerului. Și
am auzit un glas, care-mi zicea: Sculându-te, Petre,
junghie și mănâncă” (versetele 6- 7). Activi știi ecologi ști
și prietenii animalelor trebuie s ă mediteze îndelung asupra
acestui pasaj, pe care, în mod curent, fie nu-l cunosc, fie îl sar, căci nu le convine.
Biserica ortodox ă primară a orânduit în canoanele
sale dreapta atitudine fa ță de vegetarianism, comb ătând
toate excesele unor rigori ști sectanți de tipul bogomililor
de mai târziu. La acest lucru se refer ă canoanele 5 1, 53 și
66 Apost.; 14 Ancira; 2, 2 1 Gangra. Red ăm în continuare
conținutul Canonului 2 Gangra: ,,Dacă cineva ar osândi
pe cel ce cu evl avie și credință mănâncă carne, afar ă de
sânge și jertfă idoleasc ă și de sugrumat, ca și cum acela
nu ar avea n ădejde din cauz ă că se împărtășește cu carne,
să fie anatema.” Comentariile în aceast ă privință au
devenit de acum de prisos. Dar, desigur, etica de tip new age nu se m ărginește la vegetarianism. Sursele de
inspirație pentru etic ă sunt, ca și în cazul precedent, de
inspirație hinduist ă, asiatic ă sau nativ american ă.
Concepția panteist ă determin ă o abordare potrivit c ăreia
granițele dintre indivizi, dintre euri, se evaporeaz ă într-un

mare eu (Brahman), ce este în acela și timp și una cu
universul. Monismul panteist determin ă și aici anularea
persoanei. Aproapele t ău ești tu însu ți, doar că într-o altă
formă. Mândria luciferic ă new age, mo ștenită din
hinduism, socote ște aceast ă etică superioar ă tuturor
celorlalte etici, inclusiv moralei cre știne. Dar, precum am
văzut mai înainte, panteismul monist nu are cum s ă fie o
religie, din moment ce totul este una.
Mișcările neop ăgâne își extrag principiile moral e
din diferite tradi ții și texte p ăgâne, cum ar fi Eddele
nordice, și tind s ă accentueze valorile comunitare,
insistând c ă fără societate individul nu poate func ționa
efectiv sau s ă crească spiritual și emoțional.
Pe lângă aceasta, adep ții new age încearc ă să-și
elaboreze un cod moral-etic specific insistând asupra ecologiei și feminismului. Aleister Crowley a stabilit în
The Book of Law legea „moral ă” a satanismului: „ Singura
lege este ca s ă faci tot ceea ce ai chef”. În 1966, Anton
Szandor la Vey
82 întemeietorul bisericii sataniste din San
Francisco a formulat în The Satanic Bible și cea de -a doua
regulă: „Fă-le celorlal ți ceea ce -ți fac ei ție”.
Cercetătorul Bruno Würtz a sesizat cu pertinen ță în
privința moralei new age c ă: ,,Avem în continuare și o
etică, dar absolut antinormativ ă. Nu exist ă bine și rău
ontologic; nu exist ă păcat și culpă; nu exist ă autoritate
divină care să instituie porunci; nu exist ă nici o instan ță
heteronom ă.”83
Vegetarianismul este o component ă a fixației new
agerilor pentru s ănătate și terapii. Marilyn Ferguson
vorbește despre ,,boli provocate de medic”: ,,Se socote ște
că aproximativ un milion de pacien ți spitaliza ți pe an se

82 Anagram ă pentru Levy a mozaicului maghiaro – american.
83 Bruno Würtz, New Age , p. 28.

află acolo din cauza bolii care le- a fost cauzat ă de
efectele secundare ale medicamentelor sau altor forme de
tratament.” Într- un capitol de sine st ătător, vom analiza
mai detaliat aceste ,,terapii complementare” ce- și trag
sursa din viziunea de s ănătate holistic ă new age. Corpul
este văzut ca întreg, iar corpul și sufletul ca o unitate.
Întreg omul bolnav trebuie îngrijit, pentru nevoile trupe ști,
spirituale și emoționale. Gândurile și sentimentele
influențează corpul. Dac ă sufletul se simte bine, exist ă
șansa ca și corpul s ă facă la fel. De aceea, unul dintre
termenii de baz ă întâlniți în new age este vindecarea
(healing ).
O altă caracteristic ă a mișcării este prezen ța
dominant ă a femeilor. De și mișcarea feminist ă la început
nu a avut propriu-zis de a face cu new age-ul, acestea s-au întâlnit în cele din urm ă, datorită unor trăsături comune,
cea mai important ă fiind protestul împotriva institu țiilor
sociale bine stabilite deja, împotriva ordinii tradi ționale.
Este demn ă de reținut remarca potrivit c ăreia feminismul
apare în mediile protestante, unde au fost neglijate feminitatea , sensibilitatea, afectivitatea familial ă etc.
S-a constatat faptul c ă new age -ul este dominat de
femei dezaxate, dereglate, divor țate, lesbiene ș.a., dar
poate mai pu țin evident este c ă se urm ărește chiar
promovarea femeilor, acestea fiind de obicei vehiculul
ideal de r ăspândire a subculturii religioase ignorante și
superstițioase. În SUA sau în alte țări din Europa, interesul
pentru fenomene limit ă, pentru paranormal, pentru ghicit,
transă, zodiac, senza țional este crescut în rândul femeilor.
O reprezentant ă interesant ă a feminismului în new -age
este feminista Clarissa Pinkola Estès, stabilit în Suedia, autoarea c ărții Kvinnor som slår följe med vargar (Femei
care se al ătură lupilor).

Orientările feministe din new age au monopolul
unor domenii exclusive, cum ar fi tarotul, astrologia, terapia cu cristale. În general, în mi șcarea feminist ă există
două curente deosebite și principale care se men țin și în
cadrul new age- ului: primul prezint ă femeia ca pe un
bărbat, ca pe o fiin ță asexuat ă, fără vreo deosebire
naturală față de acesta, care concureaz ă cu bărbatul în
aceleași condiții impuse de b ărbați și care câ știgă
întotdeauna. Al doilea curent prezint ă, femeia ca pe un dat
natural , mult superioar ă bărbatului și care nu dore ște să
devină bărbat pentru a -și demonstra superioritatea.
Cu tot respectul datorat femeilor, trebuie constatat
că și la baza teoretic ă, și la cea practic ă a new -age-ului, se
află rătăcirile duhovnice ști tipice str ămoașei Eva: mândria,
curiozitatea (în cazul de fa ță, ghicit în tarot, astrologie,
i-qing etc.) și neascultarea (feminismul). Astfel, se explic ă
resuscitarea ocultismului, spiritismului, vr ăjitoriei,
84
neo- păgânismului wicca și al cultelor naturiste politeiste și
panteiste, a terapiilor ,,complementare” sprijinite pe concepții orientale sau în cel mai bun caz sincretiste,
paralele cu înv ățătura Bisericii.
La eventuala obiec ție ce ar sus ține prezen ța masivă
a bărbaților la vârful mi șcării, răspunsul este urm ătorul:
1) Este întru totul adev ărat că bărbații domină în
eșaloanele superioare, dar asta se datoreaz ă capacității
acestora de organizare și conducere. Uneori ei sunt acei
,,lideri carismatici” din fruntea sectelor sau a unor noi curente și terapii, mae ștrii și învățători spirituali (guru),
lideri de opinie, etc . Acestea sunt date și realități pe care

84 Resimțite din plin și la noi prin activitatea prodigioas ă a etn iei romilor,
încurajată iresponsabil pe canalele mass -media: pres ă, Tv (vezi Tv Prima cu
Dosarele Y , și chiar Credo de pe canalul 2 TVR).

nu le pot contesta nici cele mai înfocate feministe
,,prigonite de societatea patriarhal ă”.
2) Pe de alt ă parte, ace ști bărbați au ajuns ceea ce
au ajuns într- o mare m ăsură datorită femeilor de care au
fost educa ți: mame, bunice, m ătuși, învățătoare, so ții,
amante. Aceasta nu îi absolv ă desigur în totalitate,
fenomenul r ămâne în picioare. Dovad ă de nezdruncinat
sunt cazurile Adam-Eva, Samson- Dalila, R ăzvan -Vidra,
Lady Macbeth, Chopin-G. Sand, J. Lennon-Yoko Ono, ca să nu cităm decât exemple arhi -cunoscute.
Dar tot atât de adev ărat este și faptul c ă ,,așa cum
printr-o femeie (Eva) a venit moartea, printr-alta
(Fecioara Maria) a venit mântuirea ”. În natura ginga șă a
sufletului feminin exist ă suficiente disponibilit ăți de a
redresa erorile de mai sus, exemple fiindu- ne alături de
Maica Domnului sfinte mame ca: Antuzza, Emilia, Nona, Monica, Macrina și celelalte, mame de Sfin ți Părinți, ce
i-au crescut de mici în duhul și evlavia cre ștină. Deci
precum acelea, se poate a ștepta și astăzi ca să existe femei
capabile de a îndrepta aceast ă situație îngrijor ătoare.
Să nu se cread ă cumva c ă întrebările legate de
,,religia” new age apar țin numai teologilor. Pe
numeroasele site- uri internet legate de new age exist ă și
rubrica in titulată FAQ (Frequent Asked Questions =
Întrebări puse frecvent). Iar una din întreb ările de baz ă ce
apar frecvent este tocmai aceasta: Este New-Age-ul o
religie? De aici r ăspunsurile se despart desigur în func ție
de cei ce le dau, care sunt fie apologe ți new age, fie
apologeți creștini (anti new age), fie antropologi,
sociologi, psihologi și istorici ai religiilor de tip ,,neutral”.
Unul dintre aceste r ăspunsuri de pe re țeaua internet este
furnizat de c ătre Andrew Lutts Salem New Age Center ,
deci vine d in partea unor reprezentan ți avizați ai mișcării:
,,Cu toate c ă ar putea fi considerat ca spiritual, new age

este departe de a fi o religie formal ă. De fapt, adep ții new
age prezint ă tendința de a fugi de structuri și de cadrul
practicilor religioase tradi ționale. Dar în acela și timp,
new age poate fi intens spiritual. Un adept al new age
preferă întotdeauna o experien ța spiritual ă directă uneia a
unei religii organizate. Toate religiile sunt de fapt
instituții culturale care reflect ă culturile ce le -au dat
naștere. Astfel, cre șterea num ărului persoanelor care
exploreaz ă new age ar sugera c ă noi, atât ca indivizi cât și
ca societate am fi interesa ți de explica țiile alternative date
la întrebarea «cine suntem?» …New age este pur și simplu
un drum de cre ștere spiritual ă. Nu conteaz ă cum se
denumește drumul, deoarece pân ă la urmă toate drumurile
duc în acela și punct. Toat ă lumea caut ă adevărul etern ca
răspuns la cele mai a țâțătoare întreb ări ale vie ții, doar c ă,
pur și simplu, diferen ța constă în drumul pe ca re
respectivii îl aleg în timpul acestei c ăutări. Chiar în
aceasta const ă explicația de ce new age a devenit a șa de
popular: faptul ca N.A. pune mai mult baz ă pe rezultate,
decât pe procesul prin care ajungi acolo, adic ă la
adevărurile ultime.”
Având, am putea spune, o ,,alergie” la no țiunea de
religie, teoreticienii (în realitate ideologii) new age recurg
la domeniul mai convenabil al metafizicii: ,,New age este
puternic legat de conceptele pe care le numim în filozofia
obișnuită ca fiind ale metafizicii. Cu toate c ă ramura
academic ă a metafizicii se refer ă mai mult la natura unei
realități ultime, subiectele de metafizic ă mai cunoscute de
marea majoritate a auditoriului includ discu ții și analize
ale unor subiecte care nu ajung pân ă la dimensiunea a
treia a fizicii. Astfel de exemple ar fi: energia desc ătușată
(free energy), ie șirea din corp, fenomenul psihic OZN,
tămăduirea prin magie, precum și alte subiecte pe care
știința conven țională nu le poate explica.”

Dar întrucât new age-ul are un caracter mult mai
practic decât teoretic (ceea ce este în fond o calitate), new agerii și cei interesa ți vor să știe la modul concret cum se
pot atinge aceste principii și idei: Care sunt diferitele
instrumente specifice new age? La aceast ă întrebare
aceiași autori r ăspund urm ătoarele: ,,Cineva poate folosi
cristale, lumân ări, aromate (santal, smirn ă, tămâie chiar),
tarot, rune, pendul, gimnastic ă de mai multe feluri,
meditație, cânturi și intonații, tobe etc. Aceste instrumente
pot ajuta persoana respectiv ă să atingă diferite stadii de
conștiență, și în ultim ă instanță să ajute la privirea și
înțelegerea introspectiv ă.
Una din ra țiunile pentru care sunt atât de multe
instrumente de care se folose ște new agerul este aceea c ă
oameni diferi ți găsesc valori diferite cu fiecare unealt ă…
De fapt, nu conteaz ă prin ce mijloace se atinge stadiul
superior de în țelegere și înțelepciune. Ceea ce este cel mai
important este efortul f ăcut pentru transcenderea
limitărilor noastre și căutarea unui bine superior.”
Aceste afirma ții ce par a degaja o stabil ă încredere
în sine sunt îns ă întâmpinate nea șteptat și dintr -o zonă
jurnalistic ă de bun – simț. Astfel a fost cazul articolului
Bienvenue au Congrès de la Société Américaine des
Sorciers, realizat de Brigitte Bédard.
85 Autoarea a
participat personal la acest congres new age (al 37-lea) al radiesteziei sau vr ăjitoriei
86 din S.U.A., localitatea
Vermont, cu 1200 de participan ți. În subcapitolul intitulat

85 În ziarul Métro/Courier din 17.04.1998, p.11.
86 A se remarca similitudinea termenilor. La noi în țară, radiestezi știi se
dezic hotărât de aceast ă apropiere. De altfel, tip ic new agerilor români este
sincretismul ce include totdeauna și Ortodoxia, spre deosebire de confra ții
lor din Vest, ce s- au lepădat de mult de Biserica cre ștină.

,,Indis pensable Pendule” ea observ ă privitor la
instrumentarul new age: „Printre atelierele și magazinele
care mișună de roci energetice, uleiuri esen țiale, bijuterii
și pendule, p ărea evident de la bun început c ă
instrumentele sunt de o importan ță capitală. Și totuși, nu
se predă faptul că adevăratul răspuns vine din cap? C ă un
adevărat vrăjitor, dac ă crede, posed ă în el toate puterile
necesare? Pendulul și ansa ar fi atunci facultative?
Punând aceast ă întrebare unor persoane am primit
răspunsul: «Da, e -adevărat».
Atunci ar fi vorba de o supersti ție? Se afirm ă că
nu: instrumentul ajut ă la înt ărirea încrederii. Am
continuat: «Deci, n- aveți suficient ă încredere în voi în șivă
sau în mica voastr ă voce interioar ă?» Răspuns: «Da, într –
adevăr»”.
Numeroși cercet ători au s ubliniat caracterul
eclectic al mi șcării, acel disembedding, respectiv libera
conectare a no țiunilor care de fapt nu au nimic în comun,
dar care farmec ă mințile autodidac ților semidoc ți. Astfel,
un concept dintr- o cultură este desprins din aceasta și se
cuplează la cu totul altceva din alt ă cultură, un exemplu
remarcant fiind conceptul de „yoga universal ă” (pan
yoginism) avansat de Osho și adoptat la noi de Mario
Vasilescu și Gregorian Bivolaru: „Yoga nu este o religie.
Yoga nu este hindus ă sau musulman ă. Yoga este o știință
universal ă, la fel ca matematica, fizica sau chimia. Cum
fizica nu este cre ștină chiar dac ă aproape toate legile
fizicii au fost descoperite de cre știni, la fel Yoga nu este
hindusă, susțin aceștia, chiar dac ă ea a fost descoperit ă
de hi nduși87.Yoga este o știință pură a transform ării ființei

87 Acestă argumenta ție de sofism neo -hinduist tipic ă lui Osho (Bagwan
Rajneesh) este o capcan ă î n c a r e p i c ă însuși autorul ei. Cele ar ătate
demonstreaz ă de fapt tocmai contrariul. Fizicienii au descoperit legile

umane astfel c ă un mahomedan poate fi yoghin, un budist
poate fi yoghin, un cre știn poate fi yoghin.”88.
Dacă înțelegem prin religie sensul extins de rela ție
a omului cu „sacrul”, atunci tot r ămân descoperite
următoarele elemente esen țiale ale religiei: sacrificiul,
sacerdoțiul, rugăciunea, cultul, aspectul comunitar
(instituția) și cel moral -etic. Aceste elemente de baz ă sunt
rezolvate mai mult sau mai pu țin în cadrul cultelor
neopăgâne (inclusiv sataniste) men ționate mai sus.
Să reținem și faptul c ă unele dintre ele au contestat
în repetate rânduri apartenen ța lor la mi șcare. În aceast ă
privință, părerile pot fi împ ărțite, însă în ceea ce ne
privește ne men ținem părerea exprimat ă în titlu, și anume
aceea că new age -ul nu poate fi decât cel mult o
pseudo- religie. Mi șcarea se prezint ă ca fiind mai degrab ă o
pan- psihologie transpersonal ă, în cadrul c ăreia putem
detecta în h ățișul acestui „ghiveci spiritual sincretist”
urmele unei religiozit ăți de tip neo -păgân.

tocmai datorită formației lor cre știne (scolastic experimentale de tip
Cartesius – Bacon), asemenea și hindușii au ajuns la yoga datorit ă unei
filosofii specifice.
88 Yoga Magazin, nr. 7, coperta 4.

IV. DOCTRINA NEW AGE-ULUI

IV.1. Drogurile. Aldous Huxley IV.2. Cosmologia new age IV.3. Antropologia new age IV.4. Principii
IV.5. Eclectismul și sincretismul religios
IV.6. Reîncarnarea IV.6. 1. Credința în reîncarnare ast ăzi
IV.6.2. Combaterea reîncarn ării IV.7. Holism și
catolicitate IV.7.1. Panteismul IV.7.2. Panteism și
panenteism IV.7.3. Dualismul IV.7.4. Monismul
IV.7.5. Holismul IV.7.6. Pluralism și monism
IV.7.7. Monism, dualism sau pluralism

ricât s- ar fi dorit de nou ă, inedită, antidogmatic ă,
fluidă și tolerant ă, mișcarea new a ge n- a putut s ă
evite cel pu țin o încercare de sistematizare, de prezentare a
unui minim doctrinar. Fiind în concuren ță cu marile religii
ale erei Pe știlor, alternativa V ărsătorului a trebuit s ă se
confrunte cu revela țiile pe care se bazau acelea.
Să spunem de la bun început c ă, întrucât new
age-ul nu a afirmat hot ărât dacă este o religie sau nu, și la
capitolul revela țiilor situa ția se prezint ă confuz, ele venind
spontan din partea diver șilor mediumi, numi ți cu termenul
actual de ,,canalizatori”.
Iarăși este adev ărat că, cel puțin deocamdat ă, nu se
poate vorbi de vreo teologie new- age. Cu toate acestea, a șa
cum spuneam în introducere, mi șcarea are un anumit fond
doctrinar, desigur c ă eclectic și nedogmatic (cel pu țin în
intențiile declarate).
IV.1. DROGURILE. ALDOUS HUXLEY

În decursul timpului, diferite personalit ăți
marcante afiliate explicit sau implicit mi șcării au emis O

diferite principii teoretice, uneori chiar la modul coerent.
Putem începe prezentarea lor cu A. Huxley, scriitor și
teoretician, o personalitate agnostic ă, care în lucrarea sa
The Perennial Philosophy din 1946 încearc ă să decreteze
mescalina și alte droguri drept un dar divin, dup ă modelul
indienilor americani care considerau sucul cactusului peyotl drept sfânt.
Sub influen ța mescalinei scriitorul a tr ăit o
experiență artistică deosebit ă și care a fost luat ă drept
,,adevărul” suprem, deosebindu -se de tot ceea ce autorul a
experimentat pân ă la ora respectiv ă.
De asemenea, aflându- se în aceast ă specială stare
de grație, scriitorul afirm ă că ,,filosofia” sa nu este de
natură rațională, ci ar fi una intuitiv ă. Mergând mai
departe și dezvoltând o asemenea idee, el vede c ă există un
adevăr divin comun cu fiin ța lucrurilor, cu diferitele
viețuitoare și cu sufletul uman. Sufletul este înrudi t cu
acest adev ăr, fiind într -un fel, o bucat ă de adev ăr. Astfel
,,eu” și ,,tu” și ,,Dumnezeu” suntem una, și una cu natura,
care la rândul ei e sacr ă. Acest ,,adev ăr suprem”
este, conform lui A. Huxley, Dumnezeu. Constat ăm aici
că această concluzie absurd ă la care a ajuns acest
scriitor atât de dotat este consecin ța fireasc ă a
consumului iresponsabil de droguri și a concep ției
filosofice panteiste.
Dar aceast ă filosofie, departe de a fi nepieritoare,
este moart ă încă de pe acum, un alt sm ochin neroditor ale
cărui fructe otr ăvite și sterile ,,se vor arunca în foc”.

IV.2. COSMOLOGIA NEW AGE

Potrivit celor mai aviza ți experți new age, în noua
epocă universul e tratat ca un întreg interconexat, un

singur organism, în care p ărțile sunt legate intim și se
condiționează reciproc. Comb ătând concep ția mecanicist
determinist ă a lui Isaac Newton, cosmologia new age
consideră că universul nu este nici o ma șină constând din
materia moart ă și nici opera întâmpl ării, ci este ceva viu și
dinamic, ceva ca o con știință inteligent ă permanent
creatoare. Este lesne de sesizat la baza acestor concep ții
despre univers st ă filosofia hinduist ă a Vedantei, new
age-ul promovând astfel un fel de neo-hinduism deghizat. Substanța universului (esen ța, natura) este con știința
universal ă ce constituie astfel baza lumii. Spre total ă
deosebire de cre știnism, new age nu vede apari ția lumii ca
o creație a lui Dumnezeu în afara Lui Însu și, ci universul
se autocreeaz ă cu inteligen ța sa intrinsec ă și puterea sa
creatoare. Preluând și de data aceasta un concept oriental
impersonal despre Dumnezeu, în cercurile new age se poate afirma cu u șurință ,,universul vrea” în loc de
,,Dumnezeu vrea”.
Întrucât new age- ul a apărut și s-a manifestat în
America secolului XX pentru toate aceste afirma ții au fost
căutate din necesitate și fundamente științifice. Ele au
venit din partea fizicii moderne teoretice, cu personalit ăți
ca David Böhm și Fritjof Capra, ce au g ăsit diferite
joncțiuni între fizica teoretic ă și mistica oriental ă. În fe lul
acesta se poate sus ține că vechea concep ție despre realitate
ateist- materialist ă este zdruncinat ă din temelii. Știința
descoper ă că materia const ă din energie vibratoare.
Cosmosul, sau natura este conceput ă, potrivit noii
paradigme holistice, ca un în treg în care p ărțile
colaboreaz ă și se intercondi ționează reciproc. De aici,
decurg principiile ecologiei potrivit c ărora noi, oamenii,
trebuie s ă colaborăm cu natura, s ă acționăm conform cu
legile ei și să nu o exploat ăm și distrugem. Sarcina omului
este de a administra p ământul.

IV.3. ANTROPOLOGIA NEW AGE

Ca și în cazul cosmologiei, și antropologia new age
pornește prin a combate de data aceasta concep ția
antropologic ă evoluționist materialist ă. În locul acesteia,
se propune o concep ție ce își are originea tot în aceea și
filosofie hinduist ă potrivit c ăreia omul este, la originea
ființei sale, de aceea și substan ță spiritual ă cu universul
însuși. Conștiința umană individual ă este ca o pic ătură
dintr- un ocean infinit de con știință, care este fundamentul
universului. În felul acesta, new age- ul consider ă un fel de
reabilitare, ba chiar în ălțare a omului din condi ția de
animal superior ap ărut întâmpl ător. Se merge chiar mai
departe cu aceast ă reabilitare, contestându -se și poziția
creștină a omului p ăcătos, punându-se în prim plan
,,divinitatea” sa. Noile cercet ări din domeniul neuro -psihic
susțin teorii conform c ărora capacit ățile creierului și
conștiinței nu s -au utilizat pân ă acum decât într -o mică
măsură.
Din punct de vedere social, oamenii sunt v ăzuți ca
părți ale unui univers în care totul se interconecteaz ă într-o
unitate organic ă creativă și fiecare parte î și are sarcina ei.
Să punem în paralel ă cu aceast ă afirmație concep ția
ortodoxă potrivit c ăreia omul fiind creat dup ă chipul lui
Dumnezeu Cel de-o singură Ființă în trei Ipostasuri
(persoane), omenirea este Un Om în n ipostasuri.

IV.4. PRINCIPII

După ce am schi țat la modul general cosmologia și
antropologia de tip new age, vom analiza în continuare

principiile doctrinare, a șa cum au fost ele expus e de
diferiți autori. Astfel potrivit lui Bruno Würtz89,
cercetătorul Hans Schulze – Berndt surprinde în lucrarea sa
New Age spirituality următoarele teze new age:
1) depersonalizarea lui Dumnezeu; 2) divinizarea panteist ă
a omului; 3) derealizarea lumii, realitatea obiectiv ă fiind
declarată iluzie și loc vremelnic de joac ă a automântuirii
prin diferitele tehnici și ritualuri de dobândire a st ării de
iluminare; 4) identificarea r ăului cu starea de ne -iluminare
spirituală, trăsătură tipică gnosticismului.
Cercetătorul Tibusek surprinde la rândul s ău
următoarele aspecte90: 1) lumea vizibil ă, material ă, nu e
singura realitate; 2) lumea este un sistem holistic, în care
omul e închis; divinitatea e identic ă cu unive rsul, acesta
fiind trupul ei; omul e de sorginte divin ă î n s e n s u l c ă
reprezint ă o părticică sui generis din divinitate; 3) în om
sălășluiește (în paragin ă) un poten țial care poate fi și
trebuie desf ășurat prin medita ție și diverse psihotehnici; 4)
toți adepții new -age-ului cred în venirea unei ere noi, în
care acest poten țial uman va fi desf ășurat pe deplin și își
va produce efectele benefice.
Psihologul american James Redfield, autorul best
seller-urilor plecate de la Celestine Profecy, sugerează
admirator ilor săi niște credințe new age:
1. Vechea în țelepciune sau adev ărul a fost f ăcută ocultă
(ascunsă) din cauz ă că Ortodoxia oficial ă, ținând la
puterea ei, nu a vrut ca masele s ă cunoască adevărul.
2. Suntem pe marginea unei schimb ări de paradigm ă în
evoluția umană.
3. Când suficien ți oameni le vor avea (adic ă intuițiile),
rasa uman ă va atinge nivelul ,,masei critice” și va fi

89 New age , p. 12.
90 Idem, p. 36.

iluminată. Vom avea pace pe p ământ, leul va fi al ături de
miel, iar noi vom umbla în trupuri de lumin ă.
4. Biserica cre ștină a purtat r ăspunderea pentru reprimarea
adevărului că de fapt noi to ți suntem ,,Cristosul”, c ă noi
suntem cu adev ărat dumnezeu numai dac ă am putea s ă ne
transcendem ignoran ța, sau ,,sp ălarea pe creier”
(brainwashing ) impusă nouă de Biseric ă, de Dumnezeul
Bibliei, de consensul popular, sau de savan ții moderni.
5. Când suntem treji (ne ridic ăm nivelele de energie) la
această realitate sau gnoz ă interioar ă, putem avea puteri
magice cum ar fi clarviziune, healing, invisibilitate și
nemurire.
6. Noi suntem co-creatorii universului. Noi ne cre ăm
propria noastr ă realitate.
7. Dacă scăpăm de ,,team ă și îndoială”, ne vom men ține
,,nivelul de energie” al ,,eului superior”. Aici se sugereaz ă
că oricine ar critica înv ățătura” ( The Celestine Prophecy ,
în acest caz) î și exprimă mai degrab ă teama și îndoiala lui
(ei), drept care acea persoan ă nu va căpăta puterile magice
sau ,,intui țiile”, și nu se va mântui.
Cărțile autorului men ționat con țin un amestec de
psihologie, pseudo- știință, ocultism și viziuni futuriste
utopice de genul celor ,,9 intui ții”:
„Fii deschis și viu către forțele spirituale ce -i
călăuzesc din culise pe c ăutători.
Re-imagineaz ă istoria. Realizeaz ă că vechile valori
nu se mai potrivesc.
Privește universul ca pe un vast sistem energetic ce
răspunde gândurilor și așteptărilor umane .
Realizeaz ă că manipularea defectuoas ă a acestei
energii cosmice este cauza tuturor conflictelor omene ști.
Rezolvă conflictele extr ăgând energie dintr -o sursă
superioar ă.

Descoper ă adevăratul tău sine prin identificare cu
energia universal ă.
Caută călăuzire în vise, gânduri, coinciden țe….
Rămâi centrat. Proiecteaz ă energie c ătre ceilal ți
pentru înt ărire reciproc ă.
Imagineaz ă-ți o umanitate evoluat ă spiritual ă
trăind pe o planet ă radiant ă de sănătate și energie.
Trăiește și împărtășește acest mesaj”.
Pe site-urile internet new age, la rubrica FAQ
(Frequent Asked Questions ) la întrebarea: Există credințe
comune în new age? a fost prezentat ă o listă neoficial ă a
credințelor pe care majoritatea new agerilor le au în
comun:
„1. T u îți creezi propria realitate și destinul. Aceasta este
o planetă a liberei alegeri, și tu ai propriul liber arbitru.
2. Ai de f ăcut față unor încerc ări (challenges) în timpul
acestei vie ți. Dacă nu-ți înveți lecțiile de data asta, le vei
avea încă o dată.
3. Nu exist ă coinciden ță.
4. În viață există mult mai mult decât ceea ce se vede.
5. Nimic nu conteaz ă cu adevărat în aceast ă viață dacă nu
este făcut în folosul celorlal ți.
6. Nu suntem singuri.
7. Suntem fiin țe multidimensionale care acum avem o
experiență umană.
8. Noi to ți primim mai mult ajutor decât știm, de la îngeri,
spirite ghid, mae ștri evolua ți și alții.
9. Ne putem vindeca pe noi în șine, societatea noastr ă și
lumea noastr ă.
10. Transformarea final ă a omenirii este în ălțarea.91
Cercetătorul american Lewis a scris în leg ătură cu
etosul mi șcării new age urm ătoarele: ,,Una din tr ăsăturile

91 Cf. Andrew Lutts, Salem New Age Center.

new age- ului este aceea c ă subiectele de interes major
variază de la o perioad ă la alta, astfel încât, în special
pentru observatorul dinafar ă, această subcultur ă pare să
sufere transformare dup ă transformare. Schimbarea de la
predominan ța înv ățătorilor spirituali orientali
(caracteristic ă particular ă a anilor ’70) la accentul pus pe
entitățile canalizate (în anii ’80) este un exemplu de o
astfel de transformare. Într- o manier ă similară, interesul
în canalizare pare s ă se evapore în anii ’90, iar noul
accent se mut ă pe șamanism și pe spiritualitatea indienilor
americani.”92
După cel de -al doilea r ăzboi mondial se poate
vorbi în Occident despre o rena ștere a ocultismului în
,,contra- cultura” specific ă anilor ’60, în moda simbolurilor
și practicilor astrologice, în mijloacele de divina ție, în
ritualurile magice, și mai târziu în new age.93
Potrivit unor autori printre care cit ăm pe
cercetătorul suedez Olav Hammar94 adepții new age pot s ă
creadă (dar nu este neap ărat necesar) urm ătoarele: a) c ă
întregul cosmos e un tot unitar (holism, χολος ), lucru uitat
de omul industrial; b) con știința omului creeaz ă exteriorul
(nu invers); c) acest tot unitar (monism panteist) e străbătut de energie (care une ște – această energie este
aproximativ Dumnezeu imanent, spre deosebire de
Dumnezeul cre știn Care este transcendent); d) prin noile
metode se g ăsesc drumuri de a separa integritatea
biologică și sufleteasc ă; e) pământul (Mother Earth) este
viu și e stricat de oameni (împotriva concep ției
industrialiste, dar și a celei cre știne antropologice potrivit
căreia omul este cununa crea ției). Este necesar ă o nouă
relație nouă Om -Pământ; f) cu ajutorul diferitelor tehnici

92 Preluat de pe site-ul internet New Age Ministry Home Page.
93 Cf. Encycl opaedia Britanica, ’96.
94 În lucrarea På spaning efter helheten.

îți găsești locul în univers; g) reîncarnare; h) prin intui ție
poți ajunge la știință, prin canalizare (channeling) se
primesc mesaje; i) tradi ția ne -european ă străveche este
preluată chiar de fizica modern ă din Occident; j) omul se
află în fața unei revolu ții social -spirituale, via ța social –
spirituală de până acum este o ,,pup ă”, după care urmeaz ă
metamorfoza în fluture.
Sintetizând cele afirmate mai sus trebuie subliniat
că fondul teoretic new age se bazeaz ă pe cele dou ă
principii filosofice: monismul (totul este una) și
panteismul (totul este Dumnezeu). Din primul principiu
decurge faptul c ă întrucât totul din univers este compus
din aceea și substan ță de bază, înseamn ă că totul este
interconectat și unit. Desigur aceste principii se opun
creștinismului unde Dumnezeu este Creatorul separat în
esență de cr eația Sa pe care o penetreaz ă, susține și
sfințește prin energiile Sale necreate.

IV.5. ECLECTISMUL ȘI SINCRETISMUL
RELIGIOS

Eclectismul este o trăsătură tipică pentru doctrinele
de tip new age. Astfel new agerii extrag și combin ă după
bunul lor plac elemente doctrinare din Biblie, Cartea
Mormonilor, Cartea Mor ților tibetan ă, I Ching, păgânism
și ocultism. Urm ătorul pas este sincretismul religios care
combină și sintetizeaz ă religii diferite și învățături
filosofice adesea contrare. Aceast ă falsă concepție mistică
despre lume le permite new agerilor s ă fie extrem de
deschiși și ,,toleran ți”, spre deosebire de religiile erei
Peștilor, ale c ăror deosebiri au fost adesea ap ărate cu
prețul vieții, sau chiar al unor r ăzboaie religioase.
Relativismul și arbitrarul conduc la credin ța în egalitatea

revelațiilor divine f ăcute prin Moise, Buddha, Krishna,
Iisus Hristos și, de ce nu, lui Shirley Maclaine.
Credința într -un Creator personal este înlocuit ă de
credința în energia universal ă creativă cunoscut ă sub
denumirile de Chi, prana, kundalini, energie psihic ă, bio –
energie, ca surs ă a originilor și existen ței tuturor
lucrurilor.

IV.6. REÎNCARNAREA

Una din credin țele sine qua non ale mișcării new
age este credin ța în reîncarnare. Dar nu este vorba de
credința clasică a Upanișadelor , cu rezolvarea ,,karmei”
negative și atingerea perfec țiunii, ci de versiunea apusean ă
a reîncarn ării preluat ă din teosofie și antroposofie, larg
acceptată de new ageri, și care pledeaz ă pentru o spiral ă
ascendent ă către perfec țiune prin reîncarnare.
Din mitologia egiptean ă a fost preluat mitul p ăsării
Phoenix, ca imagine a nemuririi f ăcându -se o analogie
forțată cu învățătura reîncarn ării. Rena șterea periodic ă a
păsării din cenu șă nu înseamn ă numaidecât o confirmare a
acestei teorii. Unii dintre cei care s-au raliat la aceasta au
fost autorii Joseph Head și S. L. Cranston. Ace știa au
descris diferitele variante ale reîncarn ării în timp și spațiu
în lucrarea Reincarnation: The Phoenix Fire Mystery.
95
Istoria acestor idei începe cu Pitagora, care a tr ăit în
secolul VI î.d.Hr., continuând cu doctrina metempsihozei și metemsomatozei a lui Platon (m. 347 î.d.Hr.). De la
aceștia, ideile s -au răspândit și au avut aderen ță în
rândurile unor stoici.

95 Julian Press/Crown Publishers Inc., New York, 1977.

Este cunoscut faptul c ă nici măcar în Orient nu
domnește o unanimitate în privin ța acestei înv ățături.
Astfel, budismul neag ă existența unui ,,suflet”, și chiar al
unui ,,eu” care revine. În concep ția hindus ă eul interior
(atman ) nu se na ște și nici nu moare, ci se îmbrac ă în
diverse ve șminte și se identific ă pe sine cu aceste
veșminte. În Occident este întâlnit ă versiunea dup ă care
omul rămâne tot timpul om, neputându -se întrupa într-un
animal, de exemplu.
Aceeași temă a fost tratat ă de către autorul grec
Vitsaxis Vasilis în lucrarea sa Platon și Upanișadele .96
Astfel, în capitolul 6, intitulat Reîncarnare-Samsara97 este
amintit din opera lui Platon mitul lui Er din Republica , ca
o ipotez ă, amintirea vie ților (prezent de asemenea în
dialogurile Menon și Phaidon ). Din dialogul Phaidon s-a
extras urm ătorul citat: ,,Există o veche tradi ție potrivit
căreia ele (sufletele) fiin țează acolo, sosite de aici și, de
asemenea, c ă ele revin aici, în lumea aceasta, și se nasc
din morți.” În continuare autorul î și propune s ă facă o
paralelă între dialogurile platonice pe aceast ă temă și
Upanișadele indiene: Brhandaranyaka, Katha- Upanișad,
Maitri , în care revine tema Samsarei.
În dialogul Republica (Statul ), conform mitului Er,
sufletele preexistente trag la sor ți trupurile în care vor
descinde. Aceast ă situație de hazard nedorit ă se poate
combate prin Cunoa ștere (gnoz ă). De aici decurg dou ă
consecințe: 1) libertatea sufletului de a -și alege ,,ca rnea”;
2) eternitatea ciclului metempsihozei (metemsomatozei). De aceast ă lege moral ă inexorabil ă și implacabil ă a karmei
omul se poate izb ăvi în hinduismul Upani șadelor prin
descătușare ( Moksha ).

96 Omonia, 1999.
97 op. cit., p.70.

Trecând în Evul Mediu european, credin ța în
reîncarnare a f ost preluat ă de grupuri dizidente, cum au
fost cabali știi evrei. Ei au preluat teoria reîncarn ărilor din
hermetism, o variant ă ezoterică a gnosticismului. În cadrul
acestor derapaje spre o magie nonconformist ă, misticii
evrei au abordat problema reîncarn ării succesive. Textele
sacre nu men ționează metempsihoza (sau
metemsomatoza). Religiile canonice bazate pe Revela ția
biblică resping ideea reîncarn ării. Potrivit lor sufletele
umane nu tr ăiesc viața pământeasc ă decât o singur ă dată.
,,Sub influen ța unor cur ente de idei venite din
Orient (ca și a neoplatonismului), unii rabini, mai pu țin
ortodocși din perioada geonimilor au dezvoltat o
antropologie sacr ă în care sufletele se pot reîncarna de
mai multe ori. «Gilgul anaeshef» va fi preluat ulterior de
kabbala m edievală.”98 E prezent în Cartea Str ălucirii
(Sefer ha-Bahir ), apărută în Fran ța provensal ă. Se
argumenteaz ă astfel și teodiceea. Principiul reîncarn ării,
gilgul , este prezent sub forma ciclurilor pentru purificare
și în cartea Zohar II 99b .
Spre deosebire de Platon, Upanișade sau Kabbala ,
în Sfânta Scriptur ă nu se g ăsește nimic care s ă sprijine
credința reîncarn ării. Cu toate acestea, adep ții de sorgi nte
teosofică au invocat anumite pasaje din Biblie , cum ar fi
cel din Ioan IX, 1-399, ca dovad ă a răspândirii doctrinei
reîncarnării printre evreii din timpul lui Iisus. Aceast ă
atitudine exprim ă o imens ă mândrie, surs ă a preten ției
teosofilor, oculti știlor, liberi cuget ătorilor etc. dup ă care ei

98 Constantin B ălăceanu Stolnici, Introducere în studiul kabbalei iudaice și
creștine, Omnia, 1996, p. 63.
99 1. Și, trecând Iisus, a v ăzut un om orb din na ștere.
2. Și ucenicii Lui L -au întrebat, zicând: Înv ățătorule, cine a p ăcătuit:
acesta sau p ărinții lui, de s -a născut o rb?
3. Iisus a r ăspuns: Nici el n -a păcătuit, nici p ărinții lui, ci ca s ă se arate
în el lucrările lui Dumnezeu.

ar putea s ă repună în adev ăr învățătura Bisericii,
deformat ă de cler. R ădăcinile acestei concep ții absurde se
pot căuta în mi șcările contestatare anti biserice ști din Evul
Mediu apusean. Revenind la pasajul scripturistic, versetul 3 arat ă explicit c ă orbirea nu se datora vreunei
cauzalități karmice, deci versetele în cauz ă nu pot constitui
vreo confirmare biblic ă a ipotezei reîncarn ării. De altfel,
nici în acest caz nu ar fi explicit vorba de reîncarnare, ci doar eventual de preexisten ța sufletelor. Ucenicii nu
cunoșteau concep țiile hinduiste și budiste, ci ar fi putut ști,
sub influen ța elenist ă a epocii, doar despre gnosticism,
platonism, preexisten ță. Chiar la însu și Platon în tâlnim
metempsihoza, dar nu și legea hinduist ă a karmei.
O altă credință a evreilor vetero -testamentari, de
data asta oficial ă și răspândită, era credin ța în înviere.
Astfel, se credea c ă proorocii, mai ales, ar fi putut învia și
trăi printre contemporani. Cel ălalt pasaj evanghelic
invocat de oculti ști se refer ă la întrebarea lui Iisus despre
cine credeau oamenii c ă era El și la răspunsul ucenicilor:
,,Unii spun c ă Tu ești Ioan Botez ătorul, alții Ilie și alții
Ieremia sau unul din prooroci.” (Matei XVI, 13-14) . Dar și
aici exegeza ezoteric ă se înșeală cras deoarece oamenii
credeau, ca și Irod Agrippa: ,,Și a zis slujitorilor s ăi:
Acesta este Ioan Botez ătorul: el s -a sculat din mor ți și de
aceea se fac minuni prin el.” (Matei XIV, 2) ceea ce în că
odată desemneaz ă foarte clar învierea , și nu reîncarnarea.
Temeiul acestei credin țe era de asemenea biblic, bazându –
se pe Maleahi III, 24 , care prezicea c ă în ziua cea mare a
Judecății, pe care iudeii o identificau cu ziua venirii lui
Mesia, se va ar ăta Ilie (despre care se știa că nu a murit, ci
a fost ridicat la ceruri de c ăruța și caii de foc.): ,,Iată că
Eu vă trimit pe Ilie proorocul înainte de a veni ziua
Domnului cea mare și înfrico șătoare.” Credința că
Domnul ar putea fi Ieremia se baza pe II Macabei II, 1-8 și

XV, 13-16 , după care Ieremia i s -a arătat lui Iuda
Macabeul.
Adepții au mai pretins c ă Biserica primar ă a
cunoscut înv ățătura reîncarn ării. Și aici este vorba de o
dezinformare, deoarece a fost vorba cel mult despre anumite influen țe neo -platonice întâlnite la unii gânditori
creștini privitoare la pre -existența sufletelelor. New agerii
îi invocă în sprijinul lor pe Origen (cca. 185 – cca. 254),
Justin Martirul în sec. II și Syneziu din Cyrene sec. V.
Despre acesta din urm ă aflăm din Patrologia Părintelui
Coman: ,,Syneziu consider ă sufletul drept ,o scânteie a
inteligenței’ ascuns ă în adâncul materiei, ca s ămânță a lui
Dumnezeu (Imnul 3,vv. 560-562). Nu se descriu alte
funcții ale sufletului decât c ă el vine de la Dumnezeu și
prin el intelige nța (nous) a fost a șezată în trup.”
100 Se știe
că, înainte de convertirea la cre știnism, Syneziu credea, ca
neo- platonician, în preexisten ța sufletului, dar înc ă o dată,
nu e vorba de reîncarnare.
Origen credea în preexisten ța sufletelor, dar nu în
transmigra ție și nici în încarnarea sufletelor ra ționale în
trupuri animale .101 Cu toate c ă s-a invocat Platon ca surs ă a
răspândirii credin ței reîncarn ării în Occident, în realitate
aceasta se poate socoti ca fiind mai degrab ă de sorginte
indiană, introdus ă în Europa prin intermediul englezilor și
germanilor începând din secolul XVIII.
Se mai sus ține că în secolul II credin ța reîncarn ării
a avut o m are răspândire printre gnosticii cre știni. Printre
cei mai importan ți reprezentan ți ai gnosticismului se
numără Vasilide (în jurul lui 125), Marcion (în jurul lui
150) și Valentin (m. 160). Înrudi ți îndeaproape cu
gnosticii au fost în acea perioad ă și mani heii, cu peste 70

100 Pr. Prof. Dr. Ioan Coman, Patrologie, vol. 3, Ed. I.B.M, Bucure ști 1988,
p. 282.
101 Cf. Enciclopedia Britannica ’99.

de secte, și simoniții. Cu timpul gnosticismul a intrat în
conflict cu Biserica și au fost în cele din urm ă dați
anatemei, iar multe din scrierile lor, printre care și unele
Evanghelii apocrife (cum ar fi Evanghelia lui Toma și
Evanghelia Mariei ), au fost arse ca eretice. Preten ția neo –
gnosticilor de azi este aceea c ă ei reprezint ă pe adevărații
moștenitori ai înv ățăturii lui Hristos care erau gnosticii,
creștinism ezoteric ce se opune cre știnismului oficial,
exoteric și dogmatic al Biser icii catolice ortodoxe primare.
Condamnarea teologiei lui Origen petrecut ă la
Sinodul al V- lea ecumenic este privit ă în cercurile new age
ca o anatemizare a doctrinei reîncarn ării. Vom vedea mai
departe cum, rând pe rând, s-au invocat mai multe sinoade
în sprijinul sus ținerii afirma ției privitoare la interzicerea
arbitrară și din acel moment istoric a credin ței
reîncarnării de c ătre Biserica oficial ă. Astfel au fost
invocate în chip uimitor și sinoadele unioniste din 1274 și
1439. Dincolo de fabula ția teosofic ă se cunoa ște
documentar c ă Sinodul II Lyon, socotit de romano -catolici
al XIV-lea ecumenic convocat de papa Grigorie al X-lea, s-a ocupat de ,,unirea” încheiată la 6 iulie cu grecii.
Sinodul Ferrara- Florența din 1439-1445, socotit a fi ,,al
XVII-lea ecumenic” convocat de papa Eugeniu al IV-lea, a
avut ca tem ă tot unirea cu grecii.
102 La aceste sinoade s-a
dezbătut teologic și s-a stabilit faptul c ă sufletul merge
direct fie în rai, în purgatoriu sau în iad.
În Evul Mediu, s- a mai sus ținut că inchiziția,
înființată în 1184 de papa Lucius al III -lea în conciliul de
la Verona sub numele de Sfântul Oficiu103 și introdus ă în
Spania în secolul XIII, trebuia s ă combată o mișcare ce se
răspândea foarte rapid, și anume catarii ( καθαροι ,„cei

102 I.B.U. (vol. II), Edit. Inst. biblic și de misiune al BOR, 1993, pp. 78 -79.
103 Idem, p. 85.

curați”) care credeau în reîncarnare. Aici întâlnim o nou ă
supralicitare, deoarece din documente reiese despre catari că erau mai degrab ă dualiști, gnostici, manihei ști. Pe lâng ă
acestea, ei mai erau anticlericali, antinomi ști, encrati ști și
vegetarieni iconocla ști, puritani, anticosmi ști. Opiniile lor
au dat na ștere curentului cultural amor curtois
104. Ei
puteau crede cel mult în preexisten ța sufletelor, dar, ca și
în cazul lui Origen, nic ăieri nu este men ționată explicit
reîncarnarea.
După catari este rândul lui Giordano Bruno, care a
fost ars pe rug de inchizi ție în 1600 să fie creditat cu
afiliere la doctrina reîncarn ării. Dincolo de aceast ă
mitologie, se știe despre Giordano Bruno c ă a fost un
călugăr napolitan caterisit. Iconoclast în tinere țe, a fost
socotit pe drept cuvânt un cripto- protestant. A sus ținut
printre altele concep țiile lui Copernic privitoare la
heliocentrism și infinitatea universului. S -a manifestat
deschis ca panteist neoplatonic și magician.105 Iată cine îl
admiră: ,,… numele lui a înfl ăcărat spiritul și glasul
nenumărator francmasoni, liber -cugetători, revolu ționari,
materiali ști sau anarhi ști ai secolului al XIX -lea,… cel mai
antidemocrat gânditor, devenit simbol al democra ției!” 106
A transformat magia în ,, știința” manipul ării maselor și a
individului uman, de unde este pe deplin normal ca s ă fie
admirat de urma șii săi, psihologi etc. A exercitat o mare
influență asupra rozicrucienilor, acea mi șcare ideologico –
ezoterică din secolul XVII -lea. Astăzi urmașii lui în spirit
se manifest ă în trusturile de inteligen ță ca psihologi,
sociologi și antropologi. În Occident, iar dup ă 1989 și la
noi terenul lor de acțiune este mass -media și brain –
trusturile.

