IMPACTUL TURISTIC ASUPRA PARCULUI NATURAL BUCEGI ȘI MANAGEMENTUL ACESTUIA [308514]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE SILVICULTURA

Programul de studii de licență: Silvicultura

PROIECT DE DIPLOMĂ

IMPACTUL TURISTIC ASUPRA PARCULUI NATURAL BUCEGI ȘI MANAGEMENTUL ACESTUIA

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC:

ABSOLVENT: [anonimizat]

2017

Cap.1 INTRODUCERE

1.1 Importanța conservării biodiversității

Biodiversitatea este formată din totalitatea diversificată a formelor de viață și a [anonimizat], [anonimizat] (Giurgiu,1995).

[anonimizat]. [anonimizat].

Conservarea biodiversității asigură stabilitatea și eficacitatea funcțională a ecosistemelor, [anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat] a întregii societăți umane. [anonimizat], de varietatea formelor de relief și a [anonimizat] a ecosistemelor. Aceasta este o consecință a faptului că mediul natural Românesc nu a fost alterat profund și oferă condiții optime pentru conservarea diversității biologice. (Toader, 2004)

În iunie 1992, [anonimizat] 153 [anonimizat], [anonimizat] a intrat în vigoare pe 29 decembrie 1993. La începutul anului 2010 Convenția privind Diversitatea Biologică a fost ratificată de 193 de Părți și reprezintă astăzi cel mai important instrument internațional în coordonarea politicilor și strategiilor la nivel global privind conservarea biodiversității. România a ratificat Convenția privind Diversitatea Biologică prin Legea nr. 58/1994.

Cele trei obiective ale Convenției privind Diversitatea Biologică sunt următoarele:

Conservarea diversității biologice;

Utilizarea durabilă a componentelor diversității biologice;

Împarțirea corectă și echitabilă a beneficiilor rezultate din utilizarea resurselor genetice.

Conform informațiilor regăsite în Strategia Națională și Planul de Acțiune pentru Conservarea Biodiversității 2013 – 2020 [anonimizat] a [anonimizat], așa cum sunt prezentate în continuare:

Principiul prevenției: conservarea biodiversității se realizează eficient dacă sunt eliminate sau diminuate efectele posibilelor amenințări;

Principiul precauției: lipsa studiilor științifice complete nu poate fi considerată ca motiv de acceptare a unor activități ce pot avea impact negativ semnificativ asupra biodiversității;

Principiul poluatorul plătește: [anonimizat] a impactului sau reconstrucție ecologică;

Principiul participării publicului la luarea deciziilor și accesul la informație și justiție în domeniul mediului: publicul trebuie să aibă acces la informațiile de mediu și dreptul de a participa în procesul de luare a deciziilor de mediu;

Principiul bunei guvernări : guvernarea trebuie să îndeplinească opt caracteristici majore – să fie participativă, măsurabilă, transparentă, responsabilă, efectivă și eficientă, echitabilă și în acord cu normele legale;

Principiul integrării sectoriale: conservarea biodiversității și utilizarea durabilă a componentelor sale trebuie luate în considerare în procesul de luare a deciziilor și de stabilire a politicilor sectoriale;

Principiul abordării ecosistemice: reprezintă o strategie de management integrat, adaptativ, bazată pe aplicarea unor metodologii științifice corespunzătoare care iau în considerare structura și funcțiile ecosistemelor și capacitatea lor de suport;

Principiul rețelelor ecologice: pentru asigurarea conectivității dintre componentele biodiversității cu cele ale peisajului și ale structurilor sociale, având ca și componente centrale ariile naturale protejate, se stabilesc culoare ecologice de legătură;

Principiul subsidiarității: reglementează exercițiul puterii, deciziile trebuind luate la nivelul cel mai de jos (local, regional, național);

Principiul compensării : în cazul în care există un impact negativ și în lipsa unor soluții alternative, pentru obiective de interes public major se stabilesc măsuri compensatorii.

Reprezentând condiția primordială a existenței civilizației umane, biodiversitatea asigură sistemul suport al vieții și al dezvoltării sistemelor socio-economice. În cadrul ecosistemelor naturale și seminaturale există stabilite conexiuni intra și interspecifice prin care se realizează schimburile materiale, energetice și informaționale ce asigură productivitatea, adaptabilitatea și reziliența acestora. Aceste interconexiuni sunt extrem de complexe, fiind greu de estimat importanța fiecărei specii în funcționarea acestor sisteme și care pot fi consecințele diminuării efectivelor acestora sau a dispariției, pentru asigurarea supraviețuirii pe termen lung a sistemelor ecologice, principalul furnizor al resurselor de care depinde dezvoltarea și bunăstarea umană. De aceea, menținerea biodiversității este esențială pentru asigurarea supraviețuirii oricăror forme de viață, inclusiv a oamenilor.

Valoarea economică a biodiversității devine evidentă prin utilizarea directă a componentelor sale: resursele naturale neregenerabile – combustibili fosili, minerale etc. și resursele naturale regenerabile – speciile de plante și animale utilizate ca hrană sau pentru producerea de energie și pentru extragerea unor substanțe, cum ar fi cele utilizate în industia farmaceutică sau cosmetică. În prezent nu se poate spune că se cunosc toate valențele vre-unei specii și modul în care ele pot fi utilizate sau accesate în viitor, astfel că pierderea oricăreia dintre ele limitează oportunitățile de dezvoltare a umanității și de utilizare eficientă a resurselor naturale. La fel de important este rolul biodiversității în asigurarea serviciilor oferite de sistemele ecologice, cum ar fi reglarea condițiilor pedo-climatice, purificarea apelor, diminuarea efectelor dezastrelor naturale etc.

Costurile pierderii sau degradării biodiversității sunt foarte greu de stabilit, dar studiile efectuate până în prezent la nivel mondial arată că acestea sunt substanțiale și în creștere. În primul raport al proiectului privind evaluarea economică a ecosistemelor și biodiversității la nivel internațional și publicat în 2008, se estimează că pierderea anuală a serviciilor ecosistemice reprezintă echivalentul a 50 de miliarde EUR și că, până în 2050, pierderile cumulate în ceea ce privește bunăstarea se vor ridica la 7% din PIB. Deși nu se poate stabili o valoare directă a biodiversității, valoarea economică a bunurilor și serviciilor oferite de ecosisteme a fost estimată între 16 – 54 trilioane USD/anual (Costanza et al., 1997). Valorile au fost calculate luând în considerare serviciile oferite de ecosisteme : producția de hrană, materii prime, controlul climei și al gazelor atmosferice, circuitul nutrienților, al apei, controlul eroziunii, formarea solului etc.

Valoarea medie a serviciilor oferite de ecosisteme – 35 trilioane USD/anual este aproape dublă față de produsul intern brut de la nivel mondial, estimat în același studiu la 18 trilioane USD/anual.

Biodiversitatea are un rol important în viața fiecărei societăți, reflectându-se în cultura și spiritualitatea acestora (folclor, artă, arhitectură, literatură, tradiții și practici de utilizare a terenurilor și a resurselor etc.).

Valoarea estetică a biodiversității este o necesitate umană fundamentală, peisajele naturale și culturale fiind baza dezvoltării sectorului turistic și recreațional.

Din punct de vedere etic, fiecare componentă a biodiversității are o valoare intrinsecă inestimabilă, iar societatea umană are obligația de a asigura conservarea și utilizarea durabilă a acestora (T. Toader, 1976)

Ținându-se cont de importanța biodiversității și de principiile Convenției privind Diversitatea Biologică, sunt aplicate două metode de conservare a diversității biologice în funcție de gradul extincției speciilor și a factorilor zonali.

1.2 Metode de conservare a biodiversitatii ex situ – in situ

Pentru o bună practică a metodelor de protecție a biodiversității sunt cunoscute următoare două:

Conservarea „ex situ”

Această cale de conservare a biodiversității poate fi considerată un complex de variante de măsuri complementare, dezvoltarea într-o altfel de ambianță ecologică decât cea caracteristică unității țintă, în scopul refacerii perpetuării populațiilor unor specii, soiuri sau rase. Astfel sunt create conservatoare pe regiuni biogeografice, menite să păstreze speciile aflate în pericol de disparitie. Grădinile botanice și grădinile zoologice sunt și vor fi cele mai importante instituții de conservare „ex situ” a biodiversitații având un impact pozitiv asupra cercetării și educației.

Direcțiile și strategiile de conservare ce sunt aplicate in țara noastră, sunt reprezentate de:

1. Identificarea localitățiilor în care supraviețuiesc specii sau soiuri ce au un grad ridicat de vulnerabilitate;

2. Descifrarea structurii genetice a acestor populații prin tehnici moleculare;

3. Studierea biologiei si ecologiei acestor taxoni cu sublinierea rolului pe care îl joacă în funționarea ecosistemelor ori a valorii economice respective;

4. Declanșarea experimentelor de refacere a populațiilor naturale;

5. Implicarea populației umane în acțiunea de conservare „in situ” cu grad de răspundere mai ridicat pentru taxonii care au valențe decorative, sentimentale ori reprezintă urme ale culturii tradiționale;

6. Dezvoltarea unor programe naționale și internaționale cu participarea universitățiilor de specialitate, a stațiunilor de cercetări agricole, horticole, silvice si a muzeelor etnografice;

Activitatea de conservare „ex situ” este reprezentată ca și o alternativă a lumii contemporane. Problemele sociale, ecologice și economice sunt interdependente, angajându-ne în aceasta muncă ne îndeplinim o datorie față de generațiile ce vor urma.

Conservarea „in situ”

Singura posibilitate reală de a proteja speciile pe cale de disparitie, rămâne încercarea de a conserva comunitătile biologice si ecosistemele din care fac parte, respectiv „in situ”. Conservarea „in situ” este considerată cea mai adecvată strategie pentru conservarea biologică a biodiversității.

În urma conservării „in situ” sunt stabilite următoarele categorii de specii după cum urmează:

Specii dispărute;

Specii în mare pericol;

Specii amenințate;

Specii vulenrabile;

Specii rare;

Specii potențial amenințate;

Specii ale căror statut nu este încă elucidat;

Specii fără interes pentru lista roșie;

Specii sau taxoni neevaluați.

Conservarea „in situ” se dovedește a fi cea mai bună metodă de conservarea a biodiversității, metodele ei de protejare fiind ținute sub observații amănunțite. Cercetările pentru protejarea speciei și reproducerea acesteia se dezvoltă într-un mod continuu. Există bănci de gene care păstrează mostre de ADN și ARN ale speciilor extinte sau pe cale de dispariție.

Cu ajutorul acestui tip de conservarea putem obține rezultate uimitoare pentru conservarea diversității biologice.

Cap. 2 ARIILE NATURALE PROTEJATE

2.1 Înființarea ariilor protejate

Protejarea și conservarea naturii nu sunt concepte foarte noi. Încă din cele mai vechi timpuri, în anumite situații, oamenii au fost preocupați să protejeze natura. De exemplu, în 242 Î.C. Asoka, împăratul Indiei, creează rezervații naturale pentru a împiedica reducerea „rezervelor” de hrană prin vânarea excesivă a anumitor specii. Conform însemnărilor lui Marco Polo, Kublai Khan interzice în secolul XIII vânătoarea unor specii de păsări și mamifere în perioada de reproducere și chiar le asigură hrană și menținerea unor suprafețe de pădure. Un alt exemplu este cel al regilor incași, care protejau specii de păsări marine. Conceptul de parc național apare pentru prima dată în Statele Unite ale Americii. În 1832, George Catlin, scriitor, pictor și călător american, fascinat de amerindieni și splendoarea naturii care le-a oferit toate cele necesare vieții, îngrijorat de impactul omului alb asupra civilizației indiene, asupra speciilor de plante și animale și a sălbăticiei consideră că acestea ar trebui menținute „printr-o politică deosebită de protecție a guvernului … ca și un parc magnific … un parc al națiunii, cu oameni și animale, în toată sălbăticia și prospețimea frumuseții lor naturale”(***2009,Ariile Protejate din România Noțiuni Introductive).

