Impactul Turismului Asupra Mediului In Spatiul Montan

Impactul turismului asupra mediului în spațiul montan

Serviciile au un aport important in crearea condițiilor pentru petrecerea timpului liber și in folosirea acestuia. Prin diversificarea ofertei de servicii in mod special și a ofertei de servicii turistice se produc efecte benefice asupra dimensiunilor și modului de utilizare a timpului liber și pentru creșterea calității vieții populației, in special in condiții de stres accentuat ce caracterizează civilizația modernă. In acest sens dezvoltarea activităților care privesc petrecerea plăcută, agreabilă a timpului liber la locul destinației turistice și anume a serviciilor de agrement reprezintă o cerința majoră in practicarea unui turism modern.

Impactul pozitiv al turismului asupra mediului, turismul fiind una dintre cele mai importante industrii și cunoaște o dezvoltare continuă. Astfel, zonele care dispun de resurse naturale deosebite atrag tot mai mulți vizitatori cu atât mai mult dacă ele oferă și posibilitatea de a cunoaște tradiții și obiceiuri. Când turismul și mediul înconjurător coexistă in armonie, mediul beneficiază de pe urma turismului. Există multe exemple de aocst gen, majoritatea intrând in unul din cele două tipuri: conservarea și reabilitarea mediului, acestea merg de multe ori mână in mână. Un exemplu elocvent este potențialul turistic al județului Bistrița-Năsăud este dat atât de resursele naturale cât și de resursele antropice foarte variate care se găsesc aici.

Zona montană formată din masivele Țibleș, Rodna, Suhard, Birgău și Căi imam, îndeplinește funcții complexe de odihnă, ctaă și tratament, drumeție și sport, acestea au fost salvate de la demolare datorită valorii lor de atracție turistică. Datorită unor peisaje de un pitoresc unic și obiceiurilor și tradițiilor care incă se păstrează, in ultimii ani a început să se dezvolte și să fimeționeze o rețea de agroturism, lipsită de popasuri amenajate este indicată pentru alpinism și drumeții cu cortul. Dintre lacuri amintim: Lala Mare (in apropierea vârfului Ineu, la altitudinea de 2.279 m), Lala Mică, Ineu, Cetatcle (cunoscut și ca Tâul Căianului), Colibița (in munții Bîrgăului), Tâul Zânelor, precum și lacuri amenajate pentru agrement.

Turismul la fel ca orice activitate umană produce și un impact negativ asupra mediului când nu se respectă regulile generale de management și comportament. Dezvoltarea rapidă a sectorului turismului și creșterea numărului de tiriști face ca influenta asupra mediului înconjurător să fie din ce in ce mai mare. Pe lângă consumurile ridicate de energie și apă, comportamentul turiștilor poate periclita in mod constant peisagistica și pot pune in pericol numeroase specii de plante, animale și pești. Dcșcurilc aruncate Ia întâmplare, apele reziduale evacuate fără a fi epurate, distrugerea unor zone verzi prin incendieri sunt doar câteva din exemplele cu privire la impactul negativ al turismului asupra mediului.

Turismul montan bstrițean deține un potențial de marc complexitate datorită diversității și pitorescului peisajelor alpine, formele de relief carstic, glaciare, domeniul ce se pretează sporturilor de iarnă. Pentru ca aceste atracții turistice de mare valoare să devină viabile din punct de vedere turistic și economic sunt necesare o scrie întreagă de măsuri. Posibilitățile de practicare a turismului sc pot lârgi printr-o îmbunătățire a calității serviciilor oferite și a dotărilor necesare oferirii unor servicii de agrement diverse.

Zonele montane izolate Zonele montane accesibile

– Zone montane care au început recent să atragă un număr însemnat de turiști

– Zone montane cu un număr redus de localnici

– Zone montane unde ecoturisjnul este principala atracție

– Zone montane sălbatice – Zone montane recunoscute ca destinații turistice

– Zone montane cu un număr însemnat de localnici

– Zone montane unde activitățile recreative sunt principala atracție

– Zone montane locuite, unde se practică agricultura

in multe din stațiunile montane, cu toate că resursele naturale sunt extrem de atractive atât prin originalitate cât și prin diversitate, circulația turistică nu atinge cote prea mari, de aceea se impune conceperea și punerea in practica a programelor de rcamcnajarc a dotărilor (baza materială de cazare, alimentație, agrement), dar și realizarea unor amenajări care să permită o valorificare optimă a zonelor respective. Este necesară o rețea de cabane care să asigure pe traseele turistice montane principale, serviciile de cazare, masă și sccuntatca turiștilor. Se impune de asemenea o rețea de poteci marcate care să permită accesul la aceste cabane inclusiv la cele amplasate în zone izolate și la altitudine mare.

Accesibilitatea către zonele turistice se realizează in principal pe cale rutieră și feroviară și una dintre problemele cele mai mari este dată de infrastructura de acces la zonele turistice care este incă slab dezvoltată la nevoile locale. Starea actuală a unor bunuri de patrimoniu impune in mod obligatoriu intervenții de restaurare, punerea lor in valoare din punct de vedere turistic depinzând in mod dar de starea lor fizică și condițiile de conservare și păstrare. Dintre acestea menționăm:

– reabilitarea, restaurarea și conservarea monumentelor istorice și a zonelor de protecție a acestora;

– marcarea traseelor turistice și realizarea centrelor de vizitare și a punctelor de informare;

– acțiuni de conștientizare a comunității locale și a agenților economici privind importanța practicării turismului ecologic;

– crearea unui circuit turistic al monumentelor istorice in municipiul Bistrița, semnalizarea, iluminarea nocturnă și identificarea corespunzătoare a acestora;

– amenajarea malurilor râului Bistrița, legarea acestora de structura verde a orașului istoric și includerea in zona de agrement a orașului a Dealului Schifferberg;

– promovarea meșteșugurilor și meseriilor tradiționale precum și integrarea acestora in conceptul turistic general.

