IMPACTUL TEHNOLOGIEI ASUPRA SOCIALIZ ĂRII [628501]

1

UNIVERSITATEA PETROL – GAZE DIN PLOIEȘTI
FACULTATEA DE LITERE ȘI ȘTIINȚE
DEPARTAMENTUL: ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

LUCRARE DE LICEN ȚĂ

TEMA: IMPACTUL TEHNOLOGIEI ASUPRA SOCIALIZ ĂRII
COPIILOR DE VÂRSTĂ ȘCOLARĂ MICĂ

Conducător științific : A bsolvent :
Conf. l ector univ. Dr. Eftimie Simona Bălăceanu Roxana -Lizica

2
Cuprins:

Argument
Capitolul I- Caracteristicile copii lor de vârstă școlară mică
I.1 Caracteristici psihosociale ale copiilor de vârstă școlară mică
I. 1 1 Dezvoltarea cognitivă
I. 1 2 Dezvoltarea fizică
I.1 3 Dezvoltarea afectivă și socială
I. 2 Caracteristici ale învățării la școlarul mic
I.3 Clasa școlară ca grup și relațiile de prietenie
I.3.1 Familia contemporană și rolul ei în dezvoltarea școlarului mic
Capitolul II- Influența tehnologiei asupra dezvoltării copiilor
II. 1 Dependența ca efect al abuzului de tehnologie
II.1 1 Jocurile video -realitatea virtuală a copiilor
II.1.2 Telefonul mobil , o preocupare majoră a copiilor
II. 1.2.1 Rețelele sociale și mesajele ca mijloc de comunicare
II.1.3 Efectele televiziunii
II.2 Probleme de s ănătate apărute în urma utilizării excesive a ecranelor luminoase
II.3 Efectele positive ale utilizării tehnologiei la vârsta școlară mică
Capitolul III – Metodologia cercetării

III.2 Obiectivele cercetării

3
III.3 Ipoteza cercetării
III.4 Universul cercetării
III.5 Metode și tehnici de cercetare
III.6 Analiza și interpretarea datelor
III.7 Limitele cercetării
III.8 Concluziile cercetării
Bibliografie
Anexe

4
ARGUMENT

Evoluția accelerată a tehnologiei influențează felul în care oamenii vorbesc, gândesc și
acționează în anumite situații. Generația tânără a crescut fiind înconjurați de tehnplogie, ceea ce
nu este un lucru rău, dacă această tehnologie este utilizată în mod corect. Copilăria lor este
redefinită în termini de telefoane inteligente, rețele de socializare, jocuri video, chat -uri, uitând
astfel de esența copilăriei, a jocurilor în aer liber, discuții amuzante în parc cu prietenii sau
drumeții în natură. În această situație, părinții au dificila sarcină de a selecta conținuturile la care
copiii au acces, timpul pe care aceștia au v oie să îl petreacă în fața ecranelor și de a contura o
barieră între lumea reală și cea virtuală, deoarece copiii au temdința de a le întrepătrunde.
Problema majoră pe care am dezbătut -o, nu este aceea de a elimina total tehnologia din viața
copiilor, ci de a identifica și selecta cee ace este absolut indispensabil și cee ace ne “ fură” timpul,
prietenii, memoria, atenția, cee ace ne îngreunează comunicarea și limbajul pe care îl utilizăm
zi de zi. Omenii sunt într -o continu ă căutare de stimuli, care îi aju tă la înlăturarea plictiselii,
aceasta fiind o problem des întâlnită atât în rândul copiilor, dar și al adulților. Iar aceștia recurg
la ceea ce le este la îndemână, adică tehnologia. Este mult mai simplu să teschizi televizorul sau
laptopul, decât să orga nizezi o drumeție sau să îți chemi prietenii la joacă. Din cauza acestor
lucruri, copiii ajung să se autoizoleze de restul lumii, astfel încât comunicarea nu se mai poate
realiza în condiții favorabile dezvoltării lor.
Tema pe care am ales -o reprezintă un subiect controversat și un aspect foarte important din
viața unui copil, aspect pe care trebuie să îl corectăm dacă lucrurile evoluează într -o traiectorie
greșită. Socializarea este extrem de diferită față de cea din anii trecuți. Părinții generației actu ale
nu pot înțelege pe deplin situația în care se află copiii lor, dorința continua de a petrece timpul
în fața ecranelor, în defavoarea ieșirilor în aer liber și a întâlnirilor cu prietenii. Acest aspect al
socializării copiilor mi -a atras atenția în urma observării zilnice a evoluției tehnologiei, evoluție
care captivează atenția celor mici și care uită să comunice, să experimenteze lucruri noi, să
întâlnească oameni noi și să își trăiască copilăria așa cum este de preferat, adică lăsând deoparte
telefonu l, tableta, laptopul și tot ce implică tehnologia, și să se bucure de lucrurile reale.

5
În cee a ce privește domeniul nostru de interes, din studierea literaturii de specialitate, am
constatat că folosirea tehnologiei aduce benefici i dar, am dori să exploră m și segmentul
interactiunilor dintre tehnologiei și impactul acesteia asupra socializării copiilor de vârstă
școlară mică.
Structurată pe trei capitole, lucrarea începe cu prezentarea aspectelor generale ale
caracteristizilor copiilor de vârstă școlară mică, continuând cu prezentarea influențelor din aria
tehnologiei , tot ce poate un copil experimenta din acestă arie vastă, aspect positive și negative
ale tehnologiei. Lucrarea fiind încheiată cu cercetarea în care am prezentat obiectivele
propi=use, scop ul, ipoteza de lucru și lotul de participați find alcătuit din elevii clasei a III -a ai
Școlii Gimnaziale Mireșu Mare.
Am finalizat prin interpretarea datelor care au presupus investigarea și descoperirea impactului
tehnologiei asupra copiilor și modalita tea prin care putem corecta comportamentele acestora,
pentru a dezvolta latura comunicării interumane, prin diminuarea utilizării tehnologiei de către
cei mici.
Plecând de la literature de specialitate, am propus două chestionare, unu pentru copiii, iar
celălalt pentru părinți, și un experiment la nivel individual, și vom încerca să demonstrăm sau
să validam ipoteza : “Dacă frecvența utilizării tehnologiei de către copiii de vârstă școlară mica
este diminuată, acest lucru implicand disponibilitatea părinți lor, atunci s -ar putea observa o
creștere la nivelul socializării ”. Pentru a verifica ipoteza vom analiza răspunsurile copiilor la
întrebările adresate în chestionar, ca mai apoi să observ părerea părinților cu privire la acest
subiect legat de timpul pe c are copiii îl petrec în fața ecranelor și modul în care aceștia
socializează. Părinții au un rol important în corectarea comportamentelor dezirabile, și a
îmbunătățirii sociazlizării în general al copiilor. La nivelul experimentului individual, acesta va
fi axat pe o situație problematică a unuia dintre copiii lotului studiat și observarea amănunțită a
evoluției acestuia. Cercetarea s -a finalizat cu validarea ipotezei și descoperirea părerilor
copiilor, dar și a părinților în ceea ce privește nivelul scăzut al socializării și preferinșa către
ecranele cu lumină albastră. Prin dezbaterea acestei probleme, am încercat să des chid noi
orizonturi, mai ales părinților, deoarece ei sunt cwi care pot corecta și influența
comportamentele copiilor.

6
Era digitală determină o schimbare la nivelul socializării, o înclinație pentru petrecerea
timpului alături de calculator, televizor și telefon, în majoritatea cazurilor. Tehnologia poate
aduce nenumărate avantaje, însă copiii au nevoie de îndrumare pentru a nu rămâne captivi în
lumea virtuală, uitând astfel de ce este cel mai important, și anume comunicarea directă cu cei
din jur, în lume a deconectată, reală.

7
Capitolul I- CARACTERISTICILE COPIILOR DE VÂRSTĂ
ȘCOLARĂ MICĂ

I.1 Caracteristici psihosociale ale copiilor de vârstă școlară mica

Acestă perioadă este cuprinsă între 6 -12 ani, iar copiii trec prin schimbări evidente care
sunt legate de latura afectivă, de identificare și nu în ultimul rând de învățare. Intrarea în școală
este prima schimbare radical prin care trec copiii, mediul fiind total diferit de cel de acasa,
limbajul cologvial devine formal, iar sprijinul cel mai de preț al copilului, mama, dispare. Copiii
devin mai inteligenți, memoria voluntară se dezvoltă și gândirea devine logică. “Dobândește
reversibilitatea gândirii,, poate să anuleze o acțiune, învață să clasifice în funcție de mărime,
formă și culoare, iar abia la vârsta de 10 ani va putea raționa asupra proporționalității ”.(Mihaela
Suditu, Alina Mărgărițoiu,2008, p.7) La vârsta de 12 ani, gândirea atinge stadiul operațiilor ce
fac posibilă abstractizarea. Activitățile obișnuite se redu c odată cu intrarea în școală, tipul
fundamental de activitate fiind, acum, învățarea. Copilul intră intr -un colectiv nou, colegii de
clasă fiind a doua familie, cerințele sunt riguroase , orarul fix, temele pentru acasă și activitățile
din cadrul orelor , iar șocul este cu atât mai puterni c, cu cât timpul de joacă este diminuat.
Privită din punct de vedere socio -moral, evoluția școlarului mic este influențată de
dezvoltarea relațiilor lui cu adulții și cu alți colegi de clasă. În acest sens, sunt semnificati ve
pentru copil relațiile pozitive, de cooperare și căldură ale părinților, sau, dimpotrivă, atitudinea
lor de respingere, care se manifestă prin ostilitate, răceală și autoritate brutală sau, pur și simplu,
prin indiferență. În familiile în care părinții manifestă constant un control intens, riguros, copiii
sunt (în general) mai puțin prietenoși și creativi, mai dependenți de alții și au un proces de
maturizare mai lent. Pe de altă parte, în familiile în care se exercită un control prea lejer sau se
manife stă indiferență, copiii au tendința de a deveni dezordonați, necompetitivi, neadaptați.
(Verz ea,2000)

8
I.1.1 Dezvoltarea cognitiv ă

Termenul cognitiv derivate din latinescul cognoscere (a cunoaște), se referă la activitățile
implicate în achiziția, procesarea, organizarea și utilizarea cunoștințelor. Cu alte cuvinte, este
vorba despre toate acele abilități associate cu gândirea și cunoașterea. (Cristian Vasile, 201 5)
Jean Piaget elaborează 5 stadii, iar noi ne vom focalize pe cele corespun zătoare copilăriei.
a) Stadiul senzorio -motor (0-2 ani) – reprezintă perioada în care copilul începe să își dezvolte
capacitățile senzoriale și motorii.
b) Stadiul preoperatoriu (2-7/8 ani) – se centrează în jurul funcției simbolice, copilul poate
să învețe să exprime o realitate, cu ajutorul unui substitute evocator, cuvânt, desen,
imagine, comportament.
c) Stadiul operațiilor concrete (7/8-11/12 ani) – sunt elaborate instrumente mintale
fundamentale și permanente care, în stadiul următor, se întregesc printr -un sy stem
operational și mai complex.
d) Stadiul operațiilor formale (11/12 -15/16 sau niciodată) – raționamentul se desprinde de
concret,punându -se baza pe abstractizare,iar gândirea devine formală.
e) Gândirea categorială (15/19 ani) – se dezvoltă pe baza conceptelor integrate în sisteme.
(Cristian Vasile, 201 5, note de curs )
Perioada școlară mica coincide cu intrarea copilului în școală și este apreciată de unii
psihologi ca fiind etapa finală a copilăriei, întinsă pe o perioadă de 4 ani (6/7 – 10/11).,intrarea
în mediul școlar reprezintă principalul pas spre maturizare. Vârsta școlară se distinge prin
orientare obiectivă a intereselor, prin diminuarea egocentrismului și sociabilitate crescută. În
cee ace privește activitatea șco lară pot apărea diferențe în ceea ce privește erorile tipice. Băieții
sunt mai înclinați să facă erori de rezolvare, în timp ce fetele pot cădea în capcana erorilor de
interpretare, deoarece fetele atrag un sistem hiperprotectiv din partea părinților și pe ntru că “ele
aumai mult decât băieții,tendința de a se identifică cu persoanele care le dirijează, se constată că
au dificultăți mai mari în a -și dezvolta autonomia și independența cognitivă ” (Andrei Cosmovici
și Luminița Iacob, 1998, p.45)
Conform cerințe lor profilului de formare generală, a bazelor precizate ale cogniției,
obiectivele educației cognitive, în primul rând,scopurile nu pot fi formulate decât în termini, în
sens progresiv, de deprinderi, priceperi, abilități, competențe cognitive și metagogn itive. (Elena

9
Joița,2002, p.81) Aceste scopuri se referă la ceea ce se așteaptă de la copiii lumii contemporane,
așteptările fiind reprezentate de patru “piloni ai cunoașterii”:
-“a învăța să știi ” (Elena Joița,2002, p.81) – dobândirea instrumentelor cunoașterii ,prin
achiziția unor unități informaționale, înțelegerea propriului mediu înconjurător,afirmarea
plăcerii de a ști, a înțelege și a descoperii, a cerceta pe cont propriu, prorirea curiozității
intelectuale.
-“a învăța să faci”- face referire la rezolvarea de probleme,situații, sarcini problematizate
ale vieții, cooperare în cunoaștere și rezolvare, acumularea de variate experiențe cognitive,
aplicarea cu success a cunoștințelor și instrumentelor cognitive, trecerea la abil ități.
-“a învăța să cunoști împreună cu ceilalți ”- creaarea unui climat de cooperare, nu de
competiție, obținerea unor reușite la nivelul grupului, rezolvarea de probleme prin cooperare.
-“a învăța să aflii ”- prin echilibrarea dezvoltării spiritual -cogn itive-afective -sociale -morale –
profesionale, afirmarea gandirii critice independente, luarea de decizii corespunzătoare și
rationale, rezolvarea independent a problemelor propria. (Elena Joița, 2002, p.82)

Senzații,Percepții, Reprezentări
Senzația – cunoasterea unei insusiri separate a unui obiect sau fenomen, in momentul cand
acesta actioneaza asupra unui organ senzorial. La originea tuturor senzatiilor stau procesele de
excitatie senzoriala care se produc in celulele specializate din neur onii situati in ganglionii
spinali. Senzațiile apar numai la contactul direct cu organelle de simț,ele fiind: senzații auditive –
urechea -auzul ; senzații vizuale – ochiul – văzul ; senzații gustative – limba -gustul; senzatii de
olfactive – nasul -miros; senzații cutanate -piela.
Comparativ cu senzația , percepția – constituie un nivel superior de prelucrare și integrare a
informației despre lumea externă și despre propriul nostru eu. Superioritatea constă în realizarea
unei imagini sintetice, unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor noastre de simt sunt reflectate ca totalități integrale, în individualitatea lor specifică.
Ea are la bază senzația și se constituie prin articularea și integrarea senzațiilor, dar nu este

10
reductibilă la acestea. (Cristian Vasile,201 5, note de curs “Fundamentele Psihologiei”) Percepția
formează tot o imagine primară, care se realizează ‘aici’ și ‘acum’ ca și în cazul senzațiilor, dar
într-o oarecare măsure se deosebesc prin faptul că imaginea percepută este semnificativă,
dispune de atributul vizuali zării obiectului perceput, imaginea durând in mod normal atata timp
cat obiectul se afla in campul perceptiv. Spre deosebire de senzație,percepția permite
posibilitatea diferențierii și identificării obiectelor , deoarece cu ajutorul acesteia se poate acțio na
concomitant asupra mai multor organe de simt.
Reprezentarea – prezența în minte a unor obiecte sau fenomene, independent de excitarea
actuală a organelor de simt. Acțiunea mintală cu obiectul în absența lui, dar cu condiția ca acesta
să fi ac ționat c ândva asupra organelor noastre de sim ț. (Cristian Vasile,201 5,note de curs
“Fundamentele Psihologiei”) Copilul acumuleză diverse reprezentări în clipa în care are contact
direct cu lumea înconjurătoare, cu familia, comunitatea unde locuiește, în general rep rezentări
legate de obiecte, fenomene, persoane etc. Încă din primii ani de viață, copilul posedă o varietate
largă de reprezentări despre fruct e, legume, obiecte de uz casnic, membri familiei , despre
jocurile și activitățile petrecute cândva.
Reprezentar ea se deosebește de percepție prin următoarele caracteristici: – este o imagine
produsă și prelucrată, din care cauză este mai puțin intensă și mai puțin clară; – are un caracter
instabil (dacă uneori reținem imaginile celor percepute mai mult timp, adesea ele dispar repede,
putându -le evoca din nou cu un efort); – are un caracter fragmentar, în sensul că unele elemente
lipsesc; – sporul de cunoaștere pe care îl aduce reprezentarea față de percepție se datorează
faptului că prima este o reconstrucție a real ității cu mijloace operatorii de tip intelectual.
(Corneliu Novac, 2014)

Atenția
Atentia se defineste ca functie sau mecanism de orientare, focalizare si fixare a constiintei
asupra unui obiect, sarcini, intrebari, probleme, etc. (Cristian Vasile, 201 5,note de curs
“Fundamentele Psihologiei”) La intrarea în școală copiii trebuie să își focalizeze atenția timp de
45-50 de minute, însă acest lucru este destul de dificil. Cea mai importanta caracteristica a
atentiei este selectivitatea. Se dezvoltă atenția selectivă în care copiii vor fi capabili să ignore

11
factorii perturbatori, pentru ași orienta atenția un anumit timp, pe un singur element. Copiii
trebuie să învețe asupra căror activități, idei, stimuli verbali să își focalizeze atenția pentru ca
informa țiile să fie benefice acestor a.
Acest fenomen psihic esteputernic influențat de motivație, de stările afective, fiind însoțit de
caracteristici bine cunoscute ale posturii și mimicii (dacă „privesc ” înspre un eveniment
îndepărtat, de exemplu, ridic capul , sprâncenele, apar cute pe frunte, ochii sunt larg deschiși, iar
când caut în memorie o denumire se manifestă expresii contrarii). (Andrei Cosmovici și
Luminița Iacob, 1998,p.130) Prezenta atenției asigura o buna receptare senzoriala si perceptiva
a stimu lilor, intelegerea mai profunda a ideilor, o memorare mai rapidă si eficient .
Se pot descrie trei forme de atenție. :
– involuntară, când orientarea se face de la sine, fără un efort din partea noastră . În general
este de scurtă durată, prin concentrarea atenției asupra unor stimuli din exterior. Aceasta nu este
specifică doar omului, ci, poate apărea și la animale.
-voluntară, care presupune concentrarea și orientarea atenției asupra unui obiect, a unei
activități, sarcini pentru implementarea rapidă a conținutulul informațional. D eoarece obiectul
sau fenomenul in sine ii capteaza si le mobilizeaza procesele perceptive . Aceasta depinde de la
un undivid la altul și are la bază motivația.
– postvoluntară , atunci când o activitate care a necesit at efort devine plăcută și ne atrage în
mod spontan.

