Impactul Zgomotului Urban Asupra Starii de Sanatate a Populatiei

Economie

Impactul Zgomotului Urban Asupra Starii de Sanatate a Populatiei

Byadmin ianuarie 1, 2024

Impactul zgomotului urban asupra stării de sănătate a populației

CUPRINS

Introducere

Capitolul 1. Zgomotul urban, considerații generale

Indicatorii de zgomot

Metode de evaluarea efectelor dăunătoare ale zgomotului ambiental

Hărțile strategice de zgomot

Capitolul 2. Poluarea fonică și influența zgomotului

Sursele de zgomot periculoase pentru organismul uman

Capitolul 3. Impactul zgomotului urban asupra organismului. Efecte nocive

Impactul zgomotului asupra organismului

Efectele auxiliare ale zgomotului

Efectele zgomotului urban asupra auzului

Efectele otice ale zgomotului

Efectele nespecifice ale zgomotului urban asupra organismului

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

Numeroasele studii ce au fost realizate de-a lungul anilor în domeniu au evidențiat faptul că expunerea prelungită la un anumit nivel de zgomot poate avea numeroase efecte negative asupra stării de sănătate.

Printre cele mai frecvente efecte ce au fost semnalate la persoanele expuse constant la zgomot urban se numără :

Diverse tulburări de auz

Creșterea nivelului hipertensiunii arteriale

Agravarea unei cardiopatii ischemice instalate

Diverse tulburări de somn

Diminuarea considerabilă a performanțelor profesionale și școlare

Stări de disconfort

Zgomotul s-a dovedit a fi un factor extrem de nociv în mediul ambiant, în special din cauza caracterului permanent al acestuia, ca și al intensității crescute al unor sunete, a căror proveniență este diversă.

În societatea contemporană, pe fondul ritmului alert al activității cotidiene, zgomotul a ajuns să fie încadrat în topul celor mai influenți factori de stres, cu implicații majore în perturbarea activității oricărui individ. Și tocmai din acest considerent, zgomotul este deseori considerat drept unul dintre principalele „efecte secundare” de tip negativ în cadrul societății contemporane.

Cercetările care au fost realizate în ultima perioadă atât la nivel național, cât și internațional au scos la iveală o concluzie îngrijorătoare : nivelul zgomotului urban a crescut exponențial mai ales în zonele cele mai intens populate, zgomotul de trafic devenind pe zi ce trece o nouă și importantă sursă de disconfort.

Este bine cunoscut faptul că zgomotul este factorul de mediu omniprezent în ansamblul ambiental. Dar, din păcate, el a devenit în ultima perioadă o problemă majoră, pe fondul creșterii densității populației în zonele urbane, ca și a influenței tot mai crescute a factorului tehnologic în existența cotidiană.

Zgomotul urban este perceput ca un factor disturbator major mai ales în orașele mai mici, în care fondul sonor este permanent în contextul unor surse multiple de zgomot. Mai mult, și intensitatea acestui tip de zgomot este cu mult mai ridicată decât cea înregistrată în zonele preponderent rurale, datorită faptului că sursele fonice în acest caz sunt mai izolate, dar și intermitente.

Cercetările realizate de-a lungul anilor de diverși experți în domeniu au evidențiat faptul că expunerea prelungită la zgomot poate reprezenta un risc deosebit pentru sănătatea umană. Mai mult, toate zgomotele ce au intensitate redusă, dar care sunt percepute drept supărătoare de către organism, zgomote ce pot fi resimțite din circulația exterioară, pot reprezenta, pe fondul unei manifestări permanente, factori iritanți cronici pentru organism.

Și tocmai din acest considerent, efectele pe care le poate genera la nivelul stării de sănătate expunerea prelungită la zgomot au devenit o problemă de sănătate publică la nivelul comunității europene.

Conform studiilor date publicității, la nivelul Uniunii Europene aproape 40 % din numărul total al populației este permanent expusă zgomotului generat de traficul rutier, nivelul presiunii sonore depășind pe perioada unei zile valoarea de 55 dB. Mai mult, din totalul persoanelor expuse, aproape 20 % sunt expuse la un nivel de presiune sonoră ce depășește valoarea de 65 dB.

Ansamblul zgomotelor ce sunt resimțite de către o comunitate este divers, respectiv :

Zgomotele ce sunt produse de diversele echipamente, utilaje, mașini, etc în exterior – la lucrările publice, în construcții, renovări, amenajări, etc – zgomotele de mediu

Zgomotele rezidențiale

Zgomotele interne

Pe lângă acestea, se mai adaugă și diverse ale surse de multiplicare ale zgomotului exterior, acestea fiind reprezentate în principal de către :

Traficul rutier

Traficul feroviar

Traficul aerian

Zonele industrializate

Etc

Trebuie menționat faptul că efectele resimțite prin expunerea constantă la zgomot sunt variabile, ele depinzând în principal de :

Starea de sănătate a persoanei respective

Nivelul de stres acumulat în organism

Nivelul intensității zgomotului

Tipul clădirilor în care o persoană își petrece cea mai mare parte a timpului – felul construcției, natura materialelor folosite, gradul de antifonare, distanța până la sursa de zgomot, etc

Așa cum s-a precizat deja, impactul pe care zgomotul urban îl are asupra stării de sănătate a populației reprezintă o problemă la nivel european, legislația Uniunii Europene prevăzând un set complex de măsuri pentru diminuarea și reducerea nivelului de poluare sonoră.

Astfel, pot fi enumerate :

Directiva 2002/49/EC – privind evaluarea, ca și managementul zgomotului de tip ambiental

Directiva 2000/14/EEC – vizând armonizarea legislațiilor statelor membre ale Uniunii Europene cu privire la zgomotul ce este emis de către toate echipamentele ce au utilizare exterioară

Membră a Uniunii Europene, și România s-a alinit acestor prevederi europene, la nivel legislativ fiind adoptate diverse acte, precum:

Ordinul 3384/2013 vizând aprobarea reglementării tehnice pentru ”Normativ privind acustica în construcții și zone urbane, indicativ C125-2013”

H.G. 321/2005 vizând evaluarea și gestionarea zgomotului ambiant

Ordinul 678/2006 privind elaborarea „Ghidului privind adoptarea valorilor limită și a modului de aplicare a acestora

STAS 1009/88, Acustica urbană – limitele admisibile ale nivelului de zgomot

SR ISO 1996-1/2008, Acustică–Descrierea, măsurarea și evaluarea zgomotului din mediul ambiant. Partea 1: Mărimi fundamentale și metode de evaluare

SR ISO 1996-2:2008, Acustică. Descrierea, măsurarea și evaluarea zgomotului din mediul ambiant. Partea 2, Determinarea nivelurilor de zgomot din mediul ambiant

STAS 6161-1/2008, Acustica în construcții. Măsurarea nivelului de zgomot în construcții civile

STAS 6161-3/82, Acustica în construcții. Determinarea nivelului de zgomot în localitățile urbane

STAS 6156/86, Acustica în Construcții.Limite admisibile ale nivelului de zgomot echivalent din clădiri de locuit, tehnico-administrative și social cultural

În ultimii ani, în România au fost realizate numeroase măsurători în diverse zone ale țării, în cadrul programului de supravegherea poluării sonore din mediul urban, cu calcularea indicelului de deranj și Lech, ulterior realizându-se interpretarea rezultatelor.

Din păcate, toate măsurătorile realizate au evidențiat faptul că nivelul de zgomot echivalent (Lech) este într-un proces de creștere continuă, mai ales în zona orașelor mari. Depășirile considerabile sunt înregistrate nu doar pe timpul zilei, ci și pe perioada nopții, cele mai expuse fiind orașele București, Buzău, Iași, dar și Brașov.

În ceea ce privește gradul de dernaj generat de sursele de trafic, media disconfortului resimțit a ajuns la 50%, riscurile fiind destul de mari pentru starea de sănătate a populației. Tocmai de aceea, concluziile tuturor acestor acțiuni întreprinse de-a lungul anilor în România în cadrul programului de supravegherea poluării sonore din mediul urban recomandă nu doar o informare permanentă a populației cu privire la riscurile la care se expun, ci și aplicarea de către instituțiile abilitate a unor măsuri eficiente de diminuare considerabilă a nivelului zgomotului.

Toate studiile realizate în țara noastră au ajuns la aceeași concluzie : zgomotul actual în România reprezintă un factor deosebit de nociv pentru starea de sănătate a populației, nivelul său crescând considerabil datorită influenței tot mai mari a tehnologiei de ultimă generație.

Cele mai numeroase probleme generate de nivelul zgomotului urban au fost sesizate în rândul copiilor, marea majoritate a acestora prezentând diverse dificultăți de învățare, tulburări de somn, dar și dificultăți de atenție și de concentrare.

În ceea ce privește impactul zgomotului urban asupra persoanelor adulte, acesta afectează un număr destul de mare de persoane (peste 67%), principalele simptome resimțite fiind :

Tulburări de somn diverse

Stări frecvente de oboseală

Stări de irascibilitate

Cefalee

Creșterea tensiunii arteriale, etc

Pentru a preîntâmpina apariția tuturor acestor probleme se impune luarea unor măsuri la nivel național, cea mai simplă metodă aflată la îndemâna autorităților locale fiind cea de reorganizare a traficului rutier (cu precădere a traficului rutier greu), cu redirecționarea acestuia pe diverse căi ocolitoare, în acest fel evitându-se tranzitarea comunităților de persoane aglomerate.

Un alt aspect care trebuie avut în vedere de către autoritățile locale este cel reprezentat de confortul acustic, consolidarea și reabilitarea termică a clădirilor având ca urmare diminuarea considerabilă a nivelului de zgomot perceput în interiorul acestora.

Diminuarea zgomotului urban, respectiv a nivelului de poluare sonoră reprezintă în acest moment una dintre problemele prioritare ale autorităților românești, pentru rezolvarea căreia se impune conlucrarea experților din diverse domenii, precum protecția mediului, urbanism, sănătate publică, amenajarea teritoriului, etc.