Conform informațiilor prezentate în lucrarea Ariilor Protejate din România Noțiuni Introductive prezint succint în cele ce urmează câteva din cele mai importante puncte de reper în istoria ariilor protejate din țara noastră:

• 1467 – este atestată documentar braniștea dăruită de Mircea cel Bătrân Mănăstirii Cozia, braniștile fiind locuri oprite sau rezervate care au apărut probabil prima dată în secolul XIV, în care nimeni nu avea voie să intre pentru a tăia lemne, a cosi fân, a paște vite, a prinde pește sau a culege fruste fără acordul stăpânului.

• 1904 – prima rezervație naturală din spațiul românesc: Codrul secular Slătioara.

• 1928-1944 – perioada de pionerat privind conservarea naturii și ariile protejate în România. Primul pas a fost făcut în anul 1928 când la Cluj a avut loc primul congres al naturaliștilor din România, unde la propunerea lui Emil Racoviță a fost adoptată o hotărâre privind elaborarea legii referitoare la protecția naturii în România.

• 1930 – se adoptă prima lege pentru protecția „monumentelor naturii” și se constituie în cadrul Academiei Române Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii – CMN.

• 1935 – se înființează primul parc național, Parcul Național Retezat.

• 1938 – numărul total al ariilor protejate se ridică la 30.

• 1950 – se adoptă Decretul privind ocrotirea naturii iar în 1954 se elaborează regulamentul de aplicare.

• 1965 – numărul total al ariilor protejate ajunge la 130, în suprafață de aproximativ 75.000 ha, la care se mai adaugă numeroase rezervații forestiere și o suprafață importantă de păduri protejate prin prevederile amenajamentului silvic (cca. 64.000 ha în 1955 și peste 190.300 ha în 1984).

• 1973 – se adoptă prima lege privind protecția mediului înconjurător.

• 1990 – se constituie 13 parcuri naționale în fond forestier.

• 1993 – se întocmesc studiile pentru constituirea parcurilor naționale și se înființează ARBDD – Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării

• 1995 – se adoptă o nouă formă a Legii protecției mediului.

• 1999/2000 – se înființează primele 3 administrații de parcuri naționale și naturale pentru Parcul Național Retezat, Parcul Național Piatra Craiului și Parcul Natural Vânători Neamț. Înființarea acestora și activitățile de management derulate între 2000 și 2006 au fost sprijinite de Fondul

Global de Mediu (GEF – Global Environmental Fund) prin Banca Mondială prin Proiectul Managementul Conservării Biodiversității, cofinanțat de Guvernul României și Regia Națională a Pădurilor.

• 2000 – se adoptă Legea 5 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a arii protejate, care prezintă pentru prima dată într-un act normativ lista ariilor protejate de interes național existente la data respectivă.

• 2001 – apare primul act normativ al ariilor protejate și pentru conservarea biodiversității, OUG 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei sălbatice, aprobată prin Legea 462/2001.

• 2002 – se demarează procesul de clarificare a limitelor pentru ariile protejate existente la acea dată și materializarea lor în GIS tot ca parte a proiectului care a permis înființarea primelor administrații și elaborarea primei legi a ariilor protejate.

• 2003 – se adoptă acte normative specifice ariilor protejate, care legiferează limitele acestora, fac precizări referitor la zonarea internă și la măsuri speciale de management și stabilesc procedura de încredințare în adminsitrare. Acestea sunt Hotărârea de Guvern 230, Ordinul de Ministru 552, Ordinul de Ministru 850.

• 2004 – încheierea de contracte de administrare între Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor pentru 16 parcuri naționale și naturale cu Regia Națională a Pădurilor – Romsilva și pentru Parcul Național Ceahlău cu Consiliul Județean Neamț.

• 2005 – declararea prin HG nr.1581 a Parcului Național Defileul Jiului, a 3 rezervații naturale și a primei arii de protecție specială avifaunistică, Pădurea Ciuașului, în total 11.324 ha.

• 2005 – acordarea în administrare de către Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor a Parcului Național Buila Vânturarița și a înca 4 parcuri naturale Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva a Geoparcului Dinozaurilor Țara Hațegului Universității București și a Geoparcului Platoul Mehedinți Consiliului Județean Mehedinți, iar a Parcului Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior Agenției de Protecția Mediului Galați.

• 2006 – se pune în discuție pentru prima dată înființarea Agenției Naționale de Arii Protejate.

• 2006 – desemnarea Parcului Natural Lunca Muresului ca sit RAMSAR – Zona Umedă de Importanță Internațională.

• 2007 – sunt desemnate ariile speciale de importanță avifaunistică (SPA) prin HG nr.1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România.

• 2007 – sunt desemnate siturile de importanță comunitară (pSCI) prin Ordinul de Ministru nr.1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România.

La începutul anului 2007, România avea inclusă cca. 8% din suprafața țării în arii protejate. Cea mai mare parte a suprafeței este în Rezervația Biosferei Delta Dunării (560.000 ha), în cele 13 parcuri naționale (315.000 ha) și 14 parcuri naturale (756.000 ha).

• 2008 – se înființează Agenția Națională pentru Arii Protejate (ANAP) prin hotărâre de guvern. La data publicării acestei lucrări ANAP nu este încă funcțională.

Din anul 2008 până în prezent au fost propuse și schimbate multe legi privind aria naturală protejată, menționez cateva dintre cele mai importante:

• 2016 – La data de 16.05.2016 intră în vigoare Legea nr. 95/2016 privind înființarea Agenției pentru Arii Naturale Protejate și pentru modificarea OUG nr. 57/2007 privind regimului ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și a faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări ulterioare.

Hotărârea Guvernamentală nr. 997/2016 privind organizarea și funționarea Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate și privind modificarea și completarea anexei nr. 12 la Hotărârea Guvernamentală nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului.

2.2 Categorii de arii protejate

La scară modială există 6 categorii de arii protejate conform clasificării făcute de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (I.U.C.N.), în anul 1990, după cum urmează:

Categoria I – Rezervație naturală strictă

a) Arii protejate administrate în special pentru interes științific.

Arii protejate stricte desemnate pentru protecția biodiversității și eventual a caracteristicilor geologice/geofizice, cu un control strict și limitarea vizitării, utilizării și impactului uman pentru a se asigura protecția valorilor de conservare. Asemenea arii protejate pot servi ca zone de referință indispensabile pentru cercetare științifică și monitorizare.

b) Arie protejată administrată în special pentru protecția zonelor naturale sălbatice.

Arii protejate constituite pe suprafețe întinse, nemodificate sau puțin modificate, ce își mențin caracterul natural, fără a avea așezări umane permanente sau semnificative, adică așezări cu consum relativ redus de resurse naturale și impact redus, arii protejate administrate pentru menținerea stării naturale.

Categoria a II-a – Parc național

Arii protejate cu suprafețe naturale sau aproape naturale întinse, desemnate pentru a proteja procese ecologice la scară mare împreună cu complexul de specii și ecosisteme caracteristice zonei, care oferă bazele necesare pentru experiențe spirituale, științifice, educative, de recreere și de vizitare compatibile ecologic și cultural cu zona respectivă.

Categoria a III-a – Monument natural

Arii protejate desemnate pentru a proteja monumente naturale specifice, respectiv o anumită formațiune terestră, cavernă submarină, formațiune geologică cum ar fi o peșteră sau chiar un organism viu cum ar fi un arbore secular. Sunt în general arii protejate mici și adesea au valoare deosebită pentru vizitatori.

Categoria a IV-a – arie de administrare a speciilor/habitatelor

Arii protejate desemnate pentru protecția anumitor specii sau habitate și în care managementul reflectă această prioritate. Multe arii protejate din categoria IV necesită intervenții periodice active pentru a satisface cererile anumitor specii sau pentru menținerea habitatelor, dar acest management activ nu este obligatoriu pentru ariile protejate din această categorie.

Categoria a V-a – parc natural, arie(peisaj) marină protejată

Arie protejată în care interacțiunea dintre oameni și natură de-a lungul timpului a produs o zonă cu un caracter distinctiv, cu o semnificativă valoare ecologică, biologică, culturală și estetică și în care păstrarea integrității acestei interacțiuni tradiționale este vitală pentru protecția și menținerea zonei și a valorilor de conservare a naturii asociate precum și a altor valori.

Categoria a VI-a – arie protejată cu resurse gestionate

Arii protejate desemnate pentru conservarea ecosistemelor și habitatelor împreună cu valorile culturale sociate și sisteme tradiționale de management ale resurselor naturale. Sunt în general suprafețe mari, predominant în stare naturală, cu o parte aflată sub un management durabil al resurselor naturale și unde aceste resurse sunt utilizate într-o măsură mică, ne-industrial, utilizare considerată ca fiind unul din scopurile principale pentru aceste arii protejate, fiind compatibilă cu conservarea naturii.

Ariile naturale protejate de interes național care compun rețeaua națională de arii naturale protejate din România, au fost desemnate conform clasificării Uniunii Internaționale a Conservării Naturii (IUCN). În prezent, România deține cca. 1000 de arii naturale protejate reprezentând aproximativ 8% din suprafața României încadrate în categoriile I – V IUCN.

Prin Legea 5/2000 a fost declarat cel mai mare număr de arii naturale protejate de interes național, suprafața acestora însumând aprox. 5% din suprafața României. Prin Hotărârea de Guvern 2151/2005 suprafața protejată a crescut la 7%, iar în perioada 2006 – 2007, suprafața ariilor naturale protejate s-a mărit la 8% din suprafața țării prin instituirea a 18 noi arii naturale protejate prin Hotărârea de Guvern 1581/2006 și Hotărârea de Guvern 1143/2007, procent menținut până în prezent.

În prezent la rețeaua naționala de arii protejate se adaugă și rețeaua naturală Sit Natura 2000 ceea ce aduce o creștere semnificativă a suprafeței ariilor naturale protejate, ajungând la un procent de 22,68% (5.406.000 ha) pe teritoriul țării cuprinzând:

a) Arii „de interes național, desemnate pe baza criteriilor stabilite de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN):

Rezervații științifice – 79;

Parcuri naționale – 13;

Monumente ale naturii – 190;

Rezervații naturale – 671;

Parcuri naturale – 15.

b) Arii de interes comunitar sau situri Natura 2000:

Arii de protecție specială avifaunistică – 148;

Situri de importanță comunitară – 383.

c) Arii de interes internațional:

Rezervații ale biosferei – 3;

Zone umede de importanță internațională –12;

Situri ale patrimoniului mondial natural și cultural –1.

Din punct de vedere administrativ, din cele 27 de parcuri naturale și naționale, 3 parcuri nu beneficiază de o structură administrativă, fiind vulnerabile la impacturi negative asupra biodiversității. Iar din Siturile Natura 2000, peste 32% dintre acestea nu beneficiază de administrare sau de custozi pentru protejarea ariei naturale. Singura arie naturală protejată aflată în subordinea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor este Rezervația Biosferei Delta Dunării care totodată beneficiază și de finanțare de la bugetul de stat.

Scopul și regimul de management al categoriilor de arii naturale protejate sunt definite la OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice.

2.3 Funcțiile ariilor protejate

Conceptul de conservare a evoluat foarte mult în ultimii 100 de ani, „conservaționiștii” înțelegând treptat că ariile protejate și măsurile de conservare nu înseamnă neapărat protejarea strictă a unor specii și habitate.

Unele specii și habitate au nevoie de management activ pentru a fi menținute, alteori poate fi necesară conservarea peisajului sau protecția valorilor culturale.

Această „evoluție” a conceptului de conservare se reflectă și în modul în care sunt înțelese în prezent ariile protejate și rolul lor: în timp ce suprafețe reduse sunt menținute pentru a proteja strict specii și habitate aproape dispărute sau rare, se recunoaște faptul că majoritatea ariilor protejate conțin valori care, printr-un management adecvat pot aduce în mod direct s-au indirect beneficii comunităților și omenirii în general.

În ultimii ani s-au realizat numeroase studii pentru determinarea valorilor și beneficiilor asociate ariilor protejate.

Tabelul de mai jos redă una din clasificările pentru valorile ariilor protejate, clasificare realizată de M. Lockwood.