Memoria
Memoria definește dimensiunea temporală a organizării noastre psihice, integrarea ei pe cele
trei segmente ale orizontului temporal -trecut, present și viitor. (Cristian Vasile, 2015, note de
curs “ Fundamentele Psihologiei ”) Fără memorie, noi am trăi doar prezentul, nu am avea amintiri
nici frumoase, nici mai puțin plăcute, nu am avea parte de experiență atunci când am fi puși în
fața unei situații, fără memorie adaptarea umană nu ar fi posibilă.

12
Memoria este un proces de cunoa ștere, iar rolul ei cel mai important este de a oferi conținuturi
proceselor cognitive superioare (gândirea și imaginația). Informațiile nu sunt preluate ca atare,
ci se intervine asupra lor cu operații de organizare, sistematizare, structurare, ierarhizare,
ordonare, pentru a fi utilizate rapid și efi cient în învățare, înțelegere și rezolvare de probleme.
Specific vărstei școlare mici este creșterea considerabilă a volumului memoriei, deoarece la
această vârstă sunt acumulate informații importante dezvoltării acestora. Se accentuează
caracterul volunta r, conștient al memoriei,al proceselor ei. În partea a doua a micii școlarități
(clasele a III -a și a IV -a), copilul este capabil sa -și fixeze sarcina de a memora, să -și planifice
din timp memorarea unui material oarecare, încearcă să introducă o serie de repere intelectual e
sau strategii de învățare. are loc disciplinarea si ordonarea desfasurarii ei dupa o anumita logica,
memoria se intelectualizeaza in adică se sprijina tot mai mult pe ratiune, pe intelegere , pe logica.
“Memoria se caracterizeaza prin c ateva trasaturi esentiale, care ii sunt imprimate de
integrarea ei in structura proceselor si activitatilor specifice. Memoria este activa, selectiva,
contextuala, mijlocita, organizata logic si sistemic.” (Cristian Vasile, note de curs , 2015 )
Memoria este condiționată de ceea ce atrage atenția școlarului, iar cercetările arată că elementele
memorate mecanic sunt primele care dispar, așadar copilul face trecerea de la memoria mecanică
la memoria logică , memorie ce trebuie antrenată cu ajutorul p rofesorului prin explicații
suplimentare până în momentul în care toți copiii nu au carențe în ceea ce privește conținutul
predat la clasă.
Dupa criteriul timpului, se delimiteaza:
– memoria senzoriala – se refera la persistenta unei reprezentari senzori ale a unui obiect dupa
ce acesta nu mai actioneaza asupra receptorilor. Durata ei este de cateva sutimi de secunda
(Cristian Vasile, note de cur s, 2015 )
-memoria de scurta durata – are o capacitate limitată și se mai numește și memorie de lucru.
Studiil e experimentale au aratat ca in primele 6 secunde se uita peste 50% din materialul
memorat, si dupa 15 secunde se uita 90% (din total).
– memoria de lunga durata – este cea a carei durata se intinde de la cateva zile la intreaga viata
a individului. Presupune o persistenta foarte mare a informatiei. Se ajunge la acest tip de

13
memorie prin mijlocirea memoriei de scurta durata, prin repetitii, asociatii, afecte, conex iuni
logice etc. (Cristian Vasile, note de curs , 2015 )
Gândirea
Gândire a reprezint ă nivelul cel mai înalt de prelucrare și integrare a informa ției despre lumea
extern ă și despre propriul nostru „eu”. Prin ea se realizeaz ă saltul calitativ al activit ății de
cunoa ștere de la particular la general, de la accidental la necesar, de la simpla con ștatare a
existen ței obiectului la interpretarea și explicarea lui legic -cauzal ă, se face trecerea de la
procesele psihice cognitiv sen zoriale la cele cognitiv superioare. (Cristian Vasile, note de curs,
2015 ) Ea include acele procese care permit manipularea informațiilor astfel încât să putem face
față situațiilor imediate și în adaptare. Gândirea copilului la această vârstă este strâns legată de
dezvoltarea senzațiilor și percepțiilor. În principal el folosește gândirea în descoperirea mediului
înconjurător , a jucăriilor, a tuturor obiectelor din jurul lui având la bază actul percepției.
Conform lui Piajet , școlarul mic aflat în stadi ul operațiilor concrete, folosește pentru
rezolvarea problemelor raționamentul inductiv concret -abstract și analogic prin asemănare, cel
deductiv urmează să apară în adolescență. Trecerea la acest stadiu reprezintă un aspect important
în dezvoltarea cognit ivă, deoarece acum sunt elaborate intrumente mintale fundamentale,
permanente. La întrarea în școală copilul începe să își argumenteze ideile, să explice, să își
susțină punctul de vedere, gândirea devine mai productivă.
Așadar, poate gândi logic problemele concrete acum și aici. Gândirea devine reversibilă, în
limitele realității, copilul înțelege deducția necesară cunoscând proprietățile obiectelor. Ceea ce
antrenează activitatea intelectuală a copiilor, este activitatea școlară, fapt care aduce o
importanță majoră învățătorului, care trebuie să cunoască și să aplice strategii pentru a -i provoca
pe copii să gândească. Prin antrenarea gândirii multitudinea de informații cu care este asaltat
este usor procesată, daca informațiile trec prin procesul gândirii și prezintă un interes pentru
aceștia.
“Gandirea se finalizeaza prin concepte, judecati, rationamente, prin sisteme cognitive
incheiate. Unitatea de baza a gandirii este notiunea – integrator categorial care selecteaza si
sistematizeaza insusiril e esentiale, legice si necesare, cu privire la o intreaga clasa de obiecte
sau fenomene.” (Cristian Vasile, note de curs , 2015 ) Prin termenul de „gândire” se reflectă ceea

14
ce copilul „înțelege”, dacă informația nu ar fi înțeleasă, notiunile nu sunt decat, cel mult, etichete
verbale lipsite de continut.
Limbajul – este activitatea psihica de comunicare intre oameni prin intermediul limbii, ori
comunicarea (transmitera de informatii) presupune vehicularea unor semnificatii intr -un
"emitator" si un "receptor ", ceea ce nu se poate realiza decat prin utilizarea unor "c oduri" care
sa permita,materializarea acestor "mesaje", codurile putand fi semnele (cuvintele) diferitelor
limbi naturale, limbajul mimico -gesticular (specific surdo -mutilor), sau alfabetul Morse,etc.
“Vorbind cu o altă persoană, copilul conștientizează funcția comunicativă a limbajului.
Gândirea nu poate exista fără limbaj: omul se folosește de cuvinte pentru construirea socială a
înțelegerii” (Cristian Vasile, 201 5, note de curs ) Fără limbaj comunicarea nu s -ar mai realiza și
acest lucru ar duce la un r egres puternic al societății de astăzi.
La intrarea în școală copiii au această deprindere, dar nu este suficient dezvoltată, nu cunosc
elemente de gramatică, ortografie și caligrafie. Vocabularul acestora, la intrarea în clasa I este
relativ bogat, aprox imativ 2500 de cuvinte. Pe parcursul celor patru ani ( clasele I -IV) sunt
observate progrese evidente, deprinderea de scris -citit, esprimarea corectă în propoziții logice
etc.
”Dezvoltarea deprinderilor de limbaj se realizează prin extinderea cunoștințelor despre
rădăcinile cuvintelor, a prefixelor, a sufixelor, și aplicării unor reguli gramaticale și a folosirii
limbajului abstract independent de context. Înțelegerea conexiunilor dintre cu vinte se bazează
pe stăpânirea sintaxei și în genere, la construcțiile gramaticale ce se îmbogățesc în toți anii de
școală elementară. Astfel, cuvintele și gramatica devininstrumente de comunicație ce facilitează
adaptarea copilului la situații diverse ” (Verzea, 2000, p.153) Pâna la intrarea în clasa a V -a copiii
au puternic implementată această deprindere, fără de care nu ar putea avea un decurs progresiv
în anii de școală gimnazială.

Imaginația și creativitatea
Imaginația reprezintă funcția cea mai imp ortantă în procesul de creație original și vizează
obținerea unor reacții, fenomene psihice noi pe plan cognitiv, afectiv sau motor. Jeanne Bernis

15
(1958) arata ca “Imaginatia este definite, in general, ca fiind facultatea pe care o are spiritul de
a produc e imagini – ceea ce inseamna fie simpla reproducere a senzatiilor in absenta obiectelor
care le -au provocat, fie creatiile libere ale fanteziilor noastre”. Imaginea mintală este o
reprezentare cognitivă care conține informații despre forma și configurația spațiala (pozitia
relativă) a unei mulțimi de obiecte, în absența acțiunii stimulilor vizuali asupra receptorilor
specifici. (Mircea Miclea, 2003). Imaginația este fundamentală la vârsta școlară mică, chiar
dacă, spre deosebire de vârsta preșcolară este mai rigidă, mai critică, se apropie mai mult de
realitate. Așadar se observă o maturizare a copiilor, încât limitele imaginației se îngustează.
Formele creative ale imaginației sunt stimulate de activitățile extrașcolare, de joc, de povești și
compuneri, de contactul cu mediul înconjurător și contactul cu ceilalți copii. De aceea este foarte
important să stimulăm imaginația copiilor, deoarece fără imaginație am trăi într -o lume incoloră.
Imagina ția joac ă un rol fundamental în activitatea um ană, fiind o veriga component ă centrala
a creativit ății. Creativitatea presupune capacitatea sau aptitudinea de a realiza ceva original, de
a nu pune bariere atunci când creăm un obiect, un text sau orice altceva. În primul rând
creativitatea trebuie încur ajată în școală, dar pentru ca acest lucru să fie posibil, învățătorul
trebuie să aibă dezvoltată această funcție. Ea este mai complexă decât imaginația, deoarece face
posibilă crearea unor produse reale sau mintale. La vârsta școlară mică creativitatea es te în plin
proces de dezvoltare, dar din nefericire majoritatea materiilor învățate în clasele I -IV nu
stimulează această funție.

I.1 2 Dezvoltarea fizică

Dezvoltarea fizic ă, în această perioadă, are un ritm mai lent față de etapele anterioare. Intrarea
în mediul școlar îi face pe copii mai atent la schimbarile apărute la propriul corp, dar și la
schimbările observate la ceilalți colegi, având tendința de a se compara și de a evidenția lucrurile
noi apărute la ei și la ceilalți. În primii doi ani ( clasa I și a II -a) dezvoltarea fizică este lentă,
schimbările nu sunt majore, iar copiii nu oferă o importanță prea mare acestor modificări.

16
O schimbare vizibilă în acești ani es te aceea a scchimbării dentiției provizorie cu cea
permanentă, care presupune, de cele mai multe ori, o povară pentru copii, dar și pentru părinții
acestora. Apar dureri ușoare sau relativ puternice, în funcție de organismul fiecăruia , are loc
modificarea temporară a vorbirii și dificultăți în alimentație.
Se observă cele mai multe modificări fizice, dar și fiziologice. După spusele lui Verzea, în
lucrarea Psihologia vârstelor , copiii cu vârsta cuprinsă între 6 și 10 ani cresc cu aproximativ
20 cm, iar greutatea cu aproximativ 10 kg. După șapte ani este in tensă osificarea la nivelul
bazinului la fete, precum și procesele de calcifiere la nivelul osaturii mâinii. Cresterea in
inaltime este usor incetinita intre 6 si 7 ani dar apoi ritmul este mai mare si la sfarsitul stadiului
inaltimea medie este la baieti de 132 cm iar la fete de 131 cm. Există însaă tendința ca fetele să
aibă pentru prima dată un ușor avans față de băieți.
În decursul școlarității mici crește volumul mușchilor și , implicit, forța musculară și se
dezvoltă musculatura fină a degetelor mâin ii. Osificarea de la nivelul mâinilor conduce la
creșterea preciziei mișcărilor și a forței, dezvoltându -se astfel abilitățile de manipulare a
lucrurilor și abilitățile manuale. Aceste schimbări duc la dezvoltarea motricității. Începând cu
vârsta de șase a ni sunt observabile diferența între sexe, fetele având o mai bună coordonare a
mișcărilor și o precizie mai crescută față de băieți, în timp ce aceștia au rezultate mai bune la
acțiunile simple care implică forța.
Schimbările fizice nu sunt doar cele vi zibile, tot în această perioadă are lor dezvoltarea
continuă și la nivelul sistemului nervos. Creierul cântărește aproape 1200 de grame la șapte ani,
iar ceea ce trebuie subliniat este că se produce o creștere la nivelul lobilor frontali și a
conexiunilor neuronale implicate în activitatea citit -scris. ( Verzea, 2000, pp. 133 -134)
La nivelul sistemului nervos sunt importante urmatoarele schimbări:
a) creste masa creierului pana la 1200 -1300 g;
b) din punctul de vedere al structurii neuronilor creierul scolarilor mici este aproape ca al
adultului;
c) se dezvolta in mod deosebit, sub raport functional lobii frontali;
d) creste viteza de formare a legaturilor dintre neuroni;

17

I.1 3 Dezvoltarea afectivă și socială

Un prim factor al dezvoltării optime a afectivității este existența unor obstacole în calea
tendințelor negatice ce apar spontan în primii ani de viață. Pentru gruparea tendințelor în
structuri din ce în ce mai complexe este necesară o anumită tensiune. Când nu apare nici o
barieră, nici o frustrare, tendințele se consumă imediat în acțiuni al căror ecou rămâne redus.
Este situația creată în acele familii unde, existând un singur copil, părinții consideră ca o datorie
să îi satisfacă toate dorințele , să nu -i pună nici o constrângere , nici o interdicției. ( Andrei
Cosmovici, Luminița Iacob, 1998, p.207 ) Acel copil, crescut într -o astfel de familie va avea
dificultăți în ceea ce privește desprinderea de părinți și maturizarea sa ca viitor adult, dar vor
exist a dificultăți și în ceea ce privește caracterul. Un copil care nu a învățat ceea este aceea o
interdicție, care totdeauna a avut ceea ce și -a dorit, când și -a dorit, nu va ști cum să reactioneze
în momentul în care va merge la școlă . Copiii parcurg o perio adă lungă de maturizare a
afectivității. Instabilitatea este destul de evidentă ca și “crizele” de afectivitate.
Alt factor inmor tat este acela al copiilor recent intrați în școlă trec de la instabilitate, la
stabilitate, deoarece ei intră în zona responsabilităților, responsabilitate indusă de noul atribut,
cel de elev. Copilul trebuie să accepte noile sarcini, noua poziție socială care trebuie trat ată cu
seriozitate și conștiinciozitate. Această perioadă a fost numită de psihanaliști, perioada de
latență , în care interesul este orientat spre formarea de relații interumane și conformarea la
normele sociale. Școlarul este prins în avalanșa schimărilor , a responsabilităților și a solicitărilor
din partea adulților. Orele de somn se modifică, timpul pentru joacă se limitează, trecând pe
primul loc temele pentru acasă,comportamentul are parte de schimbări, fiind resimțite două
tipuri comportamentale, cel de acasă și cel din instituția școlii. Spre varsta de 9 -10 ani scolarul
poate chiar sa simuleze o buna dispozitie chiar daca nu o are. Creste de asemenea si
perspicacitatea lui de a intui dispozitia altora.
“Emoțiile, dispozițiile, sentimentele copiilor sunt mai puțin exteriorizate. Chiar bucuria
și veselia sunt mai puțin expresive, iar temerile, supărările, dezamăgirile tind să fie suferite în
tăcere ca și cum antrenarea lui în a se subordona cât mai bine cer ințelor școlii s -ar extinde și în

18
această zonă intimă ” ( Crețu, 20 11, p. 246) Trecerea la acestă etapă a maturizării afective ajută
școlarul în a nu -și exteriorize toate sterile, în special cele negative, apare controlul. Copilul nu
mai plânge de fiecare d ata când nu primește cee a ce vrea, preferă să nu mai reacționeze impulsiv,
mai ales la școală sau când sunt persoane străine prin preajmă, decide să -și interiorizeze
emoțiile. La acestea se adaugă uneori și limitarea afecțiunii pe care copilul o primește din
mediul familial. Investirea emoțiilor, a sentimentelor de prietenie ajtă la dezvoltarea afectivă și
a personalității copilului iar din acest motiv părinții ar trebui să își încurajeze copilul în
interacțiunea cu ceilalși copii, fie ei prieneni sau cole gi de clasă, deoarece dezvoltarea
personalității și a afectivității este strâns legată de relațiile pe care acesta le stabilește cu ceilalți.
“Sentimentele față de famile se consolidează și se adâncesc mai ales dacă se simte iubit
necondiționat de părinți și îi are alături la greu. Deși este mai puțin expansiv în manifestarea
dragostei pentru părinți, se simte mai legat de ei și dorește să -i ajute. Interacțiunea cu
învățătoarea generează sentimente de dragoste, admirație, respect, ce se pot continua și după
încheierea ciclului primar. (Crețu, 2011, p.249 )
Reușita sau nereușita rezolvării unor probleme, faptul că lucrarea a fost apreciată pozitiv
sau nu, angajează elevul în permanență în numeroase și variate situatii, declansandu -i diverse
stări emoționale cu influența directă asupra activității școlare. Un impact puternic asupra stării
afective a copiilor îl reprezintă calificativele pe care le primesc la școală, în special când nota
nu este justificată în perceppția elevului. În special fetele sunt cele ma i conștiincioase, ele trăiesc
o adevărată trauma cand primesc un calificativ mic, când nu reusesc să -și rezolve teme pentru
acasă sau când li se atrage atenția cu priviere la un anumit aspect. De aceea profesorii trebuie să
justifice notele pe care le dau elevilor, să îi încurajeze, șă îi motiveze îi cee a ce privește
potențialul fiecăruia.

19
I.2 Caracteristici ale învățării la școlarul mic

“Motivația reprezintă ansamblul factorilor care declanșează activitatea unei persoane, o
orientează către anumite scopuri și o susține energetic. Atunci când se află în limitele normale,
motivația conduce la obținerea performanței. Un optimum motivațional se obține atunci când
copiii se obișnuiesc să perceapă cât mai corect dificultatea sarcinilor primite ” ( Cristian Vasile,
2015)
Lucrurile par ușoare sau grele pentru mintea oamenilor, nu în funție de cât de puține sau
multe informații conțin acestea, ci de cât de interesante sunt și câtă relevanță au pentru aceștia.
Motivația este generatorul de energie al acțiunii noastre. Întotdeauna suntem însoțiți în
faptele noastre de motive evidente sau nu. Când nu găsim suficientă forță de angajare în
aactivități ce trebuie realizate, căutăm un motiv care să ne facă sarcina mai ușoară sau chiar
motive care ne-ar ajuta să o acceptăm. (Mihaela Suditu, Alina Mărgărițoiu, 2008, p. 63)
Motivația ar putea fi împărțită în două mari grupe: motivația extrinsecă și motivația intrinsecă.
Acestea nu trebuie să fie în concurență sau să se excludă una pe cealaltă, deoarec e există elevi
care sunt motivați și intrinsec și extrinsec. Am putea spune că este una din modalitățile rar
întâlnite, dar și cea mai fericită atât din punctul de vedere al elevului, dar și al profesorului. Încă
de la intrarea în școală îi place să înveșe , să știe, să afle și are multe întrebări, și în același timp
nu vrea să își dezamăgească părinții. Dar din păcate combinarea acestor două tipuri de motivație
apare foarte rar.
Motivația intrinsecă – se referă la faptul că, indiferent de vârstă sau context, oamenii
acționează adesea din curiozitate sau pasiune, animați din simpla bucurie, iar copiii, cu atât mai
mult sunt foarte interesați de dobândirea treptată a uni grad din ce în ce mai mare de
independență și depășirea propriilor limite. În centru motivației intrinseci întâlnim curiozitatea,
dorința de a afla cât mai multe. Curiozitatea are la bază un impuls nativ, care este prezent mai
ales în primii ani de școală. Menținerea ei treză stă în funți e de posibilitățile profesorului de a
antrena copiii, de a induce curiozitate pentru ceea ce se învață la clasă.