Circulația turistică necontrolată efectuată la obiectivele turistice naturale sau antropice provoacă de cele mai multe ori distrugerea ireversibilă a unora dintre elementele care le-au consacrat ca atracții turistice (distrugerea vegetației și florei, ruperea copacilor și în special a puieților, braconajul, degradarea peisajului ȘA). Poluarea naturii se intensifică și datorită turismului automobilistic al cărui efect nociv este alterarea calităților aerului, distrugerea pajiștilor, a arbuștilor și a florei etc..

Concluzia care se desprinde este accca că problemele mediului înconjurător iac parte din problemele grave ale omenirii, turismul de agrement și serviciile de agrement sunt importante în creearea condițiilor de petrecere a timpului liber. In acest sens dezvoltarea activităților care privesc petrecerea plăcută, agreabilă a timpului liber la locul destinației turistice produc și efecte negative asupra mediului înconjurător atunci când nu sunt respectate regulile generale de management și comportament. Pe lângă consumurile ridicate de energic și apă, comportamentul turiștilor poate afecta peisagistica și poate pune în pericol numeroase specii de plante, animale și pești, de accca amenajările turistice se pot face concentrat având un impact mai puțin dezavantajos și toate activitățile poluante legate de prezenta omului având o arie de desfășurare mai restrânsă precum și disperasat, amplasările spatiilor de cazare pot fi fiJeutc în perimetrul localităților având un impact social deosebit sau separate de acestea având un impact ecologie.

Multe din pagubele provocate de turism mediului sunt cauzate de numărul marc de vizitatori sosiți la destinațiile a căror capacitate optimă de primire a fost depășită. Mediul înconjurător scapă rareori de efectele negative atunci când numărul de turiști este foarte marc. Calitatea apei și a aerului și diversitatea flotei și faunei sunt inevitabil afectate ca și peisajele, orașele și monumentele.

Cred că noile nevoi de consum și totodată noile exigențe privind calitatea componetelor turistice vor atribui noi funcțiimi ale agrementăm timpului liber și timpului de vacanță.

Accstca vizând următoarele aspecte:

– odihna în ambianța unui sejur agreabil, de bună dispoziție, realizată in combinație cu destinderea activă, dinamică, ccca ce constituie remedii contra oboselii psihice și a tensiunii nervoase;

– distracția și divertismentul care prin formele oferite permit "debarasarea" față de activitățile cotidicne;

Pe lângă acestea tinștii trebuie sa fie mult mai responsabili și în același timp mai grijulii cu mediul natural luând cu ei ambalajele lăsate la voia întâmplării sau cel puțin să fie aruncate la coșurile special amenajate.

Impactul activității hoteliere

Turismul excesiv dezvoltat sau prost planificat afectează mediul natural de destinație, in multe arealc, gândirea și exploatarea comercială a turismului au permis apariția unor construcții neaspectoase (hoteluri, moteluri sau pensiuni) care nu se potrivesc cu arhitectura sau cu mediul ambiant Evident au fost construite pentru atragerea turiștilor, dar și pentru câștiguri imediate, fără a se gândi cineva la încadrarea lor in peisaj. Efectele devin uneori dramatice, mai ales când sunt completate cu gunoaiele și resturile acestei „dezvoltări“ datorate turiștilor, ale cărei urme se imprimă pe întinse suprafețe cu soluri fertile, pe malurile apelor (râuri, lacuri, mări), pe terenuri din localități sau din apropierea acestora.

Fiecare unitate hotelieră trebuie să-și creeze propriile politici de protecție pro-activa a mediului ambiant, indiferent dacă face pane dintr-o companie puternică sau este o afacere de familie. Politicile corporative respectiv cele ale lanțurilor hoteliere, naționale sau internaționale, nu pot să nu țină seama de zona de localizare a unității hoteliere, de climatul, condițiile specifice de operare, constrângerile legale din punct de vedere al politicilor dc mediu din (ara respectivă. Dacă aceste politici oficiale lipsesc, operatorii acestor corporații au datoria morală de a le

Pentru combaterea acestor efecte negative asupra mediului sau măcar reducerea lor, e nevoie de o colaborare a specialiștilor din domenii variate, acțiune care, pentru a fi eficienta are nevoie și de un cadru juridico-administrativ eficient. Acesta este reprezentat de către studiul denumit „Fundamentarea unor criterii și norme de clasificare a stațiunilor turistice" (ICT 1992) și de către OMS 1/1980, carc conțin componentele obligatorii ale unei exploatări optime și care să nu altereze zăcământul, păstrând un echilibru fizic și chimic, hidrologic și biologic; acestora li se adaugă normele unei exploatări de calitate printr-o organizare și construire a instalațiilor de transport, lucrări supravegheate de institutele de proiectare care aleg varianta tehnologică și economica adecvată.

