Impactul Turismului Asupra Starii Ecologice A Judetului Gorj

Economie

Impactul Turismului Asupra Starii Ecologice A Judetului Gorj

Byadmin ianuarie 1, 2024

PROIECT DE LICENȚĂ

IMPACTUL TURISMULUI ASUPRA STĂRII ECOLOGICE A JUDEȚULUI GORJ

CUPRINS

INTRODUCERE

Lucrarea de față intitulată IMPACTUL TURISMULUI ASUPRA STĂRII ECOLOGICE A JUDEȚULUI GORJ a vrut să scoată în evidență pe de o parte turismul practicat în cadrul județului, iar pe de altă parte s-a dorit să se cunoască impactul acestuia asupra mediului înconjurător.

Lucrarea se structurează pe trei capitole :

Capitolul I : Aspecte generale privind turismul în România

Capitolul II : Considerații generale privind turismul gorjean

Capitolul III : Impactul turismului asupra stării ecologice a Județului Gorj.

Încă de la început s-a dorit clarificarea noțiunii de turism pornind tocmai de la definițiile emise de diverși specialiști în domeniu. Concluzia la care s-a ajus este următoarea : turismul, potrivit noilor precizări, se referă la activitățile desfășurate de persoane, pe durata călătoriilor și sejururilor, în locuri situate în afara reședinței obișnuite, pentru o perioadă consecutivă ce nu depășește un an (12 luni), cu scop de loisir, pentru afaceri sau alte motive.

Analiza a continuat cu clarificarea în continuare a noțiunii de turist, pentru ca în final atenția să fie orientată spre turismul practicat în România. Turismul în România se concentrează asupra peisajelor naturale și a istoriei sale bogate. Traversată de apele Dunării, România are un scenariu sensibil, incluzând frumoșii și împăduriții Munți Carpați, Coasta Mării Negre și Delta Dunării, care este cea mai mare deltă europeană atât de bine păstrată. Cu rolul de a puncta, peisajele naturale sunt satele rustice, unde oamenii de acolo trăiesc și mențin pentru sute de ani tradiițiile. În România este o abundență a arhitecturii religioase, a orașelor medievale și a castelelor. România dispune și de un important potențial cultural-istoric. Potențialul cultural este dat de varietatea vestigiilor (ale culturilor neolitice, grecești, romane, dacice), monumentelor istorice, arhitectonice, de artă și de foarte bună conservare a civilizației populare (folclor, etnografie, arta populară).

Turismul românesc dispune în prezent de cca. 300 000 locuri de cazare, din care 43% se află în stațiunile balneo-climaterice de pe litoralul Mării Negre, 16% în stațiunile balneare din restul țării, 6% în stațiunile montane etc. Unitățile de cazare cuprind hoteluri (56% din totalul locurilor de cazare), vile, hanuri turistice, moteluri, campinguri, cabane, pensiuni. Din totalul locurilor de cazare cea mai mare pondere o dețin unitățile de 1-2 stele (46% din total), dar există și unități de 3-4 stele (10% din total).

Factorii de influență ai activității de turism se regăsesc sub variate denumiri ca de exemplu: determinanții activității turistice, dotările factoriale în turism. Ei au un caracter general, diferența de nume purtând amprenta personalității specialiștilor în domeniu. Aceștia sunt dinamici, schimbători și într-o anumită măsură pot fi dirijați în folosul dezvoltării turismului.

Capitolul al –II – lea a început cu o prezentare generală a Județului Gorj.

Acesta este situat în partea de sud-vest a țării, în nordul Olteniei, pe cursul mijlociu al Jiului, este delimitat la nord de paralela de 45°58' latitudine nordică, ce trece în apropiere de localitatea Țântăreni. Paralela de 45° străbate prin partea de sud teritoriul județului prin reședința acestuia, adică Tg-Jiul.

În componența acestui județ sunt incluse 2 municipii: Tg-Jiu și Motru, 6 orașe: Rovinari, Tg-Cărbunești, Bumbesti-Jiu, Novaci, Țicleni, Tismana, 63 comune și 414 sate.

Județul Gorj a oferit condiții favorabile de locuit și de evolutie comunităților omenești încă din cele mai vechi timpuri. Spre finalul acestui capitol a fost prezentată activitatea turistică a Județului Gorj, activitate ce a contribuit de-alungul timpului la dezvoltarea durabilă din punct de vedere economic, social și al protecției mediului.

Capitolul al- III – lea a avut în prim plan prezentarea impactului turismului asupra mediului înconjurător. Calitatea mediului, de obicei, este afectată de două grupe de factori :

factori cu caracter obiectiv, rezultați prin manifestarea unor fenomene naturale nefavorabile și

factori subiectivi, cauzați de activități umane.

Printre multiplele activități prin care omul contribuie la distrugerea mediului se numără și activtățile turistice, uneori desfășurate în mod necontrolat și nerațional. Acțiunile distructive ale unor activități turistice se manifestă în principal prin folosirea necorespunzătoare a mediului ambiant, în scopuri recreative și de agrement, dar și prin absența unor reglementări legislative privind comportamentul turiștilor.

Printre astfel de acțiuni putem aminti :

În zonele sau la obiectivele turistice situate în afara traseelor marcate și special amenajate, care atrag fluxuri importante de vizitatori, în principal în perioadele de week-end, și unde se derulează o circulație turistică necontrolată.

Fenomenul poluării naturii s-a amplificat odată cu pătrunderea turismului automobilistic în locuri până nu demult inaccesibile pentru acest mijloc de transport.

Dezvoltarea nesistematizată a localităților turistice, în special a stațiunilor.

Amenajări deficitare pentru vizitarea peșterilor – obiective de mare atractivitate turistică, executate fără respectarea tehnicii specifice unor astfel de lucrări.

Spre finalul lucrării accentul s-a pus pe Evaluarea Impactului asupra Mediului (EIM). Evaluarea este un instrument de asistare a deciziei, având ca obiect determinarea efectelor principale asupra mediului; este un mijloc prin care se colectează și se prelucrează datele necesare unui proiect pentru evaluarea gradului de satisfacere a durabilității și a condițiilor impuse de acesta.

La noi în țară, la ora actuală, se realizează acorduri de mediu pentru începerea unor activități economice sau pentru obținerea avizului de continuare a funcționării, și mai rar sunt urmărite îndeaproape și la intervale precise transformările care au loc.

Pentru eliberarea unui acord de mediu pentru dezvoltare, la nivelul Județului Gorj, se impune realizarea unui proiect , de către autoritatea responsabilă.

Raportul de mediu pentru Planul de Amenajare a Teritoriului Județean Gorj a fot elaborat de S.C. Halcrow România SRL în calitate de expert de mediu și persoană juridică atestată de Ministerul Mediului și Pădurilor în vederea elaborării studiilor de protecția mediului.

Procesul de evaluare strategică de mediu a Planului de Amenajare a Teritoriului Județean Gorj a cuprins mai multi pași, după cum urmează:

Evaluarea stării actuale a mediului la nivelul județului pentru identificarea problemelor de mediu pentru diferite componente de mediu și a evoluției acestora în cazul neimplementării planului.

Stabilirea obiectivelor de mediu relevante cuprinse în politicile și reglementările elaborate la nivel de Comunitate, național, regional sau local și evaluarea obiectivelor strategice ale Planului de Amenajare a Teritoriului Județean Gorj în raport cu acestea pentru a stabili concordanțele existente.

Evaluarea potențialelor efecte asupra componentelor de mediu ce ar putea fi generate în urma implementarii măsurilor prevăzute în Planul de Amenajare a Teritoriului Județean Gorj.

Recomandarea unui set de măsuri cu caracter general pentru fiecare componentă de mediu prin care să se prevină, reducă sau compenseze efectele negative și să se întărească efectele pozitive.

Propunerea unui program de monitorizare prin care să se urmarească evoluția efectelor asupra componentelor de mediu analizate în cadrul evaluării strategice de mediu a planului și să se identifice potențialele efecte adverse neprevăzute generate prin implementarea planului, pentru a putea întreprinde acțiunile de remediere corespunzătoare.