Tabelul 2.3.1

Clasificarea valorilor ariilor protejate

Sursa: Lockwood M., Clasificarea Valorilor Ariilor Protejate

Termenul de beneficiu este folosit pentru a indica faptul că, prin menținerea și uneori utilizarea corespunzătoare a valorilor unei arii protejate se poate câștiga un venit sau se poate beneficia de o serie de avantaje care ar fi serios diminuate dacă zona nu ar fi protejată în mod corespunzător. Beneficiile economice pot rezulta atât prin utilizarea valorilor intriseci cât și a celor extrinseci. În general valoarea economică a anumitor resurse naturale este mai ușor de determinat, ca de exemplu în cazul unui metru cub de lemn exploatat în condiții impuse într-o arie protejată. Dar evaluarea economică a serviciilor ecologice (epurarea apelor, asigurarea calității aerului, asigurarea sănătății comunităților, valoarea istorică și spirituală, etc) este mai greu de realizat, fiind necesare studii complexe sau estimări.

În cazul ariilor protejate este important să se încerce estimarea valorilor luând în calcul valoarea economică direct măsurabilă cât și valoarea non-economică.

În prezent există din ce în ce mai multe proiecte care își propun evaluarea bunurilor și serviciilor din ariile protejate care stau apoi la baza studiilor legate de posibilitățile de a se asigura beneficii pentru comunitățile locale sau pentru a fundamenta scheme complexe de finanțare durabilă a ariilor protejate. În zonele strict protejate ale rezervațiilor științifice și naturale, este permisa doar cercetarea științifică cu scopul de a proteja peisajul, ecosistemul natural și biodiversitatea florei și a faunei.

Pe teritoriul din restul ariilor protejate, zonele tampon și periferice, sunt permise recoltarea lemnului și reconstrucția ecologică a ecosistemelor deteriorate, cu respectarea principiilor de gestionare durabilă și ecologică a pădurilor și de protecție a mediului. Activitațiile silviculturii profesional tradiționale cum ar fi: evaluarea vânatului, vânatoarea, combaterea biologică a dăunătorilor, recoltarea de fructe de pădure și ciuperci comestibile; sau ale agriculturii, cum ar fi pășunatul montan, cu condițiia utilizării durabile a resurselor naturale și a respectării legilor ecologice de ocrotire a naturii.

În ariile protejate, sunt permise diverse activități de educație si conștientizare publică pentru protecția mediului și a naturii. Sunt permise activități turistice ecologice și de recreere, coordonate atent de ghizi montani cunoscători ai naturii specifice. Pentru o bună desfășurare e activității de recreere și educare sunt create facilități pentru un turism civilizat, prin: marcarea traseelor turistice, panouri indicatoare, poteci și drumuri turistice, parcări, transport pe cablu etc. toate aceastea fiind susținute și oferite de agențiile de turism, poliția turistică, administrația locală și așa mai departe. ( Dumitru, Preda, Voicu, Iuncu, 2004)

2.3 Ariile naturale protejate din România

România deține un bogat capital natural, datorită spațiului geografic format din cinci regiuni biogeografice: alpin, continental, panonic, stepic si marin.

În perioada de început a protejării naturii, de la sfârșitul sec. al XIX-lea și începutul sec. XX, o preocupare deosebită a avut Societatea „Progresul Silvic”. La cea de-a 26-a Adunare Generală s-a discutat despre necesitatea unor dispoziții legale pentru protejarea peisajelor, acest fapt oferind un prilej referatului „Protecția Peisagerilor” unde se menționa că „la noi natura este puțin respectată… Peisajele cele mai frumoase sunt distruse zilnic, fără ca măcar să existe un folos material, silvicultorii n-au voie să se dezintereseze de această chestiune, care poate să aibă o mare inrâurire asupra cruțării pădurilor” ( V. Golescu, 1912). Autorul este de părere că „mijloacele cele mai eficiente de a proteja peisajul ar fi creerea de parcuri naționale, în felul celor din Statele Unite, dar negreșit la o scară mai mică ce, pe langă placerea optică, ar permite studii interesante asupra pădurilor virgine” ( V. Golescu, 1912, citat de Cr. D. Stoiculescu, 1995).

Primele arii protejate declarate sunt cele din Transilvania, conform informațiilor consemnate de profesorul Iuliu Morariu in 1971. „Se atribuie lui Iuliu Römer, lista judicioasă și bogată a obiectivelor naturale ocrotite în Țara Bârsei, care însoțește legislația din fosta Ungarie, cu privire la ocrotirea monumentelor naturale și istorice din anul 1908” (citat de Cr. D. Stoiculescu, 1995). Această listă cuprinde: Izvorul intermitent de la poalele Dealului Șpreng, Peștera cu lapte de piatră din Crucurul Mare (Postăvarul), Tâmpa cu ambii versanți, Versantul sud-estic al Stejărișului Mic (Colții Corbului), precum și exemplarele de Tisă de la Noua, de langă Izvorul Carol, rezervații amplasate in fondul forestier.

Lista ariilor protejate declarate monumente ale naturii cuprinde rezervațiile naturale (peșteri, avene, locuri fosilifere, abrupturi calcaroase, masive de sare, locuri cu emanații de gaze naturale, cheiuri, stâncării, lacuri, izvoare intermitente, cascade) ce corespund categoriei a III-a IUCN (monument al naturii) aflate pe teritoriul administrativ al României . Vezi Anexa 1.

Cap. 3 PRACTICI DE MANAGEMENT A ARIILOR NATURALE PROTEJATE

Datorită dezvoltării eco-turismului, ariile protejate cu scop recreațional au adoptat tehnici de management eficiente pentru a diminua impactul omului asupra mediului. Vă propun urmatoarele parcuri naturale internaționale ce au un management sustenabil.

3.1 Parcul Național Lacurile Plitvice – Croația

3.1.1 Scurtă prezentare

Conform informațiilor obținute de pe site-ul wikipedia, Parcul Național Lacurile Plitvice (în croată Nacionalni park Plitvička jezera) este cel mai vechi parc național din Europa de Sud-Est și cel mai mare parc național din Croația. Parcul național a fost înființat în 1949 și este situat în zona muntoasă carstică din Croația centrală, aproape de granița cu Bosnia și Herțegovina. Importanta legătură rutieră nord-sud care trece prin zona parcului leagă Croația continentală de regiunea de pe coasta Adriaticii.

Zona protejată se întinde pe 296,85 km². Circa 90% din această zonă face parte din cantonul Lika-Senj, restul de 10% fiind în cantonul Karlovac. În 1979, Parcul Național Lacurile Plitvice a fost adăugat în lista patrimoniului mondial UNESCO, fiind printre primele situri naturale.

3.1.2 Cadrul natural

Un articol al site-ului dezcoperă locuri descrie Parcul Național Lacurile Plitvice în felul următor: Căderile de apă sunt fenomene naturale spectaculoase, un fel de muzică a naturii, zgomote asurzitoare dar deosebit de plăcute. Pe Pământ există o mulțime de cascade, unele cad de la înălțimi mai mari, altele sunt mai domoale, unele s-au dezvoltat pe suprafețe extinse altele nu. Toate au un farmec aparte și nu fac decât să ne arate că natura este cel mai bun arhitect care a existat vreodată în lume.

Lacurile Plitvice alcătuiesc un cadru natural de neuitat, o imagine magnifică care te lasă fără cuvinte. Acestea se regăsesc în Parcul Național Lacurile Plitvice, în Croația, acesta fiind cel mai vechi parc național din sudul Europei. Frumoasele lacuri sunt de fapt aranjate în cascade, rezultatul uniunii dintr-o serie de râuri mici și ape subterane. Procesul complex a dus la formarea unei zone unice, vizitată an de an de milioane de turiști din întreaga lume.

Lacurile Plitvice alcătuiesc un complex format din 16 lacuri, interconectate dar separate de mici porțiuni constituite din mușchi, alge și bacterii. Spectaculoasele ape curg pe direcția sud-nord, pe o distanță de aproximativ 8 kilometri, altitudinea variind de la 636 de metri la 503 metri. Lacurile Plitvice sunt renumite și pentru coloritul lor distinctiv, nuanțele variază de la azur la verde, albastru intens sau chiar gri. Culorile se schimbă în mod constant în funcție de cantitatea de organisme sau minerale din apă și de unghiul din care razele soarelui se răsfrâng asupra apelor.

De-a lungul timpului, cadrul natural a suferit schimbări, procesele naturale care au dus la formarea acestei minuni au durat sute de ani. Astăzi, Lacurile Plitvice sunt mai frumoase ca niciodată, crează o priveliște unică și un loc mirific pe care nu ai mai vrea să-l părăsești vreodată. Turiștii petrec ore întregi în jurul frumoaselor cascade pentru a se profita de peisaje, de aerul curat, dar mai ales pentru a se bucura cât mai mult de spectacolul naturii.

Împrejurimile au o vegetație foarte bogată, iar acest lucru a dus la formarea unei faune pe măsură. Cei mai mulți turiști vizitează Lacurile Plitvice pe durata sezonului cald, asta pentru că zona este mult mai ușor de accesat, iar peisajele sunt fabuloase. Păduri bogate de fagi, molizi și brazi îmbracă relieful din jur, vegetația fiind o îmbinare inedită dintre specii alpine și exoticele plante mediteraneene. Oamenii de știință au identificat până la momentul actual peste 1260 de specii diferite, fapt care transformă Parcul Național Lacurile Plitvice într-o oază a plantelor. Dintre speciile de animale, demne de menționat sunt ursul brun, lupul, vulturul, bufnița, râsul, pisica sălbatică sau cocoșul de munte.

Așadar, Lacurile Plitvice sunt formațiuni unice pe Pământ, structuri cu care Croația a fost binecuvântată de către infinita putere a naturii.

Figura 3.1.2.1 – Parcul Național Lacurile Plitvice Croația

Sursa: Foto Proprie

3.1.3 Atracții turistice

Atracțiile turistice ale Parcului Parcului Natural Plitvice se găsesc pe toată suprafața acestuia, cele mai căutate fiind cascadele și lacurile ce sunt primordiale în această zonă. Cele 16 lacuri formează o multitudine de cascade, fiecare specială în felul ei datorită diversității reliefului. Apa în această zona este foarte limpede și curată, în adâncimi se pot observa arbori doborâți sau care încă trăiesc pe fundul lacului. Datorită purității acesteia își fac simțită prezența păstrăvii curcubeu într-un număr foarte mare și pe malul lacului rațele sălbatice. Aici, turiștii se pot minuna de multitudinea vietăților ce sunt gazdele parcului, începând de la afibieni la specii de păsări, urși, pisici sălbatice, lilieci etc..

Plimbarea prin parc este principala activitate turistică, străbătând potecile marcate, podețele, turul cu barca și turul cu autobuzul, poți întâlnii toate frumusețile menționate mai sus, trecând printr-o zonă de poveste unde ai parte de cel mai curat aer și cele mai frumoase priveliști.

3.1.4 Managementul turistic

Dezvoltarea curentului sistem de vizitare a Parcului Național Lacurile Plitvice a început la sfârșitul secolului al-IXX-lea și a fost finalizat în timpul anului 1930. Cu mici adjustări, potecile și podețele aderă cu cele construite original.

Vizitatorii au acces în parc prin două intrări oficiale amplasate în mijlocul acestuia și auxiliar se regasește intrarea „Flora”, tot din aceste intrări, vizitatorii pot obține informațiile necesare despre parc. Alte puncte de infromare se regăsesc în locațiile: Kozjacka, Draga, Labudovac și Docul P1 aflat pe Lacul Kozjak. Alte informații suplimentare și amănunțite se mai pot obține de la personalul parcului ce se ocupă de transportul cu barca electrică, eco-trenul și de la asistenții de informare de la punctele de parcare.

Vizitatorii se pot deplasa individual sau în grupuri sub formă de drumeții având la dispoziție atât autobuze ecologice prin parc, cât și vaporașe pe lac.

În următoarele două poze vă prezint cele două mijloace de transport ecologice.