20
Motivația intrinsecă are adesea un efect pozitiv, constructiv, fiind normal să fie destinată
dorinței de autodepășire doar pentru mulțumirea p roprie, dar atunci când copiii au stimă de sine
fragilă, această motivație se accează pe instinctul de a da sens și valoare propriei vieți, prin
obținerea recunoașterii celorlalți.
Motivația extrinsecă -apare atunci când se încadrează în disciplina școla ă fără un interes
direct pentru ceea ce se predă, ci pentru a primi, direct sau indirect anumite recompense. (Andrei
Cosmovici, Luminița Iacob, 1998, p.202)
În cadrul motivației extrinseci există dorința de afiliere, când copilul merge la școală și
învașă conștiincios mai ales pentru a face plăcere familiei, iar astfel copilul primește
recompense. La aceasta, se adaugă, câteodată, și dorința de a se ridica la așteptărilor
învățătorului sau profesorului. Tot în această categorie întră și dorința de a fi împreună cu unii
copii. “Ambi ția, dorința de a fi printre primii, este și ea un stimulent în unele cazuri. Asistăm cu
amuzament, cum uneori, numeroși elevi se agită, ridicând mâna ca să răspundă la o întrebare.
Unele familii exagerează pretinzând că băi atul sau fata lor să fie neapărat printre premianți.
Exagerările de acest sens pot duce la sentimente negative de concurență, ostilitate față de colegii
-rivali -”. (Andrei Cosmovici, Luminița Iacob, 1998, p.203 )
Inceputul vieții școlare este, în același timp, începutul activității de învatare , care îi cere
copilului nu numai un efort intelectual considerabil, ci și o mare rezistență fizică. Activitatea de
învațare desfașurată în școală sub conducerea cadrelor didactice si cea efectuata în mod
independent de catre elevi, are ca obiectiv principal însușirea activă a cunoștințelor, formarea
priceperilor și deprinderilor, asimilarea experienței sociale ce duce la dezvoltarea personalit ății
prin dobandirea de noi capacit ăți de a acționa și de modificare adaptat ivă, progresiv ă a
comportamentului la noile cerin țe ale vie ții și activit ății.
“ Prin termenul învățare vom desemna o activitate cu valoare psihologică și pedagogică,
condusă și evaluate în mod direct sau indirect de educator, care constă în însușirea,
transformarea, acomodarea, reconstrucția conștientă, progresivă, voluntară și relative
interdependentă a cunoștințelor, priceperilor, deprinderilor și atitudinilor”. (I. Neacși, 2015,
p.15) Indiferent de pe rformanța în învățare atinsă de copii, învățătorul trebuie să se asigure în
permanență de faptul că poate identifica modalități de a soluționa anumite blocaje ce pot apărea

21
în evoluția personalității elevilor și modalități de antrenare a motivației pentru învățare. Așa
cum învățătorii au obligația de a oferi informațiile necesare, conform programei și menține rea
trează a curiozit ății , școlarii au datoria de a învâța . Charles Howell analizează trei posibile
răspunsuri pentru care elevii au această datorie :
– au datoria de a învăța față de ei înșiși, față de viitorul lor;
– au datoria de a învăța față de comunitate, deoarece este singurul mod de a dovedi că sunt
buni cetățeni;
– al treilea presupune implicarea părinților, care au datoria de a se asigura că odraslele lor au
un start bun în viață. (Mihaela Suditu, Alina Mărgărițoiu, 2008, p. 64)

I.3 Clasa școlară ca grup social și relațiile de prietenie

Termenul grup provine din limba latină, groppo sau gruppo și este o reprezentare a mai
multor indivii, ce corelează pentru același subiect.
Grupul social mic (P. Golu, 1974, p. 171) conform lui M. Sherif și C. W. Sherif este “o
unitate socială contând dintr -un număr de indivizi, care se disting mai mult sau mai puțin unii
de alții printr -un statut diferit și printr -o relație de rol care posedă un set de valori și de norme
proprii care reglează conduita membrilor în conformitate cu grupul ”. În plus, dinamica grupul
se bazează mereu pe raportarea pe care indivi dul o are vizavi de grup și invers, independența
relativă a unuia față de celălalt, și faptul că, cu cât mămân constante prioritățile grupului, dau
specificitate ca fiind un grup social mic, în ciuda modificărilor frecvente.
Grupul social este considerat un grup doar atunci când există un anumit număr de
interacțiuni, dar nu doar interacțiunea face o colectivitate să fie grup, ci este necesar ca
interacțiunea dintre ele să fie de o asemenea manieră, încât fiecare persoană influențează și este
influențată de fiecare dintre celelalte persoane. (I.O. Pânișoară, 2004, p. 192)
Psihologul Mielu Zlate , preocupat de problematica grupurilor sociale în general, de cea
a grupurilor școlare în special, a stability drept definiție a grupurilor -clase de elev i, aceea de

22
“ansambluri de indivizi, constituite istorit, între care există diverse tipuri de interacțiune și relații
comune determinate ”.
Adrian Neculau se raportează la clasa de eveli ca la un “ grup de muncă specific, compus
dintr -un număr de membrii eg ali între ei (elevii) și dintru -un animator ( profesorul) ale căror
raporturi sunt reglementate oficial, de tipul sarcinii și de normele de funcționare ”. (A.Neculau,
2003, p.2003) Clasa de elevi este, așadar un astfel de grup social cu o importanță majoră pentru
elevi, care respect normele de construire și de funcționare a grupului din care fac parte, și
incearcă să se integreze, deoarece este foarte important pentru buna desfășurare a activității
școlare.
“Clasa școlară este, deci , un grup social specific ce meditează de -a lungul anilor, la
nivelul fiecărui membru, schimbări cognitive fundamentale”. (Adrian Neculau, Ștefan Boncu,
1996 , p. 236)
Ca grup social clasa îndeplinește mai multe funcții :
-integrarea social ă – care pare să fie ce a mai importantă. Buna integrare în
grupul clasei asigură elevului confort psihologic. Relatiile armonioase cu ceilalți colegi conduc
la o stimă de sine ridicată, la dorința de a coopera și contribuie la “creșterea nivelului de
aspirație, în vreme ce izola rea corelează cu anxietate, stimă de sine slabă, sentimente ostile față
de colegi, comportament agresiv, atitudini negative față de școală.”(Adrian Neculau, Ștefan
Boncu, 1996, p. 236)
– funcția de securitate – ea se construiește într -un mediu prielnic pentru elevi.
– funcția de reglementare a relațiilor din interiorul grupului – face referire la
posibilele conflicte sau neînțelegerile între membrii grupului. Aceștia trebuie să se accepte unii
pe alții și să formeze o comunitate unită.
– funcția de reglementare a relațiilor intraindividuale – se referă la construirea
identității de sine din perspectica calității de membru al grupului. (Neculau, 1983)
Într-un grup, mai ales acela al clasei de elevi, cea mai importantă caracteristică este
comuni carea , dar și acceptarea . Procesul de comunicare este inițiat si se desfășoară în strânsă
legătură cu cel de realizare a sarcinii. Cercetătorii din domeniul dinamicii de grup au arătat de
multă vreme că rețelele de comunicare ale grupurilor diferă în funcț ie de tipul sarcinilor.
Acceptarea în cadrul grupului răspunde nevoii individului de a fi acceptat, iar dacă el se simte

23
acceptat și iubit de către grup, atunci va ajunge să se accepte pe sine și să aibă încredere în
forțele proprii.

I.3.1 Familia contemporană și rolul ei în dezvoltarea școlarului mic

Familia este : “ forma sociala de baza intemeiata prin casatorie și care consta în sot ,
sotie și descendentii acestora” . ( Dictionarul Explicaiv al Limbii Romane, Bucuresti 1988, p
366)
Originea latină a cuvântului “familie” provine de la “fam ulus” care înseamnă „sclav
de casă ”, însă în decursul timpului sensul acestui cuvânt s -a modificat. În trecut familia era
proprietatea bărbatului, iar cu trecerea timpului, î n cadrul relațiilor de familie apar aspecte
morale, psihologice,fiziologice și economice între cei care formează comunicarea de viată și
interese.
Familia s -a dezvoltat o dată cu societatea și se modifică și în prezent. Familiile au
structuri diferite sau număr diferit de membrii. În trecut, familiile aveau 4 -5 copii, iar în prezent
natalitatea a scăzut, deoarece familiile au în medie 1 -2 copii.
a)În familia tradițională – avea în prim plan bărbatul, iar în plan secundar soția și copiii.
Acest tip de familie era văzut ca un aspect foarte important în societate , deoarece reprezenta
stabilitate, echilibru, duralitate și armonie. Acestea erau criteriile de bază ale unei fam ilii.
„Familia tradițională a fost o familie extinsă, bazată pe coexistența socială a două sau mai multor
generații, pe o economie autarhică de subzistență și pe o cultură comunitară închisă”. ( Lazăr
Vlăsceanu, 2007, p. 187)
b)Familia modernă – apărută pr ogresiv și caracterizată prin construirea treptată a
sentimentului copilăriei și a sentimentului familiei, prin asumarea treptată a unei funcții afective,
raporturile emoționale dintre soți, ca și cele dintre părinți și copii intensificându -se prin grija
pentru copil și investiția afectivă și materială în el, această grijă implicând limitarea nașterilor.
(Stănciulescu,1997 , p.50)
Familia are in primul rând sarcina de a ocrotii copilul, de a -l crește armonios și de a -l
educa corespunzător. Prima educație de care copilul are parte este aceea oferită de catre parinți,

24
iar după aceea se realizează în cadrul școlii. Dar, cea mai importantă parte a educației care
rămâne întipărită în personalitatea copilului este aceea oferită în cadrul familial, care reprezintă
și un exemplu pentru acesta,fie unul bun sau unul defavorabil.
Funcțiile familiei :
● Funcția biologic -sexual ă- prin aceast ă funcție familia asigur ă perpetuarea spe ciei umane,
rezolvandu -se prin familie problema demografica și satisfacerea trebuințelor sexuale, a
instinctului sexual.
● Funcția de reproducere – prin care se evidențiază ideea că fiecare societate și cultură trebuie
să-și producă indivizi. Fiecărui grup co njugal, după constituirea lui, i se atribuie o misiune de
mare responsabilitate socială, și anume de a da naștere unui copil.
● Funcția economică – în societatea tradițională, funcția economică reprezenta un criteriu de
alegere a partenerului pentru căsător ie. Pentru buna desfășurare a vieții și activității grupului
familial, soților le revine acum sarcina de a asigura o serie de condiții de ordin material.
● Funcția psiho -afectivă – această funcție este foarte importantă pentru copil, deoarece îi creează
un mediu favorabil dezvoltării.
● Funcția educațională – familia este chemată să contribuie la îndeplinirea obiectivelor activității
educațional -formative desfășurate cu tineri, alături de celelalte instituții sociale. ( Nicolae
Mitrofan, 1984, pp 105 -105)

Familia este primul cămin al copilului, spijinul acestuia unde este ocrotit, iubit și unde
primește educația necesară pentru a deveni un om capabil să supraviețuiască în această lume .
Fiind un grup social primar, de o importanță majoră, , familia este u n spațiu unde are loc inițierea
în viața socială a copilului, dar de asemenea fiind un loc pentru autoîmplinirea omului, acest
grup oferindu -i condițiile favorabile pentru aceste procese. Familia reprezintă în primul rând
suportul moral cel mai adecvat cer ințelor de creștere și dezvoltare ale copilului, însă cu condiția
ca relațiile dintre membri să se bazeze pe respect, susținere, înțelegere și mai ales iubire. Copilul
trebuie să se simtă iubit încă din perioada prenatală. Un copil care se simte iubit și o crotit se
dezvoltă foarte bine și au parte de o viață fericită.

25
Capitolul II. Influența tehnologiei asupra dezvoltării copiilo r

II.1 Dependența ca efect al abuzului de tehnologie

Internetul a schimbat iremediabil lumea, indiferent în ce sens, aceasta a reprezentat un
pas important pentru civilizație și cea mai mare realizare în domeniul tehnologiei. La sfârșitul
anilor ’80, Internetul a devenit accesibil oamenilor, astfel a început o nouă eră a comunicațiilor.
Termenul internet provine din împreunarea artificială și parțială a două cuvinte
englezești: interconnected = interconectat și network = rețea. “Cuvântul Internet desemnează
un set de reguli, denumite și protocoale prin care două rețele de calculatoare pot schimb a
informații între ele. Inițial. Aceste protocoale ale Internetului erau utilizate în cadrul rețelei
APRANET, folosită în universități și centre de cercetare, dar și în cadrul rețelei militare
MILNET, date cu scop științific și educational, rolul predomina nt al utilizării sale fiind cel de
documentare și de comunicare, Ulterior, datorită creșterii numărului de utilizatori conectați la
Internet a crescut și numărul de site -uri ale diferitelor organizații care oferă conținut
informational sau produse și impli cit numărul de vizitatori ai acestor site -uri, care au devenit
consumatori de produse sau servicii.” (Roman, 2014, p.11)
Dependența de internet este o problem dezbătută frecvent, și chiar dacă unele țări nu acordă o
importanță deosebită, ea este individual izată ca problemă, asemănătoare cu dependența de
droguri și are ca efect o scădere a activității școlare, profesionale și a implicării sociale.
Dependența este stimulată de următorii factori: accesul ușor ; stimularea – prin culori vii, viteză
mare, interac țiune socială activă ; anonimatul (realizarea unei imagini virtuale pozitive) și
pierderea noțiunii timpului. “Dependența apare cu atât mai mult cu cît din punct de vedere
psihologic persoana găsește răspuns la anumite nevoi, cum este nevoia de a comunica, d e a se
afla în legătură cu ceilalți, de a fi apreciat de cei din jur. Stimularea subtilă a dependenței are
loc și prin faptul că Internetul și în general toate noile media sunt folosite pe principiul creșterii
treptate a stimulării senzoriale, astfel încât individul dependent nu poate sesiza și nici nu se
poate opune instalării dependenței „ (Adam Alter,2017, p.304) Ca urmare a apariției dependeței

26
ne întîlnim cu comportamente compulsive și obsesie (J.C. Larchet, 2018, p.203) -apar ori de
câte ori ne verificăm mesageria deși este activată alerta,ne enervăm în momentul în care vedem
ceva nepotrivit la TV , cumpărăm on -line fără a avea nevoie de ceva anume, purtăm conversații
telefonice care ne distrag atenția de la lucrurile cu adevărat importante.
Tehnologia este definit ă ca “știință care se ocupă cu studiul, elaborarea și determinarea
proceselor, metodelor și procedeelor de prelucrare a materialelor ” (I. Oprea, G. Pamfil,
R.Radu,V. Zăstroiu,2011) Pentru noi toți, tehnologia reprezintă un progres, o ev oluție fără de
care omul nu mai poate trăi, deoarece cu ajutorul ei se simplifică nenumărate munci, eforturi
umane. Tehnologia este ansamblul metodelor, proceselor, operațiilor făcute sau aplicate asupra
materiilor prime, materialelor și datelor pentru re alizarea unui anumit produs industrial sau
comercial. (DEX) Aceasta este cea cu ajutorul căreia am evolut ca ființe umane, cea care a reușit
să diminueze traiul omului, dar posibilitățile ei nesfârșite a u și efecte negative despre care voi
vorbi în cele ce urmează. Cu ajutorul ei , comunicarea se realizează prin mai multe căi și se
desfășoară în cel mai simplu mod cu putință. Avansarea rapidă a microcalculatoarelor și a
cerințelor de comunicare între microcalculatoare a stimulat foarte mult dezvoltare a informaticii
de rețea și a sistemelor de comunicație prin intermediul computerului.
Mijloacele de comunicare cele mai cunoscute apărute în urma dezvoltării tehnologiei sunt:
telefonia, e -mailul, siteurile de socializare, Instant Messaging, Blogul, Video Call.
Dependența de internet poate fi definită ca o utilizare necontrolată a acestuia, ceea ce conduce
la extenuare, dizabilități funcționale și tulburări psihiatrice ( Virgiliu Gheorghe, 2018, pg.125)
Cum să recunoască părinții dacă propriul copil a deve nit dependent de internet? La fel
ca în cazul altor probleme comportamentale, membrii familiei și prietenii recunosc deseori că
ceva nu este în regulă cu persoana în cauză. Si din acel moment începe o “investigare”, care are
drept destinatar , persoana dep endentă. Există multiple semne c e atestă acestă dependență ,
printre care se numără tulburări ale somnului, o scădere vizibilă a activității școlare, petrecerea
unui timp îndelungat în mediul on -line, utilizarea unor coduri personale și pierderea noțiunii
timpului. Dependenții de internet simt nevoia continua de a fi prezenți în mediul on -line, caută
răspunsuri pentru orice problemă în cel mai simplu mod, accesând un site, țin un blog/vlog sau
se înscriu in diferite comunități și urmaresc tot ce se discută fără să intervină , creează un
atașament emoțional față de prietenii virtuali și sunt puternic afectați în momentul în care sunt
criticați pentru diverse acțiuni pe siteurile de socializare.