104 I. P. Culianu, Eros și magie în Rena ștere, Nemira, 1994, pp. 40-41.
105 Ibidem, pp. 94-95.
106 Ibidem, pp. 119-120.

IV.6.1. CREDIN ȚA ÎN REÎNCARNARE AST ĂZI

În perioada modern ă, în Europa occidental ă
secularizat ă și păgânizată au pătruns deja acum 200 de ani
concepțiile orientale ale reîncarn ării. Acestea s -au
răspândit mai întâi în rândul elitelor intelectuale, cum ar fi
cazul celebrului W. Goethe, care credea de pild ă că
prietena sa Charlotte von Stein fusese odat ă soția sa.
Filosoful pesimist german Schopenhauer a fost
influențat într -o mare m ăsură de filosofia și religia
indiană, și a admirat mult Upanișadele . De asemenea
scriitorul rus L. Tolstoi, care se cunoa ște că a avut o
perioadă mari simpatii francmasonice, credea c ă noi am
existat înainte de via ța actuală și că vom reveni. În Fran ța,
autorii Gustave Flaub ert și George Sand cochetau de
asemenea, chiar dac ă nu explicit, cu gânduri referitoare la
reîncarnare.
Reprezentantul de seam ă al curentului
transcendentalist american, Ralph Waldo Emerson credea
că oamenii revin ,,în noi înf ățișări”. Scriitorul belgian
Maurice Maeterlinck a pledat pentru întoarcerea la
reîncarnare. Aceasta este o credin ță mai frumoas ă, mai
dreaptă, mai curat ă, mai moral ă, mai roditoare, mai
veridică și mai mângâietoare decât teosofia. Aici î și găsesc
explicația toate inegalit ățile fizice și intelectuale, toate
nedreptățile sociale, toate blestematele nedrept ăți ale
sorții. Compozitorul german Richard Wagner ar fost și el
în zona de atrac ție a învățăturilor budiste, tr ăsătură tipică
mediului cultural al epocii, destul de asem ănătoare în
această privință cu new age -ul apărut un secol mai târziu.
La începutul secolului XX, compozitorul evreu austriac

Gustav Mahler se adresa biografului s ău Richard Specht
cu afirma ții ce făceau referin ță deschisă la reîncarnare.
Într- un mod oarecum surprinz ător întâlnim aceste
concepții și în unele interviuri date de afaceristul american
Henry Ford. Aceste idei au p ătruns și în lumea prozaic ă și
realistă a politicii. Un reprezentant de seam ă în acest sens
a fost, potrivit prietenului s ău Lord Riddell, și prem ierul
britanic David Lloyd George.
În sprijinul ipotezei reîncarn ării au fost aduse a șa-
numite dovezi psihologice constând în amintirea vie ții
anterioare. Astfel, s-au descris cazuri ale unor copii de doi ani ce vorbeau despre întâmpl ări trăite într -o al tă viață.
Asupra acestor cazuri s- au aplecat mai mul ți cercetători,
dintre care îl men ționăm pe profesorul în psihiatrie și
parapsihologie de la universitatea din Virginia, Charlottesville, S.U.A., Ian Stevenson (n. 1918). El
atribuie tuturor acestor cazur i ciudate explica ția
confirmării existen ței reîncarn ării.
În rândul cercet ătorilor acestui fenomen s -au
manifestat desigur și poziții sceptice. Printre acestea
putem men ționa pe psihologul S. Freud și pe biologul
britanic Julian Huxley . Acesta din urm ă a pus fenomenele
în cauză pe seama hazardului și eredității, situându -se
astfel pe o pozi ție evoluționistă materialist ă.
Parapsihologul american William Roll a introdus
ca ipotez ă de lucru psihometria, în care ,,imagini de
memorie”, care se ata șează de obie cte pot fi sesizate de un
medium.
107
Literatura consacrat ă subiectului num ără la ora
actuală sute de titluri, multe din ele fiind accesibile cu
ușurință și pe pia ța de carte româneasc ă din aceast ă

107 Pentru datele de mai sus sursa internet: Sven Magnusson
www.sokaren.se/index110.html.

perioadă. Una dintre aceste c ărți este și lucrarea lui A. T.
Mann.108 Autorul în cauz ă vorbește în numele
paradigmelor ecologice și spirituale de azi: karma și
reîncarnarea, sus ținând absurditatea potrivit c ăreia până
acum 200 de ani era o credin ță universal ă. Potrivit unui
sondaj Gallup citat de Mann în anul 1969, în Occident, 18-25% din catolici și protestan ți acceptau reîncarnarea.
109 În
anul 1981, 38 milioane americani credeau în reîncarnare.
Ca și ceilalți autori de acela și calibru din spa țiul
contemporan occidental, Mann caut ă cu orice pre ț să
acrediteze ideea c ă Sfânta Scriptur ă susține în anumite
pasaje ideea reîncarn ării. De d ata aceasta este invocat Ioan
III, 5-6, dialogul Mântuitorului cu Nicodim. O alt ă gafă
monumental ă, deoarece nu mai departe de III, 4: ,,Cum
poate omul s ă se nască fiind bătrân? Oare poate s ă intre
cineva a doua oar ă în pântecele mamei sale și să se
nască?” este anulat ă prin aceast ă întrebare orice prezum ție
a reîncarn ării.
Ceea ce este de data asta real este faptul c ă, spre
deosebire de Biseric ă, unde ideea reîncarn ării n -a fost
nicicând acceptat ă, mișcarea teosofic ă și continuarea ei
înrudită, antroposofia, au propagat intensiv aceste p ăreri.
Rudolf Steiner prezenta reîncarnarea și karma într -un mod
evoluționist ascendent, perspectiv ă îmbrățișată ulterior de
către new ageri. Cât despre scrutarea ocult ă a Cronicii
Akasha , ne putem face o p ărere luând numai cazul unei
genealogii karmice potrivit avem urm ătorul lan ț de
reîncarnări: Sfântul Ilie – Sfântul Ioan Botez ătorul – Rafael
– Novalis – R. Steiner.
Dar nu numai Steiner, ci și alți ocultiști vestiți au
pretins scrut ări în aceast ă ,,bancă universal ă de date ”.

108 Principiile reîncarn ării, București, 1998.
109 Gallup și Proctor, Adventures in Immmortality , p. 487.

Unul dintre ace știa a fost ,,profetul adormit” Edgar Cayce
(1877-1945). Inutil s ă mai men ționăm că rezultatele
obținute de acesta nu corespund cu afirma țiile lui Steiner,
lucru comun de altfel și în cazul diferi ților astrologi.
Varianta psihologic ă a Cronicii Akasha se nume ște
,,inconștientul colectiv”, no țiune ce a fost introdus ă de
către C. G. Jung.
Sub directa îndrumare a lui Rudolf Steiner, un grup
de pastori protestan ți conduși de Friedrich Rittelmeier și
Emil Bock au pus, în anul 1922, bazele unui cult alternativ antroposofic intitulat Die Christen Gemeinschaft. Unul
dintre reprezentan ții acestui cult, teologul Frieling Rudolf,
a căutat să demonstreze compatibilitatea cre știnismului cu
reîncarnarea.
110 Fiind teolog și familiarizat cu Istoria
Bisericii Universale, Frieling se refer ă în mod expres la
condamnarea lui Origen de la Sinodul al V-lea ecumenic 553, citând-o exact în originalul latin: ,,Si quis fabulosam
animarum praeexistentiam et quae ex illis consequitur monstruosam restitutionem (apokatastasin) asseruent, anathema sit.”
111 Astfel se risipesc dubiile și neclarit ățile
cu privire la ce anume a condamnat acel sinod.
În privința modului de apari ție a sufletului, în Apus
au apărut două teorii. Prima, ap ărută în catolicism, este
creaționismul , căreia protestan ții i -au opus
traducianismul . Ortodoxia respinge ambele concep ții, din
cauza unilateralit ății și inexactit ății lor.
În sprijinul confirm ării biblice a no țiunii de karma
este invocat pasajul din Epistola c ătre Galateni VI , 7: ,,Nu
vă amăgiți: Dumnezeu nu Se las ă batjocorit, c ăci ce va

110 În lucrarea Kristendom och Reinkarnation , Frieling Rudolf, Stockholm
1985.
111 ,,Dacă cineva crede în fabuloasa preexisten ță a sufletelor și în acea
condamnabil ă restaurare (apocatastaza), adică restabilirea tuturor
lucrurilor a șa cum erau la început, s ă fie anatema.”

semăna omul, aceea va și secera.” Dar pentru a extrage de
aici o aluzie karmic ă trebuie neap ărat să citești acest
verset în cheie teosofic ă, Ortodoxia nicicând nu l -a înțeles
ca fiind vorba de con secințe pentru vie ți ulterioare.
Frieling a încercat s ă găsească temeiuri și în
Vechiul Testament , invocând de exemplu112 Eclesiastul
XII, 7: ,,Și ca pulberea s ă se întoarc ă în pământ cum a
fost, iar sufletul s ă se întoarc ă la Dumnezeu, C are l-a
dat.” Dacă acest verset nu pune nici o problem ă
creștinului, chiar neteolog fiind, urm ătorul pasaj din
Maleahi III , 23 poate întinde o aparent ă cursă: ,,Iată că Eu
vă trimit pe Ilie proorocul, înainte de a veni ziua
Domnului cea mare și înfricoșătoare.” Vom ar ăta mai
departe combaterea acestei prezum ții.
Ideile cu caracter teosofico-spiritist n-au lipsit nici
din țara noastr ă. Un reprezentant important în perioada
antebelic ă a fost Scarlat Demetrescu.113 În lucrarea sa Din
tainele vie ții și ale universului , există la pagina 168
nelipsitul capitol despre reîncarnare, în care autorul se face partizanul unui evolu ționism spiritualist.

IV.6.2. COMBATEREA REÎNCARN ĂRII

Întrucât, în ultima vreme concep țiile de tip new
age își fac sim țită tot mai frecvent prezen ța oficială și la
noi în țară, întâmpinând adesea o atitudine duhovniceasc ă
slăbită de cei 40 de ani de ateism, socotim necesar a
înfățișa o serie de argumente teologice de combatere a
afirmației după care Sfânta Scriptur ă și Biserica au
cunoscut și acceptat reîncarnarea. Aceste argumente sunt

112 Op. cit., p.127.
113 Din tainele vie ții și ale universului, Emet, 1993.

de un real folos atât misionarilor (preo ți profesori de
religie), cât și credincio șilor obișnuiți într -o eventual ă
confruntare cu aceast ă erezie.
Pentru încep ut, cel mai tran șant argument
scripturistic contra reîncarn ării se găsește la Epistola c ătre
Evrei IX , 27: ,,Și precum este rânduit oamenilor o dat ă să
moară, iar dup ă aceasta s ă fie judecata…” O idee
asemănătoare cu cea exprimat ă în Psalmul 77 , 44: ,,Și-a
adus aminte c ă trup sunt ei, suflare ce trece și nu se mai
întoarce.” În Evanghelia de la Luca XVI , 22-23 : ,,Și a
murit săracul și a fost dus de c ătre îngeri în sânul lui
Avraam. A murit și bogatul și a fost înmormântat. Și în
iad, ridicându- și ochii fiind în chinuri, el a v ăzut de
departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui.” Aici se arat ă
clar cele dou ă ipostaze ale sufletelor dup ă moarte.
Din Vechiul Testament, Iov X , 21: ,,Mai înainte ca
să plec spre a nu m ă mai întoarce din ținutul întunericului
și al umbrelor mor ții.” Și XVI, 22: ,,Căci acești puțini ani
se vor scurge și voi apuca pe un drum de pe care nu m ă
voi mai întoarce.” Dar Iov credea nu numai într- o singură
viață, ci și în înviere ( XIX, 25 ): ,, Dar eu știu că
Răscumpărătorul meu este viu și că El în ziua cea de pe
urmă va ridica iar din pulbere aceast ă piele a mea ce se
destramă.”
Pentru o singur ă viață urmată de obșteasca înviere
pledează și textul din Evanghelia de la Ioan V , 29: ,,Și vor
ieși cei ce au f ăcut cele bune, spre învierea vie ții, iar cei
ce au făcut cele rele, spre învierea osândirii.”
Argumentul scripturistic cheie folosit de adep ții
reîncarnării este acela c ă, potrivit chiar Mântuitorului,
Ioan Botez ătorul este însu și proorocul Ilie reîncarnat. S ă
vedem cum se demonteaz ă scrip turistic, nu numai cu
logica bunului- simț, această prezum ție falsă. În Sfânta
Evanghelie de la Luca , în momentul vestirii lui Zaharia de

către Sfântul Arhanghel Gavriil: ,,Și (Ioan) va merge
înaintea Lui cu duhul și puterea lui Ilie…” (I, 17 ). New
agerii spun și ei: da, duhul înseamn ă eul lui Ilie, citând
următoarele: ,,Și dacă voiți să înțelegeți, el este Ilie cel ce
va să vină” (Matei XI , 14); și mai departe: ,,Eu însă vă
spun vou ă Ilie a și venit, dar ei nu l -au cunoscut…” (XVII,
12).
La aceste obiec ții răspunsul ortodox este acesta:
,,Cine zic oamenii c ă sunt Eu, Fiul Omului? Iar ei au
răspuns: unii, Ioan Botez ătorul, alții Ilie, alții Ieremia sau
unul din prooroci.” (Matei XVI , 13-14 ) De aici se desprind
două lucruri: 1) nu numai despre Ioan Botez ătorul, ci și
chiar și despre Mântuitorul se credea c ă ar fi Ilie; 2) aceste
prezumții dovedesc credin ța iudeilor în posibilitatea
învierii și revenirii pe p ământ a înșiși vechilor prooroci, și
nicidecum a reîncarn ării lor în alte persoane. O dovad ă în
plus p entru aceast ă afirmație o constituie Matei XIV , 2: ,,Și
(Irod) a zis slujitorilor s ăi: Acesta este Ioan Botez ătorul;
el s- a sculat din mor ți și de aceea se fac minuni prin el.”
Pentru aceast ă prezumție Irod și ceilalți aveau ca temei
Maleahi III , 24, care proorocea c ă în ziua cea mare a
judecății, pe care iudeii o identificau cu ziua venirii lui
Mesia, se va ar ăta Ilie: ,,Iată că Eu vă trimit pe Ilie
proorocul înainte de a veni ziua Domnului cea mare și
înfricoșătoare.” Pentru Ilie citim la Regi IV, 2, 11 : ,,Pe
când mergeau ei a șa pe drum și grăiau, deodat ă s-a ivit un
car și cai de foc și despărțindu -i pe unul de altul a ridicat
pe Ilie în vârtej de vânt la cer”. Momentul acesta este
confirmat în Isus Sirah XCVIII , 12: ,,Când Ilie a fost r ăpit
la cer, în vijelie, Elisei s-a umplut de duhul lui.” Aceeași

afirmație și la I Macabei II , 58: ,,Ilie, arzând de râvna
legii a fost ridicat la cer.”114
În chip apologetic, se poate trece la un contra-atac
teologic pe aceast ă temă presupunând urm ătoarele: în caz
că Sfântul Ioan Botez ătorul era proorocul Ilie reîncarnat,
cum se explic ă momentul Schimbării la față? : ,,Și s-a
arătat Ilie împreun ă cu Moise și vorbeau cu Iisus”
(Marcu, IX, 4). Reîncarnarea presupune c ă eul lui Ilie s -a
reîntrupat dup ă ce în prealabil a murit . Și atunci, deoarece
Ilie era adult, cine vorbea pe munte cu Mântuitorul? Colapsul logicii new age este acum inevitabil, de aceea cei mai mulți dintre ei în acest moment contest ă faptul că Ilie
nu a murit, ci a fost doar ridicat la cer.
De aici se trece consecvent în Noul Testament la
Ioan I, 21: ,,Și ei l -au întrebat (pe Ioan Botez ătorul) : Dar
cine ești? Ești Ilie? Zis -a El: Nu sunt. E ști tu Proorocul?
Și a răspuns: Nu.” Sfântul Ioan Gur ă de Aur ne -a lăsat o
exegeză patristic ă ortodox ă la Marcu IX , 11
115:
,,Scripturile vorbesc despre dou ă veniri ale lu i Hristos,
despre una care s- a întâmplat și despre alta care va s ă
fie… Înainte- mergător al celei de -a doua zice c ă va fi Ilie,
iar al primei a fost Ioan. Pe acesta îl nume ște Ilie, nu
pentru că era Ilie, ci pentru c ă săvârșea slujba aceluia.
Prin urmare , după cum acela va s ă fie Înaintemerg ător al
celei de- a doua veniri, acesta a fost Înaintemerg ător al
primei Sale veniri.”
Alternativa la proorocul Ilie, proorocul Ieremia,
este bazat ă pe II Macabei II , 1-8 și XV, 13-16 , potrivit
căruia Ieremia s -a arătat lui Iuda Macabeul: ,,Iar Ieremia a

114 Acest pasaj este interpretat de new agerii ufolatri ca o confirmare
scripturistic ă a OZN -urilor.
115 ,,Și L-au întrebat pe El, zicând: Pentru ce zic fariseii și cărturarii că
trebuie să vină mai întâi Ilie?”

întins dreapta și a dat lui Iuda sabia de aur și i-a zis
acestea:” (XV, 15)
Împotriva conceptului de karma vom men ționa
ultimele 5 articole din Simbolul de credin ță al Bisericii
alcătuite la Sinodul II ecumenic de la C onstantinopol
(1 mai – 9 iunie 38 1) de către cei 150 de P ărinți:
,,Mărturisesc un Botez întru iertarea p ăcatelor, a ștept
învierea mor ților…” Legea karmei se opune atât ac țiunii
Botezului de ștergere a p ăcatelor, cât și învierii ob ștești,
fiind prin urmare total incompatibil ă cu Evanghelia și cu
învățătura Bisericii.
Drept urmare, pravilele biserice ști au consemnat
diferite canoane ce anatemizeaz ă concepțiile new age de
tip teosofico-antroposofic: ,,Dacă cineva înva ță că ființele
raționale, în care iubirea dumnezeias ă s-a răcit, ele au
intrat în trupuri grosolane cum sunt ale noastre și au fost
numite oameni, pe când acelea care au atins cea din urm ă
treaptă a răutății, au avut parte de trupuri reci și
întunecate, și s-au făcut și se numesc demoni și spirite rele
(metempsihoz ă) să fie anatema.” – S. Cp. 4. ,,Dacă cineva
învață că după cum din rânduiala îngerilor și ale
arhanghelilor s- au născut suflete, dintre care au ie șit
demonii sau oamenii acum pot deveni din nou îngeri și
demoni, și toată ordinea ierarhiilor cere ști poate s ă
circule în sus sau în jos sau deopotriv ă în jos și în sus, s ă
fie anatema.” – S. Cp. 5116
Toate eforturile new- agerilor de a dep ăși impasul
duhovnicesc al epocii lor s-au dovedit zadarnice, întrucât ele s- au desfășurat constant în afara spa țiului revela ției
divine des ăvârșite păstrate și limpezite teologic în cadrul
Bisericii ortodoxe. În paralel cu doctrinele new-age, vom

116 Ierom. Nicodim Sachelarie, Pravila Bisericeasc ă, Ed. III, Valea Plopului
1999, 680-681, p. 164.

aduce câtev a din punctele teoretice enun țate de Părintele
Stăniloae.117
Filosofia hindus ă cu cosmologia ei bazat ă pe
emanație, ceea ce presupune o continuitate de natur ă între
Creat or și creație, prime ște răspunsul ortodox prin
afirmarea cre ării lumii din nimic ( creatio ex nihilo ).118
Concepția ciclică a timpului ar da na ștere unei repeti ții
automate f ără sens, repeti ție anulată de prezen ța în creație
a spiritului uman.
Împotriva platonismului, gnosticismului și
origenismului care sus țineau preexisten ța sufletului,
Părintele St ăniloae afirm ă poziția ortodox ă potrivit c ăreia
sufletul și trupul încep s ă existe deodat ă. Omul viu este
ontologic o unitate inseparabil ă ps iho-somatică.
Atunci când se vorbe ște numai despre un duh
(spirit), avem de a face cu un înger, diavol sau o fantomă.
119
Sufletul omenesc, chiar în ipostaza de dup ă moarte,
nu e nici una dintre acestea. Unirea sufletului și
trupului poate fi descris ă după modelul Calcedonului,
arătând unirea lor într -un singur ipostas ( hypostasis sau
prosopon ).
Potrivit afirma ției Sfântului Maxim M ărturisitorul
,,noi suntem «p ărticică» a lui Dumnezeu” , afirmație ce
s-ar asemăna la prima vedere superficial ă cu afirma țiile
teosofice dup ă care noi suntem parte din Dumnezeu.120

117 Dumitru St ăniloae, Teologia dogmatic ă ortodoxă, vol. 1, Ed I. B. M. al
B.O.R., 1996.
118 Op. cit., p. 253.
119 Ibidem, p. 260.
120 Ibidem, p. 269.

IV.7. HOLISM ȘI CATOLICITATE

IV.7.1. PANTEISMUL

În new age, Dumnezeu este fie impersonal , fie o
forță (energie ), creația este o manifestare, iar toate
celelalte concepte: karma, reîncarnarea, ciclurile apar țin în
speță filosofiei indiene. În aceast ă privință, cercetătorii
neo- protestan ți americani David K. Clark și Norman
Geisler au avut o contribu ție deosebit ă la examina rea
adevărurilor propuse de new age și în special a
elementului de panteism din concep țiile respective121.
Acești autori sunt de p ărere că, în general, cre știnii și-au
apărat cu succes credin ța împ otriva ateismului epicurean,
dar că sunt dezarma ți în fa ța panteismului stoic.
Panteismul este reprezentat de ideea c ă Dumnezeu nu este
o persoan ă, ci toată realitatea, adic ă toate legile, for țele și
manifestările unui univers auto -existent. Înv ățătura
creștină este contrazis ă de cele cinci tipuri de panteism,
vechi și modern (permeativ, absolut, multiplu,
emanaționist și modal).
În abordarea înv ățăturilor new age privind binele și
răul, precum și manifest ările de panteism cei doi autori
argumenteaz ă că (a) ,,panteismul nu se demonstreaz ă, ci se
auto- justifică”, (b) ca și concepție despre lume, nu e decât
o slabă opțiune pentru a explica cât mai bine întreaga
experiență a vieților noastre, (c) bazele epistemologice ale
panteismului new age nu sus țin greutatea metafizic ă pusă

121 David K. Clark și Norman L. Geisler, A Christian critics of Pantheism
Grand Rapids 1990 Baker Book House, recenzent: Rev. Richard L.
Dowhower All Saints Lutheran Church Bowie , Maryland. Clark pred ă la
Bethel Theological Seminary iar Geisler este decan la Center for Christian
Schoolarship al universit ății Liberty.

asupra lor și (d) dimensiunile religioase ale new age nu pot
fi apărate.
Prezentăm în continuare ,,m ărturisirea de credin ță”
panteistă:
Crezul panteist: Ce cred pantei știi științifici.
,,1. Adorăm și ne închin ăm Universului ca totalitate în
veșnică schimbare în trecut, prezent și viitor. Este auto –
creator, auto- organizator și de o diversitate inepuizabil ă.
Puterea sa covâr șitoare și taina sa fundamental ă îl arată
a fi singura divinitate real ă.
2. Toată materia, energia și viața sunt într-o unitate
interconectat ă din care noi suntem o parte inseparabil ă.
Noi ne bucur ăm de existen ța noastr ă și căutăm să
participăm încă și mai adânc la aceast ă unitate prin
cunoaștere, artă, celebrare, medita ție, empatie, dragoste
și acțiune etică.
3. Noi suntem o parte inseparabil ă a Naturii, pe care o
slăvim, o îngrijim și o păstrăm în toat ă măreața ei
frumusețe și diversificare. Ne str ăduim să trăim în
armonie cu Natura, local și global. Credem în tratarea
tuturor creaturilor122 vii cu compasiune, empatie și
respect. Credem în valoarea inerent ă a întregii vie ți,
umane și non -umane.
4. Credem în libertate, democra ție, justiție, echitate și
non-discrimina re, și într -o comunitate mondial ă bazată pe
pace, un sfâr șit al sărăciei, al c ăilor de sus ținere a vie ții,
și deplin respect pentru drepturile omului.
5. Credem c ă există numai un singur fel de substan ță,
materie/energie, care nu este cu nimic josnic sau inferior,
ci e ceva ce este minunat de vibrant și creativ în toate

122 Aici pantei știi cad în propria lor capcan ă: dacă sunt creaturi atunci cine
le-a creat? (n.n.)

formele sale. Trupul, mintea și spiritul nu sunt separate,
ci toate sunt inseparabil unite.
6. Respect ăm realitatea și mințile noastre sunt deschise
evidenței simțurilor și științei evoluti ve. Acestea sunt
mijloacele noastre cele mai bune pentru ob ținerea și
îmbunătățirea cuno ștințelor noastre despre Univers, și pe
ele ne fond ăm sentimentele noastre estetice și religioase
asupra realit ății.
7. Vedem moartea ca pe o întoarcere a elementelor noastre la natur ă. Acțiunile noastre, ideile și memoriile
noastre tr ăiesc în lume, potrivit celor ce facem în vie țile
noastre.
8. Credem c ă fiecare individ poate avea acces direct prin
percepție și emoție la realitatea ultim ă, care este
Universul și Natura. Nu exist ă nici o în țelepciune secret ă
accesibil ă numai prin intermediul unor guru sau scripturi
revelate.
9. Respect ăm libertatea general ă a religiei și libertatea
tuturor pantei știlor de a exprima și celebra credin țele lor,
atât individuale cât și în grupuri, în oricare form ă rituală
ori simbolic ă inofensiv ă care are sens pentru ei.”
123
Purtătorul de cuvânt al pantei știlor științifici,
astronomul evreu american Carl Sagan, afirm ă în nu mele
lor: ,,Universul este singura divinitate. Natura este
singurul rai adev ărat.” Precum se poate constata, ace ști
savanți fac mari eforturi pentru a transforma panteismul în
religie. Dar acest lucru este din plecare sortit e șecului
deoarece panteismul a fost, este și rămâne o simpl ă
concepție filosofic ă. De mirare este faptul c ă niște oameni
cu preten ții de înalt ă instruire nu observ ă non -sensul

123 Sursă: site -ul internet http://members.aol.com/Heraklit1/index.htm .

termenului. Dac ă ,,totul este dumnezeu” , atunci cine de
cine să se mai re -lege?
Germanul Meister Eckhart se dov edește în teologia
sa mistic ă filosofic ă a fi un panteist stoic și neoplatonic. El
a ajuns astfel la concluzia c ă omul are posibilitatea unirii
cu Dumnezeu, ceea ce constituie un punct de vedere ortodox, precum și a unei cunoa șteri reale a naturii
dumnezei ești, căzând aici în erezie.

IV.7.2. PANTEISM ȘI PANENTEISM

Acești termeni au ap ărut în teologie relativ recent.
Ca adjectiv, panteismul a fost folosit pentru prima dat ă de
către deistul irlandez John Toland în cartea sa Socinianism
Truly Stated apărută în anul 1705. Ca substantiv, el a fost
introdus în 1709 de c ătre unul din adversarii lui Toland.
Cel de-al doilea termen, panenteismul (panentheism )
(din grecescul pan- tot, en-în), a fost introdus un secol mai
târziu, în anul 1828, de c ătre filosoful K.C.F. Krause. El
desemna concep ția potrivit c ăreia lumea este o crea ție
finită aflată în sânul unui Dumnezeu infinit. Ambele
noțiuni se opun teismului tradi țional, punând accentul pe
caracterul imanent al divinit ății.
Potrivit panteismului imanent, Dumnezeu este în
același timp atât imanent în crea ție, cât și o parte a ei.
Poziția aceasta este dus ă în extrem de c ătre panteismul
monist absolut, în care Dumnezeu este absolut și identic
cu creația.
124
Aceste concepte ne introduc în miezul doctrinei
new age ce se bazeaz ă pe monism și pe panteism .

124 Cf. Encycl opaedia Britannica , 1996.

Ambele concepte cheie sunt direct contrare cre știnismului,
unde Dumnezeu și Creația sunt naturi absolut distincte.
O variant ă de natur ă mai degrab ă psihologic ă o
găsim în panpsihismul ce atribuie cosmosului o
omniconștiință. În mod asem ănător conceptului hindus de
maya , iluzia ce se opune realit ății spirituale, s -a emis
doctrina panteismului acosmic , întâlnit ă mai ales în
intuițiile unor mistici neoplatonici emana ționiști. Pe lâng ă
hinduiști și budiști, elementele filosofiei panteiste s -au
regăsit în gândirea grecilor antici ca Xenofon, Heraclit,
Anaxagora, Platon, stoicii și mai târziu neoplatonicul
Plotin.
În perioada Rena șterii apusene, misticii de nuan ță
neoplatonic ă cum ar fi John Scot Erigena, Meister Eckhart,
Nicola Cusanul, Giordano Bruno și Jakob Böhme au
preluat în chip eretic aceste elemente eterodoxe. În acest fel, ei au preg ătit calea celui ce avea s ă fundamenteze un
adevărat sistem panteist modern: filosoful ra ționalist evreu
olandez Benedict (Baruch) Spinoza (1632-77). La el, Dumnezeu și Natura nu sunt decât dou ă nume diferite
pentru una și aceeași realitate. Teologia ortodox ă respinge
cu hotărâre toate aceste concep ții eretice prin care se
insinueaz ă un Dumnezeu impersonal și imanent, dac ă nu
chiar identic cu crea ția.
Elementele platonice ale quasi-panenteismului au
fost preluate pe filier ă platonic ă de către filosofii ideali ști
germani ai veacului al XIX-lea Johann Gottlieb Fichte, Friedrich Wilhelm Joseph von Sc helling și G.W.F. Hegel.
Urmașii lor din secolul XX Alfred North Whitehead și
Charles Hartshorne au elaborat o abordare teologic ă
substanțială a panenteismului.
125

125 Idem.

IV.7.3. DUALISMUL

Primul atac teoretic a fost cel îndreptat asupra
dualismului, ce reprezint ă în filosofie, teoria conform
căreia universul este explicabil numai ca un întreg compus
din dou ă elemente distincte reciproc ireductibile.
Dualismul a fost întâlnit și fundamentat filosofic înc ă din
antichitate, de exemplu la Platon. Varianta f ilosofică
modernă s-a manifestat în Europa secolului XVII, în care
cele două principii (substan țe) s-au numit acum minte și
materie . În terminologia filosofului francez René
Descartes, substan ța gânditoare a fost numit ă minte ,
substanța extinsă, materie , între ele existând un conflict
major. Modul inexplicabil de interac țiune dintre cele dou ă
i-a condus pe unii cartezieni s ă nege cu totul orice fel de
influență reciproc ă, punând toate eventualele fenomene
observate dar ,,tainice” pe seama lui Dumnezeu, Care, cu ocazia unei schimb ări în una din ele, produce o schimbare
corespunz ătoare în cealalt ă.
Perioadele ce au urmat au constituit derularea unui
conflict între dualism și monismul reduc ționist. O alt ă
împărțire a fost cea operat ă în secolul XX de c ătre
psihologul anglo-american William McDougall, care a împărțit universul în spirit și materie și a susținut că există
dovezi solide, atât psihologice cât și biologice, care indic ă
o bază spiritual ă pentru procesele fiziologice. Tot pe o
poziție dualist ă s-a sit uat și filosoful francez Henri
Bergson, în marea sa oper ă filosofic ă Materie și Memorie.
Spre sfâr șitul vieții însă, filosoful a abandonat dualismul,
concentrându-se asupra unicului impuls vital care compune via ța și mintea. Pe lâng ă dualismul de tip
filosofic mai exist ă și dualismul etic ce recunoa ște

principiile independente și contrarii ale binelui și răului,
așa cum se întâmpl ă în cadrul zoroastrismului și al
maniheismului.126

IV.7.4. MONISMUL

Contrar conceptului filosofic de dualism este
desigur monismul filosofic (grec. monos, ,,singur”),
conform c ăruia realitatea ultim ă este alc ătuită pe
de-a-ntregul dintr- o singură substanță, opunându -se astfel
atât dualismului cât și pluralismu lui.
În defini țiile filosofice sunt recunoscute trei tipuri
de monism: 1) monismul materialist ; 2) monismul idealist ;
3) așa numita the mind-stuff theory .
În primul caz, tot ceea ce exist ă în univers, inclusiv
fenomenele mentale, este redus la o categorie a materiei, la fel ca în materialism.
În cel de- al doilea caz, materia este doar o form ă
de manifestare a mentalului.
În sfârșit în ultimul caz materia și mentalul sunt
aspecte inter șanjabile ale aceleia și realități. Ca atare,
termenul a ap ărut relativ recent, și anume în secolul
XVIII, fiind folosit de c ătre filosoful german Christian
Wolff pentru a desemna tipurile de gândire filosofic ă în
care s- a făcut încercarea de eliminare a dihotomiei dintre
corp și minte (suflet). Filosoful panteist evreu oland ez
Baruch Spinoza se num ără printre adep ții unui monism –
panteist. Prin teoriile sale el poate fi considerat a fi un precursor al teoriei mind-stuff .
127

126 Cf. "Dualism", Microsoft® Encarta® ’98 .
127 Cf. "Monism", Encarta ’98.

IV.7.5. HOLISMUL
Unul dintre conceptele mult ventilate de mi șcarea
new age este acela al holismului. Ne vom opri în acest
capitol asupra paralelei dintre termenii înrudi ți și chiar
derivați din aceea și rădăcină: holismul și catolicitatea .
Holismul s- a vrut o reac ție unificatoare, ca antitez ă a
viziunii atomiste și scindate asupra cosmosului și omului.
Este un nou concept filosofic (din grec. holos, ,,întreg”)
potrivit c ăruia persoana este tratat ă ca fiind un întreg.
Acest termen a ap ărut mai cu seam ă în cadrul medicinei
alternative holistice, și este unul dintre pilonii teoretici și
practici ai mi șcării new age. Medicina holist ă subliniaz ă
rolul interac țiunii dintre corp și spirit.
128

IV.7.6. PLURALISM ȘI MONISM

Acestea reprezint ă la rândul lor dou ă teorii
filosofice contr are care r ăspund prin ,,mul ți” și respectiv
,,unul”, la întreb ările distincte: câte feluri de lucruri sunt
aici? și câte lucruri sunt aici? În căutarea unific ării
legității diferitelor fenomene materiale și spirituale, s -a
ajuns la diferite forme reduc ționiste ce au dat na ștere
așa-numitului monism substantival . Aceste preocup ări
filosofice au avut loc înc ă din antichitatea greac ă, cum ar
fi de exemplu cazul lui Parmenide, care sus ținea că totul
este ființă întrucât tot ceea ce este este. Spinoza a sus ținut
existența unei unice substan țe divine și infinite în care
toate celelalte î și au fiin ța, modul sau afectul finit.
Gânditorul idealist german Hegel a afirmat c ă tot ceea ce

128 Cf. "Complementary Medicine", Encarta ’98 .

există este Ideea Absolut ă dezvoltat ă de-a lungul timpului.
La rândul lor, filo sofii Democrit și Leibniz au exprimat un
monism reduc ționist atributiv, în care multitudinea
substanțelor diferite ale lumii este privit ă ca ,,fiind de
același fel” ( homoousios ).

IV.7.7. MONISM, DUALISM, SAU PLURALISM

În funcție de accentul pus pe unit atea, dualitatea
sau multitudinea cosmosului, diferitele concep ții filosofice
se afiliaz ă la una din cele trei variante enun țate în subtitlu.
Astfel, panteismul este în mod esen țial monist prin
reducerea în ultim ă instanță la un unic principiu divin
omnipr ezent; teismul clasic opereaz ă cu distinc țiile
dualiste Creator- creație și suflet -trup. Un caz aparte și
complex îl reprezint ă panenteismul , care este monist
atunci când sus ține unitatea dintre Dumnezeu și creație,
dualist în sus ținerea separ ării (distinc ției) esenței (ousiei )
lui Dumnezeu fa ță de creație și pluralist în considerarea
diversității ființelor și evenimentelor din lume, ceea ce îl
apropie în mod v ădit cel mai mult de Ortodoxie. În
filosofia antic ă greacă s-a întâlnit și interesantul caz al
așa-numitului panteism hylozoic (grec. hyle, ,,materie”, și
zoe, ,,viață”), potrivit c ăruia divinul (punct de vedere
excepțional pentru panteism) este mai degrab ă pluralist
decât este monist.
Încheiem acest capitol destinat doctrinei new age
insistând asupra diferențelor de esen ță radicale dintre
aceasta și învățătura ortodox ă. Abaterile acestea pot fi
sesizate, comb ătute și chiar corectate, cu condi ția ca în
sufletul în șelat pe moment al new ager -ului să existe
căutarea sincer ă a Adevărului, a lui Dumnezeu.

V. OMUL ,,NOU” HOLIST:
TRUP ȘI SUFLET

V.1. „Mistica” de tip new age în compara ție cu ascetica și
mistica ortodox ă. Psihologia V.2. Medicina alternativ ă
V.2.1. Medicina holist ă V.2.2. Medicina oriental ă
V.2.3. Acupunctura V.2.4. Homeopatia V.2.5. Medicina
erbală V.2.6. Medicina chiropractic ă V.2.7. Masaj/
Somatoterapie V.2.8. Med itația V.2.9. Terapia relax ării
V.2.10. Aromaterapia V.2.11. Vizualizare
V.2.12. Naturopatia. V.2. 13. Vindec ările indienilor
americani V.2. 14. Medicina antroposofic ă
V.3. Perspectiva cre ștină

V.1. „MISTICA” DE TIP NEW AGE ÎN COMPARA ȚIE
CU ASCETICA ȘI MISTICA ORTODOX Ă.
PSIHOLOGIA

upă cum am mai ar ătat în capitolul anterior, new age
mai poate fi numit ă și ,,mișcarea holistic ă”.
Conceptul de holism se poate astfel extinde la scara
întregului univers, conceput astfel ca un imens organism. Relația omului cu semenii, cosmosul, îngerii și Dumnezeu
este trăită în new age potrivit misticii moniste de sorginte
orientală. Potrivit acestui tip de mistic ă, la baza lumii se
află conștiința, iar materia este constituit ă din gânduri
condensate. Principiul monist presupune unitatea substanțială a acestei con științe, indiferent sub ce form ă s-
ar manifesta ea în natur ă. Această mistică de sorginte D

hinduistă a pătruns în Occident la sfâr șitul secolulu i XIX
prin intermediul teosofiei.
În secolul urm ător, după cel de -al doilea r ăzboi
mondial, o serie de guru indieni au desf ășurat în Occident
o intensă activitate de propagand ă a filosofiei hinduse
Vedanta. Principiul de baz ă al acestei filosofii moniste
este cunoscutul Tat twam asi , (Tu ești acesta ), principiu
prin care se postuleaz ă identitatea sinelui Atman cu
principiul universal Brahman (sufletul lumii).
Printre inspiratorii indieni ai mi șcării new age un
loc de seam ă îl ocupă și învățatul Shankara, care a tr ăit
acum 1300 de ani. Pe linia înv ățăturilor hinduiste, el
socotea în lucrarea sa de 580 de versuri Vivekachudamani
că sufletul în natura sa e divin. Spicuim în continuare
unele aser țiuni ale înv ățatului indian, aser țiuni ce au servit
ca bază pentru psihologia mistic ă de tip new age: ,,Intuiția
identității de sine cu Brahman elibereaz ă de cătușele
samsarei129/…/ Prin aceast ă intuiție înțeleptul ajunge la
Brahman, Singura, Absoluta Fericire /…/ În intui ția
asupr a Celui mai înalt Adev ăr numai Unitatea este real ă,
întrucât nu exist ă nimic altceva decât Eul/…/.
,,Ceea ce este dincolo de cast ă, obicei și tradiție,
familie și rasă, și care nu are nume și formă, care este
dincolo de bine și rău și care transcende timp, spa țiu și
lucru, acest Brahman e ști tu; mediteaz ă la aceasta în
adâncul Sufletului t ău! Acest Suprem, Brahman, care este
dincolo de orice cuvânt, dar care poate fi atins de ochiul
curat al con știenței, acesta ce este Cunoa șterea întrupat ă,
Ființa Veșnică, Acest Brahman e ști tu, recunoa ște aceasta
în adâncul Sufletului t ău! Acesta ce nu se supune na șterii,
creșterii, evolu ției, decăderii, bolii și morții, acesta care
nu suferă vreo schimbare dar totu și este cauza cre ării,

129 Samsara este ciclul reîncarn ărilor.

susținerii și dezintegr ării universului, acest Brahman e ști
tu, mediteaz ă la aceasta în adâncul Sufletului t ău!”130
Potrivit intui țiilor lui Shankara, aflate de altfel cu
totul pe linia înv ățăturilor hin duse, ar trebui ca tot timpul
să trăiești în identificare absolut ă cu Eul Suprem: ,,Prin a
realiza ce este propriul t ău Eu, martorul l ăuntric al
schimbărilor suflete ști, și a medita constant la gândul «Eu
sunt El, Eul Suprem» se poate învinge identificarea
actuală cu non -Eul.”
,,Înțeleptul afl ă în sufletul s ău, prin samadhi, pe
Brahman, Eterna con știență, Absoluta Fericire, dincolo de
toate grani țele, toate compara țiile, toate propriet ățile;
nemărginit ca cerul, f ără părți, absolutul, perfectul. /…/
Înțeleptul afl ă în sufletul s ău prin samadhi, pe Brahman,
care e liber de schimb ările naturii și dincolo de orice
gândire, acela și pentru to ți și totuși fără egal, nem ăsurat,
Brahman, a șa cum l -au mărturisit Vedele și care este
natura l ăuntrică a ființei noast re, Eul Eului nostru,
perfectul.” În acest fel, prin cunoa ștere, Eul este ,,neatins
de orice s-ar putea întâmpla” . Nu avem aici nimic altceva
decât obi șnuita gnoz ă indiană dezvoltat ă ulterior în neo –
hinduism și preluată de acolo prin intermediul teosofiei de
către adep ții new age: ,,Înțeleptul este eliberat de
nerealitate. El nu poate face ceva egoist. Absen ța
egoismului este caracteristic ă pentru el. Sim țurile nu mai
sunt trase încolo și-ncoace și nu se mai r ătăcesc. Sufletul
înțeleptului este cu totul confundat cu Brahman, și el
trăiește în fericire ve șnică.”
Aceste idei și altele de factur ă oriental ă
asemănătoare au p ătruns dup ă cel de -al doilea r ăzboi
mondial în psihologia contemporan ă. Dacă am putea socoti

130 Aceste citate și următoarele sunt reproduse din revista suedez ă Sökaren,
nr 3, 1997.

acele activit ăți culturale care au f ăcut în Oc cident o
puternică concuren ță Bisericii, începând cu arta în
perioada 1650-1750, filosofia 1750- 1850, știința 1850-
1950, este acum rândul psihologiei s ă se impun ă ca
alternativ ă a creștinismului. Profesorul de psihologie de la
Universitatea din New York, P aul Vitz a scris în leg ătură
cu aceasta: ,,Psihologia, ca religie, exercit ă o mare putere
pretutindeni în Statele Unite… (Ea) este în sine
fundamental anticre ștină… (și totuși) ea este foarte mult
susținută de școli, universit ăți și programe sociale
finanțate de impozitele luate de la cre știni… Dar pentru
prima dat ă, începe a fi în țeleasă logica distrug ătoare a
acestei religii profane…”131
Unul dintre cei mai importan ți reprezentan ți ai
psihologiei secolului XX a fost f ără îndoială psihologul
elvețian Carl Gustav Jung ( 1875-1961). Influen ța lui
asupra mi șcării new age a fost unanim recunoscut ă, în
unele cazuri cu o v ădită exagerare. El a fos t nu numai
psiholog, ci și un mistic neo -gnostic. În aceast ă calitate, el
s-a desprins treptat de școala lui Freud la care fusese
format, ajungând s ă introduc ă în psihologie no țiuni
originale, cum ar fi aceea a inconștientului colectiv . Aici
se află adunate experien țele și înțelepciunea speciei umane
din al cărui subcon știent se ridic ă uneori gânduri și idei,
de exemplu în vise sau ca simboluri arhetipale. Aceste simboluri sunt comune omenirii, dar se situeaz ă în planul
inconștient, depinzând de ,,structura genetic ă a
psihicului.” La acest nivel colectiv, psihicul e independent și suprapersonal.
Pe lângă ideea incon știentului colectiv, Jung a
lansat și ipoteza sincronicit ății (sincronicty ), un principiu

131 Paul Vitz, Psihology As Religion: The Cult of Self-worship , Freedmans,
1977, p. 10.

de legătură non -cauzal. În acest fel sunt explicate
legăturile misterioase dintre unele întâmpl ări, înlăturându –
se hazardul și coinciden țele întâmpl ătoare.
Am afirmat mai sus c ă C.G. Jung a fost și un mistic
neo- gnostic. Sursele sale de inspira ție în aceast ă direcție
au fost metodele orientale. El a folosit yo ga și stări de
conștiință modificate în timpul cercet ării sale asupra
inconștientului. Fiind con știent că în felul acesta î și risca
sănătatea și rațiunea, Jung a scris urm ătoarele în cartea sa
Viața mea, amintirile, visele, gândurile132: ,,Pentru a
ajunge la acele fantezii care, s- ar putea spune, m ă puneau
subteran în mi șcare, a trebuit s ă mă cufund în ele. Acestea
nu numai c ă nu m -au ademenit, ci chiar m-au umplut de
angoasă. Mă temeam s ă nu-mi pierd autocontrolul și să
cad prad ă inconștientului, iar ceea ce însemna aceasta îmi
era, ca psihiatru, foarte clar”. Cercetarea ,,lumii
spirituale” f ăcută în acest fel, lipsit de c ălăuza Bisericii și
de harul Duhului Sfânt, și-a arătat rezultatele nefas te, Jung
ajungând nevrotic, prad ă influen țelor demonice
scormonite. El începuse s ă audă voci, era vizitat de
,,morți” și vorbea cu ei. Se comporta cu totul aberant și
nesigur c ă va putea s ă rămână cu mințile întregi. Numai cu
cele mai mari eforturi a reu șit să iasă din ,,labirint”,
,,bucuros c ă a scăpat cu via ță”.
Această stare de nevroz ă provocat ă conștient a
fost denumit ă de către Jung Chönyid. Inspirația pentru
acest nume vine din Cartea mor ților tibetan ă, căreia i -a
făcut un comentariu psihologic. J ung a scris cu privire la
starea Chönyid : ,,Citim și auzim multe despre pericolele
yogăi, în special de riscurile atât de prost -reputatei
kundalini- yoga. Iar o stare psihotic ă provocat ă conștient,
de exemplu la unii indivizi instabili, poate duce u șor la o

132 C. G. Jung, Ma vie, souvenirs, rêves et pensées , Paris, 1966.

psihoză adevărată, este bineîn țeles un pericol ce trebuie
luat cu totul în serios. Aceste chestii sunt într- adevăr
periculoase, și ar trebui s ă ne ferim s ă le folosim în felul
nostru tipic occidental. Aceasta înseamn ă să provoci
direct soarta, ceea ce po ate duce la înse și rădăcinile
existenței noastre umane și să dezlănțuie un potop de
suferințe de un calibru de neînchipuit vreodat ă. Aceste
suferințe corespund chinurilor iadului din starea
chönyid .”
Aceste avertismente ale lui Jung sunt valabile nu
numai pentru kundalini yoga , ci în egal ă măsură și pentru
alte metode și tehnici de inspira ție ocultă orientală, cum ar
fi Meditația Transcendental ă și alte forme de medita ție,
respirație eliberatoare și alte exerci ții de respira ție, Qi –
gong, healing, scriere automată, pendul și canalizare.
Toate metodele care țintesc augmentarea con științei sau în
care se anuleaz ă controlul în vreun fel sunt înso țite de
riscuri fizice și duhovnice ști, putând duce în cele din urm ă
la pierderea mântuirii.133
Un nume de referin ță în psihologia contemporan ă
este și psihologul evreu -american Abraham Maslow, om
de știință, dar totodat ă și un mistic. Limbajul lui a fost
desigur cel contemporan american, el vorbind astfel de
acele peak experiences , trăiri intense sau maximale. În
aceste tr ăiri universul este perceput ca un întreg – și
aceasta nu este numai o tr ăire intelectual ă, ci și un fel de
experiență, o viziune, o tr ăire direct ă a realității. Aceast ă
trăire direct ă duce, potri vit lui Maslow la auto-realizare
prin procesul ascult ării ,,vocii interioare” și urmarea ei.
Aceste principii au dus la apari ția psihologiei umaniste și
transpersonale, ce poate fi v ăzută ca o parte a mi șcării new
age. Preocuparea de baz ă a acestei psiholo gii este

133 Material prelucrat du pă revista Sökaren, nr 3, 1997.

creșterea spiritual ă a individului și autorealizarea, adic ă
faptul cum individul î și poate întâmpina nevoile sale vitale
și să-și poată realiza posibilit ățile. Conform profesorului
Paul C. Vitz, aceste preocup ări ale psihologiei moderne
sunt ,,niște forme profane ale mântuirii” .134 Această
afirmație venea ca o replic ă dată unui elev al lui Jung,
Jolan Jacobi, care a declarat c ă: ,,psihoterapia lui Jung
este… un mijloc de vindecare și un mijloc de mântuire…
care îl duce pe individ la mântuirea lui… și îi asigur ă o
direcție spiritual ă.”135
O ramur ă a științelor umaniste cognitive înrudit ă
cu psihologia este sociologia. Printre sociologii care au
influențat în vreun fel ideile new age se num ără și
americanul de origine rus ă Pitirim A. Sorokin (1889-
1968), profesor de sociologie la universitatea Harvard din S.U.A. El a sus ținut teza iubirii ca for ță creatoare.
Diferitele nevroze, psihoze și angoase ale omului
(occidental) contemporan vin în mare parte datorit ă
interesului pentru crime, perversiuni și nebunii. Acest
interes bolnav este cultivat intens de c ătre massmedia,
literatură, artă și știință. Aceste observa ții sunt desigur pe
deplin adev ărate și nu avem nimic de obiectat contra lor.
Pentru a contracara aceast ă atmosfer ă negativă, Sorokin a
înființat în anul 1948 la Harvard Institutul de cercetare
pentru altruismul creativ .
Psihologia contemporan ă are numeroase tangen țe
cu magia și alchimia. În sprijinul acestei afirma ții vine și
lucrarea lui Mircea Eliade intitulat ă Făurari și
alchimiști.
136 În aceast ă lucrare este citat studiul

134 Cf. D Hunt, Seducerea cre știnătății, Agape, 1994, p. 246.
135 Jolan Jacobi, The Psychology of C. G. Jung , Yale University Press, 1973.
136 Humanitas, 1996.

psihologului C.G. Jung137 intitulat ,,Die
Erlösungvorstellungen in der Alchemie”138 în care este
interpretat psihologic simbolul alchimic al mântuirii Materiei. Potrivit lui Jung, incon știentul se supune unor
procese de simbolism alchimic: gnoz ă, mistică, alchimie,
ce se desparte radical de lumea profan ă. Făcând o analogie
între simbolismul viselor, fie în stare de veghe, fie halucinații etc., și simbolismul alchimic, Jung introduce
termenul de individua ție, ce ar desemna idealul suprem al
oricărei ființe umane, descoperirea și stăpânirea Sinelui,
ideal rezervat unei elite spirituale restrânse de ini țiați.
Concepțiile psihologului neo -gnostic elve țian au avut o
înrâurire deosebit de mare în rândurile new agerilor.
Paralelele f ăcute cu alchimia medieval ă au dus la
interpretarea lui elixir vitae ca însemnând ob ținerea
Sinelui, eternitate, nemurire, piatra filosofal ă devine o
realitate psihic ă, iar Opus magnum reprezint ă eliberarea
sufletului uman și vindecarea Cosmosului. În viziunea
neognostic ă, alchimia reia și prelunge ște Creștinismul,
care, potrivit adep ților, a salvat numai omul, nu și natura.
Această mare eroare a dat un fundament teoretic și practic
ecologiei, naturismului și neo -păgânismului de mai târziu.
Ereziile alchimi șilor se amplific ă prin afirma ția că Filius
Macrocosmi vindecă lumea, iar Hristos Filius Homini
vindecă numai omul. Fa ță de aceste abera ții teologice,
Biserica a sus ținut dintotdeauna transfigurarea și sfințirea
materiei prin întruparea Fiului lui Dumnezeu.
Ajungând în cadrul psihologiei transformiste de tip
new age, distingem un slogan cheie numit ,,evoluția
personală interioar ă”, aceasta fiind ceva important atât
pentru individ, cât și pentru omenire. Unul dintre pionierii

137 Op. cit., p. 213.
138 Eranos-Jahrbuch, IV, 1937.

în acest domeniu a fost psihiatrul și psihologul evreu
italian Roberto Assagioli (1888-1974), cunoscut ca
fondator în anul 1926 al doctrinei psihosintezei , al
medicinei psihosomatice și al psihologiei transpersonale .
Înainte de aceasta, el a fost primul discipol al lui Freud în Italia, apropiat de Jung în preocup ările sale cultural-
ezoterice legate de creativitate, intui ție și transcenden ță.
139
Prin noțiunea de ,,eu” , Assagioli în țelege con știința
noastră pură, ce rămâne ve șnic aceea și, independent ă și
autosuficient ă. Acest eu este diferit de personalitatea
noastră, de trupul, sentimentele, gândurile și dorințele
noastre, este neschimbabil și neinfluen țabil, ceea ne face
să ne simțim în siguran ță. Potrivit psihosintezei, eul nu
este din lumea aceasta, este veșnic, în afara timpului și
schimbărilor, în comuniune cu celelalte euri. Loca șul eului
este incon știentul, cel mai înalt stadiu al omului, posesor
al dragostei și cunoașterii dincolo de spa țiu și timp.
Această ,,ființă” veșnică și neschimb ătoare este denumit ă
,,eul transpersonal” , lucru de care sunt con știenți foarte
puțini oameni. De fapt, se poate spune c ă eul personal și
eul transpersonal sunt nivele diferite ale aceleia și realități.
Potrivit ipotezelor psihosintezei, tr ăirile transpersonale se
mai pot numi și conștiința cosmică.
Acesta este și titlul lucr ării medicului canadian
Richard M. Bucke (1837-1902).140 În aceast ă lucrare el
scrie printre altele: ,, …precum atunci, demult, când
conștiința de sine a ap ărut la cei mai buni din str ămoșii
noștri și apoi treptat s -a răspândit la toat ă lumea și a
coborât pe la vârsta de trei ani – tot așa conștiința
cosmică va fi tot mai acceptat ă în viața individului pân ă
când întreaga ras ă va avea aceast ă însușire. Aceea și rasă

139 Cf. Paola Giovetti, Lumea misterelor , Lucman , 1997, p. 23.
140 Richard M. Bucke, Cosmic Counsciousness, Olimpia Press, 1901.