CAPITOLUL 1. ZGOMOTUL URBAN – CONSIDERAȚII GENERALE

La nivelul Uniunii Europene, atât evaluarea cât sși managementul zgomotului urban se realizează avându-se în vedere prevederile Directivei 2002/49/EC a Parlamentului European și a Consiliului European.

Liderii comunității europene consideră că printre principalele obiective ce trebuie urmărite în vederea obținerii unui nivel ridicat de sănătate în rândul populației, ca și a unui mediu protejat, se numără și protecția împotriva zgomotului urban. De altfel, Comisia Europeană a clasat zgomotul ambiental în topul principalelor probleme de sunt legate de mediu, la nivelul Uniunii Europene

La nivel european a fost stabilit și un indicator de zgomot comun, ca și o metodologie vizând calcularea și măsurarea exactă a zgomotului în preajma marilor aglomerări urbane.

Comunitatea Europeană întreprinde periodic diverse acțiuni în vederea evitării, prevenirii și diminuării considerabile a principalelor efecte nocive pe care zgomotul urban le are asupra organismului, incluzând și disconfortul ce este deseori generat de o expunere prelungită la un zgomot ambiental.

În acest sens a fost adoptată o legislație specifică, ce impune statelor membre ale Uniunii Europene realizarea unor acțiuni diverse vizând în principal :

O determinare cât mai exactă a expunerii la zgomotul urban, cu întocmirea periodică a unor hărți de zgomot, prin metodele specifice de evaluare ce sunt stabilite la nivelul Uniunii Europene

Informarea periodică a publicului cu privire la diverse informații de tip general vizând zgomotul urban, dar și la efectele pe care acesta le are asupra organismului uman

În baza rezultatelor ce sunt obținute din cadrul hărților de zgomot, autoritățile responsabile trebuie să adopte planurile de acțiune ce se impun în vederea prevenirii și reducerii considerabile a nivelului zgomotului ambiental. Măsuri speciale trebuie adoptate mai ales în siuația în care aceste nivele de expunere sunt destul de ridicate, ele având efecte nocive asupra organismului uman

Termeni si definitii

Autoritățile europene au elaborat și adoptat o serie întreagă de definiții comune pentru toate statele membre ale Unii Europene în ceea ce privește politica de manageriere a zgomotului ambiental.

Astfel, s-au definit următorii termeni și expresii :

Zgomotul ambiental –toritățile responsabile trebuie să adopte planurile de acțiune ce se impun în vederea prevenirii și reducerii considerabile a nivelului zgomotului ambiental. Măsuri speciale trebuie adoptate mai ales în siuația în care aceste nivele de expunere sunt destul de ridicate, ele având efecte nocive asupra organismului uman

Termeni si definitii

Autoritățile europene au elaborat și adoptat o serie întreagă de definiții comune pentru toate statele membre ale Unii Europene în ceea ce privește politica de manageriere a zgomotului ambiental.

Astfel, s-au definit următorii termeni și expresii :

Zgomotul ambiental – sunetul exterior produs de diverse activități, sunet ce nu este dorit sau este dăunator pentru organism. În aceasta categorie intră sunetul ce se emite în diversele mijoace de transport, sunetul aferent traficului rutier, sunetul din traficul feroviar, sunetul generat în cadrul traficului aerian, ca și sunetele aferente zonelor industriale

Efectele dăunatoare – efectele ce au diverse repercursiuni negative asupra organismului uman

Disconfort – se definește ca fiind gradul de afectare al confortului, ca urmare a zgomotelor ambientale diverse

Indicatorii de zgomot – repezintă scările prin care se reușește descrierea zgomotelor ambientale, în corelație cu efectele dăunatoare ale acestora asupra organismului

Evaluarea zgomotului – totalitatea metodelor folosite pentru a se calcula, a se prezice, sau se estima și a se măsura atât valorile indicatorilor de zgomot, cât și efectele nocive pe care acestea le generează la nivelul organismului uman

Lzsn – indicatorul de zgomot zi/seara/noapte – reprezintă un indicator de zgomot ce este asociat disconfortului resimțit de organism

Lzi – indicatorul de zgomot pentru zi – reprezintă un indicator de zgmot asociat disconfortului resimțit de organismul uman pe parcursul zilei

Lseară – indicatorul de zgomot seară – reprezintă un indicator de zgmot ce este asociat cu disconfortul resimțit de către organismul uman pe perioada serii

Lnoapte – indicatorul de zgomot pe perioada nopții – indicatorul ce este asociat cu disconfortul pe care îl resimte organismul pe timpul nopții – cu perturbarea somnului

Relația doză-efect – se definește ca fiind relația ce se stabilește între valoarea indicatorului de zgomot și efectul nociv generator

Aglomerarea – teritoriul delimitat de către statele membre ale Uniunii Europene, ce include peste 100.000 de persoane

Zona liniștită în cadrul unei aglomerari – zona ce este delimitată de către autoritățile competente ca nefiind expusă Lzsn sau oricărui alt indicator a cărui valoare este mai mare decât cea stabilită ca fiind admisibilă

Zona liniștită într-o regiune deschisă – reprezintă o zonă ce este atent delimitată de către autoritățile competente ca fiind ferită de zgomotele de trafic, zgomotele industriale ori de divese activități de tip recreativ

Drumul principal – reprezintă un drum internațional, drum național, drum județean (desemnate de către statele membre ale comunității europene) și pe care se semnalează un trafic ce depășește trei milioane de vehicule anual

Calea feroviară principală – desemnează o cale ferată, cu un trafic ce depașește 30.000 de trenuri anual

Aeroport mare – reprezintă un aeroport civil pe care se înregistrează anual peste 500.000 de decolări și aterizări, fără a include antrenamentele cu diversele aparate ușoare

Hartarta zgomotului – cunoscută și drept cartografierea zgomotului – totalitatea datelor ce privesc atât situațiile previzionate cât și pe cele existente referitoare la zgomot, la depășirea valorilor normale ale indicatorilor de zgomot, la numărul persoanelor ale căror organisme sunt afectate de zgomot, ca și a clădirilor ce sunt expuse la nivele de zgomot mai ridicate în anumite zone

Harta strategică de zgomot – reprezintă o hartă ce este special proiectată pentru a se obține o evaluare de tip global privind expunerea la zgomot într-o anumită zonă, în care se remarcă surse diverse de zgomot

Valoare limită de zgomot – indică depășirea valorilor de zgomot diverse, respectiv de zi, de seara, de noapte. Prezența acestei valori le determină pe autoritățile competente să ia măsuri ce se impun pentru diminuarea nivelului de zgomot. Această valoare limită de zgomot poate fi diferită, în funcție de felul zgomotului (zgomot rutier, zgomot feroviar, zgomotul traficului aerian, zgomotul industrial), de împrejurimi, ca și de sensibilitatea populației din zona respectivă

Planuri de acțiune – reprezintă totalitatea planurilor proiectate și adoptate în vederea administrării ideale a emisiilor de zgomot, ca și a efectelor acestora asupra organismului, incluzând și reducerea nivelului de zgomot

Planificarea acustică – include diverse măsuri specifice pentru un control cât mai bun al zgomotelor. Pot fi menționate acțiuni de amenajare a teritoriului, implementarea tehnicilor specifice sistemelor de trafic, acțiuni diverse de planificarea traficului, măsuri de protecție specifice în cazul zgomotelor ridicate, ca și controlul eficient al diverselor surse de zgomot

Indicatorii de zgomot

Lzsn, indicatorul de zgomot pentru zi/seara/noapte, care se măsoară în dB (decibeli) se calculează, la nivel de stat european cu ajutorul formulei:

cu următoarele precizări:

L ziua – reprezintă un nivel mediu al puterii acustice, măsurată într-un an, în fiecare zi

L seara – reprezintă nivelul mediu al puterii acustice, măsurată la nivel de an, în fiecare seară a acestuia

L noapte – reprezintă nivelul mediu al puterii acustice, măsurată la nivel de an, în fiecare noapte a acestuia

Demn de menționat este faptul că la nivel european s-a adoptat convenția ziua – 12 ore, seara – 4 ore, noaptea – 8 ore, statele UE putând lua decizia de a diminua perioadele de seară cu una-două ore și de a prelungi perioadele de zi și/sau de noapte.

Metodele de evaluarea indicatorilor de zgomt

Atât valoarea indicatorului de zgomot zi/seara/noapte, cât și valoarea indicatorului de zgomot noapte pot să fie determinate prin calcul sau prin măsuare, în cazul predicțiilor folosindu-se doar metoda calculului.