27
Printre factorii cauzatori ai apariției dependenței de Internet se numără și anumite situații sau
persoane concrete, dar poate mai ales gândurile și și sentimentele negative care îi determină pe
oameni să caute un refugiu, o metodă de a uita de acestea. ( Virgiliu Gheorghe, 2018) În
momentul în care copilul nu găsește sprijin în familie, nu este înțeles, nu este ascultat sau dacă
trece print -o perioadă mai grea , acesta caută alinare în cel mai la îndemână lucru care îl poate
face să uite și să se desprindă de lumea reală, așadar se “aruncă“ în brațele lumii virtuale. Aici,
copiii se simt liberi, pot socializa cu diferite per soane , care din punctul lor se vedere îi înțeleg
și îi sprijină, caută atenția tuturor sau rămân anonimi.
„ Peele explică substratul psihologic al dependenței – Îți crează sentimente și te
recompe nsează cu senzații pe care nu le poți obține în alte moduri. Poate bloca senzații de
durere, incertitudine sau discomfort, poate crea senzații puternice care focalizează și absorb
atenția.Poate sa -i permită unei persoane să se simtă O.K cu privire la anumi te probleme
insuportabiele. ( Virgiliu Gheorghe, 2018, pg.130) De aceea copiii, în momentul când sunt
certați de către părinți, se supără, plând și pot fi împăcați doar cu ajutorul telefonului. Părintele
simțindu -se vinovat de suferința provocată copilu lui îi oferă o recompensă plăcută acestuia,
pentru a remedia situația tensionată.
Accesul simplu la internet face ca din ce în ce mai mulți tineri să fie fascinați de aceast
univers, prin apăsarea unui buton, utilizatorii se pot conecta la site -uri și pot socializa cu
persoane din întreaga lume, inegzistența unei limite a informațiilor,viteza mare, ușurința și
calitățile interactive transformă Internetul într -o experiență incitantă. Orice copil a accesat
macar o dată un site website pentru a căuta o inform ație pentru școală sau orice altceva, deoarece
acest lucru este mult mai simplu decât a căuta într -o carte sau de a întreba un profesor. Este total
greșit,pentru că un profesor sau o carte pot transmite și contextul informațional, spre deosebire
de un site care poate provoca mai mult o stare de confuzie.
Odată cu modernizarea tehnologiei computerizate a apărut o nouă dependență, și anume,
dependența de internet sau de calculator. Persoanele dependente de internet ajung să petreacă
foarte multe ore, chiar zile și nopți în fața calculatorului în detrimentul altor activități pe care
înainte le făceau cu placere. Unii specialiști spun că dacă o persoană stă pe internet zilnic între
1-5 ore sau dacă își reduce orele de somn, ori se trezește noaptea pentru a sta pe internet, sau în
cazul în care nu poate accesa internetul face crize de nervi, este un semn de dependență! Aceste

28
persoane ajung să piardă noțiunea timpului în fața calculatorului, și ca urmare, să aibă dificultăți
la îndeplinirea sarcinilor de la serv iciu, dar și din familie, chiar să aibă probleme de sănătate din
cauza nerespectării unui program de odihnă și alimentație normal.
Young de la Universitatea din Pittsburgh, S.U.A, observa încă din 1996 că unii utilizatori
on-line au devenit dependenți de I nternet întru -un mod asemănător cu cel în care alte persoane
au devenit dependente de droguri sau de alcool, această dependență ducând la o deteriorare a
activității școlare, sociale și profesionale. ( Virgiliu Gheorghe, 2018, pg.123). Părinții tind să
considere că folosirea internetului reprezintă o modalitate pozitivă pentru tineri de a -și petrece
timpul liber. Totuși, mulți părinți nu cunosc cum funcționează un computer sau nu alocă timp
suficient pentru a observa cum utilizează copiii căile extinse ale Internetului. Mulți dintre
aceștia își expun copiii tehnologiei încă din primii ani de viață, iar în acest fel dependența de
televizor, telefon, internet ( mai exact You Tube pentru vizionarea desenelor animate) apare mai
repede decat credeam.
Ecranele a u schimbat cu totul educarea copiilor de către părinți în ultimii zece azi. Un sfert
dintre părinții cu copii mici mărturisesc că nu supraveghează timpul petrecut în fața ecranelor.
(Edmond Schoorel. 2015. Pg 64) Această cauză are la bază puținul timp lib er al părinților, locul
de muncă sau treburile casnice ocupând un loc fruntaș în activitățile cronofage. Situația se
amplifică în memonetul în care copiii cresc, părinții lăsând la libera alegere timpul pe care îl
petrec online și mai ales ceea ce fac atun ci când sunt conectați.
Tehnologia nu cuprinde doar aria internetului, a jocurilor video pe calculator sau utilizarea
internetului, tehnologia cuprinde o zonă vastă, care este într -o evoluție continua. Mașinăriile
ajung să înlocuiască oameni, iar unele mes erii dispar din cauza acestei extinderi a tehnologiei
peste tot ce ne înconjoară.
Orice invenție care înlocuiește o sarcină ăndeplinită până atunci manual de către oameni are ca
efect apariția unui lucru nou și dispariția celuilalt. (Edmond Schoorel, 2015, pg.20) Tehnologia
nu este nici bună, nici rea , dar asupra copiilor poate avea efecte dezastruase. Acești copiii s -au
născut într -o lume în care calculatoarele, telefoanele și tabletele inteligente sunt cât se poate de
normale. Ei se dezolvtă într -o lume în care nu este nimic inedit, precum un joc de cărți, acum
putând să facă acest lucru cu prietenii virtuali.

29
Dacă preponderant există incertitudine sau chiar reținere față de o nouă genereție
digitalizată, Don Tapscott se dezice de predicțiile negativecu privier la consecințele tehnologiei
asupra dezvoltării psihofizice a copiilor. El acordă încredere Generației Net, așa cum i -a numit
pe primii dintre cei care au crescut în epoca digital, cei pentru care “ tehnologia digitală nu este
mai intimidată decăt un aparat video sau prăjitor de pâine ” (Tappscott, 2011, p.22) O generație
căreia autorul îi recunoaște inteligența , capacitățile sociale și inventivitatea .dar care poate avea
urmări asupra creierului copiilor. Creierele copiilor se pot schimba într-o mai mare măsură decât
cele ale adulților, dar și creierul adult poate să se schimbe, și o face. Științele neurocognitive au
demonstrate că evenimentele din viețile noastre sunt inscipționate, în cel mai literal sens cu
putință, în însăși structura f izică a creierului uman și în activitățile acestuia ne spune dr. Stan
Kutcher, expert international în sănătatea mintală a adolescenților. (Tappscott, 2011, p 174 –
175).

II 1.1 Jocurile video – realitatea virtuală a copiilor

Un alt aspect importat al tehnologiei, lucrul care provoacă cea mai puternică dependență
este reprezentată de jocurile video. La fel ca în cazul televizorului, calculatorul printr -o acțiune
de natură hipnotică, împinge creierul către o stare pasivă, consituind un factor de stres p entru
fiinta umană. Joaca adevărată este ghidată este ghidată de imaginația copiilor, jocurilw virtuale
au la bază imaginația designerului lor. (Edmond Schoorel, 2016. Pg. 100) Imaginația trebuie
dezvoltată, prin jocuri reale, în lumea reală cu ceilalți co pii, iar părinții trebuie să încurajeze
acest lucru și să ofere copiilor posibilitatea de a se dezvolta normal.
Într-un joc tipic, punctele pe care le câștigă jucătorul depind de viteza sa de reacție.
Gândirea conștientă fiind un proces foarte lent, jucăt orul trebuie să reacționeze fără să
gândească. În cazul jocurilor electronice, jucătorul este activ într -un mod foarte limitat , dar de
asemenea fără să gândească. ( Virgiliu Gheorghe, 2018 pg.118). Cu alte cuvinte , jocurile
determină determină reacții a utomate. Aceasta explică motivul pentru care copiii joacă mult mai
ușor și cu mult mai mult succes aceste jocuri. Ei nu au încă formată gândirea proprie și
conștiința, tot atât de dezvoltate ca la oamenii maturi.

30
Fetele “rele” și băieții nu se mai limite ază la vechile bârfe și zvonuri și la reducerea
celorlalți la tăcere pentru menținerea statutului lor în ierarhie, acum au la dispoziție amplificarea
oferită de Facebook, Instagram, Snapchat, Twitter și de orice alt site de gen pe care și -l pot
adăuga la a rsenal. Aici e problema , jocurile pe calculator pentru copiii alienați și rețelele de
socializare, fiecare mesaj, fiecare postare se secretă și conferă dopamină. Copiii pot să devină
dependenți și să nu mănânce și să doarmă, sunt supuși și riscului de a a vea ADHD și simptome
asemănătoare schizofreniei. (Nicholas Kardaras, 2016)
Copiii de astăzi au lumi fantastice și magice în care se pot pierde și reinventa pe ei înșiși
, lumi unde pot crea personaje care îi pot distruge pe ceilalți în timp ce urmăresc v reun obiectiv
nobil comun. (Nicholas Kardaras, 2016. Pg.24) Jocurile video au ajuns la stadiul de dependență,
iar dintr -un studiu realizat de Unicef în 2013 aflăm că adolescenții români petrec în medie șapte
ore pe zi în fața unui ecran. Dacă la școală s tau șase ore, iar nouă ore le dorm și mănâncă, rezultă
că nu le mai rămân decât două ore pe zi să socializeze, să facă sport, să citească, să trăiască,
practic. Acest aspect este extrem de important și are o gravitate majoră, iar din păcate nu se pot
lua m ăsuri considerabile. Singurii care ar trebui sa recurgă la o strategie pentru a micșora
numărul orelor de distracție virtuală sunt părinții.
Evident, părinții le permit copiilor accesul la activități precum lucrul pe calculator,
jocurile și urmărirea prog ramelor TV numai în cazul în care nu există niciun pericol ca aceste
activități să preia rolul principal de pe scenă în sufletul copiilor. (Edmond Schoorel. 2015
pg.2015) Cel puțin așa ar trebui să procedeze un părinte conștient, în momentul cănd observă
că toată atenția copilului nu mai este îndreptată spre cei din realitatea sa, ci către personajele din
jocuri, personalități mondene sau alte persoane din lumea virtuală.
Oamenii de stiinta au analizat in repetate randuri motivele pentru care jocurile video sunt
atat de adictive. S -a constatat astfel ca nu toate jocurile au acelasi risc de dependenta, ci unele
sunt mai adictive decat altele. In urma unor studii, s -a demonstrat ca jocurile video online, cu
jucatori multipli, sunt cele care prezinta cel mai ma re risc de a cauza dependenta. Chiar și o
persoană sau un copil obișnuit poate să se lase prins în această lume, indiferent dacă familia îi
este alături sau provine dintr -o familie dezavantajată. Indiferent care ar fi motivul pentru care
copilul se refugia ză în lumea jocurilor video, cert este că nu v -a putea renunța foarte ușor la
acestea. Utilizatorii ajung să fie implicați emoțional în lumi, în evoluția personajelor lor și în

31
legăturile cu ceilalți jucători. Iar ecranele hiperactivatoare și imageria jocu rilor pe calculator au
un efect profund asupra psihicului și sănătății mentale a tinerilor, dar, pe deasupra, afectează și
neurobiologia creierului.
De exemplu, pentru a identifica simptomele unei dependențe de jocuri video online
trebuie ca persoana să î ntrunească cinci din cele nouă criterii: “ preocupare legată de jocuri,
simptome ale sevrajului, cum ar fi iritabilitate, anxietate sau tristețe, un nivel crescut de toleranță
pentru jocuri, tentative nereușite de a renunța la jocuri sau de a limita timpul dedicat lor,
pierderea interesului pentru alte activități, continuarea utilizării lor excesive, deși
conștientizează existența unei probleme, inducerea în eroare a altora cu privire la timpul dedicat
jocurilor, folosirea jocurilor pentru a evada sau pentru a ameliora proasta dispoziție, punerea în
pericol sau pierderea unei relații semnificative, a unei slujbe sau a unei oportunități
educaționale ” (L.J. Palladino ,2015. p. 224)
Pentru cele mai multe persoane, jocurile video sunt o modalitate sănătoasă de a elimina
stresul acumulat, însă unii ajung într -un punct în care nu mai pot controla acest comportament.
Pierderea controlului este, desigur, un aspect al dependenței. Pierderea controlului este din ce
în ce mai întâlnit în rândul copiilor, iar acest lucru este datorat în mare parte acestei lumi digitale
a jocurilor pe calculator. “Dacă un copil se uită la jocuri violente, se poate ca asta să crească
probabilitatea ca el să se comporte mai agresiv fizic pe parcursul unui an scolar„ ( Nikolas
Krdaras,20 16. Pg.206)
Copilul devine agresiv fizic sau verbal cu prietenii lui,cu animalele sau chiar cu părinții,
manifestându -se precum cei din jocurile pe care le explorează. De aceea părinții trebuie să
urmărească preferințele copilului, să vadă dacă cel mic ar e aspirații către jocuri în care apar
scene violente, sau cu tentă sexuală și să îi impună ce jocuri îi sunt permise și nu în ultimul rând
cât timp are voie să petreacă în fața computerului.
,,Posibilitățile nelimitate,, ale jocului, mereu mai multe și făr ă sfârșit, aruncă o vrajă
hipnotizatoare asupra copiilor. Aceasă atractie hipnotizatoare, alături de conținutul stimulator și
hiperactivator, provoacă un efect dopaminergic, acea creștere de dopamină devine ingredientul
asențial în dinamica primordială a f ormării dependenței. (Nicholas Kardaras, 2016. Pg.35)
Jocurile sunt plăcute de cei mici , iar când o acțiune are un rezultat care ne face să ne simțim

32
bine , ne conferă o senzație de plăcere și creează un ciclu al dependenței de tipul “cu cât avem
mai mul t,cu atât vrem mai mult ”. Mai mult , jocurile creează și posibilitățile noului, ceea ce
creierul nostru este făcut să exploreze. Creierul nostru este configurat să găsească recompensa
imediată, iar în tehnologie, noutatea este recompense, ceea ce ne face să devenim dependenți de
nou.
Adrenalina provocată de aceste jocuri, datorită implicării profunde, copiilor le crește
tensiunea arterială, le transpire palmele, li se dilate pupilele, funcționează pe repede -înainte, în
modul de luptă sau fugă. Apare apoi și în relația dopamină – recompensă, care îl face pe copil
sa-și dorească să obțină din nou acea descărcare de adrenalină. (Nicholas Kardaras, 2016. Pg.
37) Și după cum vă poate spune orice specialist în neuroștiințe, adrenalina și dopamina
înseamnă o co mbinație foarte puternică și dătătoare de dependență.
Aceste jocuri provoacă starea de stres , o fugă continuă de a învinge ceilalți jucători, de
a fi pe primul loc și de ași bate propriul record legat de jocul respectiv. Când reacția de stres
este perman ent în scena, ne face să fim agresivi, hipervigilenți,hiperactivi. Industria jocurilor pe
calculator este una sofisticată, de miliarde de dolari, dedicată exclusiv creării de produse care să
dea dependență unor copii și tineri lipsiți de apărare. Obiectivu l central al acestei industrii este
de a face jocurile cât se poate de stimulatoare și activatoare pentru copii. Companiile
producătoare de jocuri video angajează cei mai buni neoro -biologi și specialiști în neuroștiințe
pentru a monta electrozi participa nților la teste . Dacă nu provoacă tensiunea arterială pe care o
doresc, de obicei 180, peste 120 sau 140 în primele minute de joc și dacă nu provoacă apariția
transpirației, se întorc și aranjează jocul astfel încât să declanșeze reacția căutată, dătătoar e de
dependență. (Nicholas Kardaras, 2016. Pg. 38)
Din nefericire, copiii aleg lumea virtuală , în defavoarea lumii reale. Natura
cuprinzătoare și lentă, pentru aceștia, nu se ridică la înălțimea unui film sau joc pe calculator. În
cuvinte simple, lumea digital creează un efect de comprimare a spațiului și timpului, reducănd
lumea reală la o experiență digitală draguță.
Spațiul real este prea mare, timpul real este prea lent pentru a fi la înălțimea fascinației
trăite de copilul care se uită la un film sau joacă un joc pe calculator. (Nicholas Kardaras, 2016.
Pg. 45) Din cauza acestui lucru , copiii sunt dispuși la boli psihice sau pot apărea întârzieri în

33
vorbire, dificultăți în exprimare sau în rostirea unor cuvinte și apare intoverția pe care părinte le
o percepe ca pe un lucru bun și firesc. Dacă acești copii privesc pasiv un ecran bidimensional,
în loc sa -și creeze propriile imagini interioare, imageria este mai degrabă rezumată la ceea ce
vede pe ecran, și li se suprimă imaginația încetul cu încetul .

I.1.2 Telefonul mobil, o preocupare majoră a copiilor

Telefonul este considerat ca fiind un mijloc efficient de comunicare , el asigură
acoperirea pe spații vaste, oferă o comunicare, fără a fi constrâns fizic de aspectul distanței. (S.
Boncu, C. Ceoba nu,2013, p. 337) Deși credem că acest apparat oferă o conversație privată, el
este sursa de anxietate și de control din partea părinților pentru copiii acestora. Smartphone -ul
înlocuiește alte servicii pe care strămoșii noștrii le foloseau, cum ar fi s crisorile poștale, folosirea
telefonului public sau fix pentru a putea comunica. Cu toate acestea, s -a juns la concluzia că
oamenii sunt dependenți de comunicarea cu ajutorul telefonului mobil, astfel încât persoanele
au ajuns să își verifice messageria o data la 5 minute.
Telefonul mobil nu mai reptrezintă un element de noutate în rândul copiilor. Încă de la
vârste mici copiii aua acces la telefonul părinților, mai ales atunci când aceștia se confruntă cu
probleme în momentul în care vor să își hrănească copilul. Apelând la mijlocul cel mai simplu
de captare a atenției, părinții descoperă în acest înstrument un ajutor elementar în creșterea
copilului. Însă acest ajutor va avea efecte grave asupra copilul și asupra modului în care acesta
se va dez volta în următorii ani.
Pe baza unui sondaj la care au participat 2002 persoane, părinți și copii, deopotrivă, două
treimi dintre părinți sunt îngrijorați că, din cauza telefoanelor mobile, copiii lor ar putea avea
dificultăți în comunicarea cu alte perso ane. Iar acest lucru s -a și întâmplat, aruncând o privire
asupra copiilor în modul cum interacționează zilnic cu ceilalți. Conversația la telefon pierde
detalii vizuale și chiar dacă ea se realizează prin videotelefon, totuși se menține distanța fizică
între interlocurtori. (P. Golu, F. Golu, 2012, p.32) . De regulă, atunci când purtăm o conversație
telefonică tonul vocii este diferit față de cel pe care îl folosim în realitate, pauzele în vorbire
sunt mai scurte, întrebările sunt mai numeroase pentru a ne a sigura că celălalt a înțeles conținutul

34
discuției sau că ne -am făcit înțeleși, iar prin itermediul comunicării telefonice suntem mult mai
destinși atunci când vorbim cu o persoană străină, decât atunci când discutăm față în față cu
aceasta.
Copiii folosesc telefonul nu doar pentru a comunica cu părinții sau prietenii, ei folosesc
din ce în ce mai des camera foto pentru a -și face cât mai multe selfie -uri, iar mai târziu să le
încare pe site -urile de socializare .
"Tehnologia modernă face parte din viața contemporană și, în mod firesc, este reflectată
în modul în care funcționează o familie. Cu toate acestea, devine clar că o parte dintre copii și
adolescenți folosesc excesiv această tehnologie", a declarat psihologul Kairen Cullen. Există și
benefic ii ale utilizării tehnologiei, în acest caz a telefonului mobil, dar efectele negative sunt cu
mult peste cele pozitive. Din ce vârsta copiilor crește, aceștia devin din ce în ce mai dependenți
de telefoane. La început îl utilizează pentru comunicarea cu f amilia, după aceea pentru
divertisment, accesează în general You Tube -ul pentru vizionarea filmulețelor sau ascultarea
unor melodii, urmând o perioadă în care copilul se obișnuiește cu dispozitivul, iar lucrurile se
amplifică. Rețelele sociale devin tot ma i interesante,cu cât numărul utilizatorilor crește,cu atât
cei mici au dorința puternică de a avea un astfel de cont. Cu cat varsta unui copil cu acces la
site-urile de socializare este mai mica, cu atat va fi mai greu de stabilit mai tarziu o rutina
sanat oasa pentru aceasta activitate. Chiar și programul de somn este distorsionat de apariția
acestui dispozitiv în viața copilului. Timpul pe care cel mic îl petrecea jucându -se cu prietenii
în aer liber sau timpul rezervat temeleor pentru acasă, acum este ocu pat de “ ingeniosul” telefon
care oferă rezolvare tuturol problemelor.
O altă problemă este aceea a telefonului la școală. Din punctul meu de vedere copiii nu
au nevoie de telefoane mobile la școală (clasele I -IV), deoarece învățătorii sunt conectați
perma nent cu părinții copiilor, au o legătură strânsă, iar în momentul unei probleme, părintele
este contactat chiar de un representant al școlii. Sub pretextul nevoii de a comunica cu părinții
în pause, copiii vor abuza de această putere și vor comunica prin m esaje cu prietenii, vor asculta
muzica,vor face fotografii sau vor accesa site -urile de socializare.
Cercetătorii au descoperit că, în urma interzicerii telefoanelor la școală, rezultatele la
teste ale școlarilor s -au îmbunătățit cu 6,4%. Foarte interesant , impactul asupra elevilor cu

35
rezultate slabe ( majoritatea săraci sau cu nevoi speciale) a fost și mai semnificati -xrezultatele
lor medii la teste au crescut cu 14%. ( Nicholas Kardaras. 2016. Pg 156). Din acesta se înșelege
faptul că cei săraci erau infl uențați într -un mod negativ de prezența telefoanelor mobile ale
celorlalți copii în clasă.
Deși unii părinți cred că ar fi mai bine ca profesorii să trimită temele elevilor prin mesaje, sau
că prin intermediul telefonului, copilul se poate documenta, poat e învăța multe lucruri benefice,
adevărul este că telefonul reușeste să domine atenția, gândirea și imaginația celor mici trecând
de la dorința de a învăța sau a căuta lucruri importante pentru documentarea proprie, la joacă
sau la comunicarea online.