și totuși una diferit ă, deoarece o con știință cosmică nu
este rasa care exist ă astăzi, în măsura în care nici rasa de
astăzi nu e aceea și cu cea dinainte a con științei de sine.
Adevărul simplu este acela c ă de-a lungul a mii de
ani s-au detectat ici- colo la oameni obi șnuiți semne slabe
ale unei noi rase care se mi șcă pe acest p ământ, dar
respiră un alt aer despre care noi știm puțin sau nimic …”
Conștiința cosmic ă este caracterizat ă după Bucke,
prin sentimentul de unitate cu unive rsul, a unit ății
universale, un sentiment al nemuririi precum și al unei
indescriptibile bucurii. Acest sentiment poate ap ărea
adesea, ca și în cazul convertirii Sfântului Apostol Pavel,
în mod brusc, ca o viziune de lumin ă. Într -o astfel de
viziune, Bucke însuși a realizat c ă universul nu const ă din
materie moart ă, ci este o realitate vie, fiind creat și
organizat în a șa fel ca totul s ă funcționeze spre binele
tuturor.
Dar nu numai Bucke a vorbit despre con știința
cosmică, ci și misticul danez Martinus ( 1890-1981). La
rândul său, Martinus a ajuns la constatarea c ă posedă
această conștiință superioar ă permanent ă în momentul unei
viziuni. Fiind un adept al reîncarn ării, misticul danez
socotea c ă esența naturii lui Dumnezeu este prezent ă în
toți și în toate. Aici el se face p ărtaș ereziei panteiste,
confundând prezen ța lui Dumnezeu în crea ție prin
energiile Sale necreate, cu prezen ța după natură. În felul
acesta eronat, Martinus prezint ă posibilitatea unirii
omenirii cu Dumnezeu peste 2-3000 de ani.
Această idee este tratat ă și de către Willis Harman,
profesor emerit la Universitatea Stanford din SUA, tehnician futurolog și om de știință la SRI (Stanford
Research Institute). Harman propune trecerea de la o viziune scientist- mecanicist ă, răspunzătoare cel pu țin în
parte pentru crizele și problemele globale contemporane,

la o viziune holistic ă asupra s ănătății, mediului și
drepturilor lumii a treia și animalelor. Dac ă în epoca
anterioar ă a fost contestat ă viziunea Bisericii asupra
lumii, acum se contest ă actuala autoritate, știința, întrucât
ea neglijeaz ă un important aspect al realit ății, și anume
natura noastr ă spiritual ă. În consens cu Harman, laureatul
premiului Nobel Roger Sperry, autor al cercet ărilor legate
de ,,sciziunea creierului” (între cele dou ă emisfer e), spune
că noi am neglijat con știința în cercet ările noastre asupra
lumii. Potrivit celor doi cercet ători, con știința nu este
produsul unei evolu ții a universului material, ci
dimpotriv ă, ea este cauza acestei evolu ții.
Ideea aceasta este împărtășită și de către un alt
laureat al premiului Nobel de la sfâr șitul anilor `60,
biologul George Wald de la Universitatea Harvard, care susține că în univers a existat con știință dintotdeauna.
Continuându- l pe Jung, Harman sus ține de asemenea, c ă,
toate conștiințele individuale sunt unite la un nivel
profund, alc ătuind astfel con știința universal ă, conștiință
ce determin ă mai întâi evolu ția spiritual ă și apoi pe cea
fizică. Concep ția lui Harman afirm ă și existen ța în
realitate a unei fiin țe divine dotat ă cu o con știință
universal ă de care suntem mai intim lega ți decât se
consideră îndeobște.
Preluând a șa – numita ,,ipotez ă Gaia” lansat ă de
către James Lovelock, autorul Peter Russell (n. 1946) a
scris, în anul 1982, cartea The Awakening Earth , în care
prezintă evoluția pământului ca organism viu pornind de la
momentul ini țial Big Bang, când a ap ărut lumea, pân ă la
viața de pe p ământ de ast ăzi, propunând și o viziune
asupra viitorului. Analogia f ăcută între organismul uman
și planeta p ământ este dus ă până într-acolo încât se cade în
panteismul new age, dup ă care în esen ță oamenii sunt de
aceeași ființă atât între ei, cât și cu întreg universul. Astfel

se contureaz ă binecunoscuta deja mistic ă a unității de
sorginte monist ă teosofico -hinduistă.
Ne vom ocupa în continuare de un material
psihologic 100% new age: Cursul Miracolelor. Așa cum
am arătat anterior, aceast ă lucrare se datoreaz ă dr. Helen
Schucman (1909- 1981), psiholoag ă la Universitatea
Columbia din S.U.A., avându- și punctul de plecare în jurul
anului 1965. Dând curs îndemnului unei ,,voci” interioare ce-i cerea ,,s ă ia notițe”, H. Schucman a consemnat aceast ă
dictare timp de aproape 8 ani. În aceast ă perioadă s-a
extins uzul aparatelor de fotocopiere tip ,,xerox”, tehnic ă
ce a facilitat în anul 1975 r ăspândirea de fotocopii ale
textului printre cei interesa ți. Am men ționat acest
procedeu, deoarece este tipic pentru r ăspândirea ideilor
new age, și s-a practicat inclusiv și la noi în țară. În anul
1976, cursul s- a tipărit cu titlul A Course in Miracles,
1188 de pagini, în trei volume.
Conținutul cursului are la baz ă concep ția de
inspirație hinduist ă potrivit c ăreia Dumnezeu este în noi
toți și noi to ți suntem Dumnezeu. În leg ătură cu
miracolele, acestea se proclam ă ca fiind întâmpl ări
naturale din via ța noastră, iar dacă ele nu se întâmpl ă, ceva
nu e în regul ă. Desigur c ă în felul acesta se pune în chip
legitim întrebarea: ce mai înseamn ă miracolele? Or, prin
noțiunea de miracole se în țeleg tocmai acele fenomene și
întâmplări care nu se produc în mod natural . După
moartea Helenei Schucman, Cursul a fost continuat printre
alții de psihologii evrei americani Judith Skutch și Gerald
Jampolsky. Acesta a scris în 1983 cartea Iubirea este
îndepărtarea fricii , a cărei teză principal ă este că există
numai dou ă sentimente: iubirea și frica. Sentimentul
negativ al fricii este dobândit și poate fi comb ătut prin
iertare și evitarea general ă a sentimentului de culpabilitate.
Urmarea acestei c ărți a apărut în 1985 și se nume ște

Trăiește și învață iubirea . În aceast ă carte, se afirm ă
existența unui singur izvor al întregii vie ți a cărei ființă
este iubirea. În ambele sale lucr ări, Jampolsky nu a c ăutat
să dea o nou ă terapie, nici s ă-l învețe pe om s ă facă față
situațiilor grele ale vie ții, ci să-și capete o pace interioar ă.
În acest sens, el a c ăutat să dea răspunsul alternativ
psihoterapiei ortodoxe isihaste, pe care bineîn țeles nu a
cunoscut-o.
Cursul miracolelor a fost prezentat141 ca fiind la
bază un sistem metafizic spiritual de psihoterapie
spirituală deoarece nu se ocup ă cu lumea formei, se
adresează însuși spiritului ca o realitate și vorbește de
vindecare ( healing ), și ne spune c ă toți avem nevoie de
vindecare din cauza unei dualit ăți. Modul de receptare a
mesajelor de c ătre Helen Schucman a fost denumit de c ătre
aceasta heightened visual imagery , evitând prin aceasta
etichetarea de medium ( psyhic ) sau acuza ția de a fi scris
sub dicteu automat. Esen ța cursului s -ar putea enun ța pe
scurt astfel: ,, Nimic real nu poate fi amenin țat, și nimic
ireal nu exist ă. În aceasta const ă pacea lui Dumnezeu .”
Ca metodologie, Cursul este un sistem de
,,dezvățare” a gândurilor, a sistemului de credin ță pe care
îl susținem, și a unor valori curente ce sunt socotite a fi
dăunătoare. Aici se poate lesne face analogia cu a șa
numita tehnic ă a ,,spălării pe creier”. S -a făcut observa ția
că, deși cursul folose ște în mod curent o terminologie
creștină, conținutul și metodele lui sunt paralele cu
învățătura Bisericii. Termenii sunt redefini ți în manier ă

141 În site-ul (C) 1998 Thinking Allowed Productions, Conversations On The
Leading Edge Of Knowledge and Discovery with Dr. Jeffrey Mishlove.

post- modernist ă și se adreseaz ă studiului autodidac ților
voluntari, cursul fiind recunoscut ca fiind o evoluție foarte
logică a psihologiei occidentale. C a exemplu tipic în acest
sens este faptul c ă eul superior (no țiune psihologic ă) este
numit în curs ,,duhul sfânt”.
Conform psihologiei americane contemporane pe
linia căreia se înscrie cursul, omul are nevoie de
eliminarea sentimentelor de p ăcat și culpă, ce au fost
inoculate de religia și teologia tradi țională. Se recunoa ște
doar existen ța greșelilor ce pot fi corectate, iar în locul
vinovăției se pune responsabilitatea. Aceast ă eliminare are
loc odată cu apariția dragostei. Înv ățătura creștină pune de
asemenea iubirea pe cel mai înalt plan, dar în nici un caz
prin eliminarea poc ăinței (metanoia), cu totul necesar ă
omului căzut în păcat și în căutarea mântuirii.
În linii mari, în psihologia new age se vorbe ște
despre interesul pentru evolu ție personal ă, creșterea
conștienței, expandarea capacit ăților poten țiale,
dezvoltarea intui țiilor și îmbun ătățirea rela țiilor
interpersonale. Printre metodele folosite la mare pre ț este
așa-numita ,,gândire pozitiv ă” propagat ă printre al ții de
către Norman Vincent Peale î n cartea sa The Power of
Positive Thinking , în cadrul c ăreia se lucreaz ă intens cu
afirmații și cu vizualiz ări ale celor dorite, metod ă ce
amintește flagrant de procedeele magice. Sursele de
inspirație ale lui Peale au fost, potrivit tat ălui său: ,,… un
amestec de Știință mintală, metafizic ă, Știință Creștină,
practică medical ă și psihologic ă, evanghelism baptist,
mărturie metodist ă și solid calvinism reformat olandez.”142
Unul din ideologii principali ai mi șcării new age,
David Spangler, a descris în cartea sa Legile manifest ării

142 Charles Braden, Spirits In Rebellion, Southern Methodist University
Press, p. 391.

(The Laws of Manifestation) editată de funda ția Findhorn,
cum pot fi f ăcute reale ideile și dorințele, adică să prindă
formă în lumea gândurilor. Aceste teorii sunt demonstrate
practic prin activitatea Societății experimentale a noii ere
Findhorn din Scoția, unde David Spangler a lucrat câ țiva
ani. Succesele acestei societ ăți sunt puse pe seama a șa-
numitei ,,manifest ări” a gândurilor respectiv ă. Ca să
preîntâmpine eventuale obiec ții din partea teologilor,
Spangler a subliniat faptul c ă manifestarea nu e magie, ci
este un proces în care se lucreaz ă după principii și legi
naturale în scopul de a transforma energie de la un nivel al realității la altul. Și, ca să înlăture total b ănuielile
creștinilor, se afirm ă că cheia manifest ării se afl ă în
recunoașterea că Dumnezeu în întregimea Sa este singura
realitate. Numai c ă acest Dumnezeu nu este Dumnezeul
creștinilor, ci cel panteist de tip new age. Omul însu și
trebuie s ă se considere pe sine ca fiind o parte a acestui
întreg, ca fiind o manifestare a acestuia. Ceea ce este de neînțeles este faptul c ă Spangler subliniaz ă că adevărata
manifestare nu se petrece într- o stare pasiv ă, o atitudine de
așteptare în speran ța că viața va avea grij ă să
îndeplineasc ă toate nevoile, ci într -o stare dinamic ă, în
care se conlucreaz ă cu Dumnezeu pentru a -I realiza planul.
Aici nu este vorba de o antinomie sau un paradox teologic,
ci pur și simplu de o incoeren ță datorată faptului c ă aceste
teorii nu au la baz ă adevărata revela ție creștină, ci sunt
produsul arbitrar și subiectiv al unui om supus gre șelii. Iar
în cazul lui Spangler, format de mic într- o biseric ă
fundamentalist ă, avem de -a face cu urm ătoarele afirma ții,
cel puțin șocante: ,,Când omul s- a angajat pe c ărarea
eului, s-a angajat într- o mare aventur ă creatoare… care a
constat în înv ățarea semnifica ției divinit ății, acceptând s ă-
și ia responsabilitatea într -o lume microcosmic ă al cărei
dumnezeu este el… Fiin ța care ajut ă pe om să atingă acest

punct este Lucifer… îngerul evolu ției omului… spiritul de
lumină în lumea microcosmic ă.”143 ,,(Lucifer este) un
agent al dragostei lui Dumnezeu care ac ționează prin
evoluție.”144 Aceste afirma ții au dus la acuza ția de
satanism din partea criticilor evangheli ști americani
printre care se num ără Dave Hunt și T. A. McMahon.145
Nu este de mirare c ă s-a ajuns pân ă aici, deoarece
tehnicile vizualiz ării au fost puse la punct înc ă de la
începutul secolului XX prin lucrarea lui Annie Besant și
C. W. Leadbeater intitulat ă Thought-Forms, în care se
afirmă: ,,crearea unui obiect poate fi definit ă ca emisia
unei imagini mintale și materializarea ei ulterioar ă…
(imaginea) devine dup ă o vreme un fel de creatur ă vie…
(numită) un elemental.”146
De o mare popula ritate se bucur ă în mediile new
age și așa – numita psihoterapie de tip Gestalt. Această
terapie î și propune s ă restabileasc ă echilibrul holistic
individual natural, armonic, prin cre șterea percep ției. Spre
deosebire de psihanaliz ă, accentul se pune pe exp erierea
prezentului, mai mult decât pe amintirile copil ăriei și
prunciei, fiind încurajat ă și confruntarea direct ă cu
propriile angoase. 147
Printre tehnicile preluate de psihologia modern ă,
meditația joacă un rol foarte important. Este vorba în mod
concret de medita ția de tip yoga ce a p ătruns pe scar ă largă
în Occident dup ă cel de -al doilea r ăzboi, odat ă cu o serie

143 David Spangler, Reflections on The Christ, Findhorn, 1978, p. 36-37.
144 Ibidem, p. 41.
145 În lucrarea, Seducerea cre știnătății.
146 Annie Besant and C. Leadbeater, Thought-Forms, The Theosophical
Publishing House, 1971, pp. 3, 15.
19 "Gestalt Psychology," Microsoft® Encarta® ’98 Encyclopedia. © .

de guru indieni. Potrivit lui Mircea Eliade, exist ă forme de
yoga având o s tructură ,,magică” și altele de structur ă
,,mistică”.148 Amploarea pe care a luat-o yoga în America
este descris ă în termenii urm ători: ,,Autointitulându-se
știință, yoga (care este însu și mie zul hinduismului) a
devenit în cursul ultimilor 20 de ani parte integrant ă a
societății noastre occidentale. Se pred ă yoga în aproape
toate YMCA și YWCA (Young Men/Women Christian
Association – Uniuni cre știne de tineri și tinere), în
cluburi, în industrie , precum și în multe biserici.
Îmbrăcată în haine occidentale, yoga s -a văzut acceptat ă
în medicin ă, în psihologie, în înv ățământ și în religie, sub
denumiri frumoase, ca ,,centrare”, ,,terapie de relaxare”,
,,autohipnoz ă” și ,,vizualizare creatoare”. Yoga a fost
conceput ă să ducă la ,,realizarea” unei ,,divinit ăți”
adevărate a cuiva, datorit ă unei c ălătorii meditative
interioare, care situeaz ă în final sursa ultim ă a tuturor
lucrurilor în psihicul omului.”149 Întrucât aceste practici
asiatice au intrat în contact și cu medii cre știne, s -au ivit și
unele încerc ări de a armoniza practicile yoghine cu
creștinismul. Una dintre aceste încerc ări a fost f ăcută în
1972 de către călugărul francez benedictin Yves Dechanet.
El a afirmat c ă: ,,Scopurile pe care le urm ărește yoga
hindusă sunt strict spirituale. A uita acest fapt și a reține
doar aspectul fizic al acestei discipline str ăvechi prin care
să se urm ărească doar frumuse țea și sănătatea fizic ă
echivaleaz ă cu o trădare”150 Am reținut acest citat mai
ales ca pe o replic ă dată acelor yoghini de la noi, dintre
care se distinge Mario Sorin Vasilescu, care sus țin
neutralitatea spiritual ă a yogăi. Ei afirm ă că reli gia ar

148 M. Eliade, Yoga – Nemurire și libertate, Humanitas 1993, p. 16.
149 D Hunt, Seducerea cre știnătății, p. 132.
150 S. Rose, Ortodoxia și religia viitorului, Chișinău, 1995, p. 79.

merge pe ,,vertical ă”, iar yoga pe ,,orizontal ă”, neavând
prin urmare implica ții spirituale. Dar acest lucru este
contrazis cu vehemen ță de covâr șitoarea majoritate a
yoghinilor, ce sus țin, așa cum am v ăzut, tocmai caracterul
cel puțin metafizic al yog ăi. Diferitele tehnici yoghine de
meditație (dhyāna) urmăresc un final ce poate fi numit
eliberarea definitiv ă. Ansamblul acesta de practici
alcătuiește o adev ărată asceză și mistică, desigur îns ă că
este vorba despre ceva diferit de asceza și mistica cre ștină.
Orice încercare de a apropia isihasmul de yoga tr ădează
necunoașterea în profunzime a acestor deosebiri
fundamentale dintre cele dou ă, reținându -se aspectul
exterior de relaxare și respirație. Există și varianta yoghin ă
numită ,,subtilă” (antarānga), care nu implic ă nici o nou ă
tehnică fiziologic ă. 151 Tehnicile de medita ție oriental ă de
tip yoga sau zen au p ătruns în psihologia Occidental ă
contemporan ă unde au c ăpătat diferite denumiri moderne,
fiind totodat ă adaptate condi țiilor concrete.
Autoarea Serena Roney Dougal descrie cele mai
importante dintre aceste tehnici în lucrarea sa Știință și
magie :152
1. Biofeedback. Această tehnică este în esen ța sa identic ă
cu yoga. Prin biofeed back se urm ărește obținerea atât a
unui control asupra trupului, asupra acelor procese ce se
produc în mod normal incon știent, cât și a creșterii
conștienței de sine. Acestea se produc prin ob ținerea unei
stări hipnagogice prin conexarea invers ă a sunetelo r
amplificate, și printr -o autodezvoltare a respira ției cu
ajutorul magnetofonului. 2. Tehnica Ganzfeld. Este realizarea ,,somnului psihic”,
cunoscut în Orient sub numele de Yoga Nidra.

151 M. Eliade, Yoga – nemurire…, p. 69.
152 Elit, 1991, p. 38 și urm.

Se realizeaz ă cu ajutorul a șa numitului ,,zgomot alb”
de fond, ascultat în c ăști. La aceasta sunt ad ăugați
niște ochelari translucizi speciali și o lumin ă roșie ce
favorizeaz ă ambientalul necesar producerii st ării
respective. 3. Yoga Nidra. A fost amintit ă mai sus, face parte din
disciplinele tan trei unde este numit ă ,,a 4 -a stare a
conștienței”.
4. Training autogen. Se realizeaz ă prin autohipnoz ă,
vizualizare și imagina ție.
5. Meditația. Este de mai multe feluri, în realitate variante
ale medita țiilor orientale de tip yoga și zen.
6. Hipnoza. Este recomandat ă mai ales autohipnoza.
7. Transa. Se întâlne ște în cazul posesiunii mediumnice
spiritiste și cea de tip șamanic, în care se folosesc
cântecul, dansul și tobele.
8. Plantele psihotrope. Sunt halucinogene folosite
de șamanii siberieni: alcoolul și Amanita
muscaria. Vrăjitoarele europene folosesc
belladona, cium ăfaia, m ăsălarița și mandragora.
Indienii nord – și central americani folosesc tutunul,
peyote și psilocininul.

V.2. MEDICINA ALTERNATIV Ă SAU
COMPLEMENTAR Ă
Printre preocup ările nelipsite din oferta new
age-ului, se num ără și terapiile alternative sau
complementare, numite uneori și naturiste. Acest grup
divers poate include homeopatia, naturopatia, acupunctura, hipnotismul și diferitele forme meditative și quasi –

religioase.153 Succesul și atracția exercitate de aceste
terapii sunt u șor explicabile prin faptul c ă tot mai mul ți
oameni au diverse suferin țe psiho- somatice, în fa ța cărora
medicina conven țională nu mai face fa ță eficient. Pe de
altă parte, etosul hedonist al new age -ului cere ca omul s ă
fie cât se poate de s ănătos pentru a se bucura în voie de
toate plăcerile paradisului p ământesc. Combina ția celor
două atitudini a f ăcut ca mari mase de oameni, mai întâi în
Occident și apoi și în Răsărit, să se îndrepte c ătre
vindecători alternativi, quasi -religioși și quasi -magici. 154

V.2.1. MEDICINA HOLIST Ă
Întrucât ,,holismul” este cuvântul cheie în new age,
desigur c ă și noua medicin ă trebuie s ă prezinte aceea și
caracteristic ă. Aceasta ar însemna pe scurt c ă, spre
deosebire de medicina clasic ă, omul este privit în întregul
său, adică suflet și trup. Factorii patogen i nu mai sunt aici
atât virușii, microbii, bacilii și bacteriile, cât mediul poluat
și modul de via ță necorespunz ător. Un cunoscut
reprezentant al medicinei holiste, Paavo Airola, descrie
stressul ca fiind provocat de factorii enun țați mai sus.

153 Sursă de informare: "Complementary Medicine", Encarta ’99.
154 Descrierile din acest subcapitol nu plaseaz ă medicina în planul new
age, pe fond , ci are în vedere modalitatea în care diferite ramuri ale
medicinei pot fi confiscate, pe de o parte, iar pe de alta cum sunt
apropiate de aceast ă știință tehnici eminamente oculte, satanice. În
principiu sunt adunate la un loc direc ții care pot fi î ncadrate foarte larg
în categoria medical ă – ca fiind c ăutătoare de vindecare, t ămăduitoare.
Însă nu sunt toate egale în raportarea lor la dreapta credin ță – de
exemplu, hipnotismul este f ără discuție o modalitate satanic ă de acțiune
– în ciuda aparentelor vindecări la care poate duce. Astfel, ceea ce apare
ca esențial este faptul c ă medicina alternativ ă sau complementar ă
cuprinde moduri de practic ă medicală care pot fi folosite impropriu, în
afara harului dumnezeiesc.

V.2.2. M EDICINA ORIENTAL Ă

Urmând îndeaproape sursele de inspira ție pentru
doctrina new age, la loc de cinste se prezint ă interesul
pentru variatele aspecte ale medicinii orientale, incluzând acupunctura, masajul, macrobiotica, și medicina erbal ă.
Toate aceste ter apii se bazeaz ă pe străvechea filosofie
taoistă, în care energia mi șcării continue între cei doi poli
opuși, yin și yang , este for ța universal ă activă și constant ă
a tuturor fenomenelor biologice. Polul yin se manifest ă ca
fiind expansiv, negativ, feminin, pasiv, p ământ, lun ă iar
yang contractiv, pozitiv, masculin, activ, cer, soare,
splendid, cald. Între aceste for țe complementare trebuie s ă
fie un echilibru ideal ca s ă creeze s ănătate și
bună-dispoziție, sau s ă stabileasc ă niște condiții core cte
sau optime în univers. Aceast ă energie (for ță) universal ă
este numit ă ki în Japonia, ch’i în China, și prana în India.
Scopul medicinii orientale este de a regla armonios
curgerea acestei energii prin organele corpului, împ ărțite
în organe yin, cum ar fi splina sau intestinul sub țire, și
organe yang, cum ar fi inima, ficatul sau rinichii.

V.2.3. ACUPUNCTURA

Este, poate, cea mai cunoscut ă terapie oriental ă.
Originile ei sunt înv ăluite în vechile legende chineze ști. În
forma ei modern ă, acupunctura a p ătruns în Occident ca o
formă alternativ ă de anestezie post -operatorie, în 1958.
Așa cum arat ă numele, tratamentul const ă în aplicarea
unor ace speciale în anumite puncte (aproximativ 360 la număr) asociate cu anumite organe sau func ții, ce sunt
plasate p e traseul a 26 de meridiane, c ăi, sau canale în
corp prin care curge energia (ch’i). Blocajul acestei energii

duce la instalarea st ării patologice. Tratamentulul const ă
în localizarea blocajului și interven ția în acel punct cu un
ac special, preferabil din aur sau argint. În cazul reu șitei,
urmează o relaxare și o atenuare a durerii, semn c ă fluxul
energiei a fost reluat. O variant ă a acupuncturii este și
presopunctura sau shiatsu , în care locul acelor este luat de
degetele terapeutului.

V.2.4. HOMEOPATIA

Este o terapeutic ă cunoscut ă de Hipocrate și
avansată de S. Heineman în secolul XVII. Teoria și
practica ei se bazeaz ă pe următoarele principii:
1. similia: simptomele unei bolnave pot fi f ăcute să dispară
cu diluția intestinal ă a unei substan țe, dacă sunt similare
cu simptomele induse unui om s ănătos prin administrarea
acelei substan țe în doze mari(ponderale).
2. diluția intestinal ă: în prezent exist ă numeroase dovezi,
fiziologice, fiziopatologice, experimentale, clinice, care
demonstreaz ă că diluția infinetizimal ă este activ ă:
hormonii, enzimale, mediatorii de sinaps ă, etc. circul ă în
corpul omului în dilu ții mari; sindroame alergice violente
apar la întâlnirea unui bolnav cu alergeni în dilu ții mari;
experiențe pe plante, microorganisme și organe izo late au
dovedit c ă diluția infinitezimal ă este activ ă.
3. stricta individualizare: deoarece fiecare bolnav are
anumite particularit ăți în exprimarea clinic ă a simptomelor
este firesc ca și tratamentul s ă fie individualizat.
4. dinamizarea: în tehnica farma ceutică homeopatic ă la
fiecare treapt ă de diluare se aplic ă soluției mai multe
necusion ări, manual sau mecanic; principiul a fost inspirat
din fiziologia organismului uman și din fenomenele
naturii: sângele este dinamizat de cord, aerul de pl ămâni,
alimentele – de peristaltica stomacului; vânturile

dinamizeaz ă aerul și valurile m ării, relieful stâncos – apa
de izvor, etc. Homeostazia este practicat ă de în toat ă lumea și a
câștigat tot mai mul ți adepți în lumea medical ă datorită
faptului remediile homeopatice sunt foarte bine tolerate,
lipsite de reac ții adverse. Adep ții New -Age – ului încearc ă
să captureze aceast ă metodă datorită unui fals mister care
planează asupra ei deoarece dilu țiile infinitezimale mult ă
vreme nu puteau fi analizate chimic; de asemenea – fiind o
metodă contestat ă de școlile academice de medicin ă,
trezește automat un spirit de fraud ă care poate fi exploatat
,,spiritual”. Homeopatia trebuie s ă rămână una din
metodele de tratament, cu limitele și avantajele ei,
fundamentale tot mai mult de mijloacele de analiz ă
moderne, nemitizat ă și nefăcută salvatoare prin ea îns ăși.

V.2.5. MEDICINA ERBAL Ă

Este o form ă ancestral ă a medicinei naturiste
bazată pe leacurile din diferite plante medicinale.
Preocuparea pentru clasificarea științifică a acestor plante
a fost veche de sute de ani, exemplu fiind lucrarea lui John Parkinson Theatrum Botanicum , publicat ă în 1640.
Leacurile folosesc diferitele segmente ale plantei, sucul ei,
infuzia, ceaiurile și tinctura ( 1 parte plant ă, 5 părți alcool).
Mai nou, din plante se fac medicamente naturiste sub
formă de supozitoare, inhalante, lo țiuni, tablete și licori.
Cu bune rezultate au fost folosite menta și gingirica pentru
răceli și gripă, mușețelul pentru grea ță și vomă, teiul
pentru insomnie etc. Dezvol tarea medicinei academice și
atee a pus în inferioritate medicina erbal ă și, încetul cu
încetul, ea a fost în bun ă parte uitat ă. Dar îndep ărtarea
trufașă a medicinei de toate darurile lui Dumnezeu,
inclusiv de natura cu care omul este într- o relație
ontolo gică, a dus la ivirea unor efecte secundare ale

tratamentelor alopate mai grave decât bolile tratate.
Aceasta i- a făcut pe unii medici, farmaci ști și biologi, și pe
mulți bolnavi s ă se reîntoarc ă la medicina trradi țională.
New age- ul a adus ca noutate și într-un spirit idolatru
remedii și metode din toate tradi țiile lumii, în special din
ariile cele mai izolate, îmbr ăcându -le într- o aură exotică,
conferindu- le calități de panaceu, f ăcând din ele mari
speranțe idolești.

V.2.6. MEDICINA CHIROPRACTIC Ă

Chiropractica , de la grecescul chiros (mân ă)
datează de pe vremea lui Hippocrate și a apărut în varianta
modernă în anul 1895. Medicina manual ă nu se folose ște
nici de medicamente, nici de opera ții. Astăzi ea este cea
mai răspândită metodă de vindecare care nu utilizeaz ă
medicamente. În afar ă de manipularea p ărților dureroase,
se folosesc și metode preventive și curative psihologice,
măsuri sanitare, de igien ă și nutriție. Întrucât se
concentreaz ă pe articula ții, medicina chiropractic ă este
strâns legat ă și de medicina osteopatic ă. Ambele practici
folosesc masaje, în special de-a lungul coloanei vertebrale.

V.2.7. MASAJ/SOMATOTERAPIE

În acest domeniu, exist ă astăzi o mare varietate de
metode inspirate de masajele orientale shiatsu și do in.
Masajul aplicat anumitor puncte de pe talp ă ce ar
corespunde unor organe se nume ște reflexologie. Metoda
este înrudit ă cu presopunctura, prin teoria energiei ce
curge de-a lungul meridianelor care au 72.000 de punctele terminale în picioare.

V.2.8. MEDI TAȚIA

Este o terapie ce se adreseaz ă de data aceasta
psihicului. În cadrul medita ției, prin concentrare intens ă se
realizeaz ă detașarea gândirii de percep ție și de sinele
emoțional. Tehnicile new age de medita ție se bazeaz ă pe
meditațiile orientale de tip yoga, și zen, în care se
urmărește purificarea min ții și intui ției. Folosirea
mijloacelor isihasmului ca tehnic ă de lini știre fără
integrarea deplin ă în Biserica ortodox ă, așa cum a început
să se întâmple în ultimii ani, amplificarea prezint ă riscuri
majore pentru practicant.

V.2.9. TERAPIA RELAX ĂRII

Terapia relax ării este strâns legat ă de medita țiile
orientale, urm ărind eliminarea stresului cotidian,
caracteristic ă a omului occidental modern. Din yoga a fost
preluată tehnica respira ției ( pranayama ), cu rezultate
eficiente, ce duc într- adevăr la eliminarea unor tensiuni
nervoase . Atât tehnicile propriu – zise de relaxare, cât și
cele de pranayama pot deveni extrem de periculoase dac ă
practica se prelunge ște necontrolat.

V.2.10. AROMATERAPIA

Este o terapie complementar ă ce se bazeaz ă pe
folosirea de uleiuri aromatice cum ar fi cele de eucalipt,
lavandă, cuișoare. În antichitate, a fost folosit ă printre al ții
de către egipteni, iar în forma modern ă datează din 1930,
prin cercet ările chimistului francez René Maurice
Gattefosse. Uleiurile aromate sunt folosite în egal ă măsură

atât în inflama ții ale pielii, grip ă etc., cât și pentru
echilibrarea unor st ări afective negative.

V.2.11. VIZUALIZARE

Această terapie complementar ă a fost prezentat ă
printre altele pe canalul satelit Tv Discovery , ca fiind o
alternativ ă reușită a anesteziei. Fiind strâns înrudit ă cu
gândirea pozitiv ă, vizualizarea este folosirea imagina ției
pentru imaginarea situa țiilor sau a condi țiilor dorite. În
acest ca z, se intr ă în domeniul controversat al psihologiei
și autosugestiei, rezultatele ob ținute fiind supuse
interpretărilor și arbitrarului.

V.2.12. NATUROPATIA

Vindecare pe cale natural ă inspirată din gândirea
indienilor americani. Înlocuie ște, ca și cele lalte forme de
medicină complementar ă, medicamentele și operațiile din
medicina alopat ă, recurgând la remedii ca: postul,
hidroterapia, masajul, terapia cu vitamine și minerale,
diete vegetariene, mânc ăruri ,,sănătoase “, ierburi,
împachet ări cu nămol și mișcare.

V.2.13. VINDEC ĂRILE INDIENILOR AMERICANI

Întrucât am amintit de indienii americani, foarte la
modă în cercurile new age din anii ’90, exist ă la ei o
medicină specific ă practicat ă de către acei ,,medicine
men”, un fel de vraci sau șamani, care au la baz ă
concepțiile spiritualiste potrivit c ărora Mama – Pământul și
tot ce se afl ă pe ea sunt animate. Boala s -ar datora unei
dizarmonii între fiin țe și mediul înconjur ător. Metodele
folosite de c ătre ,,medicine men” (șamanii) indieni

americani constau î n muzic ă, dans și incanta ții ce
urmăresc alungarea spiritelor rele și refacerea armoniei cu
Mama – Pământ. Ca tehnici terapeutice, ,,tămăduitorii
folosesc purificarea (cur ățirea pacientului de orice r ău),
evocarea (chemarea spiritelor bune curative în ajutorul
bolnavului), identificarea (unirea psihic ă a bolnavului cu
puterile vindec ătoare), transformarea (eliberarea
bolnavului de maladie), și eliberarea (r ăsplătirea
puterilor curative care au realizat vindecarea).”155

V.2.14. MEDICINA ANTROPOSOFIC Ă

A fost elaborat ă, așa cum era de a șteptat, de c ătre
părintele antroposofiei Rudolf Steiner, având la baz ă
antropologia ,, științei spirituale” care împ ărțea omul î n trei
elemente: sistemul nervilor și al simțurilor, ca baz ă fizică
pentru percep ția senzorial ă și gândire; sistemul
metabolismului și al mădularelor ca baz ă, fiziologic ă
pentru voin ță, și sistemul ritmic circulatoriu și de
respirație. Principiile medicini i antroposofice au fost
expuse în lucrarea Geisteswissenschaft und Medizin.156
Caracterul ocultismului eclectic al medicinei antroposofice
este oglindit de urm ătoarele afirma ții: ,,Substan țele
vitalizante prin procesul argintului trebuie s ă fie
subordonate întregului organism și să nu primeasc ă o
viață individual ă. Ele trebuie s ă fie conduse c ătre o
funcție superioar ă, printr -un proces facilitat de Mercur…
Aici avem de-a face cu un prim principiu al medicinii:
bolile sunt rezultatul lipsei unui mediator, iar dac ă este
prea mult într-un loc – din punct de vedere substan țial sau
procesual – în altul va fi prea pu țin. Aceasta duce la

155 Trad. din Encarta Encyclopedia ’99, Cap. The Native American
Medicine.
156 Rudolf Steiner, Geisteswissenschaft und Medizin, Dornach, 1961.

acumulări care sunt dizolvate într -un proces mercurian…
Într-un sens mai profund, aceasta e ac țiunea vindec ătoare
și motivul pentru care Mercur a fost ales zeul medicilor.
Puterile lui Mercur mediaz ă în plămâni. Ei mediaz ă, prin
inspirație și expira ție, energiile vitalizante și
mortificatoare. În acest proces respiratoriu tipic uman-
animal, avem temelia vie ții superioare a sufletului, care
întrece cu mult planul biologic al vie ții.”157

V.3. PERSPECTIVA CRE ȘTINĂ

Aceste terapii alternative se bucur ă la ora actual ă
de un mare succes, fiind promovate generos pe canalele mass- media, inclusiv cele din țara noastr ă. În fața acestei
ofensive new-age-iste s- au ridicat priviri circumspecte și
competente, cum este cea a medicului elve țian Samuel
Pfeiffer,
158 care propune ,,o evaluare a metodelor
medicinei alternative din perspectiva spiritualit ății
creștine.” Este evident c ă dorința intensă de însănătoșire
a trupului, manifestat ă de omul contemporan, nu este
urmată de o dorin ță la fel de intens ă de mântuire a
sufletului, iar atunci când se caut ă mântuirea în afara
Bisericii dreptei – credințe, se ajunge la erezie. Acestei
mentalități i s -a adresat Mântuitorul o dat ă pentru
totde auna cu urm ătoarele cuvinte: ,,… că este mai bine
pentru tine s ă intri în via ță ciung sau șchiop, decât, având
amândou ă mâinile sau amândou ă picioarele, s ă fii aruncat
în focul cel ve șnic.” (Matei XVIII, 8) . Sunt binecunoscute
cazurile suferin țelor cauzate de boli chiar incurabile unor
sfinți cum au fost Sfântul Apostol Pavel, Timotei, Sfântul
Vasile cel Mare și alții. Considera ții creștine asupra

157 O. Wolff, Anthroposophisch orientierte Medizin und ihre Heilmittel ,
Arlesheim, 1977, p. 40.
158 Dr. Samuel Pfeiffer, Vindecare cu orice pre ț ? Ariel, 1996.

teologiei bolii nu au lipsit nici din zona occidental ă
ortodoxă. Una din cele mai competente contribu ții în ace st
domeniu a fost f ăcută de către teologul francez ortodox
Jean-Claude Larchet.159 El a înf ățișat căile duhovnice ști
(creștine) de vindecare160, căi ce se disting net de terapiile
alternative de tip new age. Prima cale este rugăciunea
(Iacov V, 13 și Luca XVIII, 38 ). Temeiurile scripturistice
legate de vindec ările celor doi orbi ( Matei IX, 28 ), a
robului suta șului ( Matei VIII, 13 ), femeii cu scurgere de
sânge ( Matei IX, 22 ), orbului ( Marcu X, 52 ), leprosului
(Luca VII, 19 ), și încă în multe alte locuri, înf ățișează
prioritatea rug ăciunii și a credin ței în toate aceste cazuri.
Rugăciunea se poate face și pentru aproapele aflat în
nevoie, a șa cum a fost cazul suta șului, al femeii
cananeence ( Matei XV, 22 ) sau a prietenilor sl ăbănogului
(Matei IX, 2 ). Sf. Apostol Iacov îndeamn ă în acest sens:
,,Rugați-vă unii pentru al ții, ca să vă vindecați” (Iacov V,
16). Dar cea mai puternic ă și eficace rug ăciune rămâne cea
a dreptului ( Iacov V, 16 ), a sfinților, între care întâietatea
o are, desigur, Maica Domnului. Moa ștele și icoanele
făcătoare de minuni, sau apele unor izvoare, a șa cum era
în Vechiul Testament sc ăldătoarea Vitezda, sau Izvorul
tămăduirii, au constituit de asemenea remedii miraculoase
pentru tot felul de boli. Mijlocul terapeutic prin excelen ță
al Bisericii este Taina Sfântului Maslu ( Marcu VI, 13 și
Iacov V, 14-15 ). Lucrarea harului Sfântului Duh exercitat ă
prin rugăciuni și ungerea cu untdelemn sfin țit atacă însăși
cauza bolii, trupe ști sau suflete ști, care este p ăcatul. Pe
lângă untdelemnul sfin țit se folose ște cu folos și aghiasma
mare sau cea mic ă. Așa numita terapie rei ki , foarte
populară în mediile new age, a preluat metoda
scripturistic ă a vindec ării prin ,,punerea mâinilor” ( Marcu

159 În lucrările Teologia bolii, Sibiu, 1997 și Thérapeutique des maladies
spirituelles, Paris, 1991.
160 În Teologia bolii, p.79 și urm.

XVI, 18 ). În cazurile extreme de posedare demonic ă,
Biserica a pus la îndemân ă exorcismele. Acestea se
practică inițial prin ,,lep ădările” făcute de preot tuturor
celor ce se boteaz ă. Se cuvine men ționat că diagnosticul
posedării este unul din cele mai dificile, putându -se face
confuzia cu o stare isteroid ă sau de personalitate multipl ă,
fenomene întâlnite în special la femei.

În urma considerentelor de mai sus nu am vrea s ă
se înțeleagă greșit că preocuparea omului de azi pentru
sănătatea trupeasc ă și sufleteasc ă are în sine ceva r ău.
Starea de s ănătate ar trebui chiar s ă constituie – alături de
nemurire – stadiul normal al omului, chip al lui
Dumnezeu, creat spre a ajunge asemenea lui. Bolile sunt diferite și au remedii diferite. Îns ă boala tuturor bolilor și
rădăcina lor este una: p ăcatul. În rest, celelalte cauze
(microbi, viru și, bacterii, bacili etc.) sunt la rândul lor
cauzate de p ăcat. Natura nu posed ă în sine puteri curative,
miraculoase. „Omul sfin țește locul” spune cu în țelepciune
poporul, dar pe om îl sfin țește Dumnezeu. Aceasta este
ordinea, a șa o prive ște creștinul ortodox – medic și pacient
deopotriv ă.