Figura 3.1.4.1 – Autobuz ecologic destinat parcurilor naturale

Sursa: http://www.np-plitvicka-jezera.hr

Figura 3.1.4.2 – Vaporaș electric destinat parcurilor naturale

Sursa: http://www.np-plitvicka-jezera.hr

Pe baza statisticilor efectuate în perioada anilor 2000-2006, numărul turiștilor a crescut de la an la an. În 2006, parcul era vizitat de aproape 866,218 persoane. Numărul cel mai mare de vizitatori ai parcului erau în lunile Iulie și August, până la 10.000 de persoane pe zii ce frecventau parcul de la 10:00 a.m. până la înserat. Fiecare vizitator al parcului, vizitează în general zona lacului, deși nu există o monitorizare sistematică a acestuia, dispersia spațială a vizitatorilor a vizitatorilor este evidentă, acest loc fiind cel mai important. Din 2001 au fost păstrate înregistrări privind structura vizitatorilor, dar doar pentru hoteluri. În 2006, 239,605 de persoane au fost cazate pe teritoriul parcului, acesta reprezentând capacitatea maximă de ocupare a zonei. În prezent parcul este vizitat anual de peste un milion de turiști.

Tabelul 3.1.4.1

Numărul anual de vizitatori Parcul Național Lacurile Plitvice, 2000-2006

Sursa: Planul de Management Lacurile Plitvice

În anul 2016 au fost înregistrați peste 1.500.000 turiști ce au vizitat parcul.

Activitățile în parc includ vizitarea obiectivelor turistice, drumeții, plimbări cu bicicleta, plimbări cu barca pe lac. Majoritatea turiștilor sunt interesați să facă turul zonei centrale a parcului de face încojurul lacului, fiind amenajat cu poteci și podețe. În prezent numarul vizitatorilor a depășit pragul de 1milion de persoane pe an.

Managementul turistic al Parcului Natural Lacurile Plitvice are drept obiectiv facilitarea unor vizite calitative pentru vizitatori și minimizarea impactului negativ asupra ecosistemelor printr-un nivel ridicat de organizare al acestora.

Măsurile luate pentru îndeplinirea obiectivelor sunt:

Desemnarea capacității de protejare a resurselor naturale pentru întreg parcul și în special pentru cascadele mari, canalul Korana, Bijela și Crna, inclusiv Plitvički Ljeskovac, Galovački Prsten, Lacul Prošćansko și Lacul Kozjak (malul stâng) și Čorkova Uvala;

Formularea unui nou concept al sistemului de vizitare în conformitate cu capacitatea de suport și a noilor condiții de tranzit, intrările la Babin Potok, Saborsko, Rakovica și Prijeboj;

Dezvoltarea unui sistem de transport intern ecologic cu autobuze alimentate cu gaze naturale sau electrice, bărci silențioase ce sunt alimentate de panouri solare, bărcci cu ponton etc.;

Deschiderea unor noi destinații alternative pe teritoriul parcului pentru a face față numărului mare de vizitatori și echiparea corespunzătoare a acestora;

Stabilirea unui progrram pentru diferite grupuri de vizitatori ( elevi, persoane cu nevoi speciale etc.);

Stabilirea unuei supravegheri continue a vizitatorilor și deplasării acestora pe suprafața întregului parc și monitorizarea impactului turistic asupra ecosistemului.

Rezultat: Impactul negativ al vizitatorilor asupra mediului a fost redus, acest lucru fiind confirmat de către indicatorii de mediu

Printre obiective se regasește și educarea turismului, a angajațiilor și a localnicilor pentru întelegerea valorii fenomenului natural Lacurile Plitvice, astfel ca vizitatorii să se bucure de calitatea naturii după cum urmează:

Dezvoltarea centrelor tematice (Medveđak, Velika Poljana și Čorkova Uvala) și educarea vizitatorilorpe trasee;

Îmbunatățirea calitățiilor serviciilor de ghidare și interpretare și calificarea personalului pentru implementarea educației și prezentarea resurselor naturale și culturale ale parcului.

Dezvoltarea programelor tematice interactive pentru vizitatori ( ex: păsări, fluturi, păduri etc.)

Creearea de centre educaționale pentru grupuri școlare cu posibilitatea de cazare pentru o singură grupă.

Alcătuirea de materiale educaționale, interpretative și promoționale pentru toate grupurile de vizitatori.

Rezultat: Dezvoltarea centrelor de informare și conceperea unor programe adecvate pentru diferite obiective vizate, menținerea unui cadru organizat și educat în rândul turiștilor.

3.2 Parcul Național Great Smoky Mountains – U.S.A.

3.2.1 Scurtă prezentare

Parcul Național Great Smoky Mountains este unul dintre cele mai vizitate parcuri montane din Statele Unite ale Americii fiind compus din Munții Great Smoky ce fac parte din Blue Ridge Mountains ce sunt o diviziune a lanțului montan Appalachin. Este o mare atracție turistică a regiunii, peste 9 milioane de excursii ale turistilor au fost înregistrate în 2003, dublu față de orice alt parc national. Parcul a fost înființat de către Congresul Statelor unite în 1934 și dedicat oficial ca parc național de președintele Franklin Delano Roosevelt în 1940. Acesta are o întindere de 2108 km ², ceea ce il face unul dintre cele mai mari zone protejate în Estul Statelor Unite. Principalele intrări în parc sunt în orașele Gatlinburg, Tennessee, Cherokee și Carolina de Nord. Parcul a fost desemnat o Rezervatie Internationala a Biosferei în anul 1976, a fost certificată ca un Patrimoniu Mondial UNESCO in anul 1983, și a devenit o parte din zona de sud a Rezervatiei Biosferei Appalachian în anul 1988. Toate aceste informații fiind obțtinute cu ajutorul paginii web Wikipedia.

3.2.2 Cadrul natural

Cadrul natural al Parcului Național Great Smoky Mountains este asemanator cu Parcul Natural Bucegi din Romania, fiind compus dintr-un lanț montan cu altitudini începând de la 267 m la gura de vărsare Abrams Creek, până la 2025 de metrii, la summit-ul Clingmans Dome. În parc sunt în total șaisprezece munți cu o gamă largă de înălțimi ce aduc modificări latitudinii de pe întreaga suprafață de Est a Statelor Unite. Escaladarea munților este reprezentată părintr-un traseu lung și dificil, comparabil cu o excursie de la Tennessee până în Canada.

Varietatea înălțimilor cu precipitații abundente precum și prezența pădurilor bătâne oferă parcului o bogăție a diversității. În prezent aproximativ 10.000 de specii de plante și animale sunt gazdele acestui parc și un supliment estimativ nedocumentat de 9000 de specii pot fi de asemenea prezente. Aici se găsesc peste 200 de specii de păsări, 66 de specii de mamifere, 50 de specii de pești, 39 specii de reptile, 43 de specii de amfibieni și multe salamandre.

Pădurea reprezintă și ea o diversitate semnificativă, peste 100 de specii de arbori cresc în acest parc, în regiunile cu altitudini mici sunt instalate foioasele cu frunze căzătoare, iar în regiunile cu altitudini mari sunt instalate speciile de rășionase ca ex: Fraser fir. Pe lângă arbori, parcul găzduieste peste 1400 de specii de plante înfloritoare și peste 4000 de specii de plante ce nu înfloresc.

Figura 3.2.2.1 – Peisaj diversificat Great Smoky Mountains – U.S.A.

Sursa: http://www.planetware.com/tourist-attractions/canada-cdn.htm

3.2.3Atracții turistice

Cu ajutorul informațiilor obținute de pe pagina web a guvernului, aflăm că, Pacul Național great Smoky Mountains reprezintă o diversitate semnificativă și în atracțiile trustice, în anul 2003 sunt inregistrate peste 9 milioane de excursii turistice, ceea ce reprezintă un număr dublu față de orice alt parc național. Principalele două intrări în parc sunt centrul vizitatorilor din Sungarlands, de lângă intrarea din Gatlinburs și centrul de vizitatori Oconaluftee, apropiat de Cherokee, Carolina de Nord la Est-ul parcului.

Un număr foarte mare de vizitatori s-a înregistrt în zona cu cel mai mare grad de conservare a parcului, acesta fiind: Cades Cove, o vale cu un număr de clădiri istorice ce sunt conservate, urmate de cabine, hambare și biserici ce sunt intreținute de către administratia parcului. Cades Cove este principala atracție turistică a acestui parc ce poate fi vizitată prin tururi auto-ghidate cu autobuze ecologice, ce oferă turiștilor o bucățică din module de viață al triburilor Appalachia. Alte zone istorice de interes turistic din parc sunt: Roaring Fork, Cataloochee, Elkmont și Muzeul Mountain Farm and Mingus Mill din Oconaluftee.

Pentru că vorbim de un parc național ce are în compoziție relief montan, drumețiile sunt și ele printre primele atracții turistice, aici există 1368 km de trasee, poteci și drumuri neasfaltate. Cea mai frecventată zonă din parc în această categorie este Muntele LeConte cu o altitudine maximă de 2010 metrii, fiind al treilea vârf ca mărime din parc și cel mai înalt munte la Est de Râul Mississippi. Traseul Alum Trail, este cel mai des folosit din cele 5 trasee ce străbat în întregime parcul, deoarece acesta oferă peisaje și atracții naturale unice, printre ele numărându-se Peștera Alum Bluffs și Arch Rock. Datorită lungimii traseului, turiștii pot petrece o noapte la căsuța LeConte ce este situată în aproprierea vârfului cu același nume, ce oferă spații de cazare în perioada verii. Este singurul loc privat din parcă ce oferă servicii de cazare în interiorul parcului. Pe lângă acesta, parcul oferă și spații special amenajate pentru camping.

Datorită reliefului montan, aici intâlnim o multitudine de lacuri, ape subterane și ape curgătoare ceea ce fac pescuitul o altă atracție turistică, fiind chiar o activitate populară în acest parc. Apele au o reputație semnificativă în această zonă datorită speciilor de pești nativi și a păstrăvului maro și violet ce este introdus și populat anual.

Alte atracții turistice: Călăritul pe trasee limitate, mersul cu bicicleta și scufundări subacvatice.

Figura3.2.3.1 – Atracții turistice și căi de transport Great Smoky Mountains

Sursa: https://www.nps.gov/grsm

3.2.4 Managementul turistic

Conform informațiilor obținute din planul de management al parcului de pe pagina web a guvernului aflăm că Managementul Parcului Național Great Smoky Mountains este susținut de 330 de angajați ce au grijă ca parcul să fie administrat și protejat la cele mai înalte standarde, oferind în același timp turiștilor o infrastructură bine pusă la punct ce facilitează vizitarea parcului într-un cadru organizat.

Principalul obiectiv de management al parcului este reprezentat de administrarea durabilă a numărului mare de turiști ce vizitează anual parcul. Conform statisticilor efectuate de catre conducerea parcului vă prezint în Tabelul nr. 2 numărul de vizitatori din anii 2010-2016 respectiv fluxul acestora pe lunile fiecărui an.

În anul 2016 au fost înregistrați 9,948,648 de vizitatori.

Tabelul nr. 2: Numărul de vizitatori anual și lunar Parcul Național Great Smokey Mountains – U.S.A.

Tabelul 3.2.4.1

Numărul de vizitatori anual și lunar Parcul Național Great Smokey Mountains – U.S.A.

Sursa:https://irma.nps.gov/Stats/SSRSReports/Park%20Specific%20Reports/Visitation%20by%20Month?Park=GRSM

Datorită numărului foarte mare de turiști ce vizitează parcul, administrația acestuia se bazează pe facilitarea unor vizite calitative ce oferă minimizarea impactului negativ asupra biodiversității și mediului inconjurător printr-un nivel ridicat de organizare.

Măsurile luate pentru îndeplinirea eco-turismului durabil sunt:

Desemnarea ariilor protejate și a resurselor naturale pe întreaga suprafață a parcului prin și protejarea acestora de către activitățile umane.

Dezvoltarea sistemului de vizitare a parcului, capabil să susțină numărul mare de turiști ce vizitează parcul prin înființare de noi intrări.

Dezvoltarea și promovarea traseelor de vizitare și configurarea acestora pentru a susține numărul mare de vizitatori.

Dezvoltarea sistemului de transport intern cu ajutorul mijloacelor de transport destinate grupurilor de turiști: autocare, bărci, automobile de teren etc.

Supravegherea continuă a vizitatorilor și a deplasării acestora pe întreaga suprafață a parcului, informarea acestora pentru a proteja parcul și ghidarea lor pe trasee, monitorizarea impactului turistic asupra ecosistemelor.

Deschiderea unor noi atracții turistice alternative pe interiorul parcului pentru a suporta numărul mare de vizitatori.

Stabilirea unui program de vizitare in funție de numărul de turiști și a grupurilor de vizitatori ( elevi, persoane cu nevoi speciale etc.)