Comunitățile locale și posibilii investitori trebuie să țină cont, în realizarea proiectelor, de noile norme impuse de România în vederea alinierii la standardele Uniunii Europene privind proteefia mediului.

Stațiunile de schi

Turismul joacă un rol important pentru protejarea mediului prin stațiuni și programe de protejare și dezvoltare durabilă, insă majoritatea stațiunilor dezvoltate sau in plan de dezvoltare degradează și afectează mediul. Intr-un mediu afectat peisajul are cel mai mult de suferit datorită construcțiilor, a dcsignul acestora, culorii, materialelor, amplasării; rezultă o monotonie a peisajului; înmulțirea dementelor de infrastructură duce la urățirca peisajului, apoi solul care este afectat de exploatarea escesivă. Flora este afectată negativ de numărul masiv de turiști, în special în zonele forestiere; fauna este și ca afectată datorită construcțiilor și infrastructurii necesare turismului și practicarea unor forme de turism; râtrile și lacurile suportă o supra exploatare turistică atât în sensul numărului foarte mare de turiști care sunt atrași de ele cât și datorită numărului marc de amenajări destinate acestora; sporturile nautice. Datorită numărului mare de turiști este necesară sporirea dotărilor turistice și a infastrueturiî.

in vederea amenajării tmei stațiuni de schi trebuie avut in vedere impactul amenajării asupra naturii, in planul proiectului se include:

– Pârtii de schi;

• Instalație de transport pe cablu tip telcgondolă aferentă pârtiei principale;

– Instalam de transport pe cablu tip teleschi aferente pârtiilor sectmdare;

• Zonă administrativă (birouri, vestiare, sală de comunicații/rdatii clienți, casă de bilete, magazie penuu echipamente, punct sanitar, grupuri sanitare):

• Modernizarea drumului de acces in zonă și extinderea acestuia;

– Parcare:

• Realizarea rețeldor utilitare (energie electrică, alimentare cu apă, canalizare).

Odată cu amenajarea acestora mediul și natura implicit va fi afectată în mod direct, in primul rând trebuie pregătit terenul care in zona montană este împădurit deci este nevoie de defrișare, desigur una controlată insă odată cu defrișarea dispare fauna și flora se modifică, și având in vedere că pentru a amenaja o stațiune pentru schii este nevoie de o suprafață importantă mediul are numai de suferit.

pârtii de schi

Amenajări specifice unei stațiuni de schi

zone

adminis¬

trative

drumuri de acces moderni¬zate

Fig. 10. Amenajări specifice unei stațiuni de schi care trebuie induse in planul proiectului

Odată cu începerea lucrărilor apar mașinile, cu emisiile mixte de pulberi . gaze nocive, substanțe iritante și mirositoare produse de tmitâti ale acestor industrii pot polua resursele ce stau la baza desfășurării de activități specifice turismului. Apoi apar construcțiile de cabane și adăposturi care modifică pdsajul, pârtiile care necesita escavatii și modificarea solului. Iar oadata cu apariția turiștilor apar mormane d gunoaie in urma lor, și resturi menajere. Oadata cu apariția pârtiilor de schii și a statiunilor destinare acestor sporturi de iama supun întregul masiv la modificare.

Un alt mod de degradare a mediului îl constituie realizarea investițiilor cu caracter turistic neștiințific și ncrațional, investiții care se concretizează prin: supradimensionarea stațiunilor din punct de vedere al capadtății de primire și de tratament, nerespcctarca principiilor generale de exploatare a resurselor naturale.

Un exemplu care să evidențieze relația reciprocă complexă dintre turism și mediu, In general, și impactul negativ pe care-l manifestă unul asupra celuilalt, in special, Q constituie dispariția in ultimii 20 de ani a 14 cabane din Carpații românești, dispariție datorată unor incendii. Cauzele acestora sunt diverse: trăsnet, scurt circuit dectrie, scurgeri de gaz metan, neglijența turiștilor, lipsa de prevedere a celor care le gospodăreau și faptul că toate aceste cabane de altitudine nu aveau sisteme de prevenire a incendiilor, nici măcar nu posedau extinctoare, iar instalațiile erau improvizații periculoase.

O altă problemă o reprezintă calamitățile naturale care s-au abătut asupra lumii in ultimul timp și reprezintă un avertisment dramatic pentru oamenii care trăiesc in conflict cu mediul înconjurător. Scenele televizate surprinse in zonele distruse de inundații sau furtuni, imaginile

ncnumâratclor localități invadate de ape sau, pur și simplu, spulberate de alte urgii și avalanșe care li pun pe turiști pe gânduri. Multe din pagubele provocate de turism mediului sunt cauzate de num&rul marc de vizitatori sosiți la destinațiile a căror capacitate optimă de primire a fost depășita. Mediul înconjurător scapă rareori de efecte negative atunci când numărul de turiști este foarte marc. Calitatea apei și a aerului și diversitatea florei și faunei suni inevitabil afectate Intr- un fel, ca și peisajele, orașele și monumentele.

Presiunea exercitată asupra mediului cu intensități crescânde duce la o suprasolicitare a mediului și implicit la apariția fenomenelor de risc. Iar excesiva exploatare a turismului In unde areale și intensa exploatare a acestora poate duce la epuizarea timpurie a factorului ce implementează aceste activități. în concluzie relațiile dintre turism și mediu înconjurător sunt complexe și complementare: o dezvoltare echilibrată și benefică nu se poate concepe fără măsuri serioase de protecție a teritoriului afectat și a populației sale rezidente.