VI. PREOCUP ĂRILE NEW AGE
LEGATE DE OM ȘI DE MEDIU

VI.1. Pedagogii alternative VI. 1.1. Școala Waldorf
VI.1.2. Pedagogia new age propriu- zisă VI.2. Ecologia
VI.2.1. Ecologia cre ștină VI.2.2. Perioada timpurie (pân ă
în sec. IV) VI.2.3. Evul Mediu VI.2.4. Timpurile moderne
VI.2.5. Elemente concludente din Tradi ție

VI.1. PEDAGOGII ALTERNATIVE

VI.1.1. ȘCOALA WALDORF

istemul de educa ție și învățământ alternativ Waldor f
este o crea ție a părintelui antroposofiei, Rudolf
Steiner. Pentru a în țelege bazele teoretice și practice ale
acestei pedagogii alternative trebuie s ă urmărim mai întâi
succint personalitatea și concepțiile lui Steiner.
Acesta s- a născut în 1862, la Kr alievec, în Austro-
Ungaria ca fiu al unui func ționar la c ăile ferate. În 1879,
s-a înscris la Viena la Școala tehnic ă și apoi a intrat în
contact cu teosoful Friedrich Eckstein care l-a introdus în teosofie și misticism. Steiner a fost angajat activ și în
politică, iar în 1890, a lucrat la Weimar la arhiva Goethe
ocupându- se de latura științifică a acestuia. În 1891, și-a
luat doctoratul în filosofie la universitatea din Rostock.
În 1907, Steiner a fost numit secretar – general al
secției germane a Societății teosofice . El a introdus în S

teosofie ideile ocultismului ,,cre știn” rozicrucian. În 1906,
a înființat loja ocult ă Mysteria Mystica Aeterna , ramură a
ordinului O.T.O. – Ordo Templi Orientalis. În 1913, s-a
produs ruptura cu Annie Besant, conduc ătoarea Societății
teosofice, cauzată de prezentarea pe care aceasta o f ăcea
tânărului Krishnamurti ca fiind noul Mesia pe p ământ.
Urmarea acestei rupturi a fost crearea societ ății
antroposofice.
Concepțiile lui Steiner au un caracter neognostic
sincretist, înglobând într- o sinteză original ă vechi erezii,
gnoze, mistere p ăgâne, cu filosofii contemporane, teorii și
metode științifice combinate cu misticism oriental.
Acestea sunt câteva din temele de baz ă ale antroposofiei.
Preluând din hinduism teoria universurilor
reîncarnate, Steiner vorbe ște despre șapte reîncarn ări ale
pământului la intervale de 15 120 de ani, actuala fiind a
patra. El a preluat din Pseudo Dionisie Areopagitul identic ierarhia cereasc ă, adăugând sub categoria uman ă regnul
animal, respectiv astral, apoi pe cel vegetal, respectiv eteric, și pe cel mineral, respectiv fizic. La nivelul omului
întâlnim triparti ția neo -platonică: spirit -eu, suflet (germ.:
Seele) și corp, care la rândul lor se împart în trei: eul
cuprinde Manas, Buddhi și Atma, suflet ul cuprinde
sufletul con știenței, sufletul ra țiunii și sufletul senza ției,
respectiv voin ță, gândire și sentiment, iar corpul cuprinde
corpul astral, eteric și fizic. Dezvoltarea cultural ă a
omenirii s-ar produce în perioade de câte 2100 de ani, stabilite după mersul regresiv al soarelui din punctul
echinocțiului de prim ăvară. Astfel, dup ă perioadele
,,lemurian ă” și ,,atlantean ă”, conform lui Steiner ar urma
șapte perioade post -atlanteene legate zodiacal astfel:
perioada indian ă (7000 – 4900 î.d.Hr.) – guve rnată de rac;
perioda persan ă (4900 – 2800 î.d.Hr.) – gemeni; perioada
egipteană (2800 – 700 î.d.Hr) – taur; perioada greco-

romană (700 î.d.Hr. – 1400) berbec; perioada actual ă
anglo – saxonă (1400 – 3500) – peștii, urmând apoi
perioada american ă (3500 – 5600) – vărsător (sic!),
culminând cu cea rus ă (5600 – 7700) , capricorn .
Istoria pedagogiei Waldorf începe în anul 1919 și
este legat ă în mod surprinz ător pentru neofitul român, de o
fabrică de țigări. Funcționând datorit ă profitului scos de pe
tutun, fabrica ,,Waldorf- Astoria” din Stuttgart apar ținea
industriașului Emil Molt, membru al societ ății
antroposofice. Denumirea de Waldorf s-a scindat ulterior de cealalt ă, permițând sensibilit ății publicului modern
disocierea de toate implica țiile negative ale no țiunilor
legate de tutun și de industria respectiv ă, nu mai pu țin și
de concluziile la care s- a ajuns ast ăzi în studiul cancerului.
Pedagogia era destinat ă la început copiilor func ționarilor
și muncitorilor fabricii. Profesorii veneau din toate
dome niile, dar trebuiau s ă fie familiariza ți cu principiile
antroposofiei.
În 1923, Steiner a ținut un curs pedagogic la Ilkley,
un oraș industrial din nordul Angliei. Iat ă câteva aspecte
esențiale ale acestui curs:
Pentru început, este criticat ă denumirea d e
,,pedagog”, deoarece în traducere exact ă ar însemna
,,conducătorul băiatului”, ceea ce ar exclude fetele din
învățământ, conform concep ției platonice exprimat ă în
dialogul Statul. Criticând punctul de vedere platonic,
Steiner acuz ă pedagogia de pân ă la el de necunoa șterea
omului ca întreg, de contradic țiile masculin -feminin cu
implicațiile ulterioare ale structuralismului lui L. Strauss,
care urma s ă fie anulate în școala Waldorf, atât în ceea ce
privește elevii, cât și profesorii.
Mai departe, Steiner r emarcă stadiul actual al
civilizației, cu cele patru domenii: știință, artă, religie și
morală, afirmând c ă la început acestea erau una. Se poate

constata și acum r ădăcina comun ă a științei și artei și în
stadiul actual, în care știința trebuie s ă fie obiectiv ă și
imparțială, iar arta subiectiv ă și arbitrar ă. Putem ad ăuga
astfel că acesta e punctul de vedere scientist, dar mai nou,
sub presiunea noii fizici și a psihologiei transpersonale,
știința a renun țat la preten ția obiectivit ății. Aceast ă
observație pare în aparen ță pertinent ă și la obiect, dar nu
este decât pe jum ătate adev ărată. Ideea unui sincretism
originar nu este nou ă și nici nu apar ține exclusiv lui
Steiner. Ea se bazeaz ă însă pe conflictul ap ărut în Europa
apuseană între religie, filosofie, știință și artă după epoca
Renașterii. Conflictul acesta este rezultatul seculariz ării și
tendinței de autonomie, de emancipare a domeniilor
respective de sub tutela Bisericii (în cazul concret, al Bisericii romano- catolice, cu monarhia ei sever ă și cu
presi unea inchizi ției și a teologiei scolastice).
Părintele profesor I. V. Felea a demonstrat clar c ă
aceste contradic ții nu sunt implicite, ci dimpotriv ă, starea
inițială a acestor rela ții reciproce era aceea de armonie.
Putem așadar afirma inexisten ța acelui sincretism, armonia
dintre componentele ce- și păstrau identitatea și specificul
respectiv.
Ca și înaintașii săi eretici sau protestan ți, Steiner
încearcă să emită o critic ă lucidă, clară a aspectelor
negative culturale ale mediului și timpului s ău: Europa
centrală și apusean ă la grani ța secolelor XIX și XX.
Remediul lui Steiner era în principal imagina ția. Aceasta
nu trebuia s ă fie pentru cei ce o practicau o lume
fantastică, ci una real ă, obiectiv ă. Imagina ția la Steiner
este gândirea în imagini, care în opinia sa a dat na ștere
cultului religios.
În copilăria sa la Kralievec (Croa ția), Steiner a
participat activ la slujbele catolice, fiind copil în cor (ministrant). Ulterior, el a p ărăsit acest mediu plecând în

Austria și apoi, cum am mai ar ătat, în Germania la Berlin,
Weimar, Rostock, iar în ultima parte a vie ții s-a stabilit în
Elveția la Dornach, lâng ă Basel. Din punct de vedere
confesional, aceasta înseamn ă treptat o rupere de mediul
catolic și trecerea în spa țiul protestant și reformat.
Contactele lui Steiner cu Biserica romano- catolică s-au
înrăutățit, după cum era de a șteptat în urma teoriilor sale,
iar apoi s-au întrerupt total. Or, ceea ce a caracterizat din totdeauna spa țiul protestanto -reformat a fost iconoclasmul,
dus la extrem în cadrul sectant neo-protestant. De aici, a decurs un sentiment difuz, dar pregnant de recuperare a acestui handicap, o nevoie de compensare a cultului uscat
și văduvit de aceast ă component ă esențială. Rudolf Steiner
a încercat chiar un anume tip de pictur ă specific, u șor de
recunoscut de c ătre cunosc ători, cu anumite acuarele
speciale și trăsături originale. Aceast ă ,,iconografie”
alternativ ă a rămas exclusiv în cadrul antroposofic.
Steiner critic ă din nou, pe bun ă dreptate, modul
materialist ateist de concep ție scientist ă a apari ției
universului, a omului considerat animal superior, ruptura dintre știință și religie.
Un alt termen folosit de Steiner este inspirația.
Inspirația, ca revela ție divină ce stă la baza religiei, î și are
sorgintea în imagina ție. La încep utul secolului XX, religia
se baza pe tradi ție, și Steiner cere redobândirea stadiului
de inspira ție. El nu folose ște noțiunea de profe ție, ci
introduce no țiunea de ,,impuls cristic” venit din lumile
spirituale pentru trezirea ,,con știenței”. Să nu uităm însă
că la Steiner, Cristos nu înseamn ă ce înseamn ă în teologia
creștină, ci desemneaz ă un principiu solar gnostic.
Consecvent principiului tripartit enun țat la început,
principiu ordonat și ierarhic, dup ă cum exist ă corp fizic,
eteric și astral, Steiner plaseaz ă după imagina ție și
inspirație un al treilea mod de iluminare spiritual ă, cel mai

înalt: intuiția, sigura capabil ă să-l pună pe om pe calea
adevăratei cuno ștințe spirituale și morale. Este iar ăși de
prisos a aminti comentariul P ărintelui St ăniloae as upra
termenului de ,,intui ție”. După cum se observ ă, avem de -a
face cu un element de donatism, antiluteran, comb ătut deja
la vremea sa de Fericitul Augustin, dar în acest caz putem observa efectul contrar al predestin ării, reluat dup ă cum se
știe de Calvin. Curentul new age îl citeaz ă adesea pe
Steiner printre precursorii s ăi, iar concep țiile sale se
regăsesc în mod previzibil împletite și cu celelalte surse de
inspirație ale mișcării.
Natura simbolic ă a harului în protestantism și
absența Tainelor îl duc p e Steiner la ignorarea lor
completă; harul Duhului Sfânt este înlocuit cu un ,,impuls
cristic”, iar tainele cu imagina ție, inspira ție și intuiție. Ce
e drept, în ,,biserica” alternativ ă antroposofic ă înființată
de Fr. Rittelmayer și E. Block sub numele de Christen
Gemeinshaft se practic ă un soi de ,,sacramente”, dar ele
sunt atât de departe de tainele Bisericii, încât nu sunt recunoscute ca valide nici m ăcar de bisericile protestante.
Morala este creat ă de omul individual, iar
cunoașterea este solu ția mântuirii. Armonia dintre știință,
artă , religie și morală, topite îns ă într-un mod sincretist în
afara cadrului eclezial cre știn constituie pecetea
gnosticimului de tip postmodern contemporan. S ă nu uităm
că Steiner a fost o vreme redactorul unei reviste ce se
intitula sugestiv Lucifer gnosis .
Cu privire la imagina ție trebuie amintit ă observația
Sfântului Nicodim Aghioritul: ,,… după concepția marelui
teolog Sfântul Maxim, Adam a fost creat f ără imagina ție.
De aceea nu- și închipuia nimic, nici nu se robea
simțurilor, nici formelor și lucrurilor ce decad sub
simțuri… Omul (prin imagina ție) a umplut cu diferite
amăgiri etica filosofic ă, fizica a umplut -o cu multe opinii

neadevărate (ψευδ ), iar teologia cu dogme false. R ăul cel
mare este c ă au îmbr ățișat aceast ă minciun ă și o țin de
adevăr. În loc de teologi apar ni ște fantasmagori ști, care
se bazeaz ă pe iscusin ța minții, cum zice Apostolul.
Sârguiește-te, deci, a- ți păstra mintea curat ă și fără
forme, culori, distan țe și orice fantezie, cum a creat -o
Dumnezeu.” Părerea Sfântului Nicodim Aghioritul credem
că este suficient de reprezentativ ă și clarificatoare pentru a
sintetiza punctul ortodox de vedere în privin ța metodei
imaginative steineriene.
Un alt principiu de baz ă în teoria educa țională
Waldorf este cifr a mistică 7. Astfel, întâlnim împ ărțirea în
perioadele de vârst ă 0-7, 7-14, 14- 21. Acești ani corespund
dezvoltării respective a corpurilor fizic, eteric și astral.
Este cunoscut ă desigur vârsta de 7 ani ca vârst ă la care
până nu demult începea școala, perioad ă numită în popor
și ,,cei 7 ani de -acasă”. Pentru Steiner îns ă, 7 ani e vârsta
schimbării danturii ,,de lapte” cu din ții permanen ți,
fenomen fiziologic real. Acesta ar fi semnul exterior al activității corpului eteric personal. Aici întâlnim o alt ă
mare eroare a autorului nostru: dezvoltarea scindat ă a
diferitelor componente (reale sau imaginare) ale organismului uman, ceea ce tr ădează influen ța unei
mentalități și formații scolastice și carteziene, lucru care,
odată descoperit, ar fi de fapt respins cu t ărie de
antroposofi și adepții lor din ziua de azi. Astfel, Steiner
demonstreaz ă că efectul unirii spiritului, sufletului și
trupului ar fi o prelungit ă copilărie, concluzia logic ă fiind
astfel dobândirea de din ți de lapte în fiecare an! Apari ția
sexua lității în jurul vârstei de 14 ani – în perioada
pubertății – este văzută ca prezen ță a activit ății corpului
astral personal.
Educația Waldorf se întemeiaz ă pe aceste teorii
pretinse a fi adev ăruri incontestabile, deci, cu alte cuvinte,

dogme, o nou ă noțiune respins ă cu vehemen ță de
antroposofi și new ageri. Antroposofia îmbin ă preexisten ța
sufletelor pe filiera Pitagora – Platon – neo-platonici – Origen, cu reîncarnarea hinduist ă preluată din teosofie. S ă
amintim înc ă o dată că Steiner a fost o perioad ă secretarul
secției germane a Societății teosofice. Reîncarnarea fiind
valabilă numai pentru fiin ța umană, aceasta urmeaz ă o
alternanță ,,karmic ă” de compensare, alternând sexele,
popoarele sau rasele.
Ca bază de plecare în pedagogie se ia atitudinea
justă a grecilor antici. Steiner recunoa ște în mod realist c ă
idealul pedagogic al acestora: ,,s ă păstrăm copilul din noi”
nu poate fi atins ast ăzi. În primul rând pentru c ă această
atitudine se adresa unei elite și presupunea sclavia. În al
doilea rând era vorb a de pozi ția izolată a femeilor, iar în al
treilea de prezen ța unei înțelepciuni a misterelor p ăgâne pe
care noi nu o mai posed ăm. Aici se face sim țită alunecarea
tipică mediului materialist -naturalist european la grani ța
dintre cele dou ă secole.
Dacă a r f i f o s t u n c r e știn adev ărat, după cum
susținea, Steiner ar fi putut vedea c ă înțelepciunea
Scripturilor întrece cu mult pe cea tulbure și păgână a
grecilor. Cât despre perioada Bizan țului, vom c ăuta în
zadar vreo cât de mic ă aluzie în întreaga oper ă a lui
Steiner, care oscila între materialism, p ăgânism și
gnosticism de nuan țe ezoterice neo -masonice care nu
puteau conduce decât la erori.
În secțiunea ce descrie antrenarea memoriei ca
fiind tipic ă Evului Mediu apusean și fiind exercitat ă de
către clerul legat de tradi ție, se vădește ignorarea datelor
privitoare la metodele școlilor iudaice din Ierusalim și
Babilon contemporane cu înv ățământul elenistic.
Cercetători ca Arthur Rowe au descris clar metodele de
memorizare oral ă ca: repeti ția continu ă, începerea fiec ărei

propoziții sau a fiec ărui rând cu urm ătoarea liter ă din
alfabet, povestirea evenimentelor, folosirea predaniei în forma poetic ă a versurilor, metode utilizate în aceste școli.
În parantez ă fie spus, Steiner se refer ă la o pedagogie
,,greacă” nedistingând între spartani, atenieni și eleno –
macedoneni, o dovad ă clară a unor gafe în elementare
informații, datorate diletantismului în materie de cultur ă,
istorie și pedagogie a unui amator autodidact ale c ărui
calificări erau școala tehnic ă, un doctorat în filosofie
obținut în condi ții neclare la Rostock și ,,ochii
suprasensibili ai clar- văzătorului” de sorginte spiritist –
teosofică.
Sistemul aberant de gândire antroposofic ă dă
naștere unor afirma ții ca, de pild ă: ,,Copilul î și dezvolt ă
dinții – și oricât d e paradoxal ar suna aceasta în zilele
noastre, afirma ția continu ă: – pentru func ția gândirii.”
Simpla enun țare a acestei afirma ții, și nu este singura, ne
face o idee asupra autorului și asupra nivelului pe care
publicul îl avea, format în marea majoritate din doamnele înaltei societ ăți din vremea sa, preocupate din plictiseal ă
de spiritism, magie, ghicit, ocultism, dornice s ă intre în
loji masonice mai mult sau mai pu țin ,,acceptate”.
În domeniul matematicilor, pedagogia Waldorf
pornește la adun ări și scăderi de la rezultat la ipotez ă,
respectiv de la sum ă la termeni, de exemplu: ,,dacă ai 7
cât trebuie s ă scoți ca să facă 3? în loc de: cât face 7 -4?”.
La înmul țire și împărțire este recomandat s ă nu se întrebe:
,,cât face 10:2?” ci: „cu cât trebuie împ ărțit 10 ca să dea
5?”. Motivațiile acestor invers ări de procese aritmetice
sunt întâi de ordin moral – se combate tendin ța de
acumulare egoist ă (prin însumare). Se recomand ă de
asemenea și predarea opera țiunilor aritmetice într -o
ordine deosebit ă, și anume începând cu împ ărțirea, tot din
aceeași cauză morală. Este fără îndoială firesc pentru

situația ,,tânărului bogat”, cel ce mo ștenește o mare avere,
să poată gândi începând de la o anumit ă sumă, mai mare
sau mai mic ă. Ne întreb ăm însă cum pot în țelege sau p rimi
copii cei s ăraci, din România zilelor noastre, sau cei ai
emigranților din Germania sau Europa de Vest acest mod
de gândire care nu le este accesibil. Ei nu pot porni de la o ,,sumă”, și nu au nimic de împ ărțit, pentru c ă nu au
conștiința averii, a acumul ării deja existente. Împ ărțirea
lui ,,zero” este absurd ă, ea nu poate face pe un copil de
școală primară să ,,înțeleagă” nimic concret, nu mai
vorbim și de sensul moral.
Această derulare invers ă a gândirii este un punct
de sprijin în concep țiile d idactice ale lui Rudolf Steiner. El
a recomandat s ă se practice în mod constant seara înainte
de culcare retrospectiva zilei și chiar retrospective
săptămânale, lunare, etc. Pân ă aici un gând s ănătos, Sfinții
Părinți recomandau cercetarea atent ă a cugetului și a
păcatelor în scopul cunoa șterii de sine și a metanoiei. Dar
iată că după Steiner trebuie s ă se procedeze cronologic în
sens invers, ca și cum s -ar derula un film. Motiva ția ar fi
faptul că la ieșirea sufletului din corp, prin fa ța ochilor se
perindă întreaga via ță în timp de o treime din timpul real
trăit în sensul recurent, de la moarte la na ștere. Este foarte
puțin cunoscut faptul c ă la punerea pietrei de temelie a
Goetheanumului (cl ădirea sediu a Școlii libere de știință
spirituală de la Dornach, Elveția), Steiner a rostit
rugăciunea ,,Tatăl nostru ” de la sfâr șit la început,
procedeu tipic de magie întâlnit și în satanism. Aceste
gânduri și altele de acela și fel sunt rodul ini țierilor oculte
din lojile rozicruciene și teosofice, la care se adaug ă și
contribuțiile creatoare ale celui ce se considera a fi noua
călăuză spiritual ă a omenirii, și căruia colegii teosofi îi
garantaser ă o ascenden ță de avatari (reîncarn ări)
redutabil ă: proorocul Ilie, Ioan Botez ătorul, pictorul

Rafael, poetul Novalis! Apli carea consecvent ă a acestor
procese de gândire combinat ă cu metodele de medita ție
antroposofic ă sunt menite s ă producă niște mutații în
conexiunile și modul de gândire a creierului uman, o
parodie a metanoiei, lucru evident periculos pentru buna funcționar e a psihicului.
Nu mai pu țin gravă este invocarea Evangheliei
Sfăntului Ioan cu prologul: ,,La început a fost Cuvântul
(Logosul)”. Pentru Steiner și cei din cercul s ău, Logosul
înseamnă cu totul altceva decât pentru cre știni, și anume
un principiu solar. C auza acestei deosebiri este de g ăsit și
în ritualurile masonice de rit suedez, în ale c ăror loji se
inițiază ucenici ,,ioani ți” în fața unui altar pe care se afl ă o
Biblie deschis ă la Evanghelia lui Ioan.
În conferin ța a XI -a din 15 august, predarea religiei
este prezentat ă astfel: ,,o școală (Waldorf) nu trebuie s ă fie
o școală cu o amprent ă religioas ă și filosofic ă anume .”
Predarea religiei urmeaz ă apartenen ța confesional ă a
elevilor. Antroposofia nu trebuie predat ă în școală la nici
un nivel, ea fiind ap anajul adul ților care o pot alege și
înțelege la maturitate. Acest lucru r ămâne un simplu
deziderat utopic în șelător deoarece, în realitate, o
pedagogie creat ă de R. Steiner, p ărintele antroposofiei, cu
profesori antroposofi activi, forma ți în seminariile
Waldorf, sau cel pu țin simpatizan ți, cu un anumit plan
școlar și metode specifice, nu poate s ă rămână ,,neutral ă”
din punct de vedere moral- religios. Chiar dac ă se evită
noțiunile directe, elementele acestei atitudini se
impregneaz ă în sufletele copiilor începând cu gr ădinița
(există și un înv ățământ pre școlar Waldorf de care nu
ne-am ocupat în studiul prezent), și putând continua timp
de 12 ani. ,,Libertatea” elevilor de care se face atâta caz este desigur știrbită, și anume chiar la nivelul
subconștientului. Au loc desigur și fenomene de respingere

a acestei pedagogii, dar ea poate l ăsa urme negative, un fel
de a gândi specific, ce este mai greu de remediat.
Cât prive ște predarea cre știnismului, Steiner atrage
atenția asupra pericolului pred ării lui îna inte de 9-10 ani.
Până atunci ar trebui s ă fie făcută o educa ție religioas ă
panteistă. Nu vedem la ce ar mai ajuta atunci atmosfera de
slujbă religioas ă ce se recomand ă însă profesorilor, sau
chiar așa – numitele ,,înlocuiri de cult” din zilele de
Duminică. Majoritatea elevilor primei școli Waldorf erau
copii de liber- cugetători și de atei rup ți total de Biseric ă.
Aceste substitute p ăgâno -gnostice nu pot nicidecum
înlocui harul adev ărat ce izvor ăște în biserici, în cadrul
adevăratelor slujbe, taine și ierur gii. Pentru aceasta
constatăm încă o dată deosebirile și incompatibilit ățile
pedagogiei alternative fa ță de învățământul tradi țional și
de metodele kerigmatice și catehetice ale Bisericii.
Inspirându-se în continuare din lumea fantasmelor,
Steiner a creat împreun ă cu a doua sa so ție, Marie von
Sievers, euritmia modern ă, care se dore ște a fi
vizualizarea sunetelor consonantice și vocalice, sau a
intervalelor muzicale (ter ță, cvintă etc.) prin anumite
gesturi și mișcări ce pretind a fi întocmai cu cele f ăcute de
Dumnezeu (sau mai bine zis dumnezei, întrucât Steiner se
prevaleaz ă de pluralul ebraic Elohim, pe care îl
interpreteaz ă a însemna exousiai, ființe îngerești din triada
a doua a Sf ăntului Pseudo Dionisie Areopagitul,
împotrivindu- se astfel revela ției vetero- și
neotestamentare, și punând crea ția pe seama unor
creaturi!) în momentul crea ției. Aceast ă nouă artă fiind
fantasmagoric ă și nebazat ă pe nici o tradi ție, sursa
invocată fiind ocultismul și suprasensibilul, ambele
deopotriv ă de neverificabile, putem însuma înc ă o
component ă himerică aflată la baza pedagogiei Waldorf.

O altă trăsătură specifică planului de curs al acestei
pedagogii alternative este împ ărțirea în a șa-numitele
,,perioade”. Aceasta înseamn ă renunțarea la orarul n ormal,
de exemplu.: 8- 9 aritmetic ă, 9-10 istorie, 10-11 religie
etc., și înlocuirea lui cu un obiect principal care se pred ă 2
ore diminea ța timp de 3 -5 săptămâni. Urmeaz ă apoi alte 5 –
6 săptămâni cu un alt obiect principal în acela și moment al
dimineții.
La întrebarea îndrept ățită: ce se întâmpl ă în cazul
uitării cuno ștințelor? Steiner r ăspunde c ă procesul se
continuă în zonele subcon știente în timpul somnului.
Aceste concep ții sunt tipice pentru spiritul locului și epocii
în care au ap ărut: Austria și Ger mania începutului de secol
XX, când înflorea școala psihanalitic ă a lui S. Freud,
continuat ă de discipolii s ăi Adler și Jung, creatorii
psihologiei moderne. Astfel se pun bazele înv ățământului
de tip nou – new age – în care apar medita țiile,
concentrările și relaxările de tip asiatic yoga, medita ția
transcendental ă etc. Steiner s -a arătat în principiu adversar
al practicilor orientale, etichetate de el ca ,,luciferice”, dar propriile sale concep ții ocultiste pornind din sursa comun ă
– teosofia, gnoza indian istă – nu se deosebesc esen țial de
acelea.
În aprilie 1924, la cinci ani dup ă apariția primei
școli Waldorf, R. Steiner a ținut cinci conferin țe la
Stuttgart în fa ța a 1700 de auditori pe tema ,, Învățământ și
educație”. În linii mari se repet ă cele afirmat e în cursurile
precedente. În cea de- a doua conferin ță (9 aprilie) afl ăm
cu oarecare surprindere, chiar din m ărturisirea personal ă a
autorului, o caracterizare pertinent ă și la obiect f ăcută lui
Steiner de c ătre M. Maeterlink în cartea sa La grande
énigme: ,,El (Maeterlink n.n.) a citit multe c ărți de ale
mele (Steiner, n.n.) și spune urm ătoarele: Când cineva
începe să citească vreo carte de -a mea, eu apar ca o

persoană echilibrat ă, logică, precaut ă. Cu cât avanseaz ă
lectura, pân ă la sfâr șit i se pare c ă mi-am pierdut
mințile.” Din păcate Steiner nu a luat în serios aceast ă
afirmație îndrept ățită și a continuat netulburat în eroare.
Să privim acum, pentru o mai clar ă aplicație
concretă, la 80 de ani de la debut, cum se prezint ă situația
școlilor Waldorf înt r-o țară unde acestea au func ționat o
lungă perioadă, cu însemnate contribu ții în acest domeniu:
Suedia. Desigur c ă în acest domeniu suprema ția este
deținută în continuare de Germania, țara de origine a
acestei pedagogii. În anul 1949, s- a înființat la Sto ckholm
Kristofferskolan, în 1960, Järna Waldorfskola. În 1976
existau 3 școli, în 1995 s -a ajuns la 23. În toat ă lumea
existau în 1977, 150 de școli, actualmente sunt peste 450.
Aceste date sunt luate din cartea lui G. Wilson Jag trodde
på Waldorfskolan (Am crezut în școala Waldorf), în care
sunt descrise aprecierile critice ale unui p ărinte ce a avut
un copil la Johannaskolan din ora șul Örebro. Cartea este
instructiv ă cu toate c ă, din păcate, autorul se situeaz ă pe
poziție umanist ateist ă, însă, așa cum am observat și în
cazul lui Steiner, Wilson emite unele critici ce se dovedesc a fi fondate și argumentate.
Explicațiile succesului școlilor Waldorf sunt mai
întâi imaginea negativ ă (și în cea mai mare parte
îndreptățită) pe care o au mul ți părinți despre
învățământul de stat, iar în al doilea rând abilitatea
reclamei (în limba spaniol ă propaganda, termen sugestiv!)
și prezent ării acestei ,,pedagogii a viitorului”, liber ă și
superioar ă celei vechi. În reclamele lor se promite:
învățământ religios la alegere , nonconfesionalitate, o
școală liberă și deschis ă, libertate interioar ă și
integritate . Cum se prezint ă în realitate aceste deziderate?
Trebuie reamintit c ă la baza planului de înv ățământ
Waldorf se afl ă sistemul antroposofic pe care aceast ă

pedagogie st ă sau cade. În leg ătură cu aceasta este foarte
nimerit a cita comentariul lui F. Vicedom f ăcut în cadrul
secțiunii cultice de inspira ție antroposofic ă intitulat ă Die
Christen Gemeinshaft (Comunitatea cre ștină): ,,Aceasta ne
duce înapoi spre India. Aceast ă imagine cosmogonic ă,
percepția mistic ă a unității cosmice, înv ățătura karmic ă,
eliberarea din lan țurile materiei, preschimbarea materiei
prin sângele lui Cristos, pân ă și accentul pus pe etic ă,
mijloc al mântuirii, totul vine din India prin intermediul
teosofiei. Ideile cre știne trebuie s ă fie interpretate prin
prisma în țelepciunii indiene. Ele se contopesc în gnoza
indiană. Omul devine astfel m ăsura tuturor lucrurilor. El
trebuie să se auto mântuiasc ă și să se străduiască pentru a
se elibera de cele p ământești.” Aducem în continuare și
opinia unui cercet ător suedez al religiilor, Hjalmar
Sundén: ,,O influen ță puternic ă exercită școlile Waldorf
care se num ără printre cele mai selecte din Germania și
formează un fel de elit ă. În aceste școli, principalul
obiectiv nu este înv ățământul profan obi șnuit, ci
introducerea gândurilor antroposofice, care produc
schimbări în personalitate de o natur ă neîntâlnit ă în cazul
școlilor particulare (confesionale n. n.) cre știne.” Acest
lucru este constatat și de alți autori cum ar fi C. Cumbey și
C. Matrisciana în lucr ările lor critice la adresa
fenomenului sincretist new age. Autoarele men ționate (și
nu numai ele) încadreaz ă antroposofia și pedagogia
Waldorf în cadrul fenomenelor new age. În replic ă poate fi
adus contra-argu mentul că antroposofii în șiși pot respinge
vehement aceast ă încadrare, fiind la rândul lor critici la
adresa mi șcării în care nu se socotesc a fi parte. Dac ă
antroposofia și pedagogia Waldorf nu s -au declarat
niciodată explicit a fi fenomene new age, nu este mai pu țin
adevărat că au multe identit ăți ideologice, iar apropierea
lor nu este nicidecum for țată.

În anumite cazuri, ca de exemplu la noi în țară, s-a
încercat introducerea unor procedee Waldorf în învățământul comun. Dup ă părerea lui F. Calgren,
autoritate incontestabil ă în domeniu, modalitatea aceasta
nu poate da rezultatele scontate deoarece specificul pedagogiei Waldorf nu const ă în procedee noi și inedite, ci
în însăși atitudinea de via ță a profesorilor educatori.
Atunci s-a încercat compromisul de a avea clase speciale de tip Waldorf în cadrul unei școli generale. Oricum ar sta
lucrurile, datele de baz ă nu se schimb ă, iar eventualele
influențe pozitive ce s -ar putea prelua din aceast ă
pedagogie sunt atât de diluate homeopatic, ca s ă folosim
un lim baj specific medicinei antroposofice, ca și diluția
D 30 – adică practic nule. Înv ățământul de stat are multe
carențe, multe elemente chiar de structur ă ce pot fi
perfectibile, dar nu orice solu ții sunt folositoare.

VI.1.2. PEDAGOGIA NEW AGE PROPRIU- ZISĂ

Dacă pedagogia Waldorf a ap ărut în Germania
anului 1919, și prin urmare apartenen ța sa la new age
poate fi contestat ă, există concepții pedagogice ap ărute
după 1960 ce recunosc uneori deschis caracterul lor
aquarian. Aceste noi pedagogii au ap ărut și s-au răspândit
în școlile de stat mai întâi în S.U.A., iar apoi, treptat, în
celelalte țări occidentale. Un exemplu în acest sens îl
constituie activitatea psihologei dr. Beverly Galyean, care a primit fonduri federale ca să-și creeze dou ă din
programele ei educa ționale pentru L.A. School District . Ea
a admis deschis c ă la baza întregului ei program de
învățământ public se afl ă păreri spirituale umaniste
particulare. Aceste p ăreri se bazau pe credin țe religioase
orientale având urm ătoarea premis ă de bază: ,,În esen ță

noi nu suntem indivizi ci p ărți ale con științei universale
(care este Dumnezeu). A realiza aceast ă unitate esen țială
și a se experia pe sine ca pe o parte a ei este un țel major
pentru în țelepciunea copilului și dragostea lui fa ță de
univers. Aceast ă înțelepciune și dragoste este eul superior.
Copilul poate accede la aceast ă minte universal ă pentru a
căpăta îndrum ări… Aceasta se face de obicei prin
meditație și spirite ghid.”
Dr. Galyean continu ă: ,,Fiecare p ersoană își
creează realitatea sa proprie alegând ce și cum să o
perceapă… Odată ce începem s ă vedem c ă noi toți suntem
Dumnezeu… întreg scopul vie ții este acela de a recâ știga
divinitatea din noi; dragostea perfect ă, înțelepciunea
perfectă, înțelegerea perfect ă, inteligen ța perfect ă, și când
facem aceasta ne re- creăm acea unitate primordial ă
esențială care este con știința. Astfel, întregul meu sistem
este bazat pe aceast ă idee.”161
Autorii Leland and Mary How scriu în cartea lor
Personalizing Education :162 ,,Clarificarea valorilor nu se
face potrivit scopului de a- i învăța pe elevi ce este «bine»
și ce este «r ău». Ea este mai degrab ă o metod ă destinată
a-i ajuta pe elevi s ă admire și să acționeze potrivit
propriilor lor valori alese în mod liber. În acest fel,
clarificarea valorilor se ocup ă cu procesul prin care elevii
își stabilesc propriile valori, neglijând con ținutul
acestora.” 163
În practicile pedagogice din școlile din L os
Angeles s- au introdus astfel exerci ții de tip new age, cum
ar fi acesta în care profesorul le spune elevilor:
,,Imagina ți-vă că faceți ceva perfect.” Copiilor li se

161 Sursă: www.New Age Ministry HOME Page. Education in New Age.
162 Idem.
163 Ibidem.

inoculeaz ă ideea că sunt des ăvârșiți, și atât de inteligen ți
încât con țin într -înșii toată înțelepciunea universului.
Personalul didactic din aceste școli a preluat aceast ă
filosofie new age, propunându- și să realizeze completa
,,resocializare” a copiilor – adică o schimbare total ă a
sistemului de valori morale și de credin ță, educându -i pe
copii să devină mai târziu ni ște indivizi autonomi, ce ajung
în felul acesta pe marginea anarhiei. 164
Succesul și ușurința cu care se propag ă astfel de
idei în pedagogie, s ănătate, știință, politică, psihologie și
alte domenii se datoreaz ă în primul rând puternicei
seculariz ări a spațiului euro -atlantic. În școli, copiilor li se
predă meditația, imagina ția proiectiv ă și tehnici orientale
de relaxare. Elevii cre știni sunt îndoctrina ți în sensul
acceptării globalismului, ce reprezint ă o concep ție monist –
sincretist ă ce promoveaz ă unitatea tuturor religiilor, un
binecunoscut țel francmasonic.
În fața acestui atac, cre știnii trebuie s ă manifeste
trezvie și să opună adevărurile revelate, p ăstrate și predate
de către Biseric ă. Acest lucru este valabil și în țara
noastră, chiar dac ă presiunea globalismului new age este
mult mai atenuat ă decât în Occident.

VI.2. ECOLOGIA
Preocupările pentru salvarea mediului, ecologia,
constituie unul din pilonii mi șcării new age. No țiunea
cheie este aici ,,P ământul – Mamă”, noțiune analizat ă și de
Mircea Eliade în lucrarea sa Făurari și
alchimiști.
165Această denumire implic ă un simbolism

164 Ibid.
165 Humanitas, 1996.

sexual: na șterea oamenilor din p ământ.166 Simbolistica
aceasta a supravie țuit ca legend ă în Europa, mai ales în
Germania. Dar și misterele delphice ( delph = uterus) se
refereau în egal ă măsură la mitologia oamenilor n ăscuți
din pietre, pietre ce ar fi oasele P ământului -Mamă.
În nota P intitulat ă C. G. Jung și alchimia167,
Eliade analizeaz ă această problem ă prin prisma unuia din
maeștrii săi, psihologul C. G. Jung, reputat pentru
analogiile sale între simbolismul viselo r și simbolismul
alchimic f ăcute printre altele în studiul ,,Die
Erlösungvorstellungen in der Alchemie” (Eranos-
Jahrbuch , IV, 1937). Împotriva lui Jung s-au ridicat
,,hermeti știi” și ,,tradiționaliștii” care sus țin că aceste
simboluri și operații sunt tran spsihice. Din punctul de
vedere al teologiei și filosofiei de asemenea s -a afirmat c ă
operațiile alchimice se socotesc a fi fapte religioase și
metafizice, și prin aceasta nu ar c ădea sub inciden ța
studiului psihologiei abisale. În ciuda acestor critici, Jung, în calitatea sa de neo-gnostic, a realizat o intersectare a psihologiei de c ătre procesele de simbolism alchimic:
gnoză, mistică, alchimie , ce se despart radical de lumea
profană. Legătura pe care o facem aici cu preocup ările
ecologiei contemporane de tip new age, se bazeaz ă pe
operația alchimic ă a ,,transmut ării în aur”, prin care se
înțelege libertatea de a schimba lumea. Aceast ă libertate
este luat ă în Occident dup ă modelul faustic, tipic
francmasoneriei speculative. Dorin ța de a salva lumea este
binecuvântat ă, dar ea nu se poate realiza în afara lui
Hristos și a Bisericii.

166 A se vedea Tratatul de istorie a religiilor pp. 195 și urm. cât și La Terre-
Mèrre et les hiérogamies cosmiques , pp. 60 și urm.
167 Făurari și alchimiști, p. 213.

Un tipic exemplu al acestei atitudini alchimice în
varianta ei contemporan ă îl găsim în revista Magazin
istoric168: ,,Avem nevoie de dou ă lucruri în vederea cre ării
unui viitor compatibil cu via ța: să stabilizăm creșterea
populației și să stabilizăm clima” afirmă Lester Brown,
fondatorul Institutului Worldwatch din Washington D. C. și al revistei State of the World (Starea lumii).
Potrivit alchimi știlor, cre știnismul a salvat numai
omul, nu și natura. Aceast ă afirmație constituie baza
doctrinar ă a ecologiei, naturismului și neo -păgânismului
occidental de azi. Aici s- a ajuns datorit ă rătăcirilor
bisericii apusene medievale și a unei teologii v ăduvite de
cunoașterea energiilor necreate. Desigur c ă acel
,,creștinism” la care se refereau alchimi știi apuseni, având
la îndemân ă doar o gratia creată, era incapabil s ă
mântuiasc ă natura.
În Sfânta Scriptur ă se găsesc, începând cu Vechiul
Testament, o serie de referiri la problematica ecologic ă,
referiri ce constituie o baz ă teologică de abordare a acestei
teme. Unele din aceste citate au fost folosite și de către
new ageri în sprijinul afirma țiilor lor. Astfel sunt de
exemplu textele de la Facerea III, 19: ,,Î n sudoarea fe ței
tale îți vei mânca pâinea ta, pân ă te vei întoarce în
pământul din care e ști luat; c ăci pământ ești și în pământ
te vei întoarce.” și Psalm 145, 4: ,,Ie și-va duhul lor și se
vor întoarce în p ământ. În ziua aceea vor pieri toate
gândurile lor.” Ele își pot avea continuarea logic ă la
Eccleziastul III, 19- 21: ,,Căci soarta omului și soarta
dobitocului este aceea și: precum moare unul, moare și
celălalt și toți au un singur duh de via ță, iar omul nu are
nimic mai mult decât dobitocul. Și totul este de șertăciune!
Amândoi merg în acela și loc: amândoi au ie șit din pulbere

168 Aprilie 1999, p. 1.

și amândoi în pulbere se întorc. Cine știe dacă duhul
omului se urc ă în sus și duhul dobitocului se coboar ă în
jos către pământ?” La o prim ă lectură în cheia ecologist ă,
omul este integrat total naturii, la fel ca și restul viet ăților.
Însă răspunsul scripturistic ce anuleaz ă aceast ă
presupunere vine tot dintr-un psalm: ,,Și omul, în cinste
fiind, n- a priceput; al ăturatu -s-a dobitoacelor celor f ără
de minte și s-a asemănat lor.”( Ps alm 48, 12). pasajul de
la Eccleziastul III, 20 este lămurit în acela și text, câteva
versete mai departe : ,,Și ca pulberea s ă se întoarc ă în
pământ cum a fost, iar sufletul s ă se întoarc ă la
Dumnezeu, Care l-a dat.” (Eccleziastul XII, 7), și în
Înțelepciu nea lui Solomon II, 3: ,,Când se va stinge, trupul
nostru se va face cenu șă și duhul se va risipi ca aerul cel
ușor.”
În ceea ce prive ște presupusa stare de sacralitate a
naturii, acest ,,paradis” al ecologilor și indienilor nord-
americani, proorocul Isaia spune: ,,Pământul este în chin
și sleit, lumea tânje ște și se istove ște, cerul împreun ă cu
pământul vor pieri. P ământul este pâng ărit sub locuitorii
lui, căci ei au c ălcat legea, au înfrânt orânduiala și
legământul stricatu-l-au pe veci!” (Isaia XXIV 4-5).
Printre precursorii ecologismului contemporan la
mare cinste se afl ă gânditorul elve țian J. J. Rousseau. La
rândul său, Rousseau s -a ridicat în mod radical împotriva
ideologiei iluminismului, a încrederii sale nelimitate în posibilitățile rațiunii și științei omene ști. Propriile sale idei
îmbinau etica aristotelic ă și principii cre știne, preg ătind în
acest fel drumul romantismului. În anul 1750, Rousseau a participat la un concurs al Academiei din Dijon pe tema
Cultura și omul , câștigând premiul întâi cu un eseu critic
la adresa civiliza ției. Omul propus de gânditorul elve țian
este anistoric și în ,,starea natural ă”, concept ap ărut astfel
în premier ă. Potrivit dreptului natural to ți oamenii sunt la

fel, și prin urmare egali. Omul aflat în acea ,,stare
naturală” presocial ă și prepolitic ă este un animal ( zoon ).
Rousseau a fost și un precursor al psihologiei new age,
folosindu- se de no țiunea ,, amour de soi-meme”, preluată
din teologia secolului XVII. În acest stadiu natural, omul este una cu natura într- un cadru amoral și asocial. În
natură, în contrast cu societatea, domne ște uniformitatea și
egalitatea. Conflictul social creeaz ă și un dezechilibru
intern psihic și moral.
Urmând fidel aceste idei, plus inspira ții venite din
zona contemporan ă neo -păgână celtică, soții Peter și
Eileen Caddy împreun ă cu secretara lor Dorothy Maclean
au înfiin țat în anul 1962, în Sco ția, un centru de mare
importan ță pentru mi șcarea new age: Societatea
experimental ă Findhorn , centru ecologic inspirat de ,,noua
conștiință” despre care se afirm ă că a apărut la tot mai
mulți oameni. La originea înfiin țării acestei societ ăți stă,
ca și în multe alte cazuri de acest gen, un fenomen (real
sau pretins) spiritist. Aflat ă în medita ție, Eileen Cad dy a
auzit în anul 1953 o voce l ăuntrică, ce i -a dat o c ălăuzire
detailată pentru toat ă viața. Ea a primit -o ca pe vocea
Domnului, fenomen cu totul asem ănător Cursului
Miracolelor. Urmând aceste indica ții, cei doi so ți
împreună cu secretara lor s -au instal at în zona nisipoas ă de
la Findhorn. Aici ar fi avut loc adev ărate miracole prin
apariția uluitoare a unor plante și flori de dimensiuni și
aspecte ie șite din comun. Dar nu numai Eileen, ci și
Dorothy a avut parte de experien țe paranormale intrând în
conta ct cu elfi și silfi, care i -au dat instruc țiuni cum s ă
îngrijeasc ă grădinile din Findhorn. Centrul num ără
aproximativ 350 de locuitori permanen ți, primind zilnic
oaspeți pentru diferite cursuri și conferin țe. Tot de
Findhorn este legat ă și activitatea unui stâlp al mi șcării:
americanul David Spangler, sosit acolo în anul 1970,

pentru o perioad ă de trei ani. Pentru a primi ,,revela ții”, el
se plasa într- o stare de ,,trans ă lucidă” în care primea
instrucțiuni în detaliu. De la acest veritabil profet new age
provin diferite afirma ții mistice despre puterea lui
Dumnezeu și a oamenilor ce tr ăiesc în armonie cu acest
Dumnezeu l ăuntric și imanent în natur ă. Universul este
văzut ca un întreg nematerial în care Dumnezeu a infuzat
viață și a cărui activitate total ă este o expresie a voii
Domnului. Ca plinire a vie ții, Dumnezeu este socotit a fi
singurul proprietar al crea ției, punct de vedere ce coincide
desigur și cu învățătura creștină de unde e posibil s ă se fi
inspirat. În anul 1979, soții Peter și Eileen s -au retras de la
conducerea societ ății. Dar ideile societ ății au inspirat în
continuare emuli, cum a fost cazul Jaqueliniei Demornex, amintită mai sus, care afirm ă în privin ța ecologiei
următoarele : ,,Căci, în New Age, viitorul omului nu se
separă de cel al p ământ ului, considerat drept un organism
viu. Unii fac din el chiar o zei ță: Gaia. ”
169 Acest lucru nu
este chiar atât de nevinovat pe cât pare, deoarece, potrivit lui Marc Dem: ,,…ideile despre mediul înconjur ător,
desp re protec ția stratului de ozon, despre lupta împotriva
efectului de ser ă, despre ecologie, care însufle țesc
asociațiile interna ționale, formeaz ă un cadru perfect
adaptat unui cult al zei ței Gaia, care î și are sărbătoarea
liturgică anuală în societatea actual ă. E vorba de Ziua
Pământului”.
170
Anii ’70 au continuat curentul contraculturii ini țiat
pe la mijlocul anilor ’60. În c ăutarea unor noi forme
alternative de convie țuire social ă, au apărut, inspirate în
mare parte de kibbutz -urile evreie ști și având la conducere
americani de origine israelit ă, așa – numitele colective. În

169 Citat în Marc Dem, Antihrist 666…, p. 156.
170 Op. cit., p. 157.

anul 1971, s- a înființat în Tennessee, S.U.A., de c ătre
profesorul de colegiu din San Francisco, Stephen Gaskin și
un grup care s-a adunat în jurul lui, un colectiv de tip new age numit The Farm. În mediul secularizat al Americii
acelor ani, cei 400 de membri ai Fermei trăiau un fel de
renaștere ( revival ) spiritual ă bazată pe învățăturile lui Iisus
și ale lui Buddha, care potrivit lui Stephen, înv ățau în fond
același lucru. Aici este vorba despre un sincretism religios
tipic acelor perioade și locuri. Pentru activitatea lor și
propaganda pentru un stil de via ță ecologic vegetarian The
Farm a primit în 1980 Right Livelihood Award ,
așa-numitul premiu Nobel alternativ, dat de societatea
internațională de ajutorare, Plenty International .