Metode de evaluarea efectelor dăunătoare ale zgomotului ambiental

Evaluarea efectelor nocive pe care zgomotul urban le are asupra organismului uman se realizează prin intermediul relațiilor doză-efect, definite anterior, avându-se în vedere în principal:

Relația existentă între disconfortul resimțit de o persoană și Lzsn în cazul zgomotelor produse în traficul rutier, în traficul aviatic, în traficul feroviar, ca și în cazul zonelor industriale

Relația ce poate fi stabilită între tulburările de somn și Lnoapte în cazul zgomotelor ce sunt produse în traficul rutier, în traficul aviatic, în traficul feroviar, ca și în cazul zonelor industriale

În cazul în care autoritățile consideră că se impune, aceste relații doză-efect pot să fie reprezentate și pentru diverse :

Clădiri ce sunt izolate special, în conformitate cu standardele uzuale

Clădiri ce au o fațadă liniștită

Clime și culturi

Grupuri de populație considerate ca fiind vulnerabile

Zgomote industriale, caracterizate printr-o tonalitate foarte mare

Zgomote industriale ce au un caracter de tip impulsiv

Hărțile strategice de zgomot

Harta strategică de zgomot reprezintă reprezentarea tuturor informațiilor ce privesc :

Ambientul sonor existent, ambientul sonor anterior ori ambientul sonor ce este indicat de un anumit indicator specific

Depășirea valorii limite (a uneia sau a mai multora)

O estimare a numărului școlilor, locuințelor și spitalelor amplasate într-o anumită zonă, caracterizată de înregistrarea unei valori reprezentative pentru un indicator de zgomot

Estimarea numărului de persoane ce trăiesc într-o anumită zonă, destul de expusă zgomotului

Toate hărțile de zgomot pot fi reprezentate prin intermediul unor :

Date numerice, ce pot fi organizate tabelar

Diverse grafice

Diverse date numerice, cu reprezentare electronică

În cazul aglomerărilor urbane, hărțile de zgomot strategice urmăresc în principal:

Zgomotul emis de către traficul rutier

Zgomotul emis de către traficul feroviar

Zgomotul emis de către traficul aerian

Zgomotul emis de către zonele industriale

Zgomotul emis de către zonele portuare

De regulă, hărțile strategice de zgomot sunt deosebit de utile în scopul :

Obținerii tuturor datelor necesare în procesul de control și management al zgomotului

Informării persoanelor din anumite zone cu privire la nivelul zgomotului ambiental

Inițierii și derulării unor planuri de acțiune vizând evitarea, diminuarea și eliminarea efectelor nocive pe care zgomotele ambientale le are asupra organismului uman

Legislația Uniunii Europene prevede că orice cetățean are dreptul să fie informat cu privire la toate aspectele ce țin de zgomotul ambiental ce îi poate pune în pericol sănătatea, hărțile strategice de zgomot realizate în cadrul unui stat și care vizează o anumită zonă trebuind să conțină cât mai multe informații, cum ar fi:

Reprezentări grafice complexe

Delimitarea clară a punctelor de depășirea valorilor limită

Comparații diverse între situația nivelului de zgomot la un moment dat și cea prognozată sau înregistrată într-un alt interval de timp

Evidențierea valorilor indicatorilor de zgomot la diverse înălțimi

În cazul aplicațiilor locale sau în cazul aplicațiilor naționale, hărțile strategice de zgomot se întocmesc pentru înălțimi ale evaluării de patru metri, dar și pentru valorile Lzsn și ale Lnoapte ce ating cota a 5 dB.

În cazul aglomerărilor urbane se impune realizarea unor hărți strategice de zgomot pe secțiuni separate, respectiv :

Hărți strategice pentru zgomotul ce este produs în traficul rutier

Hărți strategice pentru zgomotul produs de traficul aerian

Hărți strategice pentru zgomotul produs de traficul feroviar

Hărți strategice pentru zgomotul produs de zonele industriale

Hărți strategice pentru diverse alte surse de zgomot

CAPITOLUL 2. POLUAREA FONICĂ ȘI INFLUENȚA ZGOMOTULUI

Este bine cunoscut faptul că zgomotul reprezintă o prezență permanentă în existența noastră, prin diferitele sale surse și moduri de manifestare. Modul de percepție al zgomotului depinde de la o persoană la alta, în funcție de numeroase componente personale, contextuale, dar și culturale.

Poluarea fonică are efecte deosebite asupra organismului uman, efectele zgomotului asupra acestuia manifestându-se prin stări de oboseală, stres, reducerea sau pierderea capacității audititive, probleme de natură psihică, etc.

Până acum câțiva ani, impactul zgomotului urban asupra stării de sănătate a populației nu prezenta un interes deosebit pentru autoritățile competente, la nivel global, în ciuda faptului că noțiunea de „vătămare sonoră” a fost definită cu mult timp în urmă, aceasta fiind o deteriorare a stării de sănătate, datorată zgomotului, ce atrage după sine și o anumită senzație de tip dezagreabil.

Acesta a fost și principalul motiv pentru care deseori, în diversele proiecte privind infrastructura, în proiectele vizând amenajarea spațiului urban ori în procesul complex de dezvoltare al activităților economice la nivel urban sau în proximitățile acestuia nu au fost luați în calcul parametrii acustici.

Principalele surse generatoare de zgomot și vibrații din cadrul mediului exterior sunt reprezentate de zgomotul urban, zgomotul ambiant (cu precădere cel generat de mijloacele de transport), ca și de zgomotul din mediul muncii. Din păcate, în acest moment nu se poate defini cu exactite nivelurile de expunere ce implică amsamblul riscurilor pe care le reprezintă efectele zgomotului asupra sănătății și securității umane, pentru o cât mai corectă evaluare aplicându-se metode de măsurare obiective, în cazul României cele generate de ISO 1999:1990.

Toate valorile ce sunt estimate ori măsurate prin metode obiective sunt reprezentative în procesul de inițiere al diverselor acțiuni aferente gradului de expunere la zgomot, valorile limite fiind deosebit de utile pentru evitarea deteriorării ireversibile a stării de sănătate. În acest sens se impune ca ansamblul zgomotelor ce sunt percepute de către ureche să se afle/sa fie menținut sub valoarea limită de expunere.

Este cunoscut faptul că sunetul poate fi definit ca fiind o vibrație a particulelor ce privind dintr-un anumit mediu, vibrație ce poate genera o anumită senzație auditivă. Propagându-se sub forma undelor elastice (doar în subtanțe, nu și în vid), sunetul atinge viteza de 340 m/s, el putând fi considerat ca o anumită formă a energiei fizice, ce este creată de către obiectele ce vibrează.

Zgomotul reprezintă suprapunerea dezordonată a sunetelor, el fiind produs atât din diverse surse naturale, cât și din surse de natură antropică, cum ar fi mijloacele de transport în comun, echipamente, utilaje, tehnologie dar și factorul uman.

Pentru a se reuși înțelegerea efectelor pe care zgomotul le are asupra stării de sănătate se impune în principal înțelegerea naturii sunetului, acesta fiind forma de energie generată de obiectele ce vibrează. Toate vibrațiile sunt transmise precum niște „valuri” de presiune variabilă, acestea iradiind de la suprafața obiectelor în cauză. Urechea umană percepe aceste „valuri” drept niște stimuli de natură fizică.

Propagarea sunetului este în strânsă dependență cu mai mulți factori, cei mai importanți dintre aceștia fiind :

Sursele de zgomot – mijloacele de transport diverse, zgomotul urban, comunitățile dezvoltate, tehnologia industrială. Toate aceste zgomote pot avea intensități variabile, ele putând fi staționare ori mobile

Distanța față obiect

Atmosfera – în cazul unei atmosfere poluante, dar și al ceței, zgomotele sunt mult atenuate

Diversele obstacole ce se interpun – reușesc să atenueze considerabil intensitatea sonoră a unui sunet, ele fiind deseori folosite printre diminuarea zgomotelor resimțite

Orice sunet se caracterizează prin mai multe dimensiuni fizice, respectiv :

Frecvența sunetului – reprezintă numărul ciclurilor de vibrații ce se produc într-o singură secundă, acestea variind la om între 16 – 16.000 Hz (respectiv cicluri/s). Limita superioară a frecvenței sunetului poate să ajungă și la valoarea de 20.000 Hz – în cazul unui analizator deosebit de sensibil

Intensitatea sunetului – reprezintă nivelul presiunii sonore. Se măsoară de regulă în Bell, cel mai adesea folosindu-se subunitățile, respectiv dB. Intensitatea sunetului este variabilă în funcție de frecvența sunetului, maxima tolerabilă ajungând la valoarea de 100 dB

Timbrul sunetului – face diferența între suntele ce sunt egale atât ca frecvență cât și ca intensitate. Armonicile unui semnal sonor generează un timbru diferit al sunetului, sunetele pure fiind de regulă destul de reduse (ele conțin o unică frecvență – cazul diapazonului). Marea majoritate a sunetelor includ un număr mai mare armonici, acestea reușind să facă diferența între două sunete ce au aceeași frecvență

În urma studiilor ce au fost realizate de-a lungul timpului s-a reușit delimitarea limitelor superioare (respectiv a pragului senzației direroase) a sunetelor receptate de om, ca și a celor inferioare (pragul de audibilitate), ambele variind in funcție de frecvența sunetului.

S-a dovedit științific faptul că urechea umană devine mult mai puțin sensibilă în cazul n care frecvențele sunt mai joase, comparativ cu sunetele a căror valoare variază în intervalul 1000-6000 Hz. Astfel, un sunet delimitat de valorile 60 dB – 100 Hz nu este perceput de către ureche tot atât de puternic precum un sunet delimitat de 60 dB, la 2000 Hz.

De asemenea, cercetările au stabilit și faptul că efectele pe care zgomotul urban le are asupra organismului uman depinde în mare măsură atât de intensitatea acestuia, cât și de durata sa.