Impactul negativ

Degradarea vegeiapei și a solului fragmentări de habitate de floră și faună de pe amplasament pe perioada de defrișare, pregătirea terenului, transportul masei lemnoase, scoaterea cioatelor, etc.

Modificări in straiele superioare de pământ prin dccopcrtarca stratului vegetal, mișcări de terasamente cu excavații in traseu ori in gropi de împrumut.

Perturbarea habitatelor, faunei și florei, de pe suprafețele laterale ale zonei de lucru prin zgomot și noxe. Acestea vor produce stres semnificativ asupra faunei din apropierea șantierului cu efect de retragere a animalelor in zonele din vecinătate. Nivelul ridicat dc zgomote și vibrații va fi perceput cu o mai marc amplitudine la nivelul acestor receptori, determinând migrafia spre alte zone mai prielnice supraviețuim. Datorită zgomotdor produse este deci posibilă migrarea faunei salbatice în alte zone, dar dupa terminarea lucrărilor și reinstalarea liniștii in pădure vor reveni în această zonă întrucât nu li se va distruge biotopul. Vegetația forestieră aflată in imediata apropiere poate să primească temporar fauna care ar putea fi deranjată de execuția lucrărilor prevăzute iar după terminarea lucrărilor, acesta va reveni In căutarea unor surse de hrană.

Emisii de pulberi minerale în suspensie și scdimcntabilc la lucrările de manevrare a pământului și noxe produse dc gazde dc eșapament de la motoarele puternice ale mijloacelor mecanice dc transport și ale utilajelor de construcții, care nu se pot identifica ulterior în fenomene remanente de poluare.

Apariția eroziunii solului și modificări în capacitatea dc drenaj a apelor pluviale: erozimca afectează tcrcmnlc naturale după defrișare și platforma panici in amenajare. Eroziunea pământului are efect negativ și asupra apelor dc suprafață și se va manifesta numai in penoadde cu ploi abundente.

Forfa de muncă este un factor important în ceea ce reprezintă impactul construcțiilor asupra mediului. Aruncarea gunoaielor și a diferitelor substanțe care se găsesc in șantier pe spațiile verzi, în râuri sau in păduri.

Impactul pozitiv

Dezvoluirea cu caracter temporar a unor activități economice legate de realizarea proiectului: procurarea dc materiale de construcții semi ori prefabricate și întreținerea mijloacelor dc transport și a utilajelor aferente. Dezvoltarea tmui flux comercial pentru bunuri dc consum, in special de alimente pentru muncitorii ce lucrează pe șantier.

Crearea temporară de locuri de muncă, pentru cei care lucrează la construirea cabanelor sau hotelurilor și a locurilor de muncă pentru cei care o să lucreze in acest sector după finalizarea construcțiilor. Forța de muncă se va asigura pe plan local.

De:volurea lunimului in zona în care se construiesc hoteluri și cabane, deoarece turistul merge cu mai mai mare încredere în locuri unde știe că i se poate oferii tot confortul, decât in cele in care șue că trebuie să se descurce singur in mijlocul naturii.

Impact negativ Impact pozitiv

Fig. 11 Impactul presiunii asițra mediului generată de amenajarea turistica

acUvitâțilc turistice derulate intr-o arie naturală protejată trebuie să fie in concordanța cu capacitatea de încărcare ecologica și cu particularitățile ecosistemelor existente. Amenajarea și valorificarea turistica adecvata și prudenta, cât și gestionarea eficace trebuie sa devină un pilon important pentru menținerea unor astfel de resurse.

Denumit generic ccoturism, practicarea acestui gen de turism inclusiv in oganizarea tursimului de agrement, principiul cel mai important trebuie sâ fie aeda de exploatare echilibrata a tuturor resurselor naturale, umane și culturale, intr-un mod care să asigure pe de o parte supoitabilitaiea ecologica, dar sâ confere pe de altă parte și satisfacții deosebite turiștilor și posibilități de dezvoltare temeinica a așezărilor turistice aferente.

Deși la prima vedere activitățile turistice sunt poate cel mai puțin poluante, totuși in timp ele conduc treptat și la poluarea mediului înconjurător, atât de important pentru zonele protejate. Acest lucru este influențat de creșterea populația și a mediului urban, prin dispariția zonelor naturale virgine, a pădurilor și nu in ultimul rând a terenurilor agricole prin extinderea infrastructurii. La toate aceste aspecte se mai adaugă și o scrie de aspecte tehnice, precum circulația turistică intensă cu vehicule particulare, generând mai multe forme de poluare (a aerului, fonică, a solului, a apei). Prezentând toate aceste aspecte, preoponderen! negative cauzate de derularea activităților de agrement in aer liber, ar trebui să fie un factor motivant pentru sprijinirea acestora, atât de către unitățile turistice care pun la dispoziție realizarea lor, cât și de către turiști, scopul final fiind practicarea durabilă a acestor activități turistice intr-un mediu natural cât mai (Míetenos.

in concluzie, turismul de agrement, ca și celelalte tipuri de turism dealtfel, este benefic și necesar atât pentru turiști cât și pentru economia unei țări și chiar pentru mediul înconjurător dacă este practicat cu intdepdune. respect și bun simț față de aceasta: altfel astăzi pierde natura,dar pe viitor cu siguranță vom pierde și noi.