VI.2.1. ECOLOGIA CRE ȘTINĂ

Cu toate c ă termenul ca atare (ecologia) nu se
întâlnește explicit, în Ortodoxie nu au lipsit preocup ările și
răspunsurile teologice la problema pus ă de acest subiect.
În perioada patristic ă, aceste aspecte au fost tratate în
special de c ătre sfinții Grigorie de Nyssa și Maxim
Mărturisitorul. Pentru acesta din urm ă, omul realizeaz ă o
serie de cinci medieri ca realizare des ăvârșită a
dimensiunii teandrice a universului, dintre care cea de-a doua este între paradis și lumea locuit ă.
171 Paradisul nu
este niciodat ă o realitate transcendent ă pentru Sfântul
Maxim. Lumea locuit ă (oikoumene ) a fost sfin țită de
Hristos prin învierea Sa. În cea de-a treia mediere, cea între cer și pământ
172, este afirmat ă unitatea de esen ță a

171 Lars Thunberg, Omul și cosmosul în viziunea Sf ăntului Maxim
Mărturisitorul, Ed. Instit biblic și de Misiune al B.O.R., 1999, p. 77.
172 Ibid., p. 79.

naturii sensibile dincolo de ori ce separare. O treapt ă mai
înaltă este urcat ă în cea de -a patra mediere: între cele
inteligibile și cele sensibile173 care, fiind create și unele și
celelalte, nu sunt esen țial diferite între ele. Dihotomia
fundamental ă dintre inteligibil și sensibil este dep ășită
prin existen ța unui singur logos adevărat al întregii crea ții
care unific ă totul, logos ce tinde s ă fie în armonie cu
Logosul universal, Hristos. Cea de-a cincea mediere, cea
între Dumnezeu și creația Sa a fost realizat ă exclusiv de
Iisus Hristos prin întruparea Sa.174 Deși prin întrupare
cosmosul a devenit teandric, el r ămâne îns ă în întregime o
lume creat ă, complet separat ă ontologic de realitatea
incomprehensibil ă a lui Dumnezeu. Punctul ortodox de
vedere referitor la unitatea crea ției este exprimat de
Sfântul Maxim în felul urm ător: ,,… Prin aceasta (Hristos)
a arătat că toată creația este una, ca un alt om,
împlinindu- se prin convergen ța părților ei între ele și
ținându -se toată în ea îns ăși prin solidaritatea totalit ății
ei ca aceea și substan ță sau ca ra țiunea unic ă, simplă,
indefinită și nediferen țiată a creației din nimic, în baza
căreia toată creația poate primi una și aceeași rațiune cu
totul indistinct ă, ca una ce are pe «nu era» mai b ătrân
decât ca «nu este»”.175
Poziția negativ ă a new agerilor ecologi ști față de
Biserică are la baz ă un mai vechi conflict protestant, o
reacție la ecleziologia eronat ă a Bisericii medievale
apusene. Acolo, printre altele, s-a produs o separare între Biserică și cosmos. Dar pentru gândirea ortodox ă a
Sfântului Maxim lumea este o biseric ă având cerul ca
altar, iar p ământul ca naos, ar ătându -se astfel leg ătura

173 Ibid., p. 81.
174 Ibid., p. 83.
175 Ambigua, 41, P.G., 91, 1309 C –1312 B.

lumii cu Biserica.176 Dar lumea este l egată nu numai de
Biserică, ci și de Însu și Dumnezeu, Care umple întreaga
creație cu prezen ța Sa divin ă, al Cărui Logos personal a
intrat direct prin întrupare în lume și istorie devenind
om.177 Înainte de Sfânt ul Maxim, în Tradi ția ortodox ă
răsăriteană au vorbit despre logoi- i creației Sfântul
Atanasie cel Mare și Sfântul Pseudo Dionisie Areopagitul
care a numit aceste ra țiuni ,,inten ții divine și bune”. În
opoziție cu ,,Cristosul cosmic” al new agerilor preluat de
la T. de Chardin, Hristosul cosmic este în Ortodoxie Hristosul Crucii și Cel al Învierii. Diferen ța dintre cele
două puncte de vedere pleac ă din aceea c ă T. de Chardin
se plaseaz ă într -o perspectiv ă istorică și evoluționistă,
lucru ce-l împinge pe pant a eronată eterodox ă. Sfântul
Maxim poate fi considerat și un precursor implicit al
Sfântului Grigorie Palama cu ale sale energii necreate, care ar putea fi chiar acei logoi .
178 Aceasta deoarece logoi –
i sunt preexisten ți în Dumnezeu, sunt atât transcenden ți,
cât și imanenți, dar necrea ți și se materializeaz ă în ordinea
creată. Am spus înainte c ă doar ar putea fi energiile
necreate, deoarece în aceast ă privință plutește un fel de
ambiguitate ce nu permite o afirma ție mai categoric ă decât
aceasta.
Filosoful cre știn rus Vladimir Soloviov a abordat
tema respectiv ă într -un studiu intitulat ,,Despre natur ă,
moarte, p ăcat, lege și har”179. În acest studiu se arat ă că

176 Mystagogia 2, P.G. 91, cap. 2.
177 Lars Thunberg, Omul și cosmosul…, p. 123.
178 Idem, p. 127.
179 În Vladimir Soloviov, Fundamentele spirituale ale vie ții, Deisis, 1994,
p. 9.

sufletul omenesc n ăzuiește după nemurire și dreptate, fiind
lipsit în ordinea naturii și de una și de alta. În locul
nemuririi și al drept ății, în natura c ăzută de după păcatul
originar, domnesc p ăcatul și moartea . La nivelul biologic
natural, nevoile și funcțiile animalice se reduc la cele dou ă
capitale: hr ănirea și înmulțirea. Acestea au în vedere
susținerea bazei vie ții prin nutriție și reproducere . Din
punct de vedere filosofic, via ța genera țiilor e lipsit ă de
sens, fiind înlocuit ă cu ,,via ța speciei” și cu moartea
veșnică. Spre deosebire de Împărăția cerurilor cu viața
cea veșnică, împărăția naturii este împ ărăția morții.
Articolul filosofului rus servea și ca o replic ă dată
curentului evolu ționist darwinist al epocii, ale c ărui ecouri
nu sunt stinse nici pân ă astăzi. Deviza naturali știlor
,,Trăiește conform naturii” însemna practic a ucide pe al ții
și pe tine însu ți, constituind prin aceasta un p ăcat de
moarte. Spre deosebire de animalul care n ăzuiește doar s ă
viețuiască, omul, ca fiin ță creată după chipul lui
Dumnezeu, adic ă liberă, rațională și morală are datoria de
a viețui așa cum trebuie . Este momentul în care glasul
conștiinței devine mai întâi lege (cf. Romani IV, 15 ) ca în
Vechiul Testament, iar ce era mai înainte de lege în natur ă
era păcat, dar nu se osândea ( Romani V, 13). La capătul
căii naturii se afl ă moartea natural ă, iar la cap ătul căii
legii moartea spiritual ă (Romani VII, 7-11 ). În absen ța
harului con știința noastr ă osândește prin lege natura
căzută, are moral ă (bine -rău), dar nu are puterea de a
schimba ceva ( Romani VII 14-23, 25 ). Natura noastr ă
păcătoasă are ca sfâr șit natural al vie ții moartea (I
Corinteni XV, 56). Deși face parte din natura c ăzută,
animalul nu e vinovat de pornirile sale rele (Romani VIII,
20).
Textul scripturistic din Întâia epistol ă
soborniceasc ă a lui Ioan ,, Știm că suntem din Dumnezeu și

lumea întreag ă zace sub puterea celui r ău.” (V, 19 ) vine
în totală contradic ție cu ecologia new age. Lucrurile nu se
prezintă mai bine nici din punct de vedere antropologic:
nici omul nu e bun ( Romani III, 10-12 ).
Între 20-28 septembrie 1997 a avut loc
Simpozionul Religie, Știință, Mediu / Marea Neagr ă în
criză organizat sub înaltul patronaj al Patriarhului
Ecumenic Bartolomeu I și al Domnului Jacques Santer,
Președintele Comisiei Europene. În Cuvântul ținut la acest
simpozion , Prea Fericitul P ărinte Patriarh Teoctist arăta
că ,,Diversele științe și în special ecologia, pe care
dumneavoastr ă le slujiți pentru salvarea firii spre binele
omului și slava lui Dumnezeu, devin pun ți de legătură
între noi și Creator. Ele ne conving în spiritul culturii
moderne, – predominant scientiste, c ă omul este nu numai
beneficiarul crea ției lui Dumnezeu, dar chiar împreun ă-
creator r ăspunzător, ne deschid orizonturi dincolo de care
la lumina lor vedem cum spore ște a lumii tain ă și
înțelegem parc ă mai bine cât de minunate sunt lucrurile
Ziditorului. Astfel, dumneavoastr ă, oamenii de știință,
orientați în sensul cel bun și ziditor în cercet ările pe care
le întreprinde ți, ajutați pe omul de la acest sfâr șit de secol
și mileniu s ă conștientizeze c ă a primit o harism ă
deosebită, harisma de cânt ăreț și slujitor al naturii, sau,
în termenii Sfântului Grigorie Teologul180, purtător de
grijă, împărat și preot al acesteia.”
Privind rela ția omului cu lumea zidit ă de
Dumnezeu, aceasta consta în misiunea omului de a îndumnezei întreaga crea ție astfel ca ea s ă se transforme
într-un paradis c osmic dup ă modelul gr ădinii Edenului.
Rolul de st ăpânitor al omului peste pe știi apelor, peste

180 Sfântul Grigorie Teologul, OratioXLV, 7 î n J . P . M i g n e , Patrologia
Graeca , vol.XXXVI, col. 632B.

păsările aerului și peste toate viet ățile pământului decurge
tocmai din aceast ă misiune încredin țată lui din vecie de
către Dumnezeu. Acest rol de Împ ărat a fost îns ă greșit
înțeles de c ătre primii oameni, care, ca urmare a p ăcatului
originar, au pierdut (temporar) și capacitatea și stăpânirea
asupra crea ției. În ciuda acestui fapt, omul se consider ă și
astăzi îndrept ățit să exploateze natura în propriul s ău
inter es, fără referin ță la Dumnezeu, provocând în
consecință dezastrele ecologice actuale. Dup ă cum observa
ultima Adunare General ă a Consiliului Ecumenic al
Bisericilor (Canberra, 1991), ,,întreaga crea ție este rănită
mortal181. Este cutremur ător să te gânde ști că specia
umană a fost capabil ă….în numai 200 de ani, de la
începutul epocii industriale, s ă submineze baza vie ții
umane. Economia din era industrial ă tratează natura ca și
cum n- ar fi decât o ,resurs ă natural ă’, materie f ără
valoare spiritual ă și abuzeaz ă de ea în mod iresponsabil,
în vederea propriului profit și a puterii sale, amenin țând
grav echilibrul ecologic al întregii noastre planete”.
Soluțiile ortodoxe la aceste probleme pleac ă mai întâi de
la eliminarea op oziției dintre om și natură, iar apoi de la
înțelegerea just ă a ,,stăpânirii” asupra naturii, ceea ce
înseamnă ca omul s ă fie împreun ă lucrător și administrator
al naturii cu ajutorul și puterea lui Dumnezeu. Aceast ă
înțelegere a ,,sacralit ății” misiunii o mului nu este una de
tipul celor descrise de c ătre Mircea Eliade, întrucât ea face
parte integrant ă din fiin ța omului creat de Dumnezeu.
Numai pe aceast ă bază solidă se poate face o adev ărată
educație ecologic ă. Iar cei care sunt cei mai îndrept ățiți să
o facă sunt slujitorii sfintelor altare care aduc în numele
tuturor darurile crea ției ce vor fi sfin țite la Sfânta Jertf ă

181 Epistola c ătre Romani VIII, 2 1-23.

cea fără de sânge: ,,Ale Tale dintru ale Tale, Ție Ți-
aducem de toate și pentru toate.”
Aceleași idei sunt exprimate în acest context și de
către Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I182, care spune c ă
Logosul suprem a înzestrat toate lucrurile cu o raționalitate imanent ă. Termenul de ,,ecologie” vine din
grecescul ,,oikos” = ,,casă”, ceea ce însemneaz ă că natura
este casa omului, adic ă există pentru om și nu invers.
Dintre teologii ortodoc și contemporani ce s -au
aplecat asupra problematicii ecologice, s-a remarcat în chip cu totul deosebit Î.P.S. Ioan Zizioulas (n. 1931, doctor în teologie la Atena), Mitropolitul Pergamului. În
contribuția sa la acest simpozion,
183 Ioan Zizioulas a pus
problema dihotomiei dintre religie și știință, prezent ă mai
ales în societ ățile occidentale dezvoltate. Așa cum am
amintit înainte în scurtul istoric al apari ției științei
moderne în secolul XIII, ea î și are originile în teologia
creștină, mai exact în dou ă doctrine cre știne: 1) creația
este rațională 2) creația este contingent ă, adică nu este o
extensie a naturii dumnezeie ști, ci este diferit ă de ea, și își
are propriile ei legi. Reprezenta ții de seam ă ai acestei
gândiri științifice, Descartes184 și Newton au introdus în
abordarea naturii un spirit mecanicist și atomist,
responsabil de- atunci încoace pentru criza ecologic ă. O
parte de vin ă revine și teologiei scolastic e apusene
medievale, ce nu a cunoscut energiile necreate, plasându-L treptat pe Dumnezeu într- o transcenden ță ce lăsa creația la

182 Hobson, S. David Mee, L. The Black Sea in Crisis, World Scientific,
1998, p. 19.
183 Idem, Mitropolitul Ioan al Pergamului, Știința și mediul: O abordare
teologică, p. 39.
184 Ibid., Descartes în Discours de la methode : ,,… am putea deveni st ăpânii
și posesorii ( maîtres et posseseurs ) naturii”, p. 40.

dispoziția omului. În noua abordare holistic ă a științei
propusă la ora actual ă de savan ți, omul și creația depind
unul de cel ălalt. Ecologi știi îl situeaz ă pe om fie în rând cu
creația, fie chiar mai prejos de ea. Dar punctul de vedere al
teologiei ortodoxe r ămâne ferm antropocentric. Unii
savanți contemporani au aderat la acest punct de vedere,
acceptând Principiul Antropic potr ivit căruia universul are
sens numai cu oameni în el. Dar se afirm ă că ,,New age și
toate felurile de mi șcări semi -religioase promoveaz ă o
gândire ecologic ă ce exclude ra ționalismul și implicit,
știința.”185 În continuare, Î.P.S. Zizioulas propune un
model de cooperare creativ ă a științei cu religia pe
următoarele trei c ăi:
1. Pe calea eticii (moralei). Religia cre ștină apuseană este
o forță morală. Astăzi este necesar ă apariția sistematic ă a
unei etici ecologice (eco- etică).
2. Pe calea motiv ației. Știința nu este o surs ă de conduit ă
etică și nu crede niciodat ă că descoperirile ei sunt
definitive și concluziile infailibile (în aceast ă privință ne
permitem s ă avem serioase rezerve, întrucât am cunoscut
îndeaproape timp de 40 de ani acel aspect de-a dreptul dogmatic al științei materialiste ateist -marxistă ce avea
exact acele preten ții pe care le preda și le impunea în
învățământ și societate).
3. Pe calea conceptual ă. Timp de secole, teologia și știința
au folosit limbaje proprii, separate, excl usive și ezoterice.
Trebuie g ăsit un limbaj comun la nivelul conceptelor
teoretice.
În concluzie se afirm ă că știința și religia sunt
responsabile de criza ecologic ă pe care trebuie s -o rezolve.
Iarăși s-ar impune precizarea c ă textul se adreseaz ă științei
și teologiei occidentale, spa țiu în care a ap ărut

185 Ibid., p. 42.

problematica ecologic ă, și într -o mai mic ă măsură țărilor
răsăritene, ce nu au dezvoltat nici aceast ă teologie, nici
viziunea industrial ă a exploat ării naturii. Este drept c ă și
în spațiul răsăritean au ap ărut zone marcate de grave
catastrofe ecologice, dar acestea se datoreaz ă tocmai
viziunii materialist ,, științifice” impuse cu for ța în timpul
comunismului. Ceea ce a urmat dup ă 1990 în acest spa țiu
este o anarhie și un capitalism s ălbatic de tip mafiot c e nu
țin seama nu numai de factorii ecologici, dar nici de
factorul uman. De aceea este greu de crezut c ă tinerii
noștri pot fi preocupa ți de soarta s ă zicem a balenelor
albastre sau a ur șilor panda, atunci când ei se confrunt ă cu
probleme sociale și economice și cu un viitor incert, pe
care încearc ă să și-l asigure pe calea emigra ției temporare
sau definitive.
În contribu ția sa la acest simpozion186, Episcopul
Londrei, Richard J. C. Chartres, reprezentând Biserica anglicană, subliniaz ă că în legământul făcut de Dumnezeu
cu Noe este cuprins ă întreaga natur ă. În cadrul acestui
legământ, al c ărui semn, curcubeul, a fost preluat de new
ageri cu o alt ă semnifica ție, este men ționată expres
interzicerea consumului sângel ui animalelor și păsărilor.
R. Chartres aminte ște că înainte de secolul XVII și
Occidentul credea c ă natura era sacr ă și purta semn ătura
divinității. Potrivit îns ă afirmației lui Descartes, potrivit
căruia omul este ,,maître et possesseur de terre”, natura a
fost văzută de atunci încoace, ca o ma șină neînsufle țită ce
trebuia s ă fie dominat ă și exploatat ă de către om. Dar nu
numai natura, și despre sclavi și popoarele aborigene s -a
presupus c ă sunt fără suflet uman.
În 1509, filosoful francez Charles de Bouvelles a
comparat omul emancipat cu Prometeu (gr.

186 Jertfă și Legământ, Prometeu și Noe, p. 60.

Înaintegânditorul) în sens pozitiv. În cartea sa De
Sapiente, e l a s p u s c ă omul ,,nu mai este o parte a
universului, ci ochiul și oglinda sa; și e ca o oglind ă ce nu
primește imaginile lucrurilor din afar ă c i l e făurește și
formează î n e l î n s u și.”187 Așa cum am mai ar ătat, aceste
idei au fost preluate peste veacuri de c ătre psihologia new
age. De atunci, omului (apusean) prometeic și faustic, i -a
crescut facultatea de calcul ra țional, dar i -a scăzut intuiția,
a pierdut percep ția caracterului sacru și însufle țit al
cosmosului. Ast ăzi se abuzeaz ă de termenul ,,sacru”, dar
acest cuvânt are un caracter preponderent sentimental. Soluțiile propuse de preotul anglican sunt acelea ca omul
să se considere o persoan ă pontifical ă (preot), s ă arunce
punți și să fie o parte a ordinii naturale, oferind jertfe și
respectând leg ământul. Aceste solu ții corespund aproape
în totalitate cu cele propuse de Î.P.S. Ioan Zizioulas.
Este interesant de v ăzut în acest context care au
fost opiniile reprezentan ților hinduismului. Primul autor,
Arabinda Basu,
188 arată în introducere c ă, potrivit scrierii
sacre hinduiste Vedanta , Dumnezeu este Sat, Chit,
Ananda , adică Existență, Conștiință și Beatitudine.
Termenul Chit ar corespunde termenului cre știn de Logos
(Rațiune) al lui Dumnezeu. Cât despre omul real, adic ă
adevăratul sine al omului, el este de aceea și esență (fire,
homoousios ) cu Dumnezeu. Legea universului numită
Dharma vine din sanscritul dhr (dhri) care înseamn ă a
susține, de unde ar fi posibil ă o analogie cu termenul
creștin de providen ță (pronie). Tot în Vedanta se afirm ă că
Dumnezeu a devenit lume, fiind cauza instrumental ă și
mater ială a lumii. A. Basu respinge acuza ția de panteism,
prin faptul c ă Dumnezeu e atât transcendent cât și imanent

187 Ibid., p. 61.
188 Ibid., Arabinda Basu, Sacralitatea tuturor organismelor vii, p. 96.

în univers, care este Dumnezeu în devenire (sanscrit srj).
Dar aceast ă respingere este neconving ătoare, atâta vreme
cât omul este de aceea și natură cu Dumnezeu, iar no țiunea
de ,,devenire” a lui Dumnezeu implic ă, dacă nu o extensie
panteistă, în orice caz o lips ă în atotputernicia și
plenitudinea Lui.
Aceste concep ții filosofice au f ăcut ca în India
antică să nu existe vreun conflict între știință și religie. În
contrast cu aceast ă situație, gânditorul francez ateu
Auguste Compte a propus o Religie a Omenirii189 ca
alternativ ă la creștinismul oficial ce putea fi compatibil ă
cu știința vremii. Arabinda Basu sus ține că astăzi avem
nevoie de o religie a Naturii, propunând ca baz ă de
inspirație gândirea hindus ă antică, în care omul era copilul
Pământului, care era mama, iar Cerul era tat ăl. Prin
analogie: ,,Cel ce iube ște omul, dar nu iube ște natura, nu
iubește nici omul”, punct de vedere total acceptabil.
Cel de-al doilea reprezentant al gândirii ecologice
hinduiste, Ravi Ravindra (n. 1939, doctor în fizic ă la
Toronto),190 atrage aten ția asupra marii diferen țe dintre
tradițiile biblice și cele hinduse: în Biblie cauza r ăului
(păcatului) este liberul arbitru al omului opus voii lui
Dumnezeu revelat ă în cele 10 porunci. În hinduism, r ăul
(dar nu și păcatul) e cauzat de ignoran ță, ce duce la
suferință (dukha ) și la iluzie ( maya ). Rezolvarea acestei
situații se face prin ac țiunea ,, săbiei cunoa șterii” (gnosis,
jnana ) ce taie nodul ignoran ței. Hinduismul ar pune accent
pe unitate ( oneness ), în vreme ce Biblia ar accentua
unicitatea ( uniqueness ). Aceste observa ții trădează o
necunoaștere a faptului c ă pentru teologia cre ștină
omenirea este o ființă în n persoane, cuprinzând în acest

189 În Considerations on the Spiritual Power – 1826.
190 Ravi Ravindra, Vindecând sufletul în The Black Sea in Crisis, p. 133.

fel deopotriv ă unitatea omenirii (fiin ța), cât și unicitatea și
irepetabilitatea fiec ărei persoane în pa rte.
Din punctul de vedere antropologic, în cre știnismul
primar, filosofia greac ă și gândirea indian ă, apare
trihotomia Pneuma, psiche, soma. În hinduism Pneuma
este o entitate suprapersonal ă ce se manifest ă în persoan ă.
Spre deosebire de acesta, psiche este personal. Prin urmare
nu se poate vorbi de ,,Spiritul meu”, nici de ,,Dumnezeul meu”, ci de ,,Spiritul din mine”.
Trihotomia aceasta a fost înlocuit ă; mai târziu a
apărut dihotomia suflet (spirit) -trup. Începând cu
Descartes, ,,sufletul” este spiritual, nu natural. În hinduism
sufletul e considerat a fi în domeniul materiei, se supune
legilor naturii materiale și poate fi studiat științific. Iată un
punct de vedere ce justific ă existența psihologiei moderne.
Fenomenele psihice și cele paranormale se desf ășoară în
domeniul Prakriti (Natura), al materialit ății și cauzalit ății.
Din acest motiv, fenomenele numite ,,miracole” nu sunt
supra-naturale, ci naturale. Acest punct de vedere a fost preluat și susținut printre al ții de către filosoful panteist
evreu olandez Baruch Spinoza. Desigur c ă în creștinism
miracolele (minunile) sunt exact fenomene ne-naturale ,
întrucât nu fac parte din ordinea naturii c ăzute, ci din acea
natură îndumnezeit ă, pe care o aduc ca o ,,pregustare”.
Încă o dată, ca și în new age, se face confuzia dintre cele
două stadii diferite, socotindu -se doar cel din urm ă (un fel
de monofizitism).
Pentru tema articolului (Vindecarea sufletului) este
recomandat ă auto -cunoașterea întrucât sufletul e orientat
către întreg. Aceast ă autocunoa ștere este sinonim ă cu
cunoașterea de Dumnezeu, pecete a unui gnosticism de tip
panteist. Autorul a luat ca puncte de plecare pentru dialogul de nuan ță ecumenist ă mai multe aser țiuni din
spațiul creștin. Astfel, eul nostru profund și interior este

numit de c ătre Meister Eckhart ,,spiritul sufletului”, de
către Hugo de Saint Victor, acumen mentis , de către
Tereza de Avila ,,centrul sufletului”, iar la Fericitul
Ieronim se întâlne ște noțiunea de ,,scânteia sufletului”. În
cartea indian ă Mundaka Upanishad , eul este considerat a
fi ,,persoana divin ă care este dincolo de dincolo”.
Printr-o analogie macrocosmos-microcosmos,
persoana uman ă desăvârșită (mahapurusha ) oglinde ște
întregul cosmos fiind una cu el, o afirma ție ce nu poate fi
acceptabil ă din punct de vedere cre știn. Pentru în țeleptul
yoghin spiritual fiecare fiin ță umană este o manifestare a
Unicei Energii Divine, este în acela și timp unic ă și una cu
Izvorul. Aici se creeaz ă o antinomie, dar s ă luăm aminte
că nu orice antinomie sau paradox este în mod automat
receptat ca fiind și just. În orice caz, în aceste câteva
pagini este condensat ă viziunea ecologic ă și teologic ă new
age bazat ă pe hinduism și pe gândirea indienilor
americani. Acestei viziuni i se opune pasajul evanghelic de la Luca XIV, 26: ,,Dac ă vine cineva la Mine și nu urăște…
chiar și sufletul s ău însuși, nu poate s ă fie ucenicul Meu.”
Reprezentantul iudaismului, rabinul Naftali
Rothenberg (doctor în filosofie),
191 aduce în discu ție, în
mod firesc, urm ătoarele pasaje din Vechiul Testament:
Facere II, 15: ,,Și a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe
care- l făcuse și l-a pus în gr ădina cea din Eden, ca s -o
lucreze și s-o păzească.” Apoi Eccleziastul III, 14:
,,Atunci mi- am dat seama c ă tot ceea ce a f ăcut Dumnezeu
va ține în veac de veac și nimic nu se poate ad ăuga, nici
nu se poate mic șora…”, și VII, 13: ,,Socote ște cu mintea
faptele lui Dumnezeu: cine poate s ă îndrepte ceea ce El a
strâmbat?”.

191 Naftali Rothenberg, S-o lucreze și s-o păzească: despre ecologie în via ța
de toate zilele, în The Black Sea in Crisis, p. 147.

Rabinul Rothenberg afirm ă că potrivit concep țiilor
post-modernismului: 1) omul e total deasupra naturii, poate face ce vrea.
192
2) natura și protejarea ei sunt scopul suprem, oamenii sunt
numai ni ște elemente, egale cu celelalte componente, dar
diferite numai ca nivel. Aici suntem în plin ă ecologie, o
reacție la punctul 1), un moment cu adev ărat post –
modernist, impregnat de panteism și neo -păgânism.
3) religiile afirm ă că lumea e creat ă pentru oameni care
sunt în centru, dar lumea (ca și oamenii) apar ține lui
Dumnezeu.
Prin urmare oamenii ar trebui s ă ,,(pre -)lucreze”
natura, dar și să o ,,conserve (p ăstreze)”, realizând un
echilibru între cele dou ă, în ciuda unei antinomii ce se
creează în aceste activit ăți. Acest lucru este afirmat
scripturistic și la Deuteronom XX, 19: ,,De vei ține multă
vreme înconjurat ă o cetate, ca s -o cuprinzi și s-o iei, să nu
strici pomii ei cu sec urea, ci s ă te hrănești din ei și să nu-i
dobori la p ământ. Copacul de pe câmp este el oare om s ă
se ascund ă de tine dup ă întăritură?” Tema ecologic ă este
sintetizat ă în esența ei biblic ă în tot cuprinsul Psalmului
VIII.
Î.P.S. Ioan Zizioulas și-a dezvoltat pe larg ideile
ecologice ortodoxe în lucrarea sa Creația ca Euharistie
(1992)193. La rândul s ău, Zizioulas ia ca punct de plecare
textul de la Facere II, 15, arătând că lumea în î ntregime
este o ,,Liturghie cosmic ă” care ,,aduce” la tronul lui

192 O afirma ție curioas ă, deoarece aceasta este o concep ție tipică
modernismului, industrialismului și materialismului ateu.
193 I. Zizioulas, Creația ca Euharistie, Ed. Bizantin ă, 1999.

Dumnezeu întreaga crea ție. De aceea este gre șit a se diviza
cosmosul în ,,sfânt” și ,,lumesc”.
Momentul liturgic al Intr ării (Vohodul mare) cu
Cinstitele Daruri reprezint ă și înaintarea lumii c ătre
Sfânta Mas ă. Prin faptul c ă darurile (crea ției) sunt aduse
de către om lui Dumnezeu la fiecare Sfânt ă Liturghie nu se
afirmă, dar nici nu neag ă stricăciunea lumii, aceasta
constituind din nou o fals ă dilemă. Întrucât chiar și această
creație căzută și stricăcioasă ce ,,zace întru cel r ău” și
,,suspină”, rămâne tot lumea lui Dumnezeu, rostul
Liturghiei este acela de a transfigura lumea, nu de a o distruge, de a o rena ște și reface, de a o reînnoi din
început.
Șirul falselor dileme ce au zguduit spir itualitatea
apuseană continu ă cu disocierea între natural și
supranatural. Omul modern (occidental) fie respinge integral supranaturalul, fie cade în dihotomie, schizofrenie, acceptând supranaturalul pe fragmente, rupt de viața cotidian ă. Din punct de vedere liturgic, nu exist ă
această diviziune, dup ă cum nu exist ă nici acea dintre
,,sacru” și ,,profan”. La Vohodul mare se afirm ă explicit
în imnul Heruvic (,,Noi care pre heruvimi….) că realitatea
cerească se identific ă cu cea p ământeasc ă. În cadrul
liturg ic bisericesc eternitatea și timpul (liniar istoric) sunt
distincte, dar nu opuse, ci integrate la Epiclez ă în timpul
eshatologic: ,,Aducându- ne aminte, a șadar, de aceast ă
poruncă mântuitoare…. Ale Tale dintru ale Tale…”
În vederea rezolv ării crizei ecologice mondiale
pentru care sunt în cea mai mare parte r ăspunzători,
apusenii caut ă soluții în cadrul etic kantian al unei
comportări ,,raționale” și ,,morale”, ce implic ă un nivel de
trai mai sc ăzut, bazat pe un consum energetic redus.
Aceste solu ții se înscriu pe linia utopiei iluminismului din
secolele XVIII- XIX, când salvarea se a ștepta de la

cunoaștere (gnosticism) și raționalism. Preluând erorile
teologice carteziene și baconiene, Occidentul modern a
ajuns treptat prad ă mai multor dihotomii: natur ă-istorie,
sacru- profan, ra țiune-mit, artă-filosofie etc. Împ ăcarea
acestora nu poate veni decât din teologia Bisericii, care realizeaz ă unitatea dintre ,,transcendent” și ,,imanent”,
morala separat ă de Biseric ă fiind, ca și Legea veche,
neputincioas ă. Soluția ortodox ă propusă de I. Zizioulas (ca
și de alți teologi contemporani de seam ă, printre care și Pr.
Al. Schmemann) este aceea ca omul s ă devină ceea ce
trebuia s ă fie inițial, și anume un preot al crea ției.
Superioritatea omului fa ță de restul crea ției se manifest ă în
posibilitatea lui de a comunica, de a fi ,,inelul de leg ătură”
al cosmosului cu Dumnezeu. Omul nu este în antitez ă cu
natura, ci o recapituleaz ă.
În cadrul gândirii ecologice new age, problema
crizei ecologice este imputat ă tradiției intele ctuale apusene
raționale și teologiei Bisericii, nediferen țiind însă despre
care teologie și Biserică este vorba. De cele mai multe ori
în mediile culturale apusene prin ,,biseric ă” se subîn țelege
biserica apusean ă, mai ales cea romano -catolică.
Cercetătoarea american ă Lynn White
194 a făcut aceast ă
afirmație în 1968, lansând astfel o provocare la care I.
Zizioulas r ăspunde printr -o scurtă istorie problemei
ecologiei.

194 Op. cit., p. 34.

VI.2.2. PERIOADA TIMPURIE
(PÂNĂ ÎN SECOLUL IV)
În cadrul iudaismului au predominat preocup ările
legate de istorie , natura jucând un rol secundar, dac ă nu
chiar negativ. Profe ția și evenimentul final ( eshatonul )
aveau prioritate evident ă asupra cosmologiei.
În contrast cu iudaismul, elenismul se ocupa într-o
mică măsură de istorie, pe care o considera un domeniu
supus schimb ărilor, tulbur ărilor și transform ărilor. În
schimb, domeniul naturii oferea siguran ță, o mișcare
ritmică a astrelor, repetare ciclic ă a anotimpurilor,
frumusețea și armonia climei blânde și echilibrate (de
atunci și de acolo). Aceast ă stare predictibil ă și
controlabil ă crea omului un confort și o dispozi ție pentru
studiul cosmologiei. Zeii erau considera ți a fi prezen ți în
cosmos, c ăruia îi dau legi regulate, mi șcări ciclice și
reprod ucere natural ă. Materia era considerat ă în filosofie
ca fiind preexistent ă (veșnică). Fiind un produs cultural
sincretist, elenismul a preluat din spa țiul mesopotamian
cultul astrelor.
Creștinismul a realizat o sintez ă a acestor dou ă
tendințe pentru prima oar ă în cartea Apocalipsei ce
reprezint ă astfel o ,,profe ție cosmologic ă”. Așa cum s -a
arătat, pentru elini cosmosul și energia sunt ve șnice și
raționale ( logice ), o pozi ție comb ătută de c ătre
creștinismul primar ce afirma o ,,cosmologie euharistic ă”
în care cosmosul este finit și limitat în firea lui. Întrucât
pentru elini lumea era ve șnică și indestructibil ă, ea era
prin urmare bun ă și frumoas ă (pentru aceasta ei foloseau
același termen kalo), căzând astfel în idolatrie. Dar în
creștinism lumea este un ,,fapt”, nu o realitate în sine și se
raporteaz ă prin om (ca preot) la Dumnezeu, Cel care a
creat-o.

VI.2.3. EVUL MEDIU
I. În R ăsărit, curentul neo -platonismului din
secolele II-III a dus la subestimarea lumii materiale, care în gnosticism era de- a dreptul rea. Pe aceast ă linie, au
mers în Alexandria Origen și unii monahi din Egipt, dar nu
și Sfinții Macarie Egipteanul și Maxim M ărturisitorul.
II. În Apus, omul a fost socotit superior naturii și
centru al ei (antropocentrism). Pentru filosofia Fericitului Augustin și a lui Boettiu, Dumnezeu și omul erau defini ți
prin noțiunile de ,,ra țiune” și ,,minte”, iar fiin ța umană a
fost separat ă de natur ă. Centrul euharistic a devenit cel
spiritual și sufletesc, trupul fiind tot mai mult neglijat.
III. În Evul Mediu și Renașterea apusene, apare în
teologie scolastica, pentru care ,,chipul lui Dumnezeu” din
om este ra țiunea. Acest lucru a crescut pr ăpastia dintre om
și natura ,,ira țională”. Filosoful francez Descartes, l -a
continuat pe Fericitul Augustin prin adagiul: Dubito ergo
cogito, Cogito, ergo sum , aducând astfel gândirea în
centru. Iluminismul a continuat și a dezvoltat aceste
tendințe ducându -le la extrem, fapt ce a provocat reac ția
culturală a romantismului ce a reabilitat natura, dar a
întărit dihotomia dintre omul gânditor con știent și natura
inconștientă și negânditoare. Secolul XIX marcheaz ă în
apus apari ția pietismului și misticismului, ale mi șcărilor
de ,,trezire” neo- protestante, ce nu se raportau la natur ă.
Așa cum a fost analizat cu mare pertinen ță de către
sociologul Max Webber, puritanismul calvinist a în țeles
porunca biblic ă: ,,creșteți și vă înmulțiți și stăpâniți
pământul” în sensul capitalist al exploat ării resurselor
naturale ( și chiar umane).

VI.2.4. TIMPURILE MODERNE
În secolul XX au ap ărut în Apus doi ,,anticorpi” de
combatere a ideilor men ționate anterior:
I. Darwinismul în care se afirm ă că și celelalte
viețuitoare au ra țiune și conștiință, iar diferen ța dintre
animale și om este una de grad , și nu de specie . Plecat din
teologie neo- protestant ă, Darwin a ajuns la acest tip de
antropologie decadent ă, de care, potrivit lui I. Zizioulas
s-ar putea folosi, par țial, și teologia contemporan ă,
corectând bineîn țeles abera țiile lui și păstrând doar ideea
evoluționismului și legăturii omului cu restul
viețuitoarelor.
II. Filosofia natural ă. La începutul secolului
Einstein și școala modern ă a fizicii cuantice a marcat în
știință și în filosofie sfâr șitul dihotomiei natură
(substanță) și fapt. Lumea e și ea un fapt, dar și un act în
care orice fenomen ,,este” și se ,,întâmpl ă”. Așa cum vom
vedea în capitolul despre știință, observatorul și observatul
formează o unitate indisolubil ă ce se influen țează reciproc.

VI.2.5. ELEMENTE CONCLUDENTE DIN TRADI ȚIE
În textul vechilor Litur ghii era inclus ă sfințirea
materiei și a spațiului, iar serviciul divin se adresa tuturor
simțurilor. Sfintele slujbe erau centrate pe ,,oferirea”
darurilor de pâine și vin Părintelui Creator, adic ă ceea ce
se numește în liturgic ă ,,anafora”, și nu pe jertf ă. În cadrul

ascezei cre știne se realiza o armonie a omului cu natura,
întrucât chipul lui Dumnezeu este și în trup .
Cu privire la crea ție, au existat înc ă din secolul I -II
gânditori atei care considerau lumea ca fiind rezultatul unor legi fizice, a șa cum au fost naturi știi (condamna ți de
Platon în Legile ) și epicureicii, care sus țineau că lumea
apare din pur ă coinciden ță.
195 Deși primii scriitorii cre știni
considerau c ă lumea este zidirea lui Dumnezeu, gnosticii
socoteau lumea ca fiind crea ția unui demiurg r ău, și prin
urmare la rândul ei rea. În tratatele sale apologetice antignostice, Sfântul Irineu al Lugdunumului (secolul II), afirmă, potrivit revela ției veterotestamentare, c ă lumea
materia lă este ,,bun ă foarte”. R ăul prezent în crea ție nu
provine nici de la Dumnezeu, nici de la lume, ci din libera voință a îngerilor c ăzuți (diavolii), mai întâi, și apoi a
oamenilor c ăzuți în păcate.
Preluând mai multe elemente din Orient, elenismul
consider a că lumea era îmbibat ă de prezen ța divină în
toate elementele ei, c ăzând astfel în panteism (toate sunt
pline de zei). Pentru Platon, lumea era creat ă de un
Părinte, sau Minte, sau Creator, din materia preexistent ă și
limitată în spațiu, dar bun ă și frumoas ă. Se observ ă de aici
o atitudine pozitiv ă față de lumea material ă, atitudine ce s –
a schimbat mai târziu în sens negativ la neo- platoniști.
O altă problem ă important ă ce trebuia clarificat ă
este cea legat ă de începutul crea ției. Pentru vechii greci
acest început nu exista întrucât materia era ve șnică. În
dialogul Timaios, Platon accept ă un început al crea ției, dar
nu unul absolut, adic ă din nimic, afirmând c ă lumea a fost
creată din materie , idei și spațiu preexistente. În etapa
,,platonismul intermediar” (secolele I- II) și la Filon din
Alexandria ,,ideile” lui Platon reprezint ă gânduri ale min ții

195 Op. cit., Concepții despre crea ție în primele veacuri, p. 53.

lui Dumnezeu. Pentru platonicii cre știni ca Origen (secolul
III), crea ția este ve șnică, iar sufletele preexist ă din
veșnicie, excluzând la rândul lor, ca și Plat on, un început
radical și absolut (ex nihilo). Aici cre știnismul se desparte
total de filosofia antic ă greacă, întrucât sus ține că spațiul
și timpul încep odată cu crea ția. De aici se desprind
următoarele consecin țe:
a) Timpul e organic legat de spa țiu, lu cru
neacceptat de c ătre platoni ști. Cosmosul este un ,,întreg”,
o ipostaz ă în sine, finită, muritoare și cu totul altceva
decât Dumnezeu.
b) Prin urmare, fiin țele create luate în parte sunt
limitate și muritoare.
Crezând în preexisten ța sufletelor, Platon socotea
sufletul ca având natură nemuritoare. La filosoful
Aristotel, nemurirea speciei se ob ținea prin reproducere.
După o perioad ă de câteva sute de ani în care s -a
bazat pe aceste concep ții filosofice, ast ăzi fizica modern ă
acceptă dogma crea ției ex nihilo. Sfinții Părinți ai Bisericii
au respins teoria ,,emana țiilor” neo -platonice, și odată cu
aceasta atât platonismul și origenismul ve șniciei și
preexisten ței sufletelor, cât și veșnicia aristotelic ă a
materiei. Singura verigă de leg ătură între cosmos și
Dumnezeu este omul, care la rândul s ău este creat în timp
și nu din ve șnicie.
Rezumând cele de mai sus, se poate afirma c ă la
originea crizei ecologice contemporane se afl ă
raționalismul și iluminismul. Darwinismul a comb ătut
aceste curente moderniste, reprezentând în acest mod un post-modernism avant la lettre .
Spre deosebire de animale, omul creativ î și poate
crea propria sa lume prin civiliza ție, istorie, art ă etc. Dar
creativitatea este adesea anti- rațională, conducând la
dezamăgire și impas. ,,Chipul lui Dumnezeu” ca însu șire

distinctă a omului fa ță de crea ție este libertatea. Fiind
vorba îns ă de o fiin ță creată și relativă, și această libertate
nu este a șa cum și-ar dori- o omul, adic ă una absolut ă. Din
libertatea omului decurge și poziția inițială a lui Adam,
așezat în rai ca st ăpân al întregii crea ții. I. Zizioulas face o
afirmație îndrăzneață afirmând c ă a fost mai bine c ă Adam
a căzut păstrându -și aspirația spre libertatea absolut ă,
decât să nu fi avut -o căzând în animalitate .196 Creația
căzută se poate mântui numai prin omul eliberat.
Prin constitu ția sa, din fire, omul dore ște să
stăpânească orice lucru:
a) În folos propriu, modul utilitarist. Ateismul
(ruperea de Dumnezeu și negarea Lui) este legat de
ruperea d e creație, în sensul unei libert ăți rău folosite.
b) Ca să le personalizeze. Persoana, spre deosebire
de individ, nu poate exista decât în comuniune, în rela ție.
Persoana uman ă colaboreaz ă cu Persoana Dumnezeu și cu
natura impersonal ă. Persoana con ține ipostas sau
universalitate , fiind unic ă și irepetabil ă, în vreme ce
individul este o unitate, ca atomii din concep ția antică.
Potrivit unei interpret ări făcute de Fericitul
Augustin la un pasaj paulin, moartea a intrat în crea ție
după neascultarea lui Adam. I. Zizioulas contest ă ideea,197
invocând în acest sens pe Sfin ții Irineu și Maxim ș.a., care
susțin evoluția într -o creație, supus ă morții de la început,
așteptând venirea omului ca împ ărat, preot și prooroc,
pentru a o salva și a o ,,consacra”. Este exact ceea ce se și
întâmplă în cadrul epiclezei la rostirea cuvintelor: ,,Ale
Tale dintru ale Tale, Ție Ți-aducem de toate și pentru
toate.” Respectul fa ță de natur ă vine din faptul c ă ea este
făcută de Dumnezeu și Îi apar ține Lui. Dar în ceea ce

196 Idem, p. 83.
197 Ibid., p. 88.

privește sacralitatea ei, aceasta este dobândit ă și nu
înnăscută.
În încheiere, Mitropolitul Zizioulas pune fa ță în
față cele dou ă soluții contemporane de rezolvare a crizei
ecologice:
1) Calea idolatriei. Aici lumea este sacr ă și trebuie
adorată, fără a se interveni în ea deoarece este ,,bun ă
foarte” a șa cum e. Aceast ă concepție despre natur ă ca
,,Mother Earth”, în care omul este o parte a lumii este
inspirată din naturismul p ăgân și din religiozitatea
indienilor americani, fiind preluat ă ca atare de c ătre
ecologiștii new age.
2) Poziția creștină. Și aici întâlnim respect pentru
creație, dar nu adora ția ce se cuvine numai Creatorului.
Omul nu este o parte a naturii, ci este veriga de leg ătură
dintre Dumnezeu și creație, acel preot care sfin țește
natura.

VII. MIȘCAREA NEW AGE:
O NOUĂ ABORDARE A ȘTIINȚEI?

VII.1. Relația Ortodoxie -știință VII.2. Noua fizic ă și
Ortodoxia VII.3. Știința atee -știința new age VII.4. Noul
mit scientist: extratere ștrii

VII.1. R ELAȚIA ORTODOXIE – ȘTIINȚĂ

n cadrul de referin ță al mișcării new age, fizica și
cosmologia joac ă un rol deosebit de important. Aceasta
se datoreaz ă faptului c ă fundamentul ,,teologic” atât de
fragil al mi șcării are nevoie în lumea în care a ap ărut
spațiul euro -atlantic de o acoperire și susținere de tip
scientist , cea în care crede cu cea mai mare t ărie omul
secularizat al acestui spa țiu și epoci. Astfel, fizica
modernă a apărut în secolul XIX ca o sintez ă a mai multor
științe ale naturii ce studiau mai multe aspecte ale
formelor de energie. Dar înainte de a cerceta impactul a ceea ce se cheam ă ,,noua fizic ă” asupra concep țiilor new
age, să vedem pe scurt istoricul fizicii în context
filosofico-religios.
Originea științelor naturii trebuie c ăutată în Grecia
antică, și anume la filosofii secolelor VI -V î. d. Hr. mai
exact în școlile din Miletul Ioniei. Ace ști filosofi se mai
chemau și hylosoici – „cei ce cred c ă materia e vie“, o
concepție organicist -monistă ce nu f ăcea distinc ție între
spirit și materie. Heraclit din Efes folosea pentru aceast ă
unitate termenul de logos , termen ce a fost preluat ulterior Î

de Sfântul Evanghelist Ioan cu binecunoscutele
semnifica ții teologice cre știne.
Revenind în antichitate, școala eleatic ă a introdus
un principiu henoteist, promovând o cosmologie de tipul
raționalismului materialist, consecin ță a viziunii dualiste
spirit – materie . Ultimul domeniu fiind cel accesibil
simțurilor, s -a urmărit să se răspundă întrebărilor
existențiale legate de apari ția cosmosului din haos, a
originii multitudinii și varietății aspectelor și fenom enelor
naturale, s- au cercetat cauzele mi șcării și schimb ării,
relația dintre form ă și materie. Materia ( φισις ) ca atare era
considerat ă a fi universal ă, veșnică și necreat ă. Metodele
folosite de ace ști filosofi au fost atât observarea empiric ă
directă a fenomenelor naturale, cât și folosirea pe scar ă
largă a ipotezelor generale și speciale, urm ărindu -se
elaborarea unor teorii ale mi șcării de natur ă metafizic ă și
matematic ă. Din aceast ă nevoie de explicare a antitezei
unitate- diversitate observat ă în natură, a luat na ștere și s-a
dezvoltat în secolele V-III teoria ,,atomistă” susținută de
Leucip, Democrit și Epicur. În esen ță, această teorie
presupune c ă la baza materiei se afl ă particule indivizibile
(α-τομος ), identice, ve șnice și indestructibile. Organiza rea
materiei era socotit ă a fi discontinu ă, ea fiind alc ătuită din
corpuri solide, lichide și gazoase. Atomii respectivi au o
mișcare liber ă într -un spațiu ce con ține elemente de tip
,,vid”.
Această teorie a fost comb ătută în aceea și perioad ă
de către stoicii Zeno, Chrisip și mai târziu de Poseidon din
Apamea. Ace știa au subliniat caracterul de continuitate a
naturii, elaborând concep ția ,,pneumatic ă” potrivit c ăreia
spațiul și materia reprezint ă un continuum str ăbătut și
unificat de un fel de spirit aerian pe care l-au numit
πνευμα , cuvânt cu în țeles atât de familiar mai târziu
creștinilor vorbitori de greac ă. Științele naturii fiind un

domeniu supus fluctua țiilor și arbitrariului, subiectivit ății
și unilateralit ății inerente posibilit ăților limitante ale
înțelepciunii ( σοφια ) omenești, au beneficiat de gândirea
unei noi personalit ăți care a r ăsturnat ambele concep ții:
Aristotel. Acesta s-a preocupat în primul rând de problema filosofică a mișcării constante, ce are o cauz ă constant ă și
se produce într-un mediu de rezisten ță. De aici el a dedus
imposibilitatea existen ței vidului, acesta fiind cum se știe
un mediu de rezisten ță zero. În fizica lui Aristotel,
cosmosul a fost divizat în dou ă domenii, unul celest și
celălalt terestru, guvernate de legi calitat ive diferite.
În secolul urm ător, notăm activitatea și contribu ția
remarcabil ă a lui Arhimede, care a aplicat fizicii solu ții
matematice și geometrice, urmând în acest sens
avansatelor cuno ștințe ale egiptenilor aplicate în
construcția piramidelor, preluate dup ă cum se știe de
Pythagora și aduse astfel în spa țiul elenistic. De la
Arhimede ne- a rămas legea sa legat ă de echilibrul for țelor
hidrostatice.
Ultimul reprezentant de seam ă al antichit ății
grecești (perioada elenist ă) este Ptolemeu, în secolul II
î.d.Hr., a c ărui concep ție astrofizic ă a rămas normativ ă în
Europa timp de peste 1500 de ani.
Până în acest moment, cu privire la ceea ce se va
numi mai târziu Europa, constat ăm o diviziune de tip
latitudinal nord- sud. Astfel preocup ările la care ne refe rim
sunt specifice spa țiului mediteranean, spa țiu ce devine
după cum se cunoa ște o mare internum a Imperiului
Roman. În secolele erei cre știne, se profileaz ă următoarea
,,falie” cultural ă, de data aceasta longitudinal ă est-vest, iar
imperiul se va împ ărți în două. Romanitatea cap ătă doi
centri de putere, vechea și noua Rom ă, iar cele dou ă părți
se vor ,,latiniza” în Apus și ,,eleniza” (greciza) în R ăsărit.