Astfel, conform normelor de sănătate SUA, relația dintre durata maximă de zgomot admisă și intensitatea sunetelor este, în ordine crescătoare, conform tabelului :

În ceea ce privește efectele pe care zgomotul urban le are asupra organismului uman, acestea pot fi:

La nivel psihic – sunt primele care se resimt, ele având diverse manifestări, respectiv distragerea atenției, diminuarea performanțelor profesionale și școlare în cazul în care se folosește memoria de scurtă durată

La nivel vegetativ – se înregistrează o dezvoltare a activității cardiace

La nivel auditiv – diverse probleme ale urechii

La nivel motoriu – se semnalează diverse dificulatăți în activitatea de coordonare a mișcărilor

Zgomotul poate perturba în mod deosebit și activitatea unei persoane, pentru evaluarea efectelor avându-se în vedere faptul că :

Un zgomot neașteptat, ca și zgomotul intermitent este mult mai deranjant pentru organism decât zgomotul ce se manifestă continuu

Zgomotele ce au un spectru mai complex în frecvențe înalte sunt mult mai deranjante în comparație cu zgomotele ce se caracterizează prin frecvențe joase

Toate acțiunile care implică un nivel ridicat de atenție sunt mult mai perturbate de zgomot decât restul activităților

Sensibilitatea manifestată la zgomot este mult mai ridicată în cadrul unor activități de instruire/învățare, comparativ cu cele care implică activități de rutină

Tocmai din aceste considerente la nivel național au fost introduse numeroase măsuri ce au rolul de a preveni și a limita depășirea unor anumite nivele de zgomot, măsuri ce se manifestă pe mai multe planuri, respectiv :

Social – s-au introdus și adoptat diverse norme în domeniul sunetului și legi pentru limitarea ori interzicerea nivelului sonor ridicat

Tehnic – se impun în diversele activități caracterizate printr-un nivel ridicat de zgomot diverse soluții silențioase, etc

Organizatoric – implică adoptarea unor măsuri de protecție diverse cum ar fi căștile de protecție, dispunerea la distanțe apreciabile de om a surselor de zgomot, etc

Igienic – controale medicale periodice, alimentație adecvată, etc

S-a demonstrat științific că expunerea prelungită a organismului la diverse zgomote puternice atrage după sine declanșarea unor mecanisme de protecție ale acestuia, mecanisme ce generează reacții diverse, marea majoritate dintre acestea de tip vegetativ, respectiv :

Creșterea tensiunii musculare

Hipertensiune

Mărirea metabolismului

Constricția vaselor cutanate

Tahicardie

În urma studiilor realizate, s-a reușit cuantificarea nivelului relativ al unui sunet, respectiv :

În practică, deseori se întâlnesc și ultrasunetele, acestea putând fi generate în timpul deplasării unor automobile cu viteze foarte mari, la elicoptere, în timpul exploziilor, al cutremurelor, în preajma manifestării unor furtuni, ca și pe perioada zborului unor avioane supersonice. Din păcate aceste infrasunete sunt destul de dificil de absorbit, ele atenuându-se extrem de puțin, raportat la distanța față de un obiect/persoană.

Infrasunetele (dar și ultrasunetele) sunt cel mai bine percepute de către copii (sugari), de animale, dar și de păsări. În cazul persoanelor adulte, infrasunetele pot genera diverse stări de amețeală, efecte false de euforie, stări de vomă ori efecte cumulate.

Pe lângă infrasunete, în atmosferă se semnalează și prezența ultrasunetelor, acestea avânf frecvența cuprinsă în intervalul 20000Hz – 1 miliard Hz. Produse de diverse fenomeni din natură, în cadrul industrial sau chiar de aparatura de tip electrocasnic, ultrasunetele sunt cel mai bine receptate de către lilieci, aceștia folosindu-le pentru a se orienta pe perioada nopții.

În cazul organismului uman, ultrasunetele au un efect deosebit asupra globulelor roșii din sânge (pe care le distrug), fiind resimțite diverse efecte cum ar fi stări de greață, migrene și uneori chiar pierderi de echilibru. Ultrasunetele reușesc să distrugă și unele bacterii, cele mai cunoscute fiind :

Virusul gripei

Virusul tifosului

Bacilul tuberculozei

Efectele zgomotului asupra organismului se manifestă la nivel global, senzația auditivă percepută fiind distribuită, prin intermediul sistemului nervos central, la diverselor organe ale acestuia. Cele mai des semnalate efecte la nivelului unui organism supus unor zgomote intense și prelungite sunt :

Diminuarea semnificativă a atenției

Reducerea capacității de muncă

Reducerea semnificativă a capacității de concentrare

Creșterea riscului de accidente

Instalarea oboselii auditive – aceasta poate să dispară după dispariția surse de zgomot

Diverse traumatisme – generate de expunerea la zgomote deosebit de intense, manifestate într-un timp foarte scurt

Ca urmare a tuturor acestora, la nivelul organismului se pot semnala :

Stări de amețeală

Senzația de durere locală, ca și lezarea aparatului auditiv – se poate produce chiar și o rupere a timpanului

Stări frecvente de nervozitate

Pierderea în greutate

Tulburări diverse de somn

Tahicardie

O anumită deficiență în identificarea unor culori

Surditate, în cazul perceperii unor sunete ce au frecvențe înalte

Sursele de zgomot periculoase pentru organismul uman

Din varietatea surselor de zgomot prezente în atmosferă, cele mai periculoase pentru organismele tinere sunt cele generate de nivelurile ridicate ale muzicii amplificate, emisiile sonore din cluburi și discoteci, ca și cele din centrele comerciale și cinematografe.

În ultima perioadă tot mai multe au fost organismele care au atras atenția asupra problemelor ce pot fi generate de expunerea copiilor din școli la diverse sunete înalte, ce se pot semnala în cadrul cantinelor școlare sau în sălile de sport, cu efecte negative reflectate în special asupra capacității de concentrare și a memoriei de scurtă durată.

De asemenea, numeroase efecte nocive asupra organismului uman sunt generate și de zgomotele ce sunt emise de diverse mijloace de transport, ca și zgomotul produs de aeronave, situație particulară, clar delimitată în cadrul prevederilor Directivei 20002/49/CE, ce impune obligativitatea supravegherii, în regim permanent, a zgomotului semnalat în preajma aeroporturilor.

Demn de semnalat este faptul că simpla deviere de la un culoar de zbor poate avea efecte deosebite asupra stării generale de sănătate a comunităților ce se află în apropierea aeroporturilor, ca și asupra clădirilor și a instalațiilor.

Un exemplu în acest sens este reprezentat de devierea de la culoarul de zbor al unui avion cu reacție – tip MIG, în cursul anului 2002, în zona Combinatului de îngrășăminte chimice Bacău. Ca urmare a zgomotului produs de avionul deviat de la culoarul de zbor. s-a produs prăbușirea izolației termice aferente tancului de depozitare NH3 din zona combinatului.

La nivel național, reglementările în domeniul zgomotului au în vedere doi indicatori de risc, respectiv :

Decriptorul energetic – vizează gradul de expunere la zgomot al organismului uman, pe perioada unei zile (se exprimă în dB)

Decriptorul presiunii acustice de vârf – reprezintă valoarea maximă a nivelului de zgomot ce este captat în decursul unei zile – se exprimă tot în dB

Demn de menționat este faptul că zgomotul perceput de organism poate fi serios influențat atât de factorii meterologici, cât și de anumiți parametrii topografici, iar diversele mijloace de protecție fizică folosite pentru a diminua efectele zgomotului (cum ar fi barierele de izolare sau ecranele acustice) au o eficacitate destul de redusă.

Un impact deosebit asupra organismului uman îl are zgomotul ambiant, specific marilor aglomerări urbane. Acest tip de zgomot poate avea diverse surse de proveniență, în funcție de nivelul de intensitate el putând genera numeroase efecte de natură psihică, în paralel cu modificări de funcționabilitate ale organelor interne și a celor de simț.

Din nefericire, organismul uman are o capacitate destul de diminuată de adaptare la acțiunea zgomotelor înalte, expunerea prelungită la acestea generând diverse perturbări la nivelul întregului sistem.

Trebuie precizat faptul că zgomotele care sunt caracterizate de nivele ce depășesc valoarea de 40 – 50 dB, au efecte deosebite asupra organismului, acestea fiind accentuate dacă se manifestă sub formă discontinuă ori sub forma unor vibrații. Efectele sunt resimțite imediat, ele manifestându-se pe termen lung.

Zgomotul generat de diversele mijloace de transport

În ultimii ani, datorită conștientizării efectelor deosebite pe care le are asupra organismului uman zgomotul urban, s-a impus obligativitatea realizării unor studii de specialitate, în cazul tuturor proiectelor ce vizează diverse domenii de activitate, cu implicații în mediul ambiant.

O atenție specială este acordată mijloacelor de transport, impactul pe care acestea îl au asupra protecției mediului fiind unul deosebit. Și asta deoarece în ultimii ani s-a constatat o exacerbare a traficului rutier, în paralel cu dezvoltarea plajei orare de manifestare.

În ciuda numeroaselor reglementări ce au vizat diminuarea valorilor limită ale traficului rutier, nivelul sonor nu s-a redus, ci dimpotrivă, pe parcursul unei zile înregistrându-se mai multe maxime ale nivelului de zgomot, respectiv :

Nivelul intervalului orar 6-7

Nivelul intervalului orar 12-13

Nivelul intervalului orar 18-19

Pe lângă acestea, au existat și situații în care, în cadrul intervalului orar extins, 6-22, s-a semnalat un nivel al zgomotului de până la 70-78 dB.

La nivel general, în practică, se disting mai multe surse de zgomot ce sunt generate de mijloacele de transport, respectiv :

Sursele ce sunt emise de diversele grupuri moto-propulsate de un zgomot mecanic

Sursele se sunt emise în momentul contactului dintre pneurile unui autovehicul și calea de rulare

Sursele ce sunt emise de curenții de aer, în cadrul interacțiunii acestora cu diversele vehicule – formarea zgomotului aerodinamic

Alte surse diverse – cum ar fi descărcările pneumatice, frânele, închisul/deschisul portierelor, etc

Zgomotele ce sunt generate de vehiculele rutiere au spectre de frecvență destul de largi, ele fiind de regulă situate în intervalul 500 Hz – 1000 Hz. Trebuie precizat și faptul că nivelul puterii acustice caracteristice unui vehicul depinde în mare măsură de diverșii parametrii de construcție ai acestuia, respectiv de modul de fabricație, de tipul concepției, de starea de întreținere, etc.

În societatea contemporană, motoarele fabricate de diversele companii auto sunt foarte performante din punct de vedere energetic, mai ales în cazul diesel – injecție directă, cu presiune ridicată de alimentare. Din păcate însă și zgomotul este unul deosebit, în comparație cu motoarele electrice sau cele alimentate cu gaz natural.

De asemenea, trebuie specificat și faptul că zgomotul produs de un vehicul depinde foarte mult și de regimul de rulare, respectiv de pornire, de mers în gol, de rulare în viteza a II-a sau în viteza III-a, de demarajul de pe loc în regim rapid, dar și de sistemul de frânare.