Monitorizarea exploatării resurselor naturale (pescuitul) și menținerea unui echilibru de viață constant a populațiilor de pești prin reglementările puse în vigoare.

Rezultat: Reducerea impactului negativ asupra mediului de către vizitatori, protejarea resurselor naturale și a ariilor protejate prin infrastructura de vizitare.

O altă măsură de protejare a Parcului Națion Great Smoky mountains este reprezentată de educarea angajațiilor, a localnicilor și în special a turiștilor pentru ca acesștia să înțelegă importanța cadrului natural și a diversității biologice ce o oferă parcul și ce impact poate avea omul față de acesta.

Pentru ca vizitatorii să se bucure de calitatea naturii, administrația parcului ia următoarele măsuri pentru educare:

Îmbunătățirea calității serviciilor de ghidare și interpretare și calificarea personalului pentru implementarea educației, prezentarea resurselor naturale și culturale ale parcului.

Dezvoltarea centrelor tematice, a punctelor de informare și informarea și educarea vizitatorilor pe trasee.

Dezvoltarea programelor tematice pentru vizitatori ( ex: păsări, pești, pisici sălbatice, urși etc.)

Crearea de centre educaționale dedicate grupurilor școlare.

Organizarea de concursuri educaționale pentru a crește nivelul de cunoștință asupra parcului

Oferirea posibilității de a face voluntariat ( Little Ranger-Micul Ranger) pentru a suplimenta numărul de angajați în perioadele cu număr mare de turiști (vara).

Alcătuirea de materiale educaționale, interpretative și promoționale pentru toate grupurile de vizitatori

Organizarea de evenimente la distanță (online, evenimente organizate etc.) pentru educare și conștientizare a oamenilor cu privire la impactul acestora asupra biodiversității.

Rezultat: Menținerea unui cadru organizat și educat în rândul turiștilor, creșterea numărului centrelor de vizitare și a angajațiolor fapt ce scade impactul negativ al turiștilor asupra mediului.

Cap. 4 IMPACTUL TURISTIC ASUPRA PARCULUI NATURAL BUCEGI – ROMÂNIA

Parcul Natural Bucegi a devenit unul dintre cele mai vizitate parcuri din România datorită poziționării acestuia ce facilitează cu usurință accesul până în inima sălbăticiei. Odată cu creșterea numărului de turiști este nevoie de un management sustenabil pentru a putea menține in viață această operă a naturii, fiind nevoie de eforturi considerabile pentru a reduce impactul turistic asupra biodiversității și mediului înconjurător. Cea mai mare amenințare la ora actuală fiind accesul auto în parc. Anual fiind înregistrati peste 1.200.000 de turiști.

4.1 Descrierea Parcului Natural Bucegi

Figura 4.1.1 – Peisaj Parcul Natural Bucegi

Sursa: www.facebook.com

4.1.1 Scurtă prezentare

Conform îndrumărilor din partea administrației Dâmbovița, am obținut informațiile următoare din pagina web oficială a parcului. Parcul Natural Bucegi este o unitate cu personalitate juridică ce aparține Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva. Despre zona munților Bucegi există referiri din secolul al xv-lea unde se propune protejarea acestora din anul 1936 datorită peisajelor inegalabile și a diversității biologice specifice acestui masiv.

Denumirea acestuia provine din denumirile medievale ale secolului al XVI-lea „Buciac” sau „Buceci” însemnând pădure de fag și se referă la faptul că o mare parte din masa vegetală este formată din păduri de fag ce acoperă o bună parte din versanți cu altitudini sub 1000 de metrii.

Parcul Natural ese amplasat în partea Estică a Carpațiilor Meridionali și cuprinde întreg Masivul Bucegi ce se desfășoară sub forma unei potcoave ce are deschidere Sudică și este delimitată de abrupturi ce depășesc frecvent peste 1000 de metrii.

Este desemnată arie naturală protejată de interes național, Sit Natura 2000, Categoria a V-a I.U.C.N., înființat în anul 2000 prin O.U.G. 5/2000 având o suprafață de 32497ha pe teritorul administrativ a trei județe: Dâmbovița (50%), Prahova (25%), Brașov (25%). Ditre care aproximativ 21000ha (65%) păduri, aproximatix 9000ha (28%) pajiști, arpoximativ 200ha jnepenișuri, aproximativ 110ha luciu de apă și aproximativ 750ha sunt formațiuni stâncoase.

4.1.2 Cadrul natural

Diversitatea formelor de relief, structura biologică și amplitudinea altitudinală ce este cuprinsă între 640 și 2505 m ( Vf. Omu), oferă condiții deosebite ce au favorizat instalarea unei flore pe cât de variată, pe atât de valoroasă, cuprinzând toate grupele mari de plante.

Pădurile ocupă 65% din suprafața ariei protejate, cel mai des întâlnite fiind pădurile de fag, molid, brad și amestecul dintre aceste specii în funcție de altitudine. La limita dintre pădure și pășuni alpine ce ocupă aproximativ 35% din suprafața parcului, întâlnim păduri de molid și larice. De asemenea pe teritorul Parcului Natural Bucegi se găsește o suprafață de 208ha acioerită cu jneapăn(Pinus mugo) ce este o specie protejată de interes comunitar. Covorul vegetal al pășunilor alpine este și el deosebit de bogat în specie de floră, dintre care cele mai apreciate plante sunt: Floarea Reginei sau Floarea de Colț( Leontopodium alpinum) , Crinul de pădure (Lilium martagon) și Rhododendronul sau Bujorul de munte ( Rhododendron kotschi).

Fauna Masivului Bucegi este foarte diversificată, de la insecte până la specii superioare precum amfibieni, reptile, păsări și mamifere. Dintre speciile ocrotite, cele mai cunoscute sunt: Ursul (Ursus arctos), Lupul (Canis lupus), Râsul (Lynx lynx), Capra neagră( Rupicapra rupicapra), Cocoșul de munte ( Tetrao urogallus), Liliacul mare cu bot ascuțit(Myotis myotis) și Corbul (Corvux corax).

Pe teritoriul Parcului Natural Bucegi se regăsesc 14 Rezervații Naturale și 46 de Monumente Naturale. Rezervațiile Naturalemdin Parcul Natural Bucegi sunt constituite în zonele cu patrimoniu natural deosebit de valoros și care necesită un grad mare de protecție

Cele mai cunoscute rezervații naturale sunt: Valea Horoabei, Abruptul Prahovean, Abruptul Brașovean ( Bucșoiu, Mălăieșto, Gaura), Turbăria Lăptici, Poiana Crucii, Orzea Zănoagași Zănoaga Lucacila.

Cele mai cunoscute monumente naturale sunt: Babele, Sfinxul (simbolul Munțiilor Bucegi), Colții Morarului, Peștera Ialomiței, Cascada Vânturiș, Peștera Rătei, Turnul Seciului, Mecetul Turcesc ( „Mecet” în limba Turcă se traduce loc de adunare, biserică sau masă), Colții lui Barbeș, Stâncile Sfânta Ana, Cascada Urlătoarea, Stâncile Franz Joseph, Pietrele de la Vf. Omu și Cheile Horoabei.

4.1.3 Atracții turistice

Datorită localizării în centrul țării, în aproprierea marilor orașe: București, Brașov, ploiești și Târgoviște, și a accesibilității sale facile, Masivul Bucegi este cea mai vizitată destinație turistică din Carpații Românești, fapt pentru care a fost și denumită „Bulevardul alpin al României”. Bucegii au fost cutreierați în vechime de către ciobani, haiduci, călugări și vânători. Aceștia au tăiat în munte primele poteci și au ridicat cele dintâi adăposturi și lăcașuri de cult. Turismul în Bucegi și pe Valea Prahovei se poate spune că a început odată cu anul 1870, datorită apariției primelor societăți carpatine, societăți care vor construi de-a lungul timpului cabane și vor marca trasee pentru ca iubitorii de munte să se bucure de frumusețea Bucegilor.

Dezvoltarea zonei cu adevărat a avut loc după ce Carol I (1866-1914), primul rege al României, iși alege ca resedință de vară orașul Sinaia, construind Castelul Peleș ( 1873-1914), Castelul Pelișor și casa de vânătoare „Foișorul”. Din 1870, numărul turiștilor ce au vizitat această zonă, a crescut de la an la an, ajungând ca în zilele noastre Parcul Natural Bucegi să fie vizitat de aproximativ 1.200.000 de turiși pe an.

Vizitatorii Parcului Natural Bucegi se pot bucura de frumusețile patrimoniului natural parcurgând un număr de 52 de trasee turistice. Prevăzute și în Anexa nr. 2. Acestea au diferite grade de dificultate, mare parte din ele fiind acesibile vara și toamna, iar puține dintre ele pe perioada iernii. Pe teritoriul parcului sunt amenajate un număr de 7 trasee tematice prevăzute cu panouri informative, locuri de odihnă și podețe, după cum urmează:

Bușteni – Cascada Urlătoarea;

Bușteni, Jepii Mici – Babele;

Lacul Scropoasa – Zănoaga;

Padina – Valea Doamnele – Drumul Grănicerilor – Șaua Strunga – Padina;

La Uzină – Șapte Izvoare;

Valea Bângăleasa – Poiana Guțanu – Grohotiș – Valea Bângăleasa;

Turbăria Lăptici.

În următoarea imagine vă prezint frumusetea peisajului unui traseu din Bucegi.

Figura 4.1.3.1 – Traseu montan Parcul Natural Bucegi

Sursa: www.facebook.com

Traseele turistice fac legatură cu Monumetele Naturale, acestea fiind în topul atracțiilor turistice, printre acestea se numără:

Babele;

Sfinxul (simbolul Munțiilor Bucegi);

Colții Morarului;

Peștera Ialomiței;

Cascada Vânturiș;

Peștera Rătei;

Turnul Seciului;

Mecetul Turcesc ( „Mecet” în limba Turcă se traduce loc de adunare, biserică sau masă);

Colții lui Barbeș;

Stâncile Sfânta Ana;

Cascada Urlătoarea;

Stâncile Franz Joseph;

Pietrele de la Vf. Omu;

Cheile Horoabei;

Lacul Bolboci.

Figura 4.1.3.2 – Monument Natural Sfinx

Sursa: https://www.discoveringtransylvania.ro/blog/

Fiuga 4.1.3.3 – Ansamblul stâncos Colții Morarului

Sursa: http://www.panoramio.com/photo/78262304

Pe perioada iernii, Parcul Natural Bucegi oferă turiștilor singurul domeniu schiabil de altitudine din România ce aparține orașului Sinaia, tot de acesta fiind și administrat. Vă prezint în următoarea imaginea harta cu domeniul schiabil.

Figura 4.1.3.4 – Hartă domeniu schiabil Bucegi

Sursa: https://www.sinaiago.ro/partii

Alte activități destinate turiștilor ce vizitează Parcul Natural Bucegi sunt: mersul cu bicicleta, fotografiatul, camparea pe timpul verii, relaxarea în zona cabanelor etc..

4.1.4 Managementul Parcului Natural Bucegi

Conform informațiilor obținute din pagina oficială a Parcului Natural Bugeci, aflăm că planul de management al parcului este foarte complex și cuprinde foarte multe puncte ce țin de zonare, biodiversitate, ocrotire, legi, arii protejate, exploatare etc. Principalele obiective ale planului de management sunt:

Protecția peisajului de munte într-un mod durabil, amortizând interacțiunea dintre capitalul natural din Parc și sistemul socio-economic limitrof, prin utilizarea judicioasă a resurselor naturale și păstrarea practicilor de construcție și a tradițiilor socio-culturale;

Conservarea valorii peisagistice a capitalului natural din Parc precum și a ecosistemelor și speciilor integrate acestuia, prin menținerea ori optimizarea structurii funcționalității;

Reinventarierea speciilor de floră și faună prin estimarea parametrilor structurali și funcționali ai acestora, identificarea monitorizarea speciilor aflate pe Lista Roșie precum și a speciilor din anexele Directivei Habitate. Obiectivul vizează conservarea diversității specifice geneticce a populațiilor de floră și faună din cadrul Parcului și menținerea acesteia la un nivel înalt;

Studiul diversității ecosistemelor, prin identificarea habitatelor, tipurilor de ecosisteme, inclusiv zonele de ecoton, prin stabilirea limitelor spațiale, a stării lor de conservare. Realizarea obiectivului presupune o analiză a diversității geologice, paleontologice, geomorfologice, climatice, hidrologice, pedologice și biologice;

Sprijinirea comunităților locale și a activităților tradiționale pentru dezvoltarea durabilă și păstrarea specificului socio-cultural, în armonie cu natura pentru redresarea echilibrului ecologic. În cazurile justificare se pot aproba, cu respectarea legii, exploatarea lemnului, pășunatul rațional, meșteșuguri tradiționale, artizanat, colectarea fructelor de pădure, a ciupercilor comestibile, vânătoare, pescuit și prelucrarea pietrei;

Realizarea unui turism adecvat scopului instituirii Parcului, predominant ecoturistic, tematic sau agroturistic și fără exploatări intensive sau care depășesc toleranța ecologică a Parcului Natural Bucegi.