II.2.1 Rețelele sociale și mesajele ca mijloc de comunicare pentru școlarii mici

Printr -o rețea socială se înțelege o rețea (informațională) de utilizatori Internet, bazată
pe anumite site -uri web la care utilizatorii se pot înscrie și interacționa cu alți utilizatori, deja
înscriși. (DEX) O rețea socială este o hartă a relațiilor dintre indivizi ce indică modurile în care
ei sunt conectați prin diverse grade de familiaritate socială pornind de la cunoștințe
întâmplătoare până la legătur i familiale puternice. (Mircea Mitruțiu, 2005 pg. 1) Suntem o
societate din ce în ce mai conectată, absorbită de această lume, iar copiii încearcă să fie cât mai
prezenți, să iasă în evidență, dar nu în ultimul rând să își facă prieteni virtuali. Socializar ea a avut
parte de modificări majore în ultimii ani. Comunicarea digitală se realizează în mod sincron
primind un răspuns în timp real.
Rețelele sociale online au devenit populare în 2003, iar la ora actuală există aproximativ
200 site -uri online importan te . Varietatea pe care o oferă internetul este extrem de atractivă
pentru școlari , aceștia ingorând alte aspecte importante, cum ar fi importanța temelor pentru
acasă, lectura, și oferă un timp indelungat rețelelor sociale sau jocurilor pe calculator.
Suntem cea mai conectată care a existat vreodată, în fiecare secundă trimitem peste 7500
de tweet -uri, 1394 de poze pe Instagram, peste doua miliarde de e -mailuri și peste 119.000 de

36
vizualizări ale unor clipuri video pe YouTube. (Nicholas Kardaras, 2016. Pg.122) Indiferent de
vârstă, oamenii sunt conectați cel puțin trei -patru ore pe zi pe una din rețelele sociale, cele mai
utilizate fiind: Facebook, Instagram,Snapchat și Twitter . Conform unui sondaj din 2015 realizat
de „Digital, Social and Mobile” pest e doua miliarde de oameni au conturi active de rețele
sociale .
De exemplu Facebook -ul care 1,23 miliarde de utilizatori activi, nu a dus la fericire, în
loc de ast,a a dus la un fenomenu cunoscut ca “Depresie Facebook ” . (Nicholas Kardaras, 2016.
Pg.138) Aceasta are la bază următoarele: cu cât o persoană are mai mulți “prieteni” pe Facebook,
cu atât există probabilitatea apariției depresiei și un alt aspect, din cauza utilizării excesive a
aceste rețele sociale poate apărea atât depresia, cât și dependenț a de tehnologie. Această rețea
de socializare răspunde și în alt fel nevoil umane, prin like -urile pe care le primim avem
satisfacția de acceptare într -o comunitate și bucuria de a fi prețuit de cei din jur.
Rețelele de socializare pot fi și periculoase d in mai multe puncte de vedere. Prin acestea
este încurajată și pornografia infantilă, care este un subiect des dezbătut de cercetători, dar
imposibil de combătut. În primul rând aproape jumătate dintre copiii care au accesat o pagină
web au fost asaltați de mesaje cu conținut sexual sau li s -au cerut fotografii îndecente. În acest
caz fetele fiind vizate intr – măsură mult mai mare decât băieții. Iar un alt aspect îngrijorător este
acela al violenței fizice și de limbaj. Copiii privesc tot ce apare pe acest e rețele, indiferent de
gravitatea lor ,și își creează o imagine greșită asupra modului corect de a se comporta și percep
această violență constant întâlnită, ca pe un stil de viață normal. De aceea timpul petrecut pe
aceste site -uri trebuie limitat pe cât se poate de mult, oferindu -le șansa de ași trăi copilăria.
Grav este că majoritatea copiilor au incetat să se joace zi de zi cu prietenii acasă, în parc sau pe
stradă, aceștia fiind fascinați de rețelele sociale, astfel timpul lor de joacă se diminuează sau
chiar ajunge să dispară. Sentimentul de plăcere al copiilor ajungând să se rezume la timpul
etrecut pe rețelele sociale sau în obținerea unui lucru important pentru aceștia. Astfel dispare
bucuria copilului de a alerga, de a se murdării sau a face ori ce alt lucru în natură, împreună cu
prietenii reali.
Dumbar a numit menținerea relației față în față ca efect al „experienței împărtășite”.
Când râdem sau plângem cu cineva, când participăm la un eveniment social (…) există o legătură
socială care se a profundează și care nu poate fi reprodusă de rețelele de socializare. (Nicholas

37
Kardaras, 2016. Pg.136). Chiar daca putem da un like sau un share aceleiași postări, asta nu
înseamnă că doua sau mai multe persoane pot fi prieteni,ci interacțiunea directă în tre oameni îi
apropie și îi poate face capabili de sentimente reale. Copiii trebuie să împărtășească experiențe
, să aibă posibilitatea de a purta o discuție plăcută cu un prieten, să poată privi dincolo de rețelele
de socializare.
Avem sute sau mii de pr ieteni virtuali, dar câți ne sunt cu adevărat prieteni? Copiii au
nevoie de socializare reală, față în față, au nevoie de dialog, un dialog interactiv cu un prieten
bun. În medie, un copil are 3, maxim 5 prieteni în mediul real. Fără acele prietenii adevă rate
crește dependența de telefon și de siteurile de socializare .Acești prieteni reprezință realitatea
exterioară, se pot juca în parcuri, pot face temele împreună și în general prietenii copiilor noștri
sunt persoane de încrede, deoarece, cel mai probab il ,familiile celor doi se cunosc. . Spre
deosebire de prietenii din mediul online care pot reprezenta un adevărat pericol.
Cu cea mai mare problemă se comfruntă părinții de fete. Afirm acest lucru, deoarece pe
rețelele de socializare sunt diverse perico le pe care nu le conștientizăm sau le ignorăm.
Agresivitatea sexuală este unu din factorii negativi întâlniți constant pe rețelele sociale. Fetele
sunt cele mai vizate, în special minorele, deoarece sunt mai vulnerabile. Bărbații care au avut
parte de o an umită experiență de viață reușesc să seducă niște copile lipsite de apărare și lucrurile
se amplifică . În acest moment părinții trebuie să intervină, iar pentru a putea intervenii trebuie
să aibă acces la conversațiile pe care propriul copil le dezvoltă p e siteurile de socializare. Acest
lucru este puțin probabil, copiii indiferent de vârstă având nevoie de intimitate. Iar cel mai de
preferat ar fi ca relația părinte -copil să fie cât mai apropiată, în care să existe comunicare și
copilul să împărtășească mamei sau tatălui tot ceea ce ar putea avea urmări negative.
Chiar dacă nu suntem conectați la unul dintre aceste siteuri trimitem mesaje în mod exagerat,
comunicăm cu familia, prietenii sau apropiații, în mare parte cu ajutorul acestora. Și după cum
ne putem da seama, cu cât este mai tânăr cel care trimite mesajele, cu atât sunt mai numeroase.
Conform unui sondaj din 2011 realizat de Pew Research, tinerii între 18 și 24 de ani care
au un telefon mobil trimit în medie 109,5 mesaje într -o zi obișnuită, p este 3200 de mesaje pe
lună , în timp ce utilizatorii adulți trimit sau primesc în medie 41,5 mesaje într -o zi obișnuită,

38
utilizatorul mediu având doar 10 mesaje trimise sau primite pe zi, (Nicholas Kardaras, 2016.
Pg.123)
Copiii care abuzează de aceste me saje ajung să aibă probleme în scriere, deoarece
folosesc prescurtări pentru aproximativ jumătate din textul scris. Acestea devin cuvinte des
folosite și în viața reală, iar corectitudinea cuvântului ajunge să fie necunoscută sau incertă. Deși
băieții comu nică prin mesaje la fel de des precum fetele, acestea au un atașament emoțional și
psihologic mai puternic, sunt mai implicate și reacționează din instinct, având dificultăți mai
mari asupra controlului. Această comunicare cu ajutorul mesajelor îi împiedi că pe cei mici să
înțeleagă sentimentele și intensitatea pe care o exprimă o persoană în momentul în care
comunică în mod direct, fată în față. Pot apărea chiar și conflicte din cauza unei neînțelegeri,
care, dacă avea loc față în față se remedia mult mai ușor.
Comunicarea prin mesaje a crescut enorm în ultimii zece ani și mulți adolescenți, chiar
și copii de vârstă mică au simptome și comportamente specifice dependenților. (Nicholas
Kardaras, 2016. Pg.131) Din ce vârsta copilului este mai mare, cu atât el se va alătura
comunității vaste de persoane dependente de sms -uri. Încă din clasele II -IV copiii sunt obișnuiți
să primească și să trimită mesaje, în primul rând comunică cu părinții sau cu colegii de clasă .
Bineînțeles orice copil are acces la un tele fon mobil, indiferent dacă este al său, al fratelui/
surorii sau al părinților.
Această socializare compulsivă prin mesaje sau pe websiteuri a dus chiar la o afecțiune
cunoscută ca “ gâtul dependentului de mesaje“ și există un institute specializat în tratarea
acesteia. (Nicholas Kardaras, 2016. Pg.132) Cu toții trimitem mesaje, dar niciunul dintre noi
nu știm cât ne pot afecta și influența viața. Copiii urmează exemplu părinților, dacă acesta
petrece majoritatea timpului pe rețeaua de s ocializare Facebook, exista probabilitatea ca și copill
să își dorească un astfel de cont de la o vârstă mica. Aici domină puterea exemplului, iar
“salvarea” generației tinere stă în educația dată de părinți. Dacă privăm de timpuriu un copil de
atingere și interacțiune, deoarece ei socializează în mediul online, anumite zone cerebrale nu se
vor dezvolta pe deplin. Prin urmare, copiii vor deveni mai puțin sociabili în realitate, limbajul
nu se va dezvolta complet, iar anxietatea va apărea încă din primii ani de utilizare a acestor
rețele sociale

39
II.1.3 Efectele televiziunii

Cercetările efectuate în ultimele decenii arată că, indiferent de conținutul programului
de televiziune urmărit,activitatea electrică a creierului,a celor care privesc la televizor se
schimbă ,dobândind după numai două minute de vizionare, o configurație
nuuă,specifică,neîntâlnită în nici o altă activitate umană. ( Virgiliu Gheorghe,2018. Pg.12)
●Cele câteva ceasuri petrecute zilnic de copii în fața televizorului, încă din primii ani de
viață, vor influența definitoriu modul în care creierul va răspunde pe viitor la provocările lumii
reale, chiar și modul în care va procesa informația. Copiii petrec din ce în ce mai mult timp în
fața televizorului, deoarece părinții gasesc în acest obiect un ajutor, în momentul în care dorește
să își rezolve treburile casnice. Aceasta este una dintre greșelile majore pe care un părinte le
poate face, din necunoaștere și neinformare,minimalizănd astfel urmările puternice care vor
apărea în din cauza faptei r espective. Copiii cu vâsta cuprinsă între 2 și 3 ani sunt cei mai expuși,
deoarece la acestă vârstă ei sunt mult mai receptivi la a imita sau învăța lucrui din realitatea
exterioară, decât ceea ce văd la televizor. Și de aceea părinții trebuie să gestione ze corect timpul
pe care copilului il petrece alături de familie și lucrurile pe care le învață din acest spațiu,
activităție sale, joaca și folosirea unui limbaj coerent, cuvinte rostite rar, cu înțeles, rabdare și
dragoste. Abandonarea copilului în fața televizorului oferă o stare de pasivitate, de
neconcentrare și negândire care i -a fost indusă zilnic, câteva ceasuri, prin intermediul vizionării.
Dacă va rămâne pasiv,neimplicat în fața unor stimuli, indiferent de natura lor, aceștia nu -i vor
folosi copil ului la nimc. Copilul în fața televizorului nu are parte de experiențe reale ,de
stimulare a dialogului, a gândirii, ci după o vizionare prelungită, copiii vor avea tendința de a
rămâne în aceeași stare de pasivitate sau de neimplicare în cunoașterea lumii reale.
Mediul în care trăiește copilul nu trebuie să fie unul agitat,construit artificial,ci unul
liniștit , în care prezența mamei să fie elementară,dar nu obsesivă. Părinții constituie cea mai
bună călăuză pe care copilul o poate avea pentru a înțeleg e lumea înconjurătoare. Acesta trebuie
implicat în diferite jocuri,folosindu -și imaginația și interacționând cu alți copii, în activitățile
părinților, a experienței cotidianului,pentru a avea controlul realității.

40
Creierul, ca și întregul organism are nevoie să se hrănească pentru a se dezvolta normal.
Hrana creierului sunt însă stimulii mediului, provocările existențiale și mentale pe care le
întâmpină omul,nu numai din primii ani de viață, ci chiar din pântecele mamei. Dacă aceste
experi ențe sunt sărace, atunci și creirul va fi mai slab dezvoltat, deci incapabil de a se adapta,
de a face față noilor provocări, de a gândi și de a rezolva problemele cu care omul se confruntă.
( Virgiliu Gheorghe,2018) Creierul trebuie antrenat pentru a se d ezvolta, trebuie supus rezolvării
problemelor fie ele de puzzle sau construirii unui castel din lego, ruperii unei foi de hârtie sau
manipulării unor material. Toate acestea reprezintă modalități de exersare a posibilităților
nesfârșite ale creierului, ca re sunt esențiale celui mic.
Emisfera stângă a creierului, a cărei activitate este inhibată când privim la televizor,nu
se dezvoltă normal,ceea ce va face ca tinerii aceștia să fie deficienți în ceea ce privește gândirea
logică și analitică, în vorbire, în construirea frazei, în scris și citit, procese desfășurate în ariile
acestei emisfere. . ( Virgiliu Gheorghe,2018) Timpul petrecut în fața televizorului nu este
energizant și nu nu face mai sănătoși,ci are tendința de a ne tulbura bioritmul ,provoacă e puizare,
consumă energia celor care vizionează și consumă mult timp.
Datorită faptului că în primii ani de viață se dezvoltă abilitățile mentale ,părintele trebuie
să îi asigure propriului copil mediul propice și stimuli corespunzători pentru ca aceste s tructuri
sau funcții să fie conturate cât mai corect. Din cauza vizionării excesive, se poate ajunge la
afectarea funcționării a părții din față a creierului, a cortexului frontal, care îl deosebește pe om
de animal. Se poate influența negative dezolt area proceselor de conștiință. a proceselor
mentale superioare, vizionarea afectează capacitatea de concentrare a atenției, slăbește moticația
și favorizează comportamentele instinctive, cum ar fi bulimia, agresivitatea și pulsiunile sexual.
. ( Virgiliu Gheorghe,2018. Pg.9)
●Vizionarea tv poate fi încadrată cu ușurință în clasa fenomenelor de tip hypnotic dacă
sunt avute în vedere caracteristicile stării hipnotice și perfecta lor asemănare cu stările mentale
trăite de telespectator în fața televizorului . Aspectul exterior este al unui individ pasiv , care
reacționează doar la comenzi venite din afară. ( Virgiliu Gheorghe,2018. Pg.64) Prin cantitatea
generoasă de informații pe care televizorul ne -o furnizează în momentul în care stăm nemișcați,
liniștiți și foarte atenți asupra ecranului tv, copilul se implică emoțional , ia parte la dialogul

41
celor pe care îi urmărește,este uimit de efectele tehnice folosite, acest fapt reuțind să intensifice
starea de hipnoză.
Persoanele dependente dedică mult timp tele vizorului 3 -5 ore/zi, cu toate că vor să aloce
mai mult timp altor activități , oamenii se declară neputincioși în a micșora timpul dedicate
vizionării.Cu cât părinții petrec mai mult timp în fața televizorului, cu atât copiii acestora vor
refuza interacți unea cu ceilalți copiii, jocurile în natură, preferând să privească desenele animate
sau orice altceva care apare e ecranul atractiv.
●Violența ocupă un loc fruntaș pe canalele tv din lumea întreagă, chiar dacă acest subiect
a fost dezbătut foarte des , t eleviziunea continuă să transmită din ce în ce mai multe scene
violente,fizic sau limbaj licențios.
Faptul că violența din media constituie una dintre cele mai importante cauze ale acestei acțiuni
din lumea reală este dovedit în peste 1000 de studii și a rticole. Din majoritatea cercetărilor
efectuate, rezultă că violența de la televizor are urmtoarele efecte:
– facilitează agresivitatea și comportamentul antisocial
– intensifică percepția telespectatorilor că trăiesc intr -o lume periculoasă în care ei po t deveni
victim. ( Virgiliu Gheorghe,2018. Pg.87)
Orice act violent văzut pe micul ecran antrenează creierul să răspundă violent la stimuli
mediului, condiționând astfel un comportament impulsive, o agresivitate involuntară. Orice
imagine cu tendință de violență văzută la televizor se vor implementa în memoria copilului,
în același fel precum actele ce traumatizează puternic psihicul uman.Din cauza violenței
prezente în mass media, copiii vor simți sentimental fricii în fața oricărui mic pericol din via ța
reală, iar acest lucru îi fac pe cei mici mai nesiguri,irascibili, intr -un continuu stres și pregătiți
să răspundă cu violență la un posibil pericol. Expunerea la violența mediatizată duce la un proces
de desensibilizare față de victimă, oamenii obișnui ndu-se cu astfel de imagini (cu violența) și
duce la un contact imediat cu diverse tehnici de luptă și mijloace violente care pot fi reproduse
în viața reală.
Indivizii percep această violență ca pe o component legitimă și implicit a instituțiilor
sociale. Violența devine din mijloc și necesitate. ( Virgiliu Gheorghe,2018. Pg.94) Acest lucru