În ceea ce privește zgomotul ce este generat de mijloacele de transport feroviar, acesta se poate datora mai multor factori :

Activitatea de mișcare/transport – circulația trenurilor, semnalizarea acustică a acestora

Activitatea din cadrul depourilor de locomotive

Activitatea din cadrul stațiilor de cale ferată

Mijloacele de transport feroviar emit o gamă destul de diversă de zgomote, dar și vibrații, toate având la bază procese de natură electromecanică și mecanică. O importanță deosebită este acordată nivelului de zgomot înregistrat în zona stațiilor de transport feroviar, a depourilor ca și a liniilor de cale ferată, avându-se în permanență în vedere reducerea acestuia, pentru a se preveni și limita efectele negative asupra organismului.

Numeroasele cercetări realizate de-a lungul anilor în domeniu au dus la identificarea mai multor surse de zgomot în cadrul transportului feroviar, respectiv :

Zgomotele generate de circulația vagoanelor – apar ca urmare a vibrațiilor și șocurilor ce se produc la nivelul diverselor părți ce intră în componența vagoanelor, cum ar fi elementele de rulare, saboții de frână, etc. Aceste tipuri de zgomote se semnalează pe fondul interacțiunii dintre roata unul mijloc de transport feroviat și șina de rulare, ele fiind de altfel și principalele surse de zgomot în cazul unui tren aflat în circulație.

Trebuie menționat faptul că în cazul deplasării unui tren cu o viteză de 70-80 km/h, pe niște șine ce sunt montate pe traverse fabricate din beton armat se poate înregistra un nivel al zgomotului de până la 125-130 dB.

Cel mai intens zgomot este cel generat de lovirea roților trenului de neuniformitățile semnalate la nivelul liniei, ca și de joante. Zgomotele acestea se pot propaga la distanțe deosebit de mari față de axa căii ferate.

Zgomotele de rulare al mijloacelor de transport feroviar se propagă atât în interiorul vagonului (pe cale aeriană) dar și prin conducție solidă. Trebuie menționat de asemenea faptul că înainte de propagare, aceste zgomote ce sunt generate de rularea pe șine a roților metalice re reflectă, prin podelele vagoanelor. Această propagare pe cale aeriană se realizează prin intermediul tuturor deschiderilor neprotejate, cum ar fi ușile, ferestrele, canalele de ventilație, ca și sistemele de comunicații dintre vagoane.

Toate zgomotele de rulare ce se propagă în interiorul unui vagonul implică conducția solidă directă prin boghiuri și prin suspensie, ele fiind ulterior transmise spre învelișul metalic al vagoanelor.

Aceste zgomote de rulare, percepute în cazul mijloacelor de transport feroviar, sunt considerate surse de zgomot preponderente în intervalul de viteză 50-300 km/oră.

Diminuarea zgomotelor de rulare implică reducerea așa numitelor „defecte de rugozitate” existențe la nivelul roților și al șinelor, obiectiv ce poate fi realizat prin:

Diminuarea uzurii de tip ondulatoriu de la nivelul șinelor

Realizarea unei căi fără joante

Plasarea între traverse și talpa șinei a unor garnituri de cauciuc

Prin intermediul acestor măsuri nivelul zgomotului produs de mijloacele de transport feroviar poate fi redus cu pănă la de două ori. Din păcate însă, în țara noastră, lipsa infrastucturii, investițiile nenspirate, devalizările semnalate în cadrul CFR de-a lungul anilor, au dus la degradarea continuă a mijloacelor de transport feroviar, ceea ce se reflectă îndeosebi într-un nivel al zgomotului destul de mare, cu impact deosebit asupra stării de sănătate a populației.

Zgomotele produse de locomotive în timpul de deplasare al trenului reprezintă un alt factor de risc, nivelul acustic înregistrând creșteri de 6-7 dB, comparativ cu nivelul de zgomot ce se înregistrează pe perioada staționării. Aceste zgomote sunt generate în principal de funcționarea motorului Diesel (de cele mai multe ori destul de îmbătrânit), de funcționarea motoarelor de tracțiune, de funcționarea sistemelor de transmisii și a motoarelor auxiliare, dar și de funcționarea echipamentelor și aparaturii specifice.

Principala sursă a zgomotelor este generată de funcționarea motorului (atât în cazul locomotivelor electrice, cât și în cazul celor Diesel electrice), condițiile de gabarit impuse acestuie nepermițând izolarea lui într-o carcasă de tip fonoizolant.

Zgomotele stațiilor de care ferată – sunt generate în principal de traficul feroviar, de nivelul dotărilor tehnice, dar și de puterea de care dispun toate mijloacele de tracțiune funcționabile în cadrul stațiilor de cale ferată și a triajelor.

În momentul plecării trenurilor sau al sosirii acestora, vitezele nu depășesc de regulă valoarea 30-40 km/h, iar nivelul zgomotului ce este înregistrat la o distanță de 100 m de axa căii ferate ajunge la valoarea de 65-75 dB. Nivelul zgomotului poate atinge însă și valoarea de 90 dB în cazul zonelor celor mai aglomerate, cele mai înalte frecvențe fiind semnalate la trecerea locomotivei.

În cazul stațiilor de triaj, zgomotele cele mai periculoase sunt cele generate de frânarea și tamponarea vagoanelor, scârțâitul în curbe, manevrele de pregătire, sistemele de intercomunicații prin intermediul difuzoarelor, ca și funcționarea motoarelor Diesel.

O altă sursă importantă de disconfort acustic în zona aglomerărilor din vecinătatea stațiilor de cale ferată este reprezentată de diversele semnale acustice. Acestea trebuie să aibă o intensitate redusă pentru comunitatea din vecinătate, ele fiind însă în această situație destul de dificil de perceput și recepționat de către operatorii din zonele căii ferate, mai ales de la distanțe apreciabile, situație în care se pot semnala erori ce uneori pot avea consecințe nebănuite.

Zgomotele produse de mijloacele feroviare diferă de zgomotele produse de mijloacele rutiere prin semnătura temporală, în cazul trenurilor aceasta fiind una de tip regulat, cu o creștere a palierului și o descreștere a nivelului sonor, caracteristici ce variază de la un mijloc de transport feroviar la altul.

CAPITOLUL 3. IMPACTUL ZGOMOTULUI URBAN ASUPRA ORGANISMULUI. EFECTELE NOCIVE

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, în societatea contemporană zgomotul urban a depășit cu mult caracterul de noxă profesonală, el devenind pe zi ce trece o amenințare publicâ atât la adresa stării de sănătate fizică a populației, cât și la cea privind sănătatea mentală.

Zgomotul și implicit disconfortul pe care acesta îl generează deseori este resimțit detul de intens de către om, atât la locul de muncă, cât și în afara acestuia (acasă, pe stradă, la școală, etc), poluarea sonoră înregistrând în ultimii ani valori alarmante. La nivel mondial, se consideră că expunerea la zgomot prelungit reprezintă una dintre principalele noxe cu efecte deosebite asupra organismului, accentuate în contextul automatizării și retehnologizării continue.

Numeroasele studii ce au fost realizate de-a lungul timpului în domeniu au evidențiat faptul că persoanele care sunt expuse o lungă perioadă de timp la un nivel ridicat de zgomot și continuu sunt afectate pe mai multe planuri, calitatea vieții acestora fiind mult redusă.

În procesul complex de identificare a tuturor urmărilor pe care le are asupra organismului diversele surse de zgomot urban, ca și a identificării unor măsuri viabile de prevenirea apariției efectelor nocive sau stoparea celor deja semnalate, se are în vedere în principal stabilirea caracteristicilor fundamentale ale zgomotului de impact.

Impactul zgomotelor produse în mediul urban asupra stării de sănătate a populației este unul deosebit, mai ales în cazul persoanelor ce lucreză în :

Industria mineritului – datorită echipamentelor și utilajelor cu care se vine zilnic în contact

Industria constructoare de mașini, industria textilă, industria alimentară

Telecomunicații

Industria energetică și producția de electricitate

În funcție de locul de muncă, zgomotele ce pot avea efecte deosebite asupra stării de sănătate se pot manifesta :

Asupra urechii interne

Asupra funcției atenției

Efectele pe care zgomotul urban îl are asupra aparatului auditiv și implicit asupra organismului uman pot fi diverse, cele mai des întâlnite fiind :

Oboseala auditivă

Hipoacuzie

Surditate

Tulburări multiple, la nivel general

Este bine cunoscut faptul că zgomotul urban cu care organismul intră in contact constant are mai multe caracteristici, respectiv poate fi :

Zgomot staționar/nestaționar

Zgomot de impuls

Zgomot de impulsuri izolate

Zgomot de impulsuri brute

Zgomot ritmic/cliclic

Zgomot de bandă largă

Zgomot de bandă îngustă

Zgomot tonal – frecvență joasă / frecvență înaltă

Zgomot ascuțit

Zgomot foarte înalt

Zgomot cu conținut mare de informații

Efectele zgomotului urban sunt, așa cum au demonstrat-o numeroasele studii ce au fost realizate de-a lungul anilor în domeniu, numeroase, cele mai des întâlnite fiind :

Efectele extra-auditive – cu impact asupra stării de sănătate a populației

Efectele asupra securității activităților diverse, ca și la locul de muncă

Efectele asupra eficienței activității cotidine, ca și a eficienței în mediul profesional

În România, cele mai expuse persoane la un nivel crescut de zgomot sunt în principal cele care, prin specificul activității, intră în contact zilnic/periodic cu diverse noxe de zgomot și vibrații.

Pentru determinarea gradului de intensitate al zgomotului, resimțit la nivelul populației, se realizează periodic numeroase măsurători, acestea fiind efectuate :

În cadrul „zonei auditive”, respectiv în intervalul 5 – 20 cm față de pavilionul urechii

În proximitatea sursei de zgomot, în vederea realizării/actualizării hărților de zgomot ce exemplifică ideal atât propagarea cât și intensitatea zgomotului, compartiv cu diverse distanțe măsurate față de sursele de zgomot

Pentru realizarea acestor măsurători se folosește sonometrul, rezultatele obținute fiind exprimate în dBA, ce reprezintă unitatea de măsură caracteristică intensității zgomotului.