Cicloturismul în zona montană și impactul asupra mediului

Ciclismul montan sau mountain-biking-ul este o activitate relativ nouă cu un impact asupra mediului necunoscut în totalitate. Ca toate activitățile recreaționale, ciclismul montan contribuie într-un anumit grad la degradarea mediului, însă in ultimii ani, au fost realizate mai multe studii pentru a clarifica situația in ceea ce privește impactul ciclismului montan asupra mediului.

Traseele de mountain-biking sunt considerate ca elemente fundamentale ale parcurilor de ciclism montan și al altor amenajări destinate acestui sport. Acestea asigură accesul in zone izolate, reprezentând fundamentul și pentru alte activități in aer liber, cum ar fi hiking-ul. În acest caz se limitează impactul antropic asupra zonei in care se află respectivul traseu, întrucât restrânge și concentrează suprafața pe care se deplasează un anumit turist la cea a traseului.

Traseele destinate special mountain-biking-ului sunt in general construite de la zero, ceea ce implică curățarea zonei de vegetație și excavarea solului. Aceste acțiuni asupra mediului sunt considerate inevitabile, în contrast cu cele evitabile, cum ar fi lățirea traseelor sau reamenajarea acestora .

Impactul asupra vegetației

Pe traseele dedicate cicloturismului, majoritatea vegetației este îndepărtată de cele mai multe ori in timpul construcției traseelor, in timpul întreținerii acestora dar și in timpul utilizării acestora. Acest impact este necesar și de neevitat, pentru ca cicliștii să aibă un traseu clar și delimitat. Un scop in construcția traseelor și in întreținerea lor este acela de a îndepărta doar atâta vegetație cât este nevoie pentru ca ciclistul să se deplaseze in siguranță. Trasele mai late decât este necesar ciclismului montan reprezintă o formă de impact care poate fi evitat. De exemplu, o dublare a lățimii unui traseu nu înseamnă doar o dublare a impactului ciclismului montan asupra mediului, ci și un proces de eroziune mai accelerat efectuat de către apă și vânt.

Crearea și întreținerea coridoarelor de trasee pentru ciclism câteodată duc și la îndepărtarea arbuștilor și chiar a unor copaci, permițând luminii să pătrundă până la suprafață solului, ceea ce duce la îmbogățirea florei pe marginea traseelor. Introducerea acestor trasee în anumite ecosisteme duce și la înlocuirea unor plante mai fragile cu unele mai rezistente la traficul uman.

Plantele care nu sunt îndepărtate în procesul de amenajare a traseelor pentru ciclism sunt supuse degradării și datorită călcării acestora cu piciorul sau cu roata bicicleta. Acest lucru contribuie la o gamă mai largă de impacturi asupra vegetației, inclusiv asupra frunzelor plantelor, a tulpinilor și rădăcinilor acestora, în reducerea creșterii in înălțime a plantelor, in schimbarea compoziției unor specii și la micșorarea suprafeței acoperite cu vegetație. Călcatul plantelor datorită activităților pe lângă traseele amenajate se încadrează în impactul evitabil și duce repede la degradarea vegetației, ceea ce duce în consecință la crearea unei poteci vizibile, încurajând uzul acesteia în viitor de către alte persoane. În pădurile umbroase, pierderea completă a vegetației se produce rapid și mai puțin rapid în zonele deschise, cu vegetație ierboasă, mai rezistentă la abuzul factorilor externi. Studiile au arătat că impactul asupra vegetației este cel mai semnificativ atunci când traseele sunt amenajate, acesta reducându- se semnificativ chiar dacă crește frecvența cu care este practicat acel traseu.

Modificări ale compoziției vegetației de-a lungul traseului are atât efecte benefice cat și efecte adverse. Plantele rezistente la călcare asigură o acoperire durabilă a solului și îl protejează pe acesta de eroziunea apei și a vântului, iar rădăcinile rezistente stabilizează solul împotriva fărâmițării din cauza traficului intens. Cu toate acestea, studiile au arătat că impactul ciclismului montan în aceste habitate nu este diferit de impactul produs de turiștii care practică hiking-ul sau drumețiile montane și este semnificativ mai redus decât impactul creat de turismul ecvestru.

Cei ce construiesc și întrețin traseele de cicloturism pot fie să evite sau să minimizeze impactul asupra vegetației prin plănuirea cu atenție a traseului, construcția și întreținerea sa și de asemenea prin supravegherea modului prin care aceste trasee sunt utilizate de către cicliști.

Voi enumerate mai jos câteva moduri prin care se poate minimiza impactul asupra vegetației:

• traseele construite să aibă un design suficient de atractiv, astfel incât cei ce le utilizează să nu fie tentați să se aventureze in afara traseelor amenajate;

• plasarea traseelor în afara zonelor cu plante și animale rare și în afara habitatelor periclitate;

• păstrarea traseelor cat mai înguste pentru a micșora suprafața totală afectată;

• atunci când traseele sunt construite, impactul asupra vegetației din imediata vecinătate a traseelor să fie cât mai puțin afectate (amenajarea traseelor cu unelte de mână este o metodă mult mai puțin invazivă decât cu ajutorul utilajelor);

• traseele să fie construite pe dealuri cu o înclinație mai ridicată, atunci când este posibil. Construirea traseelor pe versanți necesită un impact inițial asupra vegetației și solului mai mare, insă terenul înclinat de pe marginile traseului vor delimita clar traseul și vor concentra traficul strict pe traseu. Traseele pe teren mai plat, deși implică un impact inițial mai redus, vor permite lățirea traseelor datorită devierii cicliștilor de pe linia inițială;

• utilizarea unor tehnici de construcție a traseelor care să reutilizeze solul și plantele îndepărtate de pe traseu, prin îndepărtarea întregului strat vegetal și repoziționarea acestuia în alt loc.