42
aduce cât mai multe controverse în rândul părinților care încearcă să își protejeze copiii de acestă
lume tot mai prezentă în societatea contemporană.
O consecință la fe l de semnificativă a violenței TV o constituie formarea unui
comportament egoist, individualist,lipsit de altruism și de dragoste. ( Virgiliu Gheorghe,2018.
Pg.102) Această lume dezvoltă insensibilitate la durerea celorlalți , contribuie la crearea unei
atitudini nemiloase , de indiferență față de cei din jur. Copiii nu mai învață cum să se comporte
în cazul în care o persoană are nevoie de ajutor, sau cum să ajute și să hrănească un animal,
aceștia fiind captivi în realitatea transmisă e ecranul TV. Copiii din zilele noastre , în special cei
care locuiesc în mediul urban nu cunosc majoritatea animalelor domestice pe care le întâlnești
într-o fermă sau într -o gospodărie de la țară. Singurele imagini cu animale pe care le întâlnesc
sunt cu ajutorul televiziu nii, sau în mediul online și în ultimă instanță într -o carte sau atlas. Dar
niciunul dintre aceste mijloace nu sunt benefine celor mici .
Vizionarea TV are tendința de a prelungii ziua, deoarece atenția noastră nu este total
activată, iar din această re laxare hipnotică nu mai ținem evidența timpului petrecut în fața
ecranului , creierul fiind în stare de veghe. Din această cauză apare oboseala chiar daca persoana
respectivă de abia s -a trezit sau nu a avut parte de niciun efort fizic. Orele de somn sunt decalate,
numărul acestora fiind în scădere. “ Producerea hormonului somnului, melatonina,este
suprimată,iar producerea hormonului fericirii,dopamina, și a hormonului vigilenței ,serotonina
,este stimulată ” ( Edmond Schoorel, 2015. Pg 32) De aceea, seara ar trebui să micșorăm pe cât
se poate de mult timpul pe care copilul nostru l -ar putea petrece în fața un ui televizor sau
computer. Dar din comoditate majoritatea părinților nu iau astfel de măsuri, ajutând în acest fel
la apariția unor probleme care se răsfrând asupra propriului copil, cum ar fi apariția problemelor
comportamentale, de concentrare și atenție și nu în ultimul rând de învățare.
Copiii care se uită cel mai mult la televizor au probleme ce țin de limbaj și întâmpină
dificultăți în comunicare. Slăbirea capacității de a asculta și de a urmării un material prezentat
oral,abilitatea scăzută în reflectarea într -o formă coerentă, în vorbire și în scris . ( Virgiliu
Gheorghe. 2018 ) Petrecând un număr de ore consistent în fața televizorului copiii vor avea
tendința de a gesticula și de a comunica prin semene odată cu replicile celor din media.
Cunoștințele de vocabular vor avea de suferit, deoarece copiii renunță la cititul unei cărți, a unei

43
reviste și preferă să asculte cee ace alții vorbe sc, indiferent de capacitățile lingvistice ale
acestora.
Copiii au nevoie să vorbească și să asculte, să se joace cu cuvintele necunoscute și la
rândul lor, părinții să explice într -un mod simplu semnificația acestora. Ei au nevoie de un
călăuzitor pentru a le da exemple reale, pentru a li se explica ordinea cuvintelor și pentru a se
exprima degajat și fără ticuri verbale. Iar atunci când copilul este abandonat în fața televizorului,
acesta nu este provocat să vorbească, să își pună sau să răspundă la diverse întrebări , el este
doar un simplu ascultător aflat în stare de veghe. Copilul are nevoie de dialog pentru ași forma
deprinderile lingvistice, pentru a ști să comunice corect gramatical , iar televiziunea nu îl ajută
să își formeze ac eastă deprindere, Ultimele cercetări arată că , pentru dezvoltarea gândirii
abstracte , copiii trebuie să exerseze în folosirea cuvintelor neînsoțite de imagini. (Virgiliu
Gheorghe. 2018 pg.53) Acestă teorie face referire la limitarea imaginației. Imaginil e oferite pe
canalele TV nu provoacă privitorul în ași imagina locul despre care se discută, un peisaj sau
orice altceva, ci impun o imagine standard. Gândirea și imaginația nu sunt activate în această
situație, spre deosebire de posibilitățile nelimitate pe care le oferă cuvintele rostite, de exemplu,
de mamă. Televiziunea nu dezvoltă, după cum arată J.Rce și H aight, abilitățile și strategiile
verbal, ci mai curând le reprimă.

II.4 Probleme de sănătate apărute în urma utilizării excesive a ecranelor
luminoase

Cu cât copiii sunt mai mici, cu atât efectul este mai puternit. ( Edmond Schoorel. 2015,
pg.24) Toate experiențele prin care copiii trec au consecințe asupra dezvoltării lor ca ființe
umane.
1.Obezitatea -în prezent obezitatea ar putea reprezent a cea mai mare amenințare pentru
sănătatea copiilor. “ Greutatea este strâns legată de posibilitatea de a dezvolta boli ale sistemului
cardiovascular, diabet de tip 2 și îmbătrânirea prematură ”. ( Edmond Schoorel 2015) Obiceiurile
nutriționale , dar și utilizarea mijloacelor media digitale sunt cele care duc, în majoritatea
cazurilor la obezitate. Copiii petrec foarte mult timp în fața ecranelor, nu fac mișcare, deci, un

44
consum mic de energie. În ceea ce privește obișnuințele aliment are, un regim de viață sănătos
implică o regularitate a programului de masă care nu se mai poate realiza din cauza dorinței de
a nu întrerupe accesul la Internet, consum de fast -food, ronțăitul de produse hipercalorice ce
duce la bulimieși implicit obezita te. (J.C Larchet, 2018, p.184)
Un alt factor este televizorul ,acesta favorizează alimentația compulsivă: copiii mănâncă, fără
să-și dea seama, pungi întregi de chipsuri sau de covrigei, în timp ce se uită la desene animate
sau la emisiunea preferată. Chia r și reclamele la mâncare pot induce starea de foame și de cele
mai multe ori chiar dacă am mâncat, nu cu mult timp în urmă, vom avea tendința de a repeata
acest obicei. În momentul în care mergem la cinema cu copiii, de fiecare data vom cumpăra
băuturi c arbogazoase și /sau popcorn. Combinația celor doua în momentul în care corpul nu
produce energie pentru a putea consuma grasimile și carbohidrații care se absorb rapid, are ca
efect posibilitatea apariției acestei afecțiuni.
2.ADHD -ul ( deficit de atenție c u sau fără hiperactivitate) este boala de care are ca efect
următoarele comportamente:
– neputința de a duce la bun sfârșit activitatea începută
– incapacitatea de a asculta și de a urmări
– dificultatea de a sta concentrate sau conectat la o activitate
– a acționa înainte de a gândi
– alternarea rapidă a unei activități cu alta
– dificultatea organizării și planificării acțiunilor ( Virgiliu Gheorghe 2018, pg
45)
Aceasta este boala de care suferă mai mult de o tremie dintre copiii americani.
Concentrarea și menținerea atenției a ajuns una dintre problemele des întâlnite în învățământul
educational. Odată cu evoluția tehnologiei a crescut și număruul persoanelor care suferă de
această afecțiune. Între 1980 și 2007 numărul persoanelor diagnosticate cu ADH D a crescut
cu aproape 80%, iar rețelele de medicamente psihotrope administrate copiilor a crescut
semnificativ în timpul ultimelor doua decenii. Cercetătorii au realizat studii consistente pentru

45
a descoperi factorul la care erau expuși copiii și care du cea la a cest sindrom iar cee a ce a ieșit
în evidență au fost ecranele.
S-a emis ipoteza că interacțiunea cu ecranele suprastimulează copilul și pune sistemul
nervos în modul luptă sau fugă, ceea ce duce apoi la deregrarea diverselor sisteme biologice și
hotmonale. ( Nicholoas Kardaras 2016) Acestea vor crea apoi creea probleme de atenție,
depresia și anxietatea.
Cercetările asupra influenței televiziunii în apariția și dezvoltarea sindromului ADHD la
tinerii noii generații identifică două modalități diferite în care televiziunea contribuie la
producerea acestei afecțiuni. Prima face referire la însăți tehnologia video vare provoacă o stare
de hipnoză în cazul în care petrecem ceasuri bune în fața ecranului, pentru ca după câțiva ani șă
apară diferitele manifestări ale ADHD -ului,iar a doua implică conținutul programelor pe care le
vizionăm. Atenția copilului în momentul în care urmărește un program de televiziune nu es te
concentrată absolul asupra acestuia, deoarece activitatea în sine nu este una care să îi atragă
întreaga atenție,ci mai mult îi poziționează într -o stare continu ă de stres și alertă . De mici,
obișnuiți cu astfel de experiențe care le absorb atenția, la întâlnirea cu experiențe reale nu vor
mai reacționa imediat și atenția va fi afectată.
Este adevărat că, dacă le dați copiilor dispozitive atunci când doriți să fie cuminți, aceștia
răspund pozitiv la cerința dumneavostră, însă totul are și urmări,în acest caz fiind unele negative.
“ Întreține dependența de ecrane pentru a face față zilei și nu îi lasă pe copii să -și formeze
obiceiul de a observa și de a se angaja în lumea înconjurătoare ” ( Nicholoas Kardaras 2016, pg.
176).
3.Dureri ale spatelui – Durerile de spate pot apărea din cauza unei posturi incorecte a
corpului sau a lipsei de mișcare, sau din cauza unor probleme medicale depistate la nivelul
musculaturii, ligamentelor, a oaselor. “ După cum știe toată lumea , a sta în fața ecranului nu
solicită din punct de vedere virtual nicio mișcare ”(Edmond Schoorel 2015 p.28)
Copiii care petrec mult timp aplecați asupra consolelor de jocuri, în fața calculatorului,
tabletei sau telefonului riscă să prezinte dureri de spate , deformări ale coloanei ver tebrale și
îngreunarea mobilității. Chiar și în momentul în care copilul vizionează un film poziția
corporală nu este una corectă, aceștia de obicei aleg o poziție cât mai relaxantă, dar după câteva

46
minute de stat în acea poziție , durerile încep să apară. Telefonul, cel mai utilizat instrument din
zilele noastre provoacă dureri mari în jurul gâtului și bineînțeles dureri ale coloanei vertebrale.
Din cauza flexiei capului, cel mai probabil va apărea un discomfort la nivelul coloanei cervicale,
afectând astf el curbura acesteia.Nervii care se regăsesc în partea de sus a coloanei vertebrale au
și ei de suferit , simptomele apărute în urma suprasolicitării lor sunt oboseala și rigiditate în acea
zonă. Postura copiilor ar trebui corectată de fiecare dată când ace sta o neglijează, deoarece
efectele se vor resimți după o perioadă lungă de timp , iar remedierea acestei deficiențe va fi
mult mai grea.
4.Vederea – Rata copiilor care au deficiențe de vedere de la o vârstă timpurie a crescut
semnificativ odata cu apariția gadgeturilor și implicarea excesivă a copiilor în tot ceea ce ține
de filiera tehnolofiei. . “ Atunci când ochii copiilor se obișnuiesc cu suprafața plată a ecranelor,
le este mai greu să se concentreze , iar privirea li se acomodează mai greu” ( E dmond Schoorel.
2015. Pg 26) Creșterea recentă a cazurilor de miopie se datorează, în mare parte, expunerii la
ecrane.
Medicii consideră lumina albastu -violet emisă de ecranele luminoase ale dispozit ivelor
electronice deteriorează vederea, iar copiii sunt cei mai afectați deoarece sunt mai sensibili decât
adulții. De aceea, mulți copii poartă ochelari de vedere , însă vederea este deja afectată și
corectarea ei se va efectua pe o perioadă lunga de timp sau purtarea ochelarilor va fi definitivă.
Din fericire , optica medicală este într -o continuă dezvoltare, existând ochelari de citit, ochelari
pentru computer pe care copiii îi folosesc,de obicei, când se joacă un joc video.
Acesta nu este singurul factor care afectează vederea copiilor, este doar unul care
stârnește mari controverse. Soluția pentru diminuarea numărului copiilor cu probleme de vedere
ar trebui să pornescă la inițiativa părinților. Aceștia trebuie să reducă numărul de ore pe care
copilul îl petrece în fața luminii ecranului , sau distragerea de la această activitate prin ocuparea
timpului, de exemplu putem da copilul la un anumit sport, sau luarea unor lecții de
canto/pian.vioară etc. Orice activitate care îi ocupă timpul într -un mod benefic îl poate ajuta să
renunțe, măcar pentru o perioadă scurtă de timp, la tehnologia nocivă vederii.
5. Oboseală cronică (A. Alter, 2017, p.81) – apare din cauza privării de somn, privare ce
are loc prin folosirea excesivă a tehnologiei digitale, și în special prin utilizarea dispozitivelor

47
cu ecra n luminor, înainte de culcare. Ochiul umanpercepe lumina albastră a ecranelor ca un
stimul al apariției dimineții, pe când lumina galben – roșiatică a focului este asociată apusului, și
atunci când lumina albastră sugerează apariția dimineții, starea de som nolență dispare.

II.3 Efectele positive ale utilizării tehnologiei la vârsta școlară mica

Tehnologia este foarte variată, încât dispune atât de avantaje dar și dezavantaje. Părțile
negative au fost prezentate pe parcursul lucrării, fiindcă acestea primează și au un efect mult
mai puternic asupra socializării copiilor de vârstă școlară mica. Există și părți pozitive ale
utilizării tehnologiei, care îi ajută pe școlari din mai multe puncta de vedere.
Internetul, de exemplu, ne permite să ex plorăm anumite locuri, să ne informăm cu
privire la aproximativ tot ceea ce ne dorim, comunicarea cu ceilalți, oferă posibilitatea ascultării
melodiilor pe you tube, vizionarea filmelor și multe altele.
În cazul copiilor, aceste elemente po t ajuta la dezv oltarea unor zone importante, cum ar fi
imaginația. Dacă tehnologia este utilizată în mod corect, acest proces psihic are de câștigat și
se poate extinde din ce în ce mai mult. Imaginile pe care copiii le văd pe internet, la televizor,
sunetele și senzați ile trăite în momentul vizionării unui anumit lucru cu ajutorul tehnologiei,
dezvoltă imaginația, limitele impuse până în acel moment fiind sparte, iar mintea copilului este
liberă să viseze. Cu ajutorul acesteia există posibilitatea ca, în momentul în car e, la școală elevul
are de realizat un desen, cel care utilizează mai des tehnologia, să aibă posibilități mai mari de
a avea un rezultat bun, față de elevii neinițiați în acest domeniu.
Atunci când copiii primesc teme pentru acasă, iar părinții nu dispu n de timp sau de
informațiile necesare pentru a -i oferi sprijin în rezolvarea lor, atunci ei apelează la internet. Cel
mai des, copiii folosesc interenetul pentru a traduce cuvinte sau proziții la limba engleză. Se
poate ca acesta să nu aibă la îndemână un dicționar, sau cel mai probabil timpul pentru căutarea
unui cuvând ar fi unul mai mare, decât printr -un simplu search pe intrenet. Pentru elevi, cel mai
popular serviciu, este Google Translate ,deși corectitudinea traducerii nu este garantată total.

48
“Google Translate realizează traduceri pe baza a milioane de documente traduse de editori
umani specializați pe care le scanează pentru a descoperi un model pentru cuvintele introduse
de utilizator. Odată ce un model este greșit computerul îl va utiliza pen tru a traduce ceva
asemănător. De aceea, traducerile realizate cu acest program nu pot fi considerate ca fiind
sigure ”. ( George Roman, Ovidiu Măjină, Andreea Pufu, 2014, p.18)
Toate sursele de informare c are includ accesarea internetului, pe care copiii le utilizează
pentru rezolvarea temelor, nu sunt 100% sigure, dar reprezintă un ajutor de nădejde al celor
mici. Dacă acest ajutor ar dispărea, școlarii și -ar pierde încrederea în ei, deoarece în momentul
unui impas nu vor avea posibilitatea depășirii aces tuia.
Internetul este foarte util prin multitudinea de programe educative pe care le oferă, atât
copiilor, prin diferite jocuri prin care pot învăța numerele, literele,culorile, zilele săptămânii,
lunile anului, limbi străine și multe altele, cât și adul ților care se documentează zilnic despre
aspect care îi interesează din pură curiozitate, sau vor să se documenteze pentru dezvoltarea
personală sau profesională.
Un alt avantaj poate fi considerat cel al posibilității desfășurării cursurilor online pentr u
perfecționarea pe plan profesional, pentru învățarea unor limbi străine sau chiar pentru predarea
de către professor a lecțiilor, în cazul în care școala se închide pe o perioandă mai lungă de timp.
Așadar există numeroase avantaje ale utilizării tehno logiei, bineînțeles dacă aceasta este
folosită în mod corect și nu abuziv. Copiii trebuie să își impună anumite limite pentru utilizarea
internetului, în special, sau să fie îndrumați în acest sens, astfel încât aceștia să nu resimtă părțile
negative ale t ehnologiei.

49
Capitolul III . METODOLOGIA CERCETĂRII “IMPACTUL
TEHNOLOGIEI ASUPRA SOCIALIZĂRII COPIILOR DE
VÂRSTĂ ȘCOLARĂ MICĂ ”

III.1 Scopul, obiectivele și ipoteza cercetării
Această lucrare a fost realizată din dorința de a afla cât de mare este intensitatea
impactului utilizării tehnologiei asupra școlarilor și în ce măsură, această evoluție continuă
modifică interacțiunea și comunicarea cu alte persoane.
Scopul acestei cercetări a fost determinarea modului în care tehnologia influențează
social izarea copiilor de vârstă școlară mica, și nu în ultimul rând realizarea unei schimbări
privind comunicarea .