Scopul acestei lurării de licență se rezumă la managementul turistic sustenabil ce este implementat în parc, de aceea prezint principalele obiective de management actuale ale Parcului după cum urmează:

Susținerea traseelor turistice marcate existente și a traseelor de alpinism;

Susținerea instalațiilor de transport pe cablu existente;

Susținerea modernizării traseelor sau a altor căi de acces existente prrin identificare, stabilirea lucrărilor necesare de refacere, modernizare, echipare cu mijloace de siguranță a circulației, scări metalice, balustrade, lanțuri etc.;

Evaluarea numărului și suprafeței parcărilor, a spațiilor de camping cu dotări conform prevederilor legale, a spațiilor de depozitare a deșeurilor și unităților curente ( energie elecrică și termică, apă, canalizare, vetre de foc amenajate);

Susținerea spațiilor de cazare existente;

Susținerea punctelor de informare în construcții existente și panouri publicitare;

Susținerea centrelor de vizitare (Bușteni și Padina-Peștera);

Îmbunătățirea comunicațiilor de telefonie mobilă, stații radio-emisie;

Susținerea refugiilor montane, cabanelor silvice de vânătoare și a cabanelor turistice existente;

Redresarea echilibrului ecologic prin eliminarea activităților improprii, utilizarea irațională a terenului și reconstrucție ecologică. Necesitatea conservării patrimoniului natural și antropic se impune cu prioritate;

Crearea de beneficii și stimularea bunăstării comunităților locale cu respectarea legislației în vigoare prin: aprovizionare cu lemn de foc și cu lemn pentru construcții sau cu alte produse secundare. Aceste beneficii fiind acordate atât comunităților locale cât și unităților școlare, societăților economice etc.;

Conștientizare și educație publică prin: materiale de promovare (pliant, hărți etc.), colaborare cu centrele școlare din cele 3 județe, concursuri tematice, organizarea de tabere școlare, expoziții, acțiuni comune cu organisme naționale și internaționale de protecție a mediului, organizarea de seminarii și conferințe cu cercetătorii și organele de administrare a parcului.

4.2 Evaluarea impactului turistic asupra Parcului Natural Bucegi

Datorită numărului mare de turiști ce vizitează anual parcul ( aproximativ1.200.000 vizitatori) putem lua în vedere faptul că, factorul uman poate aduce un prejudiciu semnificativ biodiversității parcului, a mediului încojurător și a monumentelor naturale. Este datoria noastră să păstrăm cadrul natural intact și să il exploatăm intr-un mod rațional și durabil.

4.2.1 Accesul în parc

Datorită așezării Masivului Bucegi în aproprierea centrului geografic al României, atât acesta cât și aria naturală protejată are în imediata apropriere Drumului Național 1 București – Brașov și Drumul Național 71 Sinaia – Târgoviște. Accesul în parc se face prin Drumurile Județene 713 și 714 cunoscute sub numele de Șoseaua Dichiu. Parcul mai beneficiază și de prezența Drumului Comunal Sinaia – Cota 1400 și a Căii ferată București – Brașov apartinând Magistralei 300. Demn de retinut este prezenta a numeroase drumuri autoforestiere care deservesc fondul forestier din arie precum si a drumurilor tehnologice necesare pentru buna desfasurare a activitatii la diverse relee de telecomunicatii, statii meteo, refugii salvamont, prevăzute în Anexa nr. 3.

Prezența drumului asfaltat și semnalizat dar cu o lățime insuficientă pentru deplasarea în ambele sensuri, a dus la creșterea tranzitului auto ce a dus la degradarea covorului vegetal, producerea poluării fonice și chimice a habitatelor specifice de munte. Vă prezint în Anexa nr. 4 evidența căilor de acces și a punctelor de intrare în parc.

De menționat faptul că Parcul Natural bucegi beneficiază de existența a doua instalații de transport pe cablu de tip cabină și doua instalații pe cablu de tip gondolă ce facilitează accesul în parc din orașul Sinaia.

Accesul Auto

Accesul auto, așa cum am menționat este facilitat traficului rutier de către Drumul Județean 713/714 ce se intersectează cu Drumul Național 71 care face legătura între orșul Sinaia și Dâmbovița. Șoseaua Dichiu, așa cum este cunoscută de către comunitățile locale este frecventată vara de aproximativ 1500 de autoturisme pe zi în perioadele aglomerate. Drumul îngust ce nu permite deplasarea în ambele sensuri produce blocaje semnificative datorită acordării de prioritate. În fiecare an se inregistrează un număr semnificativ de accidente rutiere în această zonă datorită dificultății traseului. Vă prezint în poza următoare traseul auto din orașul Bușteni până la Cabana Piatra Arsă.

Figura 4.2.1.1 – Traseul Bușteni – Piatra Arsă

Sursa: www.stirileprotv.ro

Este de menționat faptul că în prezent la intrarea în Drumul Județean 713 din Drumul Național 71 sunt instalate panouri de informare cu privire asupra Parcului Natural Bucegi și a unităților de cazare. Pe lângă acestea se află și un panou galben pe care scrie INTERZIS CIRCULAȚIEI PUBLICE.

În imaginea următoare vă prezint intersecția ce facilitează intrarea în parc împreună cu panourile informative.

Figura 4.2.1.2 – Intrare Șoseaua Dichiu(Intrare auto în parc)

Sursa: foto proprie

Transportul pe cablu

Poate fi accesat din orașul Sinaia la doua entități diferite ce facilitează transportul turiștilor pe platoul Bucegilor.

Teleferic cu tronsoanele de telecabină: 1. Statia Sinaia (Centru) – Cota 1400

2. Cota 1400 – Cota 2000

3. Bușteni – Babele

Transport Urban Sinaia cu tronsoanele gondolelor: 1. Cota 998 – Cota 1400

2. Cota 1400 – Cota 2000

Pe baza cercetărilor efectuate am obținut o statistică anuală și lunară a turiștilor ce preferă transportul pe cablu ca și principală cale de acces în Parcul Natural Bucegi pe perioada anilor 2-13-2016.

Tabelul 4.2.1.1

Numărul de turiști annual și lunar ce adoptă ca și mijloc de acces în parc transportul pe cablu

Sursa: S.C. Transport Urban Sinaia S.R.L

Putem observa o creștere anuală semnificativă mai ales în sezonul de vară (Iunie, Iulie August) între anii 2015-2016.

În următoarea imagine vă prezint în detaliu harta cu transportul pe cablu și traseele turistice din aproprierea acestora.

Figura 4.2.1.3 – Hartă trasee montane în aproprierea transportului pe calbu

Sursa: www.muntii-bucegi.ro

4.2.2 Evaluarea impactului turistic asupra biodiversității, peisajelor și comunității locare.

Dezvoltarea activităților turistice în Parcul Natural Bucegi este determinată de parimoniul natural al acestuia ce cuprinde peisaje montane cu elemente de floră și faună atractive. Datorită fluxului mare de turiști gestionat într-un mod necontrolat vă prezint următoarele efecte negative:

Potecile turistice suprasolicitate au dus la degradarea pajiștilor alpine, a covorului vegetal și chiar a solului în imediata apropriere a celor mai vizitate monumente ale naturii ( Poteca spe Crucea Caraima, Sfinxul, Babele etc.);

Componența covorului vegetal din aproprierea traseelor turistice a suferit modificări majore, rezultând ca plantele cu aspect și colorit deosebit să dispară în totalitate;

Accesul turiștilor a dus la cantonarea faunei în zone inaccesibile acestora, aceste zone de multe ori nu le pot asigura viețuitoarelor o cantitate necesară pentru supravietuire. Tot odată în acest context apare si efectul de marginalizare;

În peșteri, turismul necontrolat a dus la dispariția cvasitotală a speleotemelor ( stalactite, stalagmite, coloane, draperii etc.), a modificării parametrilor de habitat prin introducerea iluminatului artificial, obturarea găurilor și inscripționarea pereților;

Camparea în locuri neamenajate a dus la degradarea covorului vegetal, deranjarea faunei, apariția depozitelor de gunoaie etc..

4.2.3 Impactul asupra apelor curgătoare din parc și a luciurilor de apă.

Depozitarea necontolată a deșeurilor menajere în imediate apropriere a apelor: Lacul Bolboci (resturi menajere rezultate de la turiștii ce vizitează lacul), Pârâul Serghie și Râul Ialomița ( resturi menajere rezultate de către toate funcțiunile turistice aflate în zonă), Pârâul Cocora ( resturi menajere rezultate de la hetelul Peștera);

Deversarea apelor uzate fără a fi epurate și a dejecțiilor de animale din gospodăriile anexe pentru creșterea animalelor;

Deșeuri menajere, în special cele care nu sunt biodegradabile (cutii de conserve, peturi de plastic) în zona Cabanei Padina, Cabana Dichiu, Cabana Piatra Arsă, Cabana Babele ca rezultat al activităților turistice neorganizate( numărul mare de turiști cu automobilul și amplasarea de corturi pe perioada verii);

Datorită scurgerii necontrolate a apelor terenurile sunt mlăștinite.

În următoarele două poze vă prezint impactul turistic asupra mediului prin aruncarea deșeurilor menajere (în special plastic și metal) în apele curgătoare din aproprierea unui traseu montan din zona orașului Bușteni incadrată în aria Parcului Natural Bucegi.

Figura4.2.3.1 – Deșeuri menajere în râu

Sursa: www.ziardebusteni.ro

Figura 4.2.3.2 – Depozitarea deșeurilor menajere în râu

Sursa: www.ziardebusteni.ro

4.2.4 Impactul asupra calității aerului.

Utilizarea combustibilului solid pentru încălzirea și preparearea hranei pentru structurile turistice de primire (unde nu există racordare la rețeaua de gaze) factorul de poluare fiind fumul.

Utilizarea combustibilului de catre numărul mare de a„utomobile ce vizitează Parcul Natural Bucegi, factorul de poluare Dioxidul de Carbon;

Ridicarea prafului datorită numărului mare de autovehicule ce rulează pe interiorul parcului;

Depozitarea deșeurilor menajere rezultate din funționarea hotelurilor și a cabanelor în aproprierea râurilor, lacurilor și pe marginea drumurilor, factorul de poluare fiind mirosul urât pe timpul verii.

În prima poză vă prezint gradul de poluare la care este supusă calitatea aerului din parc datorită numărului mare de automobile cu ocazia evenimentului Padina Fest.

Figura 4.2.4.1 – Poluarea aerului în cadrul evenimentului Padina Fest

Sursa: www.ziardebusteni.ro

În a doua poză vă prezint gradul de poluare la care este supusă calitatea aerului datorită numărului mare de mașini în zona Lacului Bolboci, respectiv cabanei cu același nume și degradarea purității aerului datorită ridicării particulelor de praf din parcarea neamenajată.

Figura 4.2.4.2 – Degradarea calității aerului și poluarea acestuia

Sursa: Foto proprie

4.2.5 Impactul asupra calității solului

Apar fenomene de soliflexiune și creeping, prin afectarea stabilității datorită intervențiilor umane necontrolate și a scurgerii apelor fluviale;

Alunecari de teren și căderi de roci datorită activităților umane de deplasare cu ajutor autoturismelor, a.t.v.-urilor etc.;

Degradarea solului datorită exploatării acestuia în scop turistic;

Diferite terenuri sub incidența hazardului.