De asemenea există considerente importante pentru a menține și întreține trasee pentru a evita impacturi ncncccsare și constante asupra vegetației:

• Deși este necesar ca traseele să fie păstrate curate de vegetație, atunci când sc întreprind aefiuni de curățare a traseelor ar trebui să se urmărească ca vegetația rămasă să limiteze penetrarea razelor solare pe suprafața solului, care stimulează schimbarea compozițională a plantelor și creșterea plantelor non-native.

• Un program activ de întreținere a traseelor, prin îndepărtarea copacilor căzuți și a vegetației moarte de pe marginea acestora va duce la delimitarea clară a extremităților traseelor, ceea ce îi va determina pe ddiști să nu devieze de pe acestea O varietate de acțiuni de întreținere pot descuraja lățirea traseelor prin toalctarea redusă a vegetației din împrejurimea traseelor, delimitarea marginile» traseelor cu ajutorul bolovanilor, a buștenilor căzufi dar și alte obiecte care însă nu vor bloca drenarea traseelor.

• Educarea cicliștilor pentru a nu devia de pe traseele stabilite, luctu care va duce repede la crearea de noi trasee pc lângă traseele stabilite și deci la îndepărtarea ncncccsara a covorului vegetal. Asemenea rute adeseori se degradează rapid ți sunt abandonate in favoarea rutelor adiacente, care măresc inutil impactul asupra mediului.

• Educarea cicliștilor cu privire la transportarea semințelor de plante non-native pe bicicletele și hainele lor și încurajarea acestora să le îndepărteze prin spălarea bicicletei dar și a echipamentului utilizai. Prevenirea introducerii de plante non-native într-in habitat este esențială, întrucât îndepărtarea lor este costisitoare și dificilă.

Impactul asupra solului

Construcția și utilizarea traseelor de cicloturism duce, de asemenea, și la deteriorarea solului. La fel ca și în cazul deteriorării vegetației, cea mai mare deteriorare a solului are loc la construcția traseului. În timpul construcției, materialele organice aflate la suprafața solului precum crengile, frunzele sau acele de brad sunt înlăturate, împreună cu stratul fertil. Traseele construite pe versanți necesită o și mai mare excavare a solului. În plus, profilul de sol de sub traseu este compactat în timpul construcției și a utilizării traseului pentru a se crea o suprafață propice deplasării pe traseu.

În contrast, săpături ulterioare finalizării traseului, eroziunea solului și formarea zonelor noroioase reprezintă forme de impact care pot fi evitate, care necesită o atenție sporită din partea celor care întrețin traseele, pentru a se evita o degradare de durată a resurselor. Această degradare poate reduce gradul de utilitate al traseelor. De exemplu, eroziunea solului duce la descoperirea bolovanilor și a rădăcinilor, ducând la o suprafață de rulare inegală. Eroziunea poate continua singură odată ce roțile au săpat sub stratul de sol, concentrând cursurile de apă spre acea porțiune din traseu și astfel accelerând eroziunea și mărind șansele formării unor zone noroioase. Traseele care devin din ce în ce mai noroioase sunt și mai puțin atractive pentru cicliști și de asemenea tot din această cauză procesele de lățire a traseelor și degradare a stratului vegetal de pe lângă traseu se accelerează. Astfel de condiții măresc dificultatea traseelor și pot pune în pericol siguranța cicliștilor.

În continuare voi detalia fiecare formă de degradare a solului:

Compactarea: se datorează greutății celor care străbat traseele, care este transmisă prin picioare sau roți. Solurile compactate sunt mai dense și mai puțin permeabile, ceea ce sporește riscul de formare a șanțurilor pe suprafața traseelor, insă solurile compactate rezistă mai bine eroziunii și strămutării solului și reprezintă căi de acces durabile. Mai mult, o metoda esențială de limitare a deteriorării marginilor traseelor este aceea de a concentra traficul pe o potecă îngustă. Acest lucru va duce inevitabil la o compactare mai accentuată a solului. Utilizarea repetată a traseului duce inevitabil la coborârea nivelului suprafeței traseului fată de marginile acestuia, lucru care va duce la colectarea apei provenită din precipitații. Pe traseele cu o înclinație scăzută, această apă va forma zone noroioase, iar pe traseele cu o înclinație ridicată, aceste ape vor fi canalizate pe traseu, formând ogase și mărind gradul de eroziune al solului.

Deplasarea solului: cei ce utilizează traseele pot muta pământul lateral, ducând și la formarea contrapantelor. Această deplasare este mai evidentă când solul este îmbibat cu apă și afânat, iar cicliștii se deplasează cu o viteză mai mare și crează mișcări laterale prin viraje sau frânare. Toate acestea duc la deteriorarea traseelor în timp și la probleme legate de eliminarea apei de pe traseu, iar dacă aceste probleme nu sunt remediate, pot duce la impracticabilitatea traseului.