Obiectivele cercetării :
În cadrul acestei cercetări am urmărit :
O1- Identificarea opiniei elevilor și a părinților, cu privire la timpul petrecut în fața ecranelor și
efectele acestora asupra copiilor;
O2- Evidențierea schimbărilor apărute la nivelul socializări i grupului studiat , atât în mediul
familial, cât și școlar, i mplicând ca factor principal, tehnologia ;
O3-Descoperirea preferințelor elevilor în ceea ce privește înclinația dintre mediul real și cel
virtual ;
O4- Identificarea cauzelor care au dus la modificările majore ce țin de aspectul comunicării
interumane.

50
Ipoteza: Dacă frecvența utilizării tehnologiei de către copiii de vârstă școlară mic ă este
diminuată, acest lucru implicand disponibilitatea părinților, atunci s -ar putea observa o creștere
la nivelul socializării acestora.

III.2 Lotul de subiecți

În lucrarea de față , lotul investigat este format d in elevii clasei a III-a ai Școlii
Gimnaziale Mireșu -Mare, județul Prahova. Clasa a fost formată din 26 de elevi, dintre care 12
persoane de sex feminin și 14 de sex masculin. Am aplicat un chestionar de opinie (ANEXA1)
pe care l -au completat în prezența mea, în una din pause. Informațiile regăsite în chestionar au
implicat strict tema de cercetare, și anume socializarea copiilor, având ca factor determinant
influența tehnologiei. Un alt chestionar (ANEXA 2) a fost aplicat părinților pentru a observa
perspectiva lor în ceea ce privește problema în cauză .

III.3 Metode și instrumente de cercetare

Metodele de cercetare pe care le -am utilizat în derularea acestei cerce tări sunt
chestionarul ș i studiul de caz.
În domeniul științelor sociale, chestionarul este una dintre cele mai frecvent utilizate
tehnici de cercetare. “Chestionarul de cercetare reprezintă o tehnică și, corespunzător, un
instrument constând dintr -un ansamblu de întrebări scrise și, eventual, imagini grafice, ordonate
logic și psihologic, care, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin administrare,
determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi înregistrare în
scris.”( S.Chelcea, 2001, p.70)
Prin aplicarea chestionarelor, cercetătorul construieste o colecție de răspunsuri
referitoare la fenomenele, situațiile și manifestările investigate, pe care el nu le -ar putea cunoaște

51
direct și personal, dată fiind răsp andirea lor in spațiu și timp. Tehnică foarte complexă de
cercetare sociologică, presupunând numeroase etape, ancheta prin chestionar „este aproape
întotdeauna o anchetă de opinie (Miftode,Vasile ,Metodologia Sociologică ,Ed. Porto -Franco,
Galați, 1995). Răspunsurile, comportamentele copiilor, pot fi influențate de numeroși factori,
dintre care putem aminti: personalitatea celui care anchetează, dar și a acelui anchetat, tema
anchetei, mediul în care are loc, timpul de desfășurare a acesteia, structura che stionarului,
precum și modul lui de aplicare. Întrebările trebuie să fie – cât mai clare, ușor de înțeles , cât mai
scurte, simple, directe, și trebuie să fie aplicabile tuturor copiilor.
Pentru colectarea informațiilor am elaborat două chestionare, unul a dresat elevilor (
ANEXA 1) care cuprinde 1 1 itemi, iar celălalt părinților, (ANEXA 2) alcătuit din 10 itemi.
Întrebările urmăresc obținerea unor informații referitoare la utilizarea tehnologiei, și la efectele
acesteia asupra socializării copiilor de vârst ă școlară mică.
În ceea ce privește taxonomia întrebărilor, (Mihaela Suditu, 2015, p.p 26 -28) acestea au
fost întrebări introductive, deschise, închise, factual, de opinie, de control, întrebări de
clasificare sau de identificare. Chestionarul a fost realizat strict pe tema de cercetare propusă,
ordonare în mod logic și grupare în funcție de modul în care urmează să răspundă.
R.K.Yin apreciază că studiul de caz definește ca fiind o strategie de realizare a unei
cercetări care neces ită investigații empirice cu un fenomen particular contemporan, într -un
context de viață real și utilizând multiple surse de informații. Iar C.Robson consideră că studiul
de caz poate fi definit drept o trategie de cercetare focalizată pe un caz concret, c are este
interpretat în amănunt, adică prezentând referiri despre indivizi, grupuri, organizații, cu luare în
considerare a tuturor particularităților sale contextuale.

52
III.4 Analiza și interpretarea datelor de cercetare

Primul chestionar a fost aplicat unui număr de 26 de elevi din mediul rural, dintre care
12 persoane de sex feminin și 14 de sex masculin.
La itemul 1 , 100 % dintre copii au răspuns că au în casa în care locuiesc, un calculator,
laptop sau televizor. Aceste răspunsuri nu m -au surprins, deoarece probabilitatea ca o famile să
nu dețină cel puțin unul dintre aceste aparate este foarte mica. Thenologia a avansat extrem de
mult, iar oamenii se conformează. Chiar dacă este vorba despre mediul rural, se poate observa
că și aceștia țin pasul cu tehnologia, iar diferențele de altă data dintre mediul rural și urban au
dispărut.

(Figura 1-Deținerea în locuință a unui calculator/laptop/televizor)

La itemul doi legat de cunoscutul subiect al deținerii de către copii a unui telefon mobil
personal, răspunsurile au fost neasteptate. Se pare că, în mediul rural, copiii, încă nu au un
telefon la această vîrstă. Procentajele arată că 58% din copiii clasei a III -a ai Școlii Gimnaziale
Da
100%Nu
0%DEȚINEȚI ÎN CASA ÎN CARE LOCUIȚI UN
CALCULATOR/LAPTOP/TELEVIZOR?

53
Mireșu Mare dețin un astfel de dispozitiv, pe când 42% nu au încă un telefon personal. Aceste
date sunt îngrijorătoare, deoarece copiii din ziua de azi sunt, în majoritatea timpului cu un
telefon în mână, dar se pare că nu toți au un telefon propriu, cel mai probabil apelează la
telefonul părinților. În acest caz, părinții trebuie să gestioneze corect situația, să impună anumite
reguli și un anumit program, fie în cazul în care copilul are un telefon sau îl împrumută pe al
prinților. La această vârstă, de 7 -10 ani copiii sunt predispuși pericolelor ap ărute pe siteurile de
socializare, iar deținerea unui telefon propriu poate reprezenta o problemă serioasă.

(Figura 2, vizând deținerea unui telefon mobil personal)

Prin această întrebare am dorit să descopăr înclinația copiilor spre anumite disposit ive.
Așadar varianta în preferințele copiilor rămâne tehefonul mobil, 42% din copii au ales această
variant. Telefonul este cel mai probabil, dispozitivul utilizat excesiv de adulți, iar din acest motiv
dorința puternică, printre cei mici de a avea și ei u n astfel de dispozitiv. Calculator încă este
utilizat de copii, acesta fiind ales de 27% din întregul clasei, iar 23% au ales tableta. Procentul
Da
58%Nu
42%DEȚINEȚI UN TELEFON MOBIL PERSONAL?

54
cel mai mic îl are consola, cu 8%, cel mai probabil acest dispozitiv nu este regăsite în foarte
multe familii din mediul rural.

(Figura 3-vizând opțiunile copiilor către anumite dispositive digitale)

La itemul 4 am apelat la sinceritatea copiilor, sau mai bine zis la modul în care aceștia
conștientizează timpul pe care îl petrec în fața ecranelor. Răspunsurile au fost variate, 58% susțin
că petrec 2 -4 ore în fața unuia sau mai multora din elementele enumerate, 27% au ales varianta
de 1-2 ore, iar 15% petrec mai mult de 4 ore în fața ecranelor. Niciun copil nu a afirmat faptul
că timpul său nu este ocu pat de tehnologia modern ă, lucru care este îngrijorător. Normalitatea
zilelor noastre este cruntă , copiii petrec din ce în ce mai mult timp în fața televizorului, care nu
oferă informații prielnice dezvoltării lor, sau în fața calculatorului, a tabletei, t elefonului.

Telefon
42%
Calculator/Laptop
27%Tabletă
23%Consolă
8%Niciunul
0%CE DISPOZITIVE DIGITALE UTILIZAȚI MAI DES?

55

(Figura 4- vizând timpul petrecut în fața ecranelor)

Itemul cu num ărul cinci aduce în discuție activitățile pe care copiii le desfășoară în
timpul liber. În fiecare zi aceștia trebuie să învețe, să meargă la școală cinci zile pe săptămână,
iar curiozitatea mea a fost legată de ceea ce preferă cei mici să facă, atunci când nu învață. Se
pare că tehnologia este pe placul copiilor, iar 58% din ei preferă să excludă ieșirile cu prietenii
în aer liber și să aleagă jocurile pe telefon, calculator sau tabletă. Acest lucru era de așteptat,
deoarece tehnologia a avansat foarte mult, iar copiii sunt pasionați de tot ceea ce este nou.
Celelalte procente arată că 28% preferă să desfășoare activități în aer liber, 16% aleg varianta
care implică vizionarea emiziunilor tv, iar 8% citesc. Dorințele copiilor sunt variate, dar aspectul
pozitiv este acela că jocurile în aer liber cu prietenii nu au fost excluse total în favoarea
tehnologiei. Au fost copii care au ales una din variantele propuse, dar au venit și cu alte idei de
activități, cum ar fi ajutatul părinților în gospodărie, îngrijirea animalelor, mersul cu bicicleta și
altele.

1-2 ore
27%
2-4 ore
58%Mai mult de 4 ore
15%Deloc
0%CÂT TIMP PETRECEȚI ÎN FAȚA ECRANELOR?
(LAPTOP/CALCULATOR, TELEFON, TELEVIZOR, CONSOLĂ,
TABLETĂ)

56

(Figura 5- vizând activitățile desfășurate de către copii,în timpul liber)

La întrebarea a șasea cele mai mari procente le -au avut întrebările cu cu un gard uriaș de
contradicție. Cu o diferență de 5 procente, siteurile de socializare au reușit să depășească
interacțiunea directă, care a avut 41%. Copii din mediul rural încă preferă și comunicarea
directă, ieșitul cu prietenii, în defavoarea tehnologiei. După răspunsurile lor reiese faptul că
majoritatea au un cont personal pe care îl folosesc pe un site de so cializare, iar comunicarea se
realizează virtual. 8% utilizează apelurile telefonice pentru a comunica, și doar 5% trimis mesaje
text. Socializarea a devenit un subiect sensibil în ceea ce privește copii i de vârstă școlară mică ,
deoarece aceștia urmează pașii rapizi ai tehnologiei și uită să comunice direct, față în fașă cu cei
apropiați.

Mă joc cu
prietenii în aer
liber
28%
Mă joc pe
telefon/tabletă/c
alculator
48%Mă uit la
televizor
16%Citesc
8%CARE SUNT ACTIVITĂȚILE DUMEAVOSTRĂ ZILNICE
DESFĂȘURATE ÎN TIMPUL LIBER?

57

(Figura 6-Modul de comunicare cu ceilalți)

La itemul 7, 58% dintre copii au ales varianta cea mai comodă, cea a jocurilor pe
dispozitivele digitale, iar 4 2% preferă să iasă cu prietenii. Am observat faptul că tot mai mulți
copii aleg să se refugieze în camera proprie și să se joace pe telefon sau laptop , iar acest lucru
este nefavorabil dezvoltării lor.

Interacțiune
directă
41%
Siteurile de
socializare
46%Apeluri
telefonice
8%Mesaje text
5%CARE ESTE MODUL ÎN CARE COMUNICAȚI CEL MAI
DES CU FAMILIA, PRIETENII, CUNOȘTINȚELE?
Să ies cu prietenii
42%
Să mă joc
58%PREFERAȚI SĂ IEȘIȚI CU PRIETENII SAU SĂ VĂ JUCAȚI PE
TELEFON/TABLETĂ/LAPTOP?

58
(Figura 7- vizând preferința între petrecerea timpului cu prietenii sau jocurile online)

Al doilea chestionar a fost aplicat părinților. Fișele au fost împărțite elevilor pentru a le
oferi ulterior părinților, deoarece în mediul rural majoritatea copiilor nu sunt însoțiți la plecarea
din școală, astfel fiindu -mi imposibil să iau contat direct cu aceștia. Am discutat, însă, cu
doamna învățătoare pentru a înforma părinții, prin apel telefonic, cu privire la chestionarul în
cauză.
Itemul 1 a fost legat direct de subi ectul pe care îl urmăresc, și anume socializarea. De
această dată am dorit să aflu opinia părinților cu privire la comunicarea cu propriul copil.
Răspunsurile au fost de așteptat, astfel 73% au răspuns cu „Da , și doar 27% au recunoscut că
socualizează cu copiii atunci când timpul le permite. Niciun răspuns nu a fost negative, ei
considerând că discută des cu propria copii. Fiind vorba despre familii care locuiesc la curte,
treburile gospodăresc pot ocula mult timp, timp care ar fi putut fi acordat copiilor.

(Figura 8- Comunicarea cu proprii copii)

La itemul 2, 86 % dintre părinți au răspuns că în camera copilului există un dispozitiv
cu conexiune la internet , în timp ce 14 % dintre ei au răspuns negativ la această întrebare.
Da
73%Când am timp
27%Nu
0%COMUNICAȚI DES CU FICA/FIUL DUMNEAVOSTRĂ?

59
Remarcăm faptul că părinții nu cunosc îndeajuns de bine influențele negative pe care le poate
avea existența unui astfel de dispozitiv atât de aproape de copil, mai ales atunci cînd nu es te
supravegheat. Acest lucru este valabil în privința tuturor dispozitivelor cu conexiune la internet
și nu numai. Chiar și televizorul este un factor negativ, dacă este utilizat în exces, iar canalele
nu sunt alese cu atenție.

(Figura 9- Deținerea în camera copilui a unui dispozitiv cu conexiune la interent)

Întrebarea cu numărul 3, 76% afirmă că permit copilului să petreacă maxim 1 -2 ore în
fața ecranelor, 11% au răspuns că o oră este suficient, iar ultimele 2 variante au un procentaj d e
8%. Chiar dacă răspunsurile nu sunt îngrijorătoare, există însă părinți care le permit copiilor să
petreacă cât timp doresc în fața ecranelor. Pentru a remedia acest lucru trebuie ca aceștia să
cunoască părțile negative, dar și pe cele pozitive ale tehno logiei de azi. Lucrurile acestea sunt
atractive chiar și pentru părinți , iar de aceea trebuie mai întâi ca ei să învețe anumite lucruri
despre tehnologie, ca mai apoi să gestioneze corect timpul pe care copiii ar trebui să și -l ocupe
în fața unor astfel de dispozitive.
Da
86%Nu
14%ÎN CAMERA COPILULUI DUMNEAVOASTRĂ EXISTĂ UN
CALCULATOR/LAPTOP/TABLETĂ/TELEFON/TELEVIZOR CU
CONEXIUNE LA INTERNET?

60

(Figura 10- Timpul pe care copiii îl petrec în fața ecranelor)

La itemul cu numărul 4, părinții au răspuns în proporție de 55% că au cunoștințe
referitoare la riscurile apărute în urma utilizării excesive a tehnologiei, iar 45% nu cunosc
aceste riscuri. Este îngrijorător, deoarece tehnologia este des utilizată de cei mici, care ar trebui
să fie protejați. Această protecție nu poate veni decât din partea familiei, în special din partea
părinților. Dacă aceștia nu cunosc riscurile care pot apărea, atunci nici copiii nu vor ști de ceea
ce ar trebui să se protejeze.

În ceea ce privește timpul pe care copiii îl peterec cu prietenii la joacă, părinții cunoasc
foarte bine cât de des cei mici pleacă de acasă cu scopul de a se întâlni cu prietenii. Astfel, 51%
spun că ieșirile la joacă cu prietenii au locfrecvent, iar 49% afirmă că rareori aceștia părăsesc
locuința cu acest scop. Copiii sunt fascinați de jocuri, de întâlniri cu prietenii, sau cel puțin erau.
Acum, aceștia își pot ocupa timpul acasă utilizând tehnologia. Jocurile se pot realiza online, pe
consolă, laptop, ta bletă sau telefon. Imaginile, culorile, sunetele și diversitatea jocurilor pe
gadget -uri au înlocuit treptat, jocurile desfășurate pe stradă, în parcuri împreună cu prietenii.
O oră
11%
1-2 ore
73%3-4 ore
8%Mai mult de 4 ore
0%Cât dorește copilul
8%CÂT TIMP PERMITEȚI COPILULUI DUMNEAVOASTRĂ SĂ
PETREACĂ ÎN FAȚA ECRANELOR?

61

(Figura 11, vizând periodicitatea ieșirilor cu prietenii)

Alegrile sunt făc ute de copii, dacă aceștia preferă să înlocuiască anumite activități pe
care le desfășura frecvent, înseamnă că ceva s -a întămplat la nivelul preferințelor. Itemul 6 aduce
în prim plan acest subiect, pe care părinții cu siguranță l -au observat. Așadar, 50% au afirmat
că rareori au observat o asemenea schimbare, 38% consideră că frecvent copilul lor preferă să –
și petreacă timpul în fața ecranelor, iar 12% susțin că niciodată nu au observat aceste preferințe
schimbătoare. Copiii se plictisesc foart e repede de anumite activități

Frecvent
51%Rareori
49%Niciodată
0%CÂT DE DES, COPILUL DUMNEAVOASTRĂ IESE LA JOACĂ
CU PRIETENII?

62

(Figura 12 -Preferințele copiilor)

Majoritatea copiilor dețin un cont de facebook, instagram, diverse conturi create pentru
a accesa anumite jocuri online și multe altele. Prin întrebarea cu numărul șapte am dorit să
descopăr cât de informați sunt părinții de acest lucru, care din punctul meu de vedere, este foarte
important. Răspunsurile au fost diferite, chiar dacă mă așteptam ca toți părinții să aleagă prima
variantă. În proporție de 77% au răspuns că da, copiilor lor d ețin un astfel de cont,iar 23% susțin
că nu au. Faptul că părinții sunt informați cu privire la acest aspect este un lucru favorabil, și
mai ales că încă există copii care nu au un cont personal este impresionant, comparând cu
evoluția majoră cu care înce rcăm să menținem ritmul.
Da, frecvent
38%
Da,rareori
50%Niciodată
12%AȚI OBSERVAT O SCHIMBARE LA NIVELUL PREFERINȚELOR
DE A PETRECE TIMPIL ÎN FAȚA ECRANELOR, ÎN DEFAVOAREA
IEȘIRILOR CU PRIETENII SAU PRACTICAREA HOBBY –
URILOR?

63

(Figura 13- Deținerea unui cont personal pe rețelele de socializare? )

La timul 8, 65% au spus că școlarii sunt deschiși comunicării, iar 35% au răspuns
negativ. Niciunul nu a afirmat că nu știe, ceea ce este bine, deoarece reiese că părinții se
informează cu privire la activitatea copilului. Aceste informații pot fi extrase din spusele
profesorului, la ședințele cu părinții sau oricând părintele dorește să afle despre activitatea celui
mic, sau chiar din spusele pro priului copil. În general, copiii sunt dornici să povestească ce au
făcut zi de zi la școală, iar dacă părintele dorește să afle un anumit detaliu, cu siguranță îl va afla
dacă va pune întrebările potrivite.
Da
77%Nu
23%Nu știu
0%COPILUL DUMNEAVOASTRĂ DEȚINE UN CONT PERSONAL PE
CARE ÎL UTILIZEAZĂ PE REȚELELE DE SOCIALIZARE DE PE
INTERENET?