În urma realizării măsurătorilor, pot fi obținute diverse valori, respectiv:

Valori situate sub nivelurile de intensitate admise, respectiv 87 dBA – zgomotul perceput nu reprezintă un pericol pentru organism

Valori situate peste nivelurile de intensitate admise – se impune urmărirea constantă a efectelor pe care zgomotul pe are asupra stării de sănătate a persoanelor expuse, respectiv atât în cadrul așa numitelor boli profesionale, cât și în alte afecțiuni

În situația în care valorile înregistrate se situează peste nivelurile de intensitate admise, se impune și realizarea unor controale medicale profilactice periodice, acestea fiind complexe, cu efectuarea unei audiometrii, prin care să se poată evidenția eventualele perturbări ale auzului persoanelor expuse la un nivel crescut de zgomot.

Impactul zgomotului asupra organismului

Impactul zgomotului asupra organismului se datorează în principal multitudinii de conexiuni anatomice ce sunt realizate între ariile de tip auditiv și diverse alte arii aferente scoarței cerebrale. ca și centrilor de tip subcortical.

Acțiunea zgomotului asupra organismului poate genera diverse efecte nocive, la nivelul stării generale de sănătate constatându-se :

Modificări de tip reversibil

Modificări de tip ireversibil

Modificările de tip reversibil

În situația expunerii organismului la un nivel crescut de zgomot, pe durate scurte, se remarcă :

O creștere a tensiunii arteriale

Hipertonie musculară

Diminuarea secreției gastrice

O creștere la nivelul frevenței pulsului

Eliminarea excesivă, pe cale urinară, a cetosteroizi

Creșterea consumului de oxigen

Hiperactivitate la nivelul cortico-suprarenal

Creșterea frecvenței respirației

Diminuarea numărului eozinofilelor circulante

În situația în care expunerea la zgomot este una de lungă durată, se semnalează:

O creștere a rezistenței vasculare de tip periferic – se semnalează vasoconstricție precapilară

Dezvoltarea secreției de clorhidropeptice la persoanele sănătoase

O diminuare a eliminărilor urinare – mai ales a cetosteroizilor

O scădere în greutate – de tip moderat

O hiper-reflectivitate de tip osteotendinos

Diverse tulburări de vedere

O hiperexcitabilitate labirintică

Diverse modificări la nivelul electroencefalogramei

O accentuare a simptomelor de oboseală, semnalate în special la nivelul picioarelor, a spatelui, ca și a mâinilor

Modificările de tip ireversibil

În situația în care expunerea la zgomote înalte se realizează perioade prelunhite, se remarcă:

Astenie

Stări de iritabilitate

Stări de fatigabilitate

Depresii

Pe lângă acestea, expunerea la zgomote ce depășesc valorile limită pot determina:

Favorizarea obsesiilor la persoanele anxioase

Generarea unor răspunsuri reflexe ale organismului – așa numitele reacții de stres

Apariția unor crize de isterie sau chiar de epilepsie

Agravarea afecțiunilor de tip gastro-intestinal

În situația în care expunerea la zgomot este una de tip temporar, organismul își va reveni la starea anterioară expunerii la valori de zgomot peste cele limită.

Dacă însă expunerea la zgomote cu valori peste cele limită admise este una de tip persistent sau aceasta se repetă în mod sistematic, la nivelul organismului se pot semnala diverse alterări de tip definitiv manifestate mai ales asupra :

Sistemului neuro-senzorial

Sistemului endocrin

Sistemului digestiv

Sistemului circulator

Expunerea la un nivel ridicat de zgomot, pe o perioadă de lungă durată, în asociere cu anumite afecțiuni de tip cardiovascular și pe fondul unei hipertensiuni arteriale ori a unei cardiopatii ischemice, poate crește considerabil riscul morbidității.

În plus, asocierea expunerii la nivele ridicate de zgomot, pe perioade de lungă durată, cu factori de risc precum alcoolul, fumatul ori alimentația de tip nerațional poate agrava starea de sănătate a organismului, într-un timp relativ scurt.

Efectele auxiliare ale zgomotului

Pe lângă toate efectele pe care expunerea la valori ridicate ale zgomotului le poate avea asupra organismului, efecte ce au fost enumerate anterior, merită semnalat și impactul pe care îl are zgomotul asupra securității unei persoane, acesta fiind considerat de specialiști drept una dintre cauzele ce stau la baza creșterii numărului accidentelor specifice. Astfel, ca urmare a unui nivel ridicat de zgomot se poate semnala :

Imposibilitatea perceperii de către o persoană a unor anumite semnale sonore

Diminuarea preciziei în mișcări – datorată unor tulburări de tip reflex condiționar, ce se află la baza mișcărilor de acest gen

Apariția unor tulburări de echilibru

Semnalarea unor tulburări vizuale – scăderea acuității vizuale, atenuarea gradului de percepție al culorilor, atenuarea gradului de percepție al formelor, diverse tulburări de acomodare, diverse tulburări la nivelul mișcărilor oculare

Efectele zgomotului urban asupra auzului

Auzul reprezintă principalul simț cu care orice persoană interacționează cu mediul, urechea având o sensibilitate deosebită. Prin intermediul urechii avem posibilitatea localizării n spațiu, acesta transmițându-ne toate elementele primordiale orientării prin intermediul :

Urechii externe – are rolul de a capta sunetele

Urechii mijlocii – are o funcționare identică cu a unui amplificator

Urechii interne – poate fi considerată drept un amplificator

Definit de ISO (International Standard Organization) drept sunetul nedorit, care ne jenează, zgomotul are efecte nebănuite asupra urechii umane, cu consecințe remarcate imediat, ca și pe termen lung.

Orice sunet, ce reprezintă senzația de tip auditiv pe care o provoaca vibrația acustică a tuturor particulelor aferente unui mediu elastic, în preajma poziției de echilibru poate fi de mai multe feluri, respectiv:

Sunet de tip continuu – compus din sunet pur (caracterizat de o anumită frecvență) și sunet complex (o multitudine de sunete pure)

Sunet de tip impulsiv – are o durată minimă, respectiv mai mică de 0,1 secunde

Urechea umană are capacitatea de a capta vibrațiile acustice prin intermediul urechii externe, aceste vibrații fiind transformate, prin intermediul celulelor ciliate din urechea internă în diverse impulsuri nervoase, care ulterior sunt transmise creierului.

Ajunse la creier, aceste impulsuri nervoase sunt analizate și apoi transformate în diverse senzații acustice.

Demn de menționat este faptul că numărul celulelor ciliate existente în cadrul urechii interne se situează în jurul valorii de 24.0000, număr esențial pentru o bună percepție a auzului. În situația în care, din diverse motive, aceste celule sunt distruse, auzul este puternic influențat, distrugerea celulelor ciliate fiind ireversibilă.

Impactul pe care îl poate avea zgomotul urban la nivelul auzului poate genera :

Efecte otice, denumite și efecte specifice

Efecte extra-otice, denumite și efecte nespecifice

Efectele otice manifestate de zgomotul urban la nivelul auzului vizează în principal hipoacuzia și surditatea profesională, aceasta din urmă fiind de altfel inclusă în categoria afecțiunilor profesionale, a căror declarare este obligatorie.

Efectele extra-otice manifestate de zgomotul urban la nivelul auzului se remarcă prin diverse tulburări și modificări semnalate la nivelul diverselor sisteme și aparate ale urganismului (efectele nu sunt doar locale, ci generalizate).

Efectele otice ale zgomotului

Hipoacuzia generată de un nivel ridicat al zgomotului se definește ca fiind o diminuare permanentă a pragului auditiv (respectiv deficitul auditiv de tip definitiv), la o frecvență de 4.000 Hz, cu peste 30 dB inclusiv, manifestată după aplicarea corecției de presbiacuzie (tip percepție, bilateral și simetric), fără a se remarca o interesare a frecvențelor de tip conversațional. Hipoacuzia se semnalează de regulă ca urmare a unei acțiuni a zgomotului ce are o intensitate destul de mare și se manifestă un timp mai îndelungat. În acest caz celulele senzoriale aferente organului Corti se distrug în mod progresiv, deficitul percepției semnalându-se la frecvențe ce sunt cuprinse în intervalul 3.000 – 6.000 Hz (adesa la 4.000 Hz). Se remarcă o accentuare a scotomului auditiv la frecvența 4.000 Hz, cu o lărgire în intervalul 3.000 – 6.000 Hz.

Surditatea se caracterizează printr-o scădere permanentă la nivelul pragului auditiv, în cadrul frecvențelor de tip conversațional cu peste 25 dB (inclusiv această valoare), manifestată după aplicarea corecției de presbiacuzie (tip percepție, bilateral și simetric).

În cazul surdității, primele probleme se semnalează în cazul oboselii auditive, când se remarcă, la trecerea dintr-o ambianță de tip zgomotos într-o ambianță mai liniștită, că sunetele sunt atenuate, cu senzația de îndepărtare a propriei voci și de astupare a urechilor.

Oboseala auditivă este o pierdere de tip ireversibil a acuității auditive, ce poate fi provocată de o expunere prelungită la anumite zgomote ce au o intensitate inferioară intensității ce poate produce lezarea acută, dar care depășesc pragul de 78 dBA.

Această deficiență se poate remarca chiar și în cursul primelor zeci de minute de la expunerea organismului la zgomot, ea fiind caracteristică tumefierii reversibile ce se produce la nivelul celulelor ciliate senzoriale din cadrul organului Corti. În aceasta situație, recuperarea, ce poate începe după încetarea expunerii, depinde în mare măsură de gradul intensității auditive ce a fost pierdut.