În prima poză vă prezint factorii externi la care este supusă vegetația prin prezența automobilelor de teren, având ca și rezultat degradarea covorului vegetal și dispariția în totalitate a speciilor de flori din aproprierea drumului

Figura 4.2.5.1 – Degradarea covorului vegetal Cabana, Lac Bolboci

Sura: Foto proprie

În a doua poză vă prezint urmările impactului solului la un nivel ridicat unde sunt schimbate în întregime proprietățiile primare ale acestuia, având ca și rezultat degradarea în totalitate a acestuia.

Figura 4.2.5.2 – Degradarea solului zona Padina

Sursa: www.ziardebusteni.ro

În a treia poză vă prezint degradarea covorului vegetal în urma activităților turistice, aici fiind vorba de SUV-urile ce prestează servicii de transport persoane în aria parcului fără a ține cont de legislația în vigoare. Bariera din imagine este situată la intersecția dintre drumul către Cabana Piatra Arsă și drumul ce duce la Babele (accesul fiind interzis).

Figura 4.2.5.3 – Încălcarea legilor Parcului și degradarea covorului vegetal

Sursa: www.ziardebusteni.ro

4.2.6 Impactul asupra calității vegetației și a peisajului

Construcții și amenajari parazite în contrast negativ cu peisajul (Cabana Diana), diferite depozite sau adăposturi pentru lemne etc. ;

Depozitari necontrolate ale deșeurilor, vizibile și cu efecte devastatoare pentru toți factorii de mediu (aer, apă, sol);

Lipsa măsurilor de igienizare oferă o imagine tristă pădurii de conifere;

Pășunat necontrolat al ovinelor, caprinelor și bovinelor;

Lipsa unuei infrastructuri de ecologizarea în Rezervația Naturală Lăptici (aruncarea deșeurilor intr-un mod necontrolat);

Intervenții necontrolate asupra cursurilor naturale ale apelor cu modificări negative ale peisajului.

În prima și a doua imagine, vă prezint degradarea peisajului natural în uma activității de construire a unei cabane în aproprierea zonei de campare Zănoaga unde în prezent este și Rezervația Naturală Zănoaga – Lucăcilă. Tot în această zonă datorită campării într un mod dezorganizat au aparut depozite de deșeuri menajere și degradarea covorului vegetal.

Figura 4.2.6.1 – Degradarea peisajului Parcului, Camparea într-un mod dezorganizat, Construcțiilor în paragină

Sursa: Foto Proprie

Figura 4.2.6.2 – Degradarea covorului vegetal, Construcții în paragină

Sursa: Foto Proprie

În următoarea imagine vă prezint atât degradarea peisajului cât și a covorului vegetal prin depozitarea deșeurilor menajere într-un mod necontrolat în zona Caraiman.

Figura 4.2.6.3 – Depozitarea deșeurilor menajere (plastic,metal) zona Caraiman

Sursa: www.blog.letsdoitromania.ro

Ultima imagine reprezintă activitatea umană asupra pădurii de conifere, fapt ce oferă o imagine dezolantă.

Figura 4.2.3.4 – Aruncarea resturilor menajere și de igienă în pădurea de conifere

Sursa: Arhiva natura2000

4.2.7 Impactul asupra cadrului natural și asupra monumentelor naturale

Depozitarea necontrolată a deșeurilor menajere (peturi plastic, pungi etc.) în zona monumentelor naturale cu turism ridicat: Sfinxul, Babele, etc.;

Degradarea monumentelor naturale prin desene și diferite mesaje ce oferă o imagine negativă în raport cu mediul natural;

Accesul auto în aproprierea monumentelor naturale, fapt ce aduce un prejudiciu solului pietros sau stâncos datorită urmelor lăsate de pneuri;

Activitatea necontrolată a vizitatorilor față de monumentele naturale ce pot duce la degradarea acestora.

În prima poză vă prezint activitatea turistică desfășurată in zona Sfinxului, rezultatul imaginii ne ajută să înțelegem care este nivelul de educație al turiștilor cu privire la conservarea monumentelor naturale.

Figura 4.2.7.1 – Impact turistic monument natural Sfinx

Sursa: Arhiva Natura2000

În a doua poză vă prezint impactul turistic tot în zona Sfinxului unde nu există un gard pentru a delimita accesul în zonă. Fapt ce permite turiștilor să escaladeze cu a.t.v.-ul și cu alte autoturisme de teren zona stâncoasă.

Figura 4.2.7.2 – Impact turistic acces auto/moto monumente natural Sfinx

Sursa: www.facebook.com

4.2.8 Impactul asupra faunei

Camparea în locuri neamenajate perturbă buna desfășurare a activității viețuitoarelor din parc;

Datorită traficului intens pe șoseaua asfaltată a DJ712 respectiv DJ713 s-a produs efectul de marginalizare în rândul animalelor sălbatice, acestea retrăgându-se în zone ferite de aglomeratie, neavând suficientă hrană pentru supraviețuire;

Hrănirea animalelor de către turiști în special a Ursului Brun, a dus la petrurbarea procesului de obținere a hranei de către acesta în viața sălbatică, reprezentând un pericol contactul dintre om și animal;

Poluarea fonică formată de către automobile aduce un prejudiciu semnificativ în rândul viețuitoarelor, perturbând buna desfășurare a vieții sălbatice.

Parcul Natural Bucegi nu este pregătit din punct de vedere organizatoric și structural pentru a gestiona numărul de turiști ce străbat anual parcul, conform estimării Primăriei Moroieni în perioada de vară pe zi sunt înregistrati un număr de 3500-4000 de turiști. Administrația Parcului Natural Bucegi care se întinde pe o suprafață de 32.663 ha are ca și personal 11 rangeri, aceștia nu pot nici pe departe gestiona acest areal și nu pot menține sau proteja mediul înconjurător în raport cu numărul de turiști.

În ultimul capitol, vă prezint viziunea mea bazată pe cercetările efectuate pentru îmbunătățirea infrastructurii turistice ce are ca efect conservarea biodiversității, protejarea monumentelor natural și a parcului natural precum și dezvoltarea unui management sustenabil.

Cap. 5 PROPUNERE PENTRU DEZVOLTAREA DURABILĂ A ECO-TURISMULUI ÎN PARCUL NATURAL BUCEGI ȘI MANAGEMENTUL ACESTUIA

Propunerea mea pentru dezvoltarea durabilă a turismului în Parcul Natural Bucegi pornește atât de la analizarea situației actuale a parcului pe care am prezentat-o în capitolul anterior cât și de la următoarea analiza SWOT.

5.1 Analiza SWOT

Puncte tari:

Parcul poate suporta un număr mare de activități în aer liber datorită suprafetei extinse;

Este ușor accesibil dat fiind faptul amplasării în aproprierea centrului geografic al României;

Deține foarte multe trasee turistice, peste 40 de trasee marcate;

Oferă posibilitatea de cazare variată (cort, cabane, pensiuni, hoteluri);

Este unul dintre cel mai atractiv Parc Natural din România;

Deține 46 de monumente ale naturii;

Peisaje și elemente naturale specifice Bucegilor.

Puncte slabe:

Lipsa unor poteci amenajate

Lipsa excursiilor cu ghid montan intr-un cadru organizat

Lipsa de programe turistrice și tematice dedicate grupurilor

Accesul auto ridicat pe Șoseaua Dichiu (DJ 713/714)

Parcarea neregulamentară pe covorul vegetal

Absența unor sisteme și programe de ecologizare

Lipsa de educație a turiștilor

Depășirea capacității de suport a infrastructurii turistice

Lipsa de informare a vizitatorilor

Oportunități:

Dezvoltarea unei infrastructuri de vizitare cu impact minim asupra biodiversității

Instalarea unui sistem de transport ecologic al turiștilor

Creșterea numărului mare de turiști străini în România

Creșterea economică

Diversificarea tipurilor de activități turistice

Accesul la mijloace de comunicare diverse prin care se poate promova Parcul

Amenințări:

Degradarea cadrului natural din cauza depozitării deșeurilor menajere

Eroziunea habitatelor subalpine din cauza turismului neorganizat

Creșterea cantității deșeurilor menajere

Apariția de noi construcții ce degradează imaginea parcului

Camparea în locuri nepermise cu impact asupra biodiversității

Privatizarea terenurilor și extinderea intravelanelor

Poluarea aerului și degradarea habitatelor din cauza creșetrii tranzitului auto în parc

5.1 Infrastructura turismului

Infrastructura turismului Parcului Natural Bucegi poate fi conform standardelor Europene și poate concura cu atracțile turistice internaționale. Pentru implemenatarea unui management sustenabil vă propun următoarele obiective ce au la bază conservarea biodiversității, protejarea ariilor și monumentelor naturale și limitarea impactului turistic într-un mod negativ asupra parcului.

În partea de cercetare, propun următoarele obiective cu privire la reducerea impactului turistic asupra Parcului Natural Bucegi și Managementul acestuia:

Infrastructura turismului

OBIECTIV 1: Dezvoltarea unei infrastructuri de transport a turiștilor în Parcul Natural Bucegi.

OBIECTIV 2: Dezvoltarea administratiei parcului și a punctelor de informare.

Educarea turismului

OBIECTIV 1: Educarea și Informarea omului cu privire la importanța protejării biodiversității.

OBIECTIV 2: Dezvoltarea turismului într-un cadru organizat și prezentarea amănunțită a parcului.

Pentru a putea face mai explicite obiectivele vă propun următoarea hartă ce imi oferă prilejul să vă prezint viziunea mea asupra eco-turismului în Parcul Natural Bucegi.

Figura 5.1.1

Hartă cu zonele de turism intens din Parcul Natural Bucegi

Punct de intrare în Parcul Natural Bucegi din DN71 în DJ 713/714

Punct de intersecție drumuri Bolboci, Padina / Piatra Arsă, Babele

Punct de intrare în Parcul Natural Bucegi

Punct de interes turistic 1

Punct de interes turistic 2

Punct de interes turistic 3

OBIECTIV 1: Dezvoltarea unei infrastructuri de transport a turiștilor în Parcul Natural Bucegi.

Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, propun următoarele activități:

Dacă luam exemplul de transport persoane din Parcul Național Plitvice cu ajutorul autobuzelor ecologice și îl introducem în Parcul Natural Bucegi, obținem un rezultat satisfăcător cu privire la cadrul de organizare turistică.

În punctul de intersecție a drumurilor Bolboci, Padina / Piatra Arsă, Babele, unde se află și Cabana Dichiu, avem posibilitatea să construim o parcare destul de încăpătoare pentru numărul mare de turiști ce vizitează parcul.

Interzicerea accesului în parc cu automobile sau alte mijloace de transport și introducerea autobuzelor ecologice ce aduc un impact minim asupra ariilor naturale. De menționat faptul că, șoseaua ce oferă accesul turiștilor în zona Padina are în aproprierea sa un număr de 5 rezervații naturale ce sunt în pericol de degradare.

Datorită introducerii unui sistem de transport ecologic, putem obține un turism sustenabil și organizat în parc. Așa putem menține sub observație activitatea umană pe parcursul deplasării în parc.

Organizarea unui traseu tematic de transport cu opriri în punctele de interes turistic 1,2 și 3, precum și dezvoltarea zonei de acces de la Piatra Arsă către Babele. Vezi Figura 5.1.1

Rezultat: Prin implementarea unei infrastructuri de transport ecologice și prin restrițtionarea accesului în parc cu mijloace de transport reducem activitatea turistică necontrolată asupra biodiversității, monumentelor naturale. Formând un cadru organizat și civilizat de deplasare si vizitare a parcului.

Vă prezint în imaginea următoare un exemplu de autobuz ecologic de care poate beneficia parcul.

Figura 5.1.2 – Autobuz ecologic destinat Parcurilor Naturale și Naționale

Sursa: http://www.encroatie.com

OBIECTIV 2: Dezvoltarea administratiei parcului și a punctelor de informare.

Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, propun următoarele activități:

Dacă luam exemplu Parcul Național Great Smoky Mountains și Plitvice, putem observa că se pune accent pe creșterea numărului de angajați în raport cu numărul de turiști ce vizitează parcul, în prezent, în Parcul Natural Bucegi sunt un număr de aproximativ 11 rangeri la aproximativ 1.200.000 turiști anual.