Pentru a preveni, diminua sau reduce aceste efecte negative se impun ca măsuri crearea unui sistem eficient de gestionare a deșeurilor, precum și conservarea ecosistemelor prin practicarea unui turism durabil.

CAPITOLUL I:

ASPECTE GENERALE PRIVIND TURISMUL ÎN ROMÂNIA

1.1. Definirea și importanța turismului

Turismul este călătoria realizată în scopul recreării, odihnei sau pentru afaceri. Organizația Mondială a Turismului ( O.M.T. ) definește turiștii ca fiind persoanele ce „călătoresc sau locuiesc în locuri din afara zonei lor de reședință permanentă pentru o durată de minimum douăzeci și patru (24) de ore, dar nu mai lungă de un an consecutiv, în scop de recreere, afaceri sau altele nelegate de exercitarea unei activități remunerate în localitatea vizatată.”

Etimologic, cuvântul „turism” provine din termenul englez „tour” (călătorie), sau „to tour”, „to make a tour” (a călători, a face o călătorie), termen creat în Anglia, în jurul anilor 1700, pentru a desemna acțiunea de voiaj în Europa – în general și în Franța – în special. La rândul său, acest termen englez derivă din cuvântul francez „tour“ (călătorie, plimbare, mișcare), fiind preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de călătorie de agrement. Termenul francez are rădăcini și mai adânci, el derivă din cuvântul grec „tournos“ și, respectiv, din cel latin „turnus“ și înseamnă tot călătorie în circuit. Din termenul „turism“ a derivat și cel de „turist“, adică persoana care efectuează călătoria pentru plăcerea proprie.

Se pune problema clarificării unor aspecte legate de termenul „turist”. Profesorul englez F. W. Ogilvie, în 1933, considera ca fiind turiști „… toate persoanele care satisfac cel putin două condiții, și anume sunt depărtate de casă pentru o perioadă care nu depășește un an și cheltuiesc bani în acele locuri fără ca să-i câștige”. Asemănător se pronunța și compatriotul său A. C. Etimologic, cuvântul „turism” provine din termenul englez „tour” (călătorie), sau „to tour”, „to make a tour” (a călători, a face o călătorie), termen creat în Anglia, în jurul anilor 1700, pentru a desemna acțiunea de voiaj în Europa – în general și în Franța – în special. La rândul său, acest termen englez derivă din cuvântul francez „tour“ (călătorie, plimbare, mișcare), fiind preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de călătorie de agrement. Termenul francez are rădăcini și mai adânci, el derivă din cuvântul grec „tournos“ și, respectiv, din cel latin „turnus“ și înseamnă tot călătorie în circuit. Din termenul „turism“ a derivat și cel de „turist“, adică persoana care efectuează călătoria pentru plăcerea proprie.

Se pune problema clarificării unor aspecte legate de termenul „turist”. Profesorul englez F. W. Ogilvie, în 1933, considera ca fiind turiști „… toate persoanele care satisfac cel putin două condiții, și anume sunt depărtate de casă pentru o perioadă care nu depășește un an și cheltuiesc bani în acele locuri fără ca să-i câștige”. Asemănător se pronunța și compatriotul său A. C. Norwal (1936), care considera că turistul „este acea persoană care intră într-o țară străină pentru orice alt scop decât de a-și stabili o reședință permanentă sau pentru afaceri și care cheltuiește, în țara unde se stabilește temporar, banii câștigați în altă parte”. Cel care a elaborat o definiție a turismului – acceptată pe plan mondial, a fost profesorul elvețian dr. W. Hunziker, acesta apreciind că: „Turismul este ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și o activitate lucrativă oarecare” (1940).

Zece ani mai târziu The Shorter Oxford English Dictionary (Oxford, 1950) – definește turismul ca fiind „…teoria și practica din sfera călătoriilor; călătoria fiind de plăcere”, iar turistul drept „…cel care face un tur sau mai multe tururi, în special cel ce face aceasta pentru recreere; cel care călătorește de plăcere sau pentru motive culturale, vizitând diverse locuri pentru obiectivele interesante ale acestora, pentru peisaj sau altele asemănătoare”.

Dicționarul Enciclopedic Român (1966, vol. IV) propune următoarea definiție a turiie a turismului: „Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distanțe, pentru vizitarea regiunilor pitorești, a localităților, a obiectivelor culturale, economice, istorice etc.”

Dictionnaire Touristique International (1969) conține și el o formulare: „Turismul reprezintă ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru organizarea și desfășurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizații, societăți sau agenții specializate, fie pe cont propriu, pe o durată limitată de timp, precum și industria care concură la satisfacerea nevoilor turiștilor” și tot în Dicționarul turistic internațional (1980) se precizează că „turismul se distinge de călătorie prin aceea că implică pentru persoana în cauză, pe de o parte, alegerea deliberată a țintei, pe de alta, preocuparea exclusivă pentru satisfacerea plăcerii sale”.

Turismul a devenit o activitate de recreere globală populară. Turismul este ramura economică cea mai puternică pe plan mondial. În 2004 s-au obținut în acest sector, conform Organizației Mondiale a Turismului, circa 623 miliarde de dolari. În 2008, s-au consemnat peste 922 milioane de sosiri la nivel internațional, cu o creștere de 1,9% față de anul 2007. Încasările internaționale din turism au crescut în 2008 la 944 bilioane de dolari, ceea ce corespunde la o creștere în termeni reali de 1,8%. Cu aproximativ 100 milioane de angajați la nivel mondial, turismul se evidențiază și ca cel mai important angajator. Călătoriile transfrontaliere se ridică la un procent de 25 până la 30 din comerțul mondial în domeniul serviciilor.

Ca rezultat al recesiunii ce a afectat economia mondială după anul 2000, cererea turistică internațională a suferit o puternică încetinire începând cu iunie 2008, ce s-a manifestat printr-o scădere a creșterii sosirilor pe plan mondial cu 2% în timpul lunilor de vară boreală. Acest trend negativ s-a intensificat în anul 2009, în unele țări exagerat de mult datorită virusului H1N1, și a dus la un declin mondial de 4% în 2009 cu 880 milioane de sosiri la nivel internațional, și o cădere estimată a încasărilor din turism de 6%.

Conform studiului efectuat de Word Tourism Oorganization se apreciază că în anul 2020 numărul de sosiri din turismul internațional va ajunge la 1,56 mld. Din acest număr, 1,2 mld vor reprezenta călătoriile în țările învecinate (regionale) și 0.4 mld vor fi călătorii pe distanțe lungi (inter-regionale) (a se vedea figura 1).

Figura 1 – Previzionarea numărului de turiști pe zone de destinație

Sursa: World Tourism Organization

La 26.10.2005 Elene Chiriță făcea următoarea previziune : până în anul 2020, numărul turiștilor, la nivel mondial, va ajunge la 1,6 miliarde, mai mult decât dublu față de evidentele existente la nivelul anului 2005, aproximativ 700 milioane. Vicepreședintele Comisiei Europene, Gunter Verheugen, responsabil de politicile întreprinderilor și industriei, a declarat: „Sectorul european al turismului se află în plină expansiune. Politica noastră vizează, în principal, ameliorarea și competitivitatea sectorului european al turismului, precum și crearea a noi locuri de muncă, susținând dezvoltarea durabilă a sectorului”. În turism lucrează circa șapte milioane de persoane în două milioane de unități turistice – hoteluri, restaurante, baruri, agenții de turism. Contribuția la Produsul Intern Brut în UE este de 5%. Din sectoarele conexe, cum ar fi transportul, alte sectoare dezvoltate pe orizontală, contribuția la PIB ajunge până la 11%, și mai mult de 20 de milioane de locuri de muncă. La Forumul european de turism, găzduit de Malta, au fost abordate teme, cum ar fi: dezvoltarea în domeniul turismului, ameliorarea reglementarilor cu un mai mare accent pe directiva „servicii”, legatura dintre competitivitate și pregătirea profesională. Comisia Europeană a lansat prima ediție a forumului în anul 2002.