Din punctul de vedere al științelor naturale, se
constată o stagnare pe toat ă perioada milenar ă (500 -1500),
numită de către savan ții ilumini ști ai secolului XVIII
,,evul mediu întunecat”. Această stagnare este explicabil ă
prin avântul cre știnismului, prin cre știnarea treptat ă a
Europei cu ponderea din ce în ce mai mare a Bisericii universale (catolic-or todoxă), și deci a concep țiilor de
viață superioare propov ăduite de aceasta. Accentul se mut ă
pe viața și fericirea ve șnică, pe mântuire, sfin țire,
urmărind ca scop suprem îndumnezeirea ( θεοσις ), pentru
care se cereau alte eforturi, o alt ă cunoaștere, și mult mai
puțin cercetarea științifică. Dar aceste preocup ări
duhovnice ști s-au dovedit a fi prea înalte pentru popoarele
din jumătatea apusean ă a imperiului, în special cele
creștinate mai recent, cum au fost francii și germanii
(saxonii), normanzii, longo barzii și alții. Ponderea lor a
început s ă copleșească Apusul, iar dup ă anul 800 de
apogeu al personalit ății lui Carol cel Mare, interesele
duhovnice ști din zon ă încep să scadă treptat, f ăcând locul
unor interese de domina ție lumeasc ă, de concuren ță cu
partea răsăriteană mult mai civilizat ă și mai cult ă. La
rândul ei, aceasta a suferit dou ă șocuri puternice: apari ția
islamului cu ascensiunea sa fulger ătoare și pierderea în
numai 2- 300 de ani a jum ătate din teritoriu. Al doilea șoc
strâns legat de acesta a fost iconoclasmul, biruit în final în secolul al IX-lea.
După ruptura din 1054, cele dou ă părți ale Europei
vor avea o traiectorie separat ă și adesea pres ărată de
conflicte. De aceast ă situație au știut cu dib ăcie să profite
popoarele islamice, mai întâi a rabii, care și-au întins
califatul pân ă în Peninsula Iberic ă amenin țând cu
invadarea Fran ței. Contactul cre știnătății apusene cu cea
răsăriteană s-a produs în timpul cruciadelor, dar, dup ă cum
se știe, cu rezultate nefaste ce au adâncit ruptura

anterioar ă. Apusenii au intrat îns ă în secolele XII -XIII în
contact direct și cu arabii, atât cu cei din Spania, cât și cu
cei din Orient. Acesta este momentul care ne intereseaz ă
în ceea ce prive ște dezvoltarea ulterioar ă a fizicii. Dac ă
rolul arabilor în r ăspândire a aristotelismului în Evul
Mediu apusean (Peninsula Iberic ă) începând cu anul 1000
este arhicunoscut, constat ăm că în mod curent lipse ște din
această perspectiv ă culturală curentă veriga anterioar ă: și
anume cum au putut ajunge arabii la Aristotel? Afla ți sub
ocupația arabă (secolele VII -VIII), unii gânditori sirieni,
cunoscători ai limbii grece ști, (așa cum a fost de exemplu
familia Mansour a Sfântului Ioan Damaschinul), au putut
traduce opera Stagiritului mai întâi în siriac ă și apoi în
arabă. Urmărind expansiunea și apogeul califatului arab
din Bagdad și mai târziu al celor din Spania Alhambra,
Cordoba avem lan țul completat cu aceast ă verigă trecută
sub tăcere: cre știnii orientali monofizi ți. Astfel apusul
primește pe aceast ă cale întortocheat ă moștenirea greac ă
pe care se va baza temelia de granit a teologiei, filosofiei și în final a științei sale: scolastica.
Ne aflăm în spațiul apusean unde de aici înainte se
vor dezvolta științele naturii, deci și fizica, într -un ritm
nemaiîntâlnit. Explica ția acestui fenomen const ă în rolul
atribuit cunoa șterii. Un dicton german spune:
,,Cunoașterea este putere”, inspirat din scripturisticul:
,,Cel știutor îl va st ăpâni pe cel ne știutor”. Ispita
luciferică din Eden, fructul oprit al cunoa șterii de acest
gen, se mani festă cu putere în aceast ă cultură, ducând la o
mentalitate de tip magic, faustic. Mai sus, am ar ătat că
prin cunoa ștere se ob ține o putere, dar accentul specific
acestui mod de gândire se referea la o putere de domina ție
asupra a ceva, a cuiva, un accent practic. Cunoa șterea se
îndreaptă astfel c ătre ceva inferior ce poate fi analizat,
demontat, controlat. Motto- ul științei și mentalit ății

apusene va fi pân ă astăzi: ,, Cum funcționează?”, spre
deosebire de aristotelicul ,, de ce? ”. Acest domeniu inferior
care poate fi astfel cunoscut este lumea fenomenal ă,
cosmosul, imanentul, materia. Cunoa șterea lui Dumnezeu
și a împărăției Sale devine din ce în ce mai dep ărtată de
preocupările acestei lumi.
Având ca baz ă de plecare fizica aristotelic ă,
savanții medievali au început s ă dezvolte mai întâi
mecanica, în special mi șcarea corpurilor într -un mediu și
forțele ce sunt angrenate în acest fenomen. Precursorii
acestor preocup ări au fost Ioan Filippon din Alexandria în
secolul VI, iar în sec olul XI Avicenna și Abu al Barakat
al-Baghdadi.
Cu timpul, influen ța arabă care și-a pus amprenta
decisivă prin al -chimia și al-gebra dezvoltate cu prec ădere
de către savan ții arabi, începe s ă scadă treptat, savan ții
europeni din Apusul scolastic se gru pează în universit ăți
ce susțin pe mai departe cercet ările din domeniu. La
sfârșitul Evului Mediu, în secolul al XIII -lea, teologii
universității din Paris au sesizat ca inacceptabil ă ideea
veșniciei materiei, aceasta neputând, din punct de vedere
al dogme lor, să fie coetern ă cu Dumnezeul cre știn, un
Dumnezeu Creator și nu demiurg de tip
platonic- gnosticist. Se știe că în aceast ă perioad ă
autoritatea operei lui Aristotel în Biserica romano- catolică
era egală cu cea a Sfintei Scripturi, ambe le fiind prezente
pe Sfânta Mas ă. Și totuși, în anul 1227, în apogeul
scolasticii, papa Ioan al XXI- lea a condamnat un num ăr de
219 propozi ții, în majoritatea lor emise de Aristotel și
urmașul acestuia, doctor ecclesiae , Toma d’Aquino.198
Printre aceste propozi ții se afla și aceea precum c ă ,,prima
cauză (Dumnezeu ) n-a putut face mai multe lumi”. Primul

198 Cf. Encycl opaedia Britannica , 1996.

articol al Crezului afirm ă: ,,… Făcătorul cerului și al
pământului, al tuturor celor v ăzute și nevăzute.” La ce se
referă propoziția incriminat ă? Dacă se are în vedere lumea
fizică (cele v ăzute), ne raliem pozi ției ce sus ține
unicitatea199. Astăzi se vorbe ște despre universuri paralele,
anti- materie și găuri negre prin care s-ar putea trece dintr-
un univers într-altul, universuri multidimensionale, simple speculații nefundamentate suficient nici m ăcar științific, ca
să nu mai vorbim teologic.
Extrapolând, bineîn țeles că nimic nu ne
îndreptățește scripturistic s ă presupunem existen ța altor
lumi fizice, eventual locuite de alte fiin țe cu inteligen ță
superioar ă nouă. De aici și până la noua mitologie OZN nu
e decât un pas, pe care teologic nu-l putem accepta în nici un caz, nici m ăcar ca ipotez ă de lucru (vom vedea mai
târziu cum a fost tratat ă această problem ă în cadrul new
age). Aceast ă metodă de investiga ție științifică este foarte
periculoas ă în teologie, putând duce la grave erezii, a șa
cum a fost cazul eruditului Origen, condamnat definitiv la două sinoade ecumenice, în ciuda unor încerc ări recente de
,,reabilitare” a sa, unele venite, surprinz ător, chiar din
spațiul teologic ortodox.
Odată cu căderea Constantinopolului în 1453, ia
sfârșit perioada Evului Mediu, iar o parte din
,,intelighen ția” Bizan țului, în frun te cu Ghemistos Plethon,
se refugiaz ă în Italia, unde ace ști intelectuali bizantini de
formație gnostic ă și neo -platonică vor pune bazele a ceea
ce s-a numit peste veacuri ,,Renașterea”. N u s e s p u n e
explicit c ă era vorba de rena șterea unui duh p ăgân
pantei st, a practicilor astrologice și magice, a alchimiei. În
ceea ce ne intereseaz ă pe noi, științele naturii cap ătă un
avânt fără precedent, tinzând s ă devină autonome, adic ă

199 De aici și termenul latinesc uni-vers , nu există multi-vers.

libere de tutela bisericii. Ne afl ăm de acum înainte în
spațiul apusean în care domina dup ă cum se știe scolastica
aristotelic ă, de care savan ții renascenti ști decid s ă se
îndepărteze treptat, dar totodat ă ei se ,,emancipeaz ă” de
doctrina și revelația creștină în general, inclusiv cea
ortodoxă, recurgând din ce în ce mai mult exclusiv la
resursele intelectului omenesc m ărginit, arbitrar, imperfect
și atât de supus gre șelii. De aici urmeaz ă binecunoscutul
drum al ipotezelor și teoriilor științifice, unele cu preten ții
de adevăr absolut și veșnic, dar a c ăror durat ă n-a depășit
200-300 de an i, după care au fost infirmate de noi ipoteze
și teorii, și așa mai departe. Caracterul acestor științe
devine unul predominant ra ționalist, cantitativ și
mecanicist. Universul descris de fizica clasic ă este
determinist și infinit, cu legi fixe. Savan ții din aceast ă
perioadă, în rândul c ărora a str ălucit Galileo Galilei au
abandonat sistemul ptolemeo- aristotelic cu p ământul ca
centru fix într- un univers static cu legi ale mi șcării
naturale. Sub influen ța lui Copernic fizica face un salt
important prin aceea că în centrul universului se afl ă
soarele iar p ământul execut ă o mișcare circular ă (care în
sistemul ptolemeic era rezervat ă planetelor).
La 24 martie 1616, la Roma, comisia teologic ă de
sub conducerea cardinalului Bellarmino a comb ătut
următoarele propozi ții ale lui Galilei:
,,1. Soarele se afl ă așezat în centrul lumii și, prin
urmare, este lipsit de mi șcare local ă.
Cenzura: Cu to ții au spus c ă o asemenea tez ă era
neghioab ă și absurdă, din punct de vedere filosofic, și
categoric eretic ă (subl. ns.), deoarece contrazicea în mod
expres afirma țiile Sfintelor Scripturi din multe pasaje.
2. Pământul nu se afl ă așezat în centrul lumii și
nici nu este nemi șcat, ci se mi șcă în întregime, într -o rotire
zilnică.

Cenzura: To ți au spus c ă această teză merită o
cenzură identică cu cea anterioar ă, din punct de vedere
filosofic: dacă este analizat ă din punct de vedere teologic,
ea este gre șită cel puțin în ce prive ște modul cum se refer ă
la credin ță.” (sublinierile ne apar țin).200
La 5 martie, a urmat emiterea edictului de
condamnare a operei lui Copernic. A urmat abjurarea lui Galilei din 1633, iar pentru apologetica ,,liber cugetătorilor” s -a născut un ,,martir”, sau cel pu țin
,,mărturisitor” al adev ărului de pe altarul științei, ,,prigonit
pentru dreptate”. Pentru a- l face și mai impresionant,
,,hagiografia” științifică a pus în gura lui Galilei celebrele
cuvinte: E pur si muove .
Dar, dincolo de aspectul pur științific și al libert ății
de cercetare și gândire,
201 trebuie s ă fie luat în considera ție
efectul în plan duhovnicesc al acestor descoperiri, și
anume anularea treptat ă a importan ței pământului ca
centru spiritual al universului. Aici este via ța, aici a fost
creat omul – chipul lui Dumnezeu, st ăpânul universului și
cunună a creației, pe acest p ământ S -a întrupat Iisus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu Omul. Confuzia planurilor, tipic ă spiritualit ății occidentale din aceast ă
perioadă, a dus pân ă azi la conflictul dintre știință și

200 Magazin istoric, aprilie, 1999, pp. 80-81.
201 Figurile lui Galilei și Giordano Bruno sunt folosite ca tipice argumente
anticlericale și antiecleziale ale ateilor și liber -cugetătorilor de tip secularizat
iluminist, la care se adaug ă și nelipsitul ,,crede și nu cerceta”. Aceast ă
,,poruncă” nu se g ăsește ca atar e în Scriptură, ci este unul din imperativele
metodologice ale Ordinului iezuit. În spa țiul ortodox, ea s -ar apropia de o
recomandare a Sfântului Ioan Gur ă de Aur cu privire la oprirea de a se iscodi
unele taine mai presus de cuget și simțire.

teologie cu consecin țe încă nu vindecate, ba dimpotriv ă,
,,exportate” și în alte spa ții datorit ă puterii și domina ției
mondiale exercitate în ultimii 200- 300 de ani de c ătre
națiunile vest -europene. Este adev ărat că lui Galilei i se
datorează descoperirea legii c ăderii libere în care distan ța
s variază după pătratul timpului t, aflarea unei traiectorii
parabolice a unui proiectil folosind principiul iner ției, cu
aplicațiile ce au dus tehnologia occidental ă pe culmi, de la
balistică până la zborurile interplanetare de ast ăzi. Dar
poate că în măsură mai mare chiar decât de Galilei, fizica
a fost sute de ani influen țată de marele matematician și
filosof francez René Descartes, preocupat în secolul XVII
de a rezolva problemele materiei și mișcării, creând astfel
filosofia mecanic ă. Contrar atomi știlor antici, Descartes a
respins existen ța spațiilor libere din univers (a vidului în
termeni moderni), introducând astfel no țiunea la fel de
ipotetică a ,,eterului”.
Sfârșitul acestui secol ,,de aur” care a reprezentat
pentru fizic ă ceea ce a însemnat s ecolul IV în teologia
patristică, a fost încununat de figura lui Newton ( 1643-
1727), cu preocup ările sale din domeniul calculului
integral și diferențial, al masei, for ței și inerției, în celebra
sa operă Philosophiae Naturalis Principia Mathematica
(1687). În acest tratat, s-au pus bazele celor trei legi ale
mecanicii clasice ce vor guverna fizica timp de 300 de ani. Mai mult decât atât, Netown a dep ășit limitele carteziene
și galileice, postulând o for ță a gravita ției, a c ărei
propagare r ămâne pân ă astăzi un mister înc ă neexplicat
satisfăcător de știință. Tot în cadrul preocup ărilor fizicii
secolului XVII, se încadrau și calculele privind viteza
luminii, cea care ulterior a r ămas unicul punct de sprijin,
constanta, în sistemul relativit ății einsteiniene.
În secolul urm ător, asist ăm la apogeul
iluminismului, în care matematicienii se despart de

fizicieni și astronomi, acestea devenind de acum ramuri de
cunoaștere independente. Matematicile se orienteaz ă spre
o abstractizare tot mai mare, având ca rol un fel de substituție a filosofiei și teologiei de tip pitagoreic, dar
lipsite de mistica numerelor din antichitate. Acum se desăvârșește mecanica clasic ă, ajungându -se prin Euler și
d’Alembert, în Tratat de dinamic ă, 1743, la mecanica
rațională a ,,filosofiei n aturale”.
202
Începând cu anul 1738, se manifest ă în Fran ța
preocupări intensive legate de razele luminii și atracția
universal ă, domenii ce au avut, peste 170 de ani , rolul
decisiv în mecanica relativist ă a lui Einstein. De
asemenea, s- au dezvoltat cercet ările legate de c ăldură și,
ca o premier ă la început firav ă, electricitatea și
magnetismul. În privin ța spațiului, în secolul XVIII avem
în continuare spa țiul-timp eu clidian, uniform și fix
pre-relativist.
Din punct de vedere teologic, doctrina cre ștină a
suferit, mai întâi din partea filosofilor și apoi a oamenilor
de știință, atacul deismului. Ap ărut în special în Anglia ca
un sistem filosofic ra ționalist, deismul a c ăutat să
promoveze a șa – numita ,,religie natural ă” rațională,
opunându- se minunilor, tainelor, revela ției supranaturale
și învățăturilor (dogmelor) oricărei Biserici. Dup ă cum
știm, și în teologia dogmatic ă se recunoa ște existen ța unei
revelații ,,naturale”, iar apologetica, sau teologia
fundamental ă, a căutat să argumenteze în disputele de
credință cu ajutorul metodelor filosofice și chiar
științifice. Dar savan ții apuseni, hot ărâți să cucereasc ă
autonomia domeniului lor cu orice pre ț, s-au în depărtat tot
mai mult de Biseric ă mai întâi, iar peste o sut ă de ani chiar

202 Cf. Pierre Chaunu în Civilizația Europei în secolul luminilor, București,
1986, p. 355.

de Dumnezeu, c ăzând în ateism. Deocamdat ă suntem în
secolul XVIII, când Montesquieu scrie: ,,Dumnezeu Se
află în raport cu universul, în calitatea Sa de Creator și de
Păstrător, (proniator n.n.) al acestuia: legile dup ă care
l-a creat sunt și cele dup ă care îl p ăstrează… El cunoa ște
regulile pentru c ă El este Cel Care le -a făcut și pentru c ă
ele sunt în raport cu în țelepciunea și cu puterea Sa.”203
Putem observa în aceste cuvinte continuarea liniei carteziene a dualismului, în care se face diferen ță, și
separație între subiect și obiect, con ținut și conținător,
între cunoa șterea rațională și revelație, și se neag ă în chip
agnostic posibilitatea unei intui ții global e. Vom vedea
ulterior c ă fizica de tip new age s -a ridicat tocmai
împotriva acestei ,,paradigme”, înlocuind-o cu noua paradigm ă de tip holist. Nu este aici altceva decât
neputința scolasticei medievale, mo ștenitoare în acest caz
a nestorianismului, incapab ilă de a recepta defini ția
catolică și unificatoare a Sinodului de la Calcedon. Pentru
filosofii și savanții ilumini ști, universul era fragmentat în
,,fenomene” separate, ele putând fi studiate și cunoscute
rând pe rând, neexistând în calea acestei cunoa șteri nici un
fel de cenzur ă transcendent ă de tipul Marelui Anonim al
lui Lucian Blaga.
Ajunși în acest punct socotim necesar a ne opri
asupra conceptului de ,,energie”, deoarece el va juca un rol preponderent atât în noua fizic ă relativist ă, cât și în cadr ul
mai larg al new age-ului.
Termenul vine din grecescul εργον ce a dat ενεργια
însemnând lucrare, activitate, ac țiune. În fizică, energie
înseamnă capacitatea unui sistem fizic de a presta o
lucrare sau ac țiune. Materia produce energie, ca rezultat al
mișcării sau pozi ției în rela ție cu for țele active ce

203 Idem, p. 390.

constituie energia mecanic ă.204 Pe lângă aceasta mai exist ă
multe alte forme de energie dintre care bioenergia
constituie un domeniu pe care se pune mare accent în new age. Din punct de vedere științific bioenergetica este
studiul proceselor prin care celulele vii folosesc, stocheaz ă
și elibereaz ă energie. Aici se încadreaz ă și procesul
fotosintezei.
205 Dar în cadrul noii mitologii scientiste, new
age, bioenergia are un conținut oarecum diferit, definit în
cadrul filosofic asiatic ca fiind acea qi a chinezilor, sau
prana hindusă.
Întrucât s- a observat în secolul XIX c ă diferitele
forme de energie se pot transforma unele într-altele,
savanții Sadi Carnot, Rudolf Julius, Emanuel Clausius și
Lordul Kelvin au formulat legea conserv ării și
transform ării energiei , în care mai important ă este a doua
lege a termodinamicii (1850), potrivit c ăreia într -un sistem
izolat componentele interne de temperaturi diferite vor tinde întotdeauna c ătre o unic ă temperatur ă uniform ă de
echilibru. Aplicarea consecvent logic ă la scara universului
(privit ca un sistem închis și izolat) a principiului numit de
Clausius entropie , ce ne arat ă stadiul de echilibru termic, a
dus la a șa – numita ,,moarte termică”, sistarea tuturor
proceselor termice posibile. S- a observat c ă această lege se
aplică numai în domeniul macroscopic, ea nefiind valid ă
în microscopic, întrez ărindu -se astfel viitoarele descoperiri
ale mecanicii cuan tice și ale teoriei relativit ății.
Savanții secolului XIX se bazau desigur pe
observații empirice, lipsite de lumina revela ției divine. Ei
sesizau necesitatea permanen ței energiei solare pentru
întreținerea vie ții pământești, dar aceast ă energie era și ea
la rândul ei creat ă și prin aceasta în mod necesar finită.

204 Cf. Encarta Encyclopedia ’98 .
205 Idem.

Ceea ce le-a lipsit teologilor romano-catolici medievali,
energiile necreate prin care lucreaz ă pronia lui Dumnezeu,
le lipsea cu atât mai mult savan ților seculariza ți și cvasi
atei ai secolului trecut. A șadar, părerea acestora era c ă
energia se transform ă, dar nu poate fi creat ă sau distrus ă,
ceea ce în mod necesar ne duce direct la caracteristicile energiilor divine.
Ne apropiem astfel la sfâr șitul secolului de apogeul
mecanicii clasice urmat ă de fizica modern ă care sus ține
că, la viteze apropiate de cea a luminii, energia și materia
sunt interconvertibile, producându-se astfel unificarea conceptelor de energie și masă.

VII.2. NOUA FIZIC Ă ȘI ORTODOXIA
Preludiul fizicii moderne l-a constituit , asemănător
fenomenului muzical de pild ă, fizica clasic ă newtonian ă,
cu preocup ările sale din domeniul naturii compuse a
luminii și a forței gravita ției. Dar a sosit acel moment de
cotitură din istoria științei, anul 1905, când Albert Einstein
a publicat teoria special ă a relativit ății. El a plecat de la
preocupările din domeniul câmpurilor electromagnetice în
care a excelat Maxwell, cu noutatea renun țării la spa țiul
absolut și introducerea unei constante în cadrul de
referință valabile pentru to ți observa torii, indiferent unde
s-ar afla, viteza luminii c = 300 000 km/sec. Astfel a c ăzut
și ideea timpului absolut, introducându -se noțiunea ce a
dat numele teoriei, cuprins ă în celebra formul ă E = mc² .
Constanta c este, cum am ar ătat, absolut necesară pentru a
salva sistemul de pericolul pan-relativismului.
Cu numai câ țiva ani înainte, în 1900, germanul
Max Planck a marcat o nou ă etapă de referin ță în fizică
prin introducerea conceptului de cuantă de energie, mai

întâi ca o ipotez ă ce venea s ă infirme conceptul clasic
natura non facit saltus , stabilindu- se prin aceasta c ă în
lumea microscopic ă domnește discontinuitatea.
Trebuie amintit faptul c ă în gândirea european ă au
început s ă strălucească savanți de origine evreiasc ă. Lor li
se datoreaz ă în timp cre șterea influen ței, ca metodologie
de abordare a fenomenelor, modul de gândire talmudic. Astfel, se cunoa ște adagiul lui Descartes dubito ergo
cogito, cogito ergo sum . Dar mult mai pu țin cunoscut este
faptul c ă în gândirea rabinic ă talmudic ă principiul
contestării, al îndoielii , al dubiului, al dezbaterii critice,
polemice, este unul din pilonii de baz ă. De aici provine
atitudinea refractar ă în fața dogmelor și autorităților: totul
poate fi contestat și contra -demonstrat prin gimnastica
minții, precum f ăceau sofi știi greci sau fariseii și cărturarii
din vremea Mântuitorului. Îndoiala a fost folosit ă și în
știință ca motor al progresului, dar cu rezultate modeste.
Totodată, așa cum am ar ătat la începutul acestui capitol,
fizica a fost și este în continuare strâns legat ă de filosofie.
Mecanica clasic ă newtonian ă se baza pe conceptul
filosofic al determinismului, al strictei cauzalit ăți
predictibile și astfel controlabile. Este cunoscut faptul c ă
relația func ționează și în sens invers: școlile
materialismului, naturalismului au pus fizica la baza
demersului filosofic, lucru familiar genera țiilor
post-belice, educate decenii de-a rândul în acest spirit pozitivist.
Să ne întoarcem acum asupra conceptului de eter,
discutat ceva mai înainte în fizica clasic ă. Într -o celebră
comunicare f ăcută de către Albert Einstein la data de 5
mai 1920 universit ății din Leyden, a fost tratat ă tema
Eterul și Teoria relativit ății. Pentru început, Einstein
menționează rolul lui Newton cu a sa teorie a gravit ății,
interpretat ă ca fiind o ac țiune de la distan ță. Ipoteza

existenței eterului a devenit pentru savan ții secolelor
următoare o axiom ă necesar ă explicării unificate a
universului și relațiilor dintre corpuri. În secolul al
XIX- lea preocup ările legate de propriet ățile luminii și cele
ale undelor elastice au folosit în continuare aceast ă
ipoteză. Eterul a ajuns a fi privit ca un mediu luminifer
cvasi- rigid, iar explica ția pur mecanic ă a naturii a fost
treptat abandonat ă. Cu toate acestea, dualismul de care
voiau să scape savan ții a persistat, în ciuda introducerii și
studierii no țiunilor de vid (eter liber) și câmpuri
electromagnetice (de c ătre savan ții Maxwell și Lorentz). O
ieșire din acest impas a fost ipoteza inexisten ței eterului,
câmpurile electromagnetice fiind considerate entități
autonome ireductibile, asem ănător concep ției antice de
atomi ai materiei.
O personalitate de prim rang din lumea științei ce
este revendicat ă de către mișcarea new age a fost p ărintele
iezuit și antropologul francez Pierre Teilhard de Chardin
(1881-1955). Din opera sa a fost re ținută ideea potrivit
căreia lumea este un întreg în care totul se leag ă împreun ă
și este interdependent, adic ă ,,totul se ține împreun ă”.
Fiind ca forma ție științifică biolog, Teilhard vedea toate
ființele ,, ca pe ni ște fibre f ără fir țesute într -un proces
universal ”. Încercând s ă împace biologia cu teologia,
savantul iezuit a ajuns la o form ă original ă de
evoluționism, de la primele forme simple și aparent
neînsufle țite către forme din ce în ce mai complicate, cu o
conștiință din ce în ce mai înalt ă. În acest fel, el a strecurat
erezia scientist ă evoluționistă deghizat ă într -un limbaj
creștin. Teilhard de Chardin deschide perspectiva evolu ției
omului spre o form ă superioar ă de viață, în loc de
îndumnezeire și urcuș duhovnice sc, dovedind în fond o
viziune materialist ă. Elementul ce evolueaz ă necontenit în
cosmos, c ăpătând grade de complexitate tot mai mari, este

conștiința. În acest fel, universul evolueaz ă tot timpul prin
propria sa putere și voință. Nu este de mirare c ă prin
concepțiile sale naturalist panteiste Teilhard a intrat în
conflict cu înv ățătura Bisericii. M ărturisirea sa de credin ță
ia forme tot mai subiective, v ăzându -L pe Hristos ca pe
coroana lumii și ca pe o expresie a ,, sufletului lumii ”206 .
Savantul de renume mondial Erwin Schrödinger,
cel care, al ături de Broglie, Bohr și Heisenberg a fost unul
din întemeietorii teoriei cuantice, a scris în lucrarea sa Ma
conception du monde următoarele: ,, Oricât de imposibil de
conceput ar putea s ă pară gândirii obi șnuite, voi și toate
ființele conștiente ca atare, sunte ți totul în totul. Din
cauza aceasta via ța pe care o tr ăiți nu e numai un
fragment al existen ței întregi, ea este într -un anumit sens,
totul. ”207 Am ales acest nume, deoarece în concep țiile sale
Schrödinger ne apare ca un precursor al savan ților fizicieni
new age D. Böhm și F. Capra (n. 1939). Ca și aceia mai
târziu, acest new ager avant la lettre , a avut revela ția
coresponden ței observa țiilor sale științifice cu tradi ția
indiană, Toma d’Aquino, Meister Eckhart și alți mistici
occidentali. Potrivit constat ărilor sale, înainte de apari ția
fizicii moderne, savan ții și filosofii erau aceia și, iar
concepția lor avea dou ă ipoteze fundamentale: 1. Lumea
este format ă din așa-numiții atomi care formeaz ă la rândul
lor corpuri. 2. Lumea formeaz ă o realitate independent ă de
cel ce o observ ă. După apariția fizicii secolului XX, s -a
constatat c ă elementele constitutive ale universului nu mai
pot fi conside rate separate unele de altele, și nici
observatorul de ele.

206 Cf. Encycl opaedia Britannica ’98.
207 Cf. Le Mail , 1982.

În lucrarea sa Hristos și karma208, teologul francez
François Brune face o mic ă antologie a noii metafizici
începând cu citate din Michael Talbot, Mysticisme et
physique moderne (Mercure de France, Le Mail, 1984),
anume că fiecare particul ă le afecteaz ă pe toate celelalte,
că structura materiei nu poate fi independent ă de
conștiință, că psihicul uman este în interferen ță cu t oate
punctele din univers, c ă nu mai este prezent ă deosebirea
dintre subiect și obiect, iar realitatea este una și
omnijectiv ă.
În acest fel, pe nesim țite aproape, autorul ne
introduce în lumea concep țiilor noii lumi: paradigma
hologramei . Dându- și seama ca teolog de acest lucru, F.
Brune ne previne c ă acestea nu sunt intui ții new age, ci
lucrări științifice. Ajungând la unul din autorii mai sus
citați, fizicianul englez D. Böhm, se afirm ă că lumea toat ă
e o hologram ă, fiecare dintre noi este un punct holo gramic
ce reflect ă întregul univers într -un raport static și dinamic.
Potrivit lui Böhm: ,,…marea hologram ă numită Creație,
care este EUL fiec ăruia dintre noi. ”
Fizicianul francez Olivier Costa de Beauregard
susține, în lucrarea sa La Physique moderne et les
pouvoirs de l’esprit (Le Hameau, 1981) că ,,separarea
spațială a obiectelor este în parte un mod al sensibilit ății
noastre ”. Se constat ă din nou afinitatea acestor gânditori
ai noii ere cu tradi țiile religioase orientale, cu
spiritualitatea indienilor a mericani și cu misticii apuseni.
Pentru to ți acești fizicieni, Dumnezeu nu este o persoan ă
și nu au o rela ție de iubire cu El, dup ă modelul cre știn, sau
măcar al marilor religii recunoscute.
Vom aduce în discu ție, în leg ătură cu aceste
observații, și unele puncte de vedere ale Pr. prof. Dumitru

208 Francois Brune, Hristos și karma , Univers enciclopedic, Bucure ști, 1997.

Popescu prezentate în referatul s ău Creația lumii în lumina
Sfintei Scripturi și a științei contemporane. Reconcilierea
dintre credin ță și știință la început de mileniu .209 În
viziunea optimist ă a Părintelui profesor, se arat ă că:
,,Știința contemporan ă a ieșit în întâmpinarea acestor
intuiții biblice și patristice prin faptul c ă fizicienii au
ajuns la concluzia c ă organizarea lumii este rezultat ul
«dansului cosmic al particulelor elementare» și al
«plusurilor de informa ție», care modeleaz ă natura în
diversitatea lucrurilor și ființelor din cuprinsul ei. ” Și mai
departe: ,, În acest fel, știința contemporan ă deschide o
nouă epocă în modul de a în țelege lumea și organizarea
ei, și pășește pentru prima dat ă în întâmpinarea dialogului
cu teologia r ăsăriteană și Sfânta Scriptur ă.”210 Dar
părintele D. Popescu este nevoit mai departe s ă recunoasc ă
faptul că, savanții citați cum ar fi F. Capra și D. Böhm, au
deschis mult mai larg por țile dialogului cu filosofiile
orientale panteiste decât cu P ărinții Bisericii Orientului
ortodox: ,, Dar din momentul în care fizicienii încep s ă
prezinte Divinitatea drept «Ceea Ce Este» fără să ne
spună «Cine» este Divinitatea, ei devin tributari unei
concepții panteiste, care nu mai poate face deosebire între
Divinitate și lume. ”211 Personal, ne temem c ă în realitate
lucrurile se prezint ă, cel puțin deocamdat ă, în acest stadiu,
iar ,, reconcilierea dintre credin ță (ortodox ă) și știință la
început de mileniu ,” rămâne în stadiul de deziderat al
părții ortodoxe. Spunem acesta deoarece cercetând studiile
și afirmațiile noilor fizicieni, nu se întrez ărește expl icit
nici o înclinare spre mistica ortodox ă, abundând în schimb
referirile la mistica oriental ă de tip panteist impersonal.

209 Apărut în Vestitorul Ortodoxiei, numerele februarie /martie 2000.
210 Vestitorul …, 15 febr. 2000, p. 6.
211 Vestitorul …, 1 mart. 2000, p. 5.

VII.3. ȘTIINȚA ATEE – ȘTIINȚA NEW AGE
Așa cum am mai spus, fizicianul britanic David
Böhm (1917- 1992) este unul dintre cercet ătorii cei mai
avizați citați de obicei de c ătre scientismul de tip new age.
El și-a expus ideile sale în lucrarea Wholeness and the
Implicate Order, apărută în 1980. Böhm sus ține că toate
lucrurile par a fi p ărți ale unui întreg mare, nedesp ărțit, în
care tot ul plutește și se amestec ă organic împreun ă cu
toate celelalte, precum mi șcările dintr -un curent de ap ă. În
tot acest timp, hazardul este desigur exclus. Böhm
introduce no țiunea de implicate order , ce înseamn ă
aproximativ ordine construit ă apriori , ordine rațională și
nevăzută ce se manifest ă în lumea experien țelor noastre pe
care Böhm o nume ște explicit order , sau ordinea aparent ă.
Tot în rândul savan ților new age se înscrie și
anatomistul și profesorul pensionar de la universitatea din
Yale, Harold Saxton Burr care a anun țat în anul 1972, în
cartea sa Blueprint for Immortality descoperirea a șa-
numitului câmp vital. În consonan ță cu D. Böhm, S. Burr
afirmă existența în cosmos a legii și ordinii. Contribu ția sa
originală constă în explicarea științifică a ac estei legi
ordonate. Potrivit savantului american, cauza ar fi existența unor câmpuri electrodinamice care a șează toate
particulele pe locurile lor potrivite și chiar determin ă
mișcările lor.
După cum se poate constata, descoperirea sensului
existenței și cosmosului este l ăudabilă, dar explicarea prin
introducerea acestor ipotetice câmpuri vitale tr ădează un
fond materialist pueril ce nu poate nicidecum s ă ajungă la
esența fenomenelor descrise.

În cadrul fizicii noii ere un loc de frunte îl ocup ă
fizicianul teoretic american Fritjof Capra (n. 1939).
Cartea sa de c ăpătâi se intituleaz ă The Tao of Physics și a
apărut ca știință popularizat ă în anul 1975. Numele de
Taofizica se datoreaz ă paralelelor g ăsite de autor între
fizica modern ă și mistica oriental ă chineză. Ceea ce l -a
frapat pe Capra este faptul c ă atât fizica științifică
rațională cât și mistica intuitiv ă au ajuns la concep ții
similare asupra realit ății, potrivit c ărora materia nu exist ă
propriu- zis. Lumea material ă este o iluzie (maya),
realitatea f iind de natur ă spiritual ă, ne-materială. Capra se
încadreaz ă în curentul științific și filosofic contemporan ce
încearcă să depășească fragmentarea imaginii științei
clasice și unificarea concep țiilor pentru a da na ștere unei
imagini holistice asupra reali tății. Din p ăcate, urm ărind
exclusiv linia misticei orientale, el ajunge ca și aceia să nu
mai conceap ă divinul ca pe o putere care a creat și
conduce din afar ă lumea, ci ca pe o putere care conduce
dinăuntru. Astfel, Dumnezeu se afl ă în toate și lucreaz ă
dinăuntru, devenind de fapt sufletul nostru nemuritor, ceea
ce constituie o grav ă erezie panteist ă. În demersul s ău,
Capra subliniaz ă, pe bună dreptate, superioritatea gândirii
intuitive și religioase asupra gândirii ra ționale scientiste de
tip iluminist. Această valoare a intui ției a fost sesizat ă în
chip magistral de c ătre Părintele St ăniloae, iar în acest
caz, faptul c ă ea s -ar aplica și în știință nu poate decât s ă
fie un lucru binevenit și necesar. Totodat ă, fizicianul
american a constatat cu juste țe și existența unui element
rațional în mistic ă.
Potrivit ultimelor descoperiri ale fizicii moderne,
la nivelul subatomic nu se g ăsește nici un fel de materie
solidă, ci numai spa țiu vid și câmpuri energetice,
posibilități, tendin țe și probabilt ăți statist ice. Realitatea
apare ca o țesătură complicat ă de relații între diferitele

părți ale unui întreg, o parte important ă a realității fiind
chiar observatorul care influen țează ceea ce observ ă.
Capra afirm ă că: ,,În fizica atomic ă nu putem niciodat ă să
vorbim despre natur ă fără ca să vorbim în acela și timp
despre noi în șine”.
Dar Fritjof Capra nu s-a rezumat la abordarea
concepțiilor taoiste, ci a continuat paralelele sale și cu
filosofia hindus ă, ajungând la conceptul realit ății supreme
numită Brahman , ce se s ocotește a fi sâmburele tuturor
lucrurilor, sufletul lumii, infinitul, ve șnicul și imposibil de
cuprins cu mintea omeneasc ă. Corespondentul lui în
sufletul omenesc este, conform filosofiei vedanta, Atman .
Și budismul sus ține faptul c ă lumea este o unitate. Capra
însuși aderă la noțiunea lui T. Kuhn, acea viziune holistic ă
asupra lumii, ce duce la schimbarea vechii paradigme. Suportul teoretic pentru aceast ă nouă viziune vine din
partea fizicii și a misticii, deci a acestei taofizici. În
sprijinul afirma țiilor sale, Fritjof Capra aduce teoria
laureatului premiului Nobel, Ilya Prigogine, potrivit c ăruia
organismele vii sunt un sistem autoorganizat, o devia ție
aberantă de la acele ra țiuni plasticizante, reluate în
teologia ortodox ă contemporan ă de către Părinte le
Stăniloae dup ă Sfântul Maxim M ărturisitorul. Cu aceast ă
teorie este r ăsturnat e șafodajul teoriei evolu ționiste a lui
Darwin. La rândul s ău este citat și un alt savant al noii ere,
Gregory Bateson, dup ă care con știința este o urmare
necesară și inevitabil ă a unei anume complexit ăți ce a
început s ă se constituie mult înainte ca organismele vii s ă-
și fi dezvoltat creierul și sistemul nervos superior. El a
afirmat: ,, Conștiința este fiin ța tuturor fiin țelor vii. ”
Combătând distinc ția operat ă de Descartes în materie și
conștiință ca două categorii diferite, Capra vede con știința
ca pe îns ăși dinamica, for ța creatoare din spatele
autoorganiz ării organismelor vii. Pentru a descrie for țele

mentale ale unor organisme vii inferioare el folose ște
noțiunea mentație. Mai multe con științe omene ști
conectate formeaz ă macrocon știința, adică sistemul social
și ecologic, iar acesta la rândul lui e inclus în sistemul
mental al planetei, care la rândul s ău trebuie s ă fie inclus
într-o conștiință universal cosmic ă. Toate ace ste elemente
laolaltă conduc inevitabil c ătre acea viziune holistic ă de
care aminteam mai devreme.
O problem ă controversat ă a biologiei, știința vieții,
a constituit- o originea vie ții și evoluționismul. Naturalistul
francez Lamarck a sugerat c ă speciile se schimb ă în cursul
timpului, aceasta f ăcându -se și sub acțiunea unui impuls
conștient către perfec țiune din partea organismelor. Aceste
idei au fost contestate printre al ții de către Georges Cuvier
dar au fost îmbr ățișate și dezvoltate ulterior de c ătre
Charles Darwin. Acesta a elaborat un sistem de ipoteze ce susțineau no țiunea transform ării speciilor, sugerând chiar
un mecanism prin care o atare evolu ție să aibă loc fără
recursul altor cauze decât cele pur naturale, conform a șa
numitei selec ții naturale în lupta pentru existen ță. Ideile
respective au fost expuse în lucrarea On the Origin of
Species by Means of Natural Selection, or the Preservation of Favoured Races in the Struggle for Life,
publicată în 1859.
212
La vremea sa, scriitorul și filosoful român Lucian
Blaga s- a aplecat și el asupra acestei pro blematici în
studiul s ău dens Trilogia cosmologic ă213. Gânditorul
român face o interesant ă paralelă a evolu ționismului
darwinist cu mecanica newtonian ă. Ca și aceasta, sfâr șitul

212 Cf. L. Pearce Williams, Profesor John Stambaugh de Istoria Științei;
Directorul Programului de Istoria și Filosofia Științei și Tehnologiei de la
Cornell University, Ithaca, New York.
213 Trilogia cosmologic ă, Humanitas, 1997.

secolului XIX a adus contesta ții prec um cea a lui Max
Planck cu a sa teorie a cuantelor. În domeniul biologiei, acest lucru a fost f ăcut de către Louis Dollo în lucrarea sa
din anul 1893 Legile evolu ției în care se afirm ă că
,,evoluția este discontinu ă”.
214 Cu șapte ani mai înainte, în
1886, savantul De Vries elaborase teoria muta țiilor. La
începutul secolului XX, în 1903, s- a produs un adev ărat
seism în lumea biologiei prin apari ția lucrărilor savantului
și călugărului G. Mendel, care a descoperit legile eredit ății
demonstr ând fără putință de tăgadă că ,,natura face
salturi ”.
Urmând modul actual de propagare a informa ției,
internetul, am întâlnit și o nouă viziune asupra acestui
subiect, intitulat ă Ipoteza spectrului vital: o explica ție
posibilă pentru natura, crea ția și evoluției moleculei ADN
și a vieții215. Motivul pentru care am re ținut acest articol
este faptul c ă autorul s ău caută o corelare între diferitele
ramuri ale științei cu vechile texte teologice.
Punctul de plecare teologic al acestei ipoteze este
luat din Noul Testament , și anume 1 Ioan – I, 5 : ,,Și
aceasta este vestirea pe care am auzit- o de la El și v-o
vestim: c ă Dumnezeu este lumin ă și nici un întuneric nu
este întru El. ” Aceast ă afirmație poate fi pentru început
luată în sens literal. Versetul 7 continu ă ,,Iar dacă umblăm
întru lumin ă, precum El este în lumin ă, atunci avem
împărtășire unul cu altul și sângele lui Iisus, Fiul Lui, ne
curățește pe noi de orice p ăcat.”
Ipoteza spectrului vital susține că ADN -ul ar putea
fi manifestarea fizic ă a luminii. De aici decurge
posibilitatea convertirii energiei luminoase în materie. Dacă acest lucru este real, atunci avem de -a face cu latura

214 Op. cit., p. 193.
215 copyright© by greg h. hatton, asct, mcasi – 24 iunie 1995.

opusă a legii de echivalen ță masă-energie a lui Einstein:
E=mc² . Afi rmația că Dumnezeu este lumin ă apare în
Sfânta Scriptur ă de cel pu țin zece ori. Re ținem părțile
bune ale intui țiilor lui Greg Hatton, urmând ca cercet ări
ulterioare aprofundate în lumina revela ției ortodoxe s ă dea
un răspuns satisf ăcător acestei problemat ici.
Întrucât mi șcarea new age a ap ărut și s-a dezvoltat
într-un mediu impregnat de scientism în care, a șa cum am
arătat, oamenii de știință reprezentau pân ă la cel de -al
doilea război autoritatea suprem ă, era de la sine în țeles că
printre preocup ările noii spiritualit ăți se vor num ăra și cele
legate de știință. Potrivit viziunii astrologice, era Pe știlor
s-a caracterizat printre altele printr- o separație a religiei de
știință, ajungându -se după Evul Mediu chiar la un conflict
deschis. Prin urmare, noua er ă conciliant ă a Vărsătorului
va realiza și această împăcare a celor dou ă domenii
divergente. Acest lucru a fost descris printre al ții de către
Marilyn Fergusson în lucrarea sa The Aquarian
Conspiracy apărută în anul 1980, la capitolul ,, Psi:
necunoscutul în fizică și parapsihologie ”216. Prin termenul
grecesc ,,psi” ( ψ) se înțelege aici necunoscutul în fizic ă
teoretică și parapsihologie. Potrivit ultimelor cercet ări din
domeniul fizicii, materia are doar ,, tendința de a exista ”,
particulele fac „ quantum leaps ”, iar universul este o
„scattering matrix ”. Aceste afirma ții au la baz ă lucrările
unor savan ți ca elve țianul J.S. Bell, autorul teoremei ce -i
poartă numele ( 1964), precum și a efectului Einstein –
Podolsky- Rosen. O alt ă lucrare de referin ță din domeniul
new age legat ă de noua fizic ă este The Dancing Wu-Li
Masters de Gary Zukav. El aduce în discu ție printre altele
teoria complementarit ății enunțate de către danezul Niels
Bohr, și afimația francezului Paul Dirac ce sus ține că

216 Tharcer, LA, p. 170.

,,materia este creat ă din nimic ”. Ca și Fritjof Capra, G.
Zukav găsește la tot pasul analogii evidente între noile
descoperiri ale fizicii și mistica oriental ă taoistă.
Îmbinarea științei cu psihologia a dus la afirmarea a șa
numitului domeniu al ,,paranormalului”, în care fenomene cum ar fi sincronicitatea propus ă de Wolfgang Pauli și C.
G. Jung nu pot fi supuse experimentului. Printre cercetătorii celebri preocupa ți de "psi" sunt cita ți J. J.
Thomson, William James, Alexis Carrel, Max Planck, cei doi Curie, Schrödinger, Einstein, C. G. Jung, Wolfgang Pauli, Pierre Janet și Thomas Edison.
În fața acestor încerc ări stau operele Sfin ților
Părinți Biserice ști, păstrate și continuate de c ătre marii
teologi ortodoc și contemporani, între care la loc de cinste
stă Părintele St ăniloae, care în lucrarea sa Teologia
dogmatic ă ortodoxă
217. La paragraful intitulat: ,, 5. Lumea,
operă rațională a lui Dumnezeu, pe m ăsura rațiunii umane
în progres continuu spre sensuri tot mai înalte ale ei ”, îl
reia pe Sfântul Maxim M ărturisitorul, ar ătând că toate
lucrurile î și au rațiunile lor în Logosul dumnezeiesc sau în
Rațiunea suprem ă.218 Această raționalitate a naturii î și are
scopul și sensul tocmai în slujirea omului. Ra țiunile
lucrurilor ( logos ) sunt stricte și eterne și își au sensurile
lor ( noema ), fiind cuprinse în Ra țiunea divin ă, în Logos,
Cuvântul lui Dumnezeu. Omului îi este dat ă această
înțelegere a sensului lucrurilor (noesis ) prin actul
cunoscător sintetic și direct numit intuiție. Iată aici o
punere în lumina just ă a acestei calit ăți cognitive invocat ă
atât de des de new ageri. Pentru teologia ortodox ă a
Părintelui St ăniloae, lumea (,, lume ” din lat. ,, lumen ”)
reprezin tă o ,, lumină” inepuizabil ă. Spre deosebire de

217 vol. 1, Ed. I. B. M. al B.O.R., 1996, p. 237.
218 Sf. Maxim M ărturisitorul, Ambigua , P.G. 91, 1365. H.C. 27.

intuiție, rațiunea analitic ă reprezint ă numai o ra țiune
parțială, punct de vedere ce nu poate fi decât îmbr ățișat de
către new ageri. De și omul este alc ătuit din trup și suflet,
există în alcătuirea sa și ceva mai înalt ce scap ă analizei, și
anume harul necreat, element constitutiv, și nu acea grație
creată a teologiei scolastice apusene și nici harul dobândit
la Sfântul Botez. De și lumea e deosebit ă de Dumnezeu,
(contrar afirma țiilor panteist -moniste new age), ea nu e
despărțită de El nici în existen ța ei, nici în sensul ei.219 În
final când Dumnezeu va fi totul în toate, se va uni cu creația așa cum a formulat Sinodul de la Calcedon: f ără
amestecare ( asinkitos ), fără schimb are ( atreptos ), fără
împărțire în dou ă categorii ( adiairetos ), fără separare
(achoristos ), în felul acesta realizându-se îndumnezeirea
naturii, a crea ției. Gânditorii new age au considerat cu
totul gre șit că acest stadiu a și fost atins, omului
nemairămânâ ndu- i decât s ă conștientizeze acest lucru
(gnosticism hinduist). Este însă adevărat și pentru teologia
ortodoxă că rațiunea analitic ă nu poate ajunge la explica ția
finală, așa cum se str ăduiește și speră să o facă mai
devreme sau mai târziu știința. Întrucât în crea ție totul este
rațional în lucruri și în energiile componente, omul are
datoria fa ță de Dumnezeu de a o cunoa ște. Așa cum am
mai arătat, raționalitatea lumii este pentru om și
culmineaz ă în om,
220 punct de vedere ce se opune
ecologismului pancosmist de tip new age. Acest proces de cunoaștere presupune obligatoriu un efort din partea
omului, lucru ce pare s ă nu fie pe placul adep ților new
age, dispu și să găsească tot felul de procedee quasi -magice
de a înlătura tocmai suferin țele și efortul omului, într -un
cuvânt Crucea.