Formarea noroiului: Atunci când traseele sunt localizate în zone cu irigare proastă sau cu sol hiper-organic, care reține umezeala, noroiul poate fi o problemă persistentă. De cele mai multe ori acest fenomen apare în zone unde apa este deviată pe traseu sau în zone plate, de unde apa nu mai are unde să curgă. Compactarea, deplasarea și eroziunea solului pot accelera procesul de creare a noroiului și a zonelor mlăștinoase, prin crearea unor porțiuni adâncite unde apa din precipitații se adună.

Eroziunea: eroziunea solului este un impact indirect și relativ ușor de evitat, acesta putând fi erodat de vânt și cel mai des de apa curgătoare. Pentru a evita eroziunea, traseele de durată sunt construite cu o foarte ușoară înclinație într-una din părți (când traseul este amenajat pe un versant) și cu o ușoară curbură spre ambele părți, pentru a permite apei să se scurgă în ambele părți (mai ales pe traseele construite în zone plate). Cu toate acestea, uzul repetat al traseelor duce la tasarea sau deplasarea solului de-a lungul timpului și duce la inversarea acestor înclinații și curburi, care vor concentra apa pe suprafața acestora. Apa astfel concentrată va eroda și va muta particule de sol în aval. 

Gradul de eroziune depinde de asemenea și de înclinația traseului, care va accelera viteza cu care se deplasează apa, dar și de volumul de apă care străbate traseul la un moment dat, întrucât un volum mai mare de apă este mai eroziv. Odată ce apa încetinește, aceasta va depune sedimentele, lucru care va duce la înfundarea jgheaburilor de drenaj dacă acestea nu sunt întreținute și verificate periodic. Aceste cursuri de apă pot ajunge în pârâuri sau râuri, ducând la impacturi secundare asupra ecosistemelor acvatice.

Eroziunea solului este una dintre cele mai de durată consecințe, astfel că minimizarea eroziunii și formării noroiului sunt cele mai importante obiective atunci când se urmărește întreținerea unui traseu. Solul nu poate fi înlocuit cu ușurință pe trasee, iar unde acesta este se deplasează rămân expuse rădăcini care fac evacuarea apei de pe traseu mai dificilă și amplifică fenomenul de lățire a traseului.

Există mai multe tactici pentru a minimiza impactul asupra solului:

În final, este important de știut faptul că accesul pe trasee atunci când acestea sunt umede va duce la o eroziune a solului mult mai ridicată decât atunci când traseele sunt uscate. Astfel, descurajarea utilizării traselor predispuse spre eroziune atunci când au loc precipitații sau atunci când are loc topirea zăpezii este o altă metodă de a preveni impactul asupra solului.

Impactul asupra resurselor de apă

Utilizarea traseele de ciclism poate afecta, de asemenea și calitatea apei. Impactul asupra resurselor de apă, cauzat de traseele de ciclism includ introducerea de particule de sol, nutrienti și organisme patogene și pot altera felul in care apa este absorbită de către sol. Totuși, in practică, aceste impacturi sunt evitabile, iar traseele construite și intreținute corespunzător n-ar trebui să afecteze calitatea apelor.

Traseele plasate și întreținute necorespunzător pot fi erodate de apă, iar sedimente din traseu să fie purtate de torenți. În mod normal, dacă se folosesc mijloace de evacuare a apei de pe traseu corespunzătoare, sedimentele sunt depuse in apropierea traseelor, unde sunt blocate și filtrate de către vegetație. Traseele aflate în imediata vecinătate a resurselor de apă necesită un design special și management adecvat pentru a preveni infiltrarea sedimentelor de pe traseu in aceste ape. Solul erodat care pătrunde in sursele de apă măresc impuritatea apei și accelerează procesul de sedimentare, care poate afecta organismele acvatice. Sedimentele pot deranja și organismele nevertebrate, care servesc drept hrană pentru pești și alte viețuitoare.

Traseele prost concepute pot, de asemenea, altera fluxurile hidrografice. De exemplu, traseele care interceptează și deviază apa de la cursul lor natural sau de la izvoare, ape care servesc unor funcții ecologice importante, in unele cazuri, apa poate străbate o distanță semnificativă pe traseu, ducând la formarea zonelor mlăștinoase și la eroziunea accelerată a solului.

Impactul asupra faunei

Traseele și utlizatorii acestora pot afecta și fauna. Traseele pot degrada și fragmenta habitatele și pot disturba activitatea animalelor din împrejurimi, făcându-le pe unele să se indepărteze din zona din vecinătatea traseelor și altele, cum ar fi animalele de pradă, să se apropie de trasee in căutarea hranei. În timp ce majoritatea formelor de impact sunt limitate unui coridor îngust , deranjul asupra vieții animalelor se poate extinde considerabil pe lângă acesta.

Speciile diferite de animale reacționează diferit in preajma celor care utilizează traseele. Majoritatea se acomodează rapid cu prezența acestora. Acest lucru poate duce chiar la acomodarea animalelor cu prezența omului atât de mult, încât la prezența acestora, animalele să nu se îndepărteze, lucru care este foarte benefic pentru cei pasionați de privitul și fotografiatul animalelor in mediul lor natural.

Alte moduri de obișnuire a animalelor cu prezența omului nu sunt însă la fel de dorite. Unii vizitatori hrănesc animalele, fie intenționat, fie prin deșeuri alimentare pe care le lasă în urmă, ceea ce poate duce la un comportament îndrăzneț al animalelor care se apropie de oameni pentru mâncare. Aceste obiceiuri pun în pericol animalele nu doar din perspectiva pierderii instinctului acestora de a căuta mâncare in natură, ci și din pricina ambalajelor in care această mâncare adesea se găsește.