64

(Figura 1 4-Comunicarea în timpul școlii)

La utimul item , 100% dintre aceștia au răspuns afirmativ, considerând că utilizarea
excesivă a tehnologiei le -a afectat copiilor modul de socializare. Dat fiind faptul că aceștia sunt
conștienți de aspectele negative pe care tehnologia le aduce în viața celor mici, rămâne de văzut
dacă vor lua măsuri în limitarea timpului pe care copiii îl petrec în fața ecranelor.

Studiu de caz
Expunerea problemei
Acest studiu de caz vrea să arate efectele asupra socializării care pot apărea din cauza
utilizării excesive a tehnologiei, de către un școlar mic. Tehnologia este utilă, dacă știm să o
folosim cu grijă și respectând o anumită limită. Copiii sunt vulnerab ili, dacă le oferim un telefon,
acesta va fi preocuparea lui pentru o perioadă lungă de timp, și va exclude alte activități pe care
le iubea înainte să apară dispozitivul în voața lui, Despre acest subiect doresc să discut, întrucât
am observat acest lucru la diverși copii.
Da
65%Nu
35%Nu știu
0%LA ȘCOALĂ, COPILUL DUMNEAVOASTRĂ ESTE DESCHIS
COMUNICĂRII?

65
Lotul de subiecți
În urma observării și investigării a unui băiețel de clasa a 3 -a, în vârstă de 9 ani ,care
locuiește în mediul rural, mai exact în Mireșu Mic, județul Prahova, am reușit să realizez acest
studiu de caz.
Descrierea prob lemei
Băiețelul se numește Alberto, iar acesta obișnuia să iasă zi de zi cu prietenii, pentru a se
plimba cu bicicleta sau a juca fotbal , sau pur și simplu pruntru a interacționa cu ceilalți. Am avut
posibilitatea să cunosc aceste aspecte deoarece imi este apropiat și pot vedea zi de zi ce activități
desfășoară. Dimineața mergea la școală, iar când se întorcea își ajuta părinții la treburi le casnice,
dintre cele mai simple, iar când își termina temele, cerea permisiunea pentru a pleca pe stradă
cu bicicleta. Chiar dacă avea un telefon mobil personal, nu îl utiliza în exces, doar uneori se juca
sau își chema prietenii la joacă.
Orice activi tate pe care o desfășura era acoperită de o întreagă veselie, deoarece Alberto
este un baiat căruia îi place să comunice, că fie înconjurat de prieteni. El are și o surioară cu
care se juca zilnic, indiferent de cât de nepotrivită era vremea pentru a se ju ca în curte, ei se
echipau corespunzător și ieșeau afară la joacă.
Un lucru foarte important de menționat este acela că, tatăl său este plecat la muncă în
străinătate, iar copiii îi duc dorul și atunci când nu se jucau, încercau să țină cât mai mult legătu ra
cu tatăl lor. Până ca acesta să își găsească un loc de muncă în altă țară, familia lui Alberto nu au
avut internet, deoarece nu l -au considerat necesar. Dar cu timpul tehnologia s -a instalat cu pași
repezi în viețile lor. Zilnic comunica cu tatăl lui p rin video call, își scriau mesaje și purtau
conversații telefonice.
De ziua băiețelului, când a împlinit vârsta de 10 ani, tatăl său i -a cumpărat o consolă de
care a fost foarte încântat. Timp de două săptămâni, toate activitățile pe care le desfășura în mod
obișnuit, au dispărut. Imediat după ce se întorcea de la școală, singura preocupare a băiatului
era consola. Era fascinat de aceasta, deoarece până în acel moment nu se jucase niciodată un joc
video. Probabil, faptul că era cadou de la tatăl său care î i lipsea atât de mult, era unul din factorii
care îl influențau să nu se „deslipească ” de acel ecran.

66
Alberto nu mai ieșea cu prietenii, nu se mai juca cu surioara lui , nu ăți mai ajuta mama
la treburile casnice. Socializarea cu ceilalți dispăruse complet , nici cu tatăl lui nu mai păstra
legătura atat de des ca înainte. Prietenii erau ignorați atunci când îl chemau la plimbare cu
bicicletele sau la fotba. Nici temele nu reușea să și le termine pentru a doua zi, deoarece și mama
lui avea un loc de munca și se întorcea la ora 17 :00. Părinții au încercat să comunice cu acesta,
dar nu au reuși decât să înrăutățească lucrurile. Din cauza acestor jocuri video, Alberto și -a
pierdut prietenii, ei refuzând să -l mai invite la întâlnirile de grup.
Singura soluție pe care părinții au găsit -o pentru a readuce la normal stilul de viață al
copilului, a fost acela de a -i confisca consola pentru o perioadă nedeterminată de timp.
Promisiunea făcută de părinți, a fost aceea că, în momentul în care vor observa o sch imbare în
bine în cee ace privește comportamentul, comunicarea cu ceilalți și desprinderea din voință
proprie, de tot ce ține de aria tehnologiiilor, atunci îî vor permite să utilizeze consola, dar
bineînțeles, doar un anumit interval de timp pe zi.
În urm a observațiilor și a discuțiilor pe care le -am avut cu Alberto am înțeles faptul că,
neavând niciodată parte de un asemenea dispozitiv, odată ce a început se joace, nu a putut să
mai renunțe la el. Nu îi lipseau nici ieșirile cu prietenii pe care le îndrăg ea extrem de mult, nici
conversațiile lungi cu familia, nici compania surioarei lui. Un aspect care i -a influențat această
stare de pasivitate și ignorață față de restul lumii, a fost datorat lipsa unei limite pe care părinții
trebuiau să o impună din mome ntul în care i -au oferit cadoul.
Așadar, socializarea poate fi afectată de tehnologie și de modul greșit de gestionare a
unei asemenea probleme. Aceast studiu de caz a fost axat pe o anumită latură care ține de
evoluția tehnologiei, însă orice ecran poate reprezenta un posibil factor care va îngreuna
comunicarea copiilor cu oamenii din jurul lor.

67
III.7 Concluzi le cercetării

Am realizat această cercetare cu scopul de a descoperi dacă utilizarea tehnologiei,
influențează într -un anumit mod socializarea copiilor de vârstă școlară mica. Odată cu evoluția
și modernizarea noilor tehnologii, oamenii s -au adaptat și modernizat odată cu ele, fapt ce a
condus la apariția unei bariere între oameni, în special între cei mici, aceștia afundându -se în
aparatele, ecranele și gadgeturi fascinante.
Lotul de subiecți au fost din mediul ruraral, iar datele obținute sunt surprinzătoare. Am
constatat în urma aplicării chestionarelor, că există copii care nu au un telefon personal, însă
părinții au afirmat că le permit copiilor să le utilizeze telefonul atunci când cei mici doresc.
În ceea ce privește timpul pe care copiii îl peterec în fața ecranelor, datele mi -au arătat
că toți copii sunt atragi de aceste tehnologii, zilinic petrecând minim 2 ore alături de a cestea.
Ecranele cu lumină albastră provoacă o stare de pasivitate, pe care o resimt atât copiii, cât și
adulții, iar de aceea timpul trebuie să fie cât mai limitat. La vârsta școlară mică, influențele
externe sunt ușor de preluat, copiii fiind predispuși tulburărilor emoționale sau modificărilor de
comportament, precum depresia, anxietatea și izolarea socială.
Din răspunsurile oferite de copii, am remarcat faptul că indifferent dacă prefer să
utilizeze tehnologia și sunt fascinați de aceasta, încă sunt co piii care aleg să socializeze, să
petreacă timpul în aer liber, cu familia sau prietenii. Diferența nu este majoră în ceea ce privește
preferințele copiilor de ași petrece timpul liber, majoritatea alegând varianta care implică
utilizarea tehnologiei. Deoa rece lotul vizat a fost din mediul rural, posibilitățile în ceea ce
privește aparatele și tehnologiile de ultimă generație nu sunt atât de expuse în această zonă.
Copiii, trăind și locuind la sat, respective la curte, au posibilitatea de a desfășura activi tăți în aer
liber, mult mai des decât cei care locuiesc în mediul urban.
Este de remarcat faptul că cel mai utilizat mod de comunicare este cel prin intermediul
siteurilor de socializare, iar din aceste răspunsuri deduce că majoritatea copiilor dețin un c ont
personal. Așadar socializarea nu mai este în totalitate la nivelul interacțiunii directe, copiii
preferând comunicarea prin intermediul tehnologiei. Dar, un număr semnificativ de subiecți

68
afirmă că modul pe care îl prefer pentru a comunica cu ceilalți, este cel al interacțiunii direct.
Prin acest lucru înțelegem că acești copii, încă pot fi desprinși într -o oarecare măsură de
influențele tehnologiei. Majoritatea răpunsurilor care au vizat alegerea între petrecerea timpului
în aer liber/ cu prietenii și izolarea prin ocuparea timpului de orice element din aria tehnologiilor,
au fost împărțite aproximativ egal. Așadar, încă este o liptă între acestea, iar cei care ar putea
influența într -un mod pozitiv demersul copiilor pe planul socializării, sunt părinț ii. Pentru ca
aceștia să stompeze efectele pe care tehnologia le adduce în viețile copiilor, trebuie să comunice
cât mai mult cu cei mici și să stabilească reguli de utilizare a aparaturii digitale.
Răspunsurile părinților prinvind comunicarea cu copiii l or au fost positive, iar din restul
întrebărilor am realizat că aceștia au la cunoștință timpul și activitățile pe care copiii le
desfășoară zilnic. De asemenea, majoritatea părinților fac posibilă deținerea dispozitivelor cu
conexiune la internet, în came ra copiilor, fapt ce duce la apariția altor efecte dunătoare din punct
de vedere al creării unei lumi virtuale, la care poate avea acces oricând, fără să fie deranjat sau
supravegheat.
Părinții au recunoscut faptul că au observant schimbări comportamental e, atitudinale și
de personalitate la copiii lor, iar cauza principal fiind utilizarea acestor tehnologii inovatoare,
care atrag copiii prin diversitatea lor. Opinia părinților privind aria socializării și impactul
negativ pe care, tehnologia o aduce în vi ața copiilor, este cât se poate de clară, însă restricțiile
nu sunt o soluție la care părinții apelează de fiecare data.
Așadar, în urma aplicării chestionarelor, având în vedere aceste rezultate, am ajuns la
concluzia că, tehnologia influențează atât soci alizarea copiilor, dar și alte aspecte ce țin de
comportament și personalitate. Ce este important de menționat, este că există un număr
considerabil de copii din lotul studiat, care nu sunt orientați către zona tehnologiilor, iar spre
surprinderea mea, pre feră activitățile pe care un copil ar fi trebuit să le desfășoare în mod normal.
Deschizând această problemă, prin aplicarea chestionarului pentru părinți, aceștia au afirmat
faptul că vor acorda mai multă atenție acestui subiect.
În urma studiului de caz , am putut observant că cei mici pot utiliza în mod obsesiv un
gadget, și pot renunța la orice activitate pe care, în alte circumstanțe ar fi preferat -o. Această
dorință puternică pentru a fi în fața unui ecran și a experimenta lucruri noi, nu este deloc

69
favorabilă pentru subiectul în cauză. Pot apărea schimbări majore, așa cum s -a dovedit în studiul
de caz pe care l -am realizat, iar dintr -un copil sociab il și interactive, să devină introvertit și
pasiv. Astfel, consider că elevii stuadiați prezintă carac teristici specifice dependenței digitale,
prin care se ajunge la afectarea socializării, dar datele nu sunt extrem de îngrijorătoare, în cee
ace privește lotul studiat, și consider că se pot face schimbări cu ajutorul părinților și a voinței
elevilor.

III.7.1 Limitel e cercetării
Princila limită a acestei cercetări a fost reprezentată de timpul limitat pe care l -am
petrecut alături de subiecții studiați, și a imposibilității de a interacționa mai mult cu aceștia. Tot
din cauza timpului scurt de studiu nu am reușit să identific cauzele care duc la implicarea
excesivă în tehnologie.
Culegerea datelor, pentru chestionarul părinților a presupus un timp mai îndelungat,
deoarece a fost dificil să comunic cu aceștia și să le prezint problema și modul confidential î n
care voi analiza răspunsurile.
Experimentul a fost unul de success, deoarece subiectul studiat imi era apropiat și am
reușit să obțin datele dorite în cel mai scurt timp.

70
CONCLUZIILE FINALE

Elevii de astăzi sunt extrem de diferiți de cei de acum minim 10 ani, tehnologia
avansând, și noi odată cu ea. Mediul în care trăiesc copiii este unul care, la orice pas, întîlnesc
un dispozitiv care le poate capta atenția pentru o perioadă mare de timp. Zi de zi, copiii sunt
predispuși tentației de a pet rece o ora, două sau mai multe în fața unui ecran cu lumină albastră.
Pe lângă faptul că această lumină nu este benefică sănătății, ea provoacă dependență, care este
greu înlăturată, în sfecial dacă apare la copiii de vârstă fragedă.
Jocurile pe care părin ții noștri le desfășurau în parc sau pe stradă au devenit pentru copiii
de azi, niște activități plictisitoare, care nu le captează absolut deloc atenția. Existența jocurilor
video, a televizoarelor performante, a apariției siteurilor de socializare și a m ultor aplicații care
pot ocupa, cel mai probabil, tot timpul liber al copiilor, socializarea a devenit un aspect
nesemnificativ pentru aceștia.
Din datele obținute sesizăm înclinația copiilor către tehnologie, în defavoarea
înteracțiunii umane. Această dif erență nu a fost majoră, deoarece lotul vizat s -a împărțit
aproximativ în două grupe, cea iubitoare de tehnologie și cei care preferă mediul real. În mediul
rural, încă există posibilatea de a îndepărta aceste comportamente nefavorabile, acest lucru fiind
posibil doar prin implicarea profundă a părinților .
Ipoteza cercetării s -a validat, subiecții implicați în acest studio au conștientizat
importanța limitării tehnologiei și faptul că aceasta limita timpul pe care îl petreceau
comunicând cu prieteni sau familia. Părinților li s -a propus să discute cu cei mici despre riscurile
pe care le pot întâlni utilizând interentul și posibilitatea de a realiza un program stric pentru
micile plăceri care implică tehnologia.
În ceea ce privește studiul de caz, s -a obs ervant o creștere majoră la nivelul socializării,
din momentul în care părinții au acordat o importanță crescută timpului pe care copilul îl
desfășura în fața ecranului.
Concluzia mea, în urma acestui proiect, este aceea că tehnologia este un factor major
care duce la diminuarea socializării copiilor, iar acest lucru trebuie controlat și ameliorat, doar

71
cu ajutorul părinților, care reprezintă un punct de plecare spre formarea noilor adulți. Chiar dacă
la acestă vârstă școlarii nu conștientizează importanța socializării
Copiii trebuie să socializeze, să își dezvolte vocabularul, să interacționeze cu oamenii,
dar acestă interacțiune este de preferat să se realizeze în mod direct, nu prin intermediul
tehnlogiei. Puterea exemplului rămâne cea mai eficientă, așad ar, părinții trebuie să mențină
echilibrul și să stabiliească reguli importante, pe care le vor respecta toți membri familiei.
Tehnologia are părțile ei benefice, fără aceasta nu am putea să ne integrăm în societate
și să ne adaptăm noilor rigori. Sunt lu cruri pe care nu le -am putea rezolva fară tehnologie,
deoarece societatea avansează și se modernizează, iar noi trebuie să ne conformăm. Însă, copiii
trebuie să fie protejați, până la o anumită vârtă de această digitalizare, pentru a le permite să își
trăiască copilăria, fără ajutorul n oilor tehnologii.

72
BIBLIOGRAFIE

1.Alter Adam, Irezistibil, Dependența de tehnologie digital și afacerile din spatele ei , Editura
Publica, București, 2017, traducere Emilia Vasiliu.
2.Boncu Ștefan, Ceobanu Ciprian, Psihosociologie școlară , Editura Polirom,Iași,2013
3.Crețu, Tinca , Psihologia vârstelor, Iași, Editura Polirom , 2011.
4.Golu Pantelimon, Golu Florinda, Dimensiuni Aplicative ale Psihologiei Sociale, Editura
Universitară, Bucu rești, 2012
5.Golu Pantelimon, Psihologie sociala , editura Didactica și pedagogică, București, 1974
6.Larchet Jean -Claude, Captivi în Internet , Editura Sophia, București, 2018
7.Măjină.O, Pufu A., Roman G ș.a, Ghidul utilizării în siguranță a internetului , Ediția online,
@sigur.info, București, 2014.
8.Neculau Adrian (coord ). Manual de psihologie social , Editura Polirom, Iași, 2003.
9.Neculau Adrain, Psihologie socială , Editura Poliron, Iași, 1996
10.Nicholas Kardaras, Copiii și ecranele luminoase, Editura Paralela 45, Pitești, 2016.
11.Oprea Ioan, Pamfil Carmen -Gabriela, Radu Rodica, Zăstroiu Victoria, Dicționar universal
ilustrat al limbii române , Vol. 11, Edditura Litera, București,2011.
12.Palladino Lucy Jo, Copiii în epoca dependenței de tehnologia digitală , Editura Polirom, 2015
13.Tappscott,Don. Crescuți digital: generația net îți schimbă lumea , București, Editura Publica,
2011.
14.Vasile Cristian, note de curs, Fundamentele Psihologiei , 2015.
15.Virgiliu Gheorghe, Efectele micului ecran asupra minții copilului , Editura Institutul de
Cercetări Psihosiciale și Bioetică, București, 2018
16.Vlăsceanu Lazăr, Sociologie și modernitate, Editura Polirom, Iași, 2007.

73
17.Chelcea Septimiu, Cursul:Tehnici de cercetare sociologică
18.http://alingavreliuc.files.wordpress.com/2010/10/septimiu -chelcea -tehnici -de-cercetare –
sociologica1.pdf
19.Corneliu Novac Florentin Remus Mogonea, Elemente de psihologie a educației, 2014,
editura Sitech (https://cis01.central.ucv.ro/DPPD/NovacCorneliu
Elemente%20de%20psihologie%20a%20educatiei.pdf)
20.http://www.asecib.ase.ro/mps/Analiza_retelelor_sociale.pdf ( Analiza rețelelor sociale,
Mircea Mitruțiu , Timișoara 2005)
21.Pânișoară Ion Ovidiu, Comunicarea eficientă , Editura Polirom, Iași, 2004
22.https://www.academia.edu/25449845/CLASA_DE_ELEVI_CA_GRUP_SOCIAL
23.Roman, George(2014). Digital Natives, Digital Immigrants Part 1,On the Horizon,Vol 9,
http://doi.org/10.1108/10748120110424816