219 Teologia dogmatic ă ortodoxă, p. 240.
220 Op. cit., p. 241.

VII.4. NOUL MIT SCIENTIST:
EXTRATERE ȘTRII
Fenomenul OZN a devenit în deceniile actuale cea
mai popular ă religie din America. Aceast ă afirmație a fost
făcută, printre al ții, de către cercet ătorul John Whitmore în
studiul Religious Dimensions of the UFO Abductee
Experience .
221 Suntem de aceea și părere cu autorul
american, dup ă care descrierile cazurilor de r ăpire
(abductee ) au puternice conota ții religioase. Una dintre ele
este legătura dintre ini țierea șamanică și relatările curente
de răpiri extraterestre. J. Whitmore compar ă momentul
dramei șamanice cu obi șnuitele relat ări de r ăpiri
extraterestre, demonstrându- și teoria dup ă care fenomenul
OZN are o înc ărcătură religioas ă considerabil ă și că
urmează căutarea ve șnică omeneasc ă după ființe
supraomene ști de obâr șie cereasc ă. Ca surse de informa ție
pot fi folosite î n acest caz și filme SF pe aceast ă temă cum
ar fi: Dosarele X. Fila 3. R ăpirea și Intrușii. Ambele
tratează răpiri OZN și descriu în am ănunțime cum tr ăiește
subiectul fiecare etap ă a fenomenului.
De aceste fenomene s- au ocupat și alți cercetători,
cum ar fi de exemplu Rasmussen, care relateaz ă222
diferitele momente care alc ătuiesc ini țierea, așa cum au
fost povestite de Aua, un șaman din rândul inui ților
Iglulik, un trib ce tr ăiește la nord -vest de Hudson Bay.
Aspirantul, care poate fi o femeie sau un b ărbat,

221 În The Gods have landed – new religions from other worlds editată de
James R. Lewis, New York, 1995, p. 74.
222 Cf. D. Merkur, Becoming Half Hidden: Shamanism Among the Inuit
Stockholm, 1985. (Acta Universitatis Stockholmiensis), pp. 120-123.

contacteaz ă un șaman mai b ătrân și îi dă un dar pre țios,
destinat pl ăcerii spiritelor. Șamanul î și cheamă spiritele
ajutătoare pentru a îndep ărta tot ce poate sta în calea
dezvoltării spirituale a aspirantului. Aceasta se face prin
faptul că aspirantul și părinții săi au mărturisit toate
eventualele c ălcări de tabu. Dup ă ce s -a purificat în acest
fel, începe adev ărata instruire a aspirantului, ce se izoleaz ă
împreună cu bătrânul șaman. În urm ătorul moment,
sufletul aspirantului este predat viitoarelor sale spirite ajutătoare pentru ca acestea s ă recunoasc ă pe noul șaman,
prin aceea c ă șamanul îi plaseaz ă în ochi, creier și
măruntaie. Aceasta face posibil ă prima experien ță de
senzație extracorporal ă a aspirantului.
223 După aceea
șamanul îl va înv ăța lucruri importante pe aspirant,
angakua, ceea ce în mod deosebit arat ă statutul spiritual al
șamanului. Aspirantul va experia quameq , o iluminare
interioară ce îl ajut ă să vadă în întuneric și să se înalțe
deasupra tuturor obstacolelor posibile. Cu ajutorul quameq- ului șamanul poate identifica sufletele oamenilor
vii care s- au împotmolit în împ ărăția morții.
O sarcină pe care aspirantul o execut ă singur este
aceea ca prin concentrare s ă se contemple pe si ne ca
schelet, și să poată număra și numi fiecare os cu termeni
care sunt folosi ți numai în limba sacr ă a șamanilor. Ca
urmare, neofitul s- a eliberat de carnea și sângele s ău, ce
sunt pieritoare, și și-a sfințit acea parte care r ămâne dup ă
moartea sa, pent ru a fi recunoscut de sufletele șamanilor
morți. Apoi aspirantul trebuie, și de aceast ă dată singur,
să-și caute un spirit, apersaq , care devine ajutorul s ău.
Aceasta se face prin cuno ștințele căpătate până acum:
pentru a vedea când se apropie un spirit, acesta se umple

223 Șamanul nou ini țiat va continua în aceast ă stare să călătorească în lumea
spiritelor ca s ă recupereze sufletele r ătăcite sau să se lupte cu spiritele rele.

de o lumin ă interioar ă. Spiritul poate lua o form ă umană
sau animalic ă. Aspirantul este ales de spirit, și nu-l poate
aduce într- o formă anumită.
În final, ini țierea reu șită se marcheaz ă prin aceea
că șamanul nou numit prime ște o centur ă ca semn
distinctiv. Apoi acesta î și va adânci cuno ștințele despre
cântecele și formulele speciale pentru fiecare împrejurare
posibilă care necesit ă interven ția sa. Urmeaz ă o serie de
tabu- uri, privind, între altele, care p ărți din animal se pot
mânca, și interdic ții speciale pentru femeile șaman.
Pentru ca un șaman să poată fi acceptat se cere ca
el să fi parcurs o instruc ție ce cuprinde dou ă aspecte.
Inițierea va trebui s ă aibă o bază vizionar ă de visuri
extatice și în acela și timp s ă fie ancorat ă în tradi ție.
Șamanul va trebui s ă fie inițiat în limba secret ă și în
același timp s ă cunoasc ă miturile tribului.224 Viziunile
sunt adesea necunoscute ob ștei întrucât au o surs ă
ezoterică, și pentru ca s ă fie clar c ă o persoan ă e șaman,
acesta va ap ărea într -o ceremonie, sau î și va demonstra în
vreun fel puterile.225
O cercetare serioas ă a cazurilor de r ăpire OZN a
demonstrat faptul c ă etapele importante ale descrierilor și
contactelor cu inteligen țele extraterestre au o înc ărcătură
religioasă.226 Aici sunt descrise aceste tr ăiri treptate și
fiecărui moment i se g ăsesc paralele religioase.
Pentru ca r ăpirea să aibă loc e nevoie ca subiectul
să fie singur și să fie izolat pe timp de noapte. Cazurile de
răpire relatate con țin aceste elemente, victimele sunt fie în
dormitor, fie lucreaz ă ceva noaptea afar ă. A hoinări prin

224M. Eliade, Le chamanisme et les techniques archaïques de l’extase, 1997,
p. 28.
225 D. Merkur, Becoming …, p. 126.
226 J. Whitmore, Religious Dimensions …, pp. 65-84.

pustie era începutul ini țierii la inui ții Chugach, și în acel
mediu își alegeau spiritele un aspirant vrednic.
O caracteristic ă important ă a celor mai multe r ăpiri
este aceea c ă ele încep cu experierea unei puternice lumini
nenaturale, ceea ce face ca subiectul s ă-și piardă
cunoștința sau să para lizeze.227 Se presupune c ă motivul
este apropierea de p ământ a unei nave spa țiale. Duane și
Mary (personajele din filmele Dosarele X. File 3
Abduction și respectiv Intruders ) au acela și avertisment:
ele percep o lumin ă orbitoare și din ace asta disting
prezența ființelor spațiale.
Cele mai multe revela ții religioase au acela și
simbolism al luminii, pentru a desemna fiin ța divină. Omul
religios se simte neputincios și mic în fa ța slavei
dumnezeie ști. S -a putut face și o paralel ă cu Dumnezeul
Jahve al Vechiului Testament , Ce este descris ca tufișul
arzător.228 Lumina este astfel o premiz ă a atotștiinței ce
caracterizeaz ă un nivel spiritual superior. O condi ție a
ritului de in țiere inuit era aceea ca aspirantul s ă capete o
lumină interioar ă care să-i permită să contemple lumile
spirituale. În aceast ă lumină, șamanul poate apoi îmbr ățișa
cu privirea nestingherit întreg glob ul pământesc.
Persoana r ăpită (numită în limba englez ă abductee )
povestește că din lumin ă apar fiin țe reale, ce sunt socotite
a fi extratere ștri. Ele au puteri supraomene ști, și pot trece
prin ziduri și zbura prin aer. Umanoizii care apar în
filmele men ționate aveau aceste capacit ăți, ei au intrat în
dormitor f ără să deschidă ușile. Aspectul lor este descris

227 Op. cit., p. 69.
228 Erland Sandqvist, Spökflygarna – 46 dagens UFO-fenomen – forntidens
änglabesök,. Stockholm, 1987, pp. 329-370.

ca asemănător cumva corpului omenesc, dar capetele lor
sunt anormal de mari în compara ție cu corpurile mici.
Ființele extraterestre iau apoi persoana la bordul navei lor,
unde abductee -ul trece prin ni ște teste dureroase. Acelea și
senzații se regăsesc în cazul lui Duane și Mary, și lor li se
implanteaz ă în corpuri elemente str ăine. Tehnologia care
se folose ște pentru aceasta este foarte avansat ă și ar p utea
permite ca testele s ă fie nedureroase, dar se pare c ă nu
există nici o inten ție în acest sens. De aceea se poate trage
concluzia c ă experien ța acestor chinuri este inevitabil ă.
Prin implanturi, abductee-ul poate fi mai târziu identificat de extratere ștri.
Tortura ritual ă este o parte important ă a inițierii
șamaniste, este o premiz ă pentru crearea unui nou corp
spiritual pentru șamanul nou -venit. Aceasta apare în cazul
tradiției australiene în care m ăruntaiele aspirantului se
înlocuiesc cu o materie ce poate fi identificat ă de spirite.
Șamanul Iglulik îndep ărta astfel sufletul aspirantului din
ochi, creier și măruntaie, pentru ca spiritele s ă-l
recunoasc ă pe inițiat, ceea ce f ăcea posibil pentru acesta s ă
se contemple pe sine însu și ca schelet. Când tes tele sunt
încheiate, abductee- ul poate afla inten țiile extratere ștrilor
și revine mai târziu cu mesaj important pentru omenire.
229
Mary află în sfârșit care este sensul experimentului la care
a fost supus ă. Acesta este dezv ăluit de conduc ătorul
extratereștrilor, care adaug ă în același timp că ei au ales -o
pe ea tot a șa cum au ales -o pe mama sa, iar fiul lui Mary
va moșteni aceast ă chemare. În ambele cazuri mesajul
influențează viitorul speciei umane și devine n otoriu când
persoanele r ăpite se întorc pe p ământ și povestesc ce au
trăit printre extratere ștri. Metodele de recrutare

229 J. Whitmore, Religious Dimensions …, p. 72.

șamaniste230 conțin elemente asem ănătoare, puterea se
moștenește în aceea și familie, dar aspirantul trebuie
acceptat și în acela și timp recunoscut de spirite.231 Unul
din rolurile șamanului este și acela de a privi în viitor și de
a se întoarce cu aceast ă cunoaștere. Mary accept ă trăirile
ei și nu le prive ște negativ, întrucât ei i s-a explicat ce s-a
întâmplat cu ea la bordul navei spa țiale. Astfel devine
posibil să găsim trăsături comune între ritualul ini țierii și
trăirile abductee.
Ceea ce e esen țial în concep țiile cosmologice
șamanistice și ale tehnologiei OZN contemporane est e un
proces de ini țiere ce transform ă ignorantul sau acea
persoană ce năzuiește după cunoaștere spiritual ă, și care
treptat duce la o transformare calitativ ă a vechiului eu într –
o conștiență modificat ă. Inițierea în lumea supranatural ă
este dureroas ă și incomprehensibil ă la început, dar odat ă
ce este integrat ă de subiect în contextul s ău cultural devine
inteligibil ă și operant ă.
După o descriere a materialului cu exemple din
cazurile de r ăpiri OZN și ritualuri de ini țiere șamanistă,
urmează o argumenta ție a faptului c ă trăirile conțin același
model de baz ă. Ceea ce au acestea în comun sunt:
subiectul se simte ales, apoi se simte purtat într- o altă
dimensiune a cosmosului unde parcurge o ini țiere
dureroasă, ce const ă într -o interven ție corporal ă și o
întoarc ere finală cu un mesaj asupra destinului omenirii.

230 Căutarea con știentă de cunoa ștere spiritual ă, ce poate de asemenea s ă stea
la baza unei ini țieri șamanice poate corespunde n ăzuinței pe care o are un
contactee de a intra în leg ătură cu extratere ștrii, spre deosebire de
abductee -ul care este r ăpit împotriva voin ței sale.
231 M. Eliade, Le chamanisme et…, pp. 27-28.

Întrucât con ținutul religios al fenomenelor OZN
(UFO) este o realitate incontestabil ă, au ap ărut în
consecință o serie de grup ări sectare ufolatre, dintre care
poate cea mai reprezentativ ă este cea a ,,rae lienilor”.
Numele lor vine de la întemeietorul sectei, Rael, pseudonimul francezului Claude Verilhon (n. 1946). ,,Revelațiile” acestuia afirm ă întemeierea unei genera ții a
viitorului condus ă de o ,,geniocra ție”, atent supravegheat ă
de către extratere ștrii avansa ți. Ecouri ale acestor idei de
SF elitist au fost preluate la noi de c ătre Alexandru
Mironov.
În paralel cu aceste aspecte ce țin de domeniul
fenomenului sectant, domeniul OZN a fost abordat și de
către cercet ători ai organiza țiilor secrete de tip fr anc-
masonic, a șa cum a fost cel ce semneaz ă sub pseudonimul
Jan van Helsing.
232 După un expozeu documentat și
pertinent asupra conspira țiilor pe scar ă mondial ă
orchestrate de diferite organiza ții secrete, autorul
(autorii?) abordeaz ă tema OZN -urilor de pe pozi ția
acreditării vie ții extraterestre. Potrivit lucr ării,
recunoașterea oficial ă a fenomenului ar putea duce printre
altele la faptul că: ,,Toate religiile ar fi nevoite s ă-și
schimbe dogmele. Nimeni nu dore ște acest lucru .”233 În
continuare se enun ță teoriile organiza ției ordinului
Templier VRIL înfiin țat în Germania în anul 1919, potrivit
căruia extratere ștrii vin din sistemul solar Aldebaran.
O apologetic ă anti OZN este prezentat ă și de
autorul francez Marc Dem în lucrarea sa Anticrist 666, la
Cap. 20 intitulat ,, Timpul blasfemiei și misionarii

232 În lucrarea Organiza țiile secrete și puterea lor în secolul XX, Editura
Antet, nu are anul publica ției, p. 77 și urm.
233 Op. cit., p. 78.

extratere ștrilor ”234. La întrebarea dac ă fenomenul OZN a re
vreo leg ătură cu satanismul, cercet ătorul J.M. Lesage
răspunde afirmativ în studiul s ău intitulat Secretul diabolic
al OZN-urilor , în care afirm ă printre altele c ă martorul
acestor evenimente ,, pierde brusc leg ătura cu realitatea
prezentă pentru a se pomeni instantaneu în alt ă
«realitate» care nu exist ă, ținând de domeniul iluziei
magice. ”235
O analiză ortodoxă pertinent ă a fenomenului a fost
făcută de către Ieromonahul Serafim Rose.236 Astfel,
potrivit P ărintelui Serafim, filosofia SF ar putea fi
rezumată astfel:
1. Religia în sens tradi țional este fie cu totul absent ă, fie
prezentă în mod accidental sau artificial… «Dumnezeu»,
atunci când este men ționat, este prezentat ca o putere
vagă și lipsită de contur, iar nu ca o fiin ță personal ă (de
ex. «Forța» din Războiul Stelelor, o energie cosmic ă care
are atât un aspect pozitiv, cât și unul negativ).
2. În centrul universului SF nu se mai situeaz ă Dumnezeu,
ci omul, dar nu omul a șa cum îl cunoa ștem noi ast ăzi, ci
așa cum va „deveni” el în viitor, conform mitologiei
evoluționiste moderne. Cercet ători ca Erich von
Dänniken, au c ăutat să explice o serie de pasaje biblice
prin ipotezele farfuriilor zbur ătoare, ajungând la
interpretări de -a dreptul aberante.
3. Capacit ățile și performan țele excep ționale ale fiin țelor
extraterestre și propov ăduirea unei filosofii „spirituale”
care se plaseaz ă „dincolo de orice religie”.
4. „Fiin țele avansate” din spa țiul cosmic sunt adesea
înzestrate cu calit ăți „mântuitoare”, iar ateriz ările

234 Op. cit. p. 158.
235 Idem.
236 În Ortodoxia și religia viitorului, Cap. VI. Semne din cer .

navelor spa țiale sunt semnul unor evenimente
„apocaliptice” – de obicei sosirea unor fiin țe binevoitoare
care să conducă „oamenii în progresul lor evolutiv” .237
Cercetătorul agnostic John Keel a scris despre
fenomenele OZN urm ătoarele: ,, În esența lor, OZN -urile…
sunt manifestarea unei lumi pline de duhuri și de fantome,
al cărei univers mintal este straniu și aberant; este
realitatea unei lumi dominate de iluzie… Apari țiile OZN
par a fi pe de- a întregul varia ții minore ale fenomenelor
demonice vechi de când lumea (UFOs: Operation Trojan
Horse ).238 O poziție similar ă este exprimat ă și de către
Lynn G. Catoe: ,, Multe dintre rapoartele asupra OZN-
urilor, care se public ă în prezent în presa de mare
audiență la public, relateaz ă incidente care sunt izbitor de
asemănătoare fenomenelor de posedare demonic ă, psihice,
sau de alt fel, pe care teologii și parapsihologii le cunosc
de multă vreme .”239 Concluziile Ieromonahului Serafim
Rose plaseaz ă tot spectrul OZN și SF sub semnul
rătăcirilor duhovnice ști accelerate în vremea noastr ă.
Aparițiile și întâlnirile de gradul III se pot datora
acțiunilor directe ale diavolilor, ce î și iau înf ățișarea
potrivit a șteptărilor culturale ale epocii și locului
respectiv.

237 Op. cit., pp. 117-121.
238 Citat în Serafim Rose, Ortodoxia și religia viitorului , p.146.
239 Op. cit., p. 146.

VIII. ÎNCHEIERE

VIII.1. New age și creștinism VIII.1.1. Polemici anti new
age VIII.1.2. Încerc ări de conciliere VIII.2 P ătrunderea în
România. VIII.2. 1. Până în 1990 VIII.2.2. Dup ă 1990
VIII.3. Surse new age în România VIII.4. Concluzii

VIII.1. NEW AGE ȘI CREȘTINISM

VIII.1.1. POLEMICI ANTI NEW AGE

upă ce am analizat apari ția și reprezentan ții
fenomenului, ne vom ocupa de reac țiile anti -new
age. Desigur, cele mai rapide au avut loc în chiar spa țiul
de apariție al mi șcării: S.U.A. Prin tre primii care s-au
sesizat de pericolele noii mi șcări de re -păgânizare au fost
teologi și autori din cadrul fundamentalist neo -protestant.
Astfel, în anii ’80 au ap ărut o serie de lucr ări ce au
atins chiar stadiul de best seller , lucrări ale unor autori ca:
Dave Hunt, T. A. McMahon, Constance Cumbey, Caryl
Matrisciana.
În 1985, cunoscu ții autori Dave Hunt și T. A.
McMahon au editat o lucrare apologetic ă ce se intitula
Seducerea cre știnătății – Discern ământul spiritual în
vremurile din urm ă (Harvest House Publishers, versiunea
româneasc ă la Editura Agape, 1994). Cele 14 capitole ale
cărții trateaz ă teme cum ar fi: Păgânismul în hain ă
modernă (cap. 2); O religie mondial ă oficială? (cap. 4);
Apostazia se apropie (cap. 5); Vrăjitorie, scientism și
creștinătate (cap. 7); Idolatrie cre știnizată (cap. 11); O
mântuire psihologic ă (cap. 12). După cum se poate
observa, toate aceste teme sunt de o importan ță majoră și D

conțin implica ții de o gravitate ce trebuie luat ă în serios,
cu atât mai mult cu cât este constatat caracterul globalist și
expansiv al mi șcării. Acest caracter face ca prezen ța
acestor pericole s ă se facă simțită (deși atenuat) și în țara
noastră.
Așa cum se poate observa, cei doi autori propun o
polemică de pe pozi ții ,,creștine”, ei considerându -se –
probabil cu sinceritate – ca fiind apologe ți creștini. Acest
lucru trebuie avut în vedere pe tot parcursul acestui fel de lucrări: termenii de ,,cre știni” și ,,biseric ă” au acest în țeles
neo- protestant, diferit de ortodoxie. O dat ă fiind delimitate
pozițiile acestor critici, vom avea evident și soluțiile date
în același duh. Din aceast ă cauză, chiar și criticile lor
pertinente și întemeiate vor e șua în găsirea adev ăratelor
remedii duhovnice ști.

VIII.1.2. ÎNCERC ĂRI DE CONCILIERE

Din cele descrise pân ă acum, s- a văzut că între
new age și creștinism exist ă tensiuni ireconciliabile. Pe
lângă aceste tensiuni, au existat și încercări de a le concilia
într-un anume fel antinomic, de a g ăsi elemente comune și
compatibilit ăți.
Una dintre aceste încerc ări a fos t lucrarea autorilor
elvețieni K. Lederberger și P. Bieri intitulat ă Nouvel Age
et Christianisme. Cei doi sunt angaja ți direct, unul în new
age, iar cel ălalt în tradi ția reformat ă elvețiană, iar
împreună în realizarea dialogului new -age – creștinism.
Potrivit unui sondaj efectuat de Mynarek printre
new ageri: ,,92% resping bisericile; 78% resping în acela și
timp bisericile și creștinismul; 2% recunosc bisericile și

creștinismul; 95% se consider ă religioși.”240 Este vorba
aici evident despre new agerii din Occident. Sondajul confirmă distincția făcută anterior între cre știnism și
religiozitate.
O temă comună surprins ă de cei doi autori ar fi
transformarea omulu i. În cre știnism acest proces este
exprimat de termenul ,,poc ăință” (metanoia) și poate fi
întâlnit în diferite locuri ale Noului Testament : Matei III,
2; VIII, 17 ; Marcu I, 15 ; XVI, 17 ; Efeseni IV, 24 ; Romani
VI, 4 ; 2 Petru III, 13 , Apocalipsa XXI, 5 . Totuși, cu toat ă
bunăvoința, încercarea de a împ ăca new age -ul cu
creștinismul, a șa cum s -a încercat de exemplu și în Suedia
în cadrul a șa-numitului Bromma dialogen , este sortit ă
eșecului din cauza deosebirilor doctrinare de esen ță, a
țelurilor incompatibile și paralele ce se exclud reciproc.

VIII.2. P ĂTRUNDEREA ÎN ROMÂNIA

Problemele descrise în aceast ă lucrare se manifest ă
mai acut și mai ,,la vedere” acolo unde și-a făcut apari ția
mișcarea new age: spa țiul euro -atlantic. În ceea ce prive ște
țările din estul Europei, și deci și România, lucrurile sunt
într-o bună măsură diminuate.
În acest sens, amintim de mult mediatizata ,,linie a
lui Huntington” ce traseaz ă o linie de demarca ție
imaginar ă a frontierei estice a civiliza ției occidentale.
Această adevărată ,,cortină de fier” urmeaz ă de aceast ă

240 K. Lederberger – P. Bieri, Nouvel age et christianisme , Droguet et
Ardant, Paris, 1992, p. 25.

dată criterii geo -politice confesionale. Politologul
american împarte Europa în dou ă secțiuni: 1) Vestul:
catolic și protestant (luteran și reformat); 2) Estul: ortodox
și islamic. Desigur, aceast ă împărțire este vulnerabil ă în
multe privin țe, dar în linii mari ea poate constitui o baz ă
relativă de analiz ă. În continuare, ne propunem s ă urmărim
pe scurt evolu ția istoric ă a fenomenului new age în
România.
New age-ul s- a introdus în România pe nesim țite la
începutul anilor ’ 80. Existau și în Bucure ști
,,coresponden ți” ai lui Maharishi, sau mici cluburi sau
,,cercuri” pe care le frecventau câ țiva muzicieni clasici și
rock, elevi sau studen ți dornici de informa ții sau de o via ță
spirituală opuse celor oficiale, ateist e. Aceste cluburi, de
pe lângă case de cultur ă sau mici cooperative ce se voiau a
aduce servicii popula ției, au devenit cu timpul focare de
informație new age, cu sau f ără voia lor. Pe lâng ă mult
gustata muzic ă rock, ideile noi, îmbibate de un spirit atât
al Vestului, cât și al unor filosofii cu accente îndep ărtat
orientale, au f ăcut obiectul unor scandaluri specifice
perioadei comuniste. În vara anului 1982 a avut loc scandalul MT-ului ( Meditația transcendental ă), cei care
au deja un ,,guvern mondial”, dar care arat ă mai mult a
parodie a celui preconizat. Atât MT- ul, cât și religia
sincretică universal ă baha’i nu sunt decât încerc ări
experimentale. A urmat stoparea pentru 10 ani a fenomenului. Cenzura PCR a lucrat în mod incon știent
spre apărarea con științei maselor împotriva unor informa ții
de tip globalist, sincretist, new age. De fapt, cenzura nu aceasta urm ărea, ci ap ărarea propriilor privilegii și
domenii de un rival primejdios, care s-a dovedit a fi mai puternic în cele din urm ă. Partidul cel f ără de
Dumnezeu a fost în mod dramatic înl ăturat de la putere și,
în anii din prezent, mi șcarea viitorului intr ă în public. Pe

tarabe se g ăsesc cărți despre reîncarnare și horoscoape,
ezoterismul pentru to ți, precum știința vulgarizat ă a anilor
’50. Au ap ărut edituri profilate pe literatur ă ,,paranormal ă”
de tip new age (de exemplu Miracol ), ziare și reviste de
profil. În anii ’80 cele de acest fel erau copiate la xerox, în taină și cu team ă. Vechii ,,guru” din perioada de dinainte
de scandalul MT au devenit c onducători oficiali ai
grupărilor din care nu mai fac parte chiar aceea și membri,
dar care func ționează nestingherit. Ace știa s-au afiliat deja
la grupări specifice sau apropiate interna ționale, ca de
exemplu cei din mi șcările Hare Krishna , GYPU (o mișcare
de yoga original ă cu centrul la Paris), baha’i .

VIII.2.1. PÂNĂ ÎN 1990
Întrucât între new age, comunism și globalism
există afinități de bază, putem face anumite corela ții cu
perioada postbelic ă. În anii ’50, comunismul s -a impus în
România sub semn ul celor 4: Marx, Engels, Lenin și
Stalin, ca o ideologie interna ționalistă ce ignora originile
iudaică, german ă, georgian ă a autorilor, ideologie ce se
situa supra- statal și supra -național, aspirând spre un viitor
planetar unitar.
Odată cu anii ’60, dup ă dispariția mai întâi a lui
Stalin, treptat, modelul interna ționalismului marxist este
abandonat și înlocuit cu figuri locale ce dau un colorit
comunist specific și chiar, paradoxal, na ționalist. Astfel se
impun dictatori ca Mao-tse-tung (China), Ho-shi-min (Vietnamul de Nord), Fidel Castro (Cuba) și desigur
Nicolae Ceau șescu.
Dacă ne referim la mi șcarea new age ca la un
fenomen ap ărut în America anilor ’60, ne amintim c ă în
acea perioad ă a ,,războiului rece” Apusul și Răsăritul erau

divizate dup ă criterii ideologice, politice, militare și
economice. Acea ,,cortin ă de fier” f ăcea ca nivelul de
comunicare dintre cele dou ă regiuni s ă fie scăzut și în
mare m ăsură bruiat, cenzurat. P ăstrând imaginea
,,războiului rece”, putem s ă ne exprim ăm în continuar e
prin cuvinte ca ,,înghe ț”, ,,iarnă” etc. Dar, precum în
natură, în cele trei luni întunecoase și friguroase de iarn ă,
zăpada constituie și un strat protector pentru plante, atât
pentru cereale cât și pentru buruieni. ,,Cerealele” sunt în
acest caz Biseri ca, credin ța creștină ortodoxă. Acestea au
fost prigonite f ățiș și brutal în anii ’50, apoi silite la un
modus vivendi cu autorit ățile comuniste atee în perioada
60-90. ,,Buruienile” sunt ereziile de tot felul, cum ar fi:
ocultismul, spiritismul, astrolog ia, vrăjitoria, sectele, yoga,
reîncarnarea etc. Și acestea au fost ținute ,,la rece”,
precum ,,cerealele” de dinainte.
New age-ul s- a introdus în România pe nesim țite la
începutul anilor ’80. Începând cu acel moment, bariera informațională a început s ă fie penetrat ă dinspre Vest spre
Est, în ciuda aparatului de partid și de stat. Fenomenul
cultural descris mai întâi de Lovinescu, iar mai pe larg de C.G Jung – sincronismul – combinat cu perfec ționarea
mijloacelor de comunicare prin apari ția foto -copiatoarelor
tip xerox și a video -casetofoanelor, a dus la implantarea în
timp real a noilor idei de tip new age. Acestea vizau: medicina alternativ ă, yoga, astrologia, tehnici și filosofii
orientale, arte mar țiale, masaje, relax ări și meditații, diete
naturiste (ma crobiotic ă, etc.), bio -ritmuri, etc.
În coloanele revistei Flacăra s-a făcut în acea
perioadă o intens ă publicitate unor ,,vindec ători
alternativi” ca Mudava, Valeriu Popa, Boici și alții.
Cursuri de yoga și de karate au func ționat legal în case de
cultură și licee, astrologia devenea tot mai dezb ătută și
cunoscut ă. În fața acestor fenomene, Biserica Ortodox ă nu

a manifestat practic nici o reac ție. Aceast ă lipsă de reacție
se explic ă printr -o multitudine de factori. În anii ’70 – ’80,
regimul Ceau șescu conducea țara într -un mod dictatorial.
Biserica n- a putut fi desfiin țată în România, motiv pentru
care partidul a preferat o alian ță prin care o putea controla
și restrânge în activitatea sa misionar ă. Acest lucru a dus
la situația ca timp de 40 de ani, cel pu țin la orașe să apară
generații de cre știni nominali, formali. Ei erau boteza ți,
mirunși și împărtășiți la Sfântul Botez, cununa ți, îngropa ți,
dar cu totul necatehiza ți și nepractican ți. Între tinerii de la
oraș – intelectuali sau nu – și Biserică s-a căscat o prăpastie
tot mai mare. De aceea, domeniile lor nu se mai
intersectau, ceea ce explic ă lipsa de reac ție a Bisericii. Cei
care frecventau slujbele, în cea mai mare parte femei în vârstă, nu aveau cum s ă aibă preocup ări și interese de tip
new age.
Cel care a reac ționat de o manier ă convingătoare și
constrâng ătoare a fost și de data aceasta statul -partid
polițist care, prin organele sale de securitate și miliție, era
practic prezent și interesat de toate domeniile. Când în
1982 românul Ion Stoian, venit din Elve ția pentru a
implementa Medita ția Transcendental ă, a trezit
suspiciunile partidului, reac ția a fost prompt ă: interzicerea
tuturor acestor practici dubioase, nu numai a medita ției,
deci ,,înghe țarea” lor.

VIII.2.2. DUP Ă 1990
Î.P.S. Ioan Zizioulas, Mitropolitul Pergamului
afirmă în lucrarea sa Creația ca Euharistie că ar trebui ,, să
căutăm «chipul lui Dumnezeu» (în om) în libertate ”
241, și
nu, cum s- a obișnuit mai ales în teologia medieval ă
apuseană, în rațiune. În cre știnism, Adev ărul i -a făcut pe
oameni liberi242, însă în primul rând, liberi fa ță de păcat,
de patimi. Biserica a contribuit decisiv pân ă și la
desființarea sclaviei, începutul Evului Mediu feudal.
Libertățile sociale s -au completat cu cele personale,
ajungându- se până acolo încât, în Apus, mai întâi arti știi,
în secolele XVI-XVII, s-au ,,emancipat” de sub tutela
Bisericii (romano-catolice). În secolul XVIII, a fost rândul francmasonilor, în traducere „zidarii liberi”, s ă deschidă
drumul l iberei cuget ări, se înțelege că libere de Biseric ă și
de poruncile lui Dumnezeu. Revolu ția masonic ă a anului
1848 are ca deviz ă: Libertate, egalitate, fraternitate.
Simbolul tinerelor State Unite ale Americii, primit din partea ,,fra ților” din lojile franceze este pân ă astăzi Statuia
Libertății.
Evenimentele din decembrie ’89 au fost centrate în
mod cert tocmai pe acest element esen țial: ,, Adevărul vă
va face liberi ” (Ioan VIII, 32 ). Tinerii eroi ce s-au jertfit
atunci au f ăcut-o tocmai în numele libert ății. Dar, precum
se știe, libertatea e și ea de mai multe feluri. C ăci odată
sosită primăvara și neaua topindu -se, plantele amintite mai
înainte, cereale și buruieni deopotriv ă, înmuguresc și își
aduc roadele lor.

241 Creația ca euharistie…, p. 48.
242 Ioan VIII, 32

VIII.3. SURSE NEW AGE ÎN ROMÂNIA
Mijloacele mass- media se îmbog ățesc cu dou ă
invenții decisive: televiziunea prin satelit și sistemul de
comunicare (tot prin satelit) internet. Disp ărând practic
controlul asupra presei și a publica țiilor, românii au acces
la informa ție limitat numai de lipsa re sursele materiale.
Literatura de tip ezoteric și new age se r ăspândește
nestingherit, apar și emisiuni Tv de profil, cum ar fi
Dosarele Y (Prima Tv), Cutia Pandorei, Lumea Misterelor (Tele 7 abc).
Aceste surse fac o propagand ă ideilor și
mentalităților ne w age cum ar fi: paranormalul, terapiile
alternative, fenomenele OZN, manifest ări neo -păgâne
(vrăjitorie, divina ție, practici ancestrale p ăgâne etc.),
,,viață după viață”, reîncarnare, astrologie, yoga, politic ă
globalistă, ecologie etc. Din aproape toate sursele va lipsi
explicit eticheta ,,new age”, termen ce poate fi chiar contestat.
Ideile new age sunt promovate pe canalele
eficiente ale audio-vizualului, dintre care am spicuit (în București, anul 200 1) următoarele:
Televiziune:
– Tele 7 ABC: Lumea Misterelor – Ion Țugui (se
ocupă de fenomene paranormale și vindecători alternativi,
uneori și de vrăjitoarele ,,autohtone” – țigănci -) și Forța
destinului – Urania. Astrologie.
– Tvr 2: Serialul Viață după viață J. Harpun
Reviste și magazine:
Paranormal, Dracula, Revista misterelor (Editura
Sophia).

*

Ideile globaliste supra- statale și supra -naționale de
tip new- age vor p ătrunde ca atare în anii ’80 -’90, dar deja
în prezent în România ele au c ăpătat un caracter și un etos
local. Desigur, pe parcurs, denumirea de new age pierde din consisten ță, ba chiar se evapor ă din titulaturi. Acest
lucru nu trebuie s ă ne facă să credem c ă și conținutul a
suferit acelea și modific ări. Prin urmare, pentru marea
majoritate a acesto r practican ți termenul este peiorativ și
chiar total absent. Ei se vor prevala în schimb de: ecologie, științe cognitive, paranormal, medicin ă
complementar ă (terapii neconven ționale), bio -energie,
infoenergie, diverse practici yoga, rei ki, qi qong, OZN
etc. Din aceast ă înșiruire am omis un element important,
specific din p ăcate spațiului nostru: țigăncile vrăjitoare.
Acestea traverseaz ă un adev ărat ,,revival”, fiind sprijinite
de mai mul ți factori:
– o legisla ție permisiv ă;
– sprijin din afar ă al etniei ro milor, invocarea
promptă a drepturilor minorit ăților;
– publicitate și reclamă în mass -media;
– erodarea pe parcursul celor 40 de ani a nivelului
de credin ță și cunoștințe creștine.
Ziarul Jurnalul na țional / joi 20 mai 1999 arată, în
articolul intitulat , ,Vrăjitoria: p ăcat suprem sau dar de la
Dumnezeu?”
243, cazul ,,Mamei Spania”, o vr ăjitoare din
Ploiești, ,,cu acte în regul ă, autoriza ție de la Prim ărie și
firmă la poart ă.” Ședința de ghicit are loc ziua ,, într-o
încăpere luminoas ă, curată, dar ,sufocat ă’ de icoane,
cruci, statuete reprezentând diver și sfinți, recuzit ă ținând,
paradoxal, de domeniul religios… În fa ța nedumeririi

243 Semnat de Florina B ăjănică, Cristina Ureche și Cristina Darie, rubrica
,,Magazin”, p. 13.

noastre țiganca ne explic ă: «Eu ghicesc într-o cruce de
aramă pe care am mo ștenit -o, împreun ă cu acest dar al
vrăjitoriei, de la mama mea. La noi, țiganii, este o tradi ție
și nu se transmite decât în familie». ” Acest ,,refren” apare
constant în relat ările țigăncilor vr ăjitoare ce sus țin că
pose dă un ,,har” ce s -ar transmite ereditar. Or, pe lâng ă
năravul furtului ce apas ă această etnie, se constat ă și
ierosilia , furtul de cele sfinte, folosirea crucii, icoanelor,
relicvelor, aghiasmei etc. în scopuri blestemate de c ătre
Dumnezeu și Biserică. În acest caz, ,,harul” este o simpl ă
noțiune ce nu are nimic în comun cu no țiunea cunoscut ă în
teologie.
Aici trebuie subliniat rolul iresponsabil al unor
realizatori de televiziune de pe mai multe canale Tv (Tvr 2, Prima, Tele 7 ABC, Pro Tv) care aduc din ce în ce mai des în centrul aten ției publice aceste personaje ,,pitore ști”.
Frecvența cu care apar emisiuni de acest fel duce la
presupunerea (ce nu poate fi deocamdat ă probată
documentar din motive lesne de în țeles) unor ,,stimulente”
materiale substan țiale, menite în acest caz, ca și în cazul
,,vindecătorilor” populariza ți chiar mai mult, s ă facă
reclamă și publicitate.
Nu numai atât, ci deseori în programe sunt invita ți
și preoți, chiar profesori de teologie. Astfel se pun bazele
unui ,,dialog” cel pu țin deplasat, de la egal la egal între
adevărații și pretinșii posesori de har divin: sacerdotul lui
Hristos și vrăjitoare. Argumentele vr ăjitoarelor sunt
simpliste, se repet ă, sunt ușor de comb ătut din punct de
vedere teologic. Cu toate acestea, semnal ăm peric olul pe
care îl reprezint ă pentru publicul telespectator necatehizat
și nepracticant, lipsit de discern ământul duhovnicesc și de
îndrumarea preotului duhovnic, popularizarea prin imagini a ritualurilor magice amestecate cu icoane, cruci, aghiasm ă
etc. Aces te elemente las ă în mod viclean impresia unei

lucrări cvasi biserice ști. Țigăncile vrăjitoare se legitimeaz ă
chiar cu ,,harul” lor, mo ștenit ereditar de la vreo
strămoașă. De asemenea ele introduc permanent distinc ția
dintre vr ăjitoarea (magia) alb ă, și vrăjitoarea (magia)
neagră. În fața telespectatorilor sunt aduse cele ,,albe”,
revoltate împotriva imposturii sau r ăutății celorlalte, cu
toate că se știe că orice magie este neagr ă. Nici aceste
cazuri nu ridic ă probleme în combaterea teologic ă.
Lucrurile s e complic ă însă în planul practic. Afla ți
în fața unor probleme de via ță ca: boli, necazuri, pagube,
divorț, sterilitate, adulter etc. oamenii au tendin ța de a
eluda cauzele și scopul (sensul) mai ascunse ale acestor
încercări (ispite) și caută rezolvări imediate pe orice c ăi.
Pentru aceasta ei pot apela ini țial la preot (Sfântul Maslu,
acatiste, molifte, dezleg ări, sfeștanii). Cum îns ă, de cele
mai multe ori, rezolv ările nu se produc rapid și total,
intervine ner ăbdarea și apoi decep ția. În aceast ă stare
sufleteasc ă intervine sfatul unei ,,binevoitoare” – căci
trebuie repetat ă afirmația de la începutul lucr ării: în acest
domeniu, atât practican ții cât și clientela sunt în marea
majoritate femeile – ce îndrum ă la serviciile unei vestite
ghicitoare sau vr ăjitoare. Aceste servicii au fost pe larg
popularizate de Ghidul moa ștelor, icoanelor,
vindecătorilor și ocultiștilor din România.244 Iată câteva
nume din tagma ,,t ămăduitorilor” alternativi: Maria Kant,
medic fizioterapeut (absolvent ă a Facult ății de Medicin ă
din Chișinău); Ion Lisîi, vindec ător excep țional prin
bioenergie și telepatie (cursuri de parapsihologie la
Chișinău, Kiev și Moscova); Ana Matei (Coana Ani);
Lidia Fecioru, etc. Revista Privirea245 oferă o listă amplă
cu numele t ămăduitorilor, oculti știlor/clarv ăzătorilor,

244 Total Press Srl, 1997.
245 Anul III, nr. 91/ 1-7 octombrie 1997.

moaștelor și icoanelor f ăcătoare de minuni ,,în vog ă” la
acea dat ă. Tonul articolelor și comentariilor este t ăios
critic la adresa acestor impostori, dar din p ăcate meritele
redacției sunt grav estompate de platforma ideologic ă
,,liber cuget ătoare” de pe care este abordat acest fenomen.
Ca remedii misionare împotriva acestor abateri, se
pot folosi, credem, cu folos observa țiile pertinente ale
medicului Samuel Pfeiffer, care ara tă printre altele: ,,« Din
nefericire, mul ți creștini nu sunt capabili s ă discearn ă
dacă o anumit ă metodă de vindecare este contaminat ă sau
nu de c ătre diavol. Astfel, ei cad prad ă cu ușurință
vindecătorilor oculti ști, mai ales când scopul lor cel mai
impo rtant este s ă fie vindeca ți cu orice pre ț, fără să țină
seama de voia lui Dumnezeu.» ”246 Următoarele criterii
sugerate de c ătre J. Neidhart, pot fi preluate și de către
românii ortodoc și:
1. Metoda ac ționează numai legat ă de o anume filosofie?
Dacă da, care este aceasta. Este ea compatibil ă cu Sfânta
Scriptură (vezi Coloseni II, 8 )?
2. Mă apropie aceast ă metodă de Dumnezeu sau îmi
slăbește credința?
3. Se întrebuin țează noțiuni care se reg ăsesc în ocultism
sau în ezoterism?
4. În loc s ă se apeleze la Duhul Sfânt, se întrebuin țează
energii cosmice sau puteri impersonale ale universului?
5. Drumul spre vindecare se cl ădește pe doctrina mântuirii
prin propriile puteri și a dobândirii unei identit ăți divine
(vezi Facerea III, 5)? 6. Caut prin aceast ă metodă ajutor în credință sau în
superstiție?”
247

246 S. Pfeiffer, Vindecare… p. 163.
247 Idem.

Autorul elve țian S. Pfeiffer nu s -a limitat la stadiul
contestării medicinei holiste, ci a emis (inspirat de
decalogul veterotestamentar) și ,,zece teze pentru o
medicină holistă din perspectiv ă creștină”248:
,,1. DA, unei perspective unitare asupra omului în toate
domeniile sale, îns ă pornind de la Cuvântul lui Dumnezeu
și de la modul cum define ște Dumnezeu omul în Cuvântul
Său. NU, unei viziuni sincretiste, pant eiste sau care se
bazează pe ocultism.
2. DA, unei utiliz ări responsabile și prudente a
posibilităților terapeutice oferite de medicina modern ă.
NU, înlocuirii practicilor medicale consacrate cu
multitudinea tratamentelor naturiste și ezoterice lipsite de
un fundament științific.
3. DA, abord ării și tratării bolilor respectând influen ța pe
care o are spiritul asupra s ănătății. NU, adopt ării unei
viziuni cosmice asupra procesului de boal ă, bazată pe
spiritualitatea oriental ă.
4. DA, în favoarea cre șterii responsabilit ății personale și
pentru sprijinirea for țelor date de Dumnezeu pentru
vindecare
5. DA, medita ției asupra Cuvântului lui Dumnezeu prin
studiu biblic și rugăciune. NU, pentru adoptarea
ideologiilor și tehnicilor psihologice d e autorealizare,
care activeaz ă puteri vindec ătoare pe calea medita ției
orientale.
6. DA, pentru rug ăciunea binecuvânt ătoare pentru
bolnavi, men ționată în Epistola Sfântului Apostol Iacov,
capitolul V249. NU, ritualurilor de transfer de energie
vindecătoare pacien ților prin atingere și masaje.

248 Ibidem, p. 170.
249 În Biserica Ortodox ă, slujba Sf. Maslu.

7. DA, accept ării vindec ărilor miraculoase și minunilor
prin acțiunea Duhului Sfânt, în cadrul Bisericii și în
contextul principiilor formulate în Evanghelii. NU,
vindecărilor spirituale f ăcute cu ajutorul unor for țe și
spirite oculte.
8. DA, m ărturisirii p ăcatelor și renunțării la practici
oculte. Dac ă suntem nesiguri de caracterul spiritual al
unei metode curative, se recomand ă mai degrab ă
abandonarea ei. NU, explic ării pripite și simpliste a unor
tulburări psihice și somatice prin afectare ocult ă, atunci
când s-a efectuat un tratament prin metode ale medicinii
alternative.
9. DA, realit ății faptului c ă oamenii sunt trec ători,
vulnerabili și slabi în aceast ă lume. NU, pentru exp licarea
sănătății ca expresie a armoniei cu Dumnezeu.
10. DA, pentru acceptarea ac țiunii lui Dumnezeu în via ța
noastră și atunci când suntem în suferin ță, căci ea are
drept scop maturizarea noastr ă pe plan spiritual.
Comunitatea cre ștină are ca misiune important ă îngrijirea
permanent ă a oamenilor bolnavi, fapt care implic ă nu
numai vindecarea, ci și susținerea celor slabi. ”250
Poziția ortodox ă față de vindec ările alternative de
la noi din țară a sosit din partea p ărinților ieromonahi
Adrian Făgețeanu și Mihail Stanciu de la M ănăstirea
Antim din Bucure ști.251 În capitolul intitulat ,, B. Vindec ări
și vindecători sau cum deosebim sfin țenia de șarlatanie? ”,
autorii abordeaz ă fenomenul luând ca punct de plecare
Ghidul moa ștelor, icoanelor, vindec ătorilor și ocultiștilor
din România . Cu privire la originea bolilor, diagnosticarea
și tratarea lor, autorii ghidului afirm ă următoarele: ,,…

250 Ibid. pp. 170-171.
251 În articolul De ce caut ă omul semne, minuni și vindecări paranormale?
Revista SCARA, Treapta a Patra, 1999.

acest lucru (stabilirea diagnosticului n.n.) îl poate face cel
mai bine un ocultist. Odat ă ce v -ați lămurit care este
natura răului care v ă atacă, nu mai ave ți de făcut decât s ă
mergeți la tămăduitorul cel mai potrivit» (p. 175).”252
Îndrumările misionare ale bro șurii lămuresc
explicit c ă: ,,Harul lui Dumnezeu, cel t ămăduitor și
sfințitor, nu vine prin oameni care au regretabile r ătăciri
dogmatice și morale (care se pretind ortodoc și, chiar dac ă
au Biblia și Crucea pe mas ă și icoană pe pere ți, chiar
dacă spun «Tat ăl nostru» și alte rug ăciuni la începutul
ședinței terapeutice), ci prin oameni sfin țiți de Dumnezeu
și consfințiți de Biseric ă.”253
,,Sunt unii «terapeu ți» care apeleaz ă și la remedii
naturale (acceptate de Biseri că) și la întortocheate
explicații științifice; dar ce este foarte grav, introduc și
răstălmăciri ale remediilor supranaturale (Sfintele Taine)
din Biseric ă. Prezentarea acestora ca simple metode
mecanice și magice de vindecare duce mai întâi la
pierderea sensului autentic al tr ăirii comuniunii cre știne,
apoi la diluarea valorilor Ortodoxiei în masa relativist ă a
unor practici eterodoxe. Promotorii unor asemenea
«sacroterapii» sunt certa ți cu înv ățătura și legea
bisericeasc ă, nefiind sub ascultarea și binec uvântarea nici
unui episcop al Bisericii și prezentând, în multe puncte
esențiale ale doctrinei, grave confuzii dogmatice, iar în
viața lor duhovniceasc ă având serioase r ătăciri morale și
mistice (unele chiar psiho-patologice). ”254
Pentru a ilustra un caz concret vom lua lucrarea
Taina longevit ății de Raul Dumitrescu255, ce semneaz ă și

252 Op. cit., p. 38.
253 Idem, p.47.
254 Ibidem, p.54.
255 Editura Miracol, 1996.

sub pseudonimul ,,Ramanul”. Autorul, într-un mod tipic
new agerilor români, nu se declar ă nicidecum a fi p ărtaș al
mișcării, ci dimpotriv ă, în deplin acord cu Scriptura și cu
Ortodoxia. Dar afirma țiile sale se n ăruiesc numaidecât la
simpla parcurgere a p ărții a III -a intitulat ă ,,Relaxare,
respirație, energizare”256. Antropologia sa este din plecare
teosofică-antroposofic ă, cu tot arsenalul: corpuri, chakre,
karma, reîncarnare, energii etc., totul conform analizei Părinților de la Antim. Q.E.D.
În aceast ă privință, ca m ăsuri misionare de
combatere a acestui fenomen negativ, credem c ă se poate
aplica principiul medicinii clasice: ,,Este mai u șor a
preveni decât a combate”. Cu alte cuvinte aceast ă
profilaxie trebuie început ă din timp în familie, școală și
Biserică. Din fericire ,, acolo unde s- a înmulțit păcatul a
prisosit harul ” (Romani, V, 20), mijloacele exist ă pe
deplin în Biseric ă. Dar acest lucru nu e suficient atât timp
cât familia și școala sunt în mare m ăsură secularizate,
adică descreștinate.
Într- o altă secțiune de tip new age se manifest ă
interesul pentru fenomenele paranormale, parapsihologie și OZN. Dac ă înainte de 1990 acestea erau practic excluse
din cadrul oficial științific serios, fiind împiedicat ă
propagarea lor și expediindu -se în sectorul ,,misticism,
obscurantism, supersti ții”, astăzi lucrurile s -au schimbat
dramatic. Aceast ă schimbare constatat ă la noi este urmarea
schimbării produse în centrele de putere: Moscova a cedat,
cel puțin temporar, teren Statelor Unite. Dac ă până în 1990
știința pozitivist ă și materialist ă ignora și nu accepta
domeniul ,,supranatural”, suprasenzorial, ast ăzi, prin a șa-
numita ramur ă a paranormalului, aceste fenomene cad sub
incidența cercetării și a descrip ției discursului de tip

256 Op. cit. p. 161 și următoarea.

științific. Mărturie în acest sens st ă printre altele canalul
satelit Tv Discovery , un canal de prestigiu și autoritate în
domeniu. În ultimi i ani, acest canal ce se recep ționează
relativ ușor și în orașele noastre datorit ă televiziunii prin
cablu, prezint ă de 2 -3 ori pe s ăptămână programe cu
pretenții de ținută științifică legate de OZN, mistere
neexplicate, paranormal, astrologie, poltergeist , viață după
viață etc. Aceste enigme nu mai sunt pur și simplu
ignorate ca în trecut, ci sunt abordate de pe pozi ții
scientiste.
Astfel, în anii ’90, în domeniul controversat al
OZN-urilor s- a produs pe nesim țite tranzi ția de la SF
(science fiction) la ce rcetarea științifică serioas ă.
Rapoartele se înmul țesc, martorii se num ără printre
oficialități militare sau de poli ție, dovezile par a deveni tot
mai conving ătoare. Spre deosebire îns ă de posturile Tv
românești, la Discovery nu apar practic niciodat ă teol ogi
sau preoți ortodoc și ce ar putea combate aceste ipoteze. În
fond, fie c ă este vorba despre OZN, extratere ștri,
reîncarnare sau spiritism, în toate aceste cazuri, a șa cum a
observat pe bun ă dreptate Cardinalul olandez G. Daneels,
nu se ofer ă explicații obiective și absolute, ci interpret ări
relative și subiective ce au preten ția de explica ții. Același
lucru s- a petrecut de altfel și în alte cazuri, cum a fost, de
exemplu, darwinismul.
Plasându- se deliberat în afara revela ției
dumnezeie ști păstrate și transmise de Biseric ă, oamenii de
știință rătăcesc precum saducheii ,, neștiind nici
Scripturile, nici cuvântul lui Dumnezeu ” (Matei XXII, 29 ),
rătăcind după ei mulțimi credule și neavizate. Este desigur
foarte adev ărat și faptul c ă aceste r ătăciri au soarta
descrisă de rabinul Gamaliel: ,, dacă această hotărâre sau
lucrul acesta este de la oameni, se va nimici ” (Faptele
Apostolilor V, 38 ), însă din punct de vedere misionar nu se

poate adopta aici aceast ă atitudine pasiv -comodă ce lasă
lucrurile s ă se rezolve de la sine. Pân ă când nivelul
duhovnicesc al familiei va reveni la cote cât de cât normale, este necesar ca Biserica (preo ții) și școala
(profesorii de religie) s ă pună baze solide de cosmologie și
antropologie cre ștină, ca astfel toate aceste devieri de la
adevăr să se piardă fără urmări serioase.
Dar pentru aceia care nu au chemare și răbdare ca
să urmărească programele științifice, exist ă și o abundent ă
literatură, chiar autohton ă, cum au fost romanele lui Pavel
Coruț din seria ,,Octogonului”, ce au cunos cut un succes
notabil la începutul anilor ’90. Din nou, nu se face direct o
mențiune explicit ă a apartenen ței autorului la mi șcarea
new age. În schimb, abund ă referirile la reîncarnare și
viața extraterestr ă
257, păgânism geto -dac naționalist.
În duhul acestui discurs se întâlnesc și pe rețeaua
internet materiale cum ar fi cel de site-ul www. Zalmoxis.ro , în care, la capitolul ,,Spiritualitate”, se
poate citi urm ătorul material: Știința pierdut ă a lui
Zalmoxis sau Steaua Tetrahedronic ă, Octagonul și cultura
Carpato- Danubian ă de Cristina Nicoleta Sprîncean ă
258.
Într- o altă lucrare Pavel Coru ț afirmă în
introducere: ,, Această carte este scris ă la cump ănă de
vremuri. Am împlinit deja un an de la intrarea sistemului
nostru solar în Constela ției Vărsătorului și lucrurile din
jurul nostru încep deja s ă se limpezeasc ă. Desigur, pân ă
la ieșirea definitiv ă de sub domina ția Constela ției Peștilor
mai e mult ă vreme. Dou ă generații se vor na ște, vor tr ăi și
vor muri pe drumul c ătre generoasa constela ție a

257 Pavel Coru ț, Arta succesului la români, Miraco l, 1993, p. 14 și
următoarea.
258 Preluat de pe site-ul http://www.zum.com/stiintaz.html , pagina 1.

viitorului. Ini țiații susțin că zilele de mâine stau sub
semnul unor mari împliniri spirituale și materiale. Cred c ă
au dreptate. Nimeni, nici m ăcar religiile, nu au ascuns
faptul că Peștii au pornit prin durere și ură, prin
dezbinare și luptă între oameni .”259 Desigur c ă aceste idei
au o circula ție mult mai eficient ă când sunt prezentate sub
forma atractiv ă a ficțiunii literare de succes, a șa cum a fost
și cazul romanului Șapte ani apocaliptici260 al autorului
Ion Țugui care con ține printre alte fabula ții capitolul
,,Contele identific ă obiectele spa țiale neidentificate”:
,,Fiind vorba de lumi mult mai evoluate, din Galaxia
noastră…”261 Alături de Ion Țugui și Pavel Coru ț, Dr.
Cristian Negureanu și-a prezentat literatura fantezist ă ca
pe o certitudine incontestabil ă, combătând revela ția
creștină cu argumentele scientiste de tip OZN în lucr ări ca
Lumi paralele – Supranaturalul de la mit la știință, 262
Civilizațiile extraterestre și a treia conflagra ție
mondială,263 (1993) Biblia și OZN -urile264 (febr. 1991).
Trebuie insistat pe caracterul unic al cosmosului:
uni-vers, nu multi- vers. Crea ția văzută e unitară și are ca
centru Pământul. Cinstea și întâietatea acestei planete e
dată tocmai de existen ța unică a vieții aici. Iar valoarea
vieții este dat ă de om – cununa creației văzute, creat dup ă
chipul și spre asem ănarea cu Dumnezeu. În sfâr șit, trebuie
subliniată valoarea omului, ce îl ridic ă pe acesta chiar mai

259 Cântecul nemuririi , Varanha, 1993, p. 3.
260 Ion Țugui, Șapte ani apocaliptici , Gnosis, 1992.
261 Op. cit., p. 101.
262 Cristian Negureanu, Lumi paralele – Supranaturalul de la mit la ștințăI,
F.E.D., nu are anul apari ției.
263 Ed. Datina, 1993.
264 Ed. SITI, 1991.

presus de îngeri – lucru realizat de c ătre Iisus Hristos și
Maica Domnului. Ca Om, Mântuitorul Hristos a binevoit a Se întrupa pe acest P ământ, nu pe o alt ă planetă sau într -un
alt sistem solar, aducând prin jertfa unic ă de pe Golgota
mântuirea întregii crea ții. Căci prin El s -a îndeplinit rostul
omului, a șa cum a fost voit de la bun început de c ătre
Dumnezeu: î mpărat, preot și prooroc al crea ției (văzute).
În fața nedumeririlor trezite de dimensiunile relativ
neînsemnate ale p ământului în cosmos, pozi ția sa,
mișcarea în jurul soarelui, vom ar ăta tinerilor c ă la rândul
Său Mântuitorul S -a născut ca Om în iesle s ărăcăcioasă, în
sânul poporului iudeu în provincia Galileea, în casa
tâmplarului Iosif. Cu adev ărat, toate aceste elemente
exterioare sunt cu totul departe la prima vedere de orice slavă și prestigiu. Atât poporul – iudeii, la acea dat ă un
popor mic, dezbin at, lipsit de orice valen țe dominante – ,
cât și țara mică aflată sub drastic ă ocupație roman ă (vezi
Luca XIII, 1-2 ), lipsită de pondere economic ă, politică,
culturală și chiar religioas ă. E ușor de făcut compara ția
Galileii și iudeilor cu Imperiul Roman, ca s ă vedem
dispropor ția vădită.
Valoarea omului, ca verig ă de leg ătură între
Creator și creație, trebuie sus ținută în fața mitului scientist
al unor ,,civiliza ții extraterestre mult superioare omului”.
Omul rămâne ,,cununa crea ției”, nu numai în planul
terestru, sau chiar al crea ției văzute (universul fizic), ci
poate întrece chiar și ființele nevăzute, duhovnice ști.
Temeiul acestei afirma ții îndrăznețe este axionul ,,Cuvine –
se cu adev ărat”, în care Maica Domnului, Fecioara Maria,
este numit ă ,,mai cinsti tă decât heruvimii și mai mărită
fără de asem ănare decât serafimii ”. Am insistat asupra
acestor aspecte, deoarece nu poate fi neglijat pericolul inoculării subversive prin canalele mass media a noii
variante scientiste a cosmologiei și antropologiei.