Turismul este vital pentru foarte multe țări, cum ar fi Egipt, Grecia, Liban, Spania și Tailanda, și pentru unele națiuni-insule (Bahamas, Fiji, Maldive) datorită aportului financiar consistent obținut din afacerile cu bunuri și servicii și oportunităților de angajare în industria serviciilor asociată turismului. Industria serviciilor include serviciile de transport (transportul aerian, croazierele, taxiurile) și serviciile de ospitabilitate (cazarea, inclusiv hotelurile și stațiunile, veniturile din divertisment, cum ar fi parcurile, cazinourile, mall-urile, veniturile din muzică și teatrele).

Turismul în România se concentrează asupra peisajelor naturale și a istoriei sale bogate. Traversată de apele Dunării, România are un scenariu sensibil, incluzând frumoșii și împăduriții Munți Carpați, Coasta Mării Negre și Delta Dunării, care este cea mai mare deltă europeană atât de bine păstrată. Cu rolul de a puncta peisajele naturale sunt satele rustice, unde oamenii de acolo trăiesc și mențin pentru sute de ani tradiițiile. În România este o abundență a arhitecturii religioase, a orașelor medievale și a castelelor.

Din punct de vedere cultural, țara noastră este extrem de diversificată – se pot vizita fortărețe medievale, mănăstiri bizantine, casteluri și case țărănești decorate după specificul regional. De asemeni, Bucureștiul interbelic era numit pe bună dreptate “Micul Paris”, cu arhitectura și viața culturală demne de capitală franceză.

Mai mult decât atât, aceste obiective pot fi vizitate și cu beneficiul unor hoteluri și restaurante amenajate conform standardelor occidentale.

Pentru cei ce vor să evadeze în locuri mai puțin vizitate, aceștia pot opta pentru drumeții pe traseele turistice ce străbat Carpații românești – un lanț de munți primitori în toate anotimpurile, atât pentru trasee montane vara, cât și pentru facilitățile oferite iubitorilor de sporturi de iarnă.

România dispune și de un important potențial cultural-istoric. Potențialul cultural este dat de varietatea vestigiilor (ale culturilor neolitice, grecești, romane, dacice), monumentelor istorice, arhitectonice, de artă și de foarte bună conservare a civilizației populare (folclor, etnografie, arta populară).

Turismul românesc dispune în prezent de cca. 300 000 locuri de cazare, din care 43% se află în stațiunile balneo-climaterice de pe litoralul Mării Negre, 16% în stațiunile balneare din restul țării, 6% în stațiunile montane etc. Unitățile de cazare cuprind hoteluri (56% din totalul locurilor de cazare), vile, hanuri turistice, moteluri, campinguri, cabane, pensiuni. Din totalul locurilor de cazare cea mai mare pondere o dețin unitățile de 1-2 stele (46% din total), dar există și unități de 3-4 stele (10% din total). Stațiunile montane, marine sau balneoclimaterice, precum și cabanele, motelurile și alte forme de cazare, oferă posibilități variate de formule de vacanta: alpinism, excursii, sporturi de iarnǎ sau nautice, vânatoare, pescuit.

1.2 Factori de influență ai activității de turism

În literatura de specialitate, factorii de influență ai activității de turism se regăsesc sub variate denumiri ca de exemplu: determinanții activității turistice, dotările factoriale în turism; indiferent de denumirea acestora ei au un caracter general, diferența de nume purtând amprenta personalității specialiștilor în domeniu.

În literatura de specialitate se regăsesc numeroase modalități de clasificare a factorilor de influență ai activității de turism, având drept suport următoarele criterii:

a) după natura sau conținutul acestora:

factori economici:

veniturile populației;

oferta turistică;

prețurile și tarifele produselor turistice.

factori tehnici:

performanțele mijloacelor de transport;

dotările tehnice existente în unitățile hoteliere, de alimentație ș.a.;

tehnologiile folosite în construcții.

factori sociali:

urbanizarea;

timpul liber.

factori demografici:

evoluția numerică a populației;

structura pe vârste;

modificarea duratei medii de viață;

structura pe sexe, gurpe de vârstă, categorii socio-profesionale.

factori psihologici, educativi și de civilizație:

nivelul de instruire;

setea de cultură;

temperamentul;

caracterul individual;

dorința de cunoaștere ș.a.

factori naturali:

așezarea geografică;

relieful;

clima;

poziția față de principalele căi de comunicație.

factori organizatorici și politici:

formalități la frontiere;

facilități în turismul organizat;

conflictele sociale, etnice, religioase;

regimul vizelor.

b) după durata acțiunii lor în timp:

factori cu acțiune permanentă:

creșterea timpului liber;

modificarea veniturilor;

mișcarea demografică etc.

factori sezonieri:

succesiunea anotimpurilor;

structura anului școlar/universitar;

activitatea în agricultură.

factori conjuncturali:

crizele economice, politice;

confruntările armate;

catastrofele naturale;

condițiile meteorologice etc.

c) după importanța (rolul) lor în determinarea fenomenului turistic:

factori primari:

veniturile populației, oferta, prețurile, timpul liber, mutațiile

demografice;

factori secundari:

climatul internațional, formalitățile de viză sau frontieră, diverse facilități.

d) în funcție de direcția lor de acțiune:

factori exogeni:

creșterea veniturilor, evoluția numerică a populației, sporirea gradului de urbanizare ș.a.;

factori endogeni:

lansarea de noi produse, diversificarea gamei de servicii oferite, nivelul tarifelor, facilități de preț, pregătirea personalului ș.a.

e) dupa profilul de marketing:

factori ai cererii turistice:

veniturile, urbanizarea, timpul liber.

factori ai ofertei turistice:

condiții naturale, baza materială, costul prestațiilor, diversitatea și

calitatea serviciilor;

factori ai confruntării cerere-ofertă:

distribuția agențiilor de voiaj, calitatea infrastructurii, sistemul legislativ.

Acești factori sunt dinamici, schimbători și într-o anumită măsură pot fi dirijați în folosul dezvoltării turismului.

Dintre aceștia cea mai mare influență asupra cererii turistice o au:

Veniturile populației reprezintă principala condiție pentru manifestarea cererii turistice, fiind deci suportul material al dezvoltării turismului. Nivelul lor este influențat de nivelul de dezvoltare economică și socială a unei țări.

Influența prețurilor poate viza produsul turistic în ansamblul lui sau numai una din componentele sale: transport, cazare, alimentație, agrement; se poate manifesta în raport cu piața internă sau internațională; poate produce mutații cantitative sau calitative. În general, practicarea unor tarife ridicate limitează accesul serviciilor turistice și se reflectă mai ales în reducerea numărului de turiști, a duratei sejurului, a distanțelor de călătorie, a frecvenței plecărilor în vacanță etc. În același timp nu sunt excluse reacțiile adverse, în care tarife foarte scăzute pot genera neîncrederea turiștilor în calitatea serviciilor determinând, o reducere a solicitărilor pentru serviciile turistice respective.

Oferta turistică – ansamblul elementelor care motivează deplasarea în scop turistic și anume: resursele turistice naturale și antropice, echipamentele turistice, bunurile și serviciile destinate consumului turistic, forța de muncă, infrastructura, condițiile de comercializare (prețuri, facilități etc.). Fiecare dintre aceste elemente are contribuția sa în dezvoltarea turismului. Existența unor resurse turistice valoroase, deși importantă, nu este suficientă pentru atragerea turiștilor în zonă. Valorificarea acestora depinde de gradul de dezvoltare a bazei materiale, de calitatea și diversitatea serviciilor oferite.

Progresul tehnic înregistrat în domeniul dezvoltării mijloacelor de transport și în infrastructura turistică vizibilă și invizibilă, aferentă folosirii acestora, constituie un alt factor important de influență.