Creșterea numărului centrelor de informare pe raza parcului în punctele de interes turistic princonstruirea de noi centre de informare 1,2 și 3 precum și construirea unui centru bază de informare și vizitare în punctul de intersecție a drumurilor Bolboci, Padina / Piatra Arsă, Babele. Vezi Figura 5.1.2

Introducerea unei taxe de vizitare a parcului pentru dezvoltarea unui fond de administrare care să asigure intreținerea parcului în raport cu numărul de turiști ce vizitează parcul.

Prezentarea clară față de turiști a legiilor ce au ca și scop protejarea parcului, precum și sacțiunile ce se aplicată acestora pentru abaterea de la lege. Precum și dezvoltarea acestora pentru o bună conduită în parc.

Creșterea personalului administrării parcului pentru a putea ține sub observație și a informa numărul mare de turiști ce vizitează parcul.

Implementarea unui sistem care să țină sub observație activitatea turistică în parc.

Implementarea unui sistem de pază care să reducă activitatea necontrolată atât a unităților de cazare cât și a turiștilor din parc.

Implementarea unui sistem de ecologizare care să reducă numărul de deșeuri menajere ce sunt în parc la ora actuală.

Suplimentarea numărului de toalete ecologice pe toată suprafața parcului precum și angajarea unei firme de ecologizare pentru îndepărtarea deșeurilor.

Crearea unor zone de campare în conformitate cu protejatea parcului și nevoia turistică pentru a diminua camparea dezorganizată.

Reabilitarea traseelor montane degradate, introducerea mai multor panouri pentru informare pe parcursul traseului precum și reabilitarea semnelor și marcajelor montane.

Securizarea și îngrădirea Monumentelor Naturale pentru a putea fi ferite de activitatea turistică.

Reducerea luminii artificiale din Peștera Ialomiței pentru a nu ingreuna procesul de formare a stalagnitelor și stalactitelor .

Construirea unor podețe suspendate care să fie încadrate în peisajul natural al parcului în zonele cu rezervații naturale de interes turistic pentru a diminua impactul turistic asupra covorului vegetal și a speciilor de plante. Asemănător Rezervației Naturale Turbăria Lăptici din poza de mai jos. Figura 5.1.3

Figura 5.1.3 – Rezervație Naturală Turbăria Lăptici

Sursa: http://www.romanianresorts.ro/rezervatia-naturala-turbaria-laptici

Rezultat: Prin implementarea activităților menționate putem obține în totalitate un control al activității turistice, deoarece punem bazele unei infrastrucuri de vizitare cu impact minim asupra mediului. Toate acestea oferă posibilitatea atragerii turismului internațional, ba chiar suportarea unui număr mai mare de turiști

5.2 Educarea turismului

Starea actuală în care se află Parcul Natural Bucegi este datorită nivelului de cunoștințe al turiștilor cu privire la importanța parcurilor naturale. Pentru acest lucru, trebuie să investim în educare și conștientizare. Vă prezint următoareale obiective cu impact pozitiv asupra educării turismului.

OBIECTIV 1: Educarea și Informarea omului cu privire la importanța protejării biodiversității.

Pentru a indeplini acest obiectiv, propun următoarele măsuri:

Crearea unor noi centre tematice de informare și vizitare în punctele de interes turistic 1,2 și 3 precum și în punctul de intersecție al drumurilor Bolboci, Padina / Piatra Arsă, Babele.

Îmbunătățirea calității serviciilor de ghidare și interpretare și calificarea personalului pentru implementarea educației în rândul turiștilor și prezentarea importanței resurselor naturale și culturale ale parcului.

Dezvoltarea de programe tematice destinate vizitatorilor. Aici putem promova fotografiatul păsărilor, fluturilor, pădurii, etc.,

Deschiderea de centre educaționale destinate instruirii și informării localnicilor din parc și din zona parcului precum și educarea pentru grupuri școlare, oferind posibilitatea de a forma tabere tematice specifice parcului.

Alcătuirea de materiale educaționale, interpretative și promoționale pentru toate grupurile de vizitatori.

Suplimentarea panourilor informative pe toată suprafața parcului precum și la toate intrările din parc.

Alcătuirea de evenimente specifice parcului și promovarea în mediul online pentru informare și conștientizare cu privire la ariile naturale protejate.

Organizarea de concursuri și evenimente specifice conservării biodiversității și protejării parcurilor naturale.

În următoarea imagine vă prezint centrul de vizitare al Parcului Natural Bucegi ce este situat în orașul Bușteni, imaginați-vă 5 astfel de centre de vizitare și informare amplasate în punctele cu turism intens ale parcului și ce impact pozitiv pot avea asupra turismului.

Figura 5.2.1 – Centru vizitare și informare oraș Bușteni

Sursa: http://www.bucegipark.ro/obiective.php?show=centru_vizitare

Rezultat: Conștientizarea și educarea turiștilor ce aduce un impact pozitiv asupra Parcului Natural Bucegi, păstrând și protejând ariile naturale, monumentele naturale, inclusiv flora și fauna. Oferind un cadru organizat și civilizat destinat eco-turismului sustenabil.

OBIECTIV 2: Dezvoltarea turismului într-un cadru organizat și prezentarea amănunțită a parcului.

Creșterea numărului de ghizi montani și organizarea de excursii în grupuri mari.

Dezvoltarea unui tur cu ghid care să poată acoperii cele mai importante zone ale parcului

Promovarea turismului ecologic prin folosirea transportului pe cablu sau a autobuzelor ecologice destinate parcurilor naturale precum și promovarea turismului montan la pas.

Înființarea unei aplicații telefonice care să fie ghidată și monitorizată prin GPS și să cuprindă toate informațiile parcului,precum și legende, arii protejate, faună, floră, trasee etc..

Valorificarea zonelor de interes turistic prin adăugarea de panouri informaționale și protejarea acestora prin îngrădire.

Promovarea internațională a valorii Parcului Natural Bucegi pentru creșterea economică a zonei.

Promovarea atracțiilor turistice din parc precum și promovarea activităților.

Rezultat: Implementarea eco-turismului într-un mod organizat, promovarea valorilor Parcului Natural Bucegi și informarea acestuia la nivel internațional.

În final vă propun o ultimă imagine a Parcului Natural Bugeci în toată splendoarea lui, aceasta fiind făcută în zona Lacului Bolboci având în capăt frumoaselei Chei ale Tătarului pentru a sublinia frumusetea și atracțile acestui parc.

Figura: 5.2.2- Lacul Bolboci și Cheile Tătarului

Sursa: www.unbolovan.com

Cap. 6 CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Turismul montan a luat foarte mare amploare în ultimii ani, datorită creșterii temperaturii, oamenii gasesc ca și cale de relaxare și răcorire, Parcul Natural Bucegi. Datorită amplasării lui în aproprierea centrului geografic al Romaniei, favorizează cu ușurință accesul marilor orașe, rezultând un număr de aproximativ 1.200.000 de vizitatori ce strabat anual parcul, iar numărul lor este în creștere. Odată cu creșterea acestui număr, este inevitabil impactul negativ asupra biodiversității.

Parcul Natural Bucegi este o arie protejată ce apartine categoriei a V-a IUCN (parc natural și arie de interes științific), iar toate activitățile umane din ultimul timp au adus un prejudiciu semnificativ asupra biodiversității, ariilor protejate, florei, faunei și monumentelor naturale. Este datoria noastră să păstrăm cadrul natural intact într-un mod sustenabil pentru a proteja biodiversitatea și pentru a oferii urmașilor noștri posibilitatea de a vedea această minune a naturii.

În urma cercetărilor efectuate, am preluat informații cu exemple de bune practici internaționale în managementul turistic din: Parcul Național Plitvice – Croația și Parcul Național Great Smoky Mountains – USA. Cele doua parcuri pun foarte mare accent pe numărul de turiști ce le străbat parcul formulând statistici anuale și despre activitatea lor. Un alt exemplu de urmat de la aceștia este nivelul la care aduc educația și infrastructura de vizitare, care aduc un beneficiu protejării diversității biologice din parc. Ambele confruntându-se anual cu un număr de peste 1.500.000 de vizitatori.

Prin prezentarea acestor exemple de bune practici doresc să contribui la reabilitarea infrastructurii turistice din Parcul Natural Bucegi, deoarece în prezent ne confruntăm cu un turism dezorganizat ce permite accesul auto în parc intr-un mod ilegal, fără a putea fi controlat. Acest lucru aduce un impact negativ asupra biodiversității, monumentelor naturale, solului, faunei, florei și chiar peisajului natural.

Îmbunătățirea infrastructurii turistice prin implementarea exemplelor de bune practici internaționale, aduc un beneficiu conservării biodiversității, prin introducerea unui sistem de vizitare organizat, a unor centre de vizitare și informare, prin creșterea numărului de angajați ai parcului și prin introducerea unui sistem de transport al turiștilor pe toată suprafața parcului, în special în zonele de turism intens.

Toate acestea contribuie la dezvoltarea eco-turismului montan cu ajutorul unui management sustenabil oferind posibilitatea unei vizite de calitate tuturor turiștilor ce doresc să străbată Parcul Natural Bucegi și frumusețile lui.

Am preluat date de la unitățile de transport pe cablu pentru a afla ce număr de persoane preferă transportul ecologic în parc, cu un rezultat uimitor între anii 2015-216 (perioada verii). În schimb numărul turiștilor ce preferă transportul auto personal în parc este destul de mare, înregistrându-se aproximativ 1500-2000 de mașini în zilele aglomerate.

Putem conserva biodiversitatea și putem exploata resursele parcului într-un mod rațional.Totul depinde de noi ca și oameni să avem grijă de o zonă unică în lume.

Recomandarea mea este ca cercetarea asupra impactului turistic să nu se oprească aici, ba chiar autoritățile locale și administrația parcului să monitorizeze cu atenție activitatea turistică în parc și să realizeze anual statistici cu numărul de persoane ce străbat parcul, ca ulterior să contribuie cu soluții viabile conservării biodiversității.

Recomand de altfel schimbarea legislației, să fie mai severă, pentru a putea ocroti natura și să se implementeze o mai bună infrastructură de vizitare. Avem multe exemple internaționale de la care avem de învățat.

BIBLIOGRAFIE

Giurgiu, V., 1988. Conservarea Pădurilor. Ed. Ceres, București

Toader, T., 2004. Pădurile României. Parcurile Naționale și Parcurile Naturale. Ed. Tipografia Intact, București

*** 2012, Strategia Națională și Planul de Acțiune pentru Conservarea Biodiversității 2013 – 2020. Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, București

***1997,Costanza et al

Todaer, T., Nițu, C., 1976, Invitație la drumeție. Ghidul Pădurilor, parcurilor dendrologice și arborilor seculari,monumente ale naturii sau rezervații științifice în județele patriei. Ed. Ceres, București

Erika, S.,Florentina,F.,2009,Ariile Protejate din România Noțiuni Introductive, Editura „Green Steps”, Brașov

https://www.iucn.org/theme/protected-areas/about/protected-areas-categories

http://www.anpm.ro/ro/arii-naturale-protejate-de-interes-national

Dumitru, I., Preda, C., Voicu, D. Iuncu, H., 2004, Pădurile României*Parcuri Naționale și Parcuri Naturale, 6.1 Parcul Natural Bucegi, Ed. Tipografia Intact, București

Golescu,V., 1912, citat de Cr. D. Stoiculescu, 1995, ASPECTS FROM THE CONTRIBUTIONS AND ROLE OFICAS IN BIODIVERSITY CONSERVATION IN PROTECTED AREAS

Toader, T., Trifoi, F., Toader, F.C., 2004, Pădurile României*Parcuri Naționale și Parcuri Naturale, 4.1 Ariile protejate pe glob, Ed. Tipografia Intact, București

https://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Na%C8%9Bional_Lacurile_Plitvice

http://www.descoperalocuri.ro/atractii-turistice/plitvice.html

http://www.np-plitvicka-jezera.hr/files/file/NpPlitvice-management-plan.pdf

https://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_na%C8%9Bional_Great_Smoky_Mountains

https://www.nps.gov/grsm

https://www.nps.gov/grsm/learn/management/index.htm

http://www.bucegipark.ro/index.php

http://www.bucegipark.ro/docs/Plan_de_management.pdf

ANEXE