Prece dentul a existat în perioada materialist ă, când
generații întregi erau îndoctrinate cu evolu ționismul
darwinist, ale c ărui urme nu s -au stins nici pân ă astăzi.
Asemănător se poate proceda și în combaterea
reîncarnării sau a fenomenelor ,,life after life”, cum au mai
fost numite tr ăirile după moarte. Aceste cazuri clinice au
făcut o mare vog ă în Occident prin lucr ările lui Raymond
Moody265, Elisabeth K űbler Ross, Thomas Harpun etc.,
fiind în continuare mediatizate inten s în mass media și în
cadrul unor programe quasi- științifice de televiziune, a șa
cum este serialul Viață după viață transmis de Tvr 2.
Faptul că aceste preocup ări au apărut în apus nu este câtu și
de puțin surprinz ător, ci este o urmare logic ă a pierderii
cultului mor ților în spa țiul protestant, începând cu sec.
XVI. Aceasta a dus, a șa cum am v ăzut, mai întâi la
apariția spiritismului în America, în 1848, iar dup ă 100 de
ani, tot acolo la aceste preocup ări la care ne referim.
Punctul de vedere ortodox în analizarea acestor fenomene a fost reprezentat de c ătre Ieromonahul Serafim Rose
266 și
Î.P.S. Hierotheos, Mitropolit de Nafpaktos.267 Vom spicui
în continuare unele observa ții critice ale Î.P.S.
Arhiepiscop Lazar Puhalo, Arhiepiscop al Bisericii Independente Ucrainene, ca fiind foarte folositoare în
abordarea misionar ă a subiectului.
Mai întâi, aceea c ă: ,,Toți cei care vorbesc despre
trăirile extracorporale nu cunosc înv ățăturile Sfin ților
Părinți ai Bisericii și se afl ă sub influen ța latino –
scolastico- elenistică.
În al doilea rând, experien țele extracorporale nu
sunt niciodat ă adevărate, ci sunt fie rezultatul am ăgirilor

265 În Viață după viață, Chișinău, 1993.
266 În Sufletul dup ă moarte , București, 1996.
267 În Viața după moarte , Bunavestire, 2000.

demonice, fie al halucina ților, fie al bolilor psih ice… În al
treilea rând… (Î.P.S. Lazar) afirm ă că aceia care vorbesc
despre experien țe extracorporale sunt p ărtași ai cultelor
mistice p ăgâne, ai hinduismului și ai șamanismului,
pornesc de la premiza dualismului înv ățăturii lui Origen,
sau chiar a maniheismului .”268
Cele indicate mai sus au desigur un caracter
general și nespecific. Dar dup ă cum bine se știe, fiecare
duhovnic, sau chiar profesorii de religie au în fa ță niște
persoane distincte, cu un caracter, o ereditate, o educa ție,
un nivel de instruc ție și cultură specifică, ce vor determina
abordări adecvate. Astfel, în multe cazuri mai delicate, nu
există practic șanse în abordarea frontal ă și directă a
subiectului. E xistă destule persoane interesate de yoga,
antroposofie, radiestezie, rei ki, paranormal, OZN, astrologie etc. ce ar recunoa ște o oarecare autoritate
Bisericii, dar nu sunt dispuse deloc s ă renunțe la
înclinațiile lor, ci mai degrab ă își canalizeaz ă preocupările
spre găsirea unor compatibilit ăți între cre știnism și aceste
practici. Dac ă se insist ă în a arăta că acest lucru nu e
posibil, dialogul e șuează și trebuie abandonat, cel pu țin pe
moment, în a șteptarea unui moment mai prielnic. În acest
caz, nu mai a jută decât slujbele și rugăciunile, în n ădejdea
că nimeni nu este iremediabil pierdut și că oricând exist ă
posibilitatea vindec ării și întoarcerii la adev ăr.

268 Î.P.S. Hierotheos, Viața…, p. 94.

VIII.4. CONCLUZII

Printre multiplele cauze socio-religioase ale new
age-ului am surprins nouta tea de natur ă sociologico –
religioasă, redimensionarea societ ății prin crearea de
interese în zona spiritual ă, ideală, nematerial ă. Această
zonă de conștientizare spiritual ă (spiritual awareness ) a
fost poten țată și ,,prelucrat ă” în multe țări dezvoltate
industrial, în sensul de a reabilita valorile ,,umaniste”, sufocate de c ătre bunurile materiale supraabundente. Prin
intermediul c ărților, revistelor, filmelor, benzilor audio,
expozițiilor, locurilor de odihn ă etc., s -a instalat atmosfera
specific ,,înnoito are” de spiritualizare a societ ății.
Apărând în Occident, mi șcarea a fost mai întâi
analizată de sociologii, antropologii sau psihologii
occidentali, și în mai mic ă măsură de către teologi, ace știa
fiind mai mult ,,speciali ști în studii religioase”,
neimpl icați confesional, care, în fa ța unui asemenea val de
,,misticism” se doresc a fi impar țiali, lipsi ți de empatie, și
care să prezinte lucrurile în mod științific, faptic, judecata
de valoare moral ă fiind evitat ă, sau total absent ă.
Strâns înrudite cu new age- ul sunt și
postmodernismul și neo -păgânismul. Acest lucru face ca
delimitările stricte s ă nu poat ă fi aplicate cu certitudine,
granițele și încadrările fenomenelor într -unul din aceste
domenii fiind flexibile și relative.
Fenomenele sociale de tip new age cum au fost
mișcarea „hippy” și rockul, mi șcările contestatare de
tineret s-au manifestat în Occident prin anii ’60. Adolescen ții de atunci au atins maturitatea în anii ’90 și au
căutat să aplice acele principii din tinere țe, realizând a stfel
de pe pozi țiile ,,oficiale” o rena ștere a ocultismului,
astrologiei, studiului parapsihologiei și terapiilor naturiste.
Aceste țeluri au fost sistematizate ideologic într -o serie de

lucrări cum ar fi de exemplu lucrarea lui Mark Satin New
Age Politics , apărută în 1979.
Din punctul de vedere al filosofiei culturii, se
poate afirma c ă new -age- ul este de fapt o mi șcare cu
caracter post-modernist , fiind preocupat ă de mituri, magie,
religiozitate, și impropriindu -și în chip formal, exterior,
tradiții și mituri c ărora le dă un nou con ținut.
În planul credin ței, new age -ul favorizeaz ă ,,viața
spirituală” individual ă, în dauna religiei și Bisericii. Fa ță
de spiritualitatea new age de tip neo- gnostic și neo -păgân,
axiologia cre ștină diferă esențial și fundame ntal.
Folosind un concept lansat de T. Kuhn, mi șcarea se
legitimeaz ă prin așa-zisa ,,schimbare de paradigm ă” în
mentalul universal. În planul ideologiilor politice, aceast ă
schimbare de paradigm ă a fost aplicat ă în programele
partidelor ,,verzi” sau ecologiste, formate în Occident în anii ’70-’80.

În lucrarea de fa ță s-a considerat c ă o religie
trebuie să conțină pentru a acoperi integral aceast ă noțiune
următoarele elemente: 1) relația omului cu o Fiin ță divină
infinit superioar ă, adorarea ei și căutarea unei mântuiri; 2)
credința în divinitate și într -o lume de „dincolo”; 3) un
cult organizat ce cuprinde rug ăciune, sacrificii (jertfe),
clasă sacerdotal ă care opereaz ă sacrificiile la altar și
conduce rug ăciunea de ob ște, distinc ție între sacru și
profan ; 4) existen ța unui loca ș sacru (templu), a unor
locuri sacre cu eventuale pelerinaje și perioade sacre de
timp; 5) revela ții naturale sau supranaturale f ăcute de
clarvăzători, de prooroci, o structur ă mai mult sau mai
puțin dogmatic ă a doctrinei, consemnat ă în cărți sacre,
fiind prezent ă totodată și o tradiție orală; 6) caracter v ădit
social, comunitar, presupunând existen ța unui cod moral
închegat.

În raport cu criteriile mai sus men ționate, mi șcarea
new age nu a rezolvat urm ătoarele elemente esen țiale al e
religiei: sacrificiul, sacerdo țiul, rug ăciunea, cultul,
aspectul comunitar (institu ția) și cel moral -etic. În general
vorbind, majoritatea new agerilor contest ă faptul c ă new
age ar fi o nou ă religie mondial ă, ci mai degrab ă o
socotesc ca pe o alternat ivă spiritual ă a erei V ărsătorului
față de religiile erei Pe știlor.
Pentru a se legitima în fa ța religiilor și credințelor
tradiționale, new agerii s -au revendicat a fi continuatorii
spiritualit ății milenare, pornind de pild ă de la misterele și
filosofia greceasc ă ale secolelor VII -V î.d.Hr., perioad ă
caracterizat ă de o efervescen ță a ideilor și personalit ăților
religioase. În urm ătoarea perioad ă cultural ă, cea a
elenismului târziu (sec. II-III d.Hr.), s-au conturat în sânul Bisericii cre știne o serie de curente eretice de inspira ție
elino- iudaică ce s -au numit cu un termen comun
gnosticism . Refugia ți în apusul Europei medivale, evreii
au elaborat în cadrul misticismului iudaic sistemul kabalei.
Bazându- se pe corpul înv ățăturilor ezoterice ale
magiei și misticismului ermetic din Egiptul elenist, arabi
din Spania secolului XII au elaborat alchimia. Aceste
preocupări cabalistice și alchimice au fost preluate o dat ă
cu apariția Renașterii de c ătre unii gânditorii „cre știni” din
Italia.
Secolul ,,luminilor” a marcat apari ția „la vedere” a
francmasoneriei ( 1717 Anglia), organiza ție mai mult sau
mai puțin secret ă ce controleaz ă de atunci încoace toate
mișcările para -creștine, situate în planul politic, filosofic,
cultural, social, ideologic sau chiar teologic. În secolul următor francmasoneria este mai întâi penetrat ă de evrei,
care iau treptat conducerea ei și a finan țelor mondiale,
ajungând de atunci „conduc ătorii nev ăzuți” (de facto) ai

lumii. Acum se intensific ă preocup ările culturale pentru
filosofiile orientale.
O dată cu apari ția protestantismului în Europa de
nord- vest în secolul XVI, apar o serie de modific ări
teologice și cultice de esen ță care au avut ecouri peste sute
de ani în spa țiul colonizat de c ătre urmașii neo -protestan ți:
America de Nord. Not ăm în acest sens eliminarea treptat ă
a cultului mor ților (priveghi, parastase, pomeni). Dup ă
sute de ani de absen ță a contactului cu cei disp ăruți,
sufletele oamenilor însetau de reluarea acestuia, lucru ce a condus între altele la apari ția spiritismului mod ern (1848 –
S.U.A.).
Creștinismul apusean, uscat și lipsit de o tr ăire
mistică autentică, a făcut ca noi și noi căutări spirituale s ă-
și găsească ,,împlinirea” în domeniul ocultismului și al
teosofiei ( 1875). Pentru unii cercet ători, anul 1875 este
socot it a fi anul de na ștere al mi șcării new age. În tot
cazul, mi șcarea a avut o serie de precursori care i -au
pregătit cărările, chiar dac ă nu s -au declarat niciodat ă în
mod explicit a face parte din ea. Ace ști autori au ac ționat
pe cont propriu sau au f ăcut parte din organiza ții și
societăți, oficiale sau secrete, a șa cum a fost cazul
Societății teosofice .
Perioada new age propriu- zisă începe în anii ’60 în
S.U.A. și Anglia (spa țiul euro -nord-atlantic prin
excelență). Mișcarea hippy a constituit o încercare de
protest contra materialismului cras al societ ății americane
postbelice. Îns ă tinerii care au sus ținut-o au căzut pradă
drogurilor, doctrinelor spiritualiste orientale și amorului
liber. Sediul contraculturii hippy, statul California, este și
unul din f ocarele de baz ă (Institutul Esalen; Big Sur 1962)
ale rețelei new age.

Legătura fenomenului new age cu spa țiul euro –
atlantic neo-protestant din secolul XX ne conduce la conexiunea cu protestantismul și reforma din sec. XVI. În
acest sens, new age-ul poate fi socotit ca un protest și o
reformă a neo-protestantismului. Gradul atât de diluat al
creștinismului din cadrul neo -protestantismului apusean nu
a mai permis o continuare de tip sectant cre știn, ci, a șa
cum s- a întâmplat, o solu ție de tip gnostic, neo -păgân,
ocultist și oriental. Dac ă se rămâne în cadrul religiei, se
constată că religiile orientale din care s -a inspirat new age-
ul, având acest caracter monist-panteist, nu pot constitui
căi de refacere a leg ăturii (re -ligere, re- relegare) Fiin ță
divină-om, ci doar c ăi de conștientizare a unit ății moniste
de tip Brahman- Atman, și realizarea cufund ării în Marele
Tot sau în Nirvana.
În ceea ce prive ște țara noastr ă, influen țele new
age s-au insinuat discret în anii ’70 în mediile culturale
din marile ora șe, prin contribu ția unor personalit ăți ca
George B ălan
269, Mar io Sorin Vasilescu, Andrei Oi șteanu,

269 Profesor de estetic ă muzicală la Consevatorul ,,Ciprian Porumbescu” din
București. A susținut o serie de conferin țe la Ateneu, în care a introdus
,,sofianismul” muzical, bazat pe antroposofie și astrologie. A scris și câteva
lucrări ce promoveaz ă aceste idei ( Mică filosofie a muzicii, Sinteze ), și a pus
bazele unui cerc de estetic ă. Datorită legăturilor sale cel pu țin dubioase cu
cercuri antroposofico- homosexuale a fost nevoit s ă părăsească țara.

și alții. După 1989 am asistat la un ,,boom” al acestor idei,
exprimate deschis și necenzurate, dac ă nu chiar încurajate.
Sfârșitul mileniului II pare s ă găsească mișcarea pe
panta descendent ă. Acest declin vine s ă conf irme spusele
rabinului Gamaliel citate mai înainte, ceea ce nu trebuie s ă
ne mire prea mult pe cei credincio și. Mult mai de folos ar
fi pentru adep ți a medita ce înseamn ă ca în loc de 2 160 de
ani de Vărsător (new age) s ă fie doar… 20 -30 de ani! Sau
măcar să-și aducă aminte de lucrarea lui Alvin Toffler,
Șocul viitorului , unde se ar ăta scurtarea aproape
logaritmic ă a perioadelor culturale. Sfâr șitul trebuie s ă
vină, Scriptura trebuie s ă se împlineasc ă…

*

Ajunși și noi la sfâr șitul acestei c ărți, simțim parcă
o serie de goluri, sau de sc ăpări din vedere, inerente
vastității subiectului. Fiecare capitol poate fi o carte, iar
lucrarea r ămâne deschis ă continu ărilor și complet ărilor
ulterioare.
Și totuși…, am îndr ăznit a propune lucrarea cu
toate lipsuri le ei, ținând seama și de urm ătorul fapt: pe
piața noastră de carte la un titlu de carte apologetic ă anti –
new age (indiferent de pe ce pozi ție!) corespund… 2-3000

de titluri care propag ă și susțin aceste idei (sub diferite
forme și denumiri)! Deci…

BIBLIOGRAFIE
SELECTIV Ă

1. ABD-RU-SHIN, Dans la lumière de la vérité , Graal,
1989
2. ÄIVANHOV, O. M., Un nou în țeles al Evangheliilor ,
Izvor, 1992
3. ALPERT, R, Be Here Now , Lama Foundation, 1971
4. ARNOLD, G., Route 666-On the Road to Nirvana , St.
Martin’s Press, N.Y., 1993
5. ANDERSEN, C. Jagger , Forum, 1993
6. BAEZ, J., De Sorgsna nöjesfaltet , R&S Stockholm 1966
7. BAILEY, A., The Reappearence of the Christ , Lucis
Trust, 1942
8. – ,, -, The Unfinished Autobiography , Lucis Publishing,
1981
9. BAIRD, J., John Lennon, min bror , Roth cop., 1990
10. BASTIAN, B., Le New Age. D’où vient-il, que dit il? ,
O.E.I.L., 1991
11. BELLINGHAM, A., Inledning i grekisk mytologi , ICA,
1989
12. BENSON, R., Paul McCartney Behind the Myth ,
Norhaven Rotation, 1993
13. BENTOV, I., A cosmic book , Vermont, 1988
14. – ,, -, Univers vibratoire et conscience , Dangles, 1991
15. BERDIAEV, N., Un nou ev mediu , Omniscop, 1995
16. BERGMAN, B., African Pop , Bl. Press, 1985
17. BESANT, A., Thought-Forms , The Theosophical
Publishing House, 1971
18. BEST, P., The Beatles, The Pete Bests Story , Plexus 1985
19. BJURSTROM, E., Rastafari & reggae , Glacio, 1988
20. BLAGA, L., Trilogia cosmologic ă, Humanitas, 1997
21. BÖHM, D., Le Danse de l’esprit , Seveyat, 1989
22. – ,, -, Fragmentation and Wholeness , New York, 1973

23. BOWEN, Ch., ,,Den närmaste kontakten” în Märkliga
UFO-fall , Höganäs, 1987
24. BRADEN, C., Spirits In Rebellion , Southern Methodist
University Press
25. BRANCIANINOV, I., Cuvânt despre moarte , Pelerinul
român, 1993
26. BRUNE, F., Hristos și karma , Univers enciclopedic,
București, 1997
27. BUCKE, R., Cosmic Counsciousness , Olimpia Press,
1901
28. BURR, H. S., Blueprint for Immortality , London, 1972
29. CANTRANDER, Sh., Schroeder Psychic Descoveries
Behind the Iron Curtaini , Bantam Books, 1977
30. CAPRA, F., Fysikens Tao , Göteborg, 1983
31. CARAMAN, F., Disco Ghid-Rock , Ed. Muzical ă,
București, 1977
32. CARRY, R., The Beatles , Ill, 1978
33. CASH, J., Man in Black , Hodder&Stoughten, 1978
34. CASTANEDA, C., Le Voyage à Ixtlan , Paris, 1974
35. CATOE, L., UFOs and Related Subjects: An Annotated
Bibliography , Washington, 1969
36. CAVE, J., Utopian visions , Lademan, 1992
37. CAZENAVE, M., La Science et l’âme du monde , Imago,
1983
38. CLAYSON, A., Ringo Starr-Straight Man, or Joker?
Sidgwick & Jackson, 1991
39. CODRESCU, R., Spiritul dreptei , Anastasia, 1997
40. COMĂNESCU, R., DOBRESCU, E., Istoria
francmasoneriei , vol. 3, Tempus, 1995
41. COOK, B., The Beat Generation , Scribners, 1971
42. CORBIN, H., Paradoxul monoteismului , Apostrof, 1997
43. CORUȚ, P., Arta succesului la români , Miracol, 1993
44. – ,, -, Cântecul nemuririi , Varanha, 1993
45. COSTA DE BEAUREGARD, O., La Physique moderne
et les pouvoirs de l’esprit , Le Hameau, 1981
46. COXHEAD, N., Les Pouvoirs de l’esprit , Calman Lévy,
1979
47. COVEY, S. R., Eficiența în 7 trepte , All, 1995

48. CRAINIC, N., Nostalgia paradisului , Moldova, Ia și,
1994
49. CUCIUC, C., Religii noi în România , Gnosis, 1996
50. CULIANU, I. P., Eros și magie în rena ștere, Nemira,
1994
51. – ,, -, Religie și putere , Nemira, 1996
52. CUMBEY, C., The Hidden Dangers of the Rainbow ,
Louisiana, 1983
53. CARD. DANNEELS, G., Cristos sau V ărsătorul?
București, 1992
54. – ,, -, Dincolo de moarte , București, 1994
55. VASILE, D., Dărâmarea idolilor. Apostazia new age ,
Credința noastră, București, 2001.
56. DAVID, K., A Christian critics of Pantheism , Grand
Rapids, 1990
57. DAVID, P. I., Călăuză creștină, Arad, 1987
58. – ,, -, Sectologie , Constan ța, 1999
59. – ,, -, Invazia sectelor , ,,Crist-1”, 1997
60. DAVIES, H., The Beatles , Cape, 1985
61. DECHANET, Yoga cre ștină, Ed. Ananda, Bucure ști,
1996
62. DEM, M., Anticrist 666 , Domino, 1997
63. DEMETRESCU, S., Din tainele vie ții și ale universului,
Emet, 1993
64. DE PLANCY, J. C., Dicționar diabolic , București, 1992
65. DIMIU, D., Ce este spiritismul , Aum, 1944
66. DOWDLING, W. J,. Beatlesongs , Fireside, 1989
67. DOYLE, R. D., Witches and Wichcraft , Lademan, 1992
68. DUMITRESCU, R., Taina longevit ății, Ed. Miracol,
1996
69. ELIADE, M., Istoria credin țelor și ideilor religioase , Ed.
științifică, 1988
70. – ,, -, Făurari și alchimiști, Humanitas, 1994
71. – ,, -, Morfologia religiilor , Jurnalul literar, 1993
72. – ,, -, Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului ,
Humanitas, 1997
73. – ,, -, Tratat de istorie a religiilor , Humanitas, 1992
74. ELSEN, J., The Age of Rock , Random House, 1967

75. ERIKSSON, G., Sferernas harmoni Norsteds, 1982
76. EVDOKIMOV, P., Vârstele vie ții spirituale , Christiana,
1993
77. FAIVRE, A., Access to Western Esotericism , 1994
78. FĂGEȚEANU, A., STANCIU, M., De ce caut ă omul
semne, minuni și vindecări paranormale? Alexandria,
2000
79. FERGUSSON, M., The Aquarian Conspiracy , Tarcher,
L. A., 1980
80. FERSLING, P., Naturligt-övernaturligt , Forum, 1990
81. FINGER, K., Das Neue Zeitalter. New Age und
kirchliche Erwachsenenbildung , Peter Lang, 1991
82. FLEMING, W., Arte și idei , Meridiane, Bucure ști,1983
83. FORNAS, J., Papers on Pop and Youth Culture ,
Stockholm, 1989
84. FOTSCH, R., Popmusikens utveckling , Liber, 1984
85. FRANCK, B., Lexique du Nouvel Âge 100 mots-cles ,
Droguet & Ardant, 1993GG
86. FRIELING, R., Kristendom Och Reinkarnation ,
Stockholm, 1985
87. GASSMANN, L., New Age – Era nouă, Stephanus, 1996
88. GHELASIE, GH., Isihasm – dialog în absolut , Axis
Mundi, 1992
89. GIOVETTI, P., Lumea misterelor , Lucman, 1997
90. GIULIANO, G., The Beatles , Sunburst, 1992
91. GODWIN, J., The Theosophical Enlightenment , 1994
92. GOLDMAN, A ., The Lives of John Lennon , N&S, 1968
93. – ,, -, Sound Bites , Abacus, 1992
94. GROOTHUIS, D. R., Unmasking the New Age. Is there a
new religious movement trying to transforme society?
Inter Varsity Press, 1986
95. GRUBER, E., Was ist New Age?
Bewusstseinstransormation und neue Spiritualität Herder,
1987
96. GUÉNON, R., Domnia cantit ății și semnele vremurilor ,
Humanitas, 1995
97. HAMMAR, O., På spaning efter helheten , W&W, 1997
98. HANEGRAAFF, W.J., New Age religion and Western

culture. Esotericism in the mirror of secular thought ,
New York, 1998
99. HARRISON, D., I, Me, Mine , Simon & Schuster, 1980
100. HARRY, B., Beatles Encyclopedia , Virgin, 1992
101. HEDÉN, E., Grekiska sagor , A&W, 1956
102. van HELSIG, J., Organiza țiile secrete și puterea lor în
secolul XX , ALMA, 1997
103. HERTIGAARD, M., The Beatles , Bonnier, 1995
104. HEYLIN, C., Dylan , Wilken , 1993
105. HUNT, D., Seducerea cre știnătății, Agape, 1994
106. HURTAG, J. J., The Keys of Enoch , Los Gatos, 1977
107. HUXLEY, A., The Perennial Philosophy , New York,
1970
108. – ,, -, Les Portes de la perception, Paris, 1974
109. HYNEK, A.J., The UFO Experience: A Scientific Inquiry,
Ballantine Books, 1977
110. JACKSON, C.T., The Oriental Religions and American
Thought , 1981
111. JAMES, W., The Varieties of Religious Experience,
London, 1960
112. JENSEN, J.P., Musikens psykologi och sociologi, A&W,
Stockholm, 1979
113. JOHNSON, K.P., The Masters Revealed , 1994
114. JURMA, GH., Conspirația universal ă, Timpul, l994
115. JOLAN, J., The Psychology of C. G. Jung, Yale
University Press, 1973
116. JUNG, C. G., Ma vie, souvenirs, rêves et pensées, Paris,
1966
117. KELLER, C. A., New Age. Entre nouveauté et
redécouverte, Labour et Fides, 1990
118. KING, F. X., Häxkonst och trolldom, Hamlin-Lettura,
1987
119. KLASS PH., UFOs Explained , Random House, 1974
120. KOCH, K., Nouvel Âge et foi chrétienne, Ed.
Pneumatèque, 1990
121. KRISHNAMURTI, La première et dernière liberté, Paris,
1975
122. KUN, A., Legendele și miturile Greciei antice, București,

1958
123. LARCHET, J-C, Teologia bolii, Sibiu, 1997
124. – ,, -, Thérapeutique des maladies spirituelles, Paris, 1991
125. LEARY, T., The Politics of Extasy, Paladin, 1970
126. – ,, -, The Psihedelic Experience, University Books, 1964
127. LE BAR, J. J., Cults, Sects and the New Age,
Huntington, 1989
128. LE COUR, P. L‘ère du Verseau, Paris, 1986
129. LEDERBERGER, K., Nouvel Age & Christianisme,
Paris, 1992
130. LINDSKOG, C., Grekiska myter och sagor, Stockholm,
1966
131. LOVINESCU, V., Dacia hiperborean ă, Rosmarin, 1994
132. LYOTARD, J. F., La condition postmoderne, Paris, 1979
133. MANN, F., Acupuncture: Cure of Many Diseases
London, 1971
134. MAY, A. A ,Yogic Cure for Diabetes? U.S.A. Psychic,
aug. 1973
135. McDONALD, I., The Beatles – Inspelningar och 60-talet,
Bo Eneby forlag, 1995
136. McKEEN, The Beatles, a Biobibliography, Greenwood,
1989
137. MERKUR, D., Becoming Half Hidden: Shamanism
Among the Inuit, Stockholm, 1985
138. MÂNZAT, I., Psihologia credin ței religioase, București,
1997
139. Monks of The Ramakishna Order, Meditation, London,
1972
140. MOUNTACIR, H. E., Les Enfants des sectes, Fayard,
1994
141. NEEDLEMAN, J., The new religions , 1984
142. NICODIM AGHIORITUL, Războiul nev ăzut, Arta
grafică, 1991
143. NILSSON, H., New Age banar väg för antikrist, Falun,
1992
144. NORMAN, F., Simpathy for the Devil: The Rolling
Stones Story , Linden Press, 1984
145. NORMAN, Ph. Shout!, Penguin Books, 1993

146. OGRADY, T., The Beatles, a Musical Evolution Twayne,
1983
147. OUSPENSKY, P. D., The Fourth Way, London , 1957
148. PACWA, M. s.j., Catholics and the New Age, Ann
Arbor, Mich., 1992
149. PAPADIMITRAKOPOULOS, K. G., Satanismul în
muzica rock, Tiraspol, 1993
150. PERLS, F. S., Gestalt Therapy, New York, 1965
151. PRUYSER, P.W., Between belief and unbelief , 1974
152. RAMACHARAKA, Yogi Philosophy and Oriental
Occultism, London, 1964
153. RAWLINSON, The book of enlightened masters , 1997
154. RONEY-DOUGAL, S., Știință și magie, Ellit, 1991
155. ROSE, S. Ortodoxia și religia viitorului, Chișinău, 1995
156. ROZSAK, T. The Making of a Counter-culture, Faber,
1970
157. RUPPELT, Report on Unidntified Flying Objects, Ace
Books, 1956
158. RUSKIN, J ., Însemn ări despre art ă, București, 1968
159. SAGAN, C., Cosmic Connection ou l’Appel des Étoiles,
Paris, 1975
160. SALOWICZ, C., McCartney, St. Martins Press, 1986
161. SANDQVIST, E., Spökflygarna – 46 dagens UFO-
fenomen – forntidens änglabesök, Stockholm, 1987
162. SCADUTO, T., Mich Jagger, Everybody’s Lucifer, David
McKay, 1974
163. SCHMEMANN, A., For the life of the World, N e w
York, 1988
164. – ,, -, Historical road of eastern orthodoxy, New York,
1977
165. SCHOLES, R., RABKIN, E., Science Fiction: History,
Science, Vision, Oxford University Press, 1977
166. SCHUON, F., Despre unitatea transcendent ă a religiilor,
Humanitas, 1994
167. SCHWAB, R., The Oriental Renaissance , 1984
168. SHASTRI, H. P., Meditation – its Theory and Practice
London, 1971

169. SIIKALA, A.-L., The Rite Technique of the Siberian
Shaman, Helsinki, 1978
170. SIMONTON, C. O., , Meditation and Psychoterapy with
the Treatment of Cancer , Psychic , iulie 1973

171. SKAPTSIOUNI, D., Profeții despre Antihrist, Atena,
1991
172. SOLOVIOV, Vl., Fundamentele spirituale ale vie ții,
Deisis, 1994
173. SPANGLER, D., Reflections on The Christ, Findhorn,
1978
174. – ,, -, Revelation: The Birth of a New Age , 1976
175. STANFORD, R. G., Psi in Everyday Life , ASPR
Newsletter, nr. 16, USA, 1973
176. STĂNILOAE, D., Teologia dogmatic ă ortodoxă, vol. 1,
Ed. I. B. M. al B.O.R., 1996
177. STEVENSON, D., The origins of Freemasonry , 1988
178. – ,, -, The first Freemasons. Scotland's early lodges and
their members , 1988
179. TARABORELI, J. R., Michael Jackson: The Magic and
the Madness, Carol Publishing, 1981
180. TEILHARD de CHARDIN, P., Le Phénomène humain,
Paris 1955
181. – ,, -, Je m’explique, Paris, 1966
182. THEODORU, R., România ca o prad ă, ALMA, 1997
183. TILLER, W. A., The Varieties of Healing Experience,
Los Altos, 1971
184. VALENTINE, T., Psychic Surgery, New York, 1973
185. VALLÉE, J., The Invisible College, N.Y., 1975
186. VELASCO, J. M., Introducere în fenomenologia religiei ,
Polirom, 1997
187. VERNETTE, J., Il New Age, Ed. Paoline, 1992
188. – ,, -, Sectele, Meridiane, 1996
189. VITZ, P., Psihology As Religion: The Cult of Self-
worship Freedmans, 1977
190. WALLACE, R. K., The Physiological Effects of
Transcendental Meditation, Science , nr. 222/1970

191. WASHINGTON, P., Madame Blavatsky's Baboon , 1995
192. WAYER, J. F., Sectele, Ed. enciclopedic ă, 1998
193. WEBER, M., Etica protestant ă și spiritul capitalismului,
Humanitas, 1993
194. WHITE, J., The Highest State of Consciousness, New
York, 1972
195. WHITMORE, J., Religious Dimensions of the UFO
Abductee Experience în The Gods Have Landed: New
Religions From Other Worlds, Albany, 1995
196. WILSON, C., From Atlantis to the Sphinx , 1996
197. WOLFF, O., Anthroposophisch orientierte Medizin und
ihre Heilmittel , Arlesheim, 1977
198. WISE, N., The Beach Boys, Omnibus Press, 1994
199. WÜRTZ, B., New age , Ed. de vest, 1992
200. YATES, F.A. The occult philosophy in the Elizabethan
Age, 1979
201. *** Acupuncture , UDP New York, 1972
202. *** American Society for Psychical Research Newsletter ,
New York, Nr. 5, 6/1970
203. *** Auroville , Pondicherry, 1974
204. *** Celălalt Noica , Anastasia, 1994
205. *** Energivågen, an 15, nr. 78, ian-feb., Orsa, 1997
206. *** Eranos-Jahrbuch , IV, 1937
207. *** Foaia Diecezan ă, An IV, Nr. 7-8, Iulie-August, 1998
208. *** Gazeta de vest, nr. 30 (94), feb. Gordian, 1994
209. *** Jurnalul na țional, joi 20 mai 1999
210. *** Le Figaro , 13-14 feb. 1993
211. *** Messages, an 1, nr. 3, oct.-dec. 1996, Örebro, 1996
212. *** Privirea, an 3, nr. 91, 1- 7 oct., Bucure ști, 1997
213. *** Rugăciuni pentru bolnavi , Christiana, 2001
214. *** Scara – revista de oceanografie ortodox ă, treptele I,
II, III, IV, V, VI, Bucure ști, 1997-2001
215. *** Sourozh, nr. 72/mai, 1998
216. *** Sökaren, nr 3, 1997
217. *** T elegraful român, nr. 29-32/1997; 7- 10 și 11-12, 15-
20, 29-32/1998
218. *** UFO’s in Space: Anatomy of a Phenomenon,
Ballantine Books, 1965

219. *** Yoga Magazin, nr. 7/1998, Bucure ști, 1998

Termeni, defini ții270

A
Antroposofie – din gr. Anthropos (om) și sophia
(înțelepciune). ,,În țelepciunea uman ă”, concep ție despre lume
neo-gnostică și ezoteric ă întemeiat ă de Rudolf Steiner ( 1865-
1925). Integreaz ă elemente teosofice , elemente orientale,
creștine, mistere antice, ezoterism rozicrucian, astrologie,
alchimie, ocultism.
Arhetip – ,,primul model”, ,,tipul perfect”, ,,referin ța
primordial ă”. La Plotin, idee sau imagine fundamental ă a
lumii spirituale. Pentru C.G. Jung, dis poziție perceptiv ă sau
energetică răspândită în inconștientul colectiv și care se
manifesteaz ă sau se concretizeaz ă sub forma imaginilor,
miturilor, legendelor, viselor, etc.
Astrologie – ansamblu de tehnici ezoterice și simbolice, ce
leagă poziția și mersul corpurilor cere ști de trăsături de
caracter și temperament uman, sau chiar de evenimente
istorice și culturale.
B
Budism – mișcare religioas ă inițiată de Sakyamuni (sec. VI -V
î.d.Hr.), supranumit Buddha. Este desprins ă din hinduism, de
la care a p ăstrat o serie de elemente c ărora le -a dat un con ținut
diferit.
C
Channeling – din channel (canal), termen american
desemnând posibilitatea capt ării și canalizării mesajelor venite
dintr- o sferă transcendental ă (morți, maeștri spirituali,
extratereștri, etc.) și de a le mediatiza în beneficiul celorlal ți.

270 Prelucrare dup ă Bernard Franck Lexique du Nouvel Age , Droguet
& Ardant 1993

Conștiință cosmică – expresie introdus ă de către Richard M.
Bucke în 1901.
D
Dualism – doctrină potrivit c ăreia, fie în moral ă, fie în
psihologie, în metafizic ă sau în teologie, exist ă două principii
fundamentale ireductibile.
E
Ecologie – din gr. oikos (casă) și logos (cuvânt, ra țiune).
Știință de factur ă holistică new age -istă al cărei obiect este
mediul înconjur ător.
Energie – din gr. energeia , comun: capacitatea de efort, în
sens psihologic: voin ța de întrebuin țare a tuturor for țelor, în
sens fizic: proprietatea unui corp de a produce lucru mecanic. În new age: totalitatea calit ăților și capacităților unei persoane,
un fel de impresie sau aur ă atmosferic ă.
Ezoterism – școală inițiatică de gândire secret ă, ce cuprinde
ermetismul, teosofia și ocultismul.
G
Gnoza – în new age: cunoa ștere ezoteric ă accesibil ă unui mic
număr de inițiați.
Gnosticism – concepție dualistă asupra lumii și ființelor.
Conține două divinități.
Guru – maestru sau ghid spiritual (indian).
H
Hinduism – formă a religiei indiene în stadiul ei final de
dezvoltare. Este un ansamblu pluralist complex. Holism – din gr. holou (întreg, tot). ,,Holocaust”: ceea ce este
ars de tot. ,,Catolic”: din kat’ holou (toate locurile, toate

timpurile, toate aspectele realit ății, toate fa țetele realit ății).
Concepție de viață unificatoare.
I
I Ching – ,,Cartea transform ărilor”. Lucrare chinez ă
sapiențială ce conține oracole și afirmații.
Inițiere – la popula țiile primitive, intrare ritual ă într-o fază
nouă și decisivă a vieții. În ezoterism: ansamblu de rituri sau
de ceremonii ce introduc în cunoa șterea secretelor de c ătre
inițiați, cunoaștere intuitiv ă și iluminativ ă.

Kabbala – din ebr. (tradi ție). Gnoză ebraică mistică, ezoterică
și inițiatică.
Karma – în hinduism, budism, ocultism și new age. Din
sanscrită (acțiune, activitate) ca și gr. energeia. În perioada
vedică: actul ritual și consecin țele benefice ce decurg din
aceasta pentru cel mort. În Upanișade: toate conseci nțele
actelor. Legea karmei: cauza și efectul. Legat ă de samsara
(reîncarnare). În hinduism are o conota ție negativ ă. În new
age: evolu ție spiritual ă.
M
Meditație – etimologic: introducerea mediatizat ă (prin
anumite tehnici) în interiorul omului. ,,Intrare în sine”.
Monism – sistem de gândire, religios sau filosofic, ce
consideră că totul este reductibil la unitate, c ă în final nu exist ă
decât o singur ă realitate identic ă, fie material ă, fie spiritual ă.
Hinduismul și budismul sunt monist -spiritualiste. Monismul
duce la panteism, sau la panenteism.

Mistica – o cunoaștere experimental ă a lui Dumnezeu, unire
cu divinitatea sau cu un principiu superior. Mistica cre ștină
este trinitar ă, hristologic ă și pnevmatologic ă.
O
Ocultism – etimologic: realit ăți ascunse , secrete, ignorate
de către profani. Ansamblu de practici care permit omului
fie să cunoască și să stăpânească forțele și influențele
secrete din afara lui, fie s ă descopere poten țialitățile sau
energiile ascunse care dormiteaz ă latent în fondul fiin ței
sale și pe care trebuie s ă le trezeasc ă și să le activeze.
Principalele practici oculte sunt: astrologia, cartomancia,
spiritismul, tarotul.
P
Paradigm ă – din grec. paradigma (,,exemplu”, ,,model”,
,,referință”). Cadru de gândire, structur ă intelectual ă, mo del
explicativ.
Psi – Ψ, a 23- a literă din alfabetul grecesc. Semnific ă un
ansamblu de practici și fenomene ,,paranormale” ca de ex.:
parapsihologia, telepatia, clarvoian ța, psihokinezia, etc. Este
legat implicit sau explicit de ocultism.
R
Reîncarnare – În hinduism și budism samsâra. În new age
curbă transmigratoare în continu ă ascensiune. Legat ă de karma
și de ,,éternel retour”.
T
Taoism – În chinez ă: calea. De asemenea, principiul
fundamental inerent întregii existen țe, ce este sub-iacent

timpului, procesului ciclic al vie ții și morții. Coincide par țial
cu dharma hindusă. Este legea universal ă. Mai coincide și cu
brâhman, absolutul. Este realitatea ultim ă, indescriptibil ă. Este
manifestarea energiei. Terapie – din greac ă, înseamn ă vindecare, grij ă, cult.

V
Vărsător – lat. Aquarius : al 11-lea semn al zodiacului.
Corespunde aproximativ perioadei 19 ianuarie – 21 februarie.
Y
Yoga – cale sau disciplin ă ce urmărește controlul
asupra activit ăților mentale, pentru a se ajunge la
eliberare, la uniune cu absolutul.
Z
Zen – japonez, din chinezescul chan și sanscritul dhyâna :
meditație, concentrare. Școală budistă.

CĂRȚI PUBLICATE DE EDITURA CHRISTIANA
• Dr. Pavel Chiril ă, Pr. M. Valic ă, Meditație la medicina
biblică
• Dr. Pavel Chiril ă, Dr. Maria Chiril ă, Terapie naturist ă
• Dr. Pavel Chiril ă și colab., Rețetar selectiv de etnofito –
terapie
• Episcop Kallistos Ware, Puterea Numelui. Rug ăciunea
lui Iisus în spiritualitatea ortodox ă, trad. Gabriela
Moldoveanu
• Paul Evdokimov, Vârstele vie ții spirituale , trad. Pr.
Prof. Ion Buga
• Paul Evdokimov, Taina iubirii. Sfin țenia iubirii
conjugale în lumina tradi ției ortodoxe , trad. Gabriela
Moldoveanu
• Dr. Pavel Chiril ă și colab., Medicină Naturist ă.
Fitoterapie. Acupunctur ă. Homeopatie
• Paul Evdokimov, Femeia și mântuirea lumii , trad.
Gabriela Moldoveanu
• Paul Evdokimov, Cunoașterea lui Dumnezeu în tradi ția
răsăriteană, trad. Pr. Dr. Lect. Vasile R ăducă
• Michel Quenot, Învierea și icoana , trad. Pr. Dr. Conf.
Vasile Răducă
• Episcopul Kallistos Ware, Împărăția lăuntrică, trad.
Eugenia Vlad
• Olivier Clément, Trupul mor ții și al slavei. Scurt ă
introducere la o teopoetic ă a trupului , trad. Eugenia
Vlad
• Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, Șapte tâlcuiri biblice despre
Maica Domnului
• Serafim Rose, Descoperirea lui Dumnezeu în inima
omului
• Rugăciune de fiecare zi din Sfintele Scripturi

• Maica Taisia, Scrisori c ătre o încep ătoare ,
trad. Monahul Vasile de la Sfântul Munte Athos
• Părintele Amédée și Dominique Megglé, Monahul și
psihiatrul. Convorbiri despre fericire , trad. Eugenia
Vlad
• Robert Tisserand, Arta aromaterapiei , trad. biolog
Nicoleta Macovei și dr. Mihail Mih ălcioiu
• Ștefan Pârvan, Colț de îngenunchere , poezii
• Arhimandrit Paulin Lecca, Rugăciunea vame șului
• Preot Ioan C. Teșu, Teologia necazurilor
• Preot Ioan C. Te șu, Din iadul patimilor spre raiul
virtuților
• Ieroschimonahul Daniil Tudor, Scrieri 1
• Ieroschimonahul Daniil Tudor, Acatiste
• Preacuviosul P ărinte Daniil de la Rar ău (Sandu Tudor),
Caiete1, Dumnezeu-Dragoste
• Preacuviosul P ărinte Daniil de la Rar ău (Sandu Tudor),
Caiete 2, Sfin țita Rugăciune
• ***, Acatiste
• ***, Canon de rug ăciune pentru copilul bolnav și
povățuiri pentru folosul copilului
• ***, File de pateric din Împ ărăția Monahilor – Sfântul
Munte Athos , trad. Ierom. Evloghie Munteanu
• Pr. Marian Sava, Hristos Profetul Profe ților
• ***, Un preot de mir cu Sfinte Moa ște – Sfântul Iona
Taumaturgul din Odessa
• ***, Rugăciuni pentru bolnavi și învățături de credin ță
ortodoxă despre boal ă

ÎN PRE GĂTIRE
• Dr. Med. Pavel Chiril ă, Conceptul de medicin ă creștină
• Teodorit, Episcop al Kirului, Zece cuvinte despre
dumnezeiasca Pronie
• Sfântul Ioan Damaschin, Logica (Dialectica )
• Florica Elena Lauren țiu, Poveștile Cocostârcului Alb;
Brățara cu chei țe
• ***, Dosarul de canonizare a lui Valeriu Gafencu –
Sfântul închisorilor
• Alexandru Mironescu, Floarea de Foc , trilogie (Rugul
aprins, Întruparea, Învierea)