Demn de semnalat este faptul că o modificare a acuității auditive devine mult mai accentuată în cazul zgomotelor ce sunt de tip continuu, comparativ cu zgomotele de tip intermitent, în practică fiind cunoscute mai multe tipuri de zgomote numite de impact, respectiv zgomote impulsive. De asemenea, la același nivel al intensității unui zgomot, oboseala auditivă poate fi mult mai mare pentru frecvențele de tip înalt, comparativ cu frecvențele de tip joase.

Surditatea se semnalează în cazul în care, urmarea expunerii continue la un zhomot, deficitul auditiv începe să se extindă inițial și către frecvența de 1.000 Hz, ulterior el cuprinzând toate frecvențele conversaționale. Surditatea poate fi semnalată și la nivel accidental, în cazul unor zgomote ce sunt produse de explozii ori de curentul electric (respectiv surditatea prin detonare, surditatea prin acțiunea curentului electric).

Demn de semnalat este faptul că zgomotele ce au o intensitate mare și care au o acțiune bruscă (cum ar fi zgomotele unei explozii sau zgomotele impulsive deosebit de puternice), datorită acțiunii mecanice traumatizante manifestate la nivelul presiunii aerului, pot determina o spargere a timpanului, ce poate fi însoțită și de diverse traumatisme la nivelul urechii interne, ce au grade diverse de manifestare.

În cazul zgomotelor produse în mediul profesional, trebuie semnalat faptul că pentru hipoacuzie perioada medie de expunere este de douăzeci de ani, aceasta crescând cu doi ani în situația surdității.

Oboseala auditivă este prima fază a afectării auzului de către zgomote, în condițiile în care pierderea auditivă este una de tip temporar, cu recuperarea funcției auditive normale într-un interval de 12-36 ore.

În situația în care expunerea la zgomote se prelungește ori dacă acestea devin mai intense, oboseala auditivă se transformă într-o pierdere auditivă de tip permanent, a cărei evoluție tinde spre surditate.

Surditatea reprezintă o consecință a expunerilor de tip prelungit la diverse niveluri de presiune acustică cu valori ridicate. De asemenea, surditatea poate fi cauzată și de unele traymatisme sonore, situație în care urechea are capacitatea de a primi diversele unde sonore, fără însă a mai dispune (din cauza degradării celulelor ciliate) de toate mijloacele necesare convertirii acestora în influxuri nervoase ce ulterior ar fi trimise la creier cu care să le convertească în influx nervos pentru a le trimite la creier.

Surditatea datorată zgomotelor intense și de durată are o evoluție progresivă. Astfel, în faza inițială, respectiv în intervalul primelor 10-20 de zile de la care s-a făcut expunerea la zgomot, se pot semnala diverse țiuituri la nivelul urechilor (acufene), ca și o senzație de (înfundarea urechilor, strări de amețeală, cefalee și stare de astenie. În acest stadiu pierderea poate atinge valoarea 30-40 dB, cu atingerea zonei frecvențelor de tip centrat pe 4000 Hz.

În faza a doua, ce poate dura de la câteva luni până la câțiva ani (perioada variind în funcție de nivelul zgomotelor, ca și de în susceptibilitatea personală, se remarcă o pierdere în intervalul 60-70 dB, cu atingerea frecvențelor din zona conversațională (respectiv 500 – 2.000 Hz). Persoana în cauză nu mai are capacitatea de a recepționa/auzi anumite sunete, îndeosebi pe cele ascuțite, ea fiind deseori nevoită să solicite repetarea unor anumite cuvinte.

În următoarea fază, a treia, se constată o pierdere a audibilității de până la 100 – 110 dB la o frecvență de 4000 Hz, respectiv 40-70 Hz în cadrul zonei conversaționale. Persoana respectivă nu mai poate auzi in mod normal, nu mai are capacitatea de a urmări o conversație și folosește frecvent volumul crescut la diversele aparate electronice (televizor, radio, etc).

Cea de-a patra fază este faza surdității profunde cănd comunicarea este imposibilă sau destul de dificlă.

Surditatea prin detonare se remarcă în proximitatea unor exploatări de suprafață sau subterane, primele semne ale afecțiunii fiind de tip cohlear. Gradul de afectare al unei persoane depinde în mare măsură atât de numărul exploziilor recepționate, cât și de intensitatea zgomotelor produse de aceste explozii.

Astfel, în cazul formelor ușoare, leziunile produse sunt de cele mai multe ori de tip reversibil, în cazurile considerate grave (frecvență de peste 2000 Hz) surditatea devenind ireversibilă, cu o afectare și a inteligibilității vocii. Deseori, tot în cazurile considerate grave, se poate remarca și traumatizarea aparatului vestibular, cu efecte directe asupra stării de echilibru și apariția fenomenului de hiperexcitabilitate.

Demn de semnalat este faptul că un rol esențial în menținerea stării de sănptate a populației îl are diagnosticarea precoce a potențialelor afecțiuni generate de impactul zgomotului urban asupra organismului.

Atât ireversibilitatea de la nivelul celulelor auditive, cât și evoluția leziunilor produse la nivelul urechii interne, ce se datorează expunerii organismului la anumite zgomote urbane, impun numeroase măsuri profilactice, însoțite de metode și tehnici special concepute în vederea diminuării nivelului zgomotelor ce sunt resimțite de populație.

Efectele nespecifice ale zgomotului urban asupra organismului

Pentru o cât mai bună înțelegere a mencanismelor prin care zgomotul urban acționează la nivelul întregului organism se are în vedere cunoașterea tuturor căilor prin care este consud influxul nervos la nivelul creierului, ca și a conexiunilor ce se realizează între aria auditivă primară și aria auditivă secundară cu diverse alte arii de pe scoarță, ca și diverși alți centri subcorticali.

Principalele modificări fiziologice ce sunt generate de impactul pe care zgomotul urban îl are asupra organismului sunt determinate în principal de efectele resimțite la nivelul sistemului nervos central, unde se produce o dereglare de tip diencefalo-hipofizar, ca și o dereglare de tip neuro-vegetativ.

În urma numeroaselor studii și cecetări ce au fost realizate de-a lungul anilor în domeniu s-au evidențiat mai multe efecte ale impactului zgomotului urban asupra organismului, mai ales în cazul expunerilor acute. Printre acestea enumerăm :

O creștere a tensiunii arteriale

Diminuarea secreției gastrice

Creșterea frecvenței respirației, ca și a frecvenței pulsului

Mărirea tonusului muscular

O creștere a consumului de oxigen

În cazul în care organismul este supus unei expuneri cronice la zgomot, se remarcă :

Apariția hipoglicemiei – stare ușoară

O creștere a secreției de hipoacizi

Dezvoltarea rezistenței vasculare de tip periferic, prin intermediul vasoconstricției

Diminuarea debitului cardiac

O reducere a eliminărilor urinare

O scădere moderată a greutății corpului

Pe lângă modificările de tip patologic ce sunt semnalate în cadrul persoanelor expuse la zgomot (cefalee, depresie, astenie, iritabilitate), impactul zgomotelor se manifestă și la nivelul unor afecțiuni deja instalate în organism, pe care le poate întreține, dar și agrava :

Dezvoltarea obsesiilor la persoanele anxioase

Semnalarea depresiilor nervoase la persoanele deprimate

Agravarea afecțiunilor de tip gastro-duodenal

Declanșarea crizelor de isterie

De asemenea, expunerea organismului la zgomotele urbane poate avea deseori efecte asemănătoare reacțiilor pe care acesta le are în condiții de stres, expunerea temporară nefiind deosebit de periculoasă.

În situația în care expunerea este una de tip persistent sau ea se repetă în mod periodic, se pot semnala la nivelul organismului diverse alterări la nivelul sistemului circulator, al sistemului digestiv, al sistemului endocrin, ca și asupra sistemului neuro-senzorial.

În plus, expunerea organismului la diversele zgomote din mediul urban poate avea consecințe directe asupra capacității de muncă a persoanei afectate, respectiv :

Diminuarea capacității de concentrare intelectuală

Reducerea preciziei mișcărilor, ca și a eficienței acestora

Diminuarea atenției sau distragerea acesteia

Creșterea cantității de energie ce îi este necesară organismului pentru a realiza/susține un anumit efort fizic

Anumite dificultăți în perceperea unor informații de tip verbal, cum ar fi comenzile, ordinele, etc

O suprasolicitare cerebrală, dar și la nivel vocal

CONCLUZII

Conform datelor date publicității de către autoritățile europene, aproape 25 % din totalul populației Uniunii Europene suferă diverse afecțiuni ca urmare a nivelurilor de zgomoot ridicate, despre care experții în sănătate susțin că ar fi la niște valori mult peste cele acceptate. La rândul ei, și Organizația Mondială a Sănătății apreciază că aproape 45 % din populația inclusă în U.E. este permanent expusă zgomotului ce este produs de către traficul rutier, zgomot ce depășește pe alocuri valoarea de 55 dB.

La nivel internațional există o preocupare constantă pentru cuantificarea principalelor cauze de morbiditate, în asociere cu zgomotul de mediu, liderii responsabili fiind în permanență în căutarea unor soluții viabile pentru diminuarea nivelului de zgomot urban semnalat pe teritoriul european, cu toate consecințele pe care acesta le are asupra stării de sănătate a populației.

Studiile ce au fost realizate în domeniu de-a lungul anilor au evidențiat faptul că expunerea constantă și prelungită la un nivel ridicat de zgomot generează nu doar tulburări ale auzului, ci și alte numeroase probleme de sănătate, cele mai des întâlnite fiind afecțiunile cardiovasculare.

Impactul pe care zgomotul urban îl are asupra stării de sănătate a populației este cu atât mai mare cu cât acesta interacționează și cu alți diverși factori de stres existenți în momentul actual în mediu, dintre care merită amintită poluarea, dar și produsele chimice diverse.