Multe din potențialele impacturi asupra viețuitoarelor pot fi evitate prin asigurarea faptului că traseele nu se intersectează cu cele mai sensibile și critice habitate ale faunei, inclusiv cele ale animalelor rare sau protejate.

Există mai multe tactici pentru a realiza acest lucru:

– traseele să fie amenajate in așa fel incât să evite terenurile riverane și zonele mlăștinoase, in special in mediile unde acestea sunt întâlnite des. in fazele incipiente schițării traseului trebuie consultați experți in viata marină și fauna sălbatică.

– pentru traseele deja existente, este indicat să se limiteze accesul in perioadele sensibile (sezoane de imperechierc de exemplu), pentru a proteja fauna de stress.

Educația celor care utilizează traseele este de asemenea un factor important și potențial o opțiune foarte eficientă de management pentru protejarea viețuitoarelor dintr-un anumit habitat. Organizațiile ar trebui să încurajeze practici viabile și să educe comportamentul corespunzător in zone unde sunt întâlnite animale sălbatice:

– păstrați mâncarea în siguranță și nu lăsați firimituri în urmă,

– este în regulă dacă un animal sălbatic iți simte prezenta însă ești prea aproape sau prea gălăgios dacă un animal se oprește din ceea ce făcea sau chiar se îndepărtează de tine.

– cel mai bine este ca viețuitoarele să fie urmărite cu ajutorul binoclurilor, teleobiectivelor și a altor mijloace de supraveghere de la distantă.

– toate animalele sălbatice au potențialul de a fi periculoase – asigurați-vâ că in preajma dumneavoastră nu există animale sălbatice și de asemenea păstrați o distantă suficientă pentru a asigura atât siguranța dumneavoastră cât și a lor.

Impactului turismului asupra peisajelor, comunitifi locale și biodiversitate

Circulația turistică nccontrolafâ efectuată la obiectivele turistice naturale sau antropice provoacă, de cele mai multe ori, distrugerea ireversibilă a unora dintre elementele care le-au consacrat ca atracții turistice, dar care asigură valoarea intrinsecă, uneori având caracter unicat.

Vizitarea intensivă a unor monumente istorice, arhitectonice și de artă, în condiții improprii (iluminat cu lumânări, lipsa dotărilor tehnice de aerisire sau de poluare ctc.) a condus la degradarea frescelor de mare valoare a unor mănăstiri, a picturilor din cadrul unor monumente istorice și de artă, distrugerea formațiilor carstice din interiorul peșterilor ctc. Tot la acest capitol se înscrie și inexistenta în zonele (sau dc-a lungul traseelor) turistice, a unor demarcări precise a locurilor de popas și cam parc. Staționarea pentru picnic sau instalarea de corturi în zone de mare atractivitatc provoacă, inevitabil, degradarea peisajului și a altor componente ale mediului ambiant, ca urmare a tasârii solului și, în special, a urmelor reziduale lăsate la întâmplare de turiști la locurile de popas. Astfel de situații de întâlnesc, de obicei, în zonele destinate turismului de odihnă și recrcere, in preajma stațiunilor și a centrelor urbane și, în special, pe pajiștile montane, în apropierea cabanelor, pe malul râurilor sau lacurilor etc.

Fenomenul poluării naturii s-a amplificat odată cu pătrunderea turismului automobilistic în locuri pâna nu demult inacccsibile pentru acest mijloc de transport Abătându-se de la traseele amenajate de acces, turiștii pătrund pe drumuri ocolite, oprindu-sc în poieni pitorești și provocând distrugerea pajiștilor, a arbuștilor și a flotei, în general, prin strivirea acesteia sau sub influenta gazelor de eșapament, scurgerilor de ulei ctc. Efectul nociv al turismului automobilistic se face resimțit și prin intensificarea circulației in stațiunile balneoclimaterice. în absenta unor restricții de acces in stațiuni, a unor zone amenajate de parcare, turismul automobilistic alterează calitățile acrului ori ale factorilor dc cură, influențând negativ și tratamentele balneare specifice.

Concepția greșită de valorificare a resurselor naturale și, in spccial a factorilor naturali dc cură afectează potențialul turistic, prin exploatarea științifică și ne rațională a accstuia și realizarea necorespunzatoarc a obiectivelor de investiții cu caracter turistic, care se concretizează prin:

– supradimensionarea stațiunilor din punctul dc vedere al capacităților dc primire și tratament, comparativ cu capacitatca potențialului resurselor destinate unei exploatări raționale;

– ne respectarea principiilor generale de protecție și exploatare a substanțelor mmcralc balneare, cu deosebire a apelor minerale și termomincralc, cum fi: limitarea zăcămintelor în raport cu rezervele omologate dc substanțe minerale balneare, executarea lucrărilor geologice in conformitate cu prevederile cercetărilor și proiectelor de specialitate, evitarea exploatării zăcămintelor până la epuizare, protejarea și evitarea altor acțiuni care pot conduce la degradarea factorului dc cură (exemplu, nămolurile terapeutice), asigurarea pcrimetrclor hidrogcologicc și sanitare ale resurselor împotriva unor agenți poluant1 etc.