Procesul de urbanizare determină mutații în structura nevoilor populației precum și asupra evoluției turismului; ca urmare a concentrărilor urbane și a dezvoltării economice excesive, s-a născut nevoia de evadare spre zone liniștite, nepoluate, pentru odihnă, distracție, recreere. Această nevoie de evadare stimulează moibilitatea populației contribuind la intensificarea circulației turistice.

Timpul liber al sfârșitului de săptămână, al concediilor și vacanțelor influențează prin mărimea sa posibilitățile de practicare a turismului. Principalele cauze care au determinat creșterea valorică a timpului liber s-au realizat pe seama: diminuării duratei zilei de muncă la 8 ore și chiar mai puțin, reducerii săptămânii de lucru, promovării cu succes a sistemelor de lucru cu timp parțial, instituționalizării, generalizării și creșterii duratei concediului anual plătit, reducerii timpului total de muncă în cadrul vieții.

Dintre factorii psiho-sociologici care influențează semnificativ turismul amintim: moda, tradițiile (serbări populare tradiționale și festivaluri), dorința de cunoaștere și instruire (manifestări științifice, culturale, sportive).

Acțiunile guvernamentale și faciliățile acordate de organizatorii de turism pot îmbrăca următoarele forme:

legislația în domeniul turismului (care poate îngrădi sau stimula călătoriile);

acordurile internaționale;

alinierea la sistemele consacrate de clasificare a hotelurilor;

formalitățile la frontieră;

sistemul de acordare a vizelor;

organizarea agențiilor de voiaj.

CAPITOLUL II:

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND

TURISMUL GORJEAN

2.1 Așezarea geografică a județului Gorj

Județul Gorj, situat în partea de sud-vest a țării, în nordul Olteniei, pe cursul mijlociu al Jiului, este delimitat la nord de paralela de 45°58' latitudine nordica, ce trece în apropiere de localitatea Țântăreni. Are limita estică în apropierea localităților Alimpești și Polovragi, pe lângă care trece meridianul de 23°39' longitudine estică, iar limita vestică este reprezentată de vârful Dobru din Munții Godeanu, situat pe meridianul de 22°6' longitudine estică. Paralela de 45° străbate prin partea de sud teritoriul județului prin reședința acestuia, adică Tg-Jiul.

În componența acestui județ sunt incluse 2 municipii: Tg-Jiu și Motru, 6 orașe: Rovinari, Tg-Cărbunești, Bumbesti-Jiu, Novaci, Țicleni,Tismana, 63 comune și 414 sate.

Județul Gorj a oferit condiții favorabile de locuit și de evolutie comunităților omenești încă din cele mai vechi timpuri. Reședința este municipiul Târgu – Jiu. Gorjul se învecineazăcu județele: Hunedoara-N, Vâlcea-E , Dolj-S , Mehedinți și Caraș- Severin-V. Are o suprafață de 5.602 km², reprezentând 2,3% din teritoriul României, situându-se pe locul al 21-lea din punct de vedere al suprafeței.

2.2 Activitatea turistică a județului Gorj

Așezat în partea sud-vestică a României, pe cursul mediu al râului Jiu, județul Gorj se suprapune peste o zonă cu un relief variat, alcătuit din masivele montane (Căpățânii, Parâng, Vâlcan, Mehedinți), zona subcarpatică și o fâșie a Podișului Getic. El dispune astfel de un potențial turistic deosebit, atât natural cât și antropic, însă insuficient cunoscut și valorificat la nivel național.

Turismul este unul dintre cele mai importante motoare pentru creștere economică și poate contribui la dezvoltarea durabilă a Județului Gorj din punct de vedere economic, social și al protecției mediului.

Potențialului turistic natural variat, reprezentat prin numeroase chei (Cheile Oltețului, Cheile Galbenului, Cheile Sohodolului, Defileul Jiului), peșteri ( Polovragi, Muierii, Cioaca cu Brebenei etc), versanți abrupți, râuri etc, i se adaugă mai multe monumente de artă și arhitectură de mare valoare artistică, unele dintre ele de interes internațional, precum și un valoros patrimoniu folcloric și etnografic.

Fig 2.2.1 – Peștera Muierii

La nivelul județului Gorj funcționează o varietate de unități de cazare, incluzând 13 hoteluri, 3 moteluri, 1 hostel, 5 cabane turistice, 4 pensiuni urbane, 33 pensiuni rurale, 1 vilă și 1 popas turistic, totalizând la nivelul anului 2011 un număr de 922 camere, cu un număr de 1.967 locuri de cazare, respectiv 574.349 locuri disponibile.

Caracterisiticile geografice și etnografice ale spațiului rural reprezintă elemente de luat în considerare de către majoritatea turiștilor care își doresc petrecerea vacanțelor la , departe de aglomerația .

Clasificarea ofertei turistice rurale actuale la nivelul Județului Gorj propune prin studiul efectuat de Consiliul Județean următoarele:

Pensiuni rurale se găsesc în următoarele locații: Baia de Fier ; Runcu ; Novaci ; Polovragi ; Tismana ; Rânca .

Fig 2.2.2 – Rânca

Meșteșugurile tradiționale practicate în Gorj se pot sintetiza astfel:

țesături în zona: Tismana, Polovragi;

mori de apă în zona : Runcu, Izvarna, Brădiceni;

Fig 2.2.3 – Moara de apă din Runcu

olărit în zona : Târgu-Jiu, Polovragi, Găleșoaia;

împletituri nuiele;

pictură naivă.

Obiceiurile străvechi din Județul Gorj pot fi sintetizate astfel:

obiceiuri de iarnă: colindatul în Ajunul Crăciunului – se păstrează în totalitate în zonele : Padeș, Runcu, Baia de Fier, Polovragi ș.a.;

târguri și nedei ca: Târgul de Sf. Ilie-Polovragi, Târgul de Sf. Mărie-Tismana;

obiceiuri de toamnă: Coborâtul oilor de la munte specifică zonelor: Novaci, Baia de Fier; Sărbătoarea Colinelor din Runcu; „La cules de vie” – Arcani, Bengești, Bărbătești;

obiceiuri de vară: Festivalul de Folclor și Târgul de Artizanat la Polovragi; Festivalul de folclor “Cântecul văilor” la Dragotești; culesul fructelor, cositul;

obiceiuri de primăvară: Urcatul oilor la munte– Novaci, Baia de Fier; Măsuratul oilor – Polovragi, Baia de Fier, Bâlta-Peștișani; Sfințitul viilor – Telești.

Fig 2.2.4 – Urcatul oilor la munte – Novaci

Printre alte obiceiuri practicate în zona Gorjului putem aminti:

gastronomie locală: specialități culinare-brânzeturi din lapte de vacă, oaie; preparate din carne-cârnați, pastramă, păstrăv afumat, piurecastane;

degustări de vinuri, produse, metode tradiționale de producere a țuicii din fructe;

lăcașe de cult – biserici de lemn din sec.XVIII-XIX ;

Fig 2.2.5 – Biserica din lemn de la Ceauru

manifestări culturale intrate în circuitul turistic

Din analiza datelor disponibile se constată o diferență netă între primul an al intervalului (ca o continuare a realităților de dinainte de 1990), și perioada imediat următoare, când numărul locurilor în unitățile de cazare s-a redus la mai puțin de jumătate și chiar mai puțin în anii următori, cu mențiunea că în prezent tendința este totuși de creștere a acestora. Spre deosebire de capacitatea existentă, capacitatea disponibilă a avut mai puțin de suferit, în principal datorită prelungirii perioadei de funcționare a unităților în decursul unui an.

Referitor la circulația turistică în județul Gorj constatăm că după anul 1990, când s-au înregistrat peste 170.000 sosiri turistice, se înregistrează o evoluție descendentă, ajungând în anul 2000 la mai puțin de 40.000 sosiri. În prezent se înregistrează aproximativ 50.000 sosiri turistice. S-a ținut cont doar de unitățile de cazare omologate anual. Aceeași tendință se constată și în cazul înnoptărilor, înregistrându-se peste 350.000 înnoptări la începutul perioadei, pentru ca în prezent să se înregistreze puțin peste 100.000 înnoptări anual.

Durata medie a șederii a cunoscut de asemenea oscilații în strânsă legătură cu evoluția sosirilor și a înnoptărilor, astfel ca în prima parte a intervalului aceasta era de 2,23 nopți, iar în prezent a scăzut la o durată medie de 1,89 nopți.

S-a efectuat de către specialiști și o analiză disgnostic a potențialului turistic gorjean prin care s-a dorit să se scoată în evidență elementele favorabile, dar și pe cele restrictive , pentru ca în final să se găsească soluții pentru eficientizarea activităților turistice în strânsă legătură cu dezvoltarea durabilă.

Printre punctele forte putem aminti :

– poziția geografică favorabilă a județului în zona de interferență Carpați – Subcarpați – Podișul Getic, care oferă biodiversitate geografică și varietate peisagistică;

– rețeaua hidrografică bogată, constituită în principal din Jiu și afluenții săi, care în condițiile – reliefului montan mai ales, a dat naștere unor forme de relief spectaculoase de tipul cheilor (Oltețului, Galbenului, Sohodolului, Tismanei, Motrului Sec etc), peșterilor ( Muierii, Polovragi, Cloșani, Cioaca cu Brebenei, Peștera cu Lilieci) la care se adaugă bineînțeles Defileul Jiului;

– existența parcurilor naționale : Domogled -Valea Cernei (48% din suprafața acestuia se află pe teritoriul județului Gorj) și Defileul Jiului, precum și a numeroase rezervații naturale (Peștera Lazului, Muntele Oslea, Izvoarele Izvarnei, Pădurea Tismana-Pocruia, Rezervația botanică Cioclovina, Izbucul Jaleșului, Cheile Sohodolului, Peștera Muierii, Cheile Oltețului, Peștera Polovragi, Rezervația Parâng-Novaci, Izvoarele minerale Săcelu etc), care se constituie în resurse cu valoare deosebită în dezvoltarea turistică, oferind posibilități de practicare a turismului de agrement și de week-end;

– din punct de vedere a accesibilității, județul Gorj prezintă o rețea variată de drumuri, de la cele europene și naționale până la drumuri județene și comunale, fiind străbătut pe cele două direcții principale est-vest și nord-sud de cele două magistrale rutiere E 79, ce asigură legătura între Oltenia și zona Ardealului și DN 67, cu un rol major în accesibilitatea Olteniei de sub Munte – cu importanță deosebită în dezvoltarea turismului, la care se adaugă și DN67C (Transalpina) – șoseaua situată la cea mai mare altitudine din țară; în context regional, județul Gorj este plasat pe prima poziție din punct de vedere al gradului de acoperire a teritoriului. Feroviar, județul Gorj este traversat de la sud la nord de magistrala feroviară Craiova – Simeria, care are o serie de ramificații spre zonele miniere din vestul și estul județului;

– Peisajele nealterate din satele de munte ale județului atrag tot mai mulți vizitatori. Localnicii își adaptează oferta turistică la cerințele ecologice ale celor care le trec pragul.

– În județ există foarte multe zone rurale unde gradul de poluare este inexistent. Climatul montan și submontan este plăcut, iar mediile lunare, anuale și multianuale ale precipitațiilor nu au afectat activitatea turistică gorjeană. Județul dispune de zone cu potențial speologic deosebit și de un număr mare de rezervații naturale și monumente ale naturii impresionante.

Printre punctele slabe menționăm:

structuri de cazare și alimentație insuficiente ;

lipsa unor programe turistice specifice locurilor turistice ;

lipsa unor branduri locale, gastronomie, suveniruri, artizanat ;

traseele montane sunt foarte puțin promovate ;

există un singur panou de informare turistică : harta turistică a Județului Gorj se află la intrarea în județ ;

zonele de alpinism nu au mai fost revizuite și refăcute din anii 80 astfel că acestea nu mai sunt căutate în prezent decât de sportive ;

semnalizare rutieră neatractivă pentru obiectivele turistice la intrările în localități ;

gradul ridicat de poluare la nivelul județului, cauzat de minerit, de termocentrale, de extragerea petrolului și a gazelor (poluare industrială), poluarea apelor- râul Jiu, în special în zona arealului orașului Târgu-Jiu;

peisaje degradate, datorită exploatărilor miniere, cu impact vizual negativ;

zonă afectată de intense alunecări de teren, care afectează atât infrastructura de transport și de cazare cât și activitatea turistică în sine;

durata relativ scurtă a sezonului de schi, în general de aproximativ 45-60 zile, datotită expunerii în general sud-vestice, și sud-sudice, mai puțin nordice la altitudini de 1400-1600m, și până la 90 zile la peste 1900m; doar în stațiunea Rânca sezonul de schi poate ajunge la 120 zile/an;

lipsa unor spații de agrement în aer liber în zona periferică a localităților, singurele zone de agrement fiind reprezentare de parcurile orășenești;

starea drumurilor sub aspect calitativ, este în general proastă, mai ales la nivelul drumurilor județene și comunale; drumurile comunale sunt în general în stare critică, 80-90% fiind pietruite sau de pământ, iar în partea de nord, accesul la principalele obiective turistice este asigurat de astfel de drumurile comunale, în mare parte nemodernizate

cooperarea deficitară între sectoarele public și privat, în ceea ce privește dezvoltarea turismului etc.

Printre măsurile care ar trebui luate de autoritățile publice, județene și locale, putem enumera :

elaborarea unui plan strategic de dezvoltare la nivelul întregului județ;

zonarea turistică a județului, având în vedere delimitarea de areale turistice, stațiuni, centre și puncte turistice;

urmărirea atragerii unor investitori, români sau străini, în vederea dezvoltării turistice prin acordarea anumitor facilități;

includerea unităților de cazare, a obiectivelor turistice mai puțin cunoscute în cataloage naționale de informare turistică;

dezvoltarea infrastructurii de cazare prin creșterea numărului de unități și diversificarea lor;

îmbunătățirea infrastructurii de acces, prin modernizarea căilor rutiere existente și extinderea rețelei de cale ferată;

dezvoltarea unei rețele de centre de informare turistică, menite să asigure asistență turistică, precum și difuzarea de materiale promoționale;

crearea unor materiale de promovare turistică (pliante, broșuri, reviste, postere) pentru fiecare zonă/areal turistic, dar și pentru întregul județ în ansamblu; crearea paginilor web pentru promovarea turistică;

amplasarea unor panouri informative, în vecinătatea arealelor, a unor schițe de acces șă a unor hărți de ansamblu ale zonlor;

sprijinirea turismului rural, a agrorurismului, prin facilități oferite comunităților locale;

valorificarea tradițiilor, datinilor, sărbătorilor locale și a folclorului, precum și a legendelor;

dezvoltarea unor programe turistice deosebite, în conceperea cărora să se țină cont de toate elementele de potențial turistic ale zonei;

crearea unei brand turistic pentru județul Gorj.

Se mai impune și:

formarea în cadrul asociațiilor profesionale a unui corp de experți capabili să acorde asistență tehnică;

prezentarea unor cursuri pe probleme de marketing, amenajare și compartimentare a spațiilor de cazare, pregătirea și servirea mesei, clasificare, omologare și standarde de calitate;

prezentarea noțiunii de catering și a unor reguli de servire a mesei;

CAPITOLUL III:

IMPACTUL TURISMULUI ASUPRA STĂRII

ECOLOGICE A JUDEȚULUI GORJ

3.1 Impactul turismului asupra mediului înconjurător

Calitatea mediului este afectată, în general, de două grupe de factori esențiali:

factori cu caracter obiectiv, rezultați prin manifestarea unor fenomene naturale nefavorabile și

factori subiectivi, cauzați de activități umane.

Printre multiplele activități prin care omul poate contribui la distrugerea mediului se includ și activitățile turistice, desfășurate nerațional și necontrolat, în teritoriu. Spre deosebire însă de rezultatele nocive pentru mediu, pe care le generează unele îndeletniciri (ca, de exemplu, cele industriale), ale căror efecte pot fi, în cel mai fericit caz, limitate, turismul își poate aduce o contributie proprie, semnificativă, nu numai la stoparea degradării cadrului natural, cauzată de activitățile desfășurate, dar și în direcția protejării și conservării mediului, prin adoptarea unor reglementari specifice și eficiente. Acțiunile distructive ale unor activități turistice se manifestă, în principal prin folosirea necorespunzătoare a mediului ambiant, în scopuri recreative și de agrement, dublată de o intervenție brutală a omului asupra peisajului și resurselor naturale. Aceste practici nocive se întâlnesc mai ales în zonele (sau la obiectivele) de mare atractivitate, situate în spațtiile populate, sau în imediata apropiere a marilor aglomerări urbane. De asemenea, absența unor reglementari privind comportamentul vizitatorilor, însoțite de o monitorizare a zonei sau obiectivelor, favorizează desfășurarea activităților care afectează calitatea mediului și pun în pericol integritatea și conservarea obiectivelor.

Astfel de cazuri se întâlnesc, mai frecvent, în urmatoarele situații:

În zonele sau la obiectivele turistice situate în afara traseelor marcate și special amenajate, care atrag fluxuri importante de vizitatori, în principal în perioadele de week-end, și unde se derulează o circulație turistică necontrolată.

Prejudiciile pricinuite sunt profunde și, adesea, pot avea un caracter ireversibil. Dintre acestea pot fi menționate: distrugerea vegetatiei și florei, ruperea copacilor și în special a puieților, distrugerea semințișului natural, desprinderea de roci, braconajul ș.a.,care, în final, au ca rezultat împiedicarea regenerării plantelor, terasarea solului, tulburarea biotopurilor specifice vânatului și, în general, a faunei, mergând uneori până la dispariția unor specii. Este de semnalat, de asemenea, dispariția unor specii floristice, cauzată de colectarea abuzivă a florei, în special a plantelor declarate monumente ale naturii, și totodată de recunoașterea, de către turiști, a gravelor implicații pe care le pot avea acțiunile necontrolate asupra factorilor de mediu. Circulația turistică necontrolată efectuată la obiectivele turistice naturale sau antropice provoacă, de cele mai multe ori, distrugerea ireversibilă a unora dintre elementele care le-au consacrat ca atracții turistice, dar care le și asigură valoarea intrinsecă, uneori având caracter de unicat.

Vizitarea intensivă a unor monumente istorice, arhitectonice și de artă, în condiții improprii (iluminat cu lumânări, lipsa dotărilor tehnice de aerisire sau de poluare etc.) a condus la degradarea frescelor de mare valoare a unor mănăstiri, a picturilor din cadrul unor monumente istorice și de artă, distrugerea formațiilor carstice din interiorul peșterilor etc. Tot la acest capitol se înscrie și inexistența în zonele (sau de-a lungul traseelor) turistice, a unor demarcări precise a locurilor de popas și campare. Staționarea pentru picnic sau instalarea de corturi în zone de mare atractivitate provoacă, inevitabil, degradarea peisajului și a altor componente ale mediului ambiant, ca urmare a tasării solului și, în special, a urmelor reziduale lăsate la întâmplare de turiști la locurile de popas.

Astfel de situații se întâlnesc, de obicei, în zonele destinate turismului de odihnă și recreere, în preajma stațiunilor și a centrelor urbane și, în special pe malul râurilor sau lacurilor etc.

Fenomenul poluarii naturii s-a amplificat odată cu pătrunderea turismului automobilistic în locuri până nu demult inaccesibile pentru acest mijloc de transport.

Abătându-se de la traseele amenajate de acces, turiștii pătrund pe drumuri ocolite, oprindu-se în poieni pitorești și provocând distrugerea pajiștilor, a arbuștilor și a florei, în general, prin strivirea acesteia sau sub influența gazelor de eșapament, scurgerilor de ulei etc. Efectul nociv al turismului automobilistic se face resimțit și prin intensificarea circulației în stațiunile balneoclimaterice. În absența unor restricții le acces în stațiuni, a unor zone amenajate de parcare, turismul automobilistic alterează calitățile aerului ori ale factorilor de cură, influentând negativ și tratamentele balneare specifice.

Dezvoltarea nesistematizată a localităților turistice, în special a stațiunilor, neajuns ce se caracterizează prin:

proiectarea necorespunzătoare a obiectivelor de investiții cu caracter turistic;

stabilirea de amplasamente neadecvate pentru baza materială turistică;

realizarea de construcții inestetice, neadaptate specificului arhitectonic tradițional sau specificului etnografic și natural al zonei;

ocuparea intensivă a spațiului cu construcții turistice etc.

Toate aceste acțiuni au ca rezultat o supraîncărcare a teritoriului cu instalații turistice, afectează echilibrul ecologic, conduc la urbanizarea stațiunilor.

Amenajări deficitare pentru vizitarea peșterilor – obiective de mare atractivitate turistică, executate fără respectarea tehnicii specifice unor astfel de lucrări. Efectele rezultate constau în degradarea totală sau parțială a acestora. Din punctul de vedere al protejării mediului, avantajele promovării unui turism durabil rezidă în următoarele aspecte:

turismul durabil favorizează înțelegerea efectelor activităților de turism asupra mediului natural, cultural si uman;

asigură realizarea unei planificări și zonări a teritoriului care să permită o dezvoltare turistică adaptată la capacitatea de suport a ecosistemelor;

orientează realizarea unor dotări și instalații de agrement, care poate fi benefice și pentru populația locală și poate contribui astfel cu fonduri la conservarea siturilor arheologice, clădirilor și vestigiilor istorice;

favorizează utilizarea rentabilă a terenurilor cu randament agricol scăzut;
respectă și asigură cerințele de protecție a mediului, dovedind astfel importanță resurselor naturale și cultural-istorice, pentru creșterea bunăstării economice și sociale a comunităților locale.

3.2 Evaluarea impactului turismului asupra mediului înconjurător din județul Gorj

Evaluarea Impactului asupra Mediului (EIM) este un instrument de asistare a deciziei, având ca obiect determinarea efectelor principale asupra mediului. E.I.M. este o procedură prin care factorii de decizie iau cunoștință de efectele posibile ale dezvoltării asupra productivității naturale și a calității mediului; este un mijloc prin care se colectează și se prelucrează datele necesare unui proiect pentru evaluarea gradului de satisfacere a durabilității și a condițiilor impuse de acesta. În literatura românească de specialitate a fost denumit acord de mediu, care poate fi completat cu bilanțul de mediu, ambele reglementate prin Legea mediului 135/1996.

Conținutul unui EIM a fost stabilit de specialiștii Lee și Coalley în 1970 și ulterior a fost acceptat de țările Comunității Europene. Acesta cuprinde următoarele aspecte principale:

Descrierea proiectului propus: prezentarea obiectivelor, a fazelor de realizare, rata de exploatare a resurselor existente;

Prezentarea situației de bază, adică a stării actuale a mediului, a evoluției caracteristicilor mediului, pentru a ști posibilitățile de realizare a proiectului;

Analiza aspectelor de impact: investigarea tipurilor de impact ce pot apărea, aprecierea evoluției lor viitoare;

Descrierea alternativelor: realizarea unor variante și susținerea celor mai bune;

Realizarea unor propuneri de ameliorare pentru problemele de impact apărute, mai ales a acelor cu rol negativ.

Planul de monitorizare (urmărire continuă) a aplicării măsurilor de ameliorare și a celor privind buna funcționare a proiectului.

Aceste evaluări de impact sunt cerute de Comunitatea Europeană și Banca Mondială în susținerea oricărui proiect de dezvoltare, cu susținere financiară importantă.

Realizarea acestui deziderat are meritul de a reduce efectele cumulative ale activităților umane, care, în general, sunt destul de greu de detectat și evaluat.

Sub recomandările Uniunii Europene și organismelor ONU, fiecare stat își poate elabora, în funcție de tipurile de mediu de care dispune, propria strategie de dezvoltare și de evaluare a impactului.

Chiar dacă în faza de început, în elaborarea oricărui proiect de dezvoltare, nu sunt surprinse absolut toate elementele EIM, este necesară o analiză continua a impactului real, constatat și după realizarea proiectului.

La noi în țară, la ora actuală, se realizează acorduri de mediu pentru începerea unor activități economice sau pentru obținerea avizului de continuare a funcționării, și mai rar sunt urmărite îndeaproape și la intervale precise transformările care au loc.

În tabelul nr.3.2.1 sunt redate principalele tipuri de impact produse de activitățile de turism. Problemele sunt foarte diverse, complexe și demonstrează încă o dată nevoia realizării de EIM în acțiunile de modernizare sau de noi investiții în turism.

Prin Legea Mediului 135/1996 au fost reglementate problemele de evaluare a impactului, fiind stabilite normele metodologice de elaboare a acordurilor și bilanțurilor de mediu cu participarea agențiilor de mediu și a firmelor specializate pe probleme de mediu.

Tabelul nr. 3.2.1 – Tipurile de impact produse de

activitățile din turism

Cadrul natural

Cadrul construit

Pentru eliberarea unui acord de mediu pentru dezvoltare, la nivelul Județului Gorj, se impune realizarea unui proiect , de către autoritatea responsabilă. În acest sens în elaborare proiectului trebuie să țină seama de următoarle aspecte :

Prevederile cuprinse în orice instrumente de planificare în domeniul mediului,dar și de dispozițiile strategiilor guvernamentale de dezvoltare a teritoriului pentru producerea și distribuția de energie, pentru exploatările forestiere și pentru protecția specifică a resurselor ecologice cum sunt flora, fauna, pădurile, pășunile etc. De asemenea se va ține cont și de concluziile oricăror evaluări specifice de impact ecologic, social, de risc ș.a. efectuate la nivelul Județului Gorj ;

Natura și particularitățile mediului existent și orice informație privind antecedentele naturale sau industriale ;

Impactul realizării obiectivului proiectat asupra mediului, iar atunci când se prevede un prejudiciu adus mediului, orice măsură întreprinsă pentru protejarea mediului sau pentru reducerea daunelor;

Efectul proiectului asupra peisajului sau a calității estetice a Județului Gorj ;

Efectul dezvoltării asupra locurilor retrase, virane, din cadrul Județului Gorj ;

Dacă proiectul va avea un efect asupra speciilor protejate din cadrul Județului Gorj ;

Efectele sociale și economice ale realizării dezvoltării respective în județ;

Orice observații ale autorității publice în legătură cu acordul de mediu sau cu dezvoltarea județului ;

Orice obiecții și observații venite din partea publicului ;

Farmecul existent și anticipat al zonelor din vecinătatea Județului Gorj;

Interesul public probat de departamente sau agenții guvernamentale, la toate nivelele, organisme voluntare de conservare a naturii, publicul larg.

Înainte de elaborarea proiectului se impun următoarele evaluări :

evaluarea calității aerului : presupune identificarea poluanților la sursă, descrierea nivelelor existente de calitate a aerului, caracteristici meteorologice diurne, sezoniere și anuale. Pe baza datelor obținute se determină capacitatea atmosferei de a dispersa poluanții până la o limită nedăunătoare, iar dacă rezultatele nu sunt cele dorite trebuie făcute studii cu privire la persistența unor probleme de calitate a aerului;

evaluarea impactului ecologic : implică studierea istoriei naturale a județului, justificarea unor amplasamente alternative, problemele arheologice, culturale și de patrimoniu, aspecte cu privire la monumentele naturale care sunt amenințate sau în pericol de dispariție, în fine importanța județului din punct de vedere ecologic pentru comunitate și posibila pierdere a autenticității acestuia prin acordul privind dezvoltarea lui;

evaluarea impactului economic : vizează aspectele relevante referitoare la posibilitatea de a creea sau de a reduce locuri de muncă, efectele de multiplicare asupra economiei județului, îmbunătățirea sau reducerea accesului comunității la utilități, și servicii, efectul cererii și ofertei pe plan județean, efectul asupra posibilităților de alegere și asupra posibilității de acordare a bunurilor și serviciilor, o mai bună utilizare a structurii urbane existente ș.a.;

Evaluarea impactului asupra sănătății : impune luarea în considerare a aspectelor importante referitoare la riscurile privind contaminarea terenurilor din cauza scurgerilor, a descărcărilor sau a depozitării substanțelor toxice; nivelul de zgomot rezultat în urma vibrațiilor care au loc în timpul zilei, nopții sau în perioada de weekend; luarea în considerare a standardelor de sănătate privind mediul, pentru a se elibera acordul de dezvoltare, sănătate și amenjarea teritoriului ;

Evaluarea impactului privind riscul și pericolul : se au în vedere experiența privind siguranța unor instalații similare amplasate în alte zone din județ; planuri de măsuri și de acțiune în cazuri de urgență; revizuirea periodică a măsurilor de securitate și a rezultatelor monitorizării; perfecționarea lucrătorilor și distribuirea responsabilităților;

Evaluarea impactului provocat de zgomot : presupune identificarea surselor de zgomot, descrierea și măsurarea nivelului de zgomot existent, incidența și caracteristicile sale; standarde și criterii privind zgomotul; măsuri de atenuare a zgomotului;

Evaluarea impactului social : în vederea eliberării acordului de mediu se impune să se aibă în vedere aspecte referitoare la efectele dezvoltării respective asupra întregului stil de viață; efectele proiectului de dezvoltare asupra relațiilor de grup; efectul proiectului de dezvoltare asupra vieții culturale; caracterul de schimbare al zonei afectate; implicațiile dezvoltării preconizate asupra politicilor sociale; integrarea factorilor sociali, economici și de mediu în scopul unei dezvoltări durabile ;

Evaluarea impactului urban : impune luarea în considerare a prevederilor oricăror strategii guvernamentale privind dezvoltarea sau reconstrucția centrelor comerciale; natura și particularitățile mediului existent în vecinătatea Județului Gorj; fundamentarea comercială și economică a propunerii; efectele asupra poluării aerului; efectele asupra nivelului de zgomot; implicații privind serviciile de transport al gunoiului; implicații de ordin financiar la nivelul administrației locale;

Evaluarea impactului asupra calității apelor : se urmăresc aspectele privitoare la fauna acvatică, a vieții sălbatice, comunităților și asupra vegetației; efectele posibile asupra debitului apelor de suprafață, a adâncimii și lățimii albiilor, a eroziunii malurilor și asupra turbulenței; implicațiile asupra altor utilizatori de apă existenți și în perspectivă; efectele economice și sociale ale modificărilor prognozate privind cursurile de apă, cantitatea și calitatea apei pentru o comunitate mai largă.

Raportul de mediu pentru Planul de Amenajare a Teritoriului Județean Gorj a fot elaborat de S.C. Halcrow România SRL în calitate de expert de mediu și persoană juridică atestată de Ministerul Mediului și Pădurilor în vederea elaborării studiilor de protecția mediului (pozitia 242 în cadrul Registrului Național al elaboratorilor de studii pentru protecția mediului).

Acest raport a fost realizat în vederea emiterii Avizului de mediu în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru Planuri și Programe și cu Ordinul ministrului nr. 995/2006 pentru aprobarea listei planurilor și programelor care intră sub incidența Hotărârii Guvernului nr. 1.076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluarii de mediu pentru planuri si programe.

Planul de Amenajare a Teritoriului Județean Gorj a fost elaborat de Universitatea de Arhitectura și Urbanism “ION MINCU” – Centrul de Cercetare, Proiectare, Expertiză și Consulting, beneficiarul fiind Consiliul Județean Gorj. Necesitatea documentației este stabilită conform prevederilor Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului, cu modificările și completările ulterioare.

Raportul de Mediu a fost elaborat în conformitate cu:

cerințele Hotărârii Guvernului (HG) nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe;

recomandările cuprinse în Manualul pentru aplicare procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe elaborat de Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor, împreună cu Agenția Națională de Protecția Mediului;

recomandările cuprinse în „Ghidul generic privind Evaluarea de mediu pentru planuri și programe” și în „Ghidul privind Evaluarea de mediu pentru planuri și programe de amenajare a teritoriului și urbanism”, elaborate în cadrul proiectului EuropeAid/121491/D/SER/RO (PHARE 2004/016 – 772.03.03) „Întărirea capacității instituționale pentru implementarea și punerea în aplicare a Directivei SEA și a Directivei de Raportare”;

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului, cu modificarile și completările ulterioare;

Hotărârea Guvernului nr. 1460/2008 pentru aprobarea Strategiei Naționale pentru Dezvoltare Durabilă a României – Orizonturi 2013 – 2020 – 2030;

Legislația în vigoare privind: calitatea aerului, apei și solului, biodiversitatea, managementul deșeurilor, controlul poluării industriale și managementul riscului.

Procesul de evaluare strategică de mediu a Planului de Amenajare a Teritoriului Județean Gorj a cuprins mai multi pași, după cum urmează:

Evaluarea stării actuale a mediului la nivelul județului pentru identificarea problemelor de mediu pentru diferite componente de mediu și a evoluției acestora în cazul neimplementării planului.

Identificarea principalelor componente de mediu ce prezintă probleme a stat atât la baza elaborării Planului de Amenajare a Teritoriului Județean Gorj, cât și a stabilirii modului în care componentele respective ar putea fi afectate de aplicarea acestuia.

Stabilirea obiectivelor de mediu relevante cuprinse în politicile și reglementările elaborate la nivel de Comunitate, național, regional sau local și evaluarea obiectivelor strategice ale Planului de Amenajare a Teritoriului Județean Gorj în raport cu acestea pentru a stabili concordanțele existente. Concluzia acestei analize a fost aceea că obiectivele specifice ale Planului de Amenajare a Teritoriului Județean Gorj susțin majoritatea obiectivelor relevante de mediu, fiind preponderent în concordanță cu acestea.

Evaluarea potențialelor efecte asupra componentelor de mediu ce ar putea fi generate în urma implementarii măsurilor prevăzute în Planul de Amenajare a Teritoriului Județean Gorj. Evaluarea s-a realizat pe baza analizei măsurilor aferente obiectivului respectiv și a unui sistem de notare pentru cuantificarea efectelor pe fiecare componentă de mediu, notele fiind însoțite de justificări. Efectele cumulative asupra mediului generate de implementarea Planului de Amenajare a Teritoriului Județean Gorj s-au evaluat prin însumarea notelor de evaluare acordate efectelor stabilite pentru fiecare componentă de mediu. În urma acestei analize s-a concluzionat faptul că implementarea Planului de Amenajare a Teritoriului Județean Gorj va avea un impact potențial global pozitiv asupra componentelor de mediu și nu va accentua problemele de mediu existente.

Recomandarea unui set de măsuri cu caracter general pentru fiecare componentă de mediu prin care să se prevină, reducă sau compenseze efectele negative și să se întărească efectele pozitive.

Propunerea unui program de monitorizare prin care să se urmarească evoluția efectelor asupra componentelor de mediu analizate în cadrul evaluării strategice de mediu a planului și să se identifice potențialele efecte adverse neprevăzute generate prin implementarea planului, pentru a putea întreprinde acțiunile de remediere corespunzătoare. Conform HG nr. 1076/2004, îndeplinirea programului de monitorizare este responsabilitatea Consiliului Județean Gorj, iar rezultatele monitorizării trebuie prezentate anual de către acesta autorității competente pentru protecția mediului.

În acest Raport s-a prezentat obiectivul OS 49 Dezvoltarea turismului prin valorificarea durabilă a potențialului turistic natural și cultural și a resurselor umane. S-au prezentat obiectivele de mediu relevante :

OMR 2: Reducerea poluürii generată de activitățile de transport;

OMR 12: Dezvoltarea unui sistem integrat de gestionare al deseurilor menajere;

OMR 16: Conservarea diversității biologice, utilizarea durabilă a habitatelor naturale, a speciilor de floră și faună sălbatică existente în afara ariilor naturale protejate;

OMR 17: Gestionarea durabilă a pădurilor și susținerea rolului socio-economic al acestora;

OMR 18: Reducerea impactului presiunii antropice asupra biodiversității;

OMR 19: Asigurarea măsurilor de ocrotire, conservare și utilizare durabilă a tuturor bunurilor de patrimoniu natural;

OMR 21: Conservarea, protejarea și valorificarea patrimoniului cultural construit valoros;

OMR 29: Dezvoltarea unei infrastructuri durabile de transport;

OMR 30: Creșterea gradului de conștientizare asupra problemelor de mediu.

Alături de aceste obiective s-au prezentat indicatorii specifici și justificările aferente. După care s-a procedat la acordarea unor note pe baza sistemului de notare ales , în urma cărora s-a constatat că efecte negative produse de turism asupra stării ecologice a Județului Gorj sunt cauzate de : deșeuri și biodiversitate.

Pentru a preveni, diminua sau reduce aceste efecte negative se impun ca măsuri crearea unui sistem eficient de gestionare a deșeurilor, precum și conservarea ecosistemelor prin practicarea unui turism durabil.

CONCLUZII

Lucrarea de față dorește să evidențieze impactul turismului asupra stării ecologice a Județului Gorj.

Conform Hotărârii Guvernului 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe, prin programul OS49: Dezvoltarea turismului prin valorificarea durabilă a potențialului turistic natural și cultural și a resurselor umane, s-a dorit evidențierea efectelor semnificative asupra mediului. În consecință s-a impus evaluarea impactului generat în urma implementării acestuia.

Mai întâi s-a procedat la evaluarea de fond a impactului pe care-l are turismul asupra mediului în urma căreia s-a constatat că deșeurile și biodiversitatea și patrimonial natural au influiențat negativ mediul. Pentru a reduce impactul negativ al acestor două elemente asupra mediului s-au stabilit ca măsuri : implementarea sistemelor eficiente de gestionare a deșeurilor și conservarea în mod corect a ecosistemelor prin practicarea unui turism durabil.

Per ansamblu, la finalul evaluării generale a impactului turismului asupra stării ecologice a Județului Gorj, a rezultat că nu există la momentul de față nici un element care să influiențeze negativ mediu .

Spre finalul lucrării, s-au propus o serie de măsuri menite să prevină, combată sau diminueze pe viitor efectele negative rezultate din practicarea turismului asupra mediului înconjurător din Județul Gorj.

BIBLIOGRAFIE

Bran Florina – “Ecoturism”, Ed. Economică, București, 2000

Daniela Turcu, Janeta Weisz, Economia Turismului, Editura Eurostampa, Timișoara, pg. 12-17, 2008

Ionescu, Turismul fenomen social-economic și cultural, București, Editura Oscar Print, 2000, p. 11

Matei Macovei, Metode și tehnici de evaluare a impactului ecologic, Ediția a II-a, Editura Ecozone, Iași, pg. 159-171, 2005

Puiu Nistoreanu, Economia turismului–teorie și practică, București, Cap. 1, pg. 9, 2005

S.C. Halcrow România S.R.L. – Raport de Mediu pentru Planul de Amenajare a Teritoriului Județean Gorj, București, pg 271-273, 2011

Sinteză realizată pe baza Studiului privind valorificarea patrimoniului natural, cultural și istoric

Viezure Leonard-Dumitru, Impactul Activităților Turistice Asupra Mediului Înconjurător, Tg-Jiu, 2013

http://www.cicerone.ro/index.php/turism/2005/10/26/peste_15_ani_pe_glob

https://ro.scribd.com/…/Impactul-Turismului-Asupra-Mediului-Inconjurator