În vederea protejării populației împotriva riscurilor enorma ce pot fi generate de zgomotele înalte și de durată, autoritățile Uniunii Europene au elaborat și adoptat în ultimii ani numeroase Directive specifice, ce au intrat în vigoare în toate statele membre ale U.E.

Cele mai importante efecte pe care zgomotul urban le are asupra stării de sănătate a populației sunt oboseala auditivă, hipoacuzia, trauma sonoră, surditatea, stresul, diverse tulburări de tip cardiovascular, pierderea capacității de concentrare și de atenție, creșterea tensiunii arteriale, stări de irascibilitate, depresie, stări de isterie, etc.

Zgomotele urbane nu afectează starea de sănătate a populației doar pe termen scurt, ci și pe termen mediu și chiar lung, principalele organe auditive (primele traumatizate în cazul unor zgomote puternice) fiind în legătură directă cu sistemul nervos central. Astfel, un zhomot urban puternic nu va influența negativ numai urechea, ci el se va răsfrânge și la nivelul altor organe, generând senzații de oboseală, cefalee, stări de amețeală, probleme de circulație, etc.

Protecția la zgomot este o prioritate ce a fost clar stimulată în cadrul legislației Uniunii Europene încă de acum nouă ani, când a fost elaborată și adoptată Directiva Consiliului Europei nr. 89/106/CEE privind protecția la zgomot, ulterior statele membre adoptând pe rând toate prevederile acesteia, implicit cu realizarea hărților strategice de mediu.

Conform legislației europene, la care țara noastră s-a aliniat încă de acum câțiva ani, în situația în care se constată faptul că anumite expuneri depășesc valorile limită acceptate, organismele abilitate, prin reprezentanții lor, au obligația de a :

Lua măsuri, în regim de urgență, în vederea diminuării expunerii la zgomot, la un nivel ce trebuie să fie inferior valorilor limită stabilite pentru expunerea la zgomot

Determina cauzele care au generat expunerea excesivă la zgomot

Actualiza măsurile de prevenire și de protecție specifice în vederea evitării apariției unei expuneri excesive la zgomotul urban

De asemenea, în cazul în care se constată existența unor locații în care se identifică o depășire a expunerii zilnice a valorii de 80dB(A), ca și în situația în care valoarea maximă caracteristică presiunii acustice instantanee depășește valoarea de 112 Pa (respectiv 135 dB față de presiunea considerată de referință, 20 Pa), se impune luarea unor măsuri specifice care să vizeze în principal informarea publicului larg asupra riscului de expunere la zgomot, cu menționarea tuturor riscurilor pe care le poate genera expunerea organismului la valori ale zgomotului urban peste limitele admise, în paralel cu adoptarea și respectarea unor măsuri de prevenire și protecție, în conformitate cu prevederile legislației în domeniu.

În situația în care aceste depășiri ale valorilor limită de zgomot se înregistrează într-un mediu profesional, se impune purtarea unui echipament de protecție individual, adaptat tipului de zgomot, în paralel cu :

Luarea tuturor măsurilor ce se impun pentru a se obține o diminuare a expunerii la zgomot la un nivel situat sub cel al valorii limită de expunere

Determinarea tuturor cauzelor ce au generat expunerea excesivă la zgomot

Adaptarea măsurilor de protecție la nivelul de zgomot înregistrat, în paralel cu luarea măsurilor ce se impun pentru evitarea unor potențiale alte depășiri ale valorilor expunerii la zgomot

Numeroasele studii și cercetări ce au fost realizare de-a lungul timpului în domeniu au evidențiat influența negativă pe care o au zgomotele urbane asupra stării de sănătate a populației, un impact deosebit remarcându-se la nivelul eficienței și al randamentului persoanelor la locul de desfășurare al activității. Astfel, s-a stabilit că în zonele liniștite, ferite de zgomote puternice, randamentul în muncă este în medie cu 25% mai ridicat, în zonele aflate în sfera de influență a zgomotelor puternice fiind semnalate cu 75% mai multe erori în activitatea de producție.

Studiul impactului pe care zgomotele puternice îl au asupra organismului se află în permanență în atenția instituțiilor abilitate, cercetările în domeniul reliefând numeroasele efecte pe care zgomotul pe are asupra stării de sănătate a populației.

În ciuda faptului că sunetele ce au o anumită intensitate sunt vitale în cadrul amplului proces realizat la nivelul sistemului nervos central, cele care sunt caracterizate de o intensitate deosebită afectează nu doar aparatul auditiv, ci și centrele nervoase, cu generarea unor senzații ce uneori pot fi destul de dureroase.

Poluarea sonoră poate prova reacții numeroase în organism, de la oboseală auditivă. la diverse stări nevrotice și uneori chiar la traumatisme semnalate la nivelul aparatului auditiv.

Demn de semnalat este faptul că sunetele ce au o frecvență mai ridicată se dovedesc a fi mult mai periculoase, comparativ cu cele ce au o frecvență joasă.

Zgomotele mari generează la nivelul organismului atât oboseala musculară (se produce o diminuare a reacției pe care o are sistemul muscular, în fața unei solicitări), cât și oboseală senzorială. Cel mai comun efect pe care zgomotul urban îl are asupra stării de sănătate a populației este reprezentat de afectarea puternică a echilibrului neurovegetativ, acesta producându-se de regulă la intensități situate în proximitatea pragului de 60 dB. Pe lângă diminuarea considerabilă a volumului caloric, zgomotul urban poate afecta și funcțiile circulatorii, modificând ritmul cardiac, presiuna sangvină, ca și dereglări ale somnului.

BIBLIOGRAFIE

Autori români :

I. Bardac, E. Guzau, M. Stoia M. Igiena industrială, Editura Universității Lucian Blaga Sibiu, 2007

Z. Bogathy, Introducere în psihologia muncii, curs universitar, Editura T.U.V, 2002

A. Darahont, A. Cavin, Poluarea sonoră și civilizația contemporană, Editura Corint Bucuresti, 2009

A.Darabonț, I Iorga, M. Ciodaru, Măsurarea zgomotelor și vibrațiilor în tehnică, Editura Tehnică, București, 2003

M. Fulga, D. Lupulescu, M. Iancu, Impactul zgomotului urban și starea de sănătate a populației, Revista de Igienă și Sănătate Publică, vol.58, nr.1/2008

N. Jurcău, Psihologie inginerească, U.T.Pres, Cluj-Napoca, 2003

I. Iorga, Măsurarea zgomotelor și vibrațiilor în tehnică, Editura Tehnică Bucuresti, 2005

T. Mihăiescu, R. Mihăiescu, Poluarea sonoră datorată traficului în zone urbane; ProEnvironment 2, 2009

R. Munteanu, Poluarea sonoră. importanța hărților acustice, Universitatea Transilvania Brașov, BuletinAGIR nr. 4/2007

C. Neagoe, E. Cãlinescu et all. Efectul unor factori asupra valorilor tensiunii arteriale; Sibiu, 2005

A. Todea, A.Ferencz, Morbiditatea profesională în România, Registrul operativ național al bolilor profesionale, 2009

C. Ursoiu, C.Dumitrescu C. Poluarea sonoră și consecințele ei, Editura Corint, 2006

STAS 11617-90, Metode pentru determinarea nivelului de zgomot și limitele admisibile

Autori străini:

Berglund B., Noise as a public health problem Proceedings, International Congress on Noise as a Public Health Problem Stockholm – Epidemiology

Guski R., Personal and social variables as co-determinants of noise annoyance, 1993, vol I – nr.2

J.R. Hassel, K. Zaveri, Application of Brüel and Kjaer Equipment to Acustic Noise, Measurements. Naerum, Denmark, 2008

V. W. Passchier et. all, Noise exposure and Public Health-Environmental Health Perspectives, 2000, pp. 123–131

S. Rivas, R. Hernandz, J.L. Cueto, Evaluation and prediction of noise pollution levels in urban areas, Acoustical Society of America Journal, 2003, vol. 114, pp. 2439-2439

Z. Samaris. S.C. Sorensen, Urban Sources of Air Pollution. Mobile Sources, in Urban Air Pollution – European Aspect, 1998

Site-uri consultate:

http://ec.europa.eu/environment/noise/directive.htm

http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/mechanical/documents/legislation/noise-emissions/index_en.htm

http://lege5.ro/Gratuit/gm4domrxge/ordinul-nr-3384-2013-pentru-aprobarea-reglementarii-tehnice-normativ-privind-acustica-in-constructii-si-zone-urbane-indicativ-c-125-2013-

http://www.mdrt.ro/userfiles/reglementari_tehnice_3384_cuprins.pdf

HG 321/2005 – modificari in evaluarea si gestionarea zgomotului ambiant

http://lege5.ro/Gratuit/geydcmrsge/ordinul-nr-678-2006-pentru-aprobarea-ghidului-privind-metodele-interimare-de-calcul-al-indicatorilor-de-zgomot-pentru-zgomotul-produs-de-activitatile-din-zonele-industriale-de-traficul-rutier-feroviar

http://www.anpm.ro/-/ordinul-nr-152-558-1119-532-din-13-februarie-2008-pentru-aprobarea-ghidului-privind-adoptarea-valorilor-limita-si-a-modului-de-aplicare-a-acestora-atu

http://www.ursa.ro/ro-ro/arhitecti/Documents/Standarde%20si%20Normative/06%20normativ_privind_protectia_la_zgomot.pdf

http://www.mdrap.ro/userfiles/consultari_publice/24_04_13/act_01.pdf

http://www.mdlpl.ro/_documente/constructii/reglementari_tehnice/normativ_acustica_constructii.pdf

http://www.mdrap.ro/userfiles/consultari_publice/24_04_13/act_01.pdf

https://www.sites.google.com/site/acusticconsult/zgomot/legislatie

http://www.who.int/en/

http://www.agir.ro/buletine/312.pdf

http://www.outlab.ie/forum/documents/fm/module_2_Physics_sound_level_ro_april09_174